Art. 237. - Art. 237: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 237: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea
(1)În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidenţa normelor stabilite la articolele 238 şi 239, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează în cadrul colegiului supraveghetorilor, într-un proces de cooperare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată şi pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiţii necesare pentru obţinerea unei astfel de permisiuni.
Cererile menţionate la primul paragraf se adresează doar autorităţii de supraveghere care a autorizat filiala. Autoritatea de supraveghere respectivă îi informează pe ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor şi le transmite fără întârziere cererea completă.
(2)Autorităţile de supraveghere în cauză depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de trei luni de la data la care toate autorităţile de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor primesc cererea completă.
(3)Dacă, în perioada de trei luni menţionată la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Atunci când EIOPA nu ia o decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf de la prezentul alineat, supraveghetorul grupului ia decizia finală. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune menţionate la alineatul (2) în ceea ce priveşte aplicarea permisiunilor menţionate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)Dacă autorităţile de supraveghere în cauză au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala pune la dispoziţia solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei. Decizia comună este considerată determinantă şi este aplicată de către autorităţile de supraveghere din statele membre interesate.
(6)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor de supraveghere în cauză în perioada de trei luni prevăzută la alineatul (2), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie privind cererea.
În cursul acestei perioade, supraveghetorul grupului ţine seama în mod corespunzător de:
a)opiniile şi rezervele autorităţilor de supraveghere în cauză;
b)rezervele celorlalte autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.
Decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază şi o explicaţie a oricărei abateri semnificative de la rezervele celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză. Supraveghetorul grupului transmite o copie a deciziei solicitantului şi celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză. Decizia este considerată determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere implicate.