Secţiunea 1 - Solvabilitatea la nivel de grup - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 1:Solvabilitatea la nivel de grup
Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale
Art. 218: Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup
(1)Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup se exercită în conformitate cu alineatele (2) şi (3) din prezentul articol, cu articolul 246 şi cu capitolul III.
(2)În cazul menţionat la articolul 213 alineatul (2) litera (a), statele membre solicită întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare participative să se asigure că grupul dispune în permanenţă de fonduri proprii eligibile cel puţin egale cu cerinţa de capital de solvabilitate a grupului calculată în conformitate cu subsecţiu-nile 2, 3 şi 4.
(3)În cazul menţionat la articolul 213 alineatul (2) litera (b), statele membre solicită întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup să se asigure că grupul dispune în permanenţă de fonduri proprii eligibile cel puţin egale cu cerinţa de capital de solvabilitate a grupului calculată în conformitate cu subsecţiunea 5.
(4)Cerinţele menţionate la alineatele (2) şi (3) sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului în conformitate cu capitolul III. Articolul 136 şi articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică prin analogie.
(5)De îndată ce întreprinderea participativă observă şi informează supraveghetorul grupului că cerinţa de capital de solvabilitate al grupului nu mai este respectată sau că există riscul nerespectării în următoarele trei luni, supraveghetorul grupului informează celelalte autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului, care analizează situaţia grupului.
Art. 219: Frecvenţa calculelor
(1)Supraveghetorul grupului se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt realizează cel puţin o dată pe an calculele menţionate la articolul 218 alineatele (2) şi (3).
Datele relevante acestui calcul şi rezultatele sale sunt transmise supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau, în cazul în care grupul nu are la conducere o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de către holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea din cadrul grupului desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului însuşi.
(2)Întreprinderea de asigurare, întreprinderea de reasigurare, holdingul de asigurare şi holdingul financiar mixt monitorizează în permanenţă cerinţa de capital de solvabilitate a grupului. În cazul în care profilul de risc al grupului se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate a grupului comunicate ultima dată, cerinţa de capital de solvabilitate a grupului este recalculată fără întârziere şi este comunicată supraveghetorului grupului.
În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al grupului s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerinţa de capital de solvabilitate a grupului, supraveghetorul grupului poate solicita o recalculare a cerinţei de capital de solvabilitate a grupului.

Subsecţiunea 2:Alegerea metodei de calcul şi principii generale
Art. 220: Alegerea metodei
(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (a) se efectuează pe baza principiilor tehnice şi a uneia dintre metodele enunţate la articolele 221-233a.

(2)Statele membre prevăd că solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (a) se calculează după metoda 1, prevăzută la articolele 230-232.
Cu toate acestea, statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere, în cazul în care acestea îşi asumă rolul de supraveghetor al grupului în raport cu un anumit grup, să decidă, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză şi a grupului însuşi, aplicarea, în cazul grupului respectiv, a metodei 2 în conformitate cu articolele 233 şi 234 sau, dacă aplicarea exclusivă a metodei 1 ar fi inadecvată, a unei combinaţii a metodelor 1 şi 2 în conformitate cu articolele 233a şi 234.

(3)Fără a aduce atingere tratamentului aplicat întreprinderilor menţionate la articolul 228 alineatul (1), autorităţile de supraveghere pot decide să aplice metoda 2 în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf de la prezentul articol numai întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe, holdingurilor de asigurare, holdingurilor financiare mixte şi holdingurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe.

Art. 221: Includerea cotei proporţionale
(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup ţine seama de cota proporţională deţinută de întreprinderea participativă în întreprinderile sale afiliate.
În sensul primului paragraf, cota proporţională include oricare dintre următoarele:
a)în cazul în care se utilizează metoda 1, procentele folosite pentru stabilirea conturilor consolidate;
b)în cazul în care se utilizează metoda 2, partea de capital subscris deţinută, direct sau indirect, de către întreprinderea participativă.
Cu toate acestea, indiferent de metoda utilizată, în cazul în care întreprinderea afiliată este o întreprindere filială şi nu dispune de suficiente fonduri proprii eligibile pentru a-şi acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, se ia în considerare deficitul de solvabilitate total al filialei.
În cazul în care, în opinia autorităţilor de supraveghere, răspunderea întreprinderii-mamă care deţine o parte din capital se limitează strict la acea cotă de capital, supraveghetorul grupului poate permite, cu toate acestea, ca deficitul de solvabilitate al întreprinderii filiale să fie luat în considerare pe o bază proporţională.
(11)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, exclusiv în sensul articolului 228, indiferent dacă se utilizează metoda 1 sau metoda 2, «cotă proporţională» înseamnă partea din capitalul subscris care este deţinută, direct sau indirect, de întreprinderea participativă în cadrul întreprinderii afiliate.

(2)După consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului însuşi, supraveghetorul grupului determină cota proporţională care se ia în considerare în cazurile următoare:
a)în cazul în care nu există nu există legături de capital între anumite întreprinderi dintr-un grup;
b)în cazul în care o autoritate de supraveghere consideră drept participaţie deţinerea, directă sau indirectă, de drepturi de vot sau de capital într-o întreprindere deoarece, în opinia sa, asupra întreprinderii în cauză se exercită în mod efectiv o influenţă semnificativă;
c)în cazul în care o autoritate de supraveghere consideră că o întreprindere este întreprinderea-mamă a altei întreprinderi, deoarece în opinia autorităţii de supraveghere aceasta exercită efectiv o influenţă dominantă asupra celei din urmă.
d)în cazul în care o autoritate de supraveghere a stabilit că două sau mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare formează un grup în temeiul articolului 212 alineatul (3), întrucât sunt administrate pe bază unitară.

Art. 222: Eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii eligibile
(1)Se interzice dubla utilizare a fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate între diferite întreprinderi de asigurare sau de reasigurare luate în considerare la acest calcul.
În acest scop, la calcularea solvabilităţii la nivel de grup şi în cazul în care metodele descrise în subsecţiunea 4 nu prevăd acest lucru, se exclud următoarele valori:
a)valoarea oricărui activ al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanţarea fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a uneia dintre întreprinderile sale de asigurare sau de reasigurare afiliate;
b)valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanţarea fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a respectivei întreprinderi sale de asigurare sau de reasigurare participative;
c)valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanţarea fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a oricărei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), elementele următoare pot fi luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate în cauză:
a)fondurile surplus care intră sub incidenţa articolului 91 alineatul (2) ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare de viaţă afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup;
b)orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.
Cu toate acestea, se exclud, în orice caz, din calcul următoarele elemente:
(i)orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capital care reprezintă o obligaţie potenţială a întreprinderii participative;
(ii)orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă o obligaţie potenţială a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate;
(iii)orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate care reprezintă o obligaţie potenţială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate aceleiaşi întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative;
(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, altele decât cele menţionate la alineatul (2), nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, aceste fonduri proprii pot fi incluse în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate.
(4)Suma fondurilor proprii menţionate la alineatele (2) şi (3) nu depăşeşte contribuţia întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului.

(5)Orice fonduri proprii eligibile ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, care fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităţilor de supraveghere în conformitate cu articolul 90, pot fi incluse în calcul numai în măsura în care au fost aprobate corespunzător de către autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea respectivei întreprinderi afiliate.
(6)În sensul articolului 230 alineatul (1), al articolului 233 alineatul (2) şi al articolului 233a alineatul (1) litera (a), un element al fondurilor proprii emis de o întreprindere participativă nu este considerat ca fiind liber de sarcini în înţelesul articolului 93 alineatul (2) al doilea paragraf litera (c) dacă rambursarea acestui element nu poate fi refuzată deţinătorului său atunci când o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată este lichidată.

Art. 223: Eliminarea creării de capital intragrup
(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup, nu se ţine seama de fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate care rezultă din finanţarea reciprocă dintre întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă şi oricare dintre următoarele:
a)o întreprindere afiliată;
b)o întreprindere participativă;
c)o altă întreprindere afiliată oricăreia dintre întreprinderile sale participative.
(2)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup nu se ţine seama de fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, în cazul în care fondurile proprii eligibile în cauză rezultă din finanţarea reciprocă cu orice altă întreprindere afiliată respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.
(3)Se consideră că există finanţare reciprocă cel puţin în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau oricare dintre întreprinderile sale afiliate deţine acţiuni sau acordă împrumuturi altei întreprinderi care, direct sau indirect, deţine fonduri proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a celei dintâi.
Art. 224: Evaluare
Valoarea activelor şi pasivelor se evaluează în conformitate cu dispoziţiile articolului 75.
Subsecţiunea 3:Aplicarea metodelor de calcul
Art. 225: Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate
În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, calculul solvabilităţii la nivel de grup se efectuează prin includerea fiecăreia dintre aceste întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate.
Statele membre pot prevedea ca, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată are sediul central într-un alt stat membru decât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru care se face calculul solvabilităţii la nivel de grup, calculul respectiv să ia în considerare, în ceea ce priveşte întreprinderea afiliată în cauză, cerinţa de capital de solvabilitate şi fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerinţe, astfel cum sunt definite în celălalt stat membru.
Art. 226: Holdinguri de asigurare intermediare
(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deţine o participaţie într-o întreprindere de asigurare afiliată, într-o întreprindere de reasigurare afiliată, într-o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau într-o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă prin intermediul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, se ţine seama de situaţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt în cauză.
Exclusiv în scopul acestui calcul, holdingul de asigurare intermediar sau holdingul financiar mixt intermediar este tratat ca şi cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la cerinţa de capital de solvabilitate şi ca şi cum ar fi supus condiţiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 3 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate.
(2)În cazul în care un holding de asigurare intermediar sau un holding financiar mixt intermediar deţine datorii subordonate sau alte fonduri proprii eligibile supuse limitelor în conformitate cu articolul 98, acestea sunt considerate drept fonduri proprii eligibile până la concurenţa valorilor calculate prin aplicarea limitelor stabilite la articolul 98 la totalul fondurilor proprii eligibile existente la nivel de grup în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup.
Orice fonduri proprii eligibile ale unui holding de asigurare intermediar sau ale unui holding financiar mixt intermediar care, dacă ar fi deţinute de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ar trebui aprobate în prealabil de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu articolul 90, pot fi incluse în calculul solvabilităţii la nivel de grup numai în măsura în care au fost aprobate în mod corespunzător de către supraveghetorul grupului.

(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), holdingurile întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe sunt, de asemenea, tratate ca întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

Art. 227: Echivalenţa cu privire la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţări terţe
(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, în conformitate cu articolul 233 şi articolul 233a, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopul acestui calcul, drept o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.
Cu toate acestea, în cazul în care ţara terţă în care are sediul central întreprinderea respectivă o obligă să obţină o autorizaţie şi îi impune un regim de solvabilitate cel puţin echivalent cu cel prevăzut la titlul I capitolul VI, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce priveşte întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare cerinţa de capital de solvabilitate şi fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerinţe, în conformitate cu dispoziţiile din ţara terţă în cauză.
(2)În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (4) sau (5) de la prezentul articol, supraveghetorul grupului verifică, la cererea întreprinderii participative sau din proprie iniţiativă, dacă regimul ţării terţe este cel puţin echivalent. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Supraveghetorul grupului, asistat de AEAPO, se consultă cu celelalte autorităţi de supraveghere în cauză înainte de a lua o decizie cu privire la echivalenţă. Decizia se ia în funcţie de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3). Supraveghetorul grupului nu poate lua, în ceea ce priveşte o ţară terţă, o decizie care se află în contradicţie cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva ţară terţă, cu excepţia cazului în care este necesar să se ţină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI şi regimului de supraveghere din ţara terţă respectivă.
În cazul în care autorităţile de supraveghere nu sunt de acord cu decizia luată în conformitate cu al doilea paragraf, acestea pot sesiza AEAPO, solicitându-i asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de trei luni de la notificarea deciziei de către supraveghetorul grupului. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.
(3)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza criteriile de evaluare dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe este echivalent cu regimul prevăzut la titlul I capitolul VI.
(4)Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3) au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul de supraveghere al ţării terţe respective este echivalent cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI.
Aceste acte delegate sunt revizuite în mod regulat pentru a ţine seama de orice modificare semnificativă adusă regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI şi regimului de supraveghere din ţara terţă respectivă.
AEAPO publică şi actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor ţărilor terţe menţionate la primul paragraf.
(5)Prin derogare de la alineatul (4) şi chiar în cazul în care criteriile specificate în conformitate cu alineatul (3) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru perioada menţionată la alineatul (6), în conformitate cu articolul 301a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate care să determine dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe aplicat întreprinderilor care îşi au sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI, în cazul în care:
a)se poate demonstra că există deja sau că poate fi adoptat şi aplicat de ţara terţă un regim de solvabilitate care poate fi considerat echivalent în conformitate cu alineatul (4);
b)ţara terţă are un regim de solvabilitate bazat pe riscuri şi stabileşte cerinţe de solvabilitate cantitative şi calitative, precum şi cerinţe legate de raportarea şi transparenţa în materie de supraveghere;
c)dreptul ţării terţe permite, în principiu, colaborarea şi schimbul de informaţii confidenţiale în materie de supraveghere cu AEAPO şi autorităţile de supraveghere;
d)ţara terţă are un sistem de supraveghere independent; şi
e)ţara terţă a instituit obligaţii privind secretul profesional pentru toate persoanele care acţionează în numele autorităţilor sale de supraveghere.
AEAPO publică şi actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor ţărilor terţe menţionate la primul paragraf.
(6)Perioada iniţială de echivalenţă temporară menţionată la alineatul (5) este de 10 ani, cu excepţia cazului în care, înainte de sfârşitul perioadei respective:
a)actul delegat respectiv a fost revocat; sau
b)s-a adoptat un act delegat în conformitate cu alineatul (4) pentru a stabili că regimul de supraveghere al ţării terţe în cauză a fost considerat echivalent cu cel stabilit la titlul I capitolul VI.
Echivalenţa temporară face obiectul unor reînnoiri pentru perioade suplimentare de 10 ani în cazul în care sunt respectate în continuare criteriile menţionate la alineatul (5). Comisia adoptă orice astfel de act delegat în conformitate cu articolul 301a şi fiind asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Actele delegate care determină echivalenţa temporară iau în considerare rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Aceste acte delegate sunt revizuite în mod regulat de Comisie. AEAPO asistă Comisia în ceea ce priveşte evaluarea deciziilor respective. Comisia informează Parlamentul cu privire la toate revizuirile efectuate şi raportează Parlamentului European în legătură cu concluziile sale.
(7)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), este adoptat un act delegat care stabileşte că regimul de supraveghere al unei ţări terţe este echivalent temporar, ţara terţă respectivă este considerată echivalentă în sensul alineatului (1) al doilea paragraf.

Art. 228: Tratamentul anumitor întreprinderi afiliate din alte sectoare financiare
(1)Indiferent de metoda utilizată în conformitate cu articolul 220 din prezenta directivă, pentru calcularea solvabilităţii la nivel de grup, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ia în considerare contribuţia următoarelor întreprinderi la fondurile proprii eligibile ale grupului şi la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului:
a)instituţii de credit în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau firme de investiţii în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din regulamentul respectiv;
b)societăţi de administrare a OPCVM în înţelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE şi societăţi de investiţii autorizate în temeiul articolului 27 din directiva menţionată, cu condiţia ca respectivele societăţi să nu fi desemnat o societate de administrare în temeiul directivei menţionate;
c)administratorii fondurilor de investiţii alternative (AFIA) în înţelesul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*14);
(*14)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
d)întreprinderi, altele decât întreprinderile reglementate, care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile menţionate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, în cazul în care activităţile respective constituie o parte semnificativă a ansamblului activităţii lor;
e)instituţii pentru furnizarea de pensii ocupaţionale în înţelesul articolului 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341.
(2)Contribuţia întreprinderilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol la fondurile proprii eligibile ale grupului se calculează ca suma cotelor proporţionale din fondurile proprii ale tuturor întreprinderilor, respectivele fonduri proprii calculându-se după cum urmează:
a)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în conformitate cu normele sectoriale relevante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2002/87/CE;
b)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2009/65/CE;
c)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (ad) din Directiva 2011/61/UE;
d)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, în conformitate cu normele sectoriale relevante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2002/87/CE, dacă ar fi entităţi reglementate în înţelesul articolului 2 punctul 4 din directiva menţionată;
e)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, marja de solvabilitate disponibilă calculată în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2016/2341.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, valoarea fondurilor proprii ale fiecărei întreprinderi afiliate care corespund rezervelor nedistribuibile şi altor elemente identificate de supraveghetorul grupului ca având o capacitate redusă de a acoperi pierderi, precum şi acţiunilor preferenţiale, conturilor subordonate ale membrilor societăţii mutuale, datoriilor subordonate şi creanţelor privind impozitul amânat, care sunt incluse în fondurile proprii care depăşesc cerinţele de capital calculate în conformitate cu alineatul (3), nu se ia în considerare decât în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă este în măsură să justifice, într-un mod considerat convingător de supraveghetorul grupului, că elementele respective pot fi puse la dispoziţie pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate a grupului. La stabilirea componenţei fondurilor proprii excedentare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ţine seama de faptul că anumite cerinţe ale unor întreprinderi afiliate pot fi îndeplinite numai cu fonduri proprii de nivel 1 de bază sau cu fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(3)Contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului se calculează ca suma cotelor proporţionale din cerinţa de capital sau din cerinţa de capital noţională ale tuturor întreprinderilor afiliate. Respectiva cerinţă de capital sau cerinţă de capital noţională se calculează după cum urmează:
a)pentru întreprinderile afiliate menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în conformitate cu următoarele:
(i)pentru fiecare firmă de investiţii supusă cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2033, suma cerinţei prevăzute la articolul 11 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului (*15) sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe;
(*15)Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE şi 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64).
(ii)pentru fiecare instituţie de credit, cea mai mare dintre următoarele valori:
1.suma cerinţei stabilite la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menţionate la articolele 458 şi 459 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinţei de amortizor combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe;
2.suma cerinţelor prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menţionate la articolele 458 şi 459 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, stabilită la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe, în măsura în care cerinţele respective trebuie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;
b)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/65/CE;
c)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/61/UE;
d)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, cerinţa de capital pe care întreprinderea afiliată ar trebui să o respecte în temeiul normelor sectoriale relevante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2002/87/CE, dacă ar fi o entitate reglementată în înţelesul articolului 2 punctul 4 din directiva respectivă;
e)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, valoarea cea mai mare dintre marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu articolul 17 din Directiva (UE) 2016/2341 şi totalul cerinţelor de capital impuse în temeiul dreptului intern al statelor membre în care întreprinderea afiliată este înregistrată sau autorizată.
(4)În cazul în care mai multe întreprinderi afiliate menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol formează un subgrup supus unei cerinţe de capital pe bază consolidată în conformitate cu una dintre directivele sau cu unul dintre regulamentele menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, inclusiv în cazul în care un holding financiar în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau un holding financiar mixt este o filială a unui grup, supraveghetorul grupului poate impune calcularea contribuţiei respectivelor întreprinderi afiliate la fondurile proprii eligibile ale grupului ca fiind cota proporţională din fondurile proprii ale subgrupului respectiv, în locul aplicării alineatului (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol pentru fiecare întreprindere care aparţine subgrupului respectiv. În acest caz, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă calculează, de asemenea, contribuţia respectivelor întreprinderi afiliate la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului ca fiind cota proporţională din cerinţa de capital a subgrupului respectiv, în loc să aplice alineatul (3) literele (a)-(e) de la prezentul articol fiecărei întreprinderi care aparţine subgrupului respectiv. Toate instituţiile financiare în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare în înţelesul punctului 18 de la alineatul respectiv, care intră în sfera subgrupului sunt incluse în calculul cerinţelor de fonduri proprii şi de capital ale subgrupului.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol se aplică subgrupului specific, pe baza situaţiilor sale consolidate fie în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 47 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, fie pe baza poziţiei sale consolidate, după caz.
(5)În pofida alineatelor (1)-(4), statele membre autorizează autorităţile de supraveghere, în cazul în care acestea îşi asumă rolul de supraveghetor al grupului în raport cu un anumit grup, să decidă, la cererea întreprinderii participative sau din proprie iniţiativă, deducerea oricărei participaţii în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(d) din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderii participative.

Art. 229: Indisponibilitatea informaţiilor necesare
În cazul în care autorităţile de supraveghere interesate nu dispun de informaţiile necesare în vederea calculării solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul central într-un stat membru sau într-o ţară terţă, valoarea contabilă a respectivei întreprinderii în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă se scade din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.
În acest caz, câştigurile nerealizate aferente unei astfel de partici-paţii nu sunt recunoscute drept fonduri proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.
În cazul în care deducerea menţionată la primul paragraf ar îmbunătăţi poziţia de solvabilitate a grupului în comparaţie cu poziţia pe care ar avea-o dacă întreprinderea este menţinută în sfera calculului solvabilităţii la nivel de grup, deducerea nu se aplică.

Art. 229a: Calcule simplificate
(1)În sensul articolului 230, supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, poate permite întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative să aplice o abordare simplificată participaţiilor deţinute în întreprinderi afiliate nesemnificative.
Aplicarea abordării simplificate menţionate la primul paragraf în cazul uneia sau mai multor întreprinderi afiliate se justifică în mod corespunzător de către întreprinderea participativă faţă de supraveghetorul grupului, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor întreprinderii sau întreprinderilor afiliate.
Statele membre impun întreprinderii participative să evalueze anual dacă utilizarea abordării simplificate este în continuare justificată şi să publice, în raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup astfel cum se menţionează la articolul 256 alineatul (1), lista şi dimensiunea întreprinderilor afiliate care fac obiectul abordării simplificate respective.
(2)În sensul alineatului (1), întreprinderea de asigurare şi de reasigurare participativă demonstrează, într-un mod considerat convingător de supraveghetorul grupului, că aplicarea abordării simplificate în cazul participaţiilor în una sau mai multe întreprinderi afiliate este suficient de prudentă pentru a se evita o subestimare a riscurilor care decurg din întreprinderea respectivă sau din întreprinderile respective la calcularea solvabilităţii la nivel de grup.
Atunci când se aplică unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă cu sediul central într-o ţară care nu este echivalentă sau echivalentă temporar în înţelesul articolului 227, abordarea simplificată nu poate avea drept rezultat o contribuţie a întreprinderii afiliate la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului mai mică decât cerinţa de capital a întreprinderii afiliate respective, astfel cum este stabilită de ţara terţă în cauză.
Abordarea simplificată nu se aplică unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate dintr-o ţară terţă în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă nu dispune de informaţii fiabile cu privire la cerinţa de capital prevăzută în ţara terţă respectivă.
(3)În sensul alineatului (1), întreprinderile afiliate sunt considerate nesemnificative în cazul în care valoarea contabilă a fiecăreia dintre ele reprezintă mai puţin de 0,2 % din activele grupului calculate pe baza datelor consolidate, iar suma valorilor contabile ale tuturor acestor întreprinderi reprezintă mai puţin de 0,5 % din activele grupului calculate pe baza datelor consolidate.

Subsecţiunea 4:Metode de calcul
Art. 230: Metoda 1 (metoda implicită): metoda bazată pe consolidarea contabilă
(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative se efectuează pe baza situaţiilor financiare consolidate.
Solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative este egală cu diferenţa dintre următoarele:
a)suma fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate, calculate pe baza datelor consolidate, şi a contribuţiei întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) la fondurile proprii eligibile ale grupului, contribuţia respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) sau (4);
b)suma cerinţei de capital de solvabilitate la nivel de grup, calculată pe baza datelor consolidate, şi a contribuţiei întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului, contribuţia respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).
În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, participaţiile în întreprinderile afiliate astfel cum sunt menţionate la articolul 228 alineatul (1) nu se includ în datele consolidate.
La calcularea fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate şi pentru cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup pe baza datelor consolidate se aplică titlul I capitolul VI secţiunea 3 subsecţiunile 1, 2 şi 3 şi titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1, 2 şi 3.

(2)Cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup bazată pe date consolidate (cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului) se calculează fie pe baza unei formule standard, fie a unui model intern aprobat, într-un mod compatibil cu principiile generale cuprinse în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2 şi, respectiv, în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 3.
Cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului este cel puţin egală cu suma elementelor următoare:
a)cerinţa de capital minim, menţionată la articolul 12 9, al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;
b)cota proporţională a cerinţei de capital de solvabilitate al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare afiliate.
c)cota proporţională din cerinţele de capital locale, la care ar fi retrasă autorizaţia, pentru întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţări terţe.
Acest minim trebuie să fie acoperit de fondurile proprii de bază eligibile în sensul articolului 98 alineatul (4).
Cu scopul de a determina dacă fondurile proprii eligibile menţionate sunt admisibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, se aplică prin analogie principiile enunţate la articolele 221-229. Articolul 139 alineatele (1) şi (2) se aplică prin analogie.
În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depăşesc cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatul (1) şi alineatul (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la «cerinţa de capital de solvabilitate» de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la «cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului».

Art. 231: Modelul intern al grupului
(1)În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune şi, după caz, pentru a stabili condiţiile în care se acordă o astfel de permisiune.
Cererea menţionată la primul paragraf se adresează supraveghetorului grupului.
Supraveghetorul grupului îi informează pe ceilalţi membri ai colegiului de supraveghere, inclusiv EIOPA, cu privire la primirea cererii şi transmite cererea completă, inclusiv documentaţia prezentată de întreprindere, membrilor respectivi fără întârziere. La solicitarea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.

(2)Autorităţile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de şase luni de la data la care supraveghetorul grupului primeşte cererea completă.
(3)Dacă, în termenul de şase luni menţionat la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu mai poate fi înaintată AEAPO după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Atunci când EIOPA nu ia o decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf de la prezentul alineat, supraveghetorul grupului ia decizia finală. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de şase luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a procesului decizional în comun menţionat la alineatul (2) în ceea ce priveşte aplicarea permisiunilor menţionate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)Dacă autorităţile de supraveghere implicate au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), supraveghetorul grupului pune la dispoziţia solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei.
(6)În cazul în care nu se adoptă nicio decizie comună în termen de şase luni de la data primirii cererii complete din partea grupului, supraveghetorul grupului ia o decizie proprie cu privire la cerere.
Supraveghetorul grupului ţine seama în mod corespunzător de toate opiniile şi rezervele exprimate în cursul respectivei perioade de şase luni de către celelalte autorităţi de supraveghere în cauză.
Supraveghetorul grupului pune la dispoziţia solicitantului şi a celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză un document care cuprinde decizia complet motivată.
Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
(7)În cazul în care una dintre autorităţile de supraveghere în cauză consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare aflate sub supravegherea sa se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern aprobat la nivel de grup şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate impune, în conformitate cu articolul 37, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea modelului intern menţionat.
În circumstanţe excepţionale, în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să îşi calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menţionate la titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2. În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) literele (a) şi (c), autoritatea de supraveghere poate impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea formulei standard.
Autoritatea de supraveghere motivează orice decizie menţionată la primul şi la al doilea paragraf atât faţă de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, cât şi faţă de ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor.
AEAPO poate emite ghiduri pentru a asigura aplicarea consecventă şi coerentă a prezentului alineat.

Art. 232: Majorarea de capital al grupului
Pentru a stabili dacă cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, supraveghetorul grupului acordă o deosebită atenţie tuturor cazurilor în care situaţiile menţionate la articolul 37 alineatul (1) literele (a)-(e) pot apărea la nivel de grup, în special cazurilor în care:

a)riscurile specifice existente la nivelul grupului nu ar fi acoperite suficient de formula standard sau de modelul intern utilizat, fiind dificil de cuantificat;
b)o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a filialelor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate este impusă de autorităţile de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 37 şi 231 alineatul (7).
În cazul în care profilul de risc al grupului nu se reflectă în mod corespunzător, se poate impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului.
- Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate şi cu standardele tehnice de reglementare şi de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) şi (8), se aplică mutatis mutandis.

Art. 233: Metoda 2 (metoda alternativă): Metoda deducerii şi agregării
(1)Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferenţa între:
a)fondurile proprii eligibile ale întregului grup, astfel cum se prevede la alineatul (2);
b)valoarea întreprinderilor afiliate astfel cum sunt menţionate la articolul 220 alineatul (3) şi la articolul 228 alineatul (1) în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare participative şi cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, astfel cum este prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol.

(2)Fondurile proprii eligibile ale întregului grup sunt reprezentate de suma dintre:
a)fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;
b)cota proporţională a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative din fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate.
c)contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) la fondurile proprii eligibile ale grupului, contribuţia respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) sau (4).

(3)Cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului este reprezentată de suma dintre:
a)cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;
b)cota proporţională din cerinţa de capital de solvabilitate a fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate;
c)contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului, contribuţia respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).

(4)În cazul în care participaţia în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate constă, integral sau parţial, într-o proprietate indirectă, atunci valoarea participaţiei întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate include valoarea unei astfel de proprietăţi indirecte, ţinându-se seama de interesele succesive relevante, iar elementele menţionate la alineatul (2) litera (b) şi la alineatul (3) litera (b) includ cotele proporţionale corespunzătoare din fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate şi, respectiv, din cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.
(5)În cazul se solicită permisiunea de a calcula cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grup pe baza unui model intern, de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi de întreprinderile afiliate acesteia ori, în comun, de întreprinderile afiliate unui holding de asigurare sau unui holding financiar mixt, se aplică mutatis mutandis articolul 231.

(6)Pentru a determina dacă cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, calculată astfel cum se stabileşte la alineatul (3), reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, autorităţile de supraveghere interesate trebuie să acorde o atenţie deosebită oricăror riscuri specifice existente la nivel de grup, care nu ar fi acoperite suficient, fiind dificil de cuantificat.
În cazul în care profilul de risc al grupului se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, se poate impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului.
- Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate şi standardele tehnice de reglementare şi de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) şi (8), se aplică mutatis mutandis.

Art. 233a: Combinarea metodelor 1 şi 2
(1)Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferenţa dintre:
a)suma următoarelor elemente:
(i)pentru întreprinderile cărora li se aplică metoda 1, fondurile proprii eligibile pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate, calculate pe baza datelor consolidate;
(ii)pentru fiecare întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată căreia i se aplică metoda 2, cota proporţională a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative din fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate;
(iii)contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1), calculată în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) sau (4); şi
b)suma următoarelor elemente:
(i)pentru întreprinderile cărora li se aplică metoda 1, cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, calculată în conformitate cu articolul 230 alineatul (2) pe baza datelor consolidate;
(ii)pentru fiecare întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată căreia i se aplică metoda 2, cota proporţională din cerinţa sa de capital de solvabilitate;
(iii)contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1), calculată în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).
(2)În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i) şi al alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, participaţiile deţinute în întreprinderile afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) nu se includ în datele consolidate.
(3)În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i) şi al alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, participaţiile deţinute în întreprinderile afiliate menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 nu se includ în datele consolidate.
În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, dacă valoarea participaţiilor deţinute în întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 depăşeşte cota proporţională din propria cerinţă de capital de solvabilitate a întreprinderilor respective, excedentul se include în datele consolidate atunci când se calculează senzitivitatea activelor şi obligaţiilor la variaţiile nivelului sau volatilităţii cursurilor de schimb valutar («risc de modificare a ratei de schimb valutar»). Cu toate acestea, nu se poate presupune că valoarea respectivelor participaţii este sensibilă la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale acţiunilor («risc de devalorizare a acţiunilor»).
(4)Articolul 233 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis în sensul alineatului (1) litera (a) punctul (ii) şi litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.
(5)Articolul 231 se aplică mutatis mutandis în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderile afiliate acesteia ori, în comun, întreprinderile afiliate ale unui holding de asigurare solicită permisiunea de a calcula cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, precum şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grup pe baza unui model intern.
(6)Cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului se calculează în conformitate cu articolul 230 alineatul (2).
Cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului este acoperită de fondurile proprii de bază eligibile determinate în conformitate cu articolul 98 alineatul (4) şi calculate pe baza datelor consolidate. În sensul acestui calcul, participaţiile în întreprinderile afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) nu se includ în datele consolidate.
Cu scopul de a se determina dacă fondurile proprii eligibile menţionate sunt admisibile pentru acoperirea cerinţei minime de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, se aplică mutatis mutandis principiile enunţate la articolele 221-229a. Articolul 139 alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis.
În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depăşesc cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatele (1) şi (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la «cerinţa de capital de solvabilitate» de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la «cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului».
(7)Pentru a se determina dacă valoarea calculată la alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului în ceea ce priveşte întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2, autorităţile de supraveghere în cauză acordă o atenţie deosebită riscurilor specifice existente la nivel de grup care, fiind dificil de cuantificat, nu ar fi acoperite suficient.
În cazul în care profilul de risc al grupului în ceea ce priveşte întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, menţionată la articolul 233 alineatul (3), se poate impune o majorare de capital de solvabilitate faţă de valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.
- Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate şi standardele tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) şi (8), se aplică mutatis mutandis.
Art. 233b: Deţineri de acţiuni pe termen lung la nivel de grup
În cazul în care se utilizează metoda 1 sau o combinaţie de metode, întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte li se permite să aplice articolul 105a unui subset de investiţii în acţiuni.
Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:
(a)abordarea care trebuie utilizată la evaluarea conformităţii cu condiţiile menţionate la articolul 105a alineatul (1) şi la calcularea valorii acţiunilor care sunt tratate ca investiţii pe termen lung în acţiuni, în cazul în care se utilizează metoda 1 sau o combinaţie de metode;
(b)informaţiile care trebuie incluse în raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup menţionat la articolul 256 alineatul (1) sau în raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 256 alineatul (2), precum şi în raportul periodic de supraveghere la nivel de grup menţionat la articolul 256b alineatul (1) sau în raportul unic periodic de supraveghere menţionat la articolul 256b alineatul (2).

Art. 234: Acte delegate privind principiile tehnice şi metodele prevăzute la articolele 220-229, privind abordarea simplificată prevăzută la articolul 229a şi privind aplicarea articolelor 230-233a
Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:
(a)principiile tehnice şi metodele prevăzute la articolele 220-229;
(b)detaliile tehnice ale abordării simplificate prevăzute la articolul 229a alineatul (1), precum şi criteriile pe baza cărora autorităţile de supraveghere pot aproba utilizarea abordării simplificate;
(c)aplicarea articolelor 230-233a, care reflectă natura economică a structurilor juridice specifice.
Comisia poate să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care să precizeze criteriile pe baza cărora supraveghetorul grupului poate aproba aplicarea abordării simplificate prevăzute la articolul 229a alineatul (2).

Subsecţiunea 5:Subsecţiunea 5: Supravegherea solvabilităţii unui grup de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt
Art. 235: Solvabilitatea la nivel de grup a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt
(1)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt, supraveghetorul grupului se asigură că calculul solvabilităţii grupului se efectuează la nivelul holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt, aplicându-se dispoziţiile de la articolul 220 alineatul (2) până la articolul 233.
(2)În scopul acestui calcul, întreprinderea mamă este tratată ca şi cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la cerinţa de capital de solvabilitate şi supusă condiţiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 3 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate.

Subsecţiunea 6:Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup pentru grupurile cu management centralizat al riscurilor
Art. 236: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: condiţii
Statele membre prevăd că normele stabilite la articolele 238 şi 239 se aplică oricărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este filiala unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)filiala, în privinţa căreia supraveghetorul grupului nu a luat nicio decizie în temeiul articolului 214 alineatul (2), se include în supravegherea de grup efectuată de supraveghetorul grupului la nivelul întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul titlu;
b)procesele de management al riscurilor şi dispozitivele de control intern ale întreprinderii-mamă acoperă filiala, iar autorităţile de supraveghere interesate se declară satisfăcute în ceea ce priveşte managementul prudent al filialei;
c)întreprinderea-mamă a primit acordul menţionat la articolul 246 alineatul (4) al treilea paragraf;
d)întreprinderea-mamă a primit acordul menţionat la articolul 256 alineatul (2);
e)întreprinderea-mamă a depus o cerere privind posibilitatea de a intra sub incidenţa articolelor 238 şi 239 şi respectiva cerere i s-a aprobat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 237.
Art. 237: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea
(1)În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidenţa normelor stabilite la articolele 238 şi 239, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează în cadrul colegiului supraveghetorilor, într-un proces de cooperare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată şi pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiţii necesare pentru obţinerea unei astfel de permisiuni.
Cererile menţionate la primul paragraf se adresează doar autorităţii de supraveghere care a autorizat filiala. Autoritatea de supraveghere respectivă îi informează pe ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor şi le transmite fără întârziere cererea completă.
(2)Autorităţile de supraveghere în cauză depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de trei luni de la data la care toate autorităţile de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor primesc cererea completă.
(3)Dacă, în perioada de trei luni menţionată la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Atunci când EIOPA nu ia o decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf de la prezentul alineat, supraveghetorul grupului ia decizia finală. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune menţionate la alineatul (2) în ceea ce priveşte aplicarea permisiunilor menţionate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)Dacă autorităţile de supraveghere în cauză au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala pune la dispoziţia solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei. Decizia comună este considerată determinantă şi este aplicată de către autorităţile de supraveghere din statele membre interesate.
(6)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor de supraveghere în cauză în perioada de trei luni prevăzută la alineatul (2), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie privind cererea.
În cursul acestei perioade, supraveghetorul grupului ţine seama în mod corespunzător de:
a)opiniile şi rezervele autorităţilor de supraveghere în cauză;
b)rezervele celorlalte autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.
Decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază şi o explicaţie a oricărei abateri semnificative de la rezervele celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză. Supraveghetorul grupului transmite o copie a deciziei solicitantului şi celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză. Decizia este considerată determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere implicate.

Art. 238: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: determinarea cerinţei de capital de solvabilitate
(1)Fără a aduce atingere articolului 231, cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează astfel cum se prevede la alineatele (2), (4) şi (5) din prezentul articol.
(2)În cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza unui model intern aprobat la nivel de grup în conformitate cu articolul 231 şi autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la acest model intern şi atâta timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate propune să se fixeze, în cazurile menţionate la articolul 37, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a acelei filiale sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. Autoritatea de supraveghere discută propunerea sa în cadrul colegiului supraveghetorilor şi comunică motivele unor astfel de propuneri atât filialei, cât şi colegiului supraveghetorilor.
(3)În cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza formulei standard şi autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard şi atât timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, în situaţii excepţionale, autoritatea respectivă poate propune să i se solicite întreprinderii să înlocuiască un subset al parametrilor utilizaţi în calcularea formulei standard cu parametri specifici întreprinderilor respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea generală", "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", astfel cum este prevăzut la articolul 110, sau, în cazurile menţionate la articolul 37, să fixeze o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a acelei filiale.
Autoritatea de supraveghere discută propunerea sa în cadrul colegiului supraveghetorilor şi comunică motivele unei astfel de propuneri atât filialei, cât şi colegiului supraveghetorilor.
(4)Colegiul supraveghetorilor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord cu privire la propunerea autorităţii de supraveghere care a autorizat filiala, precum şi cu privire la alte posibile măsuri.
Acordul respectiv este recunoscut ca fiind determinant şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere şi supraveghetorul grupului nu se pun de acord, oricare dintre părţi poate, în termen de o lună de la propunerea autorităţii de supraveghere, să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, AEAPO poate să acţioneze în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat şi ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii. Termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de o lună menţionat în prezentul paragraf sau după ce s-a ajuns la un acord în colegiu în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 din regulamentul menţionat, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO.
Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Decizia precizează toate motivele pe care se întemeiază. Decizia se transmite filialei şi colegiului supraveghetorilor.

Art. 239: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate şi a cerinţei de capital minim
(1)În cazul nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate şi fără a aduce atingere articolului 138, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor planul de redresare prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de şase luni de la de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.
Colegiul supraveghetorilor face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a ajunge la un acord privind propunerea autorităţii de supraveghere cu privire la aprobarea planului de redresare în termen de patru luni de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate.
În lipsa unui astfel de acord, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala decide cu privire la aprobarea planului de redresare, ţinând seama în mod corespunzător de punctele de vedere şi rezervele celorlalte autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.
(2)Atunci când autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala identifică, în conformitate cu articolul 136, deteriorarea condiţiilor financiare, aceasta notifică fără întârziere colegiul supraveghetorilor măsurile pe care le propune. Exceptând situaţiile de urgenţă, măsurile ce urmează să fie luate se discută în cadrul colegiului supraveghetorilor.
Colegiul supraveghetorilor face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a ajunge la un acord privind măsurile ce urmează să fie luate în termen de o lună de la data notificării.
În lipsa unui acord, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala decide dacă măsurile propuse trebuie aprobate, ţinând seama în mod corespunzător de punctele de vedere şi rezervele celorlalte autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.
(3)În cazul nerespectării cerinţei de capital minim şi fără a aduce atingere articolului 139, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor, sistemul de finanţare pe termen scurt prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de trei luni de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital minim, a nivelului fondurilor proprii eligibile care îndeplineşte cerinţa de capital minim sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital minim. Colegiul supraveghetorilor este informat, de asemenea, cu privire la orice măsuri luate pentru aplicarea cerinţei de capital minim la nivelul filialei.
(4)Autoritatea de supraveghere sau supraveghetorul grupului poate transmite chestiunea şi solicita asistenţa AEAPO, conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în cazul în care autoritatea de supraveghere şi supraveghetorul grupului nu convin asupra oricărora dintre următoarele:
a)asupra probării planului de redresare, inclusiv asupra unei extinderi a perioadei de redresare, în termenul de patru luni menţionat la alineatul (1); sau
b)asupra aprobării măsurilor propuse în termenul de o lună menţionat la alineatul (2).
În aceste cazuri, AEAPO poate să acţioneze în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat şi ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii.
Chestiunea nu se înaintează către AEAPO:
(a)după expirarea termenului de patru luni sau, respectiv, de o lună menţionat la primul paragraf;
(b)după ce în colegiu s-a ajuns la un acord în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau cu alineatul (2) al doilea paragraf;
(c)în cazul situaţiilor de urgenţă menţionate la alineatul (2).
Termenul de patru luni sau, respectiv, termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.
Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, urmând să-şi ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
Decizia precizează toate motivele pe care se întemeiază. Decizia se transmite filialei şi colegiului supraveghetorilor.

Art. 240: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: încetarea aplicării derogărilor pentru o filială
(1)Normele prevăzute la articolele 238 şi 239 încetează să se aplice în următoarele cazuri:
a)condiţia menţionată la articolul 236 litera (a) nu mai este îndeplinită;
b)condiţia menţionată la articolul 236 litera (b) nu mai este îndeplinită şi grupul nu ia măsurile necesare pentru ca respectiva condiţie să fie din nou îndeplinită într-un termen adecvat;
c)condiţiile menţionate la articolul 236 literele (c) şi (d) nu mai sunt îndeplinite.
În cazul menţionat la primul paragraf litera (a), dacă supraveghetorul grupului decide, după consultarea cu colegiul supraveghetorilor, să nu mai includă filiala în supravegherea grupului pe care o efectuează, trebuie să informeze de îndată autoritatea de supraveghere interesată şi întreprinderea-mamă cu privire la aceasta.
În sensul articolului 236 literele (b), (c) şi (d), întreprinderea-mamă se asigură că aceste condiţii sunt îndeplinite în permanenţă. În cazul nerespectării condiţiilor, întreprinderea-mamă informează fără întârziere supraveghetorul grupului şi supraveghetorul filialei în cauză cu privire la acest lucru. Ea prezintă un plan de restabilire a conformităţii cu respectivele condiţii într-un termen adecvat.
Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf, supraveghetorul grupului verifică cel puţin o dată pe an, din proprie iniţiativă, dacă condiţiile menţionate la articolul 236 literele (b), (c) şi (d) sunt respectate în continuare. Supraveghetorul grupului efectuează o asemenea verificare şi la cererea autorităţii de supraveghere interesate, în cazul în care aceasta din urmă are serioase îndoieli cu privire la respectarea în permanenţă a respectivei condiţii.
În cazul în care verificarea efectuată identifică puncte slabe, supraveghetorul grupului solicită ca întreprinderea-mamă să prezinte un plan de restabilire a conformităţii cu respectiva condiţie într-un termen adecvat.
Dacă, după consultarea colegiului supraveghetorilor, supraveghetorul grupului consideră că planul menţionat la al treilea sau la al cincilea paragraf este insuficient sau că, ulterior, acesta nu este implementat în termenul convenit, supraveghetorul grupului trage concluzia că condiţiile menţionate la articolul 236 literele (b), (c) şi (d) nu mai sunt îndeplinite şi informează imediat autoritatea de supraveghere interesată cu privire la aceasta.
(2)Regimul prevăzut la articolele 2 3 8 şi 2 3 9 este din nou aplicabil dacă întreprinderea-mamă prezintă o nouă cerere şi obţine o decizie favorabilă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 237.
Art. 241: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: acte delegate
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:
(a)criteriile pentru a evalua dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la articolul 236;
(b)criteriile pentru a evalua ce situaţii pot fi considerate ca situaţii de urgenţă, în conformitate cu articolul 239 alineatul (2);
(c)procedurile care trebuie urmate de către autorităţile de supraveghere atunci când fac schimb de informaţii, îşi exercită drepturile sau îşi îndeplinesc obligaţiile în conformitate cu articolele 237-240.

Art. 242: Reexaminare
(1)Până la 31 decembrie 2017, Comisia face o evaluare a aplicării titlului III, în special în ceea ce priveşte cooperarea autorităţilor de supraveghere în cadrul colegiului supraveghetorilor şi funcţionalitatea acestui colegiu, precum şi practicile de supraveghere privind stabilirea majorărilor de capital şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.

(2)Până la 31 decembrie 2018, Comisia evaluează beneficiile intensificării supravegherii la nivel de grup şi beneficiile gestionării capitalului în cadrul unui grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare incluzând o trimitere la COM(2008)0119 şi la raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare a Parlamentului European cu privire la această propunere, din 16 octombrie 2008 (A6-0413/2008). Evaluarea ar trebui să cuprindă măsuri posibile de sporire a unei gestionări transfrontaliere solide a grupurilor de asigurare, mai ales a managementului riscurilor şi activelor. În evaluarea sa, Comisia ţine seama, printre altele, de noile evoluţii şi progrese în ceea ce priveşte:
a)un cadru armonizat privind intervenţia timpurie;
b)practicile de management al riscurilor în mod centralizat la nivel de grup, de funcţionare a modelelor interne ale grupului, inclusiv de testare la condiţiile de stres;
c)tranzacţiile intragrup şi concentrarea riscurilor;
d)evoluţia în timp a efectelor diversificării şi concentrării;
e)un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru medierea disputelor din domeniul supravegherii;
f)un cadru armonizat privind transferabilitatea activelor, procedurile de insolvabilitate şi lichidare care să elimine restricţiile din legislaţia naţională privind societăţile comerciale în ceea ce priveşte transferabilitatea activelor;
g)un nivel echivalent de protecţie a deţinătorilor de poliţe şi a beneficiarilor întreprinderilor din acelaşi grup, mai ales în situaţii de criză;
h)o soluţie la nivelul UE armonizată şi finanţată adecvat pentru schemele de garantare a asigurărilor;
i)un cadru armonizat, obligatoriu din punct de vedere juridic, între autorităţile competente, băncile centrale şi ministerele de finanţe cu privire la gestionarea şi soluţionarea crizelor şi pentru partajarea sarcinilor fiscale care să alinieze competenţe de supraveghere cu responsabilităţi fiscale.
Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.
Art. 243: Filialele unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt
Articolele 236-242 se aplică mutatis mutandis întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt.