Art. 231. - Art. 231: Modelul intern al grupului - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 231: Modelul intern al grupului
(1)În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune şi, după caz, pentru a stabili condiţiile în care se acordă o astfel de permisiune.
Cererea menţionată la primul paragraf se adresează supraveghetorului grupului.
Supraveghetorul grupului îi informează pe ceilalţi membri ai colegiului de supraveghere, inclusiv EIOPA, cu privire la primirea cererii şi transmite cererea completă, inclusiv documentaţia prezentată de întreprindere, membrilor respectivi fără întârziere. La solicitarea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.
(2)Autorităţile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de şase luni de la data la care supraveghetorul grupului primeşte cererea completă.
(3)Dacă, în termenul de şase luni menţionat la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu mai poate fi înaintată AEAPO după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Atunci când EIOPA nu ia o decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf de la prezentul alineat, supraveghetorul grupului ia decizia finală. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de şase luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.
(4)AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a procesului decizional în comun menţionat la alineatul (2) în ceea ce priveşte aplicarea permisiunilor menţionate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)Dacă autorităţile de supraveghere implicate au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), supraveghetorul grupului pune la dispoziţia solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei.
(6)În cazul în care nu se adoptă nicio decizie comună în termen de şase luni de la data primirii cererii complete din partea grupului, supraveghetorul grupului ia o decizie proprie cu privire la cerere.
Supraveghetorul grupului ţine seama în mod corespunzător de toate opiniile şi rezervele exprimate în cursul respectivei perioade de şase luni de către celelalte autorităţi de supraveghere în cauză.
Supraveghetorul grupului pune la dispoziţia solicitantului şi a celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză un document care cuprinde decizia complet motivată.
Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.
(7)În cazul în care una dintre autorităţile de supraveghere în cauză consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare aflate sub supravegherea sa se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern aprobat la nivel de grup şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate impune, în conformitate cu articolul 37, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea modelului intern menţionat.
În circumstanţe excepţionale, în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să îşi calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menţionate la titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2. În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) literele (a) şi (c), autoritatea de supraveghere poate impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea formulei standard.
Autoritatea de supraveghere motivează orice decizie menţionată la primul şi la al doilea paragraf atât faţă de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, cât şi faţă de ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor.
AEAPO poate emite ghiduri pentru a asigura aplicarea consecventă şi coerentă a prezentului alineat.