Secţiunea 3 - Niveluri - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 3:Niveluri
Art. 215: Ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar
(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), este la rândul său o filială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau a unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, articolele 218-258 se aplică doar la nivelul principalei întreprinderi mamă de asigurare sau de reasigurare, al principalului holding mamă de asigurare sau al principalului holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune.
(2)În cazul în care principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare sau principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la alineatul (1), este o filială a unei întreprinderi care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 şi/sau supravegherea tranzacţiilor efectuate în interiorul grupului menţionată la articolul 245 la nivelul principalei întreprinderi mamă în cauză sau al holdingului principal în cauză.
Art. 216: Ultima întreprindere-mamă la nivel naţional
(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), nu are sediul social în acelaşi stat membru ca principala întreprindere mamă de la nivelul Uniunii menţionată la articolul 215, statele membre pot autoriza autorităţile lor de supraveghere să decidă, după consultarea supraveghetorului grupului şi a principalei întreprinderi mamă de la nivelul Uniunii în cauză, să supună supravegherii la nivel de grup principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare, principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt de la nivel naţional.
Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere îşi motivează decizia atât faţă de supraveghetorul grupului, cât şi faţă de întreprinderea-mamă ultimă la nivelul Uniunii. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).
Articolele 218-258 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva alineatelor (2)-(6) de la prezentul articol.
(2)Autoritatea de supraveghere poate limita supravegherea la nivel de grup a ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional la una sau mai multe secţiuni ale capitolului II.
(3)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional, alegerea metodei efectuată în conformitate cu articolul 220 de către supraveghetorul grupului în ceea ce priveşte ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menţionată la articolul 215 este considerată determinantă şi este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.
(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional şi în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menţionată la articolul 215 a obţinut, în conformitate cu articolul 231 sau cu articolul 233 alineatul (5), permisiunea de a calcula, pe baza unui model intern, cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup, această decizie este considerată determinantă şi este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.
Într-o astfel de situaţie, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că profilul de risc al ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional se abate în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel comunitar şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, respectiva autoritate de supraveghere poate decide să impună, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea în cauză sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, poate să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte pe baza formulei standard.
Autoritatea de supraveghere motivează aceste decizii atât faţă de întreprindere, cât şi faţă de supraveghetorul grupului. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).
(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional, întreprinderea în cauză nu este autorizată să solicite, în conformitate cu articolul 236 sau cu articolul 243 permisiunea de a supune oricare dintre filialele sale dispoziţiilor articolelor 238 şi 239.
(6)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la alineatul (1), aceste autorităţi de supraveghere prevăd că nicio astfel de decizie nu poate fi luată sau menţinută în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel naţional este o filială a ultimei întreprinderi-mamă la nivel comunitar menţionate la articolul 215, iar aceasta din urmă a obţinut, în conformitate cu articolul 237 sau cu articolul 243 permisiunea ca filiala în cauză să fie supusă dispoziţiilor articolelor 238 şi 239.
(7)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza circumstanţele în care se poate lua decizia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 217: Întreprinderea-mamă care acoperă mai multe state membre
(1)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la articolul 216, acestea le autorizează, de asemenea, să decidă încheierea unui acord cu autorităţile de supraveghere din alte state membre în care este prezentă o altă ultimă întreprindere-mamă la nivel naţional afiliată, în scopul de a efectua supravegherea grupului la nivelul unui sub-grup care acoperă mai multe state membre.
În cazul în care autorităţile de supraveghere în cauză au încheiat un acord, astfel cum se menţionează la primul paragraf, supravegherea unui grup nu poate fi efectuată la nivelul niciunei ultime întreprinderi-mamă, menţionate la articolul 216, care este prezentă în state membre diferite de statul membru în care se situează subgrupul menţionat la primul paragraf al prezentului alineat.
Într-un astfel de caz, autorităţile de supraveghere îşi motivează acordul atât faţă de supraveghetorul grupului, cât şi faţă de întreprinderea-mamă ultimă de la nivelul Uniunii. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).
(2)Articolul 216 alineatele (2)-(6) se aplică prin analogie.
(3)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza circumstanţele în care se poate lua decizia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.