Capitolul i - Supravegherea la nivel de grup: definiţii, cazuri de aplicare, domeniu de aplicare şi niveluri - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL I:Supravegherea la nivel de grup: definiţii, cazuri de aplicare, domeniu de aplicare şi niveluri
Art. 212: Definiţii
(1)În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"întreprindere participativă" înseamnă o întreprindere care este fie o întreprindere-mamă, fie o altă întreprindere care deţine o participaţie sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;

b)"întreprindere afiliată" înseamnă o întreprindere care este fie o filială, fie o altă întreprindere în care se deţine o participaţie sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;

c)«grup» înseamnă un grup de întreprinderi care:
(i)se compune dintr-o întreprindere participativă, din filialele acesteia, din entităţile în care respectiva întreprindere participativă sau filialele acesteia deţin o participaţie şi din întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din grup, precum şi din întreprinderile legate între ele printr-o relaţie prevăzută la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE şi întreprinderile lor afiliate;
(ii)se bazează pe stabilirea, contractuală sau de altă natură, a unor relaţii financiare puternice şi durabile între întreprinderile respective şi care poate cuprinde asociaţii mutuale sau de tip mutual, cu condiţia ca:
- una dintre aceste întreprinderi să desfăşoare efectiv, printr-o coordonare centralizată, o influenţă dominantă asupra deciziilor, inclusiv asupra deciziilor financiare, ale celorlalte întreprinderi care fac parte din grup; şi
- stabilirea şi dizolvarea acestor relaţii, în sensul acestui titlu, să facă obiectul aprobării prealabile a supraveghetorului grupului;
şi în care întreprinderea care asigură coordonarea centralizată este considerată întreprinderea-mamă, iar celelalte întreprinderi sunt considerate filiale; sau
(iii)constă într-o combinaţie a punctelor (i) şi (ii);

d)"supraveghetorul grupului" înseamnă autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea unui grup, determinată în conformitate cu articolul 247;
e)«colegiul supraveghetorilor» înseamnă o structură permanentă, dar flexibilă, de cooperare, coordonare şi facilitare a procesului decizional legat de supravegherea unui grup;

f)«holding de asigurare» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
(i)întreprinderea este o întreprindere-mamă;
(ii)întreprinderea nu este o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de investiţii sau o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale;
(iii)întreprinderea nu este o societate financiară holding mixtă sau o societate financiară holding în înţelesul articolului 4 punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(iv)cel puţin o filială a întreprinderii respective este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare;
(v)în pofida obiectului de activitate declarat al acesteia, activitatea principală a întreprinderii este oricare dintre următoarele:
1.achiziţionarea şi deţinerea de participaţii în întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;
2.furnizarea de servicii auxiliare activităţii principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau reasigurare afiliate;
3.desfăşurarea uneia sau a mai multora dintre activităţile enumerate la punctele 2-12 şi la punctul 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE sau desfăşurarea unuia sau a mai multora dintre serviciile sau activităţile enumerate în anexa I secţiunea B la Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secţiunea C la Directiva 2014/65/UE;
(vi)peste 50 % din cel puţin unul dintre următorii indicatori sunt asociaţi, în mod constant, cu filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe, holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte, holdinguri de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe ori întreprinderi care furnizează servicii auxiliare activităţii principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din grup, precum şi cu activităţi desfăşurate de întreprinderea însăşi care nu sunt legate de achiziţionarea sau deţinerea de participaţii în filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe, atunci când aceste activităţi sunt de aceeaşi natură ca cele desfăşurate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare:
1.capitalurile proprii ale întreprinderii pe baza poziţiei sale consolidate;
2.activele întreprinderii pe baza poziţiei sale consolidate;
3.veniturile întreprinderii pe baza poziţiei sale consolidate;
4.personalul întreprinderii pe baza poziţiei sale consolidate;
5.orice alt indicator considerat a fi relevant de către autoritatea naţională de supraveghere;
f1)«holding de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe» înseamnă o întreprindere-mamă, alta decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt în înţelesul articolului 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE, a cărei principală activitate constă în dobândirea şi deţinerea unor participaţii în filiale care sunt, exclusiv sau majoritar, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe;

g)«holding mixt de asigurare» înseamnă o întreprindere mamă, alta decât o întreprindere de asigurare, decât o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă, decât o întreprindere de reasigurare, decât o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, care numără printre filialele sale cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare;
h)«holding financiar mixt» înseamnă un holding financiar mixt în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE.

(2)De asemenea, în sensul prezentului titlu, autorităţile de supraveghere consideră drept întreprindere-mamă orice întreprindere care, în opinia respectivelor autorităţi de supraveghere, exercită în mod efectiv o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi, inclusiv, în cazul în care această influenţă este exercitată prin coordonare centralizată, asupra deciziilor celeilalte întreprinderi.
De asemenea, autorităţile de supraveghere consideră drept întreprindere filială orice întreprindere asupra căreia, în opinia respectivelor autorităţi de supraveghere, o întreprindere-mamă exercită în mod efectiv o influenţă dominantă.
De asemenea, autorităţile de supraveghere consideră drept parti-cipaţie deţinerea, directă sau indirectă, de drepturi de vot sau de capital într-o întreprindere asupra căreia, în opinia respectivelor autorităţi de supraveghere, se exercită în mod efectiv o influenţă semnificativă.
(3)În sensul prezentului titlu, autorităţile de supraveghere consideră, de asemenea, drept un grup în înţelesul alineatului (1) litera (c), două sau mai multe întreprinderi care, în opinia autorităţilor de supraveghere, sunt administrate pe o bază unitară.
În cazul în care nu toate întreprinderile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat au sediul central în acelaşi stat membru, statele membre se asigură că numai autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 poate concluziona, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, că aceste întreprinderi formează un grup atunci când consideră că întreprinderile respective sunt administrate pe o bază unitară.
(4)Atunci când identifică o relaţie între cel puţin două întreprinderi menţionate la alineatele (2) şi (3), autorităţile de supraveghere iau în considerare toţi factorii următori:
a)controlul sau capacitatea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi de a influenţa deciziile, inclusiv financiare, ale unei întreprinderi, în special ca urmare a deţinerii de capital sau de drepturi de vot, a reprezentării în organul administrativ, de conducere sau de control sau a faptului că se numără printre persoanele care conduc efectiv o întreprindere sau care deţin alte funcţii-cheie, critice sau importante;
b)dependenţa puternică a unei întreprinderi de o altă întreprindere sau persoană juridică sau fizică, ca urmare a existenţei unor tranzacţii sau operaţiuni financiare sau nefinanciare semnificative, inclusiv a externalizării şi a partajării personalului între întreprinderi;
c)dovada coordonării deciziilor financiare sau de investire între două sau mai multe întreprinderi, inclusiv în ceea ce priveşte investiţii comune în întreprinderi afiliate;
d)dovada unor strategii, operaţiuni sau procese coordonate şi corelate între două sau mai multe întreprinderi, inclusiv în ceea ce priveşte canalele de distribuţie a asigurărilor, produsele sau mărcile de asigurare, comunicarea sau marketingul.
(5)În cazul în care un grup este identificat pe baza alineatului (2) sau (3) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 furnizează întreprinderii desemnate drept întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) şi autorităţilor de supraveghere vizate o explicaţie detaliată a factorilor pe baza cărora se face această identificare.
Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a completa sau a oferi precizări suplimentare cu privire la factorii pe care autorităţile de supraveghere îi iau în considerare pentru a identifica o relaţie între cel puţin două întreprinderi menţionate la alineatele (2) şi (3). EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 213: Cazuri de aplicare a supravegherii la nivel de grup
(1)Statele membre prevăd supravegherea, la nivelul grupului, a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte dintr-un grup, în conformitate cu prezentul titlu.
Dispoziţiile prezentei directive, care stabilesc normele de supraveghere a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare luate în considerare separat, continuă să se aplice acestor întreprinderi, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii contrare în prezentul titlu.
(2)Statele membre se asigură că se aplică supravegherea la nivel de grup atunci când un grup include oricare dintre următoarele:
a)întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care sunt întreprinderi participative în cel puţin o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă, în conformitate cu articolele 218-258;
b)întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere mamă este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, în conformitate cu articolele 218-258;
c)întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere mamă este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul social într-o ţară terţă sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, în conformitate cu articolele 260-263;
d)întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere mamă este un holding mixt de asigurare, în conformitate cu articolul 265.

(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b), atunci când întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune este fie o întreprindere afiliată unei entităţi reglementate sau unui holding financiar mixt, fie este ea însăşi (el însuşi) o astfel de entitate sau un astfel de holding care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 din prezenta directivă şi/sau supravegherea tranzacţiilor intragrup menţionată la articolul 245 din prezenta directivă la nivelul respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt.
(4)În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente atât în prezenta directivă, cât şi în Directiva 2002/87/CE, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere implicate, poate decide să aplice doar dispoziţiile relevante din Directiva 2002/87/CE respectivului holding financiar mixt.
(5)În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente atât în prezenta directivă, cât şi în Directiva 2013/36/UE, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, supraveghetorul grupului, de comun acord cu autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată în sectorul bancar şi în sectorul serviciilor de investiţii, poate decide să aplice numai dispoziţiile din directivă privind sectorul cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.

(6)Supraveghetorul grupului informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) (ABE) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) (AEAPO) cu privire la deciziile adoptate în temeiul alineatelor (4) şi (5). ABE, AEAPO şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (***) (AEVMP), elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere (Comitetul comun), orientări generale menite să asigure convergenţa practicilor de supraveghere şi elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare, pe care îl înaintează Comisiei în termen de trei ani de la adoptarea orientărilor generale.
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(**)JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(***)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Art. 213a: Utilizarea măsurilor de proporţionalitate la nivelul grupului
(1)Grupurile, în înţelesul articolului 212, care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) se clasifică drept grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate de către supraveghetorul de grup, conform procedurii prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, în cazul în care îndeplinesc toate criteriile următoare la nivel de grup pentru ultimele două exerciţii financiare imediat anterioare acestei clasificări:
a)în cazul în care cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare generală, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:
(i)submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), calculat pe baza datelor consolidate, nu depăşeşte 5 % din rezervele tehnice consolidate ale grupului, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, astfel cum sunt menţionate la articolul 76, cu excepţia întreprinderilor cărora li se aplică metoda 2 prevăzută la articolul 233;
(ii)cuantumul total al rezervelor tehnice consolidate din activităţile de asigurare de viaţă ale grupului, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, nu depăşeşte 1 000 000 000 EUR;
b)în cazul în care cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare de viaţă, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:
(i)rata combinată medie pentru activităţile de asigurare generală, după deducerea reasigurării, din ultimele trei exerciţii financiare este mai mică de 100 %;
(ii)venitul anual al grupului din primele brute subscrise nu depăşeşte 100 000 000 EUR;
(iii)suma primelor brute subscrise anuale din clasele 5-7, 11, 12, 14 şi 15 din anexa I partea A nu depăşeşte 30 % din totalul primelor subscrise anuale aferente activităţilor de asigurare generală ale grupului;
c)venitul anual din primele brute subscrise din subscrierile realizate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare din sfera grupului care au sediul central în alte state membre decât statul membru al supraveghetorului grupului este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:
(i)20 000 000 EUR;
(ii)10 % din venitul total anual al grupului din primele brute subscrise;
d)venitul anual din primele brute subscrise din subscrierile realizate de grup în alte state membre decât statul membru al supraveghetorului grupului este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:
(i)20 000 000 EUR;
(ii)10 % din venitul total anual al grupului din primele brute subscrise;
e)suma următoarelor elemente nu depăşeşte 20 % din investiţiile totale calculate pe baza datelor consolidate:
(i)modulul «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5);
(ii)- partea din modulul «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanţe de la intermediari şi alte investiţii care nu sunt acoperite de submodulul «risc de marjă de credit»;
(iii)orice cerinţă de capital aplicabilă investiţiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele «risc de piaţă» şi «risc de contrapartidă»;
f)acceptările în reasigurare de întreprinderile din grup nu depăşeşte 50 % din venitul total anual din primele brute subscrise al grupului;
g)diferenţa menţionată la articolul 230 alineatul (1), în cazul în care se utilizează metoda 1, la articolul 233 alineatul (1), în cazul în care se utilizează metoda 2, sau la articolul 233a alineatul (1), în cazul în care se utilizează o combinaţie de metode, este pozitivă;
h)în cazul în care se utilizează metoda 2 sau o combinaţie a metodelor 1 şi 2, fiecare întreprindere căreia i se aplică metoda 2 este o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate.
Criteriile prevăzute la primul paragraf litera (a) punctul (i) şi la litera (e) nu se aplică grupurilor în care se utilizează numai metoda 2.
(2)Articolul 29b se aplică mutatis mutandis la nivelul întreprinderii-mamă de asigurare sau de reasigurare de cel mai înalt rang, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt.
(3)Grupurile cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) de mai puţin de doi ani iau în considerare numai ultimul exerciţiu financiar atunci când evaluează dacă îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.
(4)Următoarele grupuri nu sunt niciodată clasificate ca grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate:
a)grupurile care sunt conglomerate financiare în înţelesul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE;
b)grupurile în care cel puţin o filială este o întreprindere menţionată la articolul 228 alineatul (1);
c)grupurile care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat pentru a-şi calcula cerinţa de capital de solvabilitate a grupului.
(5)Articolele 29c, 29d şi 29e se aplică mutatis mutandis.
(6)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:
a)criteriile prevăzute la alineatul (1), inclusiv metoda de calculare a sumei menţionate la primul paragraf litera (e) de la alineatul respectiv;
b)metodologia care urmează să fie utilizată la clasificarea grupurilor ca grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate; şi
c)condiţiile de acordare sau de retragere a aprobării autorităţilor de supraveghere pentru măsurile de proporţionalitate care urmează să fie utilizate de grupurile care nu sunt clasificate ca grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate.
Art. 213b: Dificultăţi privind supravegherea la nivel de grup
(1)În cazurile menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (b), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt se asigură că:
a)mecanismele interne şi repartizarea atribuţiilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea prezentului titlu şi, în special, sunt eficace pentru:
(i)coordonarea tuturor filialelor holdingului de asigurare sau ale holdingului financiar mixt, inclusiv, în situaţiile în care este necesar, prin intermediul unei repartizări adecvate a atribuţiilor între respectivele întreprinderi;
(ii)preîntâmpinarea sau gestionarea conflictelor din interiorul grupului; şi
(iii)asigurarea respectării în tot grupul a politicilor stabilite pentru întregul grup de către holdingul de asigurare sau de către holdingul financiar mixt;
b)organizarea structurală a grupului din care face parte holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt nu obstrucţionează şi nu împiedică în vreun fel supravegherea eficace a grupului şi a filialelor de asigurare şi de reasigurare din cadrul său, ţinând seama, în special, de:
(i)poziţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt într-un grup cu mai multe niveluri;
(ii)structura acţionariatului; şi
(iii)rolul holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt în cadrul grupului.
(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu sunt îndeplinite, supraveghetorul grupului are competenţa de a solicita holdingului de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să modifice mecanismele interne şi repartizarea atribuţiilor în interiorul grupului.
În cazul în care condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol nu sunt îndeplinite, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus unor măsuri de supraveghere adecvate de către supraveghetorul grupului pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii la nivel de grup şi a respectării cerinţelor stabilite în prezentul titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acţionează ca supraveghetori ai grupului în conformitate cu articolul 247, autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să structureze grupul într-un mod care să îi permită autorităţii de supraveghere relevante să exercite cu eficacitate supravegherea la nivel de grup. Autorităţile de supraveghere îşi exercită această competenţă numai în circumstanţe excepţionale, după consultarea EIOPA şi, după caz, a altor autorităţi de supraveghere implicate şi pun la dispoziţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt o justificare în acest sens.
(3)În cazurile menţionate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) din prezenta directivă, dacă pentru un grup format din întreprinderi legate între ele printr-o relaţie în înţelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE şi din întreprinderile lor afiliate sau identificat în temeiul articolului 212 alineatul (3) din prezenta directivă organizarea structurală este de aşa natură încât obstrucţionează sau împiedică supravegherea eficace a grupului respectiv sau împiedică grupul respectiv să respecte prezentul titlu, grupul este supus unor măsuri de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi a integrităţii supravegherii la nivel de grup şi a respectării prezentului titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acţionează în calitate de supraveghetori ai grupului în temeiul articolului 247 din prezenta directivă, autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune înfiinţarea unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul central în Uniune sau a unei întreprinderi în Uniune care să exercite efectiv, prin coordonare centralizată, o influenţă dominantă asupra deciziilor, inclusiv financiare, ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care fac parte din grup. În acest caz, responsabilitatea pentru respectarea prezentului titlu îi revine holdingului de asigurare, holdingului financiar mixt sau întreprinderii în cauză care exercită efectiv o coordonare centralizată.

Art. 214: Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup
(1)Exercitarea supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 nu implică obligaţia ca autorităţile de supraveghere să aibă un rol de supraveghere în raport cu o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă, o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă sau un holding mixt de asigurare luate în considerare separat.
Exclusiv în scopul asigurării respectării prezentului titlu, exercitarea supravegherii la nivel de grup poate implica supravegherea directă şi exercitarea de către autorităţile de supraveghere a competenţelor de supraveghere a holdingurilor de asigurare şi a holdingurilor financiare mixte.

(2)În fiecare caz în parte, supraveghetorul grupului poate decide să nu includă o întreprindere în supravegherea la nivel de grup menţionată la articolul 213 în cazul în care:
a)întreprinderea este stabilită într-o ţară terţă în care există obstacole juridice în calea transferului informaţiilor necesare, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 229;
b)întreprinderea care ar trebui inclusă prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup; sau
c)includerea respectivei întreprinderi ar fi inadecvată sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup.
Atunci când evaluează dacă o întreprindere prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup, în temeiul primului paragraf litera (b), supraveghetorul grupului se asigură că sunt îndeplinite condiţiile următoare:
(a)dimensiunea întreprinderii, din punctul de vedere al activelor totale şi al rezervelor tehnice, este redusă în comparaţie cu cea a altor întreprinderi din grup şi a grupului în ansamblu;
(b)excluderea întreprinderii din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup nu ar avea niciun impact semnificativ asupra solvabilităţii la nivel de grup;
(c)riscurile calitative şi cantitative, inclusiv cele care decurg din tranzacţiile intragrup, pe care întreprinderea le prezintă sau le poate prezenta pentru întregul grup sunt nesemnificative.
Cu toate acestea, în cazul în care mai multe întreprinderi din acelaşi grup, luate în considerare separat, pot fi excluse în temeiul primului paragraf litera (b), acestea trebuie totuşi incluse dacă, în mod colectiv, prezintă un interes care nu este neglijabil.

Atunci când supraveghetorul grupului consideră că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare nu ar trebui să fie inclusă în supravegherea la nivel de grup prevăzută la primul paragraf litera (b) sau (c), acesta consultă celelalte autorităţi de supraveghere interesate înainte de a lua o decizie.
Atunci când, într-un caz prevăzut la primul paragraf literele (b) sau (c), supraveghetorul grupului nu include o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în supravegherea la nivel de grup, autorităţile de supraveghere din statul membru în care este stabilită respectiva întreprindere pot solicita întreprinderii care se află în fruntea grupului orice informaţii care pot facilita supravegherea de către aceste autorităţi a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate.
(3)În cazul în care excluderea uneia sau mai multor întreprinderi din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol ar avea ca rezultat un caz care nu ar declanşa aplicarea supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate înainte de a adopta decizia de excludere. O astfel de decizie se adoptă numai în circumstanţe excepţionale şi se justifică în mod corespunzător faţă de EIOPA şi, după caz, faţă de celelalte autorităţi de supraveghere vizate. Supraveghetorul grupului reevaluează cel puţin o dată pe an dacă decizia respectivă continuă să fie adecvată. În caz negativ, supraveghetorul grupului notifică EIOPA şi, după caz, celorlalte autorităţi de supraveghere vizate faptul că va începe să exercite supravegherea la nivel de grup.
Înainte de a exclude întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang de la supravegherea la nivel de grup în temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate şi evaluează impactul pe care exercitarea supravegherii de grup la nivelul unei întreprinderi participative intermediare l-ar avea asupra solvabilităţii grupului. Mai precis, o astfel de excludere nu este posibilă dacă ar conduce la o îmbunătăţire semnificativă a solvabilităţii grupului.
Pentru a asigura o aplicare unitară şi consecventă a prezentului alineat, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a oferi precizări suplimentare cu privire la circumstanţele excepţionale menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sau cu privire la cazurile în care poate fi justificată excluderea întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv a holdingurilor de asigurare, din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup.
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (3) de la prezentul articol, sfera grupului căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) se identifică în conformitate cu articolul 212.
În cazul în care un grup supus supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) este identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3) şi în cazul în care o întreprindere-mamă sau o filială a grupului respectiv este şi întreprinderea participativă de cel mai înalt rang a unui alt grup în înţelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c), se consideră că acest alt grup este inclus în sfera grupului identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3).
Autorităţile de supraveghere pot aplica articolul 212 alineatele (2) şi (3) pentru a extinde sfera unui grup în înţelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c).
(5)În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), grupul desemnează una dintre întreprinderile administrate pe o bază unitară drept întreprindere-mamă care să fie responsabilă cu respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi menţionate la articolul 212 alineatul (3) primul paragraf sunt considerate filiale.
(6)În cazul în care desemnarea întreprinderii-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol ar implica dificultăţi semnificative în calea exercitării supravegherii la nivel de grup, în special în cazurile în care sediul central al întreprinderii nu este stabilit pe teritoriul statului membru al autorităţii de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 sau în cazul în care desemnarea ar duce la incapacitatea grupului de a respecta efectiv prezentul titlu, statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului are competenţa de a impune, după consultarea altor autorităţi de supraveghere în cauză, desemnarea unei alte întreprinderi-mamă. Autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului justifică în mod corespunzător, faţă de grup şi faţă de celelalte autorităţi de supraveghere în cauză, decizia de a desemna o altă întreprindere-mamă.
În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) şi care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) nu desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, o întreprindere-mamă care urmează să fie responsabilă de respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi din grupul respectiv sunt considerate filiale.
Atunci când desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu primul sau al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 ia în considerare următorii factori:
a)valoarea rezervelor tehnice ale fiecărei întreprinderi;
b)primele brute subscrise anuale ale fiecărei întreprinderi;
c)numărul de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate fiecărei întreprinderi.
Autorităţile de supraveghere evaluează cel puţin anual dacă desemnarea continuă să fie adecvată. În caz contrar, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează o altă întreprindere-mamă după consultarea altor autorităţi de supraveghere în cauză. Această altă întreprindere-mamă este responsabilă cu respectarea prezentului titlu.

Art. 215: Ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar
(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), este la rândul său o filială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau a unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, articolele 218-258 se aplică doar la nivelul principalei întreprinderi mamă de asigurare sau de reasigurare, al principalului holding mamă de asigurare sau al principalului holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune.
(2)În cazul în care principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare sau principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la alineatul (1), este o filială a unei întreprinderi care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 şi/sau supravegherea tranzacţiilor efectuate în interiorul grupului menţionată la articolul 245 la nivelul principalei întreprinderi mamă în cauză sau al holdingului principal în cauză.

Art. 216: Ultima întreprindere-mamă la nivel naţional
(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), nu are sediul social în acelaşi stat membru ca principala întreprindere mamă de la nivelul Uniunii menţionată la articolul 215, statele membre pot autoriza autorităţile lor de supraveghere să decidă, după consultarea supraveghetorului grupului şi a principalei întreprinderi mamă de la nivelul Uniunii în cauză, să supună supravegherii la nivel de grup principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare, principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt de la nivel naţional.

Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere îşi motivează decizia atât faţă de supraveghetorul grupului, cât şi faţă de întreprinderea-mamă ultimă la nivelul Uniunii. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).
Articolele 218-258 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva alineatelor (2)-(6) de la prezentul articol.

(2)Autoritatea de supraveghere poate limita supravegherea la nivel de grup a ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional la una sau mai multe secţiuni ale capitolului II.
(3)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional, alegerea metodei efectuată în conformitate cu articolul 220 de către supraveghetorul grupului în ceea ce priveşte ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menţionată la articolul 215 este considerată determinantă şi este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.
(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional şi în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menţionată la articolul 215 a obţinut, în conformitate cu articolul 231 sau cu articolul 233 alineatul (5), permisiunea de a calcula, pe baza unui model intern, cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup, această decizie este considerată determinantă şi este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.
Într-o astfel de situaţie, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că profilul de risc al ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional se abate în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel comunitar şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, respectiva autoritate de supraveghere poate decide să impună, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea în cauză sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, poate să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte pe baza formulei standard.
Autoritatea de supraveghere motivează aceste decizii atât faţă de întreprindere, cât şi faţă de supraveghetorul grupului. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional, întreprinderea în cauză nu este autorizată să solicite, în conformitate cu articolul 236 sau cu articolul 243 permisiunea de a supune oricare dintre filialele sale dispoziţiilor articolelor 238 şi 239.
(6)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la alineatul (1), aceste autorităţi de supraveghere prevăd că nicio astfel de decizie nu poate fi luată sau menţinută în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel naţional este o filială a ultimei întreprinderi-mamă la nivel comunitar menţionate la articolul 215, iar aceasta din urmă a obţinut, în conformitate cu articolul 237 sau cu articolul 243 permisiunea ca filiala în cauză să fie supusă dispoziţiilor articolelor 238 şi 239.
(7)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza circumstanţele în care se poate lua decizia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.

Art. 217: Întreprinderea-mamă care acoperă mai multe state membre
(1)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la articolul 216, acestea le autorizează, de asemenea, să decidă încheierea unui acord cu autorităţile de supraveghere din alte state membre în care este prezentă o altă ultimă întreprindere-mamă la nivel naţional afiliată, în scopul de a efectua supravegherea grupului la nivelul unui sub-grup care acoperă mai multe state membre.
În cazul în care autorităţile de supraveghere în cauză au încheiat un acord, astfel cum se menţionează la primul paragraf, supravegherea unui grup nu poate fi efectuată la nivelul niciunei ultime întreprinderi-mamă, menţionate la articolul 216, care este prezentă în state membre diferite de statul membru în care se situează subgrupul menţionat la primul paragraf al prezentului alineat.
Într-un astfel de caz, autorităţile de supraveghere îşi motivează acordul atât faţă de supraveghetorul grupului, cât şi faţă de întreprinderea-mamă ultimă de la nivelul Uniunii. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).

(2)Articolul 216 alineatele (2)-(6) se aplică prin analogie.
(3)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza circumstanţele în care se poate lua decizia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.