Art. 214. - Art. 214: Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 214: Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup
(1)Exercitarea supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 nu implică obligaţia ca autorităţile de supraveghere să aibă un rol de supraveghere în raport cu o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă, o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă sau un holding mixt de asigurare luate în considerare separat.
Exclusiv în scopul asigurării respectării prezentului titlu, exercitarea supravegherii la nivel de grup poate implica supravegherea directă şi exercitarea de către autorităţile de supraveghere a competenţelor de supraveghere a holdingurilor de asigurare şi a holdingurilor financiare mixte.
(2)În fiecare caz în parte, supraveghetorul grupului poate decide să nu includă o întreprindere în supravegherea la nivel de grup menţionată la articolul 213 în cazul în care:
a)întreprinderea este stabilită într-o ţară terţă în care există obstacole juridice în calea transferului informaţiilor necesare, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 229;
b)întreprinderea care ar trebui inclusă prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup; sau
c)includerea respectivei întreprinderi ar fi inadecvată sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup.
Atunci când evaluează dacă o întreprindere prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup, în temeiul primului paragraf litera (b), supraveghetorul grupului se asigură că sunt îndeplinite condiţiile următoare:
(a)dimensiunea întreprinderii, din punctul de vedere al activelor totale şi al rezervelor tehnice, este redusă în comparaţie cu cea a altor întreprinderi din grup şi a grupului în ansamblu;
(b)excluderea întreprinderii din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup nu ar avea niciun impact semnificativ asupra solvabilităţii la nivel de grup;
(c)riscurile calitative şi cantitative, inclusiv cele care decurg din tranzacţiile intragrup, pe care întreprinderea le prezintă sau le poate prezenta pentru întregul grup sunt nesemnificative.
Cu toate acestea, în cazul în care mai multe întreprinderi din acelaşi grup, luate în considerare separat, pot fi excluse în temeiul primului paragraf litera (b), acestea trebuie totuşi incluse dacă, în mod colectiv, prezintă un interes care nu este neglijabil.
Atunci când supraveghetorul grupului consideră că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare nu ar trebui să fie inclusă în supravegherea la nivel de grup prevăzută la primul paragraf litera (b) sau (c), acesta consultă celelalte autorităţi de supraveghere interesate înainte de a lua o decizie.
Atunci când, într-un caz prevăzut la primul paragraf literele (b) sau (c), supraveghetorul grupului nu include o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în supravegherea la nivel de grup, autorităţile de supraveghere din statul membru în care este stabilită respectiva întreprindere pot solicita întreprinderii care se află în fruntea grupului orice informaţii care pot facilita supravegherea de către aceste autorităţi a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate.
(3)În cazul în care excluderea uneia sau mai multor întreprinderi din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol ar avea ca rezultat un caz care nu ar declanşa aplicarea supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate înainte de a adopta decizia de excludere. O astfel de decizie se adoptă numai în circumstanţe excepţionale şi se justifică în mod corespunzător faţă de EIOPA şi, după caz, faţă de celelalte autorităţi de supraveghere vizate. Supraveghetorul grupului reevaluează cel puţin o dată pe an dacă decizia respectivă continuă să fie adecvată. În caz negativ, supraveghetorul grupului notifică EIOPA şi, după caz, celorlalte autorităţi de supraveghere vizate faptul că va începe să exercite supravegherea la nivel de grup.
Înainte de a exclude întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang de la supravegherea la nivel de grup în temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate şi evaluează impactul pe care exercitarea supravegherii de grup la nivelul unei întreprinderi participative intermediare l-ar avea asupra solvabilităţii grupului. Mai precis, o astfel de excludere nu este posibilă dacă ar conduce la o îmbunătăţire semnificativă a solvabilităţii grupului.
Pentru a asigura o aplicare unitară şi consecventă a prezentului alineat, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a oferi precizări suplimentare cu privire la circumstanţele excepţionale menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sau cu privire la cazurile în care poate fi justificată excluderea întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv a holdingurilor de asigurare, din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup.
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (3) de la prezentul articol, sfera grupului căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) se identifică în conformitate cu articolul 212.
În cazul în care un grup supus supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) este identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3) şi în cazul în care o întreprindere-mamă sau o filială a grupului respectiv este şi întreprinderea participativă de cel mai înalt rang a unui alt grup în înţelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c), se consideră că acest alt grup este inclus în sfera grupului identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3).
Autorităţile de supraveghere pot aplica articolul 212 alineatele (2) şi (3) pentru a extinde sfera unui grup în înţelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c).
(5)În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), grupul desemnează una dintre întreprinderile administrate pe o bază unitară drept întreprindere-mamă care să fie responsabilă cu respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi menţionate la articolul 212 alineatul (3) primul paragraf sunt considerate filiale.
(6)În cazul în care desemnarea întreprinderii-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol ar implica dificultăţi semnificative în calea exercitării supravegherii la nivel de grup, în special în cazurile în care sediul central al întreprinderii nu este stabilit pe teritoriul statului membru al autorităţii de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 sau în cazul în care desemnarea ar duce la incapacitatea grupului de a respecta efectiv prezentul titlu, statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului are competenţa de a impune, după consultarea altor autorităţi de supraveghere în cauză, desemnarea unei alte întreprinderi-mamă. Autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului justifică în mod corespunzător, faţă de grup şi faţă de celelalte autorităţi de supraveghere în cauză, decizia de a desemna o altă întreprindere-mamă.
În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) şi care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) nu desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, o întreprindere-mamă care urmează să fie responsabilă de respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi din grupul respectiv sunt considerate filiale.
Atunci când desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu primul sau al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 ia în considerare următorii factori:
a)valoarea rezervelor tehnice ale fiecărei întreprinderi;
b)primele brute subscrise anuale ale fiecărei întreprinderi;
c)numărul de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate fiecărei întreprinderi.
Autorităţile de supraveghere evaluează cel puţin anual dacă desemnarea continuă să fie adecvată. În caz contrar, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează o altă întreprindere-mamă după consultarea altor autorităţi de supraveghere în cauză. Această altă întreprindere-mamă este responsabilă cu respectarea prezentului titlu.