Art. 262. - Art. 262: Întreprinderi mamă înregistrate într-o ţară terţă: lipsa echivalenţei - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 262: Întreprinderi mamă înregistrate într-o ţară terţă: lipsa echivalenţei
(1)În absenţa supravegherii echivalente, astfel cum este menţionată la articolul 260 sau atunci când un stat membru nu aplică articolul 261 în cazul echivalenţei temporare în conformitate cu articolul 260 alineatul (7), statul membru respectiv aplică în cazul întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care fac parte dintr-un grup în înţelesul articolului 212 şi cărora li se aplică supravegherea de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c), oricare dintre următoarele:
a)articolele 218-235 şi articolele 244-258, mutatis mutandis;
b)una dintre metodele stabilite la alineatul (3).
Principiile generale şi metodele prevăzute la articolele 218-258 se aplică la nivelul holdingului de asigurare, al holdingului financiar mixt, al întreprinderii de asigurare dintr-o ţară terţă sau al întreprinderii de reasigurare dintr-o ţară terţă.
Exclusiv în scopul calculării solvabilităţii grupului, întreprinderea mamă este tratată ca şi cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă condiţiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 3 subsecţiunile 1, 2 şi 3, în ceea ce priveşte fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate, şi oricăreia dintre următoarele:
a)o cerinţă de capital de solvabilitate determinată în conformitate cu principiile menţionate la articolul 226 în cazul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt;
b)o cerinţă de capital de solvabilitate determinată în conformitate cu principiile menţionate la articolul 227 în cazul unei întreprinderi de asigurare dintr-o ţară terţă sau al unei întreprinderi de reasigurare dintr-o ţară terţă.

(2)Statele membre permit autorităţilor lor de supraveghere să aplice alte metode care asigură o supraveghere adecvată a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte dintr-un grup în înţelesul articolului 212 şi cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c). Respectivele metode se aprobă de către supraveghetorul grupului, identificat în conformitate cu articolul 247, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză.
Metodele menţionate la primul paragraf trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii la nivel de grup, astfel cum sunt specificate în prezentul titlu. Aceste obiective includ următoarele:
a)menţinerea alocării capitalului şi a componenţei fondurilor proprii ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi prevenirea creării semnificative de capital intragrup, în cazul în care respectiva creare de capital intragrup este finanţată de către întreprinderea-mamă din încasările din datorii sau alte instrumente financiare care nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate elemente ale fondurilor proprii;
b)evaluarea şi monitorizarea riscurilor care prezentate de întreprinderi atât din interiorul, cât şi din afara Uniunii şi limitarea riscului de contagiune de la respectivele întreprinderi şi alte întreprinderi nereglementate la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului şi la subgrupul a cărui întreprindere-mamă de cel mai înalt rang este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune, astfel cum se menţionează la articolul 215, în cazul în care există un astfel de subgrup.
Metodele menţionate la primul paragraf se justifică în mod corespunzător, se documentează şi se notifică celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, EIOPA şi Comisiei.
(3)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere în cauză pot, în special, să aplice una sau mai multe dintre următoarele metode întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte care fac parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c):
a)desemnarea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care să fie responsabilă cu respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul titlu, în cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup nu au o întreprindere-mamă comună în Uniune;
b)impunerea înfiinţării unui holding de asigurare cu sediul central în Uniune sau a unui holding financiar mixt cu sediul central în Uniune, în cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup nu au o întreprindere-mamă comună în Uniune, şi aplicarea prezentului titlu în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grupul condus de respectivul holding de asigurare sau holding financiar mixt;
c)în cazul în care mai multe întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup formează un subgrup a cărui întreprindere-mamă are sediul central în Uniune, pe lângă aplicarea prezentului titlu în cazul acestui subgrup, adoptarea de măsuri suplimentare sau impunerea de cerinţe suplimentare, inclusiv cerinţele menţionate la literele (d), (e) şi (f) de la prezentul paragraf şi supravegherea consolidată a concentrării riscurilor în înţelesul articolului 244 şi a tranzacţiilor intragrup în înţelesul articolului 245, cu scopul atingerii obiectivului menţionat la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) de la prezentul articol;
d)impunerea cerinţei ca membrii organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang din Uniune să fie independenţi faţă de întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang din afara Uniunii;
e)interzicerea, limitarea, restricţionarea, monitorizarea sau impunerea notificării prealabile a tranzacţiilor, inclusiv a distribuirilor de dividende şi a principalului aferent datoriilor subordonate, în cazul în care astfel de tranzacţii constituie sau ar putea pune în pericol poziţia financiară sau solvabilitatea întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului şi implică, pe de o parte, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare cu sediul central în Uniune sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune şi, pe de altă parte, o întreprindere care aparţine grupului şi care are sediul central în afara Uniunii; în cazul în care supraveghetorul grupului din Uniune nu este una dintre autorităţile de supraveghere din statul membru în care are sediul central o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, supraveghetorul grupului din Uniune informează respectivele autorităţi de supraveghere cu privire la constatările sale, pentru ca autorităţile în cauză să poată lua măsurile corespunzătoare;
f)solicitarea de informaţii privind solvabilitatea şi poziţia financiară, profilul de risc şi limitele de toleranţă la risc ale întreprinderilor-mamă care au sediul central în afara Uniunii, inclusiv, după caz, rapoarte cu privire la aceste subiecte, care sunt prezentate organului administrativ, de conducere sau de control ori autorităţilor de supraveghere ale respectivelor întreprinderi-mamă din ţări terţe.