Capitolul i - Legea şi condiţiile aplicabile contractelor de asigurare directă - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL I:Legea şi condiţiile aplicabile contractelor de asigurare directă
Art. 178: Lege aplicabilă
Statele membre care nu sunt supuse aplicării Regulamentului (CE) nr. 593/2008 aplică dispoziţiile respectivului regulament pentru a determina legea aplicabilă contractelor de asigurare care intră sub incidenţa articolului 7 din respectivul regulament.
Art. 179: Obligaţii conexe
(1)Întreprinderile de asigurare generală pot oferi şi încheia contracte de asigurare obligatorie în condiţiile enunţate în prezentul articol.
(2)În cazul în care un stat membru impune obligativitatea de a subscrie o asigurare, un contract de asigurare nu corespunde acestei obligaţii decât în cazul în care respectă dispoziţiile speciale privind această asigurare, stabilite de acel stat membru.
(3)În cazul în care, într-un stat membru care impune o asigurare obligatorie, întreprinderii de asigurare i se cere să declare orice suspendare de garanţie autorităţilor de supraveghere, această suspendare este opozabilă terţilor numai în condiţiile prevăzute de acel stat membru.
(4)Fiecare stat membru comunică Comisiei riscurile pentru care legislaţia sa impune asigurarea obligatorie, indicând următoarele:
a)dispoziţiile speciale privind această asigurare;
b)elementele care trebuie să figureze în atestarea pe care întreprinderea de asigurare generală trebuie să o dea asiguratului, în cazul în care acel stat membru solicită o dovadă care să stabilească faptul că asigurarea obligatorie a fost îndeplinită.
Statul membru poate solicita ca elementele menţionate la primul paragraf litera (b) să includă o declaraţie a întreprinderii de asigurare potrivit căreia contractul este în conformitate cu dispoziţiile speciale privind această asigurare.
Comisia publică elementele menţionate la primul paragraf litera (b) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 180: Interesul general
Statul membru în care este situat riscul sau statul membru al angajamentului nu împiedică un titular de poliţă de asigurare să încheie un contract cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu condiţiile din articolul 14, atâta timp cât respectiva încheiere a contractului nu intră în conflict cu dispoziţiile legale care protejează interesul general în statul membru în care este situat riscul sau în statul membru al angajamentului.
Art. 181: Asigurare generală
(1)Statele membre nu solicită aprobarea prealabilă sau comunicarea sistematică a condiţiilor generale sau speciale ale poliţelor de asigurare, a nivelului primelor sau formularelor şi altor documente imprimate pe care o întreprindere de asigurare îşi propune să le utilizeze în relaţiile cu deţinătorii de poliţe de asigurare.
Statele membre poate solicita comunicarea nesistematică a acestor condiţii şi a celorlalte documente numai pentru a controla respectarea dispoziţiilor de drept intern privind contractele de asigurare. Aceste solicitări nu pot constitui o condiţie prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare să îşi desfăşoare activitatea.
(2)Un stat membru care impune obligaţia de a subscrie o asigurare poate solicita întreprinderilor de asigurare să comunice autorităţii lor de supraveghere condiţiile generale şi speciale pentru astfel de asigurări înainte de utilizarea acestora.
(3)Statele membre pot menţine sau introduce obligaţia de notificare prealabilă sau aprobare a majorărilor tarifelor propuse numai ca un element al unui sistem general de control al preţurilor.
Art. 182: Asigurare de viaţă
Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificarea sistematică a condiţiilor generale şi speciale de asigurare, nivelul primelor, bazele tehnice utilizate în special la calcularea nivelului primelor şi a rezervelor tehnice sau formulare şi alte documente tipărite pe care o întreprindere de asigurare de viaţă intenţionează să le folosească în relaţia sa cu deţinătorii poliţelor de asigurare.
Cu toate acestea, statul membru de origine poate solicita, în scopul verificării respectării dispoziţiilor de drept intern referitoare la principiile actuariale, comunicarea sistematică a bazelor tehnice utilizate în special la calcularea nivelului primelor şi a rezervelor tehnice. Aceste solicitări nu pot constitui o condiţie prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare să îşi desfăşoare activitatea.
Subsecţiunea 1:Asigurarea generală
Art. 183: Informaţii generale pentru deţinătorii de poliţe de asigurare
(1)Înainte de încheierea contractului de asigurare generală, deţinătorul de poliţă de asigurare trebuie să fie informat de către întreprinderea de asigurare generală cu privire la următoarele:
a)legea aplicabilă contractului, în cazul în care părţile nu au libertatea de alegere;
b)faptul că părţile au libertatea de a alege legea aplicabilă şi legea pe care asigurătorul îşi propune să o aleagă.
Întreprinderea de asigurare informează, de asemenea, deţinătorul de poliţă cu privire la dispoziţiile privind examinarea contestaţiilor deţinătorilor de poliţe în legătură cu contractul, inclusiv, după caz, cu privire la existenţa unei instanţe însărcinate cu examinarea contestaţiilor, fără a aduce atingere dreptului deţinătorului de poliţă de asigurare de a intenta o acţiune în justiţie.
(2)Obligaţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică numai în cazul în care deţinătorul de poliţă de asigurare este o persoană fizică.
(3)Modalităţile detaliate de aplicare a alineatelor (1) şi (2) sunt stabilite de statul membru în care este situat riscul.
Art. 184: Informaţii suplimentare pentru asigurarea generală oferite în conformitate cu dreptul de stabilire sau cu libertatea de a presta servicii
(1)În cazul în care o asigurare generală este oferită în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii, înaintea încheierii unui angajament, deţinătorul de poliţă de asigurare este informat asupra statului membru în care se află sediul central şi, după caz, asupra sucursalei cu care va fi încheiat contractul.
În cazul în care sunt furnizate documente deţinătorului de poliţă de asigurare, acestea trebuie să includă informaţiile prevăzute în primul paragraf.
Riscurile mari nu intră sub incidenţa obligaţiilor prevăzute la primul şi la al doilea paragraf.
(2)Contractul sau orice alt document care asigură acoperirea riscurilor, precum şi oferta de asigurare în cazul în care este obligatorie pentru deţinătorul de poliţă de asigurare, indică adresa sediului central şi, după caz, a sucursalei întreprinderii de asigurare generală care asigură acoperirea.
Statele membre pot solicita ca numele şi adresa reprezentantului întreprinderii de asigurare generală menţionate la articolul 148 alineatul (2) litera (a) să apară, de asemenea, în documentele menţionate în primul paragraf al prezentului alineat.
Subsecţiunea 2:Asigurarea de viaţă
Art. 185: Informaţii pentru deţinătorii de poliţe de asigurare
(1)Înainte de încheierea contractului de asigurare de viaţă, deţinătorului de poliţă de asigurare i se comunică cel puţin informaţiile prevăzute la alineatele (2)-(4).
(2)Se comunică următoarele informaţii privind întreprinderea de asigurare de viaţă:
a)numele întreprinderii şi forma sa juridică;
b)numele statului membru în care se află sediul central şi, după caz, sucursala care încheie contractul;
c)adresa sediului central şi, după caz, a sucursalei care încheie contractul;
d)o referinţă clară la raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară, prevăzut la articolul 51, ce permite deţinătorului poliţei de asigurare un acces uşor la aceste informaţii.
(3)Se comunică următoarele informaţii privind angajamentul:
a)definiţia fiecărui beneficiu şi a fiecărei opţiuni;
b)durata contractului;
c)metode de reziliere a contractului;
d)metode de plată a primelor şi durata plăţilor;
e)metode de calculare şi atribuire a participaţiilor;
f)indicarea valorilor de răscumpărare şi a celor vărsate şi măsura în care sunt garantate;
g)informaţii privind primele pentru fiecare beneficiu, atât pentru cele principale, cât şi pentru cele suplimentare, după caz;
h)pentru poliţele pe bază de unităţi, definiţia unităţilor pe care sunt bazate beneficiile;
i)indicarea naturii activelor care acoperă contracte cu capital variabil;
j)modalităţi de exercitare a dreptului de reziliere;
k)informaţii generale privind regimul fiscal care se aplică tipului de poliţă;
l)modalităţile de soluţionare a reclamaţiilor privind contractele, formulate de deţinătorii poliţelor de asigurare, asiguraţi sau beneficiarii contractelor, inclusiv, după caz, existenţa unui serviciu de contestaţii, fără a aduce atingere dreptului de a iniţia procedurile judiciare;
m)legea aplicabilă contractului în cazul în care părţile nu au dreptul de a alege sau, în care părţile au dreptul de a alege legea aplicabilă, legea pe care o propune asigurătorul.
(4)În plus, sunt furnizate informaţii specifice pentru a oferi o înţelegere adecvată a riscurilor pe care le implică contractul şi pe care şi le asumă deţinătorul poliţei de asigurare.
(5)Deţinătorul poliţei de asigurare este informat pe întreaga durată a contractului cu privire la următoarele informaţii:
a)condiţiile generale şi speciale;
b)numele întreprinderii de asigurare de viaţă, forma sa juridică, adresa sediului central şi, după caz, a sucursalei care a încheiat contractul;
c)toate informaţiile enumerate la alineatul (3) literele (d)-(j), în cazul unei schimbări a condiţiilor de asigurare sau a unei modificări a legislaţiei aplicabile contractului;
d)în fiecare an, informaţii privind situaţia participării la beneficii;
În cazul în care, în ceea ce priveşte o ofertă de asigurare de viaţă sau încheierea unui contract de asigurare de viaţă, asigurătorul prezintă cifre privind valoarea eventualelor plăţi în afara plăţilor convenite prin contract şi mai mari decât acestea din urmă, asigurătorul oferă deţinătorului poliţei un exemplu de calcul în care este prevăzută eventuala plată la scadenţă, aplicând baza de calcul a primelor şi folosind trei rate diferite ale dobânzii. Aceasta nu se aplică asigurărilor temporare de viaţă şi contractelor pe termen limitat. Asigurătorul informează deţinătorul poliţei într-un mod clar şi cuprinzător că acest exemplu de calcul nu este decât aplicarea unui model de calcul bazat pe simple ipoteze şi că deţinătorul poliţei nu poate deduce din acest exemplu de calcul niciun drept contractual;
În cazul asigurărilor cu participare la profit, asigurătorul informează anual şi în scris deţinătorul poliţei cu privire la situaţia drepturilor sale, incluzând participarea la profit. În plus, în cazul în care asigurătorul prezintă cifre privind eventuala evoluţie a participării la profit, asigurătorul informează deţinătorul poliţei cu privire la diferenţele dintre evoluţia reală şi datele iniţiale.
(6)Informaţiile menţionate la alineatele (2) - (5) sunt formulate în mod clar şi exact, în scris, într-o limbă oficială a statului membru al angajamentului.
Cu toate acestea, aceste informaţii pot fi redactate într-o altă limbă în cazul în care asiguratul solicită şi în care legislaţia statului membru permite acest lucru sau în cazul în care asiguratul este liber să aleagă legea aplicabilă.
(7)Statul membru al angajamentului poate cere întreprinderii de asigurare de viaţă să furnizeze informaţii suplimentare celor enumerate la alineatele (2) - (5) numai în cazul în care sunt necesare pentru ca deţinătorul poliţei de asigurare să înţeleagă exact elementele esenţiale ale angajamentului.
(8)Modalităţile de aplicare a alineatelor (1)-(7) sunt stabilite de statul membru al angajamentului.
Art. 186: Perioada de anulare
(1)Statele membre prevăd ca deţinătorii de poliţe de asigurare care încheie contracte individuale de asigurare de viaţă să dispună de o perioadă între 14 şi 30 de zile de la data la care au fost informaţi de încheierea contractului în care să poată anula contractul în cauză.
Înaintarea unui preaviz de anulare de către deţinătorii de poliţe de asigurare îi eliberează pe aceştia de orice obligaţie viitoare care rezultă din contract.
Alte dispoziţii legale şi condiţiile de anulare sunt determinate de legislaţia aplicabilă contractului, în special cu privire la modalităţile de informare a asiguratului în legătură cu încheierea contractului.
(2)Statele membre pot alege să nu aplice alineatul (1) în următoarele cazuri:
a)în cazul în care contractul are o durată egală sau mai mică de şase luni;
b)în cazul în care, datorită situaţiei deţinătorului poliţei de asigurare sau condiţiilor în care se încheie contractul, acesta nu are nevoie de protecţie specială.
În cazul în care statele membre utilizează opţiunea prevăzută la primul paragraf, acestea specifică acest lucru în legislaţia lor.