Capitolul iii - Proceduri de lichidare - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL III:Proceduri de lichidare
Art. 273: Deschiderea procedurii de lichidare Informarea autorităţilor de supraveghere
(1)Numai autorităţile competente ale statului membru de origine sunt abilitate să ia o decizie privind deschiderea procedurii de lichidare în ceea ce priveşte o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale din alte state membre. Prezenta decizie se poate adopta în absenţa sau în urma adoptării măsurilor de reorganizare.
(2)O decizie privind deschiderea procedurii de lichidare în ceea ce priveşte o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale din alte state membre, adoptată în conformitate cu legislaţia statului membru de origine este recunoscută, fără o altă formalitate, pe întregul teritoriu comunitar şi are efect în întreaga Comunitate, de îndată ce decizia are efect în statul membru în care se deschide procedura.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din respectivul stat membru cu privire la decizia de a deschide o procedură de lichidare, dacă se poate, înainte de deschiderea procedurii sau, în caz contrar, imediat după aceea.
Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre despre decizia de a deschide procedura de lichidare, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.
Art. 274: Legea aplicabilă
(1)Decizia de a deschide procedurile de lichidare în ceea ce priveşte o întreprindere de asigurare, procedurile de lichidare şi efectele lor sunt reglementate de legislaţia aplicabilă în statul membru de origine, cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute la articolele 285-292.
(2)Legislaţia statului membru de origine determină cel puţin următoarele:
a)bunurile care fac obiectul reorganizării şi regimul bunurilor dobândite de către întreprinderea de asigurare sau a căror proprietate i-a fost transferată după deschiderea procedurii de lichidare;
b)atribuţiile respective ale întreprinderii de asigurare şi ale lichidatorului;
c)condiţiile în care poate fi invocată o compensare;
d)efectele procedurii de lichidare asupra contractelor actuale, la care întreprinderea de asigurare este parte;
e)efectele procedurii de lichidare asupra acţiunilor creditorilor individuali, cu excepţia unui proces în curs menţionat la articolul 292;
f)creanţele care urmează să fie prezentate în pasivul întreprinderii de asigurare şi regimul creanţelor rezultate în urma deschiderii procedurii de lichidare;
g)normele care reglementează prezentarea, verificarea şi admiterea creanţelor;
h)normele care reglementează distribuirea profiturilor din realizarea bunurilor, clasificarea creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o satisfacţie parţială după deschiderea procedurii de lichidare pe baza unui drept real sau printr-o compensare;
i)condiţiile şi efectele încheierii procedurii de lichidare, în special prin concordat;
j)drepturile creditorilor după încheierea procedurii de lichidare;
k)partea care trebuie să suporte costul şi cheltuielile rezultate din procedurile de lichidare; şi
l)normele privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile tuturor creditorilor.
Art. 275: Regimul creanţelor de asigurare
(1)Statele membre se asigură că creanţele de asigurare au prioritate faţă de alte creanţe asupra întreprinderii de asigurare, în modul sau în modurile următoare:
a)în ceea ce priveşte activele reprezentând rezerve tehnice, creanţele de asigurare au prioritate absolută faţă de alte creanţe asupra întreprinderii de asigurare; şi/sau
b)în ceea ce priveşte totalitatea activelor întreprinderii de asigurare, creanţele de asigurare au prioritate faţă de orice altă creanţă asupra întreprinderii de asigurare cu singura excepţie a:
(i)creanţelor angajaţilor rezultate din contractele de muncă şi relaţiile de muncă;
(ii)creanţelor deţinute de organismele publice privind impozitele;
(iii)creanţelor deţinute de sistemele de asigurare socială; (iv) creanţelor pe activele subordonate drepturilor reale.
(2)Fără să aducă atingere alineatului (1), statele membre pot prevedea ca totalitatea sau o parte din cheltuielile rezultate din procedura de lichidare, în conformitate cu legislaţia lor naţională, să aibă prioritate faţă de creanţele de asigurare.
(3)Statele membre care au ales opţiunea prevăzută la alineatul (1) litera (a) solicită întreprinderilor de asigurare să creeze şi să ţină la zi un registru special în conformitate cu articolul 276.
Art. 276: Registrul special
(1)Fiecare întreprindere de asigurare ţine la sediul ei central un registru special al activelor folosite pentru a acoperi rezervele tehnice calculate şi plasate în conformitate cu legislaţia statului membru de origine.
(2)În cazul în care o întreprindere de asigurare desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi de asigurare generală, aceasta ţine la sediul ei central registre separate pentru fiecare tip de activitate.
Cu toate acestea, în cazul în care statul membru autorizează întreprinderile de asigurare să desfăşoare activităţi de asigurare de viaţă şi să acopere riscurile enumerate la clasele 1 şi 2 din anexa I partea A, acesta poate prevedea că acele întreprinderi de asigurare trebuie să ţină un registru unic pentru totalitatea activităţilor lor.
(3)În orice moment, valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul membru de origine, trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea rezervelor tehnice.
(4)În cazul în care un activ înscris în registru este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terţ, cu rezultatul că se face indisponibilă pentru acoperirea angajamentelor o parte din valoarea activului, această situaţie se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu se include în valoarea totală menţionată la alineatul (3).
(5)Tratamentul unui activ în cazul lichidării întreprinderii de asigurare, în cadrul opţiunii prevăzute la articolul 275 alineatul (1) litera (a), se determină de către legislaţia statului membru de origine, cu excepţia cazului în care articolele 286, 287 sau 288 se aplică respectivului activ în cazul în care:
a)activul utilizat pentru a acoperi rezervele tehnice este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terţ, fără a îndeplini condiţiile stabilite la alineatul (4);
b)un astfel de activ este supus unei rezerve de proprietate în favoarea unui creditor sau a unui terţ; sau
c)un creditor are dreptul de a cere compensarea creanţei sale cu creanţa întreprinderii de asigurare.
(6)Odată ce procedurile de lichidare au fost deschise, compoziţia activelor înscrise în registru în conformitate cu alineatele (1)-(5) nu trebuie să se repună în cauză şi nu se poate opera nicio modificare în registre, cu excepţia corectării erorilor pur materiale, decât având autorizaţia autorităţii competente.
Cu toate acestea, lichidatorii trebuie să adauge activelor respective produsul lor financiar, precum şi valoarea primelor pure încasate în clasa de asigurare în cauză între deschiderea procedurii de lichidare şi plata creanţelor de asigurare sau până la efectuarea unui transfer de portofoliu.
(7)În cazul în care produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii furnizează o justificare privind acest lucru autorităţilor de supraveghere ale statului membru de origine.
Art. 277: Subrogarea la un sistem de garantare
Statul membru de origine poate prevedea că, în cazul în care drepturile creditorilor de asigurare au fost subrogate unei scheme de garantare stabilite în statul membru respectiv, creanţele deţinute de schema respectivă nu beneficiază de dispoziţiile articolului 275 alineatul (1).
Art. 278: Reprezentarea creanţelor preferenţiale prin active
Statele membre care aleg opţiunea prevăzută la articolul 275 alineatul (1) litera (b) solicită fiecărei întreprinderi de asigurare să se asigure că creanţele care pot avea prioritate faţă de creanţele de asigurare în temeiul articolului 275 alineatul (1) litera (b) şi care sunt înregistrate în conturile întreprinderii de asigurare sunt reprezentate, în orice moment şi independent de o eventuală lichidare, prin active.
Art. 279: Retragerea autorizaţiei
(1)În cazul în care se decide deschiderea procedurii de lichidare a unei întreprinderi de asigurare, autorizaţia întreprinderii respective este retrasă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144, cu excepţia necesităţilor prevăzute la alineatul (2).
(2)Retragerea autorizaţiei în conformitate cu alineatul (1) nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest sens de către autorităţile competente să desfăşoare unele dintre activităţile întreprinderii de asigurare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat în scopul lichidării.
Statul membru de origine poate prevedea ca astfel de activităţi să se desfăşoare cu acordul şi sub supravegherea autorităţilor de supraveghere ale statului membru respectiv.
Art. 280: Publicarea deciziilor privind procedurile de lichidare
(1)Autoritatea competentă, lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă publică decizia de a deschide procedura de lichidare, în conformitate cu modalităţile prevăzute în statul membru de origine în materie de publicare şi de asemenea publică un extras din decizia de lichidare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre care au fost informate cu privire la decizia de a deschide procedura de lichidare în conformitate cu articolul 273 alineatul (3) pot asigura publicarea unei astfel de decizii pe teritoriile lor în modul pe care îl consideră adecvat.
(2)Publicarea prevăzută la alineatul (1) menţionează autoritatea competentă a statului membru de origine, legea aplicabilă şi lichidatorul desemnat. Publicarea se face în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se publică informaţia.
Art. 281: Informarea creditorilor cunoscuţi
(1)În cazul în care se deschide o procedură de lichidare, autorităţile competente din statul membru de origine, lichidatorul sau orice persoană desemnată în acel scop de către autorităţile competente informează fără întârziere şi individual printr-o notificare scrisă fiecare creditor cunoscut care are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) prezintă termenele, sancţiunile prevăzute în ceea ce priveşte acele termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creanţelor sau observaţiile referitoare la creanţe şi la orice alte măsuri.
Notificarea indică, de asemenea, dacă creditorii, ale căror creanţe sunt garantate preferenţial sau cu garanţii reale, trebuie să îşi prezinte creanţele.
În cazul creanţelor de asigurare, notificarea indică în plus efectele generale ale procedurii de lichidare privind contractele de asigurare, în special, data la care contractele de asigurare sau operaţiunile vor înceta să aibă efect şi drepturile şi îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce priveşte contractul sau operaţiunea.
Art. 282: Dreptul de a prezenta creanţe
(1)Orice creditor, inclusiv autorităţile publice ale statului membru, a cărui reşedinţă obişnuită, domiciliu sau sediu central este situat într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, are dreptul de a prezenta creanţe sau de a prezenta observaţii scrise referitoare la creanţe.
(2)Creanţele tuturor creditorilor menţionaţi la alineatul (1) beneficiază de aceeaşi tratare şi de acelaşi rang ca şi creanţele de natură echivalentă care pot fi prezentate de creditori care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în statul membru de origine. Autorităţile competente intervin, aşadar, fără discriminare la nivelul Uniunii Europene.
(3)Cu excepţia cazurilor în care legea statului membru de origine prevede altfel, un creditor trimite autorităţii competente copii ale oricăror documente justificative şi indică:
a)natura şi valoarea creanţei;
b)data apariţiei creanţei;
c)dacă revendică un privilegiu, o garanţie reală sau o rezervă de proprietate în ceea ce priveşte creanţa;
d)dacă este cazul, care sunt bunurile acoperite de asigurarea sa.
Nu trebuie să se indice prioritatea acordată creanţelor de asigurare în conformitate cu articolul 275.
Art. 283: Regimul lingvistic şi formatul
(1)Informaţiile din notificarea menţionată la articolul 281 alineatul (1) se comunică în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.
În acest scop se foloseşte un formular având unul dintre următoarele titluri în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene:
a)"Invitaţie de a prezenta o creanţă; termene ce trebuie respectate"; sau
b)în cazul în care legea statului membru de origine prevede prezentarea observaţiilor referitoare la creanţe, "Invitaţie de a prezenta observaţii referitoare la o creanţă; termene care trebuie respectate".
În orice caz, în cazul în care un creditor cunoscut deţine o creanţă de asigurare, informaţiile din notificarea menţionată la articolul 281 alineatul (1) se comunică în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statelor membre în care creditorul îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central.
(2)Creditorii care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, îşi pot prezenta creanţele sau prezenta observaţiile referitoare la creanţe în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui alt stat membru.
Oricum, în acest caz prezentarea creanţelor lor sau prezentarea observaţiilor referitoare la creanţele lor poartă titlul "Prezentarea creanţei" sau "Prezentarea observaţiilor referitoare la creanţe", după caz, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.
Art. 284: Informarea regulată a creditorilor
(1)Lichidatorii informează cu regularitate creditorii, într-o formă adecvată, cu privire la evoluţia lichidării.
(2)Autorităţile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informaţii privind evoluţia procedurii de lichidare de la autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine.