Partea iii - COOPERAREA ÎN MATERIE DE ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII ŞI COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ - Acord din 30-dec-2020 COMERCIAL ŞI DE COOPERARE ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, PE DE O PARTE, ŞI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, PE DE ALTĂ PARTE
Acte UE
Jurnalul Oficial 444L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 23 Februarie 2021
PARTEA III:COOPERAREA ÎN MATERIE DE ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII ŞI COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ
Art. 1: Articolul LAW.GEN.1: Obiectiv
1.Obiectivul prezentei părţi este de a institui cadrul în materie de asigurare a respectării legii şi cooperare judiciară între statele membre şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, pe de o parte, şi Regatul Unit, pe de altă parte, în ceea ce priveşte prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea penală a infracţiunilor, precum şi prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
2.Prezenta parte se aplică numai asigurării respectării legii şi cooperării judiciare în materie penală care are loc exclusiv între Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniune şi statele membre, pe de altă parte. Nu se aplică situaţiilor apărute între statele membre sau între statele membre şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi nici activităţilor autorităţilor care au responsabilităţi în materie de protecţie a securităţii naţionale atunci când acţionează în acest domeniu.
Art. 2: Articolul LAW.GEN.2: Definiţii
În sensul prezentei părţi, se aplică următoarele definiţii:
a)"ţară terţă" înseamnă o altă ţară decât un stat;
b)"categorii speciale de date cu caracter personal" înseamnă date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filosofice sau apartenenţa sindicală, date genetice, date biometrice procesate în scopul identificării unice a unei persoane fizice, date privind sănătatea sau viaţa sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane fizice;
c)"date genetice" înseamnă toate datele cu caracter personal referitoare la caracteristicile genetice ale unei persoane care au fost moştenite sau dobândite, care oferă informaţii unice despre fiziologia sau sănătatea persoanei respective, rezultând în special dintr-o analiză a unei probe biologice prelevate de la persoana în cauză;
d)"date biometrice" înseamnă date cu caracter personal care rezultă dintr-o prelucrare tehnică specifică referitoare la caracteristicile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane fizice, care permit sau confirmă identificarea unică a respectivei persoane fizice, cum ar fi imaginile faciale sau datele dactiloscopice;
e)"prelucrare" înseamnă orice operaţiune sau set de operaţiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau a seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziţie în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricţionarea, ştergerea sau distrugerea;
f)"încălcarea securităţii datelor cu caracter personal" înseamnă o încălcare a securităţii care duce, în mod accidental sau ilegal, la distrugerea, pierderea, modificarea, divulgarea neautorizată a datelor cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod, sau la accesul neautorizat la acestea;
g)"sistem de evidenţă a datelor" înseamnă orice set structurat de date cu caracter personal accesibile conform unor criterii specifice, indiferent dacă sunt centralizate, descentralizate sau repartizate după criterii funcţionale sau geografice;
h)"Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară" înseamnă comitetul instituit prin articolul INST.2 [Comitete].
Art. 3: Articolul LAW.GEN.3: Apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
1.Cooperarea prevăzută în prezenta parte se bazează pe respectarea de lungă durată de către părţi şi statele membre a democraţiei, a statului de drept şi a protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, inclusiv astfel cum sunt prevăzute în Declaraţia universală a drepturilor omului şi în Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi pe importanţa punerii în aplicare pe plan intern a drepturilor şi libertăţilor prevăzute în convenţia respectivă.
2.Nicio dispoziţie din prezenta parte nu modifică obligaţia de respectare a drepturilor fundamentale şi a principiilor juridice, astfel cum sunt reflectate, în special, în Convenţia europeană a drepturilor omului şi, în cazul Uniunii şi al statelor sale membre, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Art. 4: Articolul LAW.GEN.4: Protecţia datelor cu caracter personal
8.Cooperarea prevăzută în prezenta parte se bazează pe angajamentul de lungă durată al părţilor de a asigura un nivel ridicat de protecţie a datelor cu caracter personal.
9.Pentru a reflecta acest nivel ridicat de protecţie, părţile se asigură că datele cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentei părţi fac obiectul unor garanţii eficace în cadrul regimurilor în materie de protecţie a datelor ale părţilor respective, inclusiv că:
a)datele cu caracter personal sunt prelucrate în mod legal şi echitabil, în conformitate cu principiile reducerii la minimum a datelor, limitării scopului, acurateţei şi limitării legate de stocare;
b)prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal este permisă numai în măsura în care este necesar şi sub rezerva unor garanţii adecvate adaptate la riscurile specifice ale prelucrării;
c)se asigură un nivel de securitate adecvat riscului prelucrării prin măsuri tehnice şi organizatorice relevante, în special în ceea ce priveşte prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal;
d)persoanelor vizate li se acordă drepturi exercitabile de acces, de rectificare şi de ştergere, sub rezerva unor eventuale restricţii prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare şi proporţionale într-o societate democratică pentru a proteja obiective importante de interes public;
e)în cazul unei încălcări a securităţii datelor care creează un risc pentru drepturile şi libertăţile persoanelor fizice, autoritatea de supraveghere competentă este notificată fără întârzieri nejustificate cu privire la încălcare; în cazul în care încălcarea este de natură să genereze un risc ridicat pentru drepturile şi libertăţile persoanelor fizice, persoanele vizate sunt, de asemenea, notificate, sub rezerva unor eventuale restricţii prevăzute de lege care constituie măsuri necesare şi proporţionale într-o societate democratică pentru a proteja obiective importante de interes public;
f)transferurile ulterioare către o ţară terţă sunt permise numai sub rezerva unor condiţii şi garanţii adecvate transferului, asigurându-se că nivelul de protecţie nu este subminat;
g)supravegherea respectării garanţiilor în materie de protecţie a datelor şi asigurarea respectării garanţiilor în materie de protecţie a datelor sunt efectuate de autorităţi independente; şi
h)persoanelor vizate li se acordă drepturi exercitabile la căi de atac administrative şi judiciare eficace în cazul în care au fost încălcate garanţiile în materie de protecţie a datelor.
10.Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea, inclusiv în numele oricăruia dintre statele sale membre, pe de altă parte, îi notifică Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară autorităţile de supraveghere responsabile cu supravegherea punerii în aplicare a normelor de protecţie a datelor aplicabile cooperării în temeiul prezentei părţi şi cu asigurarea respectării acestora. Autorităţile de supraveghere cooperează pentru a asigura respectarea prezentei părţi.
11.Dispoziţiile privind protecţia datelor cu caracter personal din prezenta parte se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuate total sau parţial prin mijloace automatizate, precum şi prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor.
12.Prezentul articol nu aduce atingere aplicării niciunei dispoziţii specifice referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal din prezenta parte.
Art. 5: Articolul LAW.GEN.5: Domeniul de aplicare al cooperării în cazul în care un stat membru nu mai participă la măsuri similare în temeiul dreptului Uniunii
1.Prezentul articol se aplică dacă un stat membru încetează să participe sau să se bucure de drepturi în temeiul dispoziţiilor dreptului Uniunii referitoare la asigurarea respectării legii şi la cooperarea judiciară în materie penală similare cu oricare dintre dispoziţiile relevante din prezenta parte.
2.Regatul Unit poate notifica în scris Uniunii intenţia sa de a înceta să aplice dispoziţiile relevante din prezenta parte în ceea ce priveşte statul membru respectiv.
3.O notificare efectuată în temeiul alineatului (2) intră în vigoare la data menţionată la alineatul respectiv, care nu poate fi anterioară datei la care statul membru încetează să participe la aplicarea dispoziţiilor din dreptul Uniunii menţionate la alineatul (1) sau să se bucure de drepturi în temeiul acestor dispoziţii.
4.Dacă Regatul Unit îşi notifică, în temeiul prezentului articol, intenţia de a înceta să aplice dispoziţiile relevante din prezenta parte, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte pentru a decide ce măsuri sunt necesare pentru a se asigura că orice cooperare iniţiată în temeiul prezentei părţi şi afectată de încetare se încheie în mod corespunzător. În orice caz, în ceea ce priveşte toate datele cu caracter personal obţinute prin cooperare în temeiul dispoziţiilor relevate din prezenta parte înainte ca acestea să înceteze să mai fie în vigoare, părţile se asigură că nivelul de protecţie în temeiul căruia au fost transferate datele cu caracter personal este menţinut după ce se produce încetarea.
5.Uniunea notifică Regatului Unit în scris, pe cale diplomatică, data la care statul membru urmează să îşi reia participarea sau să beneficieze de drepturile care îi revin în temeiul dispoziţiilor respective ale dreptului Uniunii. Aplicarea dispoziţiilor relevante ale prezentei părţi se reinstituie la acea dată sau, dacă aceasta are loc mai târziu, în prima zi a lunii următoare datei la care a fost efectuată notificarea.
6.Pentru a facilita aplicarea prezentului articol, Uniunea informează Regatul Unit atunci când un stat membru încetează să participe la aplicarea dispoziţiilor dreptului Uniunii referitoare la asigurarea respectării legii şi la cooperarea judiciară în materie penală similare dispoziţiilor relevante din prezenta parte sau atunci când un stat membru încetează să se bucure de drepturi în temeiul acestor dispoziţii.
TITLUL II:SCHIMBURI DE DATE ADN, DE DATE PRIVIND AMPRENTELE DIGITALE ŞI DE DATE PRIVIND ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR
Art. 6: Articolul LAW.PRUM.5: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a stabili o cooperare reciprocă între autorităţile competente de aplicare a legii din Regatul Unit, pe de o parte, şi statele membre, pe de altă parte, privind transferul automatizat al profilurilor ADN, al datelor dactiloscopice şi al anumitor date referitoare la înmatricularea vehiculelor la nivel naţional.
Art. 7: Articolul LAW.PRUM.6: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"autoritate competentă de aplicare a legii" înseamnă poliţia naţională, autoritatea vamală sau o altă autoritate autorizată prin dreptul intern să depisteze, să prevină şi să investigheze infracţiunile sau activităţile infracţionale, precum şi să îşi exercite autoritatea şi să ia măsuri coercitive în cadrul unor astfel de activităţi; agenţiile, organismele sau alte unităţi specializate pe probleme de securitate naţională nu sunt autorităţi competente de aplicare a legii în sensul prezentului titlu;
b)"căutare" şi "comparare", astfel cum se menţionează la articolele LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.9 [Compararea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.12 [Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice] şi LAW.PRUM.17 [Măsuri de punere în aplicare] înseamnă procedurile prin care se stabileşte dacă există o concordanţă între datele ADN sau datele dactiloscopice care au fost comunicate de către un stat şi, respectiv, datele ADN sau datele dactiloscopice stocate în bazele de date ale unui stat, ale mai multor state sau ale tuturor statelor;
c)"căutare automatizată", astfel cum se menţionează la articolul LAW.PRUM.15 [Căutarea automatizată a datelor privind înmatricularea vehiculelor], înseamnă o procedură de acces online pentru consultarea bazelor de date ale unuia, mai multor sau tuturor celorlalte state;
d)"partea necodată a ADN-ului" înseamnă zone de cromozomi care nu conţin nicio expresie genetică, şi anume despre care nu se ştie că ar furniza informaţii referitoare la proprietăţile funcţionale ale unui organism;
e)"profil ADN" înseamnă un cod alfabetic sau numeric care reprezintă un set de caracteristici de identificare a părţii necodate a unui eşantion analizat de ADN uman, şi anume structura moleculară specifică din diverse segmente de ADN (loci);
f)"date de referinţă ADN" înseamnă un profil ADN şi un număr de referinţă; datele de referinţă ADN conţin numai profilurile ADN create din partea necodată a ADN-ului, precum şi un număr de referinţă; datele de referinţă ADN nu conţin niciun fel de date care să permită identificarea directă a persoanei vizate; datele de referinţă ADN care nu sunt atribuite niciunei persoane fizice (profiluri ADN neidentificate) sunt recunoscute ca atare;
g)"profil ADN de referinţă" înseamnă profilul ADN al unei persoane identificate;
h)"profil ADN neidentificat" înseamnă profilul ADN obţinut din indiciile culese în timpul investigării unor infracţiuni şi care aparţine unei persoane neidentificate încă;
i)"notă" înseamnă marcarea unui profil ADN efectuată de un stat în baza de date naţională, care indică obţinerea unei concordanţe la căutarea sau compararea iniţiate de un alt stat cu privire la acel profil ADN;
j)"date dactiloscopice" înseamnă imagini de amprente digitale, imagini de amprente digitale latente, amprente palmare, amprente palmare latente, precum şi şabloane ale unor astfel de imagini (caracteristici codificate ale acestora) atunci când sunt stocate şi procesate într-o bază de date automatizată;
k)"date de referinţă dactiloscopice" înseamnă date dactiloscopice şi număr de referinţă; datele de referinţă dactiloscopice nu conţin niciun fel de date care să permită identificarea directă a persoanei vizate; datele de referinţă dactiloscopice care nu sunt atribuite niciunei persoane fizice (date dactiloscopice neidentificate) trebuie să poată fi recunoscute ca atare;
l)"date privind înmatricularea vehiculelor" înseamnă setul de date menţionat în capitolul 3 din ANEXA LAW-1;
m)"caz individual", astfel cum se menţionează la articolul LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN] alineatul (1) a doua teză, la articolul LAW.PRUM.12 [Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice] alineatul (1) a doua teză şi la articolul LAW.PRUM.15 [Căutarea automatizată a datelor privind înmatricularea vehiculelor] alineatul (1), înseamnă un singur dosar de anchetă sau de urmărire penală; dacă un astfel de dosar conţine mai mult de un profil ADN sau mai multe date dactiloscopice sau date privind înmatricularea vehiculelor, acestea pot fi transmise împreună sub forma unei singure solicitări;
n)"activitate de laborator" înseamnă orice măsură luată într-un laborator în cadrul localizării şi recuperării urmelor de pe obiecte, precum şi în cadrul elaborării, analizei şi interpretării probelor criminalistice privind profiluri ADN şi date dactiloscopice, în vederea furnizării de expertiză sau a schimbului de probe criminalistice;
o)"rezultate ale activităţilor de laborator" înseamnă orice rezultate analitice şi orice interpretare asociată în mod direct;
p)"furnizor de servicii de expertiză criminalistică" înseamnă orice organizaţie, publică sau privată, care efectuează activităţi de laborator la cererea autorităţilor competente de aplicare a legii sau judiciare;
q)"organism naţional de acreditare" înseamnă unicul organism dintr-un stat care realizează acreditarea în temeiul autorităţii conferite de statul respectiv.
Art. 8: Articolul LAW.PRUM.7: Crearea fişierelor naţionale de analiză ADN
1.Statele deschid şi menţin fişiere naţionale de analiză ADN în vederea investigării infracţiunilor.
2.În scopul punerii în aplicare a prezentului titlu, statele asigură disponibilitatea datelor de referinţă ADN din fişierele lor naţionale de analiză ADN menţionate la alineatul (1).
3.Statele declară fişierele naţionale de analiză ADN cărora li se aplică articolele LAW.PRUM.7 [Crearea fişierelor naţionale de analiză ADN] - LAW.PRUM.10 [Prelevarea de material biologic şi transmiterea profilurilor ADN] şi articolele LAW.PRUM.13 [Punctele de contact naţionale], LAW.PRUM.14 [Transmiterea de date suplimentare cu caracter personal şi de alte informaţii] şi LAW.PRUM. 17 [Măsuri de punere în aplicare] şi condiţiile pentru căutarea automatizată astfel cum se menţionează la articolul LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN] alineatul (1).
Art. 9: Articolul LAW.PRUM.8: Căutarea automatizată a profilurilor ADN
1.În vederea investigării infracţiunilor, statele permit punctelor de contact naţionale ale altor state, astfel cum sunt menţionate la articolul LAW.PRUM.13 [Punctele de contact naţionale], accesul la datele de referinţă ADN din fişierele lor de analiză ADN, autorizându-le să efectueze căutări automatizate prin compararea profilurilor ADN. Căutările pot fi efectuate numai în cazuri individuale şi în conformitate cu dreptul intern al statului solicitant.
2.În cazul în care o căutare automatizată arată concordanţa dintre un profil ADN furnizat şi un profil ADN înregistrat în fişierul analizat al statului solicitat, statul solicitat îi trimite punctului de contact naţional al statului solicitant o notificare automatizată a datelor de referinţă ADN în raport cu care a fost identificată o concordanţă. Dacă nu s-a găsit nicio concordanţă, acest lucru se notifică automat.
Art. 10: Articolul LAW.PRUM.9: Compararea automatizată a profilurilor ADN
1.Pentru investigarea infracţiunilor, statele, prin intermediul punctelor lor de contact naţionale, compară profilurile ADN neidentificate cu toate profilurile ADN din datele de referinţă ale altor fişiere naţionale de analiză ADN, în conformitate cu modalităţile practice reciproc acceptate între statele în cauză. Furnizarea şi compararea profilurilor ADN se realizează în mod automatizat. Furnizarea spre comparare a profilurilor ADN neidentificate nu se realizează decât în cazul în care este prevăzută de dreptul intern al statului solicitant.
2.În cazul în care, ca urmare a comparării menţionate la alineatul (1), un stat constată că vreunul dintre profilurile ADN furnizate de un alt stat corespunde oricăruia dintre profilurile din propriile sale fişiere de analiză ADN, acesta transmite fără întârziere punctului de contact naţional al celuilalt stat datele de referinţă ADN pe baza cărora a fost constatată concordanţa.
Art. 11: Articolul LAW.PRUM.10: Prelevarea de material biologic şi transmiterea profilurilor ADN
În cazul în care, în cadrul unor anchete sau al unui proces penal în curs, lipseşte profilul ADN al unei anumite persoane care se găseşte pe teritoriul statului solicitat, acesta din urmă acordă asistenţă judiciară prin prelevarea şi analizarea materialului biologic al persoanei respective, precum şi prin furnizarea către statul solicitant a profilului ADN obţinut, dacă:
a)statul solicitant comunică scopul pentru care această procedură este necesară;
b)statul solicitant prezintă un mandat de anchetă sau o declaraţie emisă de autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut de dreptul intern al statului respectiv, din care să rezulte că cerinţele pentru prelevarea şi analizarea materialului biologic ar fi îndeplinite în ipoteza în care persoanei în cauză s-ar afla pe teritoriul statului solicitant; şi
c)cerinţele pentru prelevarea şi analizarea materialului biologic, precum şi pentru transmiterea profilului ADN obţinut sunt îndeplinite, în conformitate cu dreptul statului solicitat.
Art. 12: Articolul LAW.PRUM.11: Date dactiloscopice
În vederea punerii în aplicare a prezentului titlu, statele asigură disponibilitatea datelor de referinţă dactiloscopice din fişier pentru sistemele naţionale automatizate de identificare a amprentelor digitale create în vederea prevenirii şi investigării infracţiunilor.
Art. 13: Articolul LAW.PRUM.12: Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice
1.În vederea prevenirii şi investigării infracţiunilor, statele permit punctelor de contact naţionale ale altor state, astfel cum sunt menţionate la articolul LAW.PRUM.13 [Punctele de contact naţionale], accesul la datele de referinţă din sistemele automatizate de identificare a amprentelor digitale pe care le-au creat în acest scop, autorizându-le să efectueze căutări automatizate prin compararea datelor dactiloscopice. Căutările pot fi efectuate numai în cazuri individuale şi în conformitate cu dreptul intern al statului solicitant.
2.Stabilirea concordanţei datelor dactiloscopice cu date de referinţă deţinute de statul solicitat se efectuează de punctul de contact naţional al statului solicitant prin intermediul transmiterii automatizate a datelor de referinţă necesare pentru stabilirea unei concordanţe certe.
Art. 14: Articolul LAW.PRUM.13: Punctele de contact naţionale
1.În scopul transmiterii de date, astfel cum se menţionează la articolele LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.9 [Compararea automatizată a profilurilor ADN] şi LAW.PRUM.12 [Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice], statele desemnează puncte de contact naţionale.
2.În ceea ce priveşte statele membre, punctele de contact naţionale desemnate pentru un schimb similar de date în interiorul Uniunii sunt considerate puncte de contact naţionale în sensul prezentului titlu.
3.Competenţele fiecărui punct de contact naţional sunt reglementate de dreptul intern aplicabil.
Art. 15: Articolul LAW.PRUM.14: Transmiterea de date suplimentare cu caracter personal şi de alte informaţii
Dacă procedura menţionată la articolele LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.9 [Compararea automatizată a profilurilor ADN] şi LAW.PRUM.12 [Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice] indică o concordanţă între profilurile ADN sau datele dactiloscopice, transmiterea de date suplimentare cu caracter personal şi de alte informaţii disponibile privind datele de referinţă este reglementată de dreptul intern al statului solicitat, inclusiv de normele de asistenţă juridică prevăzute de acesta, fără a se aduce atingere articolului LAW.PRUM.17 alineatul (1) [Măsuri de punere în aplicare].
Art. 16: Articolul LAW.PRUM.15: Căutarea automatizată a datelor privind înmatricularea vehiculelor
1.În vederea prevenirii şi investigării infracţiunilor şi în cadrul investigării altor infracţiuni care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti sau a organelor de urmărire penală din statul solicitant, precum şi în cadrul menţinerii siguranţei publice, statele permit punctelor de contact naţionale ale altor state, astfel cum sunt menţionate la alineatul (2), accesul la următoarele date naţionale privind înmatricularea vehiculelor, autorizându-le să efectueze căutări automatizate în cazuri individuale:
a)datele privind proprietarii sau utilizatorii şi
b)datele privind vehiculele.
(2)Căutările pot fi efectuate în conformitate de alineatul (1) numai pe baza unui număr complet de şasiu sau a unui număr de înmatriculare complet şi în conformitate cu dreptul intern al statului care solicită căutarea.
(3)În scopul transmiterii datelor menţionate la alineatul (1), statele desemnează un punct de contact naţional pentru cererile primite de la alte state. Competenţele fiecărui punct de contact naţional sunt reglementate de dreptul intern aplicabil.
Art. 17: Articolul LAW.PRUM.16: Acreditarea furnizorilor de servicii de expertiză criminalistică care efectuează activităţi de laborator
1.Statele se asigură că furnizorii lor de servicii de expertiză criminalistică care efectuează activităţi de laborator sunt acreditaţi de un organism naţional de acreditare în conformitate cu EN ISO/IEC 17025.
2.Fiecare stat se asigură că rezultatele furnizorilor de servicii de expertiză criminalistică acreditaţi care efectuează activităţi de laborator în alte state sunt recunoscute de către autorităţile sale responsabile cu prevenirea, depistarea şi investigarea infracţiunilor ca fiind la fel de fiabile ca şi rezultatele furnizorilor naţionali de servicii de expertiză criminalistică care efectuează activităţi de laborator şi care sunt acreditaţi conform EN ISO/IEC 17025.
3.Autorităţile competente de aplicare a legii din Regatul Unit nu efectuează căutări şi comparări automatizate în conformitate cu articolele LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.9 [Compararea automatizată a profilurilor ADN] şi LAW.PRUM.12 [Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice] înainte de punerea în aplicare şi executarea de către Regatul Unit a măsurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
4.Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere normelor interne privind evaluarea judiciară a probelor.
5.Regatul Unit îi comunică Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară textul principalelor dispoziţii adoptate în vederea punerii în aplicare şi a executării dispoziţiilor prezentului articol.
Art. 18: Articolul LAW.PRUM.17: Măsuri de punere în aplicare
1.În sensul prezentului titlu, statele pun toate categoriile de date la dispoziţia autorităţilor competente de aplicare a legii din alte state, în vederea efectuării de căutări şi comparaţii, în condiţii egale cu cele în care acestea sunt disponibile autorităţilor naţionale competente de aplicare a legii pentru efectuarea de căutări şi comparaţii. Statele transmit date suplimentare cu caracter personal şi alte informaţii disponibile privind datele de referinţă, astfel cum se menţionează la articolul LAW.PRUM.14 [Transmiterea de date suplimentare cu caracter personal şi de alte informaţii], autorităţilor competente de aplicare a legii din alte state în scopurile prevăzute în prezentul titlu, în condiţii egale cu cele în care ar fi transmise autorităţilor naţionale.
2.În scopul punerii în aplicare a procedurilor menţionate la articolele LAW.PRUM.8 [Căutarea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.9 [Compararea automatizată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.12 [Căutarea automatizată a datelor dactiloscopice] şi LAW.PRUM.15 [Căutarea automatizată a datelor privind înmatricularea vehiculelor], în ANEXA LAW-1 sunt prevăzute specificaţii tehnice şi procedurale.
3.Declaraţiile făcute de statele membre în conformitate cu Deciziile 2008/615/JAI77 şi 2008/616/JAI78 ale Consiliului se aplică şi în relaţiile acestora cu Regatul Unit.
77Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere (JO UE L 210, 6.8.2008, p. 1).
78Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere (JO UE L 210, 6.8.2008, p. 12).
Art. 19: Articolul LAW.PRUM.18: Evaluarea ex-ante
1.Pentru a verifica dacă Regatul Unit a îndeplinit condiţiile prevăzute la articolul LAW.PRUM.17 [Măsuri de punere în aplicare] şi în ANEXA LAW-1, se efectuează o vizită de evaluare şi un test-pilot, în măsura în care este necesar în conformitate cu ANEXA LAW-1, în ceea ce priveşte Regatul Unit, conform unor condiţii şi modalităţi acceptabile pentru acesta. În orice caz, se efectuează un test-pilot în legătură cu căutarea datelor în temeiul articolului LAW.PRUM.15 [Căutarea automată a datelor privind înmatricularea vehiculelor].
2.Pe baza unui raport de evaluare global privind vizitele de evaluare, după caz, pe baza testului-pilot menţionat la alineatul (1), Uniunea stabileşte data sau datele de la care statele membre pot să furnizeze date cu caracter personal Regatului Unit, în temeiul prezentului titlu.
3.În aşteptarea rezultatului evaluării menţionate la alineatul (1), de la data intrării în vigoare a prezentului acord, statele membre pot furniza Regatului Unit datele cu caracter personal menţionate la articolele LAW.PRUM.8 [Căutare automată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.9 [Compararea automată a profilurilor ADN], LAW.PRUM.12 [Căutarea automată a datelor dactiloscopice] şi LAW.PRUM.14 [Punerea la dispoziţie a altor date cu caracter personal] până la data sau datele stabilite de Uniune în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, dar nu mai târziu nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară poate prelungi această perioadă o singură dată, cu maximum nouă luni.
Art. 20: Articolul LAW.PRUM.19: Suspendare şi excludere din sfera de aplicare
1.În cazul în care Uniunea consideră că este necesar să se modifice prezentul titlu deoarece dreptul Uniunii referitor la obiectul reglementat de prezentul titlu a fost modificat substanţial sau este în curs de a fi modificat în mod substanţial, aceasta poate informa Regatul Unit în consecinţă, în vederea ajungerii la un acord privind modificarea formală a prezentului acord în legătură cu prezentul titlu. În urma unei astfel de notificări, părţile iniţiază consultări.
2.În cazul în care, în termen de nouă luni de la notificarea respectivă, părţile nu au ajuns la un acord de modificare a prezentului titlu, Uniunea poate decide să suspende aplicarea prezentului titlu sau a oricăror dispoziţii din prezentul titlu pentru o perioadă de până la nouă luni. Înainte de sfârşitul perioadei respective, părţile pot conveni asupra unei prelungiri a suspendării pentru o perioadă suplimentară de până la nouă luni. În cazul în care, până la sfârşitul perioadei de suspendare, părţile nu au ajuns la un acord de modificare a prezentului titlu, dispoziţiile suspendate încetează să se aplice din prima zi a lunii care urmează datei la care expiră perioada de suspendare, cu excepţia cazului în care Uniunea informează Regatul Unit că nu mai doreşte nicio modificare a prezentului titlu. În acest caz, se reinstituie dispoziţiile suspendate din prezentului titlu.
3.Dacă oricare dintre dispoziţiile prezentului titlu sunt suspendate în temeiul prezentului articol, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte pentru a decide ce paşi sunt necesari pentru a se asigura că orice cooperare iniţiată în temeiul prezentului titlu şi afectată de suspendare se încheie în mod corespunzător. În orice caz, în ceea ce priveşte toate datele cu caracter personal obţinute prin cooperare în temeiul prezentului titlu înainte ca acele dispoziţii vizate de suspendare să înceteze, provizoriu, să se mai aplice, părţile se asigură că nivelul de protecţie în temeiul căruia au fost transferate datele cu caracter personal este menţinut după intrarea în vigoare a suspendării.
Art. 21: Articolul LAW.PNR.18: Domeniu de aplicare
1.Prezentul titlu stabileşte norme în temeiul cărora datele din registrul cu numele pasagerilor pot fi transferate către autorităţile competente din Regatul Unit, precum şi prelucrate şi utilizate de către acestea pentru zboruri între Uniune şi Regatul Unit şi stabileşte garanţiile specifice în acel sens.
2.Prezentul titlu se aplică transportatorilor aerieni care efectuează zboruri de pasageri între Uniune şi Regatul Unit.
3.Prezentul titlu se aplică şi transportatorilor aerieni care înregistrează sau stochează date în Uniune şi efectuează zboruri de pasageri către sau dinspre Regatul Unit.
4.Prezentul titlu prevede, de asemenea, dispoziţii privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală între Regatul Unit şi Uniune în ceea ce priveşte datele PNR.
Art. 22: Articolul LAW.PNR.19: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"transportator aerian" înseamnă o întreprindere de transport aerian care deţine o licenţă de operare valabilă sau un document echivalent care îi permite să efectueze activităţi de transport aerian de pasageri între Regatul Unit şi Uniune;
b)"registrul cu numele pasagerilor" sau "PNR" înseamnă un registru al cerinţelor de călătorie ale fiecărui pasager, care conţine informaţiile necesare pentru a permite prelucrarea şi controlul rezervărilor de către transportatorii aerieni care efectuează rezervările şi de către cei participanţi, pentru fiecare călătorie rezervată de către sau în numele oricărei persoane, indiferent că este conţinut în sistemele de rezervare, în sistemele de control al plecărilor utilizat pentru verificarea pasagerilor la îmbarcarea în avion, sau în sisteme echivalente care oferă aceleaşi funcţionalităţi; în mod concret, astfel cum se utilizează în prezentul titlu, datele PNR constau în elementele prevăzute în ANEXA LAW-2;
c)"autoritate competentă din Regatul Unit" înseamnă autoritatea din Regatul Unit responsabilă cu primirea şi prelucrarea datelor PNR în temeiul prezentului acord; în cazul în care Regatul Unit are mai multe autorităţi competente, acesta furnizează un ghişeu unic pentru datele pasagerilor care permite transportatorilor aerieni să transfere date PNR către un singur punct de intrare pentru transmiterea datelor şi desemnează un punct unic de contact în scopul primirii şi formulării de cereri în temeiul articolului LAW.PNR.22 [Cooperare poliţienească şi judiciară];
d)"unităţi de informaţii despre pasageri" ("UIP") înseamnă unităţile instituite sau desemnate de statele membre ca responsabile cu primirea şi prelucrarea datelor PNR;
e)"terorism" înseamnă orice infracţiune din cele enumerate în ANEXA LAW-7;
f)"infracţiuni grave" înseamnă orice infracţiune pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei limită superioară este de cel puţin trei ani în temeiul dreptului intern al Regatului Unit.
Art. 23: Articolul LAW.PNR.20: Scopurile utilizării datelor PNR
1.Regatul Unit se asigură că datele PNR primite în temeiul prezentului titlu sunt prelucrate strict în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor de terorism sau a infracţiunilor grave şi al supravegherii prelucrării datelor PNR în termenii prevăzuţi de prezentul acord.
2.În cazuri excepţionale, autoritatea competentă din Regatul Unit poate prelucra date PNR atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesele vitale ale oricărei persoane fizice, cum ar fi:
a)riscul de deces sau de rănire gravă sau
b)un risc important la adresa sănătăţii publice, în special astfel cum a fost identificat în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internaţional.
3.Autoritatea competentă din Regatul Unit poate prelucra, de asemenea, date PNR de la caz la caz atunci când divulgarea datelor PNR relevante este impusă de o instanţă judecătorească sau administrativă din Regatul Unit în cadrul unei proceduri direct legate de un scop prevăzut la alineatul (1).
Art. 24: Articolul LAW.PNR.21: Asigurarea furnizării datelor PNR
1.Uniunea asigură faptul că transportatorii aerieni nu sunt împiedicaţi să transfere date PNR autorităţii competente din Regatul Unit în temeiul prezentului titlu.
2.Uniunea se asigură că transportatorii aerieni pot transfera date PNR autorităţii competente din Regatul Unit prin intermediul unor agenţi autorizaţi care acţionează în numele şi sub responsabilitatea unui transportator aerian, în temeiul prezentului titlu.
3.Regatul Unit nu solicită unui transportator aerian să furnizeze elemente ale datelor PNR care nu sunt deja colectate sau deţinute de transportatorul aerian în scopul rezervării.
4.Regatul Unit şterge orice date care îi sunt transferate de un transportator aerian în temeiul prezentului titlu, în momentul primirii, dacă elementele datelor nu sunt prevăzute în ANEXA LAW-2.
Art. 25: Articolul LAW.PNR.22: Cooperarea poliţienească şi judiciară
1.Autoritatea competentă din Regatul Unit fac schimb cu Europol sau cu Eurojust, în limitele mandatelor lor respective, sau unităţilor de informaţii despre pasageri ale statelor membre, cât mai curând posibil, de toate informaţiile analitice relevante şi adecvate care conţin date PNR, în cazuri specifice, atunci când acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea, cercetarea sau urmărirea penală a infracţiunilor de terorism sau a infracţiunilor grave.
2.La cererea Europol sau Eurojust, în limitele mandatelor lor respective, sau a unei unităţi de informaţii despre pasageri a unui stat membru, autoritatea competentă din Regatul Unit face schimb de date PNR, de rezultate ale prelucrării acestor date sau de informaţii analitice care conţin date PNR, în cazuri specifice, atunci când acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea, cercetarea sau urmărirea penală a actelor de terorism sau a infracţiunilor grave.
3.Unităţile de informaţii despre pasageri ale statelor membre fac schimb cu autoritatea competentă din Regatul Unit, cât mai curând posibil, de toate informaţiile analitice relevante şi adecvate care conţin date PNR, în cazuri specifice, atunci când acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea, cercetarea sau urmărirea penală a infracţiunilor de terorism sau a infracţiunilor grave.
4.La cererea autorităţii competente din Regatul Unit, unităţile de informaţii despre pasageri ale statelor membre fac schimb de date PNR, de rezultatele prelucrării acestor date sau de informaţii analitice care conţin date PNR, în cazuri specifice, atunci când acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea, cercetarea sau urmărirea penală a actelor de terorism sau a infracţiunilor grave.
5.Părţile asigură faptul că informaţiile menţionate la alineatele (1)-(4) sunt partajate în conformitate cu acordurile şi înţelegerile privind aplicarea legii sau schimbul de informaţii între Regatul Unit şi Europol, Eurojust sau statul membru relevant. În special, schimbul de informaţii cu Europol în temeiul prezentului articol se desfăşoară prin linia de comunicare securizată instituită pentru schimbul de informaţii prin intermediul Europol.
6.Autoritatea competentă din Regatul Unit şi unităţile de informaţii despre pasageri ale statelor membre se asigură că se partajează numai volumul minim necesar de date PNR în temeiul alineatelor (1)-(4).
Art. 26: Articolul LAW.PNR.23: Nediscriminare
Regatul Unit se asigură că garanţiile aferente prelucrării datelor PNR se aplică tuturor persoanelor fizice în mod egal, fără discriminări nelegale.
Art. 27: Articolul LAW.PNR.24: Utilizarea unor categorii speciale de date cu caracter personal
Orice prelucrare a unor categorii speciale de date cu caracter personal este interzisă în temeiul prezentului titlu. În măsura în care datele PNR care sunt transferate autorităţii competente din Regatul Unit includ categorii speciale de date cu caracter personal, autoritatea competentă din Regatul Unit şterge astfel de date.
Art. 28: Articolul LAW.PNR.25: Securitatea şi integritatea datelor
1.Regatul Unit pune în aplicare măsuri de reglementare, procedurale sau tehnice pentru a proteja datele PNR împotriva accesării, prelucrării sau pierderii accidentale, ilegale sau neautorizate.
2.Regatul Unit asigură verificarea conformităţii şi protecţia, securitatea, confidenţialitatea şi integritatea datelor. În acest sens, regatul Unit:
a)aplică proceduri de criptare, autorizare şi documentare pentru datele PNR;
b)limitează accesul la datele PNR, care este permis doar funcţionarilor autorizaţi;
c)păstrează datele PNR într-un mediu fizic securizat care este protejat prin controale ale accesului şi
d)instituie un mecanism care asigură faptul că accesarea datelor PNR are loc în conformitate cu articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR].
3.Dacă datele PNR ale unei persoane fizice sunt accesate sau divulgate fără autorizare, Regatul Unit ia măsuri pentru informarea persoanei fizice în cauză şi pentru atenuarea riscului de prejudiciere a acesteia şi întreprinde acţiuni corective.
4.Autoritatea competentă din Regatul Unit informează cu promptitudine Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară cu privire la orice incidente semnificative de accesare, de prelucrare sau de pierdere accidentală, ilegală sau neautorizată a datelor PNR.
5.Regatul Unit se asigură că orice încălcare a securităţii datelor, în special orice încălcare care duce la distrugerea accidentală sau ilegală sau la pierderea accidentală, alterarea, divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat, sau orice altă formă ilegală de prelucrare face obiectul unor măsuri corective eficace şi disuasive, printre care se pot număra şi sancţiuni.
Art. 29: Articolul LAW.PNR.26: Transparenţă şi informarea pasagerilor
1.Autoritatea competentă din Regatul Unit pune la dispoziţie pe site-ul său internet următoarele:
a)o listă a actelor legislative care autorizează colectarea datelor PNR;
b)scopurile în care se colectează datele PNR;
c)modalitatea de asigurare a protecţiei datelor PNR;
d)modalitatea şi măsura în care datele PNR pot fi divulgate;
e)informaţii privind drepturile de acces, rectificare, ataşare a unei note şi dreptul la reparaţii şi
f)datele de contact pentru solicitarea de informaţii.
2.Părţile colaborează cu părţile terţe interesate, cum ar fi sectorul aviaţiei şi sectorul transportului aerian, pentru a promova transparenţa, în momentul rezervării, cu privire la scopul colectării, prelucrării şi utilizării datelor PNR, precum şi în privinţa modalităţilor de solicitare a accesului la date, a rectificării acestora sau de a solicita reparaţii. Transportatorii aerieni le oferă pasagerilor informaţii clare şi pertinente în ceea ce priveşte transferul de date PNR în temeiul prezentului titlu, inclusiv datele de contact ale autorităţii destinatare, scopul transferului şi dreptul de a solicita autorităţii destinatare accesul la datele cu caracter personal ale pasagerului care au fost transferate şi corectarea acestora.
3.În cazul în care datele PNR păstrate în conformitate cu articolul LAW.PNR.28 [Păstrarea datelor PNR] au fost utilizate în condiţiile stabilite la articolul LAW.PNR.29 [Condiţii pentru utilizarea PNR] sau au fost divulgate în conformitate cu articolul LAW.PNR.31 [Divulgarea în interiorul Regatului Unit] sau cu articolul LAW.PNR.32 [Divulgarea în afara Regatului Unit], Regatul Unit informează în scris pasagerii în cauză, în mod individual şi într-un termen rezonabil, de îndată ce o astfel de notificare nu mai este de natură să compromită investigaţiile autorităţilor publice în cauză, în măsura în care informaţiile de contact relevante ale pasagerilor sunt disponibile sau pot fi recuperate prin depunerea unor eforturi rezonabile. Notificarea include informaţii cu privire la modul în care persoana fizică în cauză poate solicita reparaţii pe cale administrativă sau judiciară.
Art. 30: Articolul LAW.PNR.27: Prelucrarea automatizată a datelor PNR
1.Autorităţile competente din Regatul Unit se asigură că orice prelucrare automatizată a datelor PNR se bazează pe modele şi criterii prestabilite nediscriminatorii, specifice şi fiabile, care să le permită:
a)să ajungă la rezultate care vizează persoane fizice în privinţa cărora ar putea exista o suspiciune rezonabilă de implicare sau participare la infracţiuni de terorism sau la infracţiuni grave; sau
b)în circumstanţe excepţionale, să protejeze interesele vitale ale oricărei persoane fizice, astfel cum se prevede la articolul LAW.PNR.20 alineatul (2) [Scopurile utilizării datelor PNR].
2.Autoritatea competentă din Regatul Unit se asigură că bazele de date în raport cu care se compară datele PNR sunt fiabile, actualizate şi limitate la cele pe care le utilizează în legătură cu scopurile prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR].
3.Regatul Unit nu adoptă decizii care au urmări negative în mod semnificativ asupra unei persoane fizice exclusiv pe baza prelucrării automatizate a datelor PNR.
Art. 31: Articolul LAW.PNR.28: Păstrarea datelor PNR
1.Regatul Unit păstrează datele PNR pentru o perioadă maximă de cinci ani de la data la care le primeşte.
2.În termen de cel mult şase luni de la transferul datelor PNR, menţionat la alineatul (1), toate datele PNR se depersonalizează prin mascarea următoarelor elemente de date care ar putea servi la identificarea directă a pasagerului la care se referă datele PNR sau a oricărei alte persoane fizice:
a)numele, inclusiv numele altor pasageri din PNR precum şi numărul călătorilor din PNR care călătoresc împreună;
b)adresele, numerele de telefon şi datele de contact electronice ale pasagerului, ale persoanelor care au efectuat rezervarea zborului pentru pasager, ale persoanelor prin intermediul cărora poate fi contactat pasagerul care utilizează transportul aerian şi ale persoanelor care urmează să fie informate în caz de urgenţă;
c)toate informaţiile disponibile privind plata şi facturarea, în măsura în care acestea conţin informaţii care ar putea servi la identificarea unei persoane fizice;
d)informaţiile din profilul de client fidel ("frequent flyer");
e)alte informaţii suplimentare (Other Supplementary Information - OSI), informaţii privind serviciile speciale (Special Service Information - SSI) şi informaţii privind cereri ale serviciilor speciale (Special Service Request - SSR), în măsura în care acestea conţin informaţii care ar putea servi la identificarea unei persoane fizice; şi
f)orice date privind informaţiile prealabile referitoare la pasageri (Advance Passenger Information - API) care au fost colectate.
3.Autoritatea competentă din Regatul Unit poate să dezvăluie prin demascare datele PNR numai dacă este necesară efectuarea de investigaţii în scopurile prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR]. Astfel de date PNR nemascate sunt accesibile numai unui număr limitat de funcţionari autorizaţi în mod expres.
4.În pofida dispoziţiilor alineatului (1), Regatul Unit şterge datele PNR ale pasagerilor după plecarea lor din ţară, cu excepţia cazului în care o evaluare a riscurilor indică necesitatea de a păstra aceste date PNR. Pentru a stabili această necesitate, Regatul Unit identifică probe obiective din care se poate deduce că anumiţi pasageri prezintă existenţa unui risc în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului şi a infracţiunilor grave.
5.În sensul alineatului (4), cu excepţia cazului în care sunt disponibile informaţii privind data exactă a plecării, data plecării ar trebui să fie considerată ultima zi a perioadei maxime de şedere legală în Regatul Unit a pasagerului în cauză.
6.Utilizarea datelor păstrate în temeiul prezentului articol face obiectul condiţiilor stabilite la articolul LAW.PNR.29 [Condiţii pentru utilizarea PNR].
7.Un organism administrativ independent din Regatul Unit evaluează anual necesitatea abordarea aplicată de autoritatea competentă din Regatul Unit în ceea ce priveşte necesitatea de a păstra date PNR în temeiul alineatului (4).
8.În pofida dispoziţiilor alineatelor (1), (2) şi (4), Regatul Unit poate păstra datele PNR necesare pentru orice acţiune, analiză, investigare, măsură de punere în aplicare, procedură judiciară, urmărire penală sau aplicare de sancţiuni specifică până la încheierea acesteia.
9.Regatul Unit şterge datele PNR la sfârşitul perioadei de păstrare a acestora.
10.Alineatul (11) se aplică în circumstanţele speciale care împiedică Regatul Unit să efectueze ajustările tehnice necesare pentru a transforma sistemele de prelucrare a datelor PNR pe care Regatul Unit le-a operat în perioada în care i s-a aplicat dreptul Uniunii în sisteme care ar permite ştergerea datelor PNR în conformitate cu alineatul (4).
11.Regatul Unit poate deroga temporar de la alineatul (4) pentru o perioadă interimară, a cărei durată este prevăzută la alineatul (13), în aşteptarea punerii în aplicare de către Regatul Unit a adaptărilor tehnice cât mai curând posibil. În cursul perioadei interimare, autoritatea competentă din Regatul Unit împiedică utilizarea datelor PNR care urmează să fie şterse în conformitate cu alineatul (4) prin aplicarea următoarelor garanţii suplimentare acestor date PNR:
a)datele PNR sunt accesibile numai unui număr limitat de funcţionari autorizaţi şi numai atunci când acest lucru este necesar pentru a stabili dacă datele PNR ar trebui şterse în conformitate cu alineatul (4);
b)cererea de utilizare a datelor PNR se refuză în cazurile în care datele urmează să fie şterse în conformitate cu alineatul (4) şi nu se mai acordă acces la datele respective în cazul în care documentaţia menţionată la litera (d) din prezentul alineat indică faptul că o cerere anterioară de utilizare a fost refuzată;
c)ştergerea datelor PNR este asigurată cât mai curând posibil, depunându-se toate eforturile necesare, ţinându-se seama de circumstanţele speciale menţionate la alineatul (10); şi
d)următoarele se documentează în conformitate cu articolul LAW.PNR.30 [Jurnalizarea şi documentarea prelucrării datelor PNR], iar această documentaţie se pune la dispoziţia organismului administrativ independent menţionat la alineatul (7) din prezentul articol:
(i)orice cerere de utilizare a datelor PNR;
(ii)data şi ora accesului la date în scopul evaluării necesităţii ştergerii datelor PNR;
(iii)cererea de utilizare a datelor PNR a fost refuzată pe motiv că datele PNR ar fi trebuit şterse în temeiul alineatului (4), inclusiv data şi ora refuzului; şi
(iv)data şi ora ştergerii datelor PNR în conformitate cu litera (c) din prezentul alineat.
12.Regatul Unit furnizează Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară, nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi, din nou, un an mai târziu în cazul în care perioada interimară se prelungeşte cu încă un an:
a)un raport din partea organismului administrativ independent menţionat la alineatul (7) din prezentul articol, care include avizul autorităţii de supraveghere din Regatul Unit menţionate la articolul LAW.GEN.4 alineatul (3) [Protecţia datelor cu caracter personal] cu privire la aplicarea efectivă a garanţiilor prevăzute la alineatul (11) din prezentul articol; şi
b)o evaluare, efectuată de Regatul Unit, în care se analizează dacă se menţin circumstanţele speciale menţionate la alineatul (10) din prezentul articol, împreună cu o descriere a eforturilor depuse pentru a transforma sistemele de prelucrare a datelor PNR ale Regatului Unit în sisteme care să permită ştergerea datelor PNR în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
13.Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord pentru a analiza raportul şi evaluarea prevăzute la alineatul (12). În cazul în care se menţin circumstanţele speciale menţionate la alineatul (10), Consiliul de parteneriat prelungeşte cu un an perioada interimară menţionată la alineatul (11). Consiliul de parteneriat prelungeşte perioada interimară cu încă un ultim an, în aceleaşi condiţii şi urmând aceeaşi procedură ca în cazul primei prelungiri, în cazul în care, în plus, s-au înregistrat progrese substanţiale, deşi nu a fost încă posibilă transformarea sistemelor de prelucrare a datelor PNR ale Regatului Unit în sisteme care să permită ştergerea datelor PNR în conformitate cu alineatul (4).
14.Dacă Regatul unit consideră că refuzul Consiliului de parteneriat de a acorda oricare dintre aceste prelungiri nu a fost justificat, Regatul Unit poate suspenda prezentul titlu, acordând un preaviz de o lună.
15.La a treia aniversare a datei la care prezentul acord intră în vigoare, alineatele (10)-(14) încetează să se aplice.
Art. 32: Articolul LAW.PNR.29: Condiţii de utilizare a datelor PNR
1.Autoritatea competentă din Regatul Unit poate utiliza datele PNR păstrate în conformitate cu articolul LAW.PNR.28 [Păstrarea datelor PNR] în alte scopuri decât controalele de securitate şi controalele la frontieră, inclusiv orice divulgare în temeiul articolului LAW.PNR.31 [Divulgarea în interiorul Regatului Unit] şi al articolului LAW.PNR.32 [Divulgarea în afara Regatului Unit], numai în cazul în care circumstanţe noi, bazate pe motive obiective, indică faptul că datele PNR ale unuia sau mai multor pasageri ar putea contribui în mod eficace la atingerea scopurilor prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR].
2.Utilizarea datelor PNR de către autoritatea competentă din Regatul Unit în conformitate cu alineatul (1) face obiectul unei examinări prealabile de către o instanţă sau un organism administrativ independent din Regatul Unit pe baza unei cereri motivate din partea autorităţii competente din Regatul Unit depuse cu respectarea cadrului juridic naţional al procedurilor de prevenire, depistare sau urmărire penală a infracţiunilor, cu excepţia următoarelor situaţii:
a)în cazuri de urgenţă justificate în mod corespunzător sau
b)în scopul verificării fiabilităţii şi caracterului actual al modelelor şi criteriilor prestabilite pe care se bazează prelucrarea automatizată a datelor PNR sau în scopul definirii unor noi modele şi criterii pentru o astfel de prelucrare.
Art. 33: Articolul LAW.PNR.30: Jurnalizarea şi documentarea prelucrării datelor PNR
Autoritatea competentă din Regatul Unit înregistrează în jurnal şi documentează toate operaţiunile de prelucrare a datelor PNR. Acesta utilizează o astfel de jurnalizare sau documentare numai pentru:
a)a automonitoriza şi a verifica legalitatea prelucrării datelor;
b)a asigura integritatea corespunzătoare a datelor;
c)a asigura securitatea prelucrării datelor şi
d)a asigura supravegherea.
Art. 34: Articolul LAW.PNR.31: Divulgarea în interiorul Regatului Unit
1.Autoritatea competentă din Regatul Unit nu divulgă date PNR altor autorităţi publice din Regatul Unit decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)datele PNR sunt divulgate unor autorităţi publice ale căror funcţii sunt legate în mod direct de scopurile prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR];
b)datele PNR sunt divulgate doar de la caz la caz;
c)divulgarea este necesară, în anumite circumstanţe, în scopurile stabilite la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR];
d)se divulgă doar volumul minim necesar de date PNR;
e)autoritatea publică care primeşte datele asigură o protecţie echivalentă cu garanţiile prevăzute în prezentul titlu; şi
f)autoritatea publică care primeşte datele nu divulgă datele PNR unei alte entităţi, cu excepţia cazului în care divulgarea este autorizată de autoritatea competentă din Regatul Unit, în conformitate cu condiţiile prevăzute la prezentul alineat.
2.Atunci când se transferă informaţii analitice care conţin date PNR obţinute în temeiul prezentului titlu, se aplică garanţiile prevăzute în prezentul articol.
Art. 35: Articolul LAW.PNR.32: Divulgarea în afara Regatului Unit
1.Regatul Unit se asigură că autoritatea competentă din Regatul Unit nu divulgă date PNR autorităţilor publice din ţările terţe decât dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)datele PNR sunt divulgate unor autorităţi publice ale căror funcţii sunt legate în mod direct de scopurile prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR];
b)datele PNR sunt divulgate doar de la caz la caz;
c)datele PNR sunt divulgate numai dacă este necesar în scopurile stabilite la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR];
d)se divulgă doar volumul minim necesar de date PNR; şi
e)ţara terţă căreia i se comunică datele PNR fie a încheiat un acord cu Uniunea care prevede protecţia datelor cu caracter personal, comparabil cu prezentul acord, fie face obiectul unei decizii a Comisiei Europene în temeiul dreptului Uniunii, în care se constată că ţara terţă asigură un nivel adecvat de protecţie a datelor în sensul dreptului Uniunii.
2.Prin derogare de la alineatul (1) litera (e), autoritatea competentă din Regatul Unit poate transfera date PNR unei ţări terţe dacă:
a)şeful autorităţii respective sau un înalt funcţionar mandatat în mod special de acesta consideră că divulgarea este necesară în vederea prevenirii şi investigării unui pericol iminent şi grav la adresa securităţii publice sau în vederea protejării intereselor vitale ale oricărei persoane fizice; şi
b)ţara terţă respectivă oferă o asigurare scrisă, în temeiul unei înţelegeri, al unui acord sau în alt mod, că informaţiile sunt protejate în conformitate cu garanţiile aplicabile în temeiul legislaţiei Regatului Unit în ceea ce priveşte prelucrarea datelor PNR primite din partea Uniunii, inclusiv cele prevăzute în prezentul titlu.
3.Transferul efectuat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol se documentează. Această documentaţie se pune la dispoziţia autorităţii de supraveghere menţionate la articolul LAW.GEN.4 alineatul (3) [Protecţia datelor cu caracter personal], la cerere, inclusiv data şi ora transferului, informaţii privind autoritatea destinatară, justificarea transferului şi datele PNR transferate.
4.În cazul în care, în conformitate cu alineatul (1) sau (2), autoritatea competentă din Regatul Unit divulgă date PNR colectate în temeiul prezentului titlu care provin dintr-un stat membru, autoritatea competentă din Regatul Unit transmite autorităţilor statului membru respectiv o notificare cu privire la divulgare cât mai curând posibil. Regatul Unit efectuează această notificare în conformitate cu acordurile sau înţelegerile privind aplicarea legii sau schimbul de informaţii între Regatul Unit şi statul membru respectiv.
5.Atunci când se transferă informaţii analitice care conţin date PNR obţinute în temeiul prezentului titlu, se aplică garanţiile prevăzute în prezentul articol.
Art. 36: Articolul LAW.PNR.33: Metoda de transfer
Transportatorii aerieni transferă date PNR către autoritatea competentă din Regatul Unit exclusiv pe baza metodei de tip "push", metodă prin care transportatorii aerieni transferă date PNR în baza de date a autorităţii competente din Regatul Unit, şi în conformitate cu următoarele proceduri care trebuie respectate de transportatorii aerieni, prin care aceştia:
a)transferă date PNR prin mijloace electronice, în conformitate cu cerinţele tehnice ale autorităţii competente din Regatul Unit, sau, în cazul unei defecţiuni tehnice a acestora, prin orice alte mijloace adecvate care să asigure un nivel corespunzător de securitate a datelor;
b)transferă date PNR utilizând un format de mesaj reciproc acceptat; şi
c)transferă date PNR în mod securizat, utilizând protocoalele comune, astfel cum impune autoritatea competentă din Regatul Unit.
Art. 37: Articolul LAW.PNR.34: Frecvenţa transferurilor
1.Autoritatea competentă din Regatul Unit le solicită transportatorilor aerieni să transfere datele PNR:
a)iniţial, cel mai devreme cu 96 de ore înainte de ora de plecare programată a serviciului de zbor; şi
b)de maximum cinci ori, astfel cum specifică autoritatea competentă din Regatul Unit.
2.Autoritatea competentă din Regatul Unit permite transportatorilor aerieni să limiteze transferul menţionat la alineatul (1) litera (b) la actualizări ale datelor PNR transferate menţionate la litera (a) de la alineatul respectiv.
3.Autoritatea competentă din Regatul Unit informează transportatorii aerieni cu privire la momentele stabilite pentru efectuarea transferurilor.
4.În cazurile specifice în care există indicii că este necesar un acces suplimentar la datele PNR pentru a răspunde unei ameninţări specifice legate de scopurile prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR], autoritatea competentă din Regatul Unit poate solicita unui transportator aerian să furnizeze date PNR înainte de, între sau după transferurile programate. În exercitarea acestei competenţe discreţionare, autoritatea competentă din Regatul Unit acţionează în mod judicios şi proporţional şi utilizează metoda de transfer descrisă la articolul LAW.PNR.33 [Metoda de transfer].
Art. 38: Articolul LAW.PNR.35: Cooperarea
Autoritatea competentă din Regatul Unit şi unităţile de informaţii despre pasageri ale statelor membre cooperează pentru a asigura coerenţa regimurilor lor de prelucrare a datelor PNR, astfel încât să consolideze în continuare securitatea persoanelor în Regatului Unit, în Uniune şi în restul lumii.
Art. 39: Articolul LAW.PNR.36: Nederogare
Prezentul titlu nu se interpretează ca derogând de la nicio obligaţie existentă între Regatul Unit şi statele membre sau ţări terţe de a înainta sau de a răspunde la o cerere în temeiul unui instrument de asistenţă reciprocă.
Art. 40: Articolul LAW.PNR.37: Consultare şi analiză
1.Părţile se consultă reciproc cu privire la orice măsură care trebuie adoptată ce poate afecta prezentul titlu.
2.Atunci când efectuează analize comune ale prezentului titlu, astfel cum se menţionează la articolul LAW.OTHER.135 alineatul (1) [Revizuire şi evaluare], părţile acordă o atenţie deosebită necesităţii şi proporţionalităţii prelucrării şi păstrării datelor PNR pentru fiecare dintre scopurile prevăzute la articolul LAW.PNR.20 [Scopurile utilizării datelor PNR]. Analizele comune includ, de asemenea, o examinare a modului în care autoritatea competentă din Regatul Unit s-a asigurat că modelele şi criteriile prestabilite, precum şi bazele de date menţionate la articolul LAW.PNR.27 [Prelucrarea automatizată a datelor PNR] sunt fiabile, relevante şi actuale, ţinând seama de date statistice.
Art. 41: Articolul LAW.PNR.38: Suspendarea cooperării în temeiul prezentului titlu
1.În cazul în care una dintre părţi consideră că aplicarea în continuare a prezentului titlu nu mai este adecvată, aceasta poate notifica celeilalte părţi intenţia sa de a suspenda aplicarea prezentului titlu. În urma unei astfel de notificări, părţile iniţiază consultări.
2.În cazul în care, în termen de 6 luni de la notificarea respectivă, părţile nu au ajuns la o soluţie, oricare dintre părţi poate decide să suspende aplicarea prezentului titlu pentru o perioadă de până la 6 luni. Înainte de sfârşitul perioadei respective, părţile pot conveni asupra unei prelungiri a suspendării pentru o perioadă suplimentară de până la 6 luni. Dacă, până la sfârşitul perioadei de suspendare, părţile nu au ajuns la o soluţie în ceea ce priveşte prezentul titlu, prezentul titlu încetează să se aplice din prima zi a lunii care urmează datei la care expiră perioada de suspendare, cu excepţia cazului în care partea care a efectuat notificarea informează cealaltă parte că îşi retrage notificarea. În acest caz, se reinstituie dispoziţiile prezentului titlu.
3.Dacă prezentul titlu se suspendă în temeiul prezentului articol, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte pentru a decide ce paşi sunt necesari pentru a se asigura că orice cooperare iniţiată în temeiul prezentului titlu care este afectată de suspendare se încheie în mod corespunzător. În orice caz, în ceea ce priveşte toate datele cu caracter personal obţinute prin cooperare în temeiul prezentului titlu înainte ca acele dispoziţii vizate de suspendare să înceteze, provizoriu, să se mai aplice, părţile se asigură că nivelul de protecţie în temeiul căruia au fost transferate datele cu caracter personal este menţinut după intrarea în vigoare a suspendării.
Art. 42: Articolul LAW.OPCO.1: Cooperarea privind informaţiile operative
1.Obiectivul prezentului titlu este ca părţile să se asigure că autorităţile competente din Regatului Unit şi din statele membre pot să îşi acorde reciproc asistenţă, sub rezerva condiţiilor prevăzute în dreptul lor intern, în limitele competenţelor acestora şi în măsura în care acest lucru nu este prevăzut în alte titluri din prezenta parte, prin oferirea de informaţii relevante în scopul:
a)prevenirii, cercetării, depistării sau urmăririi penale a infracţiunilor;
b)executării sancţiunilor penale;
c)protejării împotriva ameninţărilor la adresa siguranţei publice şi prevenirii acestora; şi
d)prevenirii şi combaterii spălării de bani şi a finanţării terorismului.
2.În sensul prezentului titlu, "autoritate competentă" înseamnă o autoritate naţională de poliţie, vamală sau altă autoritate care este competentă în temeiul dreptului intern să desfăşoare activităţi în scopurile prevăzute la alineatul (1).
3.Informaţiile, inclusiv informaţiile privind persoanele căutate sau dispărute, precum şi obiectele pot fi solicitate de o autoritate competentă din Regatul Unit sau dintr-un stat membru sau furnizate în mod spontan unei autorităţi competente din Regatul Unit sau dintr-un stat membru. Informaţiile pot fi furnizate ca răspuns la o cerere sau în mod spontan, sub rezerva condiţiilor prevăzute de dreptul intern care se aplică autorităţii competente care furnizează informaţiile şi în limitele competenţelor sale.
4.Informaţiile pot fi solicitate şi furnizate în măsura în care condiţiile din dreptul intern care se aplică autorităţii competente care solicită sau celei care furnizează informaţiile nu prevăd că cererea sau furnizarea de informaţii trebuie să fie făcută sau canalizată prin intermediul autorităţilor judiciare.
5.În cazuri urgente, autoritatea competentă care furnizează informaţiile răspunde unei cereri sau furnizează informaţii în mod spontan, cât mai curând posibil.
6.O autoritate competentă a statului solicitant poate, în conformitate cu dreptul intern relevant, în momentul formulării cererii sau la un moment ulterior, să solicite consimţământul statului care furnizează informaţiile pentru ca informaţiile să fie utilizate ca elemente de probă în cadrul unei proceduri în faţa unei autorităţi judiciare. Statul care furnizează informaţiile poate, sub rezerva condiţiilor prevăzute în titlul VIII [Asistenţa judiciară reciprocă] şi a condiţiilor de drept intern care i se aplică, să consimtă ca informaţiile să fie utilizate ca elemente de probă în faţa unei autorităţi judiciare din statul solicitant. De asemenea, în cazul în care informaţiile sunt furnizate în mod spontan, statul care furnizează informaţiile poate consimţi ca informaţiile să fie utilizate ca elemente de probă în cadrul unei proceduri în faţa unei autorităţi judiciare din statul de primire. În cazul în care consimţământul nu este dat în temeiul prezentului alineat, informaţiile primite nu se utilizează ca elemente de probă în cadrul unei proceduri în faţa unei autorităţi judiciare.
7.Autoritatea competentă care furnizează informaţiile poate, în temeiul dreptului intern relevant, să impună condiţii privind utilizarea informaţiilor furnizate.
8.O autoritate competentă poate furniza, în temeiul prezentului titlu, orice tip de informaţii pe care le deţine, sub rezerva condiţiilor prevăzute de dreptul intern care i se aplică şi în limitele competenţelor sale. Acestea pot include informaţii din alte surse, numai în cazul în care transferul ulterior al informaţiilor respective este permis în cadrul în care au fost obţinute de către autoritatea competentă care le-a furnizat.
9.Informaţiile pot fi furnizate în temeiul prezentului titlu prin orice canal de comunicare adecvat, inclusiv prin intermediul liniei de comunicare securizate, în scopul furnizării de informaţii prin intermediul Europol.
10.Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca Regatul Unit şi statele membre să încheie şi să aplice acorduri bilaterale, cu condiţia ca statele membre să acţioneze în conformitate cu dreptul Uniunii. De asemenea, acesta nu aduce atingere niciunei alte competenţe de care dispun autorităţile competente din Regatul Unit sau din statele membre, în temeiul dreptului intern sau internaţional aplicabil, de a acorda asistenţă prin schimbul de informaţii în scopurile prevăzute la alineatul (1).
Art. 43: Articolul LAW.EUROPOL.46: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a stabili relaţii de cooperare între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit, pentru a sprijini şi a consolida acţiunile statelor membre şi ale Regatului Unit, precum şi cooperarea reciprocă a acestora în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, a terorismului şi a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROPOL.48 [Forme de criminalitate].
Art. 44: Articolul LAW.EUROPOL.47: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"Europol" înseamnă Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii, instituită în temeiul Regulamentului (UE) 2016/79479 ("Regulamentul Europol");
79Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) şi de înlocuire şi de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI şi 2009/968/JAI ale Consiliului, (JO UE L 135, 24.5.2016, p. 53).
b)"autoritate competentă" înseamnă, pentru Uniune, Europol, iar, pentru Regatul Unit, o autoritate naţională de aplicare a legii responsabilă în temeiul dreptului intern de prevenirea şi combaterea infracţiunilor;
Art. 45: Articolul LAW.EUROPOL.48: Forme de criminalitate
1.Cooperarea instituită în temeiul prezentului titlu se referă la formele de criminalitate care intră în sfera de competenţă a Europol, astfel cum sunt enumerate în ANEXA LAW-3, inclusiv infracţiunile conexe.
2.Infracţiunile conexe sunt infracţiunile săvârşite pentru procurarea mijloacelor necesare comiterii formelor de criminalitate menţionate la alineatul (1), infracţiunile săvârşite pentru a facilita sau a desfăşura astfel de infracţiuni, precum şi infracţiunile săvârşite pentru a asigura impunitatea unor astfel de infracţiuni.
3.În cazul în care se aduc modificări listei cu formele de criminalitate care intră în sfera de competenţă a Europol în temeiul dreptului Uniunii, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară poate, la propunerea Uniunii, să modifice în consecinţă ANEXA LAW-3 de la data intrării în vigoare a modificării competenţei Europol.
Art. 46: Articolul LAW.EUROPOL.49: Domeniul de aplicare al cooperării
Cooperarea poate include, în plus faţă de schimbul de date cu caracter personal în condiţiile prevăzute în prezentul titlu şi în conformitate cu sarcinile Europol, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul privind Europol, în special:
a)schimbul de informaţii, cum ar fi cunoştinţele de specialitate;
b)rapoarte privind situaţia generală;
c)rezultate ale analizelor strategice;
d)informaţii privind procedurile de urmărire penală;
e)informaţii privind metodele de prevenire a criminalităţii;
f)participarea la activităţi de formare; şi
g)furnizarea de consultanţă şi sprijin în cazuri individuale care sunt anchetate penal, precum şi cooperarea operaţională.
Art. 47: Articolul LAW.EUROPOL.50: Punct de contact naţional şi ofiţeri de legătură
1.Regatul Unit desemnează un punct de contact naţional care să acţioneze ca punct de contact central între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit.
2.Schimbul de informaţii dintre Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit are loc între Europol şi punctul de contact naţional menţionat la alineatul (1). Totuşi, aceasta nu exclude schimburile directe de informaţii între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit, dacă acest lucru este considerat oportun atât de Europol, cât şi de autorităţile competente relevante.
3.Punctul de contact naţional este, de asemenea, punctul de contact central în ceea ce priveşte revizuirea, corectarea şi ştergerea datelor cu caracter personal.
4.Pentru a facilita cooperarea prevăzută în prezentul titlu, Regatul Unit detaşează unul sau mai mulţi ofiţeri de legătură în cadrul Europol. Europol poate detaşa unul sau mai mulţi ofiţeri de legătură în Regatul Unit.
5.Regatul Unit se asigură că ofiţerii săi de legătură au acces rapid şi, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, acces direct la bazele de date naţionale relevante ale Regatului Unit care le sunt necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile.
6.Numărul de ofiţeri de legătură, detaliile privind atribuţiile acestora, drepturile şi obligaţiile lor, precum şi costurile implicate sunt reglementate prin acorduri de lucru încheiate între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROPOL.59 [Acorduri de lucru şi administrative].
7.Ofiţerii de legătură din Regatul Unit şi reprezentanţi ai autorităţilor competente din Regatul Unit pot fi invitaţi la reuniuni operaţionale. Ofiţerii de legătură ai statelor membre şi ofiţerii de legătură ai ţărilor terţe, reprezentanţi ai autorităţilor competente din statele membre şi din ţări terţe, personalul Europol şi alte părţi interesate pot participa la reuniunile organizate de ofiţerii de legătură sau de autorităţile competente din Regatul Unit.
Art. 48: Articolul LAW.EUROPOL.51: Schimburi de informaţii
1.Schimburile de informaţii dintre autorităţile competente sunt conforme cu obiectivul şi dispoziţiile prezentului titlu. Datele cu caracter personal sunt prelucrate numai în scopurile specifice menţionate la alineatul (2).
2.Autorităţile competente indică în mod clar, cel târziu în momentul transferării datelor cu caracter personal, scopul specific sau scopurile specifice pentru care sunt transferate datele cu caracter personal. În ceea ce priveşte transferurile către Europol, scopul sau scopurile unui astfel de transfer sunt specificate în conformitate cu scopurile specifice ale prelucrării prevăzute în Regulamentul Europol. În cazul în care autoritatea competentă de transfer nu a făcut acest lucru, autoritatea competentă destinatară, în acord cu autoritatea de transfer, prelucrează datele cu caracter personal pentru a le stabili relevanţa, precum şi scopul sau scopurile în care acestea urmează să fie prelucrate ulterior. Autorităţile competente pot prelucra date cu caracter personal în alt scop decât scopul în care au fost transmise numai dacă sunt autorizate în acest sens de către autoritatea competentă de transfer.
3.Autorităţile competente care primesc datele cu caracter personal trebuie să îşi ia angajamentul că aceste date vor fi prelucrate numai în scopul pentru care au fost transferate. Datele cu caracter personal sunt şterse de îndată ce nu mai sunt necesare în scopul pentru care au fost transferate.
4.Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit stabilesc, fără întârzieri nejustificate, în termen de cel mult şase luni de la primirea datelor cu caracter personal, dacă şi în ce măsură acestea sunt necesare în scopul pentru care au fost transmise şi informează autoritatea de transfer în acest sens.
Art. 49: Articolul LAW.EUROPOL.52: Restricţii privind accesul la datele cu caracter personal transferate şi utilizarea ulterioară a acestora
1.Autoritatea competentă de transfer poate indica, la momentul transferului datelor cu caracter personal, orice restricţii privind accesul la acestea sau modul în care urmează să fie utilizate acestea, în termeni generali sau specifici, inclusiv în ceea ce priveşte transferul ulterior, ştergerea sau distrugerea acestora după o anumită perioadă de timp sau prelucrarea ulterioară a acestora. Atunci când necesitatea unor astfel de restricţii devine evidentă după transferul datelor cu caracter personal, autoritatea competentă de transfer informează în consecinţă autoritatea competentă destinatară.
2.Autoritatea competentă destinatară respectă orice restricţii privind accesul la datele cu caracter personal sau utilizarea ulterioară a acestora indicate de autoritatea competentă de transfer, astfel cum se descrie la alineatul (1).
3.Fiecare parte se asigură că informaţiile transferate în temeiul prezentului titlu au fost colectate, stocate şi transferate în conformitate cu cadrul său juridic respectiv. Fiecare parte se asigură, în măsura posibilului, că astfel de informaţii nu au fost obţinute cu încălcarea drepturilor omului. De asemenea, aceste informaţii nu pot fi transferate în cazul în care, în măsura în care se poate prevedea în mod rezonabil, ar putea fi utilizate pentru a solicita, a pronunţa sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratamente crude sau inumane.
Art. 50: Articolul LAW.EUROPOL.53: Diferite categorii de persoane vizate
1.Transferul datelor cu caracter personal în ceea ce priveşte victimele unei infracţiuni, martorii sau alte persoane care pot furniza informaţii privind infracţiuni sau în ceea ce priveşte persoanele cu vârsta sub 18 ani este interzis, cu excepţia cazului în care un astfel de transfer este strict necesar şi proporţional în cazuri individuale pentru prevenirea sau combaterea unei infracţiuni.
2.Regatul Unit şi Europol se asigură, fiecare, că prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul alineatului (1) face obiectul unor garanţii suplimentare, inclusiv restricţii privind accesul, măsuri de securitate suplimentare şi limitări privind transferurile ulterioare.
Art. 51: Articolul LAW.EUROPOL.54: Facilitarea fluxului de date cu caracter personal între Regatul Unit şi Europol
În interesul avantajelor operaţionale reciproce, părţile depun eforturi să coopereze în viitor pentru a se asigura că schimburile de date între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit pot avea loc cât mai curând posibil şi pentru a lua în considerare încorporarea oricăror noi procese şi evoluţii tehnice care ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv, ţinând seama, în acelaşi timp, de faptul că Regatul Unit nu este stat membru.
Art. 52: Articolul LAW.EUROPOL.55: Evaluarea fiabilităţii sursei şi acurateţei informaţiilor
1.Autorităţile competente indică, în măsura posibilului, cel târziu în momentul transferului informaţiilor, fiabilitatea sursei informaţiilor pe baza următoarelor criterii:
a)atunci când nu există îndoieli cu privire la autenticitatea, credibilitatea şi competenţa sursei sau dacă informaţiile sunt furnizate de o sursă care s-a dovedit fiabilă în toate cazurile;
b)atunci când informaţiile sunt furnizate de o sursă care s-a dovedit fiabilă în majoritatea cazurilor;
c)atunci când informaţiile sunt furnizate de o sursă care s-a dovedit nefiabilă în majoritatea cazurilor;
d)atunci când fiabilitatea sursei nu poate fi evaluată.
2.Autorităţile competente indică, în măsura posibilului, cel târziu în momentul transferului informaţiilor, acurateţea informaţiilor pe baza următoarelor criterii:
a)informaţii a căror acurateţe nu este pusă la îndoială;
b)informaţii cunoscute personal de sursă, dar care nu sunt cunoscute personal de funcţionarul care le transmite;
c)informaţii pe care sursa nu le cunoaşte personal, dar care sunt coroborate cu alte informaţii deja înregistrate;
d)informaţii care nu sunt cunoscute personal de sursă şi care nu pot fi coroborate.
3.Atunci când autoritatea competentă destinatară, pe baza informaţiilor de care dispune deja, ajunge la concluzia că evaluarea informaţiilor sau a sursei acestora care este transmisă de către autoritatea competentă de transfer în conformitate cu alineatele (1) şi (2) trebuie corectată, aceasta informează autoritatea competentă respectivă şi încearcă obţinerea unui acord asupra unei modificări a evaluării. Autoritatea competentă destinatară nu modifică evaluarea informaţiilor primite sau a sursei acestora fără un astfel de acord.
4.În cazul în care o autoritate competentă primeşte informaţii care nu sunt însoţite de o evaluare, aceasta încearcă, în măsura posibilului şi, dacă se poate, de comun acord cu autoritatea competentă de transfer, să evalueze fiabilitatea sursei sau acurateţea informaţiilor pe baza informaţiilor de care dispune deja.
5.În cazul în care nu se poate efectua o evaluare fiabilă, informaţiile se evaluează astfel după cum se prevede la alineatul (1) litera (d) şi la alineatul (2) litera (d).
Art. 53: Articolul LAW.EUROPOL.56: Securitatea schimbului de informaţii
1.Măsurile tehnice şi organizatorice instituite pentru a asigura securitatea schimbului de informaţii în temeiul prezentului titlu sunt stabilite în cadrul unor acorduri administrative între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROPOL.59 [Acorduri de lucru şi administrative].
2.Părţile convin cu privire la stabilirea, punerea în aplicare şi exploatarea unei linii de comunicare securizată destinate schimbului de informaţii între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit.
3.Acordurile administrative dintre Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit, astfel cum sunt menţionate la articolul LAW.EUROPOL.58 [Schimbul de informaţii clasificate şi de informaţii sensibile neclasificate], reglementează termenele şi condiţiile de utilizare aferente liniei de comunicare securizate.
Art. 54: Articolul LAW.EUROPOL.57: Răspunderea pentru prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor cu caracter personal
1.Autorităţile competente răspund, în conformitate cu cadrele lor juridice respective, pentru orice fel de prejudicii cauzate unei persoane ca urmare a unor erori de drept sau de fapt în schimbul de informaţii. Pentru a evita răspunderea în temeiul cadrelor lor juridice respective în raport cu o parte vătămată, nici Europol, nici autorităţile competente din Regatul Unit nu pot să invoce faptul că cealaltă autoritate competentă a transferat informaţii inexacte.
2.În cazul în care Europol sau autorităţile competente din Regatul Unit sunt obligate la plata de daune-interese ca urmare a faptului că oricare dintre acestea au utilizat informaţii care au fost comunicate în mod eronat de către cealaltă parte sau care au fost comunicate ca urmare a nerespectării de către cealaltă parte a obligaţiilor care îi revin, suma plătită cu titlu de compensaţie în temeiul alineatului (1) fie de către Europol, fie de către autorităţile competente din Regatul Unit se rambursează de către cealaltă parte, cu excepţia cazului în care informaţiile au fost utilizate cu încălcarea dispoziţiilor prezentului titlu.
3.Europolul şi autorităţile competente din Regatul Unit nu îşi impun reciproc plata de daune-interese punitive sau necompensatorii în temeiul alineatelor (1) şi (2).
Art. 55: Articolul LAW.EUROPOL.58: Schimbul de informaţii clasificate şi de informaţii sensibile neclasificate
Schimbul de informaţii clasificate şi de informaţiilor neclasificate sensibile şi protecţia acestora, dacă sunt necesare în temeiul prezentului titlu, sunt reglementate printr-un acorduri de lucru şi acorduri administrative, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROPOL.59 [Acord de lucru] încheiate între Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit.
Art. 56: Articolul LAW.EUROPOL.59: Acorduri de lucru şi acorduri administrative
1.Detaliile cooperării dintre Regatul Unit şi Europol, după caz, pentru a completa şi a pune în aplicare dispoziţiile prezentului titlu fac obiectul unor acorduri de lucru în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul Europol şi al unor acorduri administrative în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul Europol încheiate între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit.
2.Fără a aduce atingere niciunei dispoziţii din prezentul titlu şi reflectând statutul Regatului Unit, care nu este un stat membru, Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit, sub rezerva unei decizii a Consiliului de administraţie al Europol, pot include, în cadrul unor acorduri de lucru sau al unor acorduri administrative, după caz, dispoziţii de completare sau de punere în aplicare a prezentului titlu, care să permită, în special:
a)consultări între Europol şi unul sau mai mulţi reprezentanţi ai punctului de contact naţional din Regatul Unit în ceea ce priveşte chestiuni de politici şi chestiuni de interes comun în scopul atingerii obiectivelor acestora şi al coordonării activităţilor lor respective şi în ceea ce priveşte chestiuni vizând intensificarea cooperării între Europol şi autorităţile competente din Regatul Unit;
b)participarea unuia sau mai multor reprezentanţi ai Regatului Unit în calitate de observator sau observatori la reuniunile specifice ale şefilor de unitate din cadrul Europol, în conformitate cu normele de procedură ale acestor reuniuni;
c)asocierea unuia sau mai multor reprezentanţi ai Regatului Unit la proiecte de analiză operaţională, în conformitate cu normele stabilite de organismele de guvernanţă corespunzătoare ale Europol;
d)specificarea sarcinilor ofiţerilor de legătură, a drepturilor şi obligaţiilor acestora, precum şi a costurilor implicate; sau
e)cooperarea dintre autorităţile competente din Regatul Unit şi Europol în caz de încălcare a vieţii private sau a securităţii.
3.Conţinutul acordurilor de lucru şi al acordurilor administrative poate fi prevăzut într-un singur document.
Art. 57: Articolul LAW.EUROPOL.60: Notificarea punerii în aplicare
1.Atât Regatul Unit, cât şi Europol pun la dispoziţia publicului un document care prezintă într-o
formă inteligibilă dispoziţiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal transferate în temeiul prezentului titlu, inclusiv mijloacele disponibile pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate, şi se asigură, fiecare, că o copie a acestui document este pusă la dispoziţia celeilalte părţi.
2.Regatul Unit şi Europol adoptă norme, în cazul în care acestea nu există deja, care specifică modul în care respectarea dispoziţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal va fi asigurată în practică. Regatul Unit şi Europol transmit, fiecare, câte o copie a acestor dispoziţii celeilalte părţi şi autorităţilor de supraveghere respective.
Art. 58: Articolul LAW.EUROPOL.61: Competenţele Europol
Nicio dispoziţie din prezentul titlu nu se interpretează ca stabilind o obligaţie a Europol de a coopera cu autorităţile competente din Regatul Unit dincolo de competenţa Europol, astfel cum este prevăzută în dreptul relevant al Uniunii.
Art. 59: Articolul LAW.EUROJUST.61: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a stabili o cooperare între Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit în ceea ce priveşte combaterea infracţiunilor grave menţionate la articolul LAW.EUROJUST.63 [Forme de criminalitate].
Art. 60: Articolul LAW.EUROJUST.62: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"Eurojust" înseamnă Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiţie Penală, instituită în temeiul Regulamentului (UE) 2018/172780 ("Regulamentul privind Eurojust");
80Regulamentul (UE) 2018/1727 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiţie Penală (Eurojust) şi de înlocuire şi abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului, (JO UE L 295, 21.11.2018, p. 138).
b)"autoritate competentă" înseamnă, pentru Uniune, Eurojust, reprezentat de colegiu sau un membru naţional, şi, pentru Regatul Unit, o autoritate naţională cu responsabilităţi în temeiul dreptului intern în ceea ce priveşte investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor;
c)"colegiu" înseamnă Colegiul Eurojust, astfel cum este menţionat în Regulamentul privind Eurojust;
d)"membru naţional" înseamnă membrul naţional detaşat la Eurojust de fiecare stat membru, astfel cum se menţionează în Regulamentul privind Eurojust;
e)"asistent" înseamnă o persoană care poate asista un membru naţional şi adjunctul membrului naţional, sau procurorul de legătură, astfel cum se menţionează în Regulamentul privind Eurojust şi, respectiv, la articolul LAW.EUROJUST.66 alineatul (3) [Procurorul de legătură].
f)"procuror de legătură" înseamnă un procuror detaşat de Regatul Unit la Eurojust şi care face obiectul dreptului intern al Regatului Unit în ceea ce priveşte statutul procurorului;
g)"magistrat de legătură" înseamnă un magistrat detaşat de Eurojust în Regatul Unit, în conformitate cu articolul LAW.EUROJUST.67 [Magistrat de legătură];
h)"corespondent naţional pe probleme legate de terorism" înseamnă punctul de contact desemnat de Regatul Unit în conformitate cu articolul LAW.EUROJUST.65 [Puncte de contact pentru Eurojust], responsabil cu gestionarea corespondenţei referitoare la probleme legate de terorism.
Art. 61: Articolul LAW.EUROJUST.63: Forme de criminalitate
1.Cooperarea instituită în temeiul prezentului titlu se referă la formele de criminalitate gravă care intră în sfera de competenţă a Eurojust, astfel cum sunt enumerate în ANEXA LAW-4, inclusiv infracţiunile conexe.
2.Infracţiunile conexe sunt infracţiunile săvârşite pentru procurarea mijloacelor necesare comiterii formelor de criminalitate gravă menţionate la alineatul (1), infracţiunile săvârşite pentru a facilita sau a comite astfel de forme de criminalitate gravă, precum şi infracţiunile săvârşite pentru a asigura impunitatea unor astfel de forme de criminalitate gravă.
3.În cazul în care se aduc modificări listei cu formele de criminalitate care intră în sfera de competenţă a Eurojust în temeiul dreptului Uniunii, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară poate, la propunerea Uniunii, să modifice în consecinţă ANEXA LAW-4 de la data intrării în vigoare a modificării competenţei Eurojust.
Art. 62: Articolul LAW.EUROJUST.64: Domeniul de aplicare al cooperării
Părţile se asigură că Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit cooperează în domeniile de activitate prevăzute la articolele 2 şi 54 din Regulamentul privind Eurojust şi în prezentul titlu.
Art. 63: Articolul LAW.EUROJUST.65: Puncte de contact pentru Eurojust
1.Regatul Unit instituie sau desemnează cel puţin un punct de contact pentru Eurojust în cadrul autorităţilor competente din Regatul Unit.
2.Regatul Unit desemnează unul dintre punctele sale de contact drept corespondent naţional al Regatului Unit pe probleme legate de terorism.
Art. 64: Articolul LAW.EUROJUST.66: Procurorul de legătură
1.Pentru a facilita cooperarea prevăzută în prezentul titlu, Regatul Unit detaşează un procuror de legătură în cadrul Eurojust.
2.Mandatul şi durata detaşării se stabilesc de către Regatul Unit.
3.Procurorul de legătură poate fi asistat de un număr de până la cinci asistenţi, în funcţie de volumul cooperării. Atunci când este necesar, asistenţii pot înlocui procurorul de legătură sau pot acţiona în numele procurorului de legătură.
4.Regatul Unit informează Eurojust cu privire la natura şi sfera competenţelor judiciare ale procurorului de legătură şi ale asistenţilor procurorului de legătură în Regatul Unit legate de îndeplinirea atribuţiilor lor în conformitate cu prezentul titlu. Regatul Unit stabileşte competenţa procurorului său de legătură şi a asistenţilor procurorului de legătură de a acţiona în raport cu autorităţile judiciare străine.
5.Procurorul de legătură şi asistenţii procurorului de legătură au acces la informaţiile conţinute în cazierul judiciar naţional sau în orice alt registru al Regatului Unit, în conformitate cu dreptul intern, în cazul unui procuror sau al unei persoane cu competenţe echivalente.
6.Procurorul de legătură şi asistenţii procurorului de legătură au competenţa de a contacta direct autorităţile competente din Regatul Unit.
7.Numărul de asistenţi menţionaţi la alineatul (3) din prezentul articol, detaliile privind atribuţiile procurorului de legătură şi ale asistenţilor procurorului de legătură, drepturile şi obligaţiile acestora, precum şi costurile implicate sunt reglementate printr-un acord de lucru încheiat între Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROJUST.75 [Acord de lucru].
8.Eurojust tratează documentele de lucru ale procurorului de legătură şi ale asistenţilor procurorului de legătură ca fiind inviolabile.
Art. 65: Articolul LAW.EUROJUST.67: Magistratul de legătură
1.În scopul facilitării cooperării judiciare cu Regatul Unit în cazurile în care Eurojust oferă asistenţă, Eurojust poate detaşa un magistrat de legătură în Regatul Unit, în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul privind Eurojust.
2.Detaliile privind atribuţiile magistratului de legătură menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, drepturile şi obligaţiile procurorului de legătură, precum şi costurile implicate sunt reglementate printr-un acord de lucru încheiat între Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROJUST.75 [Acord de lucru].
Art. 66: Articolul LAW.EUROJUST.68: Reuniuni operaţionale şi strategice
1.Procurorul de legătură, asistenţii procurorului de legătură şi reprezentanţi ai altor autorităţi competente din Regatul Unit, inclusiv punctul de contact pentru Eurojust, pot participa la reuniuni privind chestiuni strategice, la invitaţia preşedintelui Eurojust, şi la reuniuni privind chestiuni operaţionale, cu aprobarea membrilor naţionali în cauză.
2.Membrii naţionali, adjuncţii şi asistenţii acestora, directorul administrativ al Eurojust şi personalul Eurojust pot participa la reuniuni organizate de procurorul de legătură, de asistenţii procurorului de legătură sau de alte autorităţi competente din Regatul Unit, inclusiv de punctul de contact pentru Eurojust.
Art. 67: Articolul LAW.EUROJUST.69: Schimbul de date cu caracter personal
Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit pot face schimb de date fără caracter personal în măsura în care aceste date sunt relevante pentru cooperarea în temeiul prezentului titlu şi sub rezerva oricăror restricţii în temeiul articolului LAW.EUROJUST.74 [Schimbul de informaţii clasificate şi sensibile neclasificate].
Art. 68: Articolul LAW.EUROJUST.70: Schimbul de date cu caracter personal
1.Datele cu caracter personal solicitate şi primite de autorităţile competente în temeiul prezentului titlu sunt prelucrate de către acestea numai pentru urmărirea obiectivelor prevăzute la articolul LAW.EUROJUST.61 [Obiectiv], în scopurile specifice menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol şi sub rezerva restricţiilor privind accesul sau utilizarea ulterioară menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol.
2.Autoritatea competentă de transfer indică în mod clar, cel târziu în momentul transferării datelor cu caracter personal, scopul specific sau scopurile specifice pentru care sunt transferate datele.
3.Autoritatea competentă de transfer poate indica, la momentul transferului datelor cu caracter personal, orice restricţii privind accesul la acestea sau modul în care urmează să fie utilizate acestea, în termeni generali sau specifici, inclusiv în ceea ce priveşte transferul ulterior, ştergerea sau distrugerea acestora după o anumită perioadă de timp sau prelucrarea ulterioară a acestora. Atunci când necesitatea unor astfel de restricţii devine evidentă după ce datele cu caracter personal au fost puse la dispoziţie, autoritatea de transfer informează în consecinţă autoritatea destinatară.
4.Autoritatea competentă destinatară respectă orice restricţii privind accesul la datele cu caracter personal sau utilizarea ulterioară a acestora indicate de autoritatea competentă de transfer, astfel cum se prevede la alineatul (3).
Art. 69: Articolul LAW.EUROJUST.71: Canale de transmisie
1.Schimbul de informaţii are loc:
a)între procurorul de legătură sau asistenţii procurorului de legătură sau - dacă niciunul dintre aceştia nu este desemnat sau nu este disponibil din alte motive - punctul de contact al Regatului Unit pentru Eurojust şi membrii naţionali în cauză sau colegiu;
b)dacă Eurojust a detaşat un magistrat de legătură în Regatul Unit, între magistratul de legătură şi orice autoritate competentă din Regatul Unit; în acest caz, procurorul de legătură este informat cu privire la orice astfel de schimb de informaţii; sau
c)direct între o autoritate competentă din Regatul Unit şi membrii naţionali în cauză sau colegiu; În acest caz, procurorul de legătură şi, după caz, magistratul de legătură sunt informaţi cu privire la orice astfel de schimburi de informaţii.
2.Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit pot conveni să utilizeze alte canale pentru schimbul de informaţii în anumite cazuri.
3.Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit se asigură, fiecare, că reprezentanţii lor respectivi sunt autorizaţi să facă schimb de informaţii la nivelul corespunzător şi în conformitate cu dreptul Regatului Unit şi, respectiv, Regulamentul privind Eurojust, şi sunt verificaţi în mod corespunzător.
Art. 70: Articolul LAW.EUROJUST.72: Transferuri ulterioare
Autorităţile competente din Regatul Unit şi Eurojust nu comunică informaţiile furnizate de cealaltă parte unei ţări terţe sau organizaţii internaţionale fără consimţământul acelei autorităţi competente din Regatul Unit sau din cadrul Eurojust care a furnizat informaţiile şi fără garanţii adecvate în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal.
Art. 71: Articolul LAW.EUROJUST.73: Răspunderea pentru prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor cu caracter personal
1.Autorităţile competente răspund, în conformitate cu cadrele lor juridice respective, pentru orice fel de prejudicii cauzate unei persoane ca urmare a unor erori de drept sau de fapt în schimbul de informaţii. Pentru a evita răspunderea în temeiul cadrelor lor juridice respective în raport cu o parte vătămată, nici Eurojust, nici autorităţile competente din Regatul Unit nu pot să invoce faptul că cealaltă autoritate competentă a transferat informaţii inexacte.
2.În cazul în care o autoritate competentă este obligată la plata de daune-interese ca urmare a faptului că a utilizat informaţii care au fost comunicate în mod eronat de către cealaltă parte sau care au fost comunicate ca urmare a nerespectării de către cealaltă parte a obligaţiilor care îi revin, suma plătită cu titlu de compensaţie în temeiul alineatului (1) de către autoritatea competentă se rambursează de către cealaltă parte, cu excepţia cazului în care informaţiile au fost utilizate cu încălcarea dispoziţiilor prezentului titlu.
3.Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit nu îşi impun reciproc plata de daune-interese punitive sau necompensatorii în temeiul alineatelor (1) şi (2).
Art. 72: Articolul LAW.EUROJUST.74: Schimbul de informaţii clasificate şi de informaţii sensibile neclasificate
Schimbul de informaţii clasificate şi de informaţiilor neclasificate sensibile şi protecţia acestora, dacă este necesar în temeiul prezentului titlu, sunt reglementate printr-un acord de lucru, astfel cum se menţionează la articolul LAW.EUROJUST.75 [Acord de lucru] încheiat între Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit.
Art. 73: Articolul LAW.EUROJUST.75: Acord de lucru
Modalităţile de cooperare între părţi, adecvate pentru punerea în aplicare a prezentului titlu, fac obiectul unui acord de lucru încheiat între Eurojust şi autorităţile competente din Regatul Unit, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3) şi articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul privind Eurojust.
Art. 74: Articolul LAW.EUROJUST.76: Competenţele Eurojust
Nicio dispoziţie din prezentul titlu nu se interpretează ca stabilind o obligaţie a Eurojust de a coopera cu autorităţile competente din Regatul Unit dincolo de competenţa Eurojust, astfel cum se prevede în dreptul relevant al Uniunii.
Art. 75: Articolul LAW.SURR.76: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a asigura că sistemul de extrădare dintre statele membre, pe de o parte, şi Regatul Unit, pe de altă parte, se bazează pe un mecanism de predare în temeiul unui mandat de arestare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
Art. 76: Articolul LAW.SURR.77: Principiul proporţionalităţii
Cooperarea prin intermediul mandatului de arestare este necesară şi proporţională, ţinând seama de drepturile persoanei căutate şi de interesele victimelor şi având în vedere gravitatea faptei, pedeapsa probabilă care ar fi impusă şi posibilitatea ca un stat să ia măsuri mai puţin coercitive decât predarea persoanei căutate, în special pentru a se evita perioade inutil de lungi de arest preventiv.
Art. 77: Articolul LAW.SURR.78: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"mandat de arestare" înseamnă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării şi predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate;
b)"autoritate judiciară" înseamnă o autoritate care este, în temeiul dreptului intern, un judecător, o instanţă sau un procuror. Un procuror este considerat autoritate judiciară numai în măsura în care dreptul intern prevede acest lucru;
c)"autoritate judiciară de executare" înseamnă autoritatea judiciară a statului de executare care este competentă să execute mandatul de arestare în temeiul dreptului intern al statului respectiv;
d)"autoritate judiciară emitentă" înseamnă autoritatea judiciară a statului emitent care este competentă să emită un mandat de arestare în temeiul dreptului intern al statului respectiv.
Art. 78: Articolul LAW.SURR.79: Domeniu de aplicare
1.Un mandat de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de dreptul statului emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate a căror durată maximă este de cel puţin 12 luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă privativă de libertate cu o durată de cel puţin patru luni.
2.Fără a aduce atingere alineatelor (3) şi (4), predarea este supusă condiţiei ca faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare să constituie o infracţiune în temeiul dreptului statului de executare, oricare ar fi elementele constitutive sau încadrarea acesteia.
3.Sub rezerva articolului LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] literele (b)-(h), a articolului LAW.SURR.81 alineatul (1) [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], a articolului LAW.SURR.82 [Excepţia legată de infracţiunile politice], a articolului LAW.SURR.83 [Excepţia legată de cetăţenie] şi a articolului LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], un stat nu refuză executarea unui mandat de arestare emis în legătură cu următoarele fapte atunci când acestea sunt pasibile de o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 12 luni:
a)faptele oricărei persoane care contribuie la săvârşirea, de către un grup de persoane care acţionează într-un scop comun, a uneia sau mai multor infracţiuni în domeniul terorismului, prevăzute la articolele 1 şi 2 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, încheiată la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, sau în legătură cu traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope sau infracţiuni de omucidere, vătămări corporale grave, răpire, sechestrare, luare de ostatici sau de viol, chiar şi în cazul în care această persoană nu participă la executarea propriu-zisă a infracţiunii sau a infracţiunilor respective; contribuţia acesteia trebuie să fi fost intenţionată şi săvârşită având cunoştinţă de faptul că participarea va contribui la realizarea activităţilor infracţionale ale grupului; sau
b)terorismul, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7.
4.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, pe bază de reciprocitate, condiţia dublei incriminări prevăzută la alineatul (2) nu se va aplica, cu condiţia ca infracţiunea pe baza căreia a fost emis mandatul să fie:
a)una dintre infracţiunile enumerate la alineatul (5), astfel cum sunt definite de dreptul statului emitent şi
b)pasibilă, în statul emitent, de o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puţin trei ani.
5.Infracţiunile menţionate la alineatul (4) sunt:
- participare la un grup criminal organizat;
- terorismul, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7;
- trafic de persoane;
- exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;
- traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;
- traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;
- corupţia, inclusiv darea de mită;
- fraudă, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Regatului Unit, ale unui stat membru sau ale Uniunii;
- spălarea produselor infracţiunii;
- falsificarea de monede;
- fapte legate de criminalitatea informatică;
- infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi traficul ilicit de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie;
- facilitarea intrării şi a şederii ilegale;
- omor;
- vătămările corporale grave;
- traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane;
- răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici;
- rasismul şi xenofobia;
- furt organizat sau armat;
- trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;
- înşelăciune;
- racketul şi extorcarea de fonduri;
- contrafacerea şi pirateria produselor;
- falsificarea de documente administrative şi uzul de fals;
- falsificarea mijloacelor de plată;
- traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
- trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
- trafic de vehicule furate;
- viol;
- incendiere cu intenţie;
- crime care ţin de competenţa Curţii Penale Internaţionale;
- sechestrare ilegală de aeronave, nave, vehicule spaţiale şi
- sabotajul.
Art. 79: Articolul LAW.SURR.80: Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare
Executarea mandatului de arestare se refuză:
a)atunci când infracţiunea care se află la baza mandatului de arestare este acoperită de amnistie în statul de executare, atunci când acesta ar avea competenţa să urmărească această infracţiune în temeiul dreptului său penal;
b)atunci când din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv de un stat pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în cazul în care a fost impusă o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în temeiul dreptului statului de condamnare; sau
c)atunci când persoana care face obiectul mandatului de arestare nu poate, datorită vârstei sale, să răspundă penal pentru faptele aflate la originea acestui mandat, în temeiul dreptului statului de executare.
Art. 80: Articolul LAW.SURR.81: Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare
(1)Executarea mandatului de arestare se poate refuza:
a)dacă, într-unul dintre cazurile prevăzute la articolul LAW.SURR.79 alineatul (2) [Domeniu de aplicare], fapta care stă la baza mandatului de arestare nu constituie o infracţiune în temeiul dreptului statului de executare; cu toate acestea, în materie de taxe sau impozite, vămi şi schimb valutar, executarea mandatului de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că dreptul statului de executare nu impune acelaşi tip de taxe sau impozite sau nu prevede acelaşi tip de norme în materie de taxe sau impozite sau acelaşi tip de reglementări în materie de vămi şi schimb valutar ca dreptul statului emitent;
b)dacă persoana care face obiectul mandatului de arestare este urmărită penal în statul de executare pentru aceeaşi faptă care stă la baza mandatului de arestare;
c)dacă autorităţile judiciare ale statului membru de executare au decis fie să nu înceapă urmărirea penală pentru infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare, fie să îi pună capăt, sau dacă persoana căutată a făcut obiectul unei hotărâri definitive într-un stat membru, pentru aceleaşi fapte, prin intermediul căreia se împiedică desfăşurarea ulterioară a procedurii;
d)dacă s-a prescris acţiunea penală sau pedeapsa, în conformitate cu legislaţia statului de executare, iar faptele sunt de competenţa acestui stat, în conformitate cu dreptul său penal;
e)dacă, din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare, rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv de o ţară terţă pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în cazul în care a fost impusă o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în temeiul dreptului ţara de condamnare;
f)dacă mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate şi persoana căutată rămâne în statul de executare, este cetăţean sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranţă în conformitate cu dreptul său intern; dacă este necesar consimţământul persoanei căutate pentru transferul pedepsei sau al măsurii de siguranţă către statul de executare, statul de executare poate refuza executarea mandatului de arestare numai după ce persoana căutată consimte la transferul pedepsei sau al măsurii de siguranţă privative de libertate;
g)dacă mandatul de arestare se referă la infracţiuni care:
(i)în conformitate cu dreptul statului de executare, au fost săvârşite în întregime sau parţial pe teritoriul statului de executare sau într-un loc considerat ca atare sau
(ii)au fost săvârşite în afara teritoriului statului executant şi legislaţia statului executant nu permite urmărirea judiciară pentru aceleaşi infracţiuni, dacă sunt comise în afara teritoriului său;
h)dacă există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că mandatul de arestare a fost emis cu scopul de a urmări penal sau de a pedepsi o persoană pe criterii legate de sexul, rasa, religia, originea etnică, cetăţenia sau naţionalitatea, limba, opiniile politice sau orientarea sexuală a persoanei sau că se poate aduce atingere situaţiei acestei persoane pentru oricare din aceste motive;
i)dacă mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate şi persoana căutată nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, cu excepţia cazului în care mandatul de arestare precizează că persoana, în conformitate cu alte cerinţe procedurale definite în dreptul intern al statului emitent:
(iii)în timp util,
(A)fie a fost citată personal şi, prin urmare, a fost informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de data şi locul procesului stabilit;
şi
(B)a fost informată că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care persoana respectivă nu se prezintă la proces
sau
(iv)având cunoştinţă de data şi locul procesului stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces
sau
(v)după ce i s-a înmânat decizia şi a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale:
(A)persoana a declarat în mod expres că nu contestă decizia;
sau
(B)nu a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac în intervalul de timp corespunzător
sau
(vi)persoanei nu i s-a înmânat personal decizia, însă:
(A)i se va înmâna decizia personal şi fără întârziere după predare şi va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale;
şi
(B)persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, astfel cum se menţionează în mandatul de arestare relevant.
(2)În cazul în care un mandat de arestare este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (i) punctul (iv), iar persoana în cauză nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire la existenţa unui proces penal împotriva sa, această persoană ar putea solicita, atunci când este informată cu privire la conţinutul mandatului de arestare, o copie a hotărârii judecătoreşti, înaintea începerii procedurii de predare. Imediat după primirea informaţiilor privind cererea, autoritatea emitentă va furniza persoanei vizate o copie a hotărârii judecătoreşti, prin intermediul autorităţii de executare. Cererea persoanei vizate nu întârzie procedura de predare sau decizia de a executa mandatul de arestare. Hotărârea judecătorească îi este furnizată persoanei în cauză numai în scop informativ; aceasta nu va fi considerată o notificare formală a hotărârii judecătoreşti şi nici nu va declanşa curgerea termenelor aplicabile pentru solicitarea unei noi proceduri de judecată sau a unui apel.
(3)În cazul în care o persoană este predată în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (i) punctul (iv) şi această persoană a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, până la încheierea acestor proceduri detenţia persoanei respective care aşteaptă rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac este revizuită în conformitate cu dreptul intern al statului emitent, până la finalizarea procedurilor, fie în mod regulat, fie la solicitarea persoanei în cauză. O astfel de revizuire include, în special, posibilitatea de a suspenda sau întrerupe detenţia. Rejudecarea cauzei sau promovarea căii de atac încep în timp util, după predare.
Art. 81: Articolul LAW.SURR.82: Excepţia legată de infracţiunile politice
1.Executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că statul de executare poate considera infracţiunea drept o infracţiune politică, o infracţiune conexă unei infracţiuni politice sau o infracţiune inspirată de motive politice.
2.Cu toate acestea, Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că alineatul (1) se va aplica numai în legătură cu:
a)infracţiunile prevăzute la articolele 1 şi 2 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului;
b)infracţiunile de conspiraţie sau de asociere pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni dintre cele prevăzute la articolele 1 şi 2 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, dacă aceste infracţiunile de conspiraţie sau de asociere corespund descrierii faptelor menţionate la articolul LAW.SURR.79 alineatul (3) [Domeniul de aplicare] din prezentul acord; şi
c)terorism, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7 din prezentul acord.
3.Atunci când a fost emis un mandat de arestare de către un stat care a făcut o notificare, astfel cum se menţionează la alineatul (2), sau de către un stat în numele căruia s-a făcut o astfel de notificare, statul de executare al mandatului de arestare poate să aplice principiul reciprocităţii.
Art. 82: Articolul LAW.SURR.83: Excepţia legată de cetăţenie
1.Executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că persoana căutată este cetăţean al statului de executare.
2.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că propriii lor cetăţeni nu vor fi predaţi sau că predarea propriilor cetăţeni nu va fi autorizată decât în anumite condiţii specificate. Notificarea se bazează pe motive legate de principiile fundamentale sau de practica ordinii juridice interne a Regatului Unit sau a statului în numele căruia a fost efectuată notificarea. Într-un astfel de caz, Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre sau Regatul Unit pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară, într-un termen rezonabil de la primirea notificării celeilalte părţi, că autorităţile judiciare de executare din acel stat membru sau din Regatul Unit, după caz, pot refuza predarea propriilor cetăţeni către statul respectiv sau că predarea este autorizată numai în anumite condiţii specificate.
3.În cazul în care un stat a refuzat să execute un mandat de arestare pe motiv că, în cazul Regatului Unit, a făcut o notificare sau, în cazul unui stat membru, Uniunea a efectuat o notificare în numele său, astfel cum se menţionează la alineatul (2), statul respectiv ia în considerare introducerea unei acţiuni împotriva propriului cetăţean care să fie proporţională cu obiectul mandatului de arestare, ţinând seama de opiniile statului emitent. În situaţiile în care o autoritate judiciară decide să nu iniţieze o astfel de procedură, victima infracţiunii pe care se bazează mandatul de arestare poate primi informaţii cu privire la decizie în conformitate cu dreptul intern aplicabil.
4.În cazul în care autorităţile competente ale unui stat iniţiază proceduri împotriva propriului cetăţean în conformitate cu alineatul (3), statul respectiv se asigură că autorităţile sale competente sunt în măsură să ia măsurile corespunzătoare pentru a asista victimele şi martorii în situaţiile în care aceştia îşi au reşedinţa într-un alt stat, în special în ceea ce priveşte modul în care se desfăşoară procedurile.
Art. 83: Articolul LAW.SURR.84: Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale
Executarea mandatului de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată următoarelor garanţii:
a)dacă infracţiunea pe baza căreia a fost emis mandatul de arestare este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură de siguranţă privativă de libertate cu caracter permanent în statul emitent, statul de executare poate supune executarea respectivului mandat de arestare condiţiei ca statul emitent să garanteze, într-un mod considerat suficient de statul de executare, că statul emitent va reexamina pedeapsa sau măsura impusă, la cerere sau cel târziu după 20 de ani, sau că va încuraja aplicarea unor măsuri de clemenţă pe care persoana are dreptul să le solicite, în temeiul dreptului sau al practicii statului emitent, în vederea neexecutării acelei pedepse sau măsuri;
b)dacă persoana care face obiectul unui mandat de arestare în scopul urmăririi penale este cetăţean sau rezident al statului de executare, predarea poate fi supusă condiţiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul de executare pentru a executa acolo sancţiunea sau măsura de siguranţă privativă de libertate care a fost pronunţată împotriva sa în statul emitent. dacă este necesar consimţământul persoanei căutate pentru transferul pedepsei sau al măsurii de siguranţă către statul de executare, garanţia că persoana în cauză este returnată în statul de executare pentru a-şi executa pedeapsa este supusă condiţiei ca persoana căutată, după ce a fost audiată, să consimtă să fie returnată în statul de executare;
c)dacă există motive serioase de a crede că există un risc real pentru protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei căutate, autoritatea judiciară de executare poate solicita, după caz, garanţii suplimentare cu privire la tratamentul persoanei căutate după predarea acesteia înainte de a decide dacă să execute mandatul de arestare.
Art. 84: Articolul LAW.SURR.85: Recursul la autoritatea centrală
1.Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pot notifica, fiecare, Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară: în cazul Regatului Unit, autoritatea sa centrală, şi, în cazul Uniunii, autorităţile centrale ale fiecărui stat care a desemnat o astfel de autoritate sau, dacă sistemul juridic 352 al statului relevant prevede astfel, autorităţile centrale care acordă asistenţă autorităţilor judiciare competente.
2.Atunci când trimit Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară notificarea menţionată la alineatul (1), Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să indice că, în urma organizării sistemului judiciar intern al statelor în cauză, autoritatea centrală sau autorităţile centrale sunt responsabile de transmiterea şi primirea administrativă a mandatelor de arestare, precum şi de orice alt tip de corespondenţă oficială referitoare la transmiterea şi primirea administrativă a mandatelor de arestare. Aceste indicaţii sunt obligatorii pentru toate autorităţile statului emitent.
Art. 85: Articolul LAW.SURR.86: Conţinutul şi forma mandatului de arestare
1.Mandatul de arestare conţine următoarele informaţii, prezentate în conformitate cu formularul din ANEXA LAW-5:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei căutate;
b)numele, adresa, numerele de telefon şi de fax şi adresa de e-mail a autorităţii judiciare emitente;
c)indicarea existenţei unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii având acelaşi efect, intrând în sfera de aplicare a articolului LAW.SURR.79 [Domeniu de aplicare];
d)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, în special în ceea ce priveşte articolul LAW.SURR.79 [Domeniu de aplicare];
e)o descriere a circumstanţelor în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data, locul şi măsura în care persoana căutată a participat la comiterea infracţiunii;
f)pedeapsa pronunţată, dacă este vorba despre o hotărâre definitivă, sau seria de pedepse prevăzute pentru infracţiune de dreptul statului emitent; şi
g)în măsura posibilă, alte consecinţe ale infracţiunii.
2.Mandatul de arestare se traduce în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului de executare. Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că va fi acceptată o traducere în una sau mai multe limbi oficiale ale unui stat.
Art. 86: Articolul LAW.SURR.87: Transmiterea unui mandat de arestare
Dacă se cunoaşte locul unde se află persoana căutată, autoritatea judiciară emitentă poate transmite direct autorităţii judiciare de executare mandatul de arestare.
Art. 87: Articolul LAW.SURR.88: Procedura detaliată de transmitere a unui mandat de arestare
1.În cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte ce autoritate este autoritatea judiciară de executare competentă, aceasta efectuează cercetările necesare, în vederea obţinerii acestei informaţii de la statul de executare.
2.Autoritatea judiciară emitentă poate solicita Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală ("Interpol") să transmită un mandat de arestare.
3.Autoritatea judiciară emitentă poate transmite mandatul de arestare prin orice mijloc sigur care permite obţinerea unei urme scrise a transmiterii, în condiţii care să-i permită statului de executare să verifice autenticitatea mandatului de arestare.
4.Toate dificultăţile legate de transmiterea sau autenticitatea oricărui document necesar pentru executarea mandatului de arestare sunt soluţionate prin contacte directe între autorităţile judiciare implicate sau, după caz, cu implicarea autorităţilor centrale ale statelor.
5.În cazul în care autoritatea care primeşte un mandat de arestare nu este competentă pentru a-i da curs, aceasta transmite din oficiu mandatul de arestare autorităţii competente a statului său şi informează în consecinţă autoritatea judiciară emitentă.
Art. 88: Articolul LAW.SURR.89: Drepturile persoanei căutate
1.Dacă o persoană căutată este arestată în scopul executării unui mandat de arestare, autoritatea judiciară de executare informează această persoană, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la existenţa şi conţinutul mandatului de arestare, precum şi cu privire la posibilitatea oferită persoanei respective de a consimţi la predarea sa către statul emitent.
2.O persoană căutată care este arestată în scopul executării unui mandat de arestare şi care nu vorbeşte sau nu înţelege limba în care se desfăşoară procedurile aferente mandatului de arestare are dreptul de a fi asistată de un interpret şi de a i se furniza o traducere scrisă în limba maternă a persoanei căutate sau în orice altă limbă pe care persoana respectivă o vorbeşte sau o înţelege, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare.
3.Persoana căutată are dreptul ca, în momentul arestării, să fie asistată de un avocat, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare.
4.Persoana căutată este informată cu privire la dreptul său de a numi un avocat în statul emitent în scopul asistării avocatului din statul de executare în cadrul procedurilor aferente mandatului de arestare. Prezentul alineat nu aduce atingere termenelor prevăzute la articolul LAW.SURR.101 [Termene pentru predarea persoanei].
5.O persoană căutată care este arestată are dreptul ca autorităţile consulare ale statului său de cetăţenie sau, în cazul în care persoana respectivă este apatridă, autorităţile consulare ale statului în care persoana respectivă îşi are reşedinţa obişnuită, să fie informate cu privire la arestare fără întârzieri nejustificate şi să comunice cu autorităţile respective, dacă persoana respectivă doreşte acest lucru.
Art. 89: Articolul LAW.SURR.90: Menţinerea persoanei în detenţie
Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare, cu condiţia ca autoritatea competentă a acelui stat să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.
Art. 90: Articolul LAW.SURR.91: Consimţământul la predare
1.În cazul în care persoana arestată îşi exprimă consimţământul cu privire la predarea sa, acest consimţământ şi, după caz, renunţarea sa expresă la drepturile conferite de principiul specialităţii, prevăzute la articolul LAW.SURR.105 alineatul (2) [Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni], trebuie date în faţa autorităţii judiciare de executare, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare.
2.Fiecare stat adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că acest consimţământ şi, după caz, renunţarea menţionate la alineatul (1), sunt obţinute în condiţii care să arate faptul că persoana în cauză le-a exprimat în mod liber, cu conştientizarea deplină a consecinţelor. În acest scop, persoana căutată are dreptul la un avocat.
3.Consimţământul şi, după caz, renunţarea prevăzute la alineatul (1), sunt consemnate într-un proces-verbal, în conformitate cu procedura prevăzută de dreptul intern al statului de executare.
4.Consimţământul este, în principiu, irevocabil. Fiecare stat poate să prevadă că acest consimţământ şi, după caz, renunţarea prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol pot fi revocate, în conformitate cu normele aplicabile în dreptul intern. În acest caz, perioada cuprinsă între data consimţământului şi cea a revocării acestuia nu este luată în considerare pentru stabilirea termenului prevăzut la articolul LAW.SURR.101 [Termenul pentru predarea persoanei]. Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că doresc să recurgă la această posibilitate, specificând procedurile prin care este posibilă revocarea consimţământului, precum şi orice modificare a acestor proceduri.
Art. 91: Articolul LAW.SURR.92: Audierea persoanei căutate
În cazul în care persoana arestată nu consimte la predare astfel cum se prevede la articolul LAW.SURR.91 [Consimţământul la predare], aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului de executare.
Art. 92: Articolul LAW.SURR.93: Decizia de predare
1.Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele şi în conformitate cu condiţiile definite în prezentul titlu, în special în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul LAW.SURR.77 [Principiul proporţionalităţii], dacă persoana în cauză trebuie să fie predată.
2.Dacă autoritatea judiciară de executare consideră că informaţiile comunicate de statul emitent sunt insuficiente pentru a-i permite să decidă cu privire la predare, aceasta solicită să i se furnizeze de urgenţă informaţiile suplimentare necesare, în special în legătură cu articolul LAW.SURR.77 [Principiul proporţionalităţii], articolele LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] - LAW.SURR.82 [Excepţia legată de infracţiunile politice], articolul LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale] şi articolul LAW.SURR.86 [Conţinutul şi forma mandatului de arestare], şi poate stabili un termen pentru primirea acestora, ţinând seama de necesitatea de a respecta termenele stabilite la articolul LAW.SURR.95 [Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare].
3.Autoritatea judiciară emitentă poate să transmită în orice moment toate informaţiile suplimentare utile autorităţii judiciare de executare.
Art. 93: Articolul LAW.SURR.94: Decizia în cazul concursului de cereri
1.În cazul în care două sau mai multe state au emis un mandat european de arestare sau un mandat de arestare pentru aceeaşi persoană, autoritatea judiciară de executare decide care mandat de arestare trebuie executat, ţinând seama în mod corespunzător de toate circumstanţele, în special, de gravitatea relativă a infracţiunilor şi de locul săvârşirii acestora, de datele respective ale mandatelor de arestare sau mandatelor europene de arestare, de scopul emiterii mandatelor - urmărirea penală sau executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate -, precum şi de obligaţiile legale ale statelor membre care decurg din dreptul Uniunii în ceea ce priveşte, în special, principiul libertăţii de circulaţie şi principiul nediscriminării pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.
2.Autoritatea judiciară de executare a unui stat membru poate solicita avizul Eurojust pentru a face alegerea prevăzută la alineatul (1).
3.În cazul unui conflict între un mandat de arestare şi o cerere de extrădare prezentată de o ţară terţă, decizia de acordare a priorităţii fie mandatului de arestare, fie cererii de extrădare este luată de autoritatea competentă a statului de executare, luând în considerare în mod corespunzător toate circumstanţele, în special cele prevăzute la alineatul (1), precum şi cele menţionate de convenţia aplicabilă.
4.Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiilor statelor care decurg din Statutul Curţii Penale Internaţionale.
Art. 94: Articolul LAW.SURR.95: Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare
1.Un mandat de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.
2.În cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în zece zile de la data exprimării consimţământului.
3.În celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.
4.În cazuri particulare, atunci când mandatul de arestare nu poate fi executat în termenele prevăzute la alineatele (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre aceasta, indicând motivele întârzierii. Într-un astfel de cazuri, termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.
5.Cât timp autoritatea judiciară de executare nu ia o decizie definitivă privind executarea mandatului de arestare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective a persoanei.
6.Orice refuz de a executa un mandat de arestare trebuie să fie motivat.
Art. 95: Articolul LAW.SURR.96: Situaţia în aşteptarea deciziei
1.Atunci când mandatul de arestare a fost emis în scopul efectuării urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare:
a)fie acceptă audierea persoanei căutate, în conformitate cu articolul LAW.SURR.97 [Audierea persoanei în aşteptarea deciziei], sau
b)acceptă transferul temporar al persoanei căutate.
2.Condiţiile şi durata transferului temporar sunt stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
3.În caz de transfer temporar, persoana trebuie să se poată întoarce în statul de executare pentru a asista la audierile care o privesc, în cadrul procedurii de predare.
Art. 96: Articolul LAW.SURR.97: Audierea persoanei în aşteptarea deciziei
1.Persoana căutată este audiată de o autoritate judiciară. În acest scop, persoana căutată este asistată de un avocat numit în conformitate cu dreptul statului emitent.
2.Audierea persoanei căutate se realizează în conformitate cu dreptul statului de executare şi în condiţiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
3.Autoritatea judiciară de executare competentă poate însărcina o altă autoritate judiciară a statului din care provine să participe la audierea persoanei căutate, pentru a garanta aplicarea corectă a prezentului articol.
Art. 97: Articolul LAW.SURR.98: Privilegii şi imunităţi
1.Atunci când persoana căutată beneficiază de un privilegiu sau de o imunitate de jurisdicţie sau de executare în statul de executare, termenele prevăzute la articolul LAW.SURR.95 [Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare] încep să curgă doar atunci când sau dacă autoritatea judiciară de executare a fost informată cu privire la faptul că s-a ridicat privilegiul sau imunitatea în cauză.
2.Statul de executare se asigură că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare pentru predarea efectivă, în momentul în care persoana nu mai beneficiază de un asemenea privilegiu sau de o asemenea imunitate.
3.Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii depinde de o autoritate a statului de executare, autoritatea judiciară de executare îi solicită acelei autorităţi să îşi exercite această competenţă fără întârziere. Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii este de competenţa unei autorităţi dintr-un alt stat sau dintr-o ţară terţă sau de competenţa unei organizaţii internaţionale, autoritatea judiciară emitentă îi solicită acelei autorităţi să îşi exercite această competenţă.
Art. 98: Articolul LAW.SURR.99: Conflictul de obligaţii internaţionale
1.Prezentul acord nu aduce atingere obligaţiilor statului de executare atunci când persoana căutată a fost extrădată către acest stat dintr-o ţară terţă şi atunci când această persoană este protejată de dispoziţia privind specialitatea din cadrul acordului în temeiul căruia a fost extrădată. Statul de executare ia toate măsurile necesare pentru a solicita, fără întârziere, consimţământul ţării terţe din care a fost extrădată persoana căutată, astfel încât această persoană să poată fi predată statului care a emis mandatul de arestare. Termenele prevăzute la articolul LAW.SURR.95 [Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare] nu încep să curgă decât din ziua în care principiul specialităţii încetează să se mai aplice.
2.Până la primirea deciziei din partea ţării terţe din care a fost extrădată persoana căutată, statul de executare se asigură că sunt îndeplinite în continuare condiţiile materiale necesare pentru predarea efectivă.
Art. 99: Articolul LAW.SURR.100: Notificarea deciziei
Autoritatea judiciară de executare notifică de îndată autorităţii judiciare emitente decizia privind modul în care urmează să se dea curs mandatului de arestare.
Art. 100: Articolul LAW.SURR.101: Termenul pentru predarea persoanei
1.Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
2.Persoana căutată este predată în termen de cel mult zece zile de la data deciziei definitive privind executarea mandatului de arestare.
3.În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre state, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată astfel convenită.
4.În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că predarea ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă în acest sens şi convine cu aceasta asupra unei noi date de predare. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
5.La expirarea termenelor prevăzute la alineatele (2)-(4), în cazul în care persoana căutată se mai află în detenţie, aceasta este pusă în libertate. Autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă se contactează reciproc de îndată ce se constată că o persoană urmează să fie eliberată în temeiul prezentului alineat şi convin asupra modalităţilor de predare a persoanei respective.
Art. 101: Articolul LAW.SURR.102: Predarea amânată sau condiţionată
1.După ce a decis executarea mandatului de arestare, autoritatea judiciară de executare poate să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul de executare sau, dacă a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul statului de executare, o pedeapsă la care a fost condamnată pentru săvârşirea unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul de arestare.
2.În loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului emitent persoana căutată, în condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord de autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia.
Art. 102: Articolul LAW.SURR.103: Tranzit
1.Fiecare stat permite tranzitul pe teritoriul său al unei persoane căutate care este predată, cu condiţia să fi primit informaţii cu privire la:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei care face obiectul mandatului de arestare;
b)existenţa unui mandat de arestare;
c)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii; şi
d)descrierea circumstanţelor în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data şi locul.
2.Statul în numele căruia a fost făcută o notificare în conformitate cu articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie], potrivit căreia predarea cetăţenilor proprii nu va fi executată sau nu va fi autorizată decât în anumite condiţii specificate, poate să refuze, în aceleaşi condiţii, tranzitul cetăţenilor proprii pe teritoriul său sau să supună acest tranzit aceloraşi condiţii.
3.Statele desemnează o autoritate însărcinată cu primirea cererilor de tranzit şi a documentelor necesare, precum şi a oricărei alte corespondenţe oficiale privind cererile de tranzit.
4.Cererea de tranzit şi informaţiile menţionate la alineatul (1) pot fi adresate autorităţii desemnate în temeiul alineatului (3) prin orice mijloc care permite înregistrarea scrisă a transmiterii. Statul de tranzit notifică decizia sa prin acelaşi procedeu.
5.Prezentul articol nu se aplică în cazul utilizării căilor aeriene fără escală prevăzută. Cu toate acestea, în caz de aterizare neprevăzută, statul emitent furnizează autorităţii desemnate în temeiul alineatului (3) informaţiile prevăzute la alineatul (1).
6.Atunci când tranzitul se referă la o persoană care trebuie să fie extrădată de o ţară terţă către un stat, se aplică mutatis mutandis prezentul articol. În special, trimiterile la un "mandat de arestare" sunt tratate ca trimiteri la o "cerere de extrădare".
Art. 103: Articolul LAW.SURR.104: Computarea perioadei de detenţie executate în statul de executare
1.Statul emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în statul emitent toate perioadele de detenţie rezultând din executarea unui mandat de arestare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate.
2.Toate informaţiile privind durata detenţiei persoanei căutate pe baza mandatului de arestare sunt transmise de autoritatea judiciară de executare sau de autoritatea centrală desemnată în temeiul articolului LAW.SURR.85 [Recursul la autoritatea centrală] autorităţii judiciare emitente în momentul predării.
Art. 104: Articolul LAW.SURR.105: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni
1.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre, pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, în relaţiile cu alte state cărora li se aplică aceeaşi notificare, se prezumă că sa dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepţia situaţiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
2.Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate în alt mod pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea persoanei.
3.Alineatul (2) din prezentul articol nu se aplică în următoarele cazuri:
a)persoana nu a părăsit teritoriul statului căruia i-a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când a revenit pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;
b)infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate;
c)procesul penal nu are drept consecinţă aplicarea unei măsuri care restrânge libertatea persoanei;
d)persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă unei pedepse pecuniare, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăţii sale individuale;
e)persoana şi-a dat consimţământul la predare, renunţând, după caz, în acelaşi timp la principiul specialităţii, în conformitate cu articolul LAW.SURR.91 [Consimţământul la predare];
f)persoana a renunţat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităţii pentru infracţiuni specifice anterioare predării sale; renunţarea trebuie să se facă în faţa autorităţii judiciare competente ale statului emitent şi să fie consemnată în conformitate cu dreptul intern al acestui stat; aceasta trebuie să fie redactată astfel încât să reiasă clar că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber, cu conştientizarea deplină a consecinţelor; în acest scop, persoana are dreptul la un avocat; şi
g)autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimţământul, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
4.Cererea de consimţământ se prezintă autorităţii judiciare de executare, însoţită de informaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.86 alineatul (1) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare] şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul LAW.SURR.86 alineatul (2) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare]. Consimţământul este dat în cazul în care infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu. Consimţământul se refuză pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] şi, în alte cazuri, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.81 [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice] şi la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie]. Decizia este luată în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii. Pentru situaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], statul emitent trebuie să ofere garanţiile prevăzute la acel articol.
Art. 105: Articolul LAW.SURR.106: Predarea sau extrădarea ulterioară
1.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre, pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, în relaţiile cu alte state cărora li se aplică aceeaşi notificare, se prezumă că sa dat consimţământul pentru predarea unei persoane către un alt stat decât statul de executare, în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, cu excepţia situaţiei în care, într-un caz particular, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
2.În orice situaţie, o persoană care a fost predată statului emitent în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare poate să fie predată către un alt stat decât statul de executare, în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, fără consimţământul statului de executare, în următoarele cazuri:
a)persoana căutată nu a părăsit teritoriul statului căruia i-a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când a revenit pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;
b)persoana căutată consimte să fie predată către un alt stat decât statul de executare, în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare; consimţământul trebuie să fie dat în faţa autorităţilor judiciare competente ale statului emitent şi să fie consemnat în conformitate cu dreptul intern al acestui stat; acesta trebuie să fie redactat astfel încât să reiasă că persoana în cauză l-a exprimat în mod liber, cu conştientizarea deplină a consecinţelor; în acest scop, persoana căutată are dreptul la un avocat; şi
c)persoana căutată nu face obiectul principiului specialităţii, în conformitate cu literele (a), (e), (f) sau (g) de la articolul LAW.SURR.105 alineatul (3) [Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni].
3.Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat, în conformitate cu următoarele norme:
a)cererea de consimţământ se prezintă în conformitate cu articolul LAW.SURR.87 [Transmiterea unui mandat de arestare], însoţită de informaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.86 alineatul (1) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare] şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul LAW.SURR.86 alineatul (2) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare];
b)consimţământul este dat în cazul în care infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord;
c)decizia este luată în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii; şi
d)Consimţământul se refuză pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] şi, în alte cazuri, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.81 [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice] şi la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie].
4.Pentru situaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], statul emitent trebuie să ofere garanţiile prevăzute în acesta.
5.Fără a aduce atingere alineatului (1), o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat de arestare nu este extrădată unei ţări terţe fără consimţământul autorităţii competente a statului care a predat-o. Acest consimţământ este acordat în conformitate cu convenţiile prin care acest stat îşi asumă obligaţii, precum şi cu dreptul intern.
Art. 106: Articolul LAW.SURR.107: Predarea unor bunuri
1.La cererea autorităţii judiciare emitente sau din proprie iniţiativă, autoritatea judiciară de executare pune sub sechestru şi predă, în conformitate cu dreptul său intern, bunurile:
a)care pot servi drept mijloace de probă sau
b)care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârşirii infracţiunii.
2.Predarea bunurilor prevăzute la alineatul (1) este efectuată chiar şi în cazul în care mandatul de arestare nu poate fi executat, ca urmare a decesului sau a evadării persoanei căutate.
3.Atunci când bunurile prevăzute la alineatul (1) sunt susceptibile de a fi puse sub sechestru sau de a fi confiscare pe teritoriul statului de executare, acest stat poate, în cazul în care bunurile sunt necesare unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le predea statului emitent, sub rezerva restituirii.
4.Drepturile pe care statul de executare sau părţi terţe le-ar fi dobândit asupra bunurilor prevăzute la alineatul (1) sunt menţinute. Atunci când există asemenea drepturi, statul emitent restituie bunurile statului de executare fără a percepe taxe, de îndată ce procedura penală s-a încheiat.
Art. 107: Articolul LAW.SURR.108: Cheltuieli
1.Cheltuielile angajate pe teritoriul statului de executare pentru executarea mandatului de arestare sunt suportate de acest stat.
2.Toate celelalte cheltuieli sunt în sarcina statului emitent.
Art. 108: Articolul LAW.SURR.109: Raporturile cu alte instrumente juridice
1.Fără a aduce atingere aplicării acestora în relaţiile dintre state şi ţările terţe, prezentul titlu înlocuieşte, de la data intrării în vigoare a prezentului acord, dispoziţiile corespunzătoare ale următoarelor convenţii aplicabile în materie de extrădare, în relaţiile dintre Regatul Unit, pe de o parte, şi statele membre, pe de altă parte:
a)Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, precum şi protocoalele adiţionale la aceasta; şi
b)Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, în ceea ce priveşte extrădarea.
2.În măsura în care convenţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică teritoriilor statelor sau unor teritorii pentru ale căror relaţii externe este responsabil un stat, cărora nu li se aplică prezentul titlu, aceste convenţii continuă să reglementeze raporturile existente între aceste teritorii şi celelalte state.
Art. 109: Articolul LAW.SURR.110: Analiza notificărilor
Atunci când efectuează revizuirea comună a prezentului titlu, astfel cum se menţionează la articolul LAW.OTHER.135 alineatul (1) [Revizuire şi evaluare], părţile iau în considerare, de asemenea, necesitatea de a menţine notificările efectuate în temeiul articolului LAW.SURR.79 alineatul (4) [Domeniu de aplicare], al articolului LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice] şi al articolului LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie]. Dacă notificările menţionate la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie] nu sunt reînnoite, acestea expiră la cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Notificările menţionate la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia] pot fi reînnoite sau efectuate pentru prima dată numai în cursul celor trei luni anterioare celei de a cincea aniversări a intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, o dată la cinci ani, cu condiţia ca, la momentul respectiv, să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia].
Art. 110: Articolul LAW.SURR.111: Mandate de arestare în curs de executare în cazul excluderii din sfera de aplicare
În pofida articolului LAW.GEN.5 [Domeniul de aplicare al cooperării în cazul în care un stat membru nu mai participă la măsuri similare în temeiul dreptului Uniunii]; a articolului LAW.OTHER.136 [Denunţare] şi a articolului LAW.OTHER.137 [Suspendare], dispoziţiile prezentului titlu se aplică în ceea ce priveşte mandatele de arestare în cazul în care persoana căutată a fost arestată înainte ca prezentul titlu să înceteze să se aplice în scopul executării unui mandat de arestare, indiferent de decizia autorităţii judiciare de executare privind menţinerea în detenţie sau eliberarea provizorie a persoanei căutate.
Art. 111: Articolul LAW.SURR.112: Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente
Prezentul titlu se aplică în ceea ce priveşte mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului81 de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziţie în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziţie.
81Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO UE L 190, 18.7.2002, p. 1).
Art. 112: Articolul LAW.MUTAS.113: Obiectiv
1.Obiectivul prezentului titlu este de a completa dispoziţiile şi a facilita aplicarea între statele membre, pe de o parte, şi Regatul Unit, pe de altă parte, a:
a)Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală, încheiată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, denumită în continuare "Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă";
b)Protocolului adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă, încheiat la Strasbourg la 17 martie 1978; şi
c)celui de Al doilea protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă, încheiat la Strasbourg la 8 noiembrie 2001.
2.Prezentul titlu nu aduce atingere dispoziţiilor titlului IX [Schimbul de informaţii extrase din cazierele judiciare], care prevalează asupra prezentului titlu.
Art. 113: Articolul LAW.MUTAS.114: Definiţia autorităţii competente
În sensul prezentului titlu, "autoritate competentă" înseamnă orice autoritate care are competenţa de a trimite sau de a primi cereri de asistenţă reciprocă în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene de asistenţă judiciară reciprocă şi ale protocoalelor la aceasta şi astfel cum este definită de state în declaraţiile lor respective adresate secretarului general al Consiliului Europei. "Autoritatea competentă" include, de asemenea, organismele Uniunii notificate în conformitate cu litera (c) de la articolul LAW.OTHER.134 alineatul (7) [Notificări]; în ceea ce priveşte astfel de organisme ale Uniunii, dispoziţiile prezentului titlu se aplică în mod corespunzător.
Art. 114: Articolul LAW.MUTAS.115: Formular de cerere de asistenţă reciprocă
1.Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară stabileşte un formular-tip pentru cererile de asistenţă reciprocă, prin adoptarea unei anexe la prezentul acord.
2.În cazul în care Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (1), cererile de asistenţa reciprocă se formulează utilizând formularul-tip.
3.Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară poate modifica formularul-tip de cerere de asistenţa reciprocă, în funcţie de necesităţi.
Art. 115: Articolul LAW.MUTAS.116 Condiţiile pentru depunerea unei cereri de asistenţă reciprocă
1.Autoritatea competentă a statului solicitant poate depune o cerere de asistenţă reciprocă numai dacă consideră că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cererea este necesară şi proporţională în scopul procedurilor, ţinând seama de drepturile persoanei suspectate sau acuzate, şi
b)măsura sau măsurile de investigare indicate în cerere ar putea fi dispuse în acelaşi condiţii într-o cauză internă similară.
2.Statul solicitat poate consulta statul solicitant în cazul în care autoritatea competentă a statului solicitat consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1). În urma consultării, autoritatea competentă a statului solicitant poate decide să retragă cererea de asistenţă reciprocă.
Art. 116: Articolul LAW.MUTAS.117: Recurgerea la măsuri de investigare alternative
1.Ori de câte ori este posibil, autoritatea competentă a statului solicitat ia în considerare recurgerea la o altă măsură de investigare decât cea indicată în cererea de asistenţă reciprocă, dacă:
a)măsura de investigare indicată în cerere nu există în dreptul statului solicitat sau
b)măsura de investigare indicată în cerere nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară.
2.Fără a aduce atingere motivelor de refuz disponibile în temeiul Convenţiei europene de asistenţă judiciară reciprocă, al protocoalelor la aceasta şi al articolului LAW.MUTAS.119 [Ne bis in idem], alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică următoarelor măsuri de investigare, care trebuie să fie întotdeauna disponibile în temeiul dreptului statului solicitat:
a)obţinerea de informaţii cuprinse în baze de date deţinute de poliţie sau de autorităţile judiciare care sunt direct accesibile autorităţii competente a statului solicitat în cadrul unui proces penal;
b)audierea unui martor, a unui expert, a unei victime, a unei persoane suspectate sau acuzate sau a unei părţi terţe pe teritoriul statului solicitat;
c)orice măsură de investigare fără caracter coercitiv, astfel cum este definită în dreptul statului solicitat şi
d)identificarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP anume.
3.Autoritatea competentă a statului solicitat poate recurge, de asemenea, la o altă măsură de investigare decât măsura indicată în cererea de asistenţă reciprocă, dacă măsura de investigare selectată de autoritatea competentă a statului solicitat ar duce la acelaşi rezultat prin mijloace mai puţin intruzive decât măsura de investigare indicată în cerere.
4.Dacă autoritatea competentă a statului solicitat decide să se prevaleze de o altă măsură decât cea indicată în cererea de asistenţă reciprocă, astfel cum se prevede la alineatul (1) sau (3), aceasta informează mai întâi autoritatea competentă a statului solicitant, care poate decide să retragă sau să completeze cererea.
5.Dacă măsura de investigare indicată în cerere nu există în dreptul statului solicitat sau nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară şi nu există nicio altă măsură de investigare care ar avea acelaşi rezultat ca măsura de investigare solicitată, autoritatea competentă a statului solicitat informează autoritatea competentă a statului solicitant că nu este posibil să se furnizeze asistenţa solicitată.
Art. 117: Articolul LAW.MUTAS.118: Obligaţia de a informa
Autoritatea competentă a statului solicitat informează fără întârziere autoritatea competentă a statului solicitant, prin orice mijloace, dacă:
a)executarea cererii de asistenţă reciprocă este imposibilă datorită faptului că cererea este incompletă sau vădit incorectă; sau
b)autoritatea competentă a statului solicitat, în cursul executării cererii de asistenţă reciprocă, consideră, fără cercetări suplimentare, că ar putea fi oportun să se desfăşoare măsuri de investigare care nu au fost prevăzute iniţial sau care nu au putut fi specificate în momentul formulării cererii de asistenţă reciprocă, pentru a permite autorităţii competente a statului solicitant să ia măsuri suplimentare în cazul respectiv.
Art. 118: Articolul LAW.MUTAS.119: Ne bis in idem
Pe lângă motivele de refuz prevăzute în Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă şi în protocoalele la aceasta, asistenţa reciprocă mai poate fi refuzată pe motiv că persoana pentru care se solicită asistenţa şi care face obiectul unei anchete penale, al unei urmăriri penale sau al altor proceduri, inclusiv proceduri judiciare, în statul solicitant, a fost judecată definitiv de un alt stat pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în cazul în care a fost impusă o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în temeiul dreptului statului de condamnare.
Art. 119: Articolul LAW.MUTAS.120: Termene
1.Statul solicitat decide dacă execută cererea de asistenţă reciprocă cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de cel mult 45 de zile de la primirea acesteia şi informează statul solicitant de decizia luată.
2.Cererea de asistenţă reciprocă se execută cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de cel mult 90 de zile de la luarea deciziei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sau de la efectuarea consultării menţionate la articolul LAW.MUTAS.116 alineatul (2) [Condiţiile pentru depunerea unei cereri de asistenţă reciprocă].
3.Dacă în cererea de asistenţă reciprocă se indică faptul că, din cauza termenelor procedurale, a gravităţii infracţiunii sau a altor împrejurări urgente, este necesar un termen mai scurt decât cel prevăzut la alineatul (1) sau (2) sau dacă în cerere se indică faptul că măsura de asistenţă reciprocă se desfăşoară la o anumită dată, statul solicitat ţine seama de această cerinţă pe cât posibil.
4.Dacă se formulează o cerere de asistenţă reciprocă pentru adoptarea de măsuri provizorii în temeiul articolului 24 din Al doilea protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă, autoritatea competentă a statului solicitat decide cu privire la măsura provizorie şi îi comunică decizia luată autorităţii competente a statului solicitant, cât mai repede posibil după primirea cererii. Înainte de a ridica orice măsură provizorie adoptată în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului solicitat acordă, ori de câte ori este posibil, autorităţii competente a statului solicitant posibilitatea de a-şi prezenta motivele în favoarea continuării măsurii.
5.Dacă, într-un anumit caz, termenul prevăzut la alineatul (1) sau (2) sau termenul ori data specifică prevăzută la alineatul (3) nu poate fi respectat(ă) sau decizia privind adoptarea unor măsuri provizorii în conformitate cu alineatul (4) este amânată, autoritatea competentă a statului solicitat informează fără întârziere autoritatea competentă a statului solicitant, prin orice mijloace, indicând motivele amânării, şi se consultă cu autoritatea competentă a statului solicitant cu privire la calendarul adecvat pentru executarea cererii de asistenţă reciprocă.
6.Termenele menţionate în prezentul articol nu se aplică dacă cererea de asistenţă reciprocă se referă la oricare dintre următoarele infracţiuni şi încălcări care intră în domeniul de aplicare al Convenţiei europene privind asistenţa reciprocă şi al protocoalelor la aceasta, astfel cum sunt definite în legislaţia statului solicitant:
a)excesul de viteză, dacă nu s-a cauzat nicio vătămare sau nu a survenit decesul unei alte persoane şi dacă depăşirea vitezei nu a fost semnificativă;
b)nepurtarea centurii de siguranţă;
c)nerespectarea culorii roşii a semaforului sau a altui semn de oprire obligatoriu;
d)nefolosirea căştii de protecţie; sau
e)utilizarea unei benzi interzise (cum ar fi utilizarea interzisă a unei benzi de urgenţă, a unei benzi rezervate transportului public sau a unei benzi închise pentru lucrări rutiere).
7.Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară supraveghează modul în care alineatul (6) funcţionează în practică. Acesta se angajează să stabilească termene pentru cererile cărora li se aplică alineatul (6) în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, ţinând seama de volumul cererilor. De asemenea, acesta poate decide că alineatul (6) nu se mai aplică.
Art. 120: Articolul LAW.MUTAS.121: Transmiterea cererilor de asistenţă reciprocă
1.Pe lângă canalele de comunicare prevăzute în Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă şi în protocoalele la aceasta, dacă transmiterea directă este prevăzută în dispoziţiile respective ale acestora, cererile de asistenţă reciprocă pot fi transmise, de asemenea, direct de către parchetele din Regatul Unit autorităţilor competente ale statelor membre.
2.Pe lângă canalele de comunicare prevăzute în Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă şi în protocoalele la aceasta, în caz de urgenţă, orice cerere de asistenţă reciprocă, precum şi informaţii spontane pot fi transmise prin intermediul Europol sau al Eurojust, în conformitate cu dispoziţiile din titlurile respective ale prezentului acord.
Art. 121: Articolul LAW.MUTAS.122: Echipe comune de anchetă
Dacă autorităţile competente ale statelor înfiinţează o echipă comună de anchetă, relaţia dintre statele membre în cadrul echipei comune de anchetă este reglementată de dreptul Uniunii, în pofida temeiurilor juridice menţionate în Acordul privind constituirea echipelor comune de anchetă.
Art. 122: Articolul LAW.EXINF.120: Obiectiv
1.Obiectivul prezentului titlu este de a facilita schimburile de informaţii extrase din cazierul judiciar între statele membre, pe de o parte, şi Regatul Unit, pe de altă parte.
2.În relaţiile dintre Regatul Unit şi statele membre, prevederile prezentului titlu:
a)completează articolul 13 şi articolul 22 alineatul (2) din Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi protocoalele adiţionale la aceasta din 17 martie 1978 şi 8 noiembrie 2001; şi
b)înlocuiesc articolul 22 alineatul (1) din Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, astfel cum a fost completat prin articolul 4 din protocolul adiţional la aceasta din 17 martie 1978.
3.În relaţiile dintre un stat membru, pe de o parte, şi Regatul Unit, pe de altă parte, fiecare renunţă la dreptul de a invoca rezerve cu privire la articolul 13 din Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi cu privire la articolul 4 din Protocolul adiţional la aceasta din 17 martie 1978.
Art. 123: Articolul LAW.EXINF.121: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"condamnare" înseamnă orice hotărâre definitivă a unei instanţe penale împotriva unei persoane fizice pentru o infracţiune, în măsura în care hotărârea este înscrisă în cazierul judiciar din statul de condamnare;
b)"procedură penală" înseamnă procedura care cuprinde etapa premergătoare judecăţii, etapa judecăţii şi executarea condamnării;
c)"cazier judiciar" înseamnă registrul naţional sau registrele naţionale în care sunt consemnate condamnările pronunţate în conformitate cu dreptul intern.
Art. 124: Articolul LAW.EXINF.122: Autorităţile centrale
Fiecare stat desemnează una sau mai multe autorităţi centrale care sunt competente pentru schimbul de informaţii extrase din cazierele judiciare în temeiul prezentului titlu şi pentru schimburile menţionate la articolul 22 alineatul (2) din Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală.
Art. 125: Articolul LAW.EXINF.123: Notificări
1.Fiecare stat ia măsurile necesare pentru a se asigura că toate condamnările pronunţate pe teritoriul său sunt însoţite, în momentul înregistrării în cazierul judiciar, de informaţii referitoare la cetăţenia sau cetăţeniile persoanei condamnate, dacă aceasta este cetăţean al unui alt stat.
2.Autoritatea centrală a fiecărui stat informează autoritatea centrală a oricărui alt stat cu privire la toate condamnările pronunţate pe teritoriul său vizând cetăţenii celui de al doilea stat, precum şi cu privire la orice modificări sau ştergeri ulterioare ale informaţiilor cuprinse în cazierul judiciar, astfel cum au fost înscrise în cazierul judiciar. Autorităţile centrale ale statelor îşi comunică reciproc aceste informaţii cel puţin o dată pe lună.
3.În cazul în care autoritatea centrală a unui stat ia cunoştinţă de faptul că o persoană condamnată deţine cetăţenia a două sau mai multe alte state, informaţiile relevante sunt transmise fiecăruia dintre aceste state, chiar dacă persoana condamnată este cetăţean al statului pe teritoriul căruia a fost condamnată.
Art. 126: Articolul LAW.EXINF.124: Stocarea condamnărilor
1.Autoritatea centrală a fiecărui stat stochează toate informaţiile notificate în temeiul articolului LAW.EXINF.123 [Notificări].
2.Autoritatea centrală a fiecărui stat se asigură că, în cazul în care o modificare sau ştergere ulterioară este notificată în temeiul articolului LAW.EXINF.123 alineatul (2) [Notificări], se efectuează o modificare sau o ştergere identică a informaţiilor stocate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
3.Atunci când răspunde cererilor formulate în temeiul articolului LAW.EXINF.125 [Cereri de informaţii], autoritatea centrală a fiecărui stat se asigură că sunt furnizate numai informaţii care au fost actualizate în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 127: Articolul LAW.EXINF.125: Cereri de informaţii
1.Dacă se solicită, la nivel naţional, informaţii din cazierul judiciar al unui stat în scopul unui proces penal împotriva unei persoane sau în orice alt scop decât cel al procesului penal, autoritatea centrală a acelui stat, în conformitate cu dreptul său intern, poate să adreseze autorităţii centrale din alt stat o cerere de informaţii şi de date conexe care să fie extrase din cazierul judiciar.
2.Dacă o persoană solicită informaţii privind propriul cazier judiciar autorităţii centrale a unui stat, altul decât statul de cetăţenie al persoanei, autoritatea centrală respectivă transmite o cerere de informaţii şi de date conexe care să fie extrase din cazierul judiciar către autoritatea centrală a statului de cetăţenie al persoanei, pentru a include astfel de informaţii şi date conexe în extrasul care urmează a fi eliberat persoanei în cauză.
Art. 128: Articolul LAW.EXINF.126: Răspunsuri la cereri
1.Răspunsurile la cererile de informaţii se transmit de către autoritatea centrală a statului solicitat către autoritatea centrală a statului solicitant, cât mai curând posibil şi, în orice caz, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii.
2.Autoritatea centrală a fiecărui stat răspunde cererilor formulate în alte scopuri decât cel al procesului penal, în conformitate cu dreptul său intern.
3.În pofida alineatului (2), atunci când răspund cererilor formulate în scopurile recrutării pentru activităţi profesionale sau activităţi de voluntariat într-un cadru organizat care implică contactul direct şi periodic cu copiii, statele includ informaţii privind existenţa unor condamnări penale pentru infracţiuni legate de abuzul sexual asupra copiilor sau de exploatarea sexuală a copiilor, pornografia infantilă, ademenirea copiilor în scopuri sexuale, inclusiv instigarea, complicitatea sau tentativa de a comite oricare dintre aceste infracţiuni, precum şi informaţii privind existenţa oricăror decăderi din drepturi în ceea ce priveşte exercitarea de activităţi care implică contactul direct şi periodic cu copiii care decurg din respectivele condamnări penale.
Art. 129: Articolul LAW.EXINF.127: Canal de comunicare
Schimbul de informaţii extrase din cazierele judiciare dintre state se face pe cale electronică în conformitate cu specificaţiile tehnice şi procedurale prevăzute în ANEXA LAW-6.
Art. 130: Articolul LAW.EXINF.128: Condiţii de utilizare a datelor cu caracter personal
1.Fiecare stat poate utiliza datele cu caracter personal primite ca răspuns la cererea sa în temeiul articolului LAW.EXINF.126 [Răspunsuri la cereri] numai în scopurile pentru care au fost solicitate.
2.Dacă informaţiile au fost solicitate în orice alte scopuri decât cel al procedurilor penale, datele cu caracter personal primite în temeiul articolului LAW.EXINF.126 [Răspunsuri la cereri] pot fi utilizate de statul solicitant în conformitate cu dreptul său intern numai în limitele specificate de statul solicitat, astfel cum se prevede în capitolul 2 din ANEXA LAW-6.
3.În pofida alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol, datele cu caracter personal furnizate de un stat ca răspuns la o cerere formulată în temeiul articolului LAW.EXINF.126 [Răspunsuri la cereri] pot fi utilizate de statul solicitant pentru a preveni o ameninţare imediată şi gravă la adresa siguranţei publice.
4.Fiecare stat se asigură că autorităţile lor centrale nu divulgă autorităţilor din ţări terţe date cu caracter personal notificate în temeiul articolului LAW.EXINF.123 [Notificări] decât dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare:
a)datele cu caracter personal sunt divulgate doar de la caz la caz;
b)datele cu caracter personal sunt divulgate unor autorităţi ale căror funcţii sunt legate în mod direct de scopurile pentru care datele cu caracter personal sunt divulgate în temeiul literei (c) din prezentul alineat;
c)datele cu caracter personal sunt divulgate numai dacă este necesar:
(vii)în scopul procesului penal;
(viii)în orice alte scopuri decât cel al procesului penal sau
(ix)pentru prevenirea unei ameninţări imediate şi grave la adresa siguranţei publice;
d)datele cu caracter personal pot fi utilizate de ţara terţă solicitantă numai în scopurile pentru care au fost solicitate informaţiile şi în limitele specificate de statul care a notificat datele cu caracter personal în temeiul articolului LAW.EXINF.123 [Notificări]; şi
e)datele cu caracter personal sunt divulgate numai dacă autoritatea centrală, după ce a evaluat toate circumstanţele legate de transferul datelor cu caracter personal către ţara terţă, concluzionează că există garanţii adecvate pentru protecţia datelor cu caracter personal.
5.Prezentul articol nu se aplică datelor cu caracter personal care sunt obţinute de un stat în temeiul prezentului titlu şi care provin din statul respectiv.
Art. 131: Articolul LAW.AML.127: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a sprijini şi de a consolida acţiunea Uniunii şi a Regatului Unit de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului.
Art. 132: Articolul LAW.AML.128: Măsuri de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului
1.Părţile convin să sprijine eforturile internaţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Părţile recunosc necesitatea de a coopera în vederea prevenirii utilizării sistemelor lor financiare pentru spălarea produselor provenite din toate activităţile infracţionale, inclusiv traficul de droguri şi corupţia, precum şi pentru combaterea finanţării terorismului.
2.Părţile fac schimb de informaţii relevante, după caz, în limitele cadrelor juridice.
3.Părţile menţin un regim cuprinzător de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi revizuiesc periodic necesitatea de a consolida acest regim, ţinând seama de principiile şi obiectivele recomandărilor Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.
Art. 133: Articolul LAW.AML.129: Transparenţa privind beneficiarii reali ai entităţilor corporative şi ai altor entităţi juridice
1.În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)"beneficiar real" înseamnă orice persoană fizică care, în raport cu o entitate corporativă, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale părţii:
(x)exercită sau are dreptul de a exercita controlul final asupra conducerii entităţii;
(xi)deţine sau controlează în ultimă instanţă, direct sau indirect, peste 25 % din drepturile de vot sau din acţiunile sau alte participaţii în capitalurile proprii ale entităţii, fără a aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a defini un procent mai mic; sau
(xii)controlează sau are dreptul de a controla în alt mod entitatea;
În ceea ce priveşte entităţile juridice precum fundaţiile, entităţile de tip Anstalt şi societăţile în comandită simplă, fiecare parte are dreptul de a stabili criterii similare pentru identificarea beneficiarului real sau, în cazul în care aleg acest lucru, de a aplica definiţia prevăzută la litera (a) de la articolul LAW.AML.130 alineatul (1) [Transparenţa privind beneficiarii reali ai construcţiilor juridice], având în vedere forma şi structura acestor entităţi.
În ceea ce priveşte alte entităţi juridice nemenţionate mai sus, fiecare parte ţine seama de diferitele forme şi structuri ale acestor entităţi, precum şi de nivelurile de spălare a banilor şi de riscurile de finanţare a terorismului asociate acestor entităţi, în vederea stabilirii nivelurilor adecvate de transparenţă privind beneficiarii reali.
b)"informaţii de bază despre un beneficiar real" înseamnă numele beneficiarului real, luna şi anul naşterii, ţara de reşedinţă şi cetăţenia acestuia, precum şi natura şi amploarea interesului deţinut sau a controlului exercitat asupra entităţii de către beneficiarul real;
c)"autorităţi competente" înseamnă:
(xiii)autorităţile publice, inclusiv unităţile de informaţii financiare, cărora li s-au desemnat responsabilităţi de combatere a spălării banilor sau de finanţare a terorismului;
(xiv)autorităţile publice care au funcţia de a investiga sau de a urmări penal spălarea banilor, infracţiunile principale asociate sau finanţarea terorismului sau care au funcţia de urmărire, punere sub sechestru sau îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni;
(xv)autorităţile publice care au responsabilităţi de supraveghere sau de monitorizare menite să asigure respectarea cerinţelor în materie de combatere a spălării banilor sau a finanţării terorismului.
Prezenta definiţie nu aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a identifica alte autorităţi competente care pot accesa informaţiile privind beneficiarii reali.
2.Fiecare parte se asigură că entităţile juridice de pe teritoriul său păstrează informaţii adecvate, exacte şi actualizate cu privire la beneficiarii reali. Fiecare parte instituie mecanisme pentru a se asigura că autorităţile sale competente au acces în timp util la astfel de informaţii.
3.Fiecare parte instituie sau menţine un registru central care conţine informaţii adecvate, actualizate şi exacte cu privire la beneficiarii reali. În cazul Uniunii, registrele centrale se instituie la nivelul statelor membre. Această obligaţie nu se aplică entităţilor juridice cotate la o bursă de valori care fac obiectul cerinţelor de informare cu privire la un nivel adecvat de transparenţă. În cazul în care nu este identificat niciun beneficiar real în ceea ce priveşte o entitate, registrul conţine informaţii alternative, cum ar fi o declaraţie că nu a fost identificat niciun beneficiar real sau detalii privind persoana sau persoanele fizice care ocupă o funcţie de conducere de rang superior în cadrul entităţii juridice.
4.Fiecare parte se asigură că informaţiile păstrate în registrul sau registrele sale centrale sunt puse la dispoziţia autorităţilor sale competente fără restricţii şi în timp util.
5.Fiecare parte se asigură că informaţiile de bază cu privire la beneficiarii reali sunt puse la dispoziţia publicului. Se pot face excepţii limitate de la punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor în temeiul prezentului alineat în cazurile în care accesul public ar expune beneficiarul real unor riscuri disproporţionate, cum ar fi riscurile de fraudă, răpire, şantaj, extorcare, hărţuire, violenţă sau intimidare, sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau este în alt mod incapabil din punct de vedere juridic.
6.Fiecare parte se asigură că există sancţiuni eficace, proporţionale şi disuasive împotriva persoanelor fizice sau juridice care nu respectă cerinţele care le sunt impuse în legătură cu aspectele menţionate în prezentul articol.
7.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente sunt în măsură să furnizeze informaţiile menţionate la alineatele (2) şi (3) autorităţilor competente ale celeilalte părţi în timp util şi în mod eficient şi gratuit. În acest scop, părţile iau în considerare modalităţi de asigurare a schimbului securizat de informaţii.
Art. 134: Articolul LAW.AML.130 Transparenţa privind beneficiarii reali ai construcţiilor juridice
1.În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)"beneficiar efectiv" înseamnă constituitorul, protectorul (dacă există), fiduciarii, beneficiarul sau categoria de beneficiari, orice persoană care deţine o poziţie echivalentă în raport cu o construcţie juridică cu o structură sau o funcţie similară unei fiducii exprese şi orice altă persoană fizică care exercită controlul efectiv final asupra unei fiducii sau a unei construcţii juridice similare;
b)"autorităţi competente" înseamnă:
(xvi)autorităţile publice, inclusiv unităţile de informaţii financiare, cărora li s-au desemnat responsabilităţi de combatere a spălării banilor sau de finanţare a terorismului;
(xvii)autorităţile publice care au competenţa de a investiga sau de a urmări penal spălarea banilor, infracţiunile principale asociate sau finanţarea terorismului sau competenţa de urmărire, punere sub sechestru sau îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni;
(xviii)autorităţile publice care au responsabilităţi de supraveghere sau de monitorizare menite să asigure respectarea cerinţelor în materie de combatere a spălării banilor sau a finanţării terorismului.
Prezenta definiţie nu aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a identifica alte autorităţi competente care pot accesa informaţiile privind beneficiarii reali.
2.Fiecare parte se asigură că administratorii fiduciari ai fiduciilor exprese de pe teritoriul său păstrează informaţii adecvate, exacte şi actualizate cu privire la beneficiarii reali. Aceste măsuri se aplică, de asemenea, altor construcţii juridice identificate de fiecare parte ca având o structură sau o funcţie similară fiduciilor.
3.Fiecare parte instituie mecanisme pentru a se asigura că autorităţile sale competente au acces în timp util la informaţii adecvate, exacte şi actualizate cu privire la beneficiarii reali ai fiduciilor expres şi ai altor construcţii juridice cu o structură sau funcţie similară fiduciilor de pe teritoriul său.
4.Dacă informaţiile cu privire la beneficiarii reali ai fiduciilor sau ai altor construcţii juridice similare sunt păstrate într-un registru central, statul în cauză se asigură că aceste informaţii sunt adecvate, exacte şi actualizate şi că autorităţile competente au acces în timp util şi în mod nerestricţionat la astfel de informaţii. Părţile depun eforturi să ia în considerare modalităţi de a acorda acces la informaţiile cu privire la beneficiarii reali ai fiduciilor sau ai altor construcţii juridice similare persoanelor sau organizaţiilor care pot demonstra un interes legitim în accesarea unor astfel de informaţii.
5.Fiecare parte se asigură că există sancţiuni eficace, proporţionale şi disuasive împotriva persoanelor fizice sau juridice care nu respectă cerinţele care le sunt impuse în legătură cu aspectele menţionate în prezentul articol.
6.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente sunt în măsură să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (3) autorităţilor competente ale celeilalte părţi în timp util şi în mod eficient şi gratuit. În acest scop, părţile iau în considerare modalităţi de asigurare a schimbului securizat de informaţii.
Art. 135: Articolul LAW.CONFISC.1: Obiectivele şi principiile cooperării
1.Obiectivul prezentului titlu este de a asigura cooperarea între Regatul Unit, pe de o parte, şi statele membre, pe de altă parte, în cea mai mare măsură posibilă, în scopul anchetelor şi procedurilor care vizează îngheţarea bunurilor în vederea confiscării ulterioare a acestora, precum şi al anchetelor şi procedurilor care vizează confiscarea bunurilor în cadrul procedurilor penale. Aceasta nu exclude alte forme de cooperare în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 alineatele (5) şi (6) [Obligaţia de confiscare]. Prezentul titlu prevede, de asemenea, cooperarea cu organismele Uniunii desemnate de Uniune în sensul prezentului titlu.
2.Fiecare stat se conformează, în condiţiile prevăzute în prezentul titlu, cererilor din partea altui stat:
a)privind confiscarea unor bunuri specifice, precum şi cererilor privind confiscarea unor produse constând în impunerea unei obligaţii de plată a unei sume de bani care corespunde valorii produselor;
b)privind asistenţa în anchete şi măsuri provizorii în vederea oricăreia dintre formele de confiscare menţionate la litera (a).
3.Asistenţa în anchete şi măsurile provizorii prevăzute la alineatul (2) litera (b) se acordă, respectiv, se iau astfel după cum se permite în legislaţia internă a statului solicitat şi în conformitate cu aceasta. În cazul în care cererea referitoare la una dintre aceste măsuri prevede formalităţi sau proceduri necesare în temeiul dreptului intern al statului solicitant, chiar dacă acestea nu sunt cunoscute statului solicitat, acesta din urmă se conformează unor astfel de cereri în măsura în care acţiunea solicitată nu contravine principiilor fundamentale ale dreptului său intern.
4.Statul solicitat se asigură că cererile provenind de la un alt stat privind identificarea, urmărirea, indisponibilizarea sau punerea sub sechestru a produselor şi a instrumentelor beneficiază de aceeaşi prioritate ca şi cererile formulate în cadrul procedurilor interne.
5.Atunci când solicită confiscarea, asistenţa în anchete sau măsuri provizorii în scopul confiscării, statul solicitant se asigură că sunt respectate principiile necesităţii şi proporţionalităţii.
6.Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în locul capitolelor "Cooperarea internaţională" din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, încheiată la Varşovia la 16 mai 2005 ("Convenţia din 2005") şi din Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 (denumită în continuare "Convenţia din 1990"). Articolul LAW.CONFISC.2 Definiţii] din prezentul acord înlocuieşte definiţiile corespunzătoare de la articolul 1 din Convenţia din 2005 şi de la articolul 1 din Convenţia din 1990. Dispoziţiile prezentului titlu nu aduc atingere obligaţiilor statelor în temeiul celorlalte dispoziţii ale Convenţiei din 2005 şi ale Convenţiei din 1990.
Art. 136: Articolul LAW.CONFISC.2: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"confiscare" înseamnă o pedeapsă sau o măsură dispusă de o instanţă judecătorească în urma unei proceduri în legătură cu o infracţiune sau infracţiuni, având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv;
b)"îngheţare sau sechestrare" înseamnă interdicţia temporară a transferului, distrugerii, conversiei, dispoziţiei sau circulaţiei bunurilor sau asumarea temporară a pazei ori a controlului de bunuri în temeiul unei hotărâri a unei instanţe judecătoreşti sau a unei alte autorităţi competente;
c)"instrument" înseamnă orice bun utilizat sau destinat a fi utilizat, în orice mod, total sau parţial, la comiterea unei sau unor infracţiuni;
d)"autoritate judiciară" înseamnă o autoritate care este, în temeiul dreptului intern, un judecător, o instanţă judecătorească sau un procuror; un procuror este considerat autoritate judiciară numai în măsura în care dreptul intern prevede acest lucru;
e)"produse" înseamnă orice avantaj economic obţinut direct sau indirect din săvârşirea unei infracţiuni sau o sumă de bani echivalentă cu acel avantaj economic; poate consta în orice bun, astfel cum este definit în prezentul articol;
f)"bun" înseamnă un bun de orice natură, corporal sau incorporal, mobil sau imobil, precum şi actele sau documentele juridice care atestă un titlu sau un drept asupra unui astfel de bun, pe care statul solicitant îl consideră a fi:
(xix)produsul unei infracţiuni ori echivalentul său, fie că este vorba de suma totală a valorii unui astfel de produs sau doar de o parte a valorii unui astfel de produs;
(xx)instrumentul unei infracţiuni sau valoarea respectivului instrument;
(xxi)fac obiectul confiscării în temeiul oricăror alte dispoziţii referitoare la competenţele de confiscare în temeiul legislaţiei statului solicitant, în urma procedurilor legate de o infracţiune, inclusiv confiscarea aplicată terţilor, confiscarea extinsă şi confiscarea în lipsa unei condamnări definitive.
Art. 137: Articolul LAW.CONFISC.3: Obligaţia de a furniza asistenţă
Statele îşi furnizează asistenţă reciproc, la cerere, în cea mai mare măsură posibilă în ceea ce priveşte identificarea şi urmărirea instrumentelor, a produselor şi a altor bunuri susceptibile de confiscare. Această asistenţă include orice măsură prin care se furnizează şi se asigură dovezi cu privire la existenţa, localizarea sau deplasarea, natura, statutul juridic sau valoarea respectivelor instrumente, produse sau alte bunuri.
Art. 138: Articolul LAW.CONFISC.4: Cereri de informaţii privind conturile bancare şi casetele de valori
1.Statul solicitat ia, în condiţiile prevăzute de prezentul articol, măsurile necesare pentru a stabili, ca răspuns la o cerere transmisă de un alt stat, dacă o persoană fizică sau juridică care face obiectul unei anchete penale deţine sau controlează unul sau mai multe conturi, de orice natură, în orice bancă situată pe teritoriul său şi, în caz afirmativ, pentru a furniza detaliile conturilor identificate. Aceste detalii includ, în special, numele titularului contului de client şi numărul IBAN, iar în cazul casetelor de valori, numele depozitarului sau un număr unic de identificare.
2.Obligaţia stabilită la alineatul (1) se aplică doar în măsura în care banca gestionară a contului posedă informaţiile respective.
3.În cerere, în plus faţă de cerinţele de la articolul LAW.CONFISC.25 [Conţinutul cererii], statul solicitant:
a)indică motivele pentru care consideră că informaţiile solicitate sunt de natură să aibă o valoare substanţială pentru ancheta penală privind infracţiunea;
b)indică motivele pentru care presupune că băncile de pe teritoriul statului solicitat deţin contul şi precizează, în cea mai mare măsură posibilă, băncile şi conturile care ar putea fi implicate; şi
c)comunică orice informaţii suplimentare disponibile care ar putea facilita executarea cererii.
4.Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pe de altă parte, pot notifica, fiecare, Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că prezentul articol va fi extins pentru a include conturile deţinute la instituţii financiare nebancare. Aceste notificări pot fi supuse principiului reciprocităţii.
Art. 139: Articolul LAW.CONFISC.5: Cereri de informaţii privind tranzacţiile bancare
1.La cererea unui alt stat, statul solicitat furnizează detaliile conturilor bancare specificate şi ale operaţiunilor bancare ce au fost efectuate pe parcursul unei perioade specificate în unul sau mai multe conturi precizate în cerere, inclusiv detaliile privind orice cont emitent sau beneficiar.
2.Obligaţia stabilită la alineatul (1) se aplică doar în măsura în care banca gestionară a contului posedă informaţiile respective.
3.Pe lângă cerinţele de la articolul LAW.CONFISC.25 [Conţinutul cererii], statul solicitant indică în cererea sa motivele pentru care consideră că informaţiile solicitate sunt relevante în scopurile cercetării penale a infracţiunii.
4.Statul solicitat poate supune executarea unei astfel de cereri aceloraşi condiţii precum cele pe care le aplică în ceea ce priveşte cererile de percheziţie şi sechestrare.
5.Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pe de altă parte, pot notifica, fiecare, Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că prezentul articol va fi extins pentru a include conturile deţinute la instituţii financiare nebancare. Aceste notificări pot fi supuse principiului reciprocităţii.
Art. 140: Articolul LAW.CONFISC.6: Cereri de monitorizare a tranzacţiilor bancare
1.Statul solicitat se asigură că, la cererea unui alt stat, este în măsură să monitorizeze, pe o perioadă determinată, operaţiunile bancare care sunt efectuate prin intermediul unuia sau mai multor conturi menţionate în cerere şi să comunice statului solicitant rezultatele monitorizării.
2.Pe lângă cerinţele de la articolul LAW.CONFISC.25 [Conţinutul cererii], statul solicitant indică în cererea sa motivele pentru care consideră că informaţiile solicitate sunt relevante în scopurile cercetării penale a infracţiunii.
3.Decizia de monitorizare se ia în fiecare caz în parte de către autorităţile competente ale statului solicitat, în conformitate cu dreptul intern al acestuia.
4.Detaliile practice privind monitorizarea sunt convenite între autorităţile competente ale statului solicitant şi ale statului solicitat.
5.Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pe de altă parte, pot notifica, fiecare, Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că prezentul articol va fi extins pentru a include conturile deţinute la instituţii financiare nebancare. Aceste notificări pot fi supuse principiului reciprocităţii.
Art. 141: Articolul LAW.CONFISC.7: Informare spontană
Fără a aduce atingere propriilor sale anchete sau proceduri, un stat poate să transmită, fără cerere prealabilă, unui alt stat informaţii cu privire la instrumentele, produsele şi alte bunuri susceptibile de confiscare, în cazul în care consideră că divulgarea unor astfel de informaţii ar putea ajuta statul destinatar în vederea iniţierii sau a desfăşurării de anchete sau proceduri sau ar putea conduce la o cerere din partea statului respectiv în temeiul prezentului titlu.
Art. 142: Articolul LAW.CONFISC.8: Obligaţia de a adopta măsuri provizorii
1.La cererea unui alt stat care a iniţiat o anchetă sau o procedură penală ori o anchetă sau o procedură în scopul confiscării, statul solicitat ia măsurile provizorii necesare, cum ar fi îngheţarea sau punerea sub sechestru, pentru a preveni orice tranzacţie, transfer sau înstrăinare a bunurilor care, într-o etapă ulterioară, pot face obiectul unei cereri de confiscare sau care ar putea să satisfacă cererea.
2.Un stat care a primit o cerere de confiscare în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] ia, în cazul în care i se solicită acest lucru, măsurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol cu privire la orice bun care face obiectul cererii sau care ar putea să satisfacă cererea.
3.În cazul în care se primeşte o cerere în temeiul prezentului articol, statul solicitat ia toate măsurile necesare pentru a se conforma cererii fără întârziere şi cu aceeaşi rapiditate şi prioritate ca pentru un caz intern similar şi trimite confirmarea fără întârziere şi prin orice mijloace de înregistrare scrisă statului solicitant.
4.În cazul în care statul solicitant declară că este necesară îngheţarea imediată, deoarece există motive legitime pentru a se considera că bunul în cauză va fi îndepărtat sau distrus imediat, statul solicitat ia toate măsurile necesare pentru a se conforma cererii în termen de 96 de ore de la primirea cererii şi trimite confirmarea statului solicitant prin orice mijloace electronice care permit o înregistrare scrisă şi fără întârziere.
5.În cazul în care statul solicitat nu este în măsură să respecte termenele prevăzute la alineatul (4), statul solicitat informează imediat statul solicitant şi se consultă cu statul solicitant cu privire la etapele următoare adecvate.
6.Expirarea termenelor prevăzute la alineatul (4) nu determină anularea cerinţelor impuse statului solicitat prin prezentul articol.
Art. 143: Articolul LAW.CONFISC.9: Executarea măsurilor provizorii
1.După executarea măsurilor provizorii solicitate în conformitate cu articolul LAW.CONFISC.8 alineatul (1) [Obligaţia de a lua măsuri provizorii], statul solicitant furnizează în mod spontan şi cât mai curând posibil statului solicitat toate informaţiile care pot pune sub semnul întrebării sau modifica amploarea acestor măsuri. Statul solicitant furnizează, de asemenea, fără întârziere toate informaţiile complementare care au fost cerute de statul solicitat şi care sunt necesare pentru punerea în aplicare şi monitorizarea măsurilor provizorii.
2.Înainte de a ridica orice măsură provizorie adoptată în temeiul articolului LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a adopta măsuri provizorii], statul solicitat acordă statului solicitant, ori de câte ori este posibil, posibilitatea de a-şi prezenta motivele în favoarea continuării măsurii.
Art. 144: Articolul LAW.CONFISC.10: Obligaţia de confiscare
1.Statul care a primit o cerere de confiscare a bunurilor aflate pe teritoriul său:
a)execută un ordin de confiscare emis de o instanţă a statului solicitant în legătură cu astfel de bunuri; sau
b)depune cererea la autorităţile sale competente în scopul obţinerii unui ordin de confiscare şi, în cazul emiterii ordinului respectiv, îl execută.
2.În scopul alineatului (1) litera (b), statele au competenţa, ori de câte ori este necesar, de a iniţia proceduri de confiscare în temeiul dreptului lor intern.
3.Alineatul (1) se aplică, de asemenea, confiscării care constă în cerinţa de a plăti o sumă de bani corespunzătoare valorii produselor, în cazul în care bunurile împotriva cărora poate fi executată confiscarea se află în statul solicitat. În astfel de cazuri, atunci când execută confiscarea în temeiul alineatului (1), statul solicitat, în cazul neobţinerii plăţii, procedează la acoperirea creanţei sale asupra oricăror bunuri disponibile în acest scop.
4.În cazul în care cererea de confiscare vizează un anumit bun, statul solicitant şi statul solicitat pot cădea de acord asupra posibilităţii ca statul solicitat să execute confiscarea prin impunerea unei obligaţii de plată a unei sume de bani care corespunde valorii bunului.
5.Un stat cooperează în cea mai mare măsură posibilă în temeiul legislaţiei sale interne cu un stat care solicită executarea unor măsuri echivalente cu confiscarea bunurilor, în cazul în care cererea nu a fost emisă în cadrul procedurilor penale, în măsura în care astfel de măsuri sunt dispuse de o autoritate judiciară a statului solicitant în legătură cu o infracţiune, cu condiţia să se fi stabilit că bunurile constituie produse sau:
a)alte bunuri în care produsele au fost transformate sau convertite;
b)bunuri dobândite din surse legitime, dacă produsele au fost combinate, integral sau parţial, cu astfel de bunuri, până la valoarea estimată a produselor combinate; sau
c)venituri sau alte beneficii rezultate din produse, din bunurile în care produsele infracţiunii au fost transformate sau convertite sau din bunurile cu care produsele infracţiunii au fost combinate, până la valoarea estimată a produselor combinate, în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca produsele.
6.Măsurile menţionate la alineatul (5) includ măsuri care permit punerea sub sechestru, reţinerea şi confiscarea bunurilor şi a activelor prin intermediul unor cereri adresate instanţelor civile.
7.Statul solicitat ia decizia privind executarea ordinului de confiscare fără întârziere şi, fără a aduce atingere alineatului (8) din prezentul articol, în termen de cel mult 45 de zile de la primirea cererii. Statul solicitat trimite confirmarea statului solicitant prin orice mijloc de înregistrare scrisă şi fără întârziere. Cu excepţia cazului în care există motive de amânare în temeiul articolului LAW.CONFISC.17 [Amânare], statul solicitat ia măsurile concrete necesare pentru executarea ordinului de confiscare fără întârziere şi cel puţin cu aceeaşi rapiditate şi prioritate ca pentru un caz intern similar.
8.În cazul în care statul solicitat nu este în măsură să respecte termenul prevăzut la alineatul (7), statul solicitat informează imediat statul solicitant şi se consultă cu statul solicitant cu privire la etapele următoare adecvate.
9.Expirarea termenului prevăzut la alineatul (7) nu determină anularea cerinţelor impuse statului solicitat prin prezentul articol.
Art. 145: Articolul LAW.CONFISC.11: Executarea confiscării
1.Procedurile de obţinere şi executare a confiscării în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] sunt reglementate de dreptul intern al statului solicitat.
2.Statul solicitat este ţinut de constatările de fapt, în măsura în care acestea sunt expuse într-o condamnare sau decizie judiciară emisă de o instanţă a statului solicitant sau în măsura în care o astfel de condamnare sau decizie judiciară se întemeiază în mod implicit pe aceste constatări.
3.În cazul în care confiscarea constă în obligaţia de a plăti o sumă de bani, autoritatea competentă a statului solicitat converteşte valoarea sumei în moneda statului respectiv la cursul de schimb aplicabil în momentul luării deciziei de executare a confiscării.
Art. 146: Articolul LAW.CONFISC.12: Bunuri confiscate
1.Sub rezerva alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol, statul solicitat dispune de bunurile confiscate în temeiul articolelor LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] şi LAW.CONFISC.11 [Executarea confiscării] în conformitate cu dreptul său intern şi cu procedurile sale administrative.
2.Atunci când acţionează la cererea unui alt stat în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare], statul solicitat acordă o atenţie prioritară, în măsura în care acest lucru este permis de dreptul său intern şi în cazul în care i se solicită acest lucru, returnării bunurilor confiscate statului solicitant, astfel încât acesta să poată acorda despăgubiri victimelor infracţiunii sau să restituie aceste bunuri proprietarilor lor legitimi.
3.Atunci când acţionează la cererea unui alt stat în conformitate cu articolul LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] şi după luarea în considerare a dreptului victimei la restituirea bunurilor sau la despăgubiri în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, statul solicitat dispune de banii obţinuţi în urma executării unui ordin de confiscare după cum urmează:
a)dacă suma este mai mică sau egală cu 10 000 EUR, suma îi revine statului solicitat; sau
b)dacă suma este mai mare de 10 000 EUR, statul solicitat transferă statului solicitant 50 % din suma recuperată.
4.În pofida alineatului (3), statul solicitant şi statul solicitat pot, de la caz la caz, să acorde o atenţie deosebită încheierii altor astfel de acorduri sau înţelegeri privind înstrăinarea bunurilor, după cum consideră potrivit.
Art. 147: Articolul LAW.CONFISC.13: Dreptul de executare şi valoarea maximă a confiscării
1.O cerere de confiscare formulată în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] nu aduce atingere dreptului statului solicitant de a executa el însuşi ordinul de confiscare.
2.Nicio dispoziţie din prezentul titlu nu se interpretează ca permiţând ca valoarea totală a confiscării să depăşească suma specificată în ordinul de confiscare. În cazul în care un stat constată că acest lucru s-ar putea produce, statele în cauză iniţiază consultări pentru a evita un astfel de efect.
Art. 148: Articolul LAW.CONFISC.14: Privarea de libertate în caz de neplată
Statul solicitat nu impune privarea de libertate în caz de neplată sau orice altă măsură de restrângere a libertăţii unei persoane ca urmare a unei cereri formulate în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] fără consimţământul statului solicitant.
Art. 149: Articolul LAW.CONFISC.15: Motive de refuz
1.Cooperarea în temeiul prezentului titlu poate fi refuzată în cazul în care:
a)statul solicitat consideră că executarea cererii ar fi contrară principiului ne bis in idem; sau
b)fapta la care se referă cererea nu constituie o infracţiune în temeiul dreptului intern al statului solicitat dacă ar fi săvârşită în jurisdicţia acestuia; cu toate acestea, motiv de refuz menţionat anterior se aplică cooperării în temeiul articolelor LAW.CONFISC.3 [Obligaţia de a furniza asistenţă]-LAW.CONFISC.7 [Informare spontană] numai în măsura în care asistenţa solicitată implică o acţiune coercitivă.
2.Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pe de altă parte, pot să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, pe bază de reciprocitate, condiţia dublei incriminări prevăzute la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol nu se va aplica cu condiţia ca infracţiunea care face obiectul cererii:
a)să fie una dintre infracţiunile enumerate la Articolul LAW.SURR 79 alineatul (4) [Domeniu de aplicare], astfel cum sunt definite de dreptul statului solicitant; şi
b)să fie pasibilă, în statul solicitant, de o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puţin trei ani.
3.Cooperarea în temeiul articolelor LAW.CONFISC.3 [Obligaţia de a furniza asistenţă]-LAW.CONFISC.7 [Informare spontană], în măsura în care asistenţa solicitată implică acţiuni coercitive, şi în temeiul articolelor LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii] şi LAW.CONFISC.9 [Executarea măsurilor provizorii] poate fi de asemenea refuzată dacă măsurile solicitate nu ar putut fi luate în temeiul dreptului intern al statului solicitat în scopul anchetelor sau al procedurilor într-un caz intern similar.
4.În cazul în care dreptul intern al statului solicitat impune acest lucru, cooperarea în temeiul articolelor LAW.CONFISC.3 [Obligaţia de a asista]-LAW.CONFISC.7 [Informare spontană], în măsura în care asistenţa solicitată implică o acţiune coercitivă, şi al articolelor LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii] şi LAW.CONFISC.9 [Executarea măsurilor provizorii] poate fi, de asemenea, refuzată în cazul în care măsurile solicitate sau orice alte măsuri cu efecte similare nu ar fi autorizate în temeiul dreptului intern al statului solicitant sau, în ceea ce priveşte autorităţile competente ale statului solicitant, dacă cererea nu este autorizată de o autoritate judiciară acţionând în legătură cu infracţiunile.
5.Cooperarea în temeiul articolelor LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare]- LAW.CONFISC.14 [privarea de libertate în caz de neplată] poate fi de asemenea refuzată în cazul în care:
a)în dreptul intern al statului solicitat, confiscarea nu este prevăzută pentru tipul de infracţiune vizat de cerere;
b)fără a aduce atingere obligaţiei prevăzute la articolul LAW.CONFISC.10 alineatul (3) [Obligaţia de confiscare], aceasta ar fi contrară principiilor dreptului intern al statului solicitat în ceea ce priveşte limitele confiscării în ceea ce priveşte relaţia dintre o infracţiune şi:
(xxii)un avantaj economic care ar putea fi considerat drept produse ale infracţiunii sau
(xxiii)bunuri care ar putea fi considerate drept instrumente ale infracţiunii;
c)în temeiul dreptului intern al statului solicitat, confiscarea nu mai poate fi impusă sau executată din cauza expirării termenului;
d)fără a aduce atingere articolului LAW.CONFISC.10 alineatele (5) şi (6) [Obligaţia de confiscare], cererea nu se referă la o condamnare anterioară, la o hotărâre de natură judiciară sau la o constatare dintr-o astfel de hotărâre că au fost săvârşite o infracţiune sau mai multe infracţiuni pe baza căreia s-a dispus sau se solicită confiscarea;
e)confiscarea nu este executorie în statul solicitant sau este încă supusă căilor de atac ordinare sau
f)cererea se referă la un ordin de confiscare care rezultă din hotărârea pronunţată în lipsa persoanei împotriva căreia a fost emis ordinul şi, în opinia statului solicitat, procedura desfăşurată de statul solicitant care a condus la o astfel de hotărâre nu a respectat drepturile minime de apărare recunoscute tuturor persoanelor cărora li se aduce o acuzaţie în materie penală.
6.În sensul alineatului (5) litera (f), se consideră că o hotărâre nu a fost pronunţată in absentia dacă:
a)a fost confirmată sau pronunţată după opoziţia persoanei în cauză sau
b)a fost pronunţată în apel, cu condiţia ca apelul să fi fost introdus de persoana în cauză.
7.Atunci când analizează, în sensul alineatului (5) litera (f), dacă au fost respectate drepturile minime la apărare, statul solicitat ia în considerare faptul că persoana în cauză a încercat în mod deliberat să se sustragă de la judecată sau faptul că persoana respectivă, după ce a avut posibilitatea de a introduce o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate in absentia, a ales să nu facă acest lucru. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care persoana în cauză, după ce a fost citată în mod corespunzător, a ales să nu se înfăţişeze şi nici să nu solicite o amânare.
8.Statele nu invocă secretul bancar ca motiv pentru a refuza cooperarea în temeiul prezentului titlu. În cazul în care dreptul său intern prevede acest lucru, un stat solicitat poate impune ca o cerere de cooperare care ar implica eliminarea secretului bancar să fie autorizată de o autoritate judiciară acţionând în legătură cu infracţiunile.
9.Statul solicitat nu poate invoca faptul că:
a)persoana cercetată sau care face obiectul unui ordin de confiscare emis de autorităţile statului solicitant este o persoană juridică ca obstacol în calea cooperării în temeiul prezentului titlu;
b)persoana fizică împotriva căreia a fost emis un ordin de confiscare a produselor a decedat sau persoana juridică împotriva căreia a fost emis un ordin de confiscare a produselor a fost ulterior dizolvată ca obstacol în calea acordării de asistenţă în conformitate cu litera (a) de la articolul LAW.CONFISC.10 alineatul (1) [Obligaţia de confiscare]; sau
c)persoana cercetată sau care face obiectul unui ordin de confiscare emis de autorităţile statului solicitant este menţionată în cerere atât ca autor al infracţiunii subiacente, cât şi ca autor al infracţiunii de spălare de bani ca obstacol în calea oricărei cooperări în temeiul prezentului titlu.
Art. 150: Articolul LAW.CONFISC.16: Consultarea şi informarea
În cazul în care există motive întemeiate să se creadă că executarea unui ordin de îngheţare sau de confiscare ar implica un risc real pentru protecţia drepturilor fundamentale, statul solicitat consultă statul solicitant înainte de a decide cu privire la executarea ordinului de îngheţare sau de confiscare şi poate solicita furnizarea oricăror informaţii necesare.
Art. 151: Articolul LAW.CONFISC.17: Amânare
Statul solicitat poate amâna luarea de măsuri cu privire la o cerere în cazul în care respectivele măsuri ar aduce atingere anchetelor sau procedurilor desfăşurate de autorităţile sale.
Art. 152: Articolul LAW.CONFISC.18: Aprobarea parţială sau condiţionată a unei cereri
Înainte de a refuza sau de a amâna cooperarea în temeiul prezentului titlu, statul solicitat examinează, dacă este cazul după consultarea statului solicitant, dacă cererea poate fi aprobată parţial sau sub rezerva unor condiţii pe care le consideră necesare.
Art. 153: Articolul LAW.CONFISC.19: Notificarea actelor
1.Statele îşi furnizează asistenţă reciproc, în cea mai mare măsură, în ceea ce priveşte notificarea sau comunicarea actelor judiciare persoanelor afectate de măsurile provizorii şi de confiscare.
2.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu este menită să aducă atingere:
a)posibilităţii de a trimite acte judiciare, prin poştă, direct persoanelor aflate în străinătate; şi
b)posibilităţii ca executorii judecătoreşti, funcţionarii sau alte autorităţi competente din statul de origine să efectueze notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin autorităţile consulare ale statului respectiv sau prin autorităţile judiciare, inclusiv executori judecătoreşti şi funcţionari sau alte autorităţi competente din statul de destinaţie.
3.Atunci când comunică sau notifică acte judiciare persoanelor aflate în străinătate care sunt afectate de măsuri provizorii sau de ordine de confiscare emise în statul de origine, acest stat menţionează căile de atac disponibile în temeiul dreptului său intern pentru persoanele în cauză.
Art. 154: Articolul LAW.CONFISC.20: Recunoaşterea hotărârilor pronunţate în străinătate
1.Atunci când primeşte o cerere de cooperare în temeiul articolelor LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii] - LAW.CONFISC.14 [Privarea de libertate în caz de neplată], statul solicitat recunoaşte orice hotărâre pronunţată de o autoritate judiciară în statul solicitant cu privire la drepturile revendicate de terţi.
2.Recunoaşterea poate fi refuzată în cazul în care:
a)părţile terţe nu au avut posibilitatea adecvată de a-şi exercita drepturile;
b)decizia este incompatibilă cu o decizie deja luată în statul solicitat cu privire la aceeaşi chestiune;
c)este incompatibilă cu ordinea publică a statului solicitat; sau
d)decizia a fost luată contrar dispoziţiilor în materie de competenţă exclusivă prevăzute de dreptul intern al statului solicitat.
Art. 155: Articolul LAW.CONFISC.21: Autorităţi
1.Fiecare stat desemnează o autoritate centrală responsabilă de trimiterea cererilor şi a răspunsurilor la cererile formulate în temeiul prezentului titlu, de executarea acestor cereri sau de transmiterea lor către autorităţile competente pentru executare.
2.Uniunea poate desemna un organism al Uniunii care, pe lângă autorităţile competente ale statelor membre, poate formula şi, dacă este cazul, executa cereri în temeiul prezentului titlu. În sensul prezentului titlu, orice astfel de cerere trebuie tratată ca o solicitare din partea unui stat membru. De asemenea, Uniunea poate desemna respectivul organism al Uniunii în calitate de autoritate centrală responsabilă în scopul trimiterii de cereri şi al furnizării de răspunsuri la cererile formulate în temeiul prezentului titlu.
Art. 156: Articolul LAW.CONFISC.22: Comunicarea directă
1.Autorităţile centrale comunică direct între ele.
2.În caz de urgenţă, cererile sau comunicările formulate în temeiul prezentului titlu pot fi trimise direct de către autorităţile judiciare ale statului solicitant către autorităţile omoloage ale statului solicitat. În astfel de cazuri, o copie este trimisă în acelaşi timp autorităţii centrale a statului solicitat prin intermediul autorităţii centrale a statului solicitant.
3.Atunci când cererea este formulată în temeiul alineatului (2), iar autoritatea nu este competentă să soluţioneze cererea, aceasta trimite cererea autorităţii naţionale competente şi informează în mod direct statul solicitant cu privire la aceasta.
4.Cererile sau comunicările formulate în temeiul articolelor LAW.CONFISC.3 [Obligaţia de a acorda asistenţă]-LAW.CONFISC.7 [Informare spontană] care nu implică acţiuni coercitive pot fi transmise direct de către autorităţile competente ale statului solicitant autorităţilor competente ale statului solicitat.
5.Proiectele de cereri sau de comunicări formulate în temeiul prezentului titlu pot fi trimise direct de către autorităţile judiciare ale statului solicitant autorităţilor judiciare ale statului solicitat, înainte de a trimite versiunea oficială a acestora, pentru a se asigura faptul că pot fi tratate eficient după primire şi că informaţiile pe care le conţin şi documentele justificative aferente sunt suficiente pentru a îndeplini cerinţele legislaţiei statului solicitat.
Art. 157: Articolul LAW.CONFISC.23: Formularul de cerere şi regimul lingvistic
1.Toate cererile în temeiul prezentului titlu se fac în scris. Acestea pot fi transmise pe cale electronică sau prin orice alt mijloc de telecomunicaţie, cu condiţia ca statul solicitant să fie pregătit, la cerere, să prezinte în orice moment o evidenţă scrisă a acestei comunicări, precum şi originalul.
2.Cererile formulate în temeiul alineatului (1) se redactează într-una dintre limbile oficiale ale statului solicitat sau în orice altă limbă indicată de către acesta sau în numele acestuia, în conformitate cu alineatul (3).
3.Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară limba sau limbile care, în plus faţă de limba sau limbile oficiale ale statului respectiv, pot fi utilizate pentru formularea de cereri în temeiul prezentului titlu.
4.Cererile de măsuri provizorii în temeiul articolului LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii] se formulează utilizând formularul prevăzut în ANEXA LAW-8.
5.Cererile de confiscare în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] se formulează utilizând formularul prevăzut în ANEXA LAW-8.
6.Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară poate modifica formularele menţionate la alineatele (4) şi (5), după este necesar.
7.Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pe de altă parte, pot notifica fiecare Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că solicită traducerea oricăror documente justificative într-una din limbile oficiale ale statului solicitat sau în orice altă limbă indicată în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. În cazul cererilor formulate în temeiul articolului LAW.CONFISC.8 alineatul (4) [Obligaţia de a lua măsuri provizorii], o astfel de traducere a documentelor justificative poate fi furnizată statului solicitat în termen de 48 de ore de la transmiterea cererii, fără a se aduce atingere termenelor prevăzute la articolul LAW.CONFISC.8 alineatul (4) [Obligaţia de a lua măsuri provizorii].
Art. 158: Articolul LAW.CONFISC.24: Legalizare
Documentele transmise în aplicarea prezentului titlu sunt scutite de toate formalităţile de legalizare.
Art. 159: Articolul LAW.CONFISC.25: Conţinutul cererii
1.În cererile de cooperare formulate în temeiul prezentului titlu se specifică:
a)autoritatea solicitantă şi autoritatea care efectuează anchetele sau procedurile;
b)obiectul şi motivul cererii;
c)aspectele cauzei, inclusiv faptele relevante (cum ar fi data, locul şi circumstanţele infracţiunii) la care se referă anchetele sau procedura, cu excepţia cazului unei cereri de notificare;
d)în măsura în care cooperarea implică măsuri coercitive:
(xxiv)textul dispoziţiilor legale sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, o declaraţie privind legea aplicabilă relevantă; şi
(xxv)indicarea faptului că măsura solicitată sau orice altă măsură cu efecte similare ar putea fi luată pe teritoriul statului solicitant în temeiul propriului său drept intern;
e)acolo unde este necesar şi în măsura în care este posibil:
(xxvi)datele persoanei sau ale persoanelor în cauză, inclusiv numele, data şi locul naşterii, cetăţenia şi locul în care se află, precum şi, în cazul unei persoane juridice, sediul acesteia; şi
(xxvii)bunurile cu privire la care se solicită cooperarea, locul în care se află acestea, legătura lor cu persoana sau persoanele vizate, orice legătură cu infracţiunea, precum şi orice informaţii disponibile referitoare la alte persoane, drepturi asupra bunurilor şi
f)orice procedură specifică pe care statul solicitant o doreşte respectată.
2.Într-o cerere de măsuri provizorii formulată în temeiul articolului LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii] în legătură cu punerea sub sechestru a bunurilor care fac obiectul unui ordin de confiscare constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani se indică, de asemenea, suma maximă pentru care se solicită recuperarea prin intermediul bunurilor respective.
3.Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, cererile formulate în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] conţin:
a)în cazul literei (a) de la articolul LAW.CONFISC.10 alineatul (1) [Obligaţia de confiscare]:
(xxviii)o copie certificată a ordinului de confiscare emis de instanţă în statul solicitant şi o expunere a motivelor pe baza cărora a fost emis ordinul, în cazul în care acestea nu sunt menţionate în ordinul propriu-zis;
(xxix)o atestare din partea autorităţii competente a statului solicitant conform căreia ordinul de confiscare este executoriu şi nu este supus căilor de atac ordinare;
(xxx)informaţii privind măsura în care ordinul se doreşte a fi executat şi
(xxxi)informaţii cu privire la necesitatea de a lua măsuri provizorii;
b)în cazul literei (b) de la articolul LAW.CONFISC.10 alineatul (1) [Obligaţia de confiscare], o expunere a faptelor invocate de statul solicitant, suficientă pentru a permite statului solicitat să solicite emiterea unui ordin în temeiul dreptului său intern;
c)atunci când părţile terţe au avut posibilitatea de a revendica drepturi, documente care să demonstreze acest lucru.
Art. 160: Articolul LAW.CONFISC.26: Vicii ale cererilor
1.În cazul în care o cerere nu respectă dispoziţiile prezentului titlu sau informaţiile furnizate nu sunt suficiente pentru a permite statului solicitat să soluţioneze cererea, statul respectiv poate cere statului solicitant să modifice cererea sau să o completeze cu informaţii suplimentare.
2.Statul solicitat poate stabili un termen pentru primirea acestor modificări sau informaţii.
3.Până la primirea modificărilor sau informaţiilor solicitate în legătură cu o cerere formulată în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare], statul solicitat poate lua orice alte măsuri prevăzute la articolele LAW.CONFISC.3 [Obligaţia de a acorda asistenţă]-LAW.CONFISC.9 [Executarea măsurilor provizorii].
Art. 161: Articolul LAW.CONFISC.27: Concurs de cereri
1.În cazul în care statul solicitat primeşte mai multe cereri în temeiul articolului LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii] sau al articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare] cu privire la aceeaşi persoană sau acelaşi bun, pluralitatea de cereri nu împiedică statul respectiv să trateze cererile care implică luarea de măsuri provizorii.
2.În caz de pluralitate de cereri în temeiul articolului LAW.CONFISC.10 [Obligaţia de confiscare], statul solicitat ia în considerare consultarea statelor solicitante.
Art. 162: Articolul LAW.CONFISC.28: Obligaţia de motivare
Statul solicitat motivează orice decizie de a refuza, amâna sau condiţiona cooperarea în temeiul prezentului titlu.
Art. 163: Articolul LAW.CONFISC.29: Informare
1.Statul solicitat informează prompt statul solicitant cu privire la:
a)acţiunea iniţiată pe baza unei cereri formulate în temeiul prezentului titlu;
b)rezultatul final al măsurilor întreprinse în baza unei cereri formulate în temeiul prezentului titlu;
c)decizia de a refuza, amâna sau condiţiona, integral sau parţial, cooperarea în temeiul prezentului titlu;
d)orice circumstanţe care fac imposibilă întreprinderea măsurilor vizate sau care sunt de natură să o întârzie în mod semnificativ şi
e)în cazul măsurilor provizorii luate în temeiul unei cereri formulate în conformitate cu articolele LAW.CONFISC.3 [Obligaţia de asistenţă]-LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii], dispoziţiile din dreptul său intern care ar conduce în mod automat la ridicarea măsurii provizorii.
2.Statul solicitant informează prompt statul solicitat cu privire la:
a)orice revizuire, decizie sau orice alt fapt care înlătură total ori parţial caracterul executoriu al ordinului de confiscare şi
b)orice evoluţie, de fapt sau de drept, pe baza căreia nu se mai justifică niciuna dintre măsurile prevăzute în prezentul titlu.
3.În cazul în care un stat, pe baza aceluiaşi ordin de confiscare, solicită confiscarea în mai multe state, acesta informează toate statele care sunt afectate de executarea ordinului în legătură cu cererea respectivă.
Art. 164: Articolul LAW.CONFISC.30: Restricţii de utilizare
1.Statul solicitat poate supune executarea unei cereri condiţiei ca, în absenţa consimţământului său prealabil, informaţiile sau probele obţinute să nu fie utilizate sau transmise ulterior de către autorităţile statului solicitant în vederea altor anchete sau proceduri decât cele specificate în cerere.
2.În absenţa consimţământului prealabil al statului solicitat, informaţiile sau probele furnizate de acesta în temeiul prezentului titlu nu sunt utilizate sau transmise de către autorităţile statului solicitant în vederea altor anchete sau proceduri decât cele specificate în cerere.
3.Datele cu caracter personal comunicate în temeiul prezentului titlu pot fi utilizate de către statul către care au fost transferate:
a)în scopul derulării procedurilor cărora li se aplică prezentul titlu;
b)pentru alte proceduri judiciare şi administrative direct legate de procedurile menţionate la litera (a);
c)pentru prevenirea unei ameninţări imediate şi grave la adresa siguranţei publice; sau
d)în orice alt scop, numai cu acordul prealabil al statului care comunică datele, cu excepţia cazului în care statul în cauză a obţinut consimţământul persoanei vizate.
4.Prezentul articol se aplică, de asemenea, datelor cu caracter personal care nu au fost comunicate, dar care au fost obţinute în alt mod în temeiul prezentului titlu.
5.Prezentul articol nu se aplică datelor cu caracter personal care sunt obţinute de Regatul Unit sau de un stat membru în temeiul prezentului titlu şi care provin din statul respectiv.
Art. 165: Articolul LAW.CONFISC.31: Confidenţialitate
1.Statul solicitant poate cere statului solicitat să păstreze confidenţialitatea cu privire la faptele şi elementele de fond ale cererii, mai puţin în măsura în care este necesar pentru a da curs acesteia. În cazul în care statul solicitat nu poate să respecte cerinţa de confidenţialitate, acesta informează imediat statul solicitant.
2.Statul solicitant păstrează confidenţialitatea oricăror probe şi informaţii furnizate de statul solicitat dacă acest lucru nu contravine principiilor de bază ale dreptului său intern şi dacă i se solicită acest lucru, mai puţin în măsura în care divulgarea probelor şi a informaţiilor respective este necesară pentru anchetele sau procedurile descrise în cerere.
3.Sub rezerva dispoziţiilor dreptului său intern, un stat care a primit informaţii spontane în temeiul articolului LAW.CONFISC.7 [Informare spontană] respectă cerinţele de confidenţialitate impuse de statul care furnizează informaţiile. În cazul în care statul destinatar nu se poate conforma unei astfel de cerinţe, acesta informează imediat statul expeditor.
Art. 166: Articolul LAW.CONFISC.32: Costuri
Costurile obişnuite necesare pentru a da curs unei cereri sunt suportate de statul solicitat. În cazul în care sunt necesare costuri substanţiale sau extraordinare pentru a da curs unei cereri, statul solicitant şi statul solicitat se consultă pentru a conveni asupra condiţiilor în care trebuie executată cererea şi asupra modului în care vor fi suportate costurile.
Art. 167: Articolul LAW.CONFISC.33: Daune-interese
1.În cazul în care o persoană a iniţiat o acţiune în justiţie privind răspunderea pentru daunele cauzate de un act sau o omisiune în ceea ce priveşte cooperarea în temeiul prezentului titlu, statele în cauză iau în considerare desfăşurarea de consultări reciproce, după caz, pentru a stabili modalităţile de repartizare a oricărei sume aferente daunelor-interese datorate.
2.Un stat care a devenit obiectul unui litigiu în materie de despăgubiri depune eforturi pentru a informa celălalt stat cu privire la astfel de litigii, dacă statul respectiv ar putea avea un interes în cauză.
Art. 168: Articolul LAW.CONFISC.34: Căi de atac
1.Fiecare stat se asigură că persoanele afectate de măsurile prevăzute la articolele LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii]-LAW.CONFISC.11 [Executarea confiscării] dispun de căi de atac efective pentru apărarea drepturilor lor.
2.Motivele de fond ale măsurilor solicitate în temeiul articolelor LAW.CONFISC.8 [Obligaţia de a lua măsuri provizorii]-LAW.CONFISC.11 [Executarea confiscării] nu sunt contestate în faţa unei instanţe din statul solicitat.
Art. 169: Articolul LAW.OTHER.134: Notificări
1.Până la data intrării în vigoare a prezentului acord, Uniunea şi Regatul Unit efectuează oricare dintre notificările prevăzute la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia privind infracţiunile politice], la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia] şi la articolul LAW.SURR.91 alineatul (4) [Consimţământul la predare] şi indică, în măsura în care acest lucru este posibil, dacă nu se face nicio astfel de notificare.
În măsura în care nu s-a efectual nicio astfel de notificare sau indicaţie în legătură cu un stat, la momentul menţionat la primul paragraf, notificările pot fi făcute în legătură cu statul respectiv cât mai curând posibil şi în termen de cel mult două luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
În această perioadă intermediară, orice stat pentru care nu s-a efectuat nicio notificare prevăzută la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia privind infracţiunile politice], la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia] sau la articolul LAW.SURR.91 alineatul (4) [Consimţământul la predare] şi care nu a făcut obiectul unei indicaţii privind lipsa unei astfel de notificări, poate face uz de posibilităţile prevăzute la articolul respectiv ca şi cum s-ar fi efectuat o astfel de notificare. În cazul articolului LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia], un stat poate recurge la posibilităţile prevăzute la articolul respectiv numai în măsura în care acest lucru este compatibil cu criteriile de efectuare a notificării.
2.Notificările menţionate la articolul LAW.SURR.79 alineatul (4) [Domeniul de aplicare], la articolul LAW.SURR.85 alineatul (1) [Recurgerea la autoritatea centrală], la articolul LAW.SURR.86 alineatul (2) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare], la articolul LAW.SURR.105 alineatul (1) [Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni], la articolul LAW.SURR.106 alineatul (1) [Predarea sau extrădarea ulterioară], la articolul LAW.CONLFISC.4 alineatul (4) [Cereri de informaţii privind conturile bancare şi casetele de valori], la articolul LAW.CONFISC.5 alineatul (5) [Cereri de informaţii privind tranzacţiile bancare], la articolul LAW.CONFISC.6 alineatul (5) [Cereri de monitorizare a tranzacţiilor bancare], la articolul LAW.CONFISC.15 alineatul (2) [Motive de refuz] şi la articolul LAW.CONFISC.23 alineatele (3) şi (7) [Formularul de cerere şi regimul lingvistic] pot fi efectuate în orice moment.
3.Notificările menţionate la articolul LAW.SURR.85 alineatul (1) [Recurgerea la autoritatea centrală], la articolul LAW.SURR.86 alineatul (2) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare] şi la articolul LAW.CONFISC.23 alineatele (3) şi (7) [Formularul de cerere şi regimul lingvistic] pot fi modificate în orice moment.
4.Notificările menţionate la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice], la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie], la articolul LAW.SURR.85 alineatul (1) [Recurgerea la autoritatea centrală], la articolul LAW.SURR.91 alineatul (4) [Consimţământul la predare], la articolul LAW.CONFISC.4 alineatul (4) [Cereri de informaţii privind conturile bancare şi casetele de valori], la articolul LAW.CONFISC.5 alineatul (5) [Cereri de informaţii privind tranzacţiile bancare] şi la articolul LAW.CONFISC.6 alineatul (5) [Cereri de monitorizare a tranzacţiilor bancare] pot fi retrase în orice moment.
5.Uniunea publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene informaţii privind notificările Regatului Unit menţionate la articolul LAW.SURR.85 alineatul (1) [Recurgerea la autoritatea centrală].
6._
(1)Până la data intrării în vigoare a prezentului acord, Regatul Unit notifică Uniunii identitatea următoarelor autorităţi:
a)autoritatea responsabilă cu primirea şi prelucrarea datelor PNR în temeiul titlului III [Transferul şi prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR)];
b)autoritatea considerată autoritate competentă de aplicare a legii în sensul titlului V [Cooperarea cu Europol] şi o scurtă descriere a competenţelor sale;
c)punctul de contact naţional desemnat în temeiul articolului LAW.EUROPOL.50 alineatul (1) [Punct de contact naţional şi ofiţeri de legătură];
d)autoritatea considerată autoritate competentă în sensul titlului VI [Cooperarea cu Eurojust] şi o scurtă descriere a competenţelor sale;
e)punctul de contact desemnat în temeiul articolului LAW.EUROJUST.65 alineatul (1) [Puncte de contact pentru Eurojust];
f)corespondentul naţional al Regatului Unit pe probleme legate de terorism desemnat în temeiul articolului LAW.EUROJUST.65 alineatul (2) [Puncte de contact pentru Eurojust];
g)autoritatea competentă în virtutea dreptului intern al Regatului Unit să execute un mandat de arestare, astfel cum se menţionează la articolul LAW.SURR.78 [Definiţii] litera (c) şi autoritatea competentă în virtutea dreptului intern al Regatului Unit să emită un mandat de arestare, astfel cum se menţionează la articolul LAW.SURR.78 [Definiţii] litera (d);
h)autorităţile centrale desemnate de Regatul Unit în temeiul articolului LAW.SURR.103 alineatul (3) [Tranzit];
i)autorităţile centrale desemnate de Regatul Unit în temeiul articolului LAW.EXINF.122 [Autorităţile centrale];
j)autorităţile centrale desemnate de Regatul Unit în temeiul articolului LAW.CONFISC.21 alineatul (1) [Autorităţi].
(2)Uniunea publică informaţii cu privire la autorităţile menţionate în primul paragraf în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
7.Până la intrarea în vigoare a prezentului acord, Uniunea notifică Regatului Unit, în numele său sau în numele statelor membre, după caz, identitatea următoarelor autorităţi:
a)unităţile de informaţii despre pasageri instituite sau desemnate de fiecare stat membru în scopurile primirii şi prelucrării datelor PNR în temeiul titlului III [Transferul şi prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR)];
b)autoritatea competentă în virtutea dreptului intern al Regatului Unit să execute un mandat de arestare, astfel cum se menţionează la articolul LAW.SURR.78 [Definiţii] litera (c) şi autoritatea competentă în virtutea dreptului intern al Regatului Unit să emită un mandat de arestare, astfel cum se menţionează la articolul LAW.SURR.78 [Definiţii] litera (d);
c)autorităţile centrale desemnate de fiecare stat membru în temeiul articolului LAW.SURR.103 alineatul (3) [Tranzit];
d)Organul Uniunii menţionat la articolul LAW.MUTAS.114 [Definiţia autorităţii competente];
e)autorităţile centrale desemnate de fiecare stat membru în temeiul articolului LAW.EXINF.122 [Autorităţile centrale];
f)autorităţile centrale desemnate de fiecare stat membru în temeiul articolului LAW.CONFISC.21 alineatul (1) [Autorităţi];
g)orice organism al Uniunii desemnat în temeiul primei teze de la articolul LAW.CONFISC.21 alineatul (2) [Autorităţi] şi dacă este desemnat şi ca autoritate centrală în temeiul ultimei teze de la alineatul respectiv.
8.Notificările efectuate în temeiul alineatului (6) sau (7) pot fi modificate în orice moment. Aceste modificări se notifică Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară.
9.Regatul Unit şi Uniunea pot notifica mai multe autorităţi în ceea ce priveşte alineatul (6) literele (a), (b), (d), (e), (g), (h), (i) şi (j) şi, respectiv, în ceea ce priveşte alineatul (7) şi pot limita aceste notificări numai în scopuri specifice.
10.În cazul în care Uniunea efectuează notificările menţionate la prezentul articol, aceasta indică statele membre cărora li se aplică notificarea sau dacă efectuează notificarea în nume propriu.
Art. 170: Articolul LAW.OTHER.135: Revizuire şi evaluare
1.Prezenta parte se revizuieşte în comun, în conformitate cu articolul FINPROV.3 [Revizuire] sau la cererea oricăreia dintre părţi, în cazul în care s-a convenit astfel de comun acord.
2.Părţile decid în prealabil cu privire la modalitatea în care se va derula revizuirea şi îşi comunică reciproc componenţa echipelor lor de revizuire. Echipele de revizuire sunt formate din persoane cu expertiză adecvată în ceea ce priveşte aspectele supuse revizuirii. Sub rezerva legislaţiei aplicabile, tuturor participanţilor la revizuire li se va cere să respecte confidenţialitatea discuţiilor şi să posede autorizările de securitate adecvate. În scopul acestor revizuiri, Regatul Unit şi Uniunea iau măsuri pentru a asigura accesul adecvat la documentaţia, sistemele şi personalul relevant.
3.Fără a aduce atingere alineatului (2), revizuirea abordează în special punerea în practică, interpretarea şi dezvoltarea prezentei părţi.
Art. 171: Articolul LAW.OTHER.136: Denunţare
1.Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare], fiecare parte poate denunţa în orice moment prezenta parte printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. În acest caz, prezenta parte încetează să mai fie în vigoare în prima zi a celei de-a noua luni de la data notificării.
2.Cu toate acestea, dacă prezenta parte este denunţată ca urmare a faptului că Regatul Unit sau un stat membru care a denunţat Convenţia europeană a drepturilor omului sau protocoalele 1, 6 sau 13 la aceasta, prezenta parte încetează să mai fie în vigoare de la data la care denunţarea intră în vigoare sau, în cazul în care denunţarea sa a fost notificată după această dată, în a cincisprezecea zi de la data notificării.
3.Dacă oricare din părţi notifică denunţarea în temeiul prezentului articol, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte pentru a decide ce măsuri sunt necesare pentru a se asigura că orice cooperare iniţiată în temeiul prezentei părţi se încheie în mod corespunzător. În orice caz, în ceea ce priveşte toate datele cu caracter personal obţinute prin cooperare în temeiul prezentei părţi înainte ca acesta să înceteze să mai fie în vigoare, părţile se asigură că nivelul de protecţie în temeiul căruia au fost transferate datele cu caracter personal este menţinut după intrarea în vigoare a denunţării.
Art. 172: Articolul LAW.OTHER.137: Suspendare
1.În cazul unor deficienţe grave şi sistemice în cadrul uneia dintre părţi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale sau principiul statului de drept, cealaltă parte poate suspenda prezenta parte sau titlurile acesteia, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. Această notificare precizează deficienţele grave şi sistemice pe care se întemeiază suspendarea.
2.În cazul unor deficienţe grave şi sistemice ale uneia dintre părţi în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal, inclusiv în cazul în care deficienţele respective au condus la încetarea aplicării unei decizii relevante privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie, cealaltă parte poate suspenda prezenta parte sau titlurile acesteia, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. Această notificare precizează deficienţele grave şi sistemice pe care se întemeiază suspendarea.
3.În sensul alineatului (2), "decizie relevantă privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie " înseamnă:
a)în ceea ce priveşte Regatul Unit, o decizie adoptată de Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2016/68082 sau cu un act legislativ similar adoptat ulterior, care să ateste nivelul adecvat de protecţie;
82Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării pedepselor şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO UE L 119, 4.5.2016, p. 89).
b)în ceea ce priveşte Uniunea, o decizie adoptată de Regatul Unit care să ateste nivelul adecvat de protecţie în scopul transferurilor care intră în domeniul de aplicare al părţii 3 din Legea privind protecţia datelor din 201883 sau un act legislativ similar adoptat ulterior.
83- 2018 - capitolul 12.
4.În ceea ce priveşte suspendarea titlului III [Transferul şi prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR)] sau a titlului X [Combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului], trimiterile la o "decizie relevantă privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie" includ, de asemenea:
a)în ceea ce priveşte Regatul Unit, o decizie adoptată de Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul general privind protecţia a datelor - Regulamentul (UE) 2016/67984 - sau cu un act legislativ similar adoptat ulterior, care să ateste nivelul adecvat de protecţie;
84Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (Text cu relevanţă pentru SEE), (JO UE L 119, 4.5.2016, p. 1).
b)în ceea ce priveşte Uniunea, o decizie adoptată de Regatul Unit care să ateste nivelul adecvat de protecţie în scopul transferurilor care intră în domeniul de aplicare al părţii 2 din Legea privind protecţia datelor din 2018 (sau un act legislativ similar adoptat ulterior).
5.Titlurile vizate de suspendare încetează, cu titlu provizoriu, să se aplice din prima zi a celei de a treia luni care urmează datei notificării menţionate la alineatul (1) sau (2), cu excepţia cazului în care, cel târziu cu două săptămâni înainte de expirarea perioadei respective, astfel cum a fost prelungită, în conformitate cu alineatul (7) litera (d), partea care a efectuat notificarea notifică în scris celeilalte părţi, pe cale diplomatică, că îşi retrage prima notificare sau că reduce domeniul de aplicare al suspendării. În acest din urmă caz, numai titlurile menţionate în a doua notificare încetează provizoriu să se aplice.
6.În cazul în care o parte notifică suspendarea unuia sau mai multor titluri din prezenta parte în conformitate cu alineatul (1) sau (2), cealaltă parte poate suspenda toate titlurile rămase, printr-o notificare scrisă, transmisă pe cale diplomatică, cu un preaviz de trei luni.
7.La notificarea unei suspendări în temeiul alineatului (1) sau (2), Consiliul de parteneriat este sesizat imediat cu privire la această chestiune. Consiliul de parteneriat analizează eventuale modalităţi de a permite părţii care a notificat suspendarea să amâne intrarea în vigoare a acesteia, să îi reducă domeniul de aplicare sau să o retragă. În acest scop, la recomandarea Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară, Consiliul de parteneriat poate:
a)să convină asupra unor interpretări comune ale dispoziţiilor prezentei părţi;
b)să recomande părţilor orice acţiune corespunzătoare;
c)să adopte adaptări corespunzătoare ale prezentei părţi care sunt necesare pentru a aborda motivele care stau la baza suspendării, cu o valabilitate maximă de 12 luni; şi
d)să prelungească termenul menţionat la alineatul (5) cu până la trei luni.
8.Dacă oricare din părţi notifică suspendarea în temeiul prezentului articol, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte pentru a decide ce măsuri sunt necesare pentru a se asigura că orice cooperare iniţiată în temeiul prezentei părţi şi afectată de notificare se încheie în mod corespunzător. În orice caz, în ceea ce priveşte toate datele cu caracter personal obţinute prin cooperare în temeiul prezentei părţi înainte ca acele titluri vizate de suspendarea să înceteze, provizoriu, să se mai aplice, părţile se asigură că nivelul de protecţie în temeiul căruia au fost transferate datele cu caracter personal este menţinut după intrarea în vigoare a suspendării.
9.Titlurile suspendate sunt repuse în aplicare în prima zi a lunii următoare datei la care partea care a notificat suspendarea în conformitate cu alineatul (1) sau (2) a notificat în scris celeilalte părţi, pe cale diplomatică, intenţia sa de a repune în aplicare titlurile suspendate. Partea care a notificat suspendarea în temeiul alineatului (1) sau (2) face acest lucru imediat după ce deficienţele grave şi sistemice ale celeilalte părţi pe care s-a bazat suspendarea încetează să existe.
10.La notificarea intenţiei de a repune în aplicare titlurile suspendate în conformitate cu alineatul (9), titlurile rămase suspendate în temeiul alineatului (6) sunt repuse în aplicare în acelaşi timp cu titlurile suspendate în temeiul alineatului (1) sau (2).
Art. 173: Articolul LAW.OTHER.138: Cheltuieli
Părţile şi statele membre, inclusiv instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile părţilor sau ale statelor membre, suportă propriile cheltuieli care decurg din punerea în aplicare a prezentei părţi, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în prezentul acord.
Art. 174: Articolul LAW.DS.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a stabili un mecanism rapid, eficace şi eficient pentru evitarea şi soluţionarea litigiilor dintre părţi referitoare la prezenta parte, inclusiv a litigiilor referitoare la prezenta parte atunci când aceasta se aplică situaţiilor reglementate de alte dispoziţii din prezentul acord, pentru a se ajunge, dacă este posibil, la o soluţie agreată reciproc.
Art. 175: Articolul LAW.DS.2: Domeniu de aplicare
1.Prezentul titlu se aplică litigiilor dintre părţi cu privire la prezenta parte ("dispoziţiile vizate").
2.Dispoziţiile vizate includ toate dispoziţiile din prezentei părţi, cu excepţia:
a)Articolul LAW.GEN.5 [Domeniul de aplicare al cooperării în cazul în care un stat membru nu mai participă la măsuri similare în temeiul dreptului Uniunii];
b)Articolul LAW.PRUM.19 [Suspendare şi excludere din sfera de aplicare];
c)Articolul LAW.PNR.28 [Păstrarea datelor PNR] alineatul (14);
d)Articolul LAW.PNR.38 [Suspendarea cooperării în temeiul prezentului titlu];
e)Articolul LAW.OTHER.136: [Denunţare];
f)Articolul LAW.OTHER.137: [Suspendare]; şi
g)Articolul LAW.DS.6: [Suspendare].
Art. 176: Articolul LAW.DS.3: Exclusivitate
Părţile se angajează să nu sesizeze niciunui alt mecanism de soluţionare decât cel prevăzut în prezentul titlu în legătură cu un eventual litigiu apărut între ele cu privire la prezenta parte.
Art. 177: Articolul LAW.DS.4: Consultări
1.În cazul în care o parte ("partea reclamantă") consideră că cealaltă parte ("partea pârâtă") a încălcat o obligaţie care decurge din prezentei părţi, părţile depun eforturi pentru a soluţiona problema prin iniţierea de consultări cu bună-credinţă, cu scopul de a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.
2.Partea reclamantă poate solicita consultări printr-o cerere scrisă transmisă părţii pârâte. Partea reclamantă precizează în cererea scrisă motivele cererii, identificând acţiunile sau omisiunile pe care partea reclamantă le consideră ca determinând încălcarea unei obligaţii de către partea pârâtă, precizând dispoziţiile reglementate pe care le consideră aplicabile.
3.Partea pârâtă răspunde prompt la cerere, şi în termen de cel mult două săptămâni de la data transmiterii sale. Consultările au loc periodic pe parcursul unei perioade de trei luni de la data transmiterii cererii personal sau prin orice alte mijloace de comunicare convenite de părţi.
4.Consultările se încheie în termen de trei luni de la data primirii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin să continue consultările.
5.Partea reclamantă poate solicita ca consultările să aibă loc în cadrul Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară sau al Consiliului de parteneriat. Prima reuniune are loc în termen de o lună de la cererea de consultare menţionată la alineatul (2) din prezentul articol. Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară poate decide în orice moment să sesizeze Consiliul de parteneriat cu privire la această chestiune. De asemenea, Consiliul de parteneriat se poate autosesiza cu privire la această chestiune. Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară sau, după caz, Consiliul de parteneriat poate soluţiona litigiul printr-o decizie. O astfel de decizie este considerată o soluţie convenită de comun acord în sensul articolului LAW.DS.5 [Soluţia convenită de comun acord].
6.Partea reclamantă îşi poate retrage în orice moment cererea de consultări în mod unilateral. În acest de caz, consultările se încheie imediat.
7.Consultările şi, în special, toate informaţiile considerate confidenţiale şi poziţiile adoptate de părţi în cursul consultărilor sunt confidenţiale.
Art. 178: Articolul LAW.DS.5: Soluţia de comun acord
1.Părţile pot în orice moment să ajungă la o soluţie convenită de comun acord cu privire la orice litigiu menţionat la articolul LAW.DS.2 [Domeniul de aplicare].
2.Soluţia convenită de comun acord poate fi adoptată printr-o decizie a Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară sau a Consiliului de parteneriat. În cazul în care soluţia convenită de comun acord de către părţi constă într-un acord privind interpretările comune ale dispoziţiilor prezentei părţi, o astfel de soluţie convenită de comun acord se adoptă printr-o decizie a Consiliului de parteneriat.
3.Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare, în termenul convenit, soluţia stabilită de comun acord.
4.Cel târziu la data expirării termenului convenit, partea care pune în aplicare soluţia informează în scris cealaltă parte cu privire la orice măsuri luate pentru punerea în aplicare a soluţiei convenite de comun acord.
Art. 179: Articolul LAW.DS.6: Suspendare
1.În cazul în care consultările prevăzute la articolul LAW.DS.4 [Consultări] nu au condus la o soluţie convenită de comun acord în sensul articolului LAW.DS.5 [Soluţia convenită de comun acord], cu condiţia ca partea reclamantă să nu îşi retragă cererea de consultări în conformitate cu articolul LAW.DS.4 alineatul (6) [Consultări] şi în cazul în care consideră că partea pârâtă încalcă grav obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor vizate la articolul LAW.DS.4 alineatul (2) [Consultări], partea reclamantă poate suspenda titlurile din prezenta parte care au legătură cu încălcarea gravă, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. Această notificare precizează încălcarea gravă a obligaţiilor de către partea pârâtă pe care se întemeiază suspendarea.
2.Titlurile vizate de suspendare încetează provizoriu să se aplice din prima zi a celei de a treia luni care urmează datei notificării menţionate la alineatul (1) sau de la orice altă dată convenită de comun acord de către părţi, cu excepţia cazului în care, cel târziu cu două săptămâni înainte de expirarea perioadei respective, partea reclamantă notifică în scris părţii pârâte, pe cale diplomatică, retragerea primei notificări sau reducerea domeniului de aplicare al suspendării. În acest din urmă caz, numai titlurile menţionate în a doua notificare încetează provizoriu să se aplice.
3.În cazul în care partea reclamantă notifică suspendarea unuia sau mai multor titluri din prezenta parte în conformitate cu alineatul (1), partea pârâtă poate suspenda toate titlurile rămase, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică, cu un preaviz de trei luni.
4.Dacă se notifică suspendarea în temeiul prezentului articol, Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară se reuneşte pentru a decide ce măsuri sunt necesare pentru a se asigura că orice cooperare iniţiată în temeiul prezentei părţi şi afectate de notificare se încheie în mod corespunzător. În orice caz, în ceea ce priveşte toate datele cu caracter personal obţinute prin cooperare în temeiul prezentei părţi înainte ca acele titluri vizate de suspendarea să înceteze, provizoriu, să se mai aplice, părţile se asigură că nivelul de protecţie în temeiul căruia au fost transferate datele cu caracter personal este menţinut după intrarea în vigoare a suspendării.
5.Titlurile suspendate sunt repuse în aplicare în prima zi a lunii următoare datei la care partea reclamantă a notificat în scris părţii pârâte, pe cale diplomatică, intenţia sa de a repune în aplicare titlurile suspendate. Partea reclamantă face acest lucru imediat ce consideră că încălcarea gravă a obligaţiilor care au stat la baza suspendării a încetat să existe.
6.La notificarea de către partea reclamantă a intenţiei sale de a reintroduce titlurile suspendate în conformitate cu alineatul (5), titlurile rămase suspendate de partea pârâtă în temeiul alineatului (3) sunt repuse în aplicare în acelaşi timp cu titlurile suspendate de partea reclamantă în temeiul alineatului (1).
Art. 180: Articolul LAW.DS.7: Termene
1.Toate termenele prevăzute în prezentul titlu se calculează în săptămâni sau luni, după caz, începând din ziua următoare actului la care se referă.
2.Orice perioadă de timp menţionată în prezentul titlu poate fi modificată prin acordul reciproc al părţilor.