Titlul vii - PREDARE - Acord din 30-dec-2020 COMERCIAL ŞI DE COOPERARE ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, PE DE O PARTE, ŞI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, PE DE ALTĂ PARTE

Acte UE

Jurnalul Oficial 444L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 23 Februarie 2021
TITLUL VII:PREDARE
Art. 75: Articolul LAW.SURR.76: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a asigura că sistemul de extrădare dintre statele membre, pe de o parte, şi Regatul Unit, pe de altă parte, se bazează pe un mecanism de predare în temeiul unui mandat de arestare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
Art. 76: Articolul LAW.SURR.77: Principiul proporţionalităţii
Cooperarea prin intermediul mandatului de arestare este necesară şi proporţională, ţinând seama de drepturile persoanei căutate şi de interesele victimelor şi având în vedere gravitatea faptei, pedeapsa probabilă care ar fi impusă şi posibilitatea ca un stat să ia măsuri mai puţin coercitive decât predarea persoanei căutate, în special pentru a se evita perioade inutil de lungi de arest preventiv.
Art. 77: Articolul LAW.SURR.78: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)"mandat de arestare" înseamnă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării şi predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate;
b)"autoritate judiciară" înseamnă o autoritate care este, în temeiul dreptului intern, un judecător, o instanţă sau un procuror. Un procuror este considerat autoritate judiciară numai în măsura în care dreptul intern prevede acest lucru;
c)"autoritate judiciară de executare" înseamnă autoritatea judiciară a statului de executare care este competentă să execute mandatul de arestare în temeiul dreptului intern al statului respectiv;
d)"autoritate judiciară emitentă" înseamnă autoritatea judiciară a statului emitent care este competentă să emită un mandat de arestare în temeiul dreptului intern al statului respectiv.
Art. 78: Articolul LAW.SURR.79: Domeniu de aplicare
1.Un mandat de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de dreptul statului emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate a căror durată maximă este de cel puţin 12 luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă privativă de libertate cu o durată de cel puţin patru luni.
2.Fără a aduce atingere alineatelor (3) şi (4), predarea este supusă condiţiei ca faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare să constituie o infracţiune în temeiul dreptului statului de executare, oricare ar fi elementele constitutive sau încadrarea acesteia.
3.Sub rezerva articolului LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] literele (b)-(h), a articolului LAW.SURR.81 alineatul (1) [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], a articolului LAW.SURR.82 [Excepţia legată de infracţiunile politice], a articolului LAW.SURR.83 [Excepţia legată de cetăţenie] şi a articolului LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], un stat nu refuză executarea unui mandat de arestare emis în legătură cu următoarele fapte atunci când acestea sunt pasibile de o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 12 luni:
a)faptele oricărei persoane care contribuie la săvârşirea, de către un grup de persoane care acţionează într-un scop comun, a uneia sau mai multor infracţiuni în domeniul terorismului, prevăzute la articolele 1 şi 2 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, încheiată la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, sau în legătură cu traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope sau infracţiuni de omucidere, vătămări corporale grave, răpire, sechestrare, luare de ostatici sau de viol, chiar şi în cazul în care această persoană nu participă la executarea propriu-zisă a infracţiunii sau a infracţiunilor respective; contribuţia acesteia trebuie să fi fost intenţionată şi săvârşită având cunoştinţă de faptul că participarea va contribui la realizarea activităţilor infracţionale ale grupului; sau
b)terorismul, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7.
4.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, pe bază de reciprocitate, condiţia dublei incriminări prevăzută la alineatul (2) nu se va aplica, cu condiţia ca infracţiunea pe baza căreia a fost emis mandatul să fie:
a)una dintre infracţiunile enumerate la alineatul (5), astfel cum sunt definite de dreptul statului emitent şi
b)pasibilă, în statul emitent, de o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puţin trei ani.
5.Infracţiunile menţionate la alineatul (4) sunt:
- participare la un grup criminal organizat;
- terorismul, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7;
- trafic de persoane;
- exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;
- traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;
- traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;
- corupţia, inclusiv darea de mită;
- fraudă, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Regatului Unit, ale unui stat membru sau ale Uniunii;
- spălarea produselor infracţiunii;
- falsificarea de monede;
- fapte legate de criminalitatea informatică;
- infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi traficul ilicit de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie;
- facilitarea intrării şi a şederii ilegale;
- omor;
- vătămările corporale grave;
- traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane;
- răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici;
- rasismul şi xenofobia;
- furt organizat sau armat;
- trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;
- înşelăciune;
- racketul şi extorcarea de fonduri;
- contrafacerea şi pirateria produselor;
- falsificarea de documente administrative şi uzul de fals;
- falsificarea mijloacelor de plată;
- traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
- trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
- trafic de vehicule furate;
- viol;
- incendiere cu intenţie;
- crime care ţin de competenţa Curţii Penale Internaţionale;
- sechestrare ilegală de aeronave, nave, vehicule spaţiale şi
- sabotajul.
Art. 79: Articolul LAW.SURR.80: Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare
Executarea mandatului de arestare se refuză:
a)atunci când infracţiunea care se află la baza mandatului de arestare este acoperită de amnistie în statul de executare, atunci când acesta ar avea competenţa să urmărească această infracţiune în temeiul dreptului său penal;
b)atunci când din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv de un stat pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în cazul în care a fost impusă o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în temeiul dreptului statului de condamnare; sau
c)atunci când persoana care face obiectul mandatului de arestare nu poate, datorită vârstei sale, să răspundă penal pentru faptele aflate la originea acestui mandat, în temeiul dreptului statului de executare.
Art. 80: Articolul LAW.SURR.81: Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare
(1)Executarea mandatului de arestare se poate refuza:
a)dacă, într-unul dintre cazurile prevăzute la articolul LAW.SURR.79 alineatul (2) [Domeniu de aplicare], fapta care stă la baza mandatului de arestare nu constituie o infracţiune în temeiul dreptului statului de executare; cu toate acestea, în materie de taxe sau impozite, vămi şi schimb valutar, executarea mandatului de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că dreptul statului de executare nu impune acelaşi tip de taxe sau impozite sau nu prevede acelaşi tip de norme în materie de taxe sau impozite sau acelaşi tip de reglementări în materie de vămi şi schimb valutar ca dreptul statului emitent;
b)dacă persoana care face obiectul mandatului de arestare este urmărită penal în statul de executare pentru aceeaşi faptă care stă la baza mandatului de arestare;
c)dacă autorităţile judiciare ale statului membru de executare au decis fie să nu înceapă urmărirea penală pentru infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare, fie să îi pună capăt, sau dacă persoana căutată a făcut obiectul unei hotărâri definitive într-un stat membru, pentru aceleaşi fapte, prin intermediul căreia se împiedică desfăşurarea ulterioară a procedurii;
d)dacă s-a prescris acţiunea penală sau pedeapsa, în conformitate cu legislaţia statului de executare, iar faptele sunt de competenţa acestui stat, în conformitate cu dreptul său penal;
e)dacă, din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare, rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv de o ţară terţă pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în cazul în care a fost impusă o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în temeiul dreptului ţara de condamnare;
f)dacă mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate şi persoana căutată rămâne în statul de executare, este cetăţean sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranţă în conformitate cu dreptul său intern; dacă este necesar consimţământul persoanei căutate pentru transferul pedepsei sau al măsurii de siguranţă către statul de executare, statul de executare poate refuza executarea mandatului de arestare numai după ce persoana căutată consimte la transferul pedepsei sau al măsurii de siguranţă privative de libertate;
g)dacă mandatul de arestare se referă la infracţiuni care:
(i)în conformitate cu dreptul statului de executare, au fost săvârşite în întregime sau parţial pe teritoriul statului de executare sau într-un loc considerat ca atare sau
(ii)au fost săvârşite în afara teritoriului statului executant şi legislaţia statului executant nu permite urmărirea judiciară pentru aceleaşi infracţiuni, dacă sunt comise în afara teritoriului său;
h)dacă există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că mandatul de arestare a fost emis cu scopul de a urmări penal sau de a pedepsi o persoană pe criterii legate de sexul, rasa, religia, originea etnică, cetăţenia sau naţionalitatea, limba, opiniile politice sau orientarea sexuală a persoanei sau că se poate aduce atingere situaţiei acestei persoane pentru oricare din aceste motive;
i)dacă mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate şi persoana căutată nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, cu excepţia cazului în care mandatul de arestare precizează că persoana, în conformitate cu alte cerinţe procedurale definite în dreptul intern al statului emitent:
(iii)în timp util,
(A)fie a fost citată personal şi, prin urmare, a fost informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de data şi locul procesului stabilit;
şi
(B)a fost informată că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care persoana respectivă nu se prezintă la proces
sau
(iv)având cunoştinţă de data şi locul procesului stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces
sau
(v)după ce i s-a înmânat decizia şi a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale:
(A)persoana a declarat în mod expres că nu contestă decizia;
sau
(B)nu a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac în intervalul de timp corespunzător
sau
(vi)persoanei nu i s-a înmânat personal decizia, însă:
(A)i se va înmâna decizia personal şi fără întârziere după predare şi va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale;
şi
(B)persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, astfel cum se menţionează în mandatul de arestare relevant.
(2)În cazul în care un mandat de arestare este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (i) punctul (iv), iar persoana în cauză nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire la existenţa unui proces penal împotriva sa, această persoană ar putea solicita, atunci când este informată cu privire la conţinutul mandatului de arestare, o copie a hotărârii judecătoreşti, înaintea începerii procedurii de predare. Imediat după primirea informaţiilor privind cererea, autoritatea emitentă va furniza persoanei vizate o copie a hotărârii judecătoreşti, prin intermediul autorităţii de executare. Cererea persoanei vizate nu întârzie procedura de predare sau decizia de a executa mandatul de arestare. Hotărârea judecătorească îi este furnizată persoanei în cauză numai în scop informativ; aceasta nu va fi considerată o notificare formală a hotărârii judecătoreşti şi nici nu va declanşa curgerea termenelor aplicabile pentru solicitarea unei noi proceduri de judecată sau a unui apel.
(3)În cazul în care o persoană este predată în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (i) punctul (iv) şi această persoană a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, până la încheierea acestor proceduri detenţia persoanei respective care aşteaptă rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac este revizuită în conformitate cu dreptul intern al statului emitent, până la finalizarea procedurilor, fie în mod regulat, fie la solicitarea persoanei în cauză. O astfel de revizuire include, în special, posibilitatea de a suspenda sau întrerupe detenţia. Rejudecarea cauzei sau promovarea căii de atac încep în timp util, după predare.
Art. 81: Articolul LAW.SURR.82: Excepţia legată de infracţiunile politice
1.Executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că statul de executare poate considera infracţiunea drept o infracţiune politică, o infracţiune conexă unei infracţiuni politice sau o infracţiune inspirată de motive politice.
2.Cu toate acestea, Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că alineatul (1) se va aplica numai în legătură cu:
a)infracţiunile prevăzute la articolele 1 şi 2 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului;
b)infracţiunile de conspiraţie sau de asociere pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni dintre cele prevăzute la articolele 1 şi 2 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, dacă aceste infracţiunile de conspiraţie sau de asociere corespund descrierii faptelor menţionate la articolul LAW.SURR.79 alineatul (3) [Domeniul de aplicare] din prezentul acord; şi
c)terorism, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7 din prezentul acord.
3.Atunci când a fost emis un mandat de arestare de către un stat care a făcut o notificare, astfel cum se menţionează la alineatul (2), sau de către un stat în numele căruia s-a făcut o astfel de notificare, statul de executare al mandatului de arestare poate să aplice principiul reciprocităţii.
Art. 82: Articolul LAW.SURR.83: Excepţia legată de cetăţenie
1.Executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că persoana căutată este cetăţean al statului de executare.
2.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că propriii lor cetăţeni nu vor fi predaţi sau că predarea propriilor cetăţeni nu va fi autorizată decât în anumite condiţii specificate. Notificarea se bazează pe motive legate de principiile fundamentale sau de practica ordinii juridice interne a Regatului Unit sau a statului în numele căruia a fost efectuată notificarea. Într-un astfel de caz, Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre sau Regatul Unit pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară, într-un termen rezonabil de la primirea notificării celeilalte părţi, că autorităţile judiciare de executare din acel stat membru sau din Regatul Unit, după caz, pot refuza predarea propriilor cetăţeni către statul respectiv sau că predarea este autorizată numai în anumite condiţii specificate.
3.În cazul în care un stat a refuzat să execute un mandat de arestare pe motiv că, în cazul Regatului Unit, a făcut o notificare sau, în cazul unui stat membru, Uniunea a efectuat o notificare în numele său, astfel cum se menţionează la alineatul (2), statul respectiv ia în considerare introducerea unei acţiuni împotriva propriului cetăţean care să fie proporţională cu obiectul mandatului de arestare, ţinând seama de opiniile statului emitent. În situaţiile în care o autoritate judiciară decide să nu iniţieze o astfel de procedură, victima infracţiunii pe care se bazează mandatul de arestare poate primi informaţii cu privire la decizie în conformitate cu dreptul intern aplicabil.
4.În cazul în care autorităţile competente ale unui stat iniţiază proceduri împotriva propriului cetăţean în conformitate cu alineatul (3), statul respectiv se asigură că autorităţile sale competente sunt în măsură să ia măsurile corespunzătoare pentru a asista victimele şi martorii în situaţiile în care aceştia îşi au reşedinţa într-un alt stat, în special în ceea ce priveşte modul în care se desfăşoară procedurile.
Art. 83: Articolul LAW.SURR.84: Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale
Executarea mandatului de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată următoarelor garanţii:
a)dacă infracţiunea pe baza căreia a fost emis mandatul de arestare este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură de siguranţă privativă de libertate cu caracter permanent în statul emitent, statul de executare poate supune executarea respectivului mandat de arestare condiţiei ca statul emitent să garanteze, într-un mod considerat suficient de statul de executare, că statul emitent va reexamina pedeapsa sau măsura impusă, la cerere sau cel târziu după 20 de ani, sau că va încuraja aplicarea unor măsuri de clemenţă pe care persoana are dreptul să le solicite, în temeiul dreptului sau al practicii statului emitent, în vederea neexecutării acelei pedepse sau măsuri;
b)dacă persoana care face obiectul unui mandat de arestare în scopul urmăririi penale este cetăţean sau rezident al statului de executare, predarea poate fi supusă condiţiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul de executare pentru a executa acolo sancţiunea sau măsura de siguranţă privativă de libertate care a fost pronunţată împotriva sa în statul emitent. dacă este necesar consimţământul persoanei căutate pentru transferul pedepsei sau al măsurii de siguranţă către statul de executare, garanţia că persoana în cauză este returnată în statul de executare pentru a-şi executa pedeapsa este supusă condiţiei ca persoana căutată, după ce a fost audiată, să consimtă să fie returnată în statul de executare;
c)dacă există motive serioase de a crede că există un risc real pentru protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei căutate, autoritatea judiciară de executare poate solicita, după caz, garanţii suplimentare cu privire la tratamentul persoanei căutate după predarea acesteia înainte de a decide dacă să execute mandatul de arestare.
Art. 84: Articolul LAW.SURR.85: Recursul la autoritatea centrală
1.Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre, pot notifica, fiecare, Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară: în cazul Regatului Unit, autoritatea sa centrală, şi, în cazul Uniunii, autorităţile centrale ale fiecărui stat care a desemnat o astfel de autoritate sau, dacă sistemul juridic 352 al statului relevant prevede astfel, autorităţile centrale care acordă asistenţă autorităţilor judiciare competente.
2.Atunci când trimit Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară notificarea menţionată la alineatul (1), Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să indice că, în urma organizării sistemului judiciar intern al statelor în cauză, autoritatea centrală sau autorităţile centrale sunt responsabile de transmiterea şi primirea administrativă a mandatelor de arestare, precum şi de orice alt tip de corespondenţă oficială referitoare la transmiterea şi primirea administrativă a mandatelor de arestare. Aceste indicaţii sunt obligatorii pentru toate autorităţile statului emitent.
Art. 85: Articolul LAW.SURR.86: Conţinutul şi forma mandatului de arestare
1.Mandatul de arestare conţine următoarele informaţii, prezentate în conformitate cu formularul din ANEXA LAW-5:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei căutate;
b)numele, adresa, numerele de telefon şi de fax şi adresa de e-mail a autorităţii judiciare emitente;
c)indicarea existenţei unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii având acelaşi efect, intrând în sfera de aplicare a articolului LAW.SURR.79 [Domeniu de aplicare];
d)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, în special în ceea ce priveşte articolul LAW.SURR.79 [Domeniu de aplicare];
e)o descriere a circumstanţelor în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data, locul şi măsura în care persoana căutată a participat la comiterea infracţiunii;
f)pedeapsa pronunţată, dacă este vorba despre o hotărâre definitivă, sau seria de pedepse prevăzute pentru infracţiune de dreptul statului emitent; şi
g)în măsura posibilă, alte consecinţe ale infracţiunii.
2.Mandatul de arestare se traduce în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului de executare. Regatul Unit şi Uniunea, acţionând în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că va fi acceptată o traducere în una sau mai multe limbi oficiale ale unui stat.
Art. 86: Articolul LAW.SURR.87: Transmiterea unui mandat de arestare
Dacă se cunoaşte locul unde se află persoana căutată, autoritatea judiciară emitentă poate transmite direct autorităţii judiciare de executare mandatul de arestare.
Art. 87: Articolul LAW.SURR.88: Procedura detaliată de transmitere a unui mandat de arestare
1.În cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte ce autoritate este autoritatea judiciară de executare competentă, aceasta efectuează cercetările necesare, în vederea obţinerii acestei informaţii de la statul de executare.
2.Autoritatea judiciară emitentă poate solicita Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală ("Interpol") să transmită un mandat de arestare.
3.Autoritatea judiciară emitentă poate transmite mandatul de arestare prin orice mijloc sigur care permite obţinerea unei urme scrise a transmiterii, în condiţii care să-i permită statului de executare să verifice autenticitatea mandatului de arestare.
4.Toate dificultăţile legate de transmiterea sau autenticitatea oricărui document necesar pentru executarea mandatului de arestare sunt soluţionate prin contacte directe între autorităţile judiciare implicate sau, după caz, cu implicarea autorităţilor centrale ale statelor.
5.În cazul în care autoritatea care primeşte un mandat de arestare nu este competentă pentru a-i da curs, aceasta transmite din oficiu mandatul de arestare autorităţii competente a statului său şi informează în consecinţă autoritatea judiciară emitentă.
Art. 88: Articolul LAW.SURR.89: Drepturile persoanei căutate
1.Dacă o persoană căutată este arestată în scopul executării unui mandat de arestare, autoritatea judiciară de executare informează această persoană, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la existenţa şi conţinutul mandatului de arestare, precum şi cu privire la posibilitatea oferită persoanei respective de a consimţi la predarea sa către statul emitent.
2.O persoană căutată care este arestată în scopul executării unui mandat de arestare şi care nu vorbeşte sau nu înţelege limba în care se desfăşoară procedurile aferente mandatului de arestare are dreptul de a fi asistată de un interpret şi de a i se furniza o traducere scrisă în limba maternă a persoanei căutate sau în orice altă limbă pe care persoana respectivă o vorbeşte sau o înţelege, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare.
3.Persoana căutată are dreptul ca, în momentul arestării, să fie asistată de un avocat, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare.
4.Persoana căutată este informată cu privire la dreptul său de a numi un avocat în statul emitent în scopul asistării avocatului din statul de executare în cadrul procedurilor aferente mandatului de arestare. Prezentul alineat nu aduce atingere termenelor prevăzute la articolul LAW.SURR.101 [Termene pentru predarea persoanei].
5.O persoană căutată care este arestată are dreptul ca autorităţile consulare ale statului său de cetăţenie sau, în cazul în care persoana respectivă este apatridă, autorităţile consulare ale statului în care persoana respectivă îşi are reşedinţa obişnuită, să fie informate cu privire la arestare fără întârzieri nejustificate şi să comunice cu autorităţile respective, dacă persoana respectivă doreşte acest lucru.
Art. 89: Articolul LAW.SURR.90: Menţinerea persoanei în detenţie
Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare, cu condiţia ca autoritatea competentă a acelui stat să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.
Art. 90: Articolul LAW.SURR.91: Consimţământul la predare
1.În cazul în care persoana arestată îşi exprimă consimţământul cu privire la predarea sa, acest consimţământ şi, după caz, renunţarea sa expresă la drepturile conferite de principiul specialităţii, prevăzute la articolul LAW.SURR.105 alineatul (2) [Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni], trebuie date în faţa autorităţii judiciare de executare, în conformitate cu dreptul intern al statului de executare.
2.Fiecare stat adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că acest consimţământ şi, după caz, renunţarea menţionate la alineatul (1), sunt obţinute în condiţii care să arate faptul că persoana în cauză le-a exprimat în mod liber, cu conştientizarea deplină a consecinţelor. În acest scop, persoana căutată are dreptul la un avocat.
3.Consimţământul şi, după caz, renunţarea prevăzute la alineatul (1), sunt consemnate într-un proces-verbal, în conformitate cu procedura prevăzută de dreptul intern al statului de executare.
4.Consimţământul este, în principiu, irevocabil. Fiecare stat poate să prevadă că acest consimţământ şi, după caz, renunţarea prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol pot fi revocate, în conformitate cu normele aplicabile în dreptul intern. În acest caz, perioada cuprinsă între data consimţământului şi cea a revocării acestuia nu este luată în considerare pentru stabilirea termenului prevăzut la articolul LAW.SURR.101 [Termenul pentru predarea persoanei]. Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că doresc să recurgă la această posibilitate, specificând procedurile prin care este posibilă revocarea consimţământului, precum şi orice modificare a acestor proceduri.
Art. 91: Articolul LAW.SURR.92: Audierea persoanei căutate
În cazul în care persoana arestată nu consimte la predare astfel cum se prevede la articolul LAW.SURR.91 [Consimţământul la predare], aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului de executare.
Art. 92: Articolul LAW.SURR.93: Decizia de predare
1.Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele şi în conformitate cu condiţiile definite în prezentul titlu, în special în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul LAW.SURR.77 [Principiul proporţionalităţii], dacă persoana în cauză trebuie să fie predată.
2.Dacă autoritatea judiciară de executare consideră că informaţiile comunicate de statul emitent sunt insuficiente pentru a-i permite să decidă cu privire la predare, aceasta solicită să i se furnizeze de urgenţă informaţiile suplimentare necesare, în special în legătură cu articolul LAW.SURR.77 [Principiul proporţionalităţii], articolele LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] - LAW.SURR.82 [Excepţia legată de infracţiunile politice], articolul LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale] şi articolul LAW.SURR.86 [Conţinutul şi forma mandatului de arestare], şi poate stabili un termen pentru primirea acestora, ţinând seama de necesitatea de a respecta termenele stabilite la articolul LAW.SURR.95 [Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare].
3.Autoritatea judiciară emitentă poate să transmită în orice moment toate informaţiile suplimentare utile autorităţii judiciare de executare.
Art. 93: Articolul LAW.SURR.94: Decizia în cazul concursului de cereri
1.În cazul în care două sau mai multe state au emis un mandat european de arestare sau un mandat de arestare pentru aceeaşi persoană, autoritatea judiciară de executare decide care mandat de arestare trebuie executat, ţinând seama în mod corespunzător de toate circumstanţele, în special, de gravitatea relativă a infracţiunilor şi de locul săvârşirii acestora, de datele respective ale mandatelor de arestare sau mandatelor europene de arestare, de scopul emiterii mandatelor - urmărirea penală sau executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate -, precum şi de obligaţiile legale ale statelor membre care decurg din dreptul Uniunii în ceea ce priveşte, în special, principiul libertăţii de circulaţie şi principiul nediscriminării pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.
2.Autoritatea judiciară de executare a unui stat membru poate solicita avizul Eurojust pentru a face alegerea prevăzută la alineatul (1).
3.În cazul unui conflict între un mandat de arestare şi o cerere de extrădare prezentată de o ţară terţă, decizia de acordare a priorităţii fie mandatului de arestare, fie cererii de extrădare este luată de autoritatea competentă a statului de executare, luând în considerare în mod corespunzător toate circumstanţele, în special cele prevăzute la alineatul (1), precum şi cele menţionate de convenţia aplicabilă.
4.Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiilor statelor care decurg din Statutul Curţii Penale Internaţionale.
Art. 94: Articolul LAW.SURR.95: Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare
1.Un mandat de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.
2.În cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în zece zile de la data exprimării consimţământului.
3.În celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.
4.În cazuri particulare, atunci când mandatul de arestare nu poate fi executat în termenele prevăzute la alineatele (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre aceasta, indicând motivele întârzierii. Într-un astfel de cazuri, termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.
5.Cât timp autoritatea judiciară de executare nu ia o decizie definitivă privind executarea mandatului de arestare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective a persoanei.
6.Orice refuz de a executa un mandat de arestare trebuie să fie motivat.
Art. 95: Articolul LAW.SURR.96: Situaţia în aşteptarea deciziei
1.Atunci când mandatul de arestare a fost emis în scopul efectuării urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare:
a)fie acceptă audierea persoanei căutate, în conformitate cu articolul LAW.SURR.97 [Audierea persoanei în aşteptarea deciziei], sau
b)acceptă transferul temporar al persoanei căutate.
2.Condiţiile şi durata transferului temporar sunt stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
3.În caz de transfer temporar, persoana trebuie să se poată întoarce în statul de executare pentru a asista la audierile care o privesc, în cadrul procedurii de predare.
Art. 96: Articolul LAW.SURR.97: Audierea persoanei în aşteptarea deciziei
1.Persoana căutată este audiată de o autoritate judiciară. În acest scop, persoana căutată este asistată de un avocat numit în conformitate cu dreptul statului emitent.
2.Audierea persoanei căutate se realizează în conformitate cu dreptul statului de executare şi în condiţiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
3.Autoritatea judiciară de executare competentă poate însărcina o altă autoritate judiciară a statului din care provine să participe la audierea persoanei căutate, pentru a garanta aplicarea corectă a prezentului articol.
Art. 97: Articolul LAW.SURR.98: Privilegii şi imunităţi
1.Atunci când persoana căutată beneficiază de un privilegiu sau de o imunitate de jurisdicţie sau de executare în statul de executare, termenele prevăzute la articolul LAW.SURR.95 [Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare] încep să curgă doar atunci când sau dacă autoritatea judiciară de executare a fost informată cu privire la faptul că s-a ridicat privilegiul sau imunitatea în cauză.
2.Statul de executare se asigură că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare pentru predarea efectivă, în momentul în care persoana nu mai beneficiază de un asemenea privilegiu sau de o asemenea imunitate.
3.Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii depinde de o autoritate a statului de executare, autoritatea judiciară de executare îi solicită acelei autorităţi să îşi exercite această competenţă fără întârziere. Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii este de competenţa unei autorităţi dintr-un alt stat sau dintr-o ţară terţă sau de competenţa unei organizaţii internaţionale, autoritatea judiciară emitentă îi solicită acelei autorităţi să îşi exercite această competenţă.
Art. 98: Articolul LAW.SURR.99: Conflictul de obligaţii internaţionale
1.Prezentul acord nu aduce atingere obligaţiilor statului de executare atunci când persoana căutată a fost extrădată către acest stat dintr-o ţară terţă şi atunci când această persoană este protejată de dispoziţia privind specialitatea din cadrul acordului în temeiul căruia a fost extrădată. Statul de executare ia toate măsurile necesare pentru a solicita, fără întârziere, consimţământul ţării terţe din care a fost extrădată persoana căutată, astfel încât această persoană să poată fi predată statului care a emis mandatul de arestare. Termenele prevăzute la articolul LAW.SURR.95 [Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului de arestare] nu încep să curgă decât din ziua în care principiul specialităţii încetează să se mai aplice.
2.Până la primirea deciziei din partea ţării terţe din care a fost extrădată persoana căutată, statul de executare se asigură că sunt îndeplinite în continuare condiţiile materiale necesare pentru predarea efectivă.
Art. 99: Articolul LAW.SURR.100: Notificarea deciziei
Autoritatea judiciară de executare notifică de îndată autorităţii judiciare emitente decizia privind modul în care urmează să se dea curs mandatului de arestare.
Art. 100: Articolul LAW.SURR.101: Termenul pentru predarea persoanei
1.Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
2.Persoana căutată este predată în termen de cel mult zece zile de la data deciziei definitive privind executarea mandatului de arestare.
3.În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre state, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată astfel convenită.
4.În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că predarea ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă în acest sens şi convine cu aceasta asupra unei noi date de predare. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
5.La expirarea termenelor prevăzute la alineatele (2)-(4), în cazul în care persoana căutată se mai află în detenţie, aceasta este pusă în libertate. Autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă se contactează reciproc de îndată ce se constată că o persoană urmează să fie eliberată în temeiul prezentului alineat şi convin asupra modalităţilor de predare a persoanei respective.
Art. 101: Articolul LAW.SURR.102: Predarea amânată sau condiţionată
1.După ce a decis executarea mandatului de arestare, autoritatea judiciară de executare poate să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul de executare sau, dacă a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul statului de executare, o pedeapsă la care a fost condamnată pentru săvârşirea unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul de arestare.
2.În loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului emitent persoana căutată, în condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord de autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia.
Art. 102: Articolul LAW.SURR.103: Tranzit
1.Fiecare stat permite tranzitul pe teritoriul său al unei persoane căutate care este predată, cu condiţia să fi primit informaţii cu privire la:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei care face obiectul mandatului de arestare;
b)existenţa unui mandat de arestare;
c)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii; şi
d)descrierea circumstanţelor în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data şi locul.
2.Statul în numele căruia a fost făcută o notificare în conformitate cu articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie], potrivit căreia predarea cetăţenilor proprii nu va fi executată sau nu va fi autorizată decât în anumite condiţii specificate, poate să refuze, în aceleaşi condiţii, tranzitul cetăţenilor proprii pe teritoriul său sau să supună acest tranzit aceloraşi condiţii.
3.Statele desemnează o autoritate însărcinată cu primirea cererilor de tranzit şi a documentelor necesare, precum şi a oricărei alte corespondenţe oficiale privind cererile de tranzit.
4.Cererea de tranzit şi informaţiile menţionate la alineatul (1) pot fi adresate autorităţii desemnate în temeiul alineatului (3) prin orice mijloc care permite înregistrarea scrisă a transmiterii. Statul de tranzit notifică decizia sa prin acelaşi procedeu.
5.Prezentul articol nu se aplică în cazul utilizării căilor aeriene fără escală prevăzută. Cu toate acestea, în caz de aterizare neprevăzută, statul emitent furnizează autorităţii desemnate în temeiul alineatului (3) informaţiile prevăzute la alineatul (1).
6.Atunci când tranzitul se referă la o persoană care trebuie să fie extrădată de o ţară terţă către un stat, se aplică mutatis mutandis prezentul articol. În special, trimiterile la un "mandat de arestare" sunt tratate ca trimiteri la o "cerere de extrădare".
Art. 103: Articolul LAW.SURR.104: Computarea perioadei de detenţie executate în statul de executare
1.Statul emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în statul emitent toate perioadele de detenţie rezultând din executarea unui mandat de arestare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate.
2.Toate informaţiile privind durata detenţiei persoanei căutate pe baza mandatului de arestare sunt transmise de autoritatea judiciară de executare sau de autoritatea centrală desemnată în temeiul articolului LAW.SURR.85 [Recursul la autoritatea centrală] autorităţii judiciare emitente în momentul predării.
Art. 104: Articolul LAW.SURR.105: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni
1.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre, pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, în relaţiile cu alte state cărora li se aplică aceeaşi notificare, se prezumă că sa dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepţia situaţiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
2.Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate în alt mod pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea persoanei.
3.Alineatul (2) din prezentul articol nu se aplică în următoarele cazuri:
a)persoana nu a părăsit teritoriul statului căruia i-a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când a revenit pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;
b)infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate;
c)procesul penal nu are drept consecinţă aplicarea unei măsuri care restrânge libertatea persoanei;
d)persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă unei pedepse pecuniare, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăţii sale individuale;
e)persoana şi-a dat consimţământul la predare, renunţând, după caz, în acelaşi timp la principiul specialităţii, în conformitate cu articolul LAW.SURR.91 [Consimţământul la predare];
f)persoana a renunţat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităţii pentru infracţiuni specifice anterioare predării sale; renunţarea trebuie să se facă în faţa autorităţii judiciare competente ale statului emitent şi să fie consemnată în conformitate cu dreptul intern al acestui stat; aceasta trebuie să fie redactată astfel încât să reiasă clar că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber, cu conştientizarea deplină a consecinţelor; în acest scop, persoana are dreptul la un avocat; şi
g)autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimţământul, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
4.Cererea de consimţământ se prezintă autorităţii judiciare de executare, însoţită de informaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.86 alineatul (1) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare] şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul LAW.SURR.86 alineatul (2) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare]. Consimţământul este dat în cazul în care infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu. Consimţământul se refuză pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] şi, în alte cazuri, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.81 [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice] şi la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie]. Decizia este luată în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii. Pentru situaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], statul emitent trebuie să ofere garanţiile prevăzute la acel articol.
Art. 105: Articolul LAW.SURR.106: Predarea sau extrădarea ulterioară
1.Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele sale membre, pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, în relaţiile cu alte state cărora li se aplică aceeaşi notificare, se prezumă că sa dat consimţământul pentru predarea unei persoane către un alt stat decât statul de executare, în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, cu excepţia situaţiei în care, într-un caz particular, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
2.În orice situaţie, o persoană care a fost predată statului emitent în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare poate să fie predată către un alt stat decât statul de executare, în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, fără consimţământul statului de executare, în următoarele cazuri:
a)persoana căutată nu a părăsit teritoriul statului căruia i-a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când a revenit pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;
b)persoana căutată consimte să fie predată către un alt stat decât statul de executare, în temeiul unui mandat de arestare sau al unui mandat european de arestare; consimţământul trebuie să fie dat în faţa autorităţilor judiciare competente ale statului emitent şi să fie consemnat în conformitate cu dreptul intern al acestui stat; acesta trebuie să fie redactat astfel încât să reiasă că persoana în cauză l-a exprimat în mod liber, cu conştientizarea deplină a consecinţelor; în acest scop, persoana căutată are dreptul la un avocat; şi
c)persoana căutată nu face obiectul principiului specialităţii, în conformitate cu literele (a), (e), (f) sau (g) de la articolul LAW.SURR.105 alineatul (3) [Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni].
3.Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat, în conformitate cu următoarele norme:
a)cererea de consimţământ se prezintă în conformitate cu articolul LAW.SURR.87 [Transmiterea unui mandat de arestare], însoţită de informaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.86 alineatul (1) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare] şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul LAW.SURR.86 alineatul (2) [Conţinutul şi forma mandatului de arestare];
b)consimţământul este dat în cazul în care infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord;
c)decizia este luată în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii; şi
d)Consimţământul se refuză pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] şi, în alte cazuri, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul LAW.SURR.81 [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], la articolul LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice] şi la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie].
4.Pentru situaţiile menţionate la articolul LAW.SURR.84 [Garanţii pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], statul emitent trebuie să ofere garanţiile prevăzute în acesta.
5.Fără a aduce atingere alineatului (1), o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat de arestare nu este extrădată unei ţări terţe fără consimţământul autorităţii competente a statului care a predat-o. Acest consimţământ este acordat în conformitate cu convenţiile prin care acest stat îşi asumă obligaţii, precum şi cu dreptul intern.
Art. 106: Articolul LAW.SURR.107: Predarea unor bunuri
1.La cererea autorităţii judiciare emitente sau din proprie iniţiativă, autoritatea judiciară de executare pune sub sechestru şi predă, în conformitate cu dreptul său intern, bunurile:
a)care pot servi drept mijloace de probă sau
b)care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârşirii infracţiunii.
2.Predarea bunurilor prevăzute la alineatul (1) este efectuată chiar şi în cazul în care mandatul de arestare nu poate fi executat, ca urmare a decesului sau a evadării persoanei căutate.
3.Atunci când bunurile prevăzute la alineatul (1) sunt susceptibile de a fi puse sub sechestru sau de a fi confiscare pe teritoriul statului de executare, acest stat poate, în cazul în care bunurile sunt necesare unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le predea statului emitent, sub rezerva restituirii.
4.Drepturile pe care statul de executare sau părţi terţe le-ar fi dobândit asupra bunurilor prevăzute la alineatul (1) sunt menţinute. Atunci când există asemenea drepturi, statul emitent restituie bunurile statului de executare fără a percepe taxe, de îndată ce procedura penală s-a încheiat.
Art. 107: Articolul LAW.SURR.108: Cheltuieli
1.Cheltuielile angajate pe teritoriul statului de executare pentru executarea mandatului de arestare sunt suportate de acest stat.
2.Toate celelalte cheltuieli sunt în sarcina statului emitent.
Art. 108: Articolul LAW.SURR.109: Raporturile cu alte instrumente juridice
1.Fără a aduce atingere aplicării acestora în relaţiile dintre state şi ţările terţe, prezentul titlu înlocuieşte, de la data intrării în vigoare a prezentului acord, dispoziţiile corespunzătoare ale următoarelor convenţii aplicabile în materie de extrădare, în relaţiile dintre Regatul Unit, pe de o parte, şi statele membre, pe de altă parte:
a)Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, precum şi protocoalele adiţionale la aceasta; şi
b)Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, în ceea ce priveşte extrădarea.
2.În măsura în care convenţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică teritoriilor statelor sau unor teritorii pentru ale căror relaţii externe este responsabil un stat, cărora nu li se aplică prezentul titlu, aceste convenţii continuă să reglementeze raporturile existente între aceste teritorii şi celelalte state.
Art. 109: Articolul LAW.SURR.110: Analiza notificărilor
Atunci când efectuează revizuirea comună a prezentului titlu, astfel cum se menţionează la articolul LAW.OTHER.135 alineatul (1) [Revizuire şi evaluare], părţile iau în considerare, de asemenea, necesitatea de a menţine notificările efectuate în temeiul articolului LAW.SURR.79 alineatul (4) [Domeniu de aplicare], al articolului LAW.SURR.82 alineatul (2) [Excepţia legată de infracţiunile politice] şi al articolului LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie]. Dacă notificările menţionate la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia legată de cetăţenie] nu sunt reînnoite, acestea expiră la cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Notificările menţionate la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia] pot fi reînnoite sau efectuate pentru prima dată numai în cursul celor trei luni anterioare celei de a cincea aniversări a intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, o dată la cinci ani, cu condiţia ca, la momentul respectiv, să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul LAW.SURR.83 alineatul (2) [Excepţia privind cetăţenia].
Art. 110: Articolul LAW.SURR.111: Mandate de arestare în curs de executare în cazul excluderii din sfera de aplicare
În pofida articolului LAW.GEN.5 [Domeniul de aplicare al cooperării în cazul în care un stat membru nu mai participă la măsuri similare în temeiul dreptului Uniunii]; a articolului LAW.OTHER.136 [Denunţare] şi a articolului LAW.OTHER.137 [Suspendare], dispoziţiile prezentului titlu se aplică în ceea ce priveşte mandatele de arestare în cazul în care persoana căutată a fost arestată înainte ca prezentul titlu să înceteze să se aplice în scopul executării unui mandat de arestare, indiferent de decizia autorităţii judiciare de executare privind menţinerea în detenţie sau eliberarea provizorie a persoanei căutate.
Art. 111: Articolul LAW.SURR.112: Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente
Prezentul titlu se aplică în ceea ce priveşte mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului81 de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziţie în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziţie.
81Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO UE L 190, 18.7.2002, p. 1).