Directiva 1640/31-mai-2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi de modificare şi abrogare a Directivei (UE) 2015/849

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 19 Iunie 2024

Dată act: 31-mai-2024

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului. Directiva respectivă stabileşte un cadru juridic cuprinzător, pe care Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) l-a consolidat şi mai mult prin abordarea riscurilor emergente şi sporirea transparenţei în ceea ce priveşte beneficiarii reali. În pofida realizărilor întemeiate pe cadrul juridic respectiv, experienţa a arătat că Directiva (UE) 2015/849 ar trebui îmbunătăţită şi mai mult pentru a atenua în mod adecvat riscurile, pentru a depista în mod eficace tentativele infracţionale de utilizare abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în scopuri infracţionale şi pentru a consolida integritatea pieţei interne.

(3)La punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/849 au fost identificate variaţii semnificative în ceea ce priveşte practicile şi abordările autorităţilor competente din Uniune, precum şi lipsa unor mecanisme suficient de eficace pentru cooperarea transfrontalieră. Prin urmare, este oportun să se definească cerinţe mai clare, care ar trebui să contribuie la o bună cooperare la nivelul Uniunii, permiţând totodată statelor membre să ţină seama de particularităţile sistemelor lor naţionale.

(4)Această directivă face parte dintr-un pachet cuprinzător care vizează consolidarea cadrului Uniunii privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului (CSB/CFT). Prezenta directivă împreună cu Regulamentele (UE) 2023/1113 (⁶), (UE) 2024/1624 (⁷) şi (UE) 2024/1620 (⁸) ale Parlamentului European şi ale Consiliului vor constitui cadrul juridic care va reglementa cerinţele în materie de CSB/CFT pe care urmează să le îndeplinească entităţile obligate şi va sta la baza cadrului instituţional al Uniunii privind CSB/CFT, inclusiv în ceea ce priveşte instituirea Autorităţii pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului (ACSB).

(5)Spălarea banilor şi finanţarea terorismului se produc deseori în context internaţional. Măsurile adoptate la nivelul Uniunii care nu ţin seama de coordonarea şi cooperarea la nivel internaţional ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în acest domeniu ar trebui să fie compatibile cu alte acţiuni întreprinse la nivel internaţional şi cel puţin la fel de stricte ca acestea. Acţiunea Uniunii ar trebui să ţină seama în continuare în mod special de recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) şi de instrumentele altor organisme internaţionale active în lupta împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului, actele legislative relevante ale Uniunii ar trebui, după caz, să fie aliniate la standardele internaţionale privind combaterea spălării banilor, a finanţării terorismului şi a proliferării adoptate de GAFI în februarie 2012 (denumite în continuare "recomandările GAFI revizuite") şi la modificările ulterioare aduse acestor standarde.

(6)Ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile specifice legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului care afectează anumite sectoare economice la nivel naţional reduc capacitatea statelor membre de a contribui la integritatea şi soliditatea sistemului financiar al Uniunii. Prin urmare, este oportun să se permită statelor membre ca atunci când identifică astfel de sectoare şi riscuri specifice să decidă să aplice cerinţe în materie de CSB/CFT şi în alte sectoare decât cele vizate de Regulamentul (UE) 2024/1624. Pentru a menţine eficacitatea pieţei interne şi a sistemului Uniunii de CSB/CFT, Comisia ar trebui să fie în măsură, cu sprijinul ACSB, să evalueze dacă este justificată aplicarea avută în vedere de statele membre şi în alte sectoare cerinţe în materie de CSB/CFT. În cazurile în care interesul superior al Uniunii ar fi atins prin măsuri luate la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte sectoare specifice, Comisia ar trebui să informeze statul membru care intenţionează să aplice cerinţele în materie de CSB/CFT la sectoarele respective că ia măsuri la nivelul Uniunii, iar statul membru ar trebui să se abţină de la adoptarea măsurilor avute în vedere la nivel naţional, cu excepţia cazului în care măsurile respective sunt menite să abordeze un risc urgent.

(7)Anumite categorii de entităţi obligate sunt supuse unor cerinţe de autorizare sau de reglementare pentru a-şi putea furniza serviciile, în timp ce pentru alte categorii de operatori accesul la profesie nu este reglementat. Indiferent de cadrul care se aplică exercitării profesiei sau a activităţii, toate entităţile obligate acţionează în calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii şi trebuie să dezvolte competenţe specifice în materie de CSB/CFT pentru a îndeplini această sarcină. Statele membre ar trebui să aibă în vedere furnizarea de cursuri de formare persoanelor care doresc să exercite profesiile entităţilor respective, pentru a le permite să îşi îndeplinească atribuţiile. Statele membre ar putea lua în considerare, de exemplu, includerea unor cursuri despre CSB/CFT în oferta academică aferentă profesiilor respective sau cooperarea cu asociaţiile profesionale pentru a forma persoanele care sunt începătoare în profesiile respective.

(8)În cazul în care entităţile obligate nu sunt supuse unor cerinţe specifice de autorizare sau de înregistrare, statele membre ar trebui să dispună de sisteme care să permită supraveghetorilor să cunoască cu certitudine sfera de cuprindere a populaţiei pe care o supraveghează, pentru a asigura supravegherea adecvată a respectivelor entităţi obligate. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să impună cerinţe specifice de înregistrare în scopul CSB/CFT în cazul în care acest lucru nu este necesar pentru identificarea entităţilor obligate, cum este cazul, de exemplu, atunci când înregistrarea în scopuri de TVA permite identificarea operatorilor care desfăşoară activităţi ce intră în domeniul de aplicare al cerinţelor în materie de CSB/CFT.

(9)În ceea ce priveşte casele de schimb valutar, casele de încasare a cecurilor, furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăţi şi furnizorii de servicii de jocuri de noroc, precum şi societăţile financiare holding cu activitate mixtă, supraveghetorii ar trebui să se asigure că persoanele care conduc efectiv activitatea entităţilor respective şi beneficiarii reali ai acestor entităţi au o bună reputaţie şi acţionează cu onestitate şi integritate şi deţin cunoştinţele şi expertiza necesare pentru îndeplinirea funcţiilor lor. Criteriile pentru a stabili dacă o persoană îndeplineşte aceste cerinţe ar trebui, ca o condiţie minimă, să reflecte necesitatea de a proteja entităţile respective împotriva utilizării lor abuzive de către directorii sau beneficiarii lor reali în scopuri infracţionale. Pentru a promova o abordare comună în ceea ce priveşte verificarea de către supraveghetori a îndeplinirii acestor cerinţe de către personalul de conducere şi beneficiarii reali ai entităţilor obligate, ACSB ar trebui să emită orientări privind criteriile de evaluare a bunei reputaţii, onestităţii şi integrităţii şi criteriile de evaluare cunoştinţei şi expertizei.

(10)Pentru a evalua dacă persoanele care deţin o funcţie de conducere în entităţile obligate sau care le controlează pe acestea într-un alt mod sunt potrivite pentru rolul respectiv, orice schimb de informaţii privind condamnările ar trebui să se efectueze în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului (⁹) şi cu Decizia 2009/316/JAI a Consiliului (¹⁰). În plus, supraveghetorii ar trebui să poată accesa toate informaţiile necesare pentru a verifica cunoştinţele şi expertiza personalului de conducere de nivel superior, precum şi buna reputaţie, onestitatea şi integritatea acestora, şi cele ale beneficiarilor reali ai entităţii obligate, inclusiv informaţiile disponibile din surse fiabile şi independente.

(11)Sistemele de acordare a dreptului de şedere investitorilor prezintă riscuri şi vulnerabilităţi, în special în ceea ce priveşte spălarea banilor, eludarea măsurilor restrictive ale Uniunii, corupţia şi evaziunea fiscală, care ar putea genera, în cele din urmă, anumite riscuri pentru securitatea Uniunii. De exemplu, deficienţele în funcţionarea anumitor sisteme, inclusiv absenţa proceselor de gestionare a riscurilor sau punerea în aplicare deficitară a acestor procese, pot crea oportunităţi de corupţie, întrucât verificările deficitare sau aplicate în mod inconsecvent cu privire la sursa fondurilor şi sursa averii solicitanţilor ar putea spori riscurile ca astfel de sisteme să fie exploatate de solicitanţi în scopuri infracţionale, vizând legitimarea fondurilor obţinute prin mijloace ilicite. Pentru a evita ca riscurile care decurg din funcţionarea unor astfel de sisteme să afecteze sistemul financiar al Uniunii, statele membre al căror drept intern permite acordarea dreptului de şedere în schimbul oricărui tip de investiţii ar trebui, prin urmare, să instituie măsuri de atenuare a riscurilor asociate de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului. Astfel de măsuri ar trebui să includă un proces adecvat de gestionare a riscurilor, inclusiv monitorizarea eficace a punerii sale în aplicare, verificări ale profilului solicitanţilor, inclusiv obţinerea de informaţii cu privire la sursa fondurilor şi sursa averii acestora, precum şi verificarea informaţiilor privind solicitanţii în raport cu informaţiile deţinute de autorităţile competente.

(12)Comisia are competenţele necesare pentru a analiza ameninţările transfrontaliere specifice care ar putea afecta piaţa internă şi care nu pot fi identificate şi combătute în mod eficient de statele membre în mod individual. Prin urmare, ar trebui să i se încredinţeze responsabilitatea de a coordona evaluarea riscurilor legate de activităţile transfrontaliere. Implicarea experţilor relevanţi, cum ar fi Grupul de experţi privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului, reprezentanţii unităţilor de informaţii financiare (FIU) şi, după caz, ai altor organe de la nivelul Uniunii, inclusiv ACSB, este esenţială pentru eficacitatea procesului de evaluare a riscurilor. Evaluările riscurilor şi experienţa de la nivel naţional sunt, de asemenea, o sursă importantă de informaţii pentru acest proces. Această evaluare a riscurilor transfrontaliere de către Comisie nu ar trebui să implice prelucrarea de date cu caracter personal. În orice caz, datele ar trebui să fie complet anonimizate. Autorităţile de supraveghere a protecţiei datelor la nivelul Uniunii şi la nivel naţional ar trebui să fie implicate doar în cazul în care evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului are un impact asupra vieţii private şi protecţiei datelor persoanelor. Pentru a maximiza sinergiile dintre evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii şi la nivel naţional, Comisia şi statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a aplica metodologii coerente.

(14)Statele membre sunt în continuare cele mai în măsură să identifice, să evalueze, să înţeleagă şi să decidă cum să atenueze riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care le afectează în mod direct. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a identifica, a evalua şi a înţelege în mod corespunzător riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care este expus, precum şi riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice, şi pentru a defini o strategie naţională coerentă vizând punerea în aplicare a unor măsuri de atenuare a riscurilor respective. O astfel de evaluare naţională a riscurilor ar trebui să includă o descriere a structurii instituţionale şi a procedurilor regimului de CSB/CFT al statului membru, precum şi a resurselor umane şi financiare alocate, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile. Pentru a asigura în permanenţă înţelegerea riscurilor, statele membre ar trebui să îşi actualizeze periodic evaluarea naţională a riscurilor, şi ar trebui, de asemenea, să o poată completa cu actualizări şi evaluări specifice ale riscurilor asociate anumitor sectoare, produse sau servicii.

(15)Entităţile juridice şi construcţiile juridice pot oferi infractorilor un mijloc de a se ascunde sub o aparentă legitimitate şi, prin urmare, ar putea fi utilizate în mod abuziv pentru a spăla produse ilicite, fie pe plan intern, fie la nivel transfrontalier. Pentru a atenua aceste riscuri, este important ca statele membre să înţeleagă riscurile asociate entităţilor juridice şi construcţiilor juridice care sunt situate pe teritoriul lor, fie pentru că entităţile sunt stabilite pe teritoriul lor, fie pentru că persoanele care deţin calitatea de trustee ai unor trust-uri exprese sau persoanele care deţin poziţii echivalente în construcţii juridice similare sunt stabilite sau îşi au reşedinţa pe teritoriul lor ori administrează construcţia juridică de pe teritoriul lor. În cazul construcţiilor juridice, având în vedere dreptul constituitorului de a alege legea care reglementează construcţia juridică, este, de asemenea, important ca statele membre să înţeleagă riscurile asociate construcţiilor juridice care pot fi stabilite în temeiul dreptului lor, indiferent dacă legislaţia lor reglementează în mod explicit construcţiile juridice sau dacă crearea lor se întemeiază pe libertatea contractuală a părţilor şi este recunoscută de instanţele naţionale.

(16)Având în vedere caracterul integrat al sistemului financiar internaţional şi deschiderea economiei Uniunii, riscurile asociate entităţilor juridice şi construcţiilor juridice nu se limitează la cele de pe teritoriul Uniunii. Prin urmare, este important ca Uniunea şi statele sale membre să înţeleagă expunerea la riscurile care provin de la entităţi juridice străine şi construcţii juridice străine. Evaluarea acestor riscuri nu trebuie să abordeze fiecare entitate juridică străină sau construcţie juridică străină care are o legătură suficientă cu Uniunea, fie pentru că entitatea respectivă a achiziţionat bunuri imobile sau i s-au atribuit contracte în urma unei proceduri de achiziţii publice, fie ca urmare a unor tranzacţii cu entităţi obligate care îi permit să aibă acces la sistemul financiar şi la economia Uniunii. Cu toate acestea, evaluarea riscurilor ar trebui să permită Uniunii şi statelor sale membre să înţeleagă ce tip de entităţi juridice străine şi construcţii juridice străine beneficiază de un astfel de acces la sistemul financiar şi la economia Uniunii şi ce tipuri de riscuri sunt asociate acestui acces.

(18)În plus, pentru a identifica, a înţelege, a gestiona şi a atenua şi mai bine riscurile la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să pună rezultatele propriilor evaluări ale riscurilor la dispoziţia celorlalte state membre, a Comisiei şi a ACSB. Comunicările respective nu ar trebui să includă informaţii clasificate sau date cu caracter personal, cu excepţia cazului în care se consideră că acestea sunt strict necesare pentru îndeplinirea sarcinilor în materie de CSB/CFT.

(19)Pentru a atenua în mod eficace riscurile identificate în evaluarea naţională a riscurilor, statele membre ar trebui să asigure acţiuni coerente la nivel naţional, fie prin desemnarea unei autorităţi care să coordoneze răspunsul naţional, fie prin instituirea unui mecanism în acest scop. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea desemnată sau mecanismul instituit dispune de competenţe şi resurse suficiente pentru a îndeplini sarcina respectivă în mod eficace şi pentru a asigura un răspuns adecvat la riscurile identificate.

(20)Pentru a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, statele membre ar trebui să păstreze statistici relevante şi să le îmbunătăţească din punctul de vedere al calităţii. În vederea îmbunătăţirii calităţii şi a coerenţei datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia şi ACSB ar trebui să urmărească situaţia la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte lupta împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului şi să publice rezumate periodice.

(21)GAFI a elaborat standarde care să le permită jurisdicţiilor să identifice şi să evalueze riscurile de posibilă neaplicare sau eludare a sancţiunilor financiare specifice legate de finanţarea proliferării şi să ia măsuri pentru a atenua aceste riscuri. Aceste noi standarde introduse de GAFI nu înlocuiesc şi nici nu subminează cerinţele stricte existente privind obligaţia ţărilor de a pune în aplicare sancţiuni financiare specifice pentru a se conforma rezoluţiilor relevante ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind prevenirea, eliminarea şi întreruperea proliferării armelor de distrugere în masă şi a finanţării acestei proliferări. Obligaţiile existente, astfel cum sunt puse în aplicare la nivelul Uniunii prin Deciziile 2010/413/PESC (¹¹) şi (PESC) 2016/849 (¹²) ale Consiliului, precum şi prin Regulamentele (UE) nr. 267/2012 (¹³) şi (UE) 2017/1509 (¹⁴) ale Consiliului, rămân obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din Uniune. Având în vedere riscurile specifice de neaplicare şi eludare a sancţiunilor financiare specifice la care este expusă Uniunea, este oportun să se extindă evaluarea riscurilor pentru a include toate sancţiunile financiare specifice adoptate la nivelul Uniunii. Caracterul senzitiv la risc al măsurilor CSB/CFT legate de sancţiunile financiare specifice nu elimină obligaţia bazată pe norme care revine tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune de a indisponibiliza şi de a nu pune fonduri sau alte active la dispoziţia persoanelor sau a entităţilor desemnate.

(23)Registrele centrale care conţin informaţii privind beneficiarii reali (denumite în continuare "registre centrale") sunt esenţiale în combaterea utilizării abuzive a entităţilor juridice şi a construcţiilor juridice. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că informaţiile privind beneficiarii reali ai entităţilor juridice şi ai construcţiilor juridice, informaţiile referitoare la acordurile privind persoana desemnată şi informaţiile privind entităţile juridice străine şi construcţiile juridice străine sunt păstrate într-un registru central. Pentru a se asigura că registrele centrale respective sunt uşor accesibile şi conţin date de înaltă calitate, ar trebui introduse norme coerente privind colectarea şi stocarea informaţiilor respective în registre. Informaţiile cuprinse în registrele centrale ar trebui să fie accesibile într-un format uşor de utilizat şi care poate fi citit automat.

(24)În vederea consolidării transparenţei pentru combaterea utilizării abuzive a entităţilor juridice, statele membre ar trebui să se asigure că informaţiile privind beneficiarii reali sunt înregistrate într-un registru central situat în afara entităţii juridice, cu respectarea deplină a dreptului Uniunii. Statele membre ar trebui să utilizeze în acest scop o bază de date centrală care colectează informaţii privind beneficiarii reali sau registrul comerţului sau un alt registru central. Statele membre pot decide ca entităţile obligate să fie responsabile pentru furnizarea anumitor informaţii către registrul central. Statele membre ar trebui să se asigure că informaţiile respective sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente în toate cazurile şi sunt furnizate entităţilor obligate atunci când acestea din urmă aplică măsuri de precauţie privind clientela.

(25)Informaţiile privind beneficiarii reali ai trust-urilor exprese şi ai construcţiilor juridice similare ar trebui să fie înregistrate acolo unde persoanele care deţin calitatea de trustee şi persoanele care deţin poziţii echivalente în construcţii juridice similare sunt stabilite sau îşi au reşedinţa ori acolo unde este administrată construcţia juridică. Pentru a asigura monitorizarea şi înregistrarea eficientă a informaţiilor privind beneficiarii reali ai trust-urilor exprese şi ai construcţiilor juridice similare, este, de asemenea, necesară cooperarea între statele membre. Interconectarea registrelor statelor membre care conţin informaţii privind beneficiarii reali ai trust-urilor exprese şi ai construcţiilor juridice similare ar trebui să facă informaţiile respective accesibile şi să asigure, de asemenea, faptul că înregistrarea multiplă a aceloraşi trust-uri exprese şi construcţii juridice similare este evitată în cadrul Uniunii.

(27)Acurateţea datelor incluse în registrele centrale este fundamentală pentru toate autorităţile relevante şi pentru alte persoane cărora li se permite accesul la datele respective, precum şi pentru luarea unor decizii valabile şi legale pe baza datelor respective. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că entităţile responsabile de registrele centrale verifică, într-un termen rezonabil de la momentul transmiterii informaţiilor privind beneficiarii reali şi, ulterior, în mod regulat, dacă informaţiile prezentate sunt adecvate, exacte şi actualizate. Statele membre ar trebui să se asigure că entităţile responsabile de registrele centrale sunt în măsură să solicite orice informaţii de care au nevoie pentru a verifica informaţiile privind beneficiarii reali şi informaţiile privind persoana desemnată, precum şi situaţiile în care nu există un beneficiar real sau în care beneficiarii reali nu au putut fi stabiliţi. În aceste situaţii, informaţiile furnizate registrului central ar trebui să fie însoţite de o justificare care să includă toate documentele justificative relevante pentru a permite registrului să verifice exactitatea informaţiilor respective. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că entităţile responsabile de registrele centrale au la dispoziţie instrumente adecvate pentru a efectua verificări, inclusiv verificări automate, într-un mod care să protejeze drepturile fundamentale şi să evite rezultatele discriminatorii.

(28)Este important ca statele membre să acorde entităţilor responsabile cu registrele centrale competenţe şi resurse suficiente pentru ca acestea să verifice beneficiarii reali şi veridicitatea informaţiilor care le sunt furnizate şi să raporteze orice suspiciune FIU respective. Aceste competenţe ar trebui să includă competenţa de a efectua inspecţii la sediile comerciale ale entităţilor juridice şi ale entităţilor obligate care acţionează în calitate de trustee ai trust-urilor exprese sau la persoanele care deţin poziţii echivalente în construcţii juridice similare, indiferent dacă aceste inspecţii sunt efectuate de entităţile responsabile de registrele centrale sau de alte autorităţi în numele acestora. Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică garanţii adecvate în cazul în care respectivele persoane care deţin calitatea de trustee sau respectivele persoane care deţin poziţii echivalente în construcţii juridice similare sunt persoane care exercită o profesie juridică sau în cazul în care sediile lor comerciale sau sediul social sunt la aceeaşi adresă ca reşedinţa lor privată. Aceste competenţe ar trebui să se aplice şi în cazul reprezentanţilor entităţilor juridice străine şi ai construcţiilor juridice străine din Uniune, în cazul în care respectivele entităţi şi construcţii juridice au sedii sociale sau reprezentanţi în Uniune.

(30)Entităţile responsabile de registrele centrale ar trebui să îşi îndeplinească funcţiile fără a fi supuse vreunei influenţe nejustificate, inclusiv oricărei influenţe nejustificate din partea factorilor politici sau a industriei, în ceea ce priveşte verificarea informaţiilor, impunerea de măsuri sau sancţiuni şi acordarea accesului persoanelor care au un interes legitim. În acest scop, entităţile responsabile de registrele centrale ar trebui să dispună de politici de prevenire şi gestionare a conflictelor de interese.

(31)Entităţile responsabile de registrele centrale permit identificarea, în mod rapid şi eficient, a persoanelor care deţin sau controlează în ultimă instanţă entităţi şi construcţii juridice, inclusiv a persoanelor desemnate în legătură cu sancţiuni financiare specifice. Detectarea în timp util a structurilor de proprietate şi control contribuie la o mai bună înţelegere a expunerii la riscurile de neaplicare şi eludare a sancţiunilor financiare specifice, precum şi la adoptarea de măsuri de atenuare pentru a reduce aceste riscuri. Prin urmare, este important ca entităţile responsabile de registrele centrale să aibă obligaţia de a examina informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin în raport cu desemnările legate de sancţiuni financiare specifice, atât imediat după desemnare, cât şi în mod regulat ulterior, pentru a detecta dacă modificările apărute în structura de proprietate sau de control a entităţii juridice sau a construcţiei juridice conduc la riscuri de eludare a sancţiunilor financiare specifice. Indicarea în registrele centrale a faptului că entităţile juridice sau construcţiile juridice sunt asociate cu persoane sau entităţi care sunt supuse unor sancţiuni financiare specifice ar trebui să vină în sprijinul activităţilor autorităţilor competente şi ale autorităţilor responsabile cu punerea în aplicare a măsurilor restrictive ale Uniunii.

(33)În cazul în care raportarea discrepanţelor de către FIU şi alte autorităţi competente ar periclita analiza unei tranzacţii suspecte sau investigarea în curs de desfăşurare a unei infracţiuni, FIU sau alte autorităţi competente ar trebui să amâne raportarea discrepanţei până în momentul în care motivele pentru neraportare încetează să existe. În plus, FIU şi alte autorităţi competente nu ar trebui să raporteze nicio discrepanţă atunci când acest lucru ar fi contrar dispoziţiilor privind confidenţialitatea din dreptul intern sau ar constitui o infracţiune de avertizare.

(34)Pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile în aplicarea conceptului de beneficiar real, este esenţial ca, la nivelul Uniunii, să existe canale şi mijloace de raportare uniforme pentru entităţile juridice şi pentru persoanele care deţin calitatea de trustee ai unui trust expres sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară. În acest scop, formatul de transmitere a informaţiilor privind beneficiarii reali către registrele centrale relevante ar trebui să fie uniform şi să ofere garanţii de transparenţă şi securitate juridică.

(36)Este esenţial ca informaţiile privind beneficiarii reali să rămână disponibile prin intermediul registrelor centrale şi al sistemului de interconectare a registrelor centrale cel puţin cinci ani după ce entitatea juridică au fost dizolvată sau construcţia juridică a încetat să existe. Statele membre ar trebui să poată prevedea prin lege motive suplimentare pentru prelucrarea informaţiilor privind beneficiarii reali în alte scopuri decât cele legate de CSB/CFT, dacă o astfel de prelucrare urmăreşte un obiectiv de interes public şi constituie o măsură necesară şi proporţională într-o societate democratică în raport cu obiectivul legitim urmărit.

(37)FIU, alte autorităţi competente şi organisme de autoreglementare ar trebui să aibă acces imediat, nefiltrat, direct şi liber la informaţiile privind beneficiarii reali în scopul prevenirii, depistării, investigării şi urmăririi penale a spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanţării terorismului. Entităţile obligate ar trebui, de asemenea, să aibă acces la registrele centrale atunci când aplică măsuri de precauţie privind clientela. Statele membre pot alege să condiţioneze accesul entităţilor obligate de plata unei taxe. Cu toate acestea, taxele respective ar trebui să fie strict limitate la ceea ce este necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calităţii informaţiilor deţinute în registrele respective şi de punere la dispoziţie a informaţiilor şi nu ar trebui să submineze accesul efectiv la informaţiile privind beneficiarii reali.

(38)Accesul direct, în timp util şi nefiltrat al autorităţilor publice naţionale la informaţiile privind beneficiarii reali este, de asemenea, esenţial pentru asigurarea punerii în aplicare corespunzătoare a măsurilor restrictive ale Uniunii, pentru prevenirea riscului de neaplicare şi eludare a măsurilor restrictive ale Uniunii, precum şi pentru investigarea încălcărilor măsurilor respective. Din aceste motive, autorităţile competente în privinţa punerii în aplicare a unor astfel de măsuri restrictive, identificate în regulamentele relevante ale Consiliului adoptate în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să aibă acces direct şi imediat la informaţiile deţinute în registrele centrale interconectate.

(39)Organele, oficiile şi agenţiile Uniunii care joacă un rol în cadrul Uniunii privind CSB/CFT ar trebui să poată accesa, în îndeplinirea atribuţiilor lor, informaţiile privind beneficiarii reali. Acest lucru este valabil pentru Parchetul European (EPPO), dar şi pentru Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în desfăşurarea investigaţiilor sale, precum şi pentru Europol şi Eurojust atunci când sprijină investigaţiile efectuate de autorităţile naţionale. În calitate de autoritate de supraveghere, ACSB are acces la informaţiile privind beneficiarii reali atunci când desfăşoară activităţi de supraveghere. Pentru a se asigura că ACSB poate sprijini în mod eficace activităţile FIU, aceasta ar trebui să poată accesa informaţiile privind beneficiarii reali şi în contextul analizelor comune.

(40)Pentru a limita ingerinţele în dreptul la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal, accesul publicului la informaţiile referitoare la beneficiarii reali deţinute în registrele centrale ar trebui să fie condiţionat de demonstrarea unui interes legitim. Abordările divergente ale statelor membre în ceea ce priveşte verificarea existenţei unui astfel de interes legitim pot împiedica punerea în aplicare armonizată a cadrului privind CSB/CFT şi scopul preventiv pentru care este permis un astfel de acces din partea publicului. Prin urmare, este necesar să se elaboreze un cadru pentru recunoaşterea şi verificarea interesului legitim la nivelul Uniunii, cu respectarea deplină a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"). Atunci când există un interes legitim, publicul ar trebui să poată accesa informaţiile privind beneficiarii reali ai entităţilor juridice şi ai construcţiilor juridice. Ar trebui să existe prezumţia că anumite categorii de public au un interes legitim. Accesul pe baza unui interes legitim nu ar trebui să fie condiţionat de statutul juridic sau de forma juridică a persoanei care solicită accesul.

(41)Organizaţiile neguvernamentale, cadrele universitare şi jurnaliştii de investigaţie au contribuit la obiectivele Uniunii în ceea ce priveşte lupta împotriva spălării banilor, a săvârşirii de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului. Prin urmare, ar trebui să se considere că acestea au un interes legitim de a avea acces la informaţiile privind beneficiarii reali, care sunt de o importanţă vitală pentru ca entităţile respective să îşi îndeplinească funcţiile şi să exercite un control public, atunci când este cazul. Capacitatea de a accesa registrele centrale nu ar trebui să fie condiţionată de mijlocul sau platforma prin care îşi desfăşoară activităţile sau de experienţa anterioară în domeniu. Pentru ca astfel de categorii să fie în măsură să îşi desfăşoare activităţile în mod eficace şi pentru a se evita riscurile de represalii, ele ar trebui să poată avea acces la informaţii privind entităţile juridice şi construcţiile juridice fără a demonstra o legătură cu entităţile sau construcţiile respective. Astfel cum se prevede în normele Uniunii privind protecţia datelor, orice acces al beneficiarilor reali la informaţii privind prelucrarea datelor lor cu caracter personal nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor altor persoane, inclusiv dreptului la securitatea persoanei. Divulgarea către beneficiarul real a faptului că persoane care acţionează în scopuri jurnalistice sau organizaţii ale societăţii civile au consultat datele sale cu caracter personal riscă să submineze siguranţa jurnaliştilor şi a membrilor organizaţiilor societăţii civile care desfăşoară investigaţii cu privire la posibile activităţi infracţionale. Prin urmare, pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi libertatea de informare şi de exprimare a jurnaliştilor în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁵) şi pentru a garanta rolul organizaţiilor societăţii civile în prevenirea, investigarea şi depistarea cazurilor de spălare a banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a cazurilor de finanţare a terorismului în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv, entităţile responsabile de registrele centrale nu ar trebui să comunice beneficiarilor reali informaţii referitoare la prelucrarea datelor lor de către categoriile respective de public, ci doar faptul că persoane acţionând în scopuri jurnalistice sau organizaţii ale societăţii civile au consultat datele lor.

(42)Integritatea tranzacţiilor comerciale este esenţială pentru buna funcţionare a pieţei interne şi a sistemului financiar al Uniunii. În acest scop, este important ca persoanele care doresc să desfăşoare activităţi cu entităţi juridice sau construcţii juridice din Uniune să poată avea acces la informaţii privind beneficiarii lor reali pentru a verifica dacă potenţialii lor parteneri de afaceri nu sunt implicaţi în spălarea banilor, în infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau în finanţarea terorismului. Există dovezi pe scară largă cu privire la faptul că infractorii îşi pot ascunde identitatea în spatele unor structuri corporative, dar faptul de a permite celor care ar putea încheia tranzacţii cu o entitate juridică sau cu o construcţie juridică să ia cunoştinţă de identitatea beneficiarilor efectivi contribuie la combaterea utilizării abuzive a entităţilor juridice sau a construcţiilor juridice în scopuri infracţionale. O tranzacţie nu se limitează la activităţi de tranzacţionare sau la furnizarea ori cumpărarea de produse sau servicii, ci ar putea include, de asemenea, situaţiile în care o persoană este susceptibilă să investească fonduri, în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁶), sau criptoactive în entitatea juridică sau în construcţia juridică ori să achiziţioneze entitatea juridică. Prin urmare, nu ar trebui să se considere că cerinţa privind interesul legitim de a avea acces la informaţiile privind beneficiarii reali este îndeplinită numai de persoanele care desfăşoară activităţi economice sau comerciale.

(43)Având în vedere caracterul transfrontalier al spălării banilor, al infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi al finanţării terorismului, ar trebui să se recunoască faptul că autorităţile din ţările terţe au un interes legitim de a avea acces la informaţii privind beneficiarii reali ai entităţilor juridice şi construcţiilor juridice din Uniune, în cazul în care un astfel de acces este necesar autorităţilor respective în contextul unor investigaţii sau analize specifice desfăşurate în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin în materie de CSB/CFT. În mod similar, entităţile care sunt supuse cerinţelor în materie de CSB/CFT în ţări terţe ar trebui să poată avea acces la informaţiile privind beneficiarii reali din registrele centrale ale Uniunii atunci când au obligaţia de a lua măsuri de precauţie privind clientela, în conformitate cu cerinţele în materie de CSB/CFT din ţările respective, în raport cu entităţi juridice şi construcţii juridice stabilite în Uniune. Orice acces la informaţiile cuprinse în registrele centrale ar trebui să fie în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal, în special cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest scop, registrele centrale ar trebui, de asemenea, să analizeze dacă cererile din partea unor persoane stabilite în afara Uniunii pot intra sub incidenţa condiţiilor în care se poate recurge la o derogare în temeiul articolului 49 din regulamentul respectiv. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie"), lupta împotriva spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului este un obiectiv de interes public general, iar obiectivele de siguranţă publică respective sunt legate de acesta. Pentru a proteja integritatea investigaţiilor şi analizelor efectuate de FIU din ţări terţe şi de autorităţile de aplicare a legii şi de autorităţile judiciare, registrele centrale ar trebui să se abţină de la a divulga beneficiarilor reali orice prelucrare a datelor lor cu caracter personal efectuată de autorităţile respective, în măsura în care această divulgare ar aduce atingere investigaţiilor şi analizelor efectuate de autorităţile respective. Cu toate acestea, pentru a proteja drepturile persoanelor vizate, registrele centrale ar trebui să se abţină de la divulgarea unor astfel de informaţii doar până în momentul în care divulgarea respectivă nu ar mai periclita o investigaţie sau o analiză. Acest termen ar trebui stabilit la o perioadă maximă de cinci ani şi ar trebui prelungit numai la cererea motivată a autorităţii din ţara terţă.

(44)Pentru a asigura un regim de acces care să fie suficient de flexibil şi capabil să se adapteze noilor circumstanţe care apar, statele membre ar trebui să poată acorda acces la informaţiile privind beneficiarii reali, de la caz la caz, oricărei persoane care poate demonstra un interes legitim legat de prevenirea şi combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului. Statele membre ar trebui să colecteze informaţii despre cazurile de interes legitim care nu se încadrează în categoriile identificate în prezenta directivă şi să le notifice Comisiei.

(45)Infractorii pot utiliza în mod abuziv entităţile juridice în orice moment. Totuşi, anumite etape ale ciclului de viaţă al entităţilor juridice sunt asociate cu riscuri mai ridicate, cum ar fi etapa de constituire a societăţii sau atunci când se produc modificări în structura societăţii, ca de exemplu transformări, fuziuni sau divizări, care permit infractorilor să dobândească controlul asupra entităţii juridice. Cadrul Uniunii prevede supravegherea de către autorităţile publice a acelor etape din existenţa unei entităţi juridice în temeiul Directivei (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁷). Pentru a se asigura că autorităţile publice respective îşi pot desfăşura activităţile în mod eficace şi pot contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităţilor juridice în scopuri infracţionale, acestea ar trebui să aibă acces la informaţiile cuprinse în registrele centrale interconectate.

(46)Pentru a asigura legalitatea şi regularitatea cheltuielilor incluse în conturile prezentate Comisiei în cadrul programelor de finanţare ale Uniunii, autorităţile responsabile de programe trebuie să colecteze şi să stocheze în sistemele lor de gestiune şi control informaţii privind beneficiarii reali ai destinatarilor fondurilor din partea Uniunii. Prin urmare, este necesar să se asigure că autorităţile responsabile de programe din statele membre au acces la informaţiile privind beneficiarii reali deţinute în registrele centrale interconectate pentru a-şi îndeplini sarcinile de prevenire, depistare, corectare şi raportare a neregulilor, inclusiv a fraudelor, în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁸).

(¹⁸)Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispoziţiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziţie justă şi Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit şi acvacultură şi de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum şi Fondului pentru azil, migraţie şi integrare, Fondului pentru securitate internă şi Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor şi politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

(47)Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, autorităţile statului membru care implementează Mecanismul de redresare şi rezilienţă în temeiul Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹) ar trebui să aibă acces la registrele centrale interconectate pentru a colecta informaţiile privind beneficiarii reali cu privire la destinatarul fondurilor Uniunii sau la contractant, necesare în temeiul regulamentului respectiv.

(48)Corupţia în domeniul achiziţiilor publice dăunează interesului public, subminează încrederea publicului şi are un impact negativ asupra vieţii cetăţenilor. Având în vedere vulnerabilitatea procedurilor de achiziţii publice la corupţie, fraudă şi alte infracţiuni premisă, ar trebui ca autorităţile naţionale cu competenţe în domeniul procedurilor de achiziţii publice să poată consulta registrele centrale pentru a stabili identitatea persoanelor fizice care deţin sau controlează în ultimă instanţă ofertanţii şi pentru a identifica cazurile în care există riscul ca în procedura de achiziţii publice să fie implicaţi infractori. Accesul în timp util la informaţiile din registrul central este esenţial pentru a se asigura că autorităţile care desfăşoară proceduri de achiziţii publice îşi pot îndeplini funcţiile în mod eficace, inclusiv prin detectarea cazurilor de corupţie din cadrul procedurilor respective. Noţiunea de autorităţi publice în ceea ce priveşte procedurile de achiziţii publice ar trebui să includă conceptul de autorităţi contractante din actele juridice ale Uniunii referitoare la procedurile de achiziţii publice de bunuri şi servicii sau concesiuni, precum şi orice autoritate publică desemnată de statele membre pentru a verifica legalitatea procedurilor de achiziţii publice, care nu este o autoritate competentă în scopuri de CSB/CFT.

(49)Anumite produse oferite de furnizori terţi, precum verificarea clienţilor, sprijină entităţile obligate în aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela. Astfel de produse le oferă o imagine de ansamblu asupra clienţilor, permiţându-le să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la clasificarea lor în funcţie de risc, la măsurile de atenuare care trebuie aplicate şi la posibilele suspiciuni în legătură cu activităţile clienţilor. Produsele respective contribuie, de asemenea, la activitatea autorităţilor competente în ceea ce priveşte analiza tranzacţiilor suspecte şi investigarea potenţialelor cazuri de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului prin completarea informaţiilor privind beneficiarii reali cu alte soluţii tehnice care le permit autorităţilor competente să aibă o perspectivă mai largă asupra unor sisteme infracţionale complexe, inclusiv prin localizarea autorilor acestora. Prin urmare, acestea joacă un rol esenţial în urmărirea mişcărilor din ce în ce mai complexe şi mai rapide care caracterizează sistemele de spălare a banilor. Dată fiind funcţia lor bine stabilită în cadrul infrastructurii de asigurare a conformităţii, este justificat să se considere că furnizorii care oferă produsele respective au un interes legitim în accesarea informaţiilor deţinute în registrele centrale, cu condiţia ca datele obţinute din registre să fie oferite numai entităţilor obligate şi autorităţilor competente din Uniune pentru îndeplinirea sarcinilor legate de prevenirea şi combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului.

(50)Pentru a se evita abordările divergente în ceea ce priveşte punerea în aplicare a conceptului de interes legitim în scopul accesării informaţiilor privind beneficiarii reali, procedurile de recunoaştere a unui astfel de interes legitim ar trebui armonizate. Această armonizare ar trebui să includă elaborarea unor modele comune pentru aplicarea şi recunoaşterea interesului legitim, ceea ce ar facilita recunoaşterea reciprocă de către registrele centrale în întreaga Uniune. În acest scop, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili modele şi proceduri armonizate.

(52)În plus, cu scopul de a asigura o abordare proporţională şi echilibrată şi de a garanta drepturile la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, statele membre ar trebui să prevadă, în circumstanţe excepţionale, exceptări de la divulgarea, prin intermediul registrelor centrale, a informaţiilor cu caracter personal privind beneficiarii reali şi de la accesul la astfel de informaţii, în cazul în care informaţiile respective ar expune beneficiarul real unui risc disproporţionat de fraudă, răpire, şantaj, extorcare, hărţuire, violenţă sau intimidare. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să impună înregistrarea online în scopul de a identifica orice persoană care solicită informaţii din registrul central, precum şi plata unei taxe de acces la informaţiile din registru de către persoanele care au un interes legitim. Cu toate acestea, taxele respective ar trebui să fie strict limitate la ceea ce este necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calităţii informaţiilor deţinute în registrele centrale şi de punere la dispoziţie a informaţiilor şi nu ar trebui să submineze accesul efectiv la informaţiile privind beneficiarii reali.

(53)Identificarea solicitanţilor este necesară pentru a se asigura că numai persoanele care au un interes legitim pot avea acces la informaţiile privind beneficiarii reali. Cu toate acestea, procesul de identificare ar trebui să se desfăşoare astfel încât să nu conducă la discriminare, inclusiv pe baza ţării de reşedinţă sau a cetăţeniei solicitanţilor. În acest scop, statele membre ar trebui să prevadă suficiente mecanisme de identificare, inclusiv sisteme de identificare electronică notificate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰), şi servicii de încredere calificate relevante, fără a se limita însă la acestea, pentru a permite persoanelor cu un interes legitim să aibă acces efectiv la informaţiile privind beneficiarii reali.

(54)Directiva (UE) 2018/843 a realizat interconectarea registrelor centrale ale statelor membre care deţin informaţii privind beneficiarii reali prin intermediul platformei centrale europene instituite prin Directiva (UE) 2017/1132. Interconectarea s-a dovedit a fi esenţială pentru asigurarea unui acces transfrontalier eficace al autorităţilor competente, al entităţilor obligate şi al persoanelor care au un interes legitim la informaţiile privind beneficiarii reali. Aceasta va necesita o dezvoltare continuă pentru ca cerinţele actualizate de reglementare să fie puse în aplicare înainte de transpunerea prezentei directive. Prin urmare, lucrările cu privire la interconectare ar trebui să continue cu implicarea statelor membre în funcţionarea întregului sistem, care ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie şi reprezentanţii statelor membre cu privire la aspecte legate de funcţionarea sistemului şi la dezvoltarea acestuia în viitor.

(55)Prin interconectarea registrelor centrale din statele membre, accesul atât la nivel naţional, cât şi la nivel transfrontalier la informaţiile privind beneficiarii reali ai construcţiilor juridice cuprinse în registrul central al fiecărui stat membru ar trebui acordat pe baza definiţiei interesului legitim, în temeiul unei decizii luate de entitatea responsabilă de registrul central relevant. Pentru a se asigura faptul că deciziile de limitare a accesului la informaţii privind beneficiarii reali pot fi reexaminate, ar trebui instituite mecanisme pentru exercitarea unor căi de atac împotriva unor astfel de decizii. Pentru a asigura o înregistrare şi un schimb de informaţii coerente şi eficiente, statele membre ar trebui să se asigure că entitatea responsabilă de registru central dintr-un stat membru cooperează cu omologii săi din alte state membre, inclusiv prin schimbul de informaţii în ceea ce priveşte trust-urile şi construcţiile juridice similare reglementate de legislaţia unui stat membru şi administrate într-un alt stat membru sau ale căror persoane care deţin calitatea de trustee sunt stabilite sau îşi au reşedinţa într-un alt stat membru.

(56)Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt deţinute în registrele centrale pe baza calităţii lor de beneficiari reali ar trebui informate în legătură cu normele aplicabile privind protecţia datelor. În plus, ar trebui puse la dispoziţie numai datele cu caracter personal care sunt actualizate şi care corespund beneficiarilor reali efectivi, iar beneficiarii reali ar trebui să fie informaţi cu privire la drepturile lor în temeiul cadrului juridic al Uniunii în materie de protecţie a datelor, precum şi cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi.

(57)Întârzierea accesului FIU şi al altor autorităţi competente la informaţiile privind identitatea titularilor conturilor bancare şi conturilor de plăţi, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive şi ai casetelor de valori împiedică detectarea transferurilor de fonduri legate de spălarea banilor şi de finanţarea terorismului. Prin urmare, este esenţial să se instituie în toate statele membre mecanisme centralizate automatizate, precum un registru sau un sistem de extragere a datelor, ca modalitate eficientă de a obţine accesul în timp util la informaţii privind identitatea titularilor conturilor bancare şi conturilor de plăţi, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive şi ai casetelor de valori, precum şi informaţii privind identitatea reprezentanţilor acestora şi a beneficiarilor reali. Aceste informaţii ar trebui să includă informaţii istorice privind titularii unor conturi de client, conturi bancare şi conturi de plăţi, inclusiv IBAN virtual, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive şi casete de valori care au fost închise. Atunci când se aplică dispoziţiile în materie de acces, este oportun să fie utilizate mecanismele preexistente, cu condiţia ca FIU naţionale să poată accesa datele în legătură cu care realizează anchete, fără întârziere şi în formă nefiltrată. Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a alimenta astfel de mecanisme cu alte informaţii considerate necesare şi proporţionale pentru a realiza atenuarea mai eficientă a riscurilor legate de spălarea banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţarea terorismului. Ar trebui să se asigure o confidenţialitate deplină în legătură cu astfel de anchete şi cu solicitările de informaţii aferente efectuate de FIU, de ACSB în contextul analizelor comune şi de autorităţile de supraveghere.

(58)IBAN virtual sunt numere virtuale emise de instituţiile de credit şi instituţiile financiare care permit redirecţionarea plăţilor către conturi bancare sau conturi de plăţi fizice. Deşi IBAN virtuale pot fi utilizate de întreprinderi în scopuri legitime, de exemplu, pentru a raţionaliza procesul de colectare şi de trimitere a plăţilor la nivel transfrontalier, acestea sunt, de asemenea, asociate cu riscuri sporite de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului, deoarece pot fi utilizate pentru a ascunde identitatea titularului de cont, ceea ce îngreunează eforturile FIU de urmărire a fluxului de fonduri, de localizare a contului şi de impunere a măsurilor necesare, inclusiv suspendarea sau monitorizarea contului. Pentru a atenua aceste riscuri şi a facilita urmărirea şi detectarea de către FIU a fluxurilor ilicite, mecanismele centralizate automatizate ar trebui să includă informaţii privind IBAN virtuale asociate unui cont bancar sau cont de plăţi.

(59)În vederea respectării vieţii private şi a protejării datelor cu caracter personal, datele minime necesare pentru efectuarea investigaţiilor în materie de CSB/CFT ar trebui păstrate cu ajutorul unor mecanisme centralizate automatizate pentru conturi bancare sau conturi de plăţi, conturi de titluri de valoare şi conturi de criptoactive. Ar trebui ca statele membre să poată stabili care sunt datele suplimentare a căror colectare ar fi utilă şi proporţională. Atunci când transpun dispoziţiile privind mecanismele menţionate, statele membre ar trebui să stabilească perioade de păstrare echivalente cu perioada de păstrare a documentelor şi a informaţiilor obţinute în cadrul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela. Ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a prelungi în mod excepţional perioada de păstrare, cu condiţia de a furniza motive întemeiate. Perioada de păstrare suplimentară nu ar trebui să depăşească cinci ani. Perioada respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care stabileşte alte cerinţe de păstrare a datelor ce permit luarea de decizii de la caz la caz pentru a facilita procedurile penale sau administrative. Accesul la mecanismele respective ar trebui să se bazeze pe principiul "necesităţii de a cunoaşte".

(60)Prin interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre, FIU naţionale ar putea obţine rapid informaţii transfrontaliere cu privire la identitatea titularilor conturilor bancare şi conturilor de plăţi, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive şi ai casetelor de valori din alte state membre, ceea ce le-ar consolida capacitatea de a efectua în mod eficace analize financiare şi de a coopera cu omologii lor din alte state membre. Accesul transfrontalier direct la informaţii privind conturile bancare şi conturile de plăţi, conturile de titluri de valoare, conturile de criptoactive şi casetele de valori ar permite FIU să realizeze analize financiare într-un termen suficient de scurt pentru a urmări fondurile transferate prin diferite conturi, inclusiv cu utilizarea unor IBAN virtuale, pentru a detecta potenţiale cazuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi pentru a garanta o acţiune rapidă de asigurare a respectării legii. De asemenea, ACSB ar trebui să beneficieze de acces direct la mecanismele centralizate automatizate interconectate pentru a oferi sprijin operaţional FIU în cadrul exerciţiilor de analiză comună. Statele membre ar trebui să se asigure că accesul direct la mecanismele centralizate automatizate interconectate este extins la autorităţile de supraveghere pentru a le permite acestora să îşi îndeplinească în mod eficace sarcinile.

(61)Pentru a respecta dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi dreptul la viaţă privată şi pentru a limita impactul accesului transfrontalier la informaţiile cuprinse în mecanismele centralizate automatizate de la nivel naţional, sfera de cuprindere a informaţiilor accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor de conturi bancare (BARIS) ar trebui să fie limitată la minimul necesar în conformitate cu principiul minimizării datelor pentru a permite identificarea persoanelor fizice sau juridice care deţin sau controlează conturi bancare sau conturi de plăţi, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive şi casete de valori. FIU şi ACSB, precum şi autorităţile de supraveghere, ar trebui să primească acces imediat şi nefiltrat la BARIS. Statele membre ar trebui să se asigure că personalul FIU respectă standarde profesionale înalte în materie de confidenţialitate şi de protecţie a datelor, prezintă un nivel ridicat de integritate şi este calificat în mod corespunzător. În plus, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri tehnice şi organizatorice care să garanteze securitatea datelor la standarde tehnologice înalte.

(62)Interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre (registre centrale sau sisteme centrale electronice de extragere a datelor) care conţin informaţii privind conturile bancare, conturile de plăţi, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive şi casetele de valori prin intermediul BARIS necesită coordonarea sistemelor naţionale, care au caracteristici tehnice diferite. În acest scop, ar trebui elaborate măsuri şi specificaţii tehnice care să ţină seama de diferenţele dintre mecanismele centralizate automatizate de la nivel naţional.

(63)Bunurile imobile reprezintă un produs atractiv pentru infractorii care vor să spele produsele activităţilor lor ilicite, deoarece permit ascunderea adevăratei surse a fondurilor şi a identităţii beneficiarului real. Identificarea adecvată şi în timp util de către FIU şi alte autorităţi competente a bunurilor imobile, precum şi a persoanelor fizice, a entităţilor juridice şi a construcţiilor juridice care deţin bunuri imobile este importantă atât pentru depistarea sistemelor de spălare a banilor, cât şi pentru indisponibilizarea şi confiscarea activelor, precum şi pentru măsurile de îngheţare administrativă care pun în aplicare sancţiuni financiare specifice. Prin urmare, este important ca statele membre să ofere FIU şi altor autorităţi competente acces imediat şi direct la informaţiile care permit buna desfăşurare a analizelor şi investigaţiilor cu privire la potenţiale infracţiuni care implică bunuri imobile. Pentru a facilita accesul efectiv, informaţiile respective ar trebui furnizate gratuit prin intermediul unui punct unic de acces, prin mijloace digitale şi, dacă este posibil, într-un format care poate fi citit automat. Informaţiile ar trebui să includă informaţii istorice, inclusiv istoricul proprietăţii imobiliare, preţurile la care bunul imobil a fost achiziţionat în trecut şi grevarea cu sarcini aferentă de-a lungul unei perioade determinate din trecut, pentru a permite FIU şi altor autorităţi competente din statul membru respectiv să analizeze şi să identifice orice activităţi suspecte legate de tranzacţii cu bunuri imobile, inclusiv terenuri, care ar putea indica spălarea banilor sau alte tipuri de infracţiuni. Astfel de informaţii istorice se referă la tipuri de informaţii care sunt deja colectate în momentul efectuării de tranzacţii cu bunuri imobile. Prin urmare, nu se impun obligaţii noi persoanelor afectate, ceea ce asigură respectarea în mod corespunzător a aşteptărilor legitime ale persoanelor în cauză. Având în vedere natura adeseori transfrontalieră a sistemelor infracţionale care implică bunuri imobile, este oportun să se identifice un set minim de informaţii pe care autorităţile competente ar trebui să le poată accesa şi partaja cu omologii lor din alte state membre.

(64)Statele membre au înfiinţat sau ar trebui să înfiinţeze FIU autonome şi independente din punct de vedere operaţional care să colecteze şi să analizeze informaţiile cu scopul de a stabili legături între tranzacţiile şi activităţile suspecte şi activităţile infracţionale subiacente, în vederea prevenirii şi a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. FIU ar trebui să fie unitatea centrală unică de la nivel naţional responsabilă cu primirea şi analizarea rapoartelor privind tranzacţiile suspecte, a rapoartelor privind mişcările fizice transfrontaliere de numerar transmise prin Sistemul de informaţii al vămilor, a tranzacţiilor raportate atunci sunt depăşite anumite praguri (semnalări bazate pe praguri), precum şi a altor informaţii relevante privind spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau finanţarea terorismului, transmise de entităţile obligate. Independenţa operaţională şi autonomia FIU ar trebui să fie asigurate conferindu-i-se acesteia autoritatea şi capacitatea de a-şi îndeplini liber funcţiile, inclusiv capacitatea de a lua decizii autonome în ceea ce priveşte analizele, solicitările şi comunicarea de informaţii specifice. În orice caz, FIU ar trebui să aibă dreptul independent de a transmite sau de a comunica informaţii autorităţilor competente relevante. FIU ar trebui să dispună de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate, într-un mod care să îi asigure autonomia şi independenţa şi să îi permită să îşi exercite mandatul în mod eficace. FIU ar trebui să fie în măsură să obţină şi să utilizeze resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale, în mod obişnuit sau punctual, fără a fi supusă vreunei influenţe sau ingerinţe nejustificate din partea factorilor politici, a guvernului sau a industriei, care i-ar putea compromite independenţa operaţională. Pentru a evalua îndeplinirea acestor cerinţe şi pentru a identifica punctele slabe şi bunele practici, ACSB ar trebui să fie împuternicită să coordoneze organizarea de evaluări inter pares între FIU.

(65)Personalul FIU ar trebui să prezinte un nivel ridicat de integritate, să fie calificat în mod corespunzător şi să respecte standarde profesionale înalte. FIU ar trebui să dispună de proceduri pentru a preveni şi a gestiona în mod eficace conflictele de interese. Având în vedere natura activităţii lor, FIU sunt destinatarele unor volume mari de informaţii cu caracter personal şi financiar sensibile şi au acces la acestea. Prin urmare, personalul FIU ar trebui să aibă competenţe adecvate în ceea ce priveşte utilizarea etică a instrumentelor analitice pentru volumele mari de date. În plus, activităţile FIU ar putea avea implicaţii asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la viaţă privată şi dreptul la proprietate. Prin urmare, FIU ar trebui să desemneze un coordonator pentru drepturile fundamentale care poate fi un membru al personalului lor existent. Sarcinile coordonatorului pentru drepturile fundamentale ar trebui să includă monitorizarea şi promovarea respectării de către FIU a drepturilor fundamentale, furnizarea de consiliere şi orientări către FIU cu privire la implicaţiile politicilor şi practicilor sale asupra drepturilor fundamentale, controlul legalităţii şi eticii activităţilor FIU şi emiterea de avize fără caracter obligatoriu, fără ca acestea să împiedice sau să întârzie activităţile FIU. Desemnarea unui coordonator pentru drepturile fundamentale ar contribui la asigurarea faptului că, în îndeplinirea sarcinilor lor, FIU respectă şi protejează drepturile fundamentale ale persoanelor afectate.

(66)FIU ar trebui să fie în măsură să disemineze informaţii autorităţilor competente însărcinate cu combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului. Printre autorităţile menţionate anterior ar trebui să se numere autorităţile cu rol de investigare, de urmărire penală sau cu atribuţii jurisdicţionale. La nivelul statelor membre, diferite autorităţi au roluri specifice legate de combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului, iar FIU ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să le furnizeze rezultatele analizelor lor operaţionale sau strategice, atunci când consideră că rezultatele respective sunt relevante pentru funcţiile lor. Rezultatele acestor analize oferă informaţii semnificative care urmează a fi utilizate pentru explorarea unor piste în cursul activităţii de investigare şi de urmărire penală. Sursa raportului privind tranzacţia sau activitatea suspectă nu ar trebui dezvăluită în cadrul comunicării de informaţii. Nu ar trebui, însă, că acest lucru să împiedice FIU să comunice informaţii relevante, inclusiv, de exemplu, informaţii privind numerele IBAN şi codurile BIC sau SWIFT. În plus, FIU ar trebui să poată face schimb de alte informaţii pe care le deţin, inclusiv la cererea altor autorităţi competente. Atunci când îşi exercită autonomia şi independenţa, FIU ar trebui să aibă în vedere impactul pe care refuzul de a furniza informaţii l-ar putea avea asupra cooperării şi asupra obiectivului mai amplu de combatere a spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului. Ar trebui ca refuzurile să se limiteze la circumstanţe excepţionale, de exemplu la cazuri în care informaţiile provin de la o altă FIU care nu a aprobat comunicarea mai departe a informaţiilor respective sau la cazuri în care FIU are motive să creadă că informaţiile nu vor fi utilizate în scopurile pentru care au fost solicitate. În astfel de cazuri, FIU ar trebui să prezinte motivele refuzului. Aceste motive ar putea include, de exemplu, precizarea faptului că informaţiile nu se află în posesia FIU sau că nu s-a acordat aprobarea pentru ca informaţiile să fie comunicate mai departe.

(67)Cooperarea şi schimbul de informaţii eficace între FIU şi supraveghetori sunt de o importanţă crucială pentru integritatea şi stabilitatea sistemului financiar. Acestea asigură o abordare cuprinzătoare şi coerentă în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului, sporesc eficacitatea regimului Uniunii în materie de CSB/CFT şi protejează economia de ameninţările reprezentate de activităţile financiare ilicite. Informaţiile aflate în posesia FIU referitoare, de exemplu, la calitatea rapoartelor privind tranzacţii suspecte transmise de entităţile obligate şi la numărul de astfel de rapoarte, la calitatea şi promptitudinea răspunsurilor entităţilor obligate la solicitările de informaţii din partea FIU, precum şi la tipologiile de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului, tendinţele şi metodele în materie de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pot ajuta supraveghetorii să identifice domeniile în care riscurile sunt mai ridicate sau în care conformitatea este slabă şi, prin urmare, le pot permite să înţeleagă dacă este necesară consolidarea supravegherii în ceea ce priveşte anumite entităţi obligate sau anumite sectoare. În acest scop, FIU ar trebui să furnizeze supraveghetorilor, fie în mod spontan, fie la cerere, anumite tipuri de informaţii care ar putea fi relevante în scopul supravegherii.

(68)FIU joacă un rol important în identificarea operaţiunilor financiare ale reţelelor teroriste, în special a celor transfrontaliere, şi în detectarea finanţatorilor acestora. Informaţiile financiare ar putea avea o importanţă fundamentală în descoperirea activităţilor de facilitare a infracţiunilor de terorism, precum şi a reţelelor şi schemelor de funcţionare ale organizaţiilor teroriste. FIU prezintă încă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte funcţiile, competenţele şi prerogativele lor. Actualele diferenţe nu ar trebui totuşi să afecteze activitatea unei FIU, mai ales capacitatea acesteia de a efectua analize preventive în sprijinul tuturor autorităţilor responsabile de activităţi de culegere de informaţii, de investigare şi activităţi judiciare, şi nici cooperarea internaţională. În exercitarea sarcinilor care le revin, a devenit esenţial să se identifice setul minim de date la care FIU ar trebui să aibă acces rapid şi pe care le pot folosi pentru a face schimburi de date, fără impedimente, cu omologii lor din alte state membre. În toate cazurile în care există suspiciuni de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţarea a terorismului, informaţiile ar trebui să circule direct şi rapid între FIU, fără întârzieri nejustificate. Prin urmare, este esenţial să se îmbunătăţească în continuare eficacitatea şi eficienţa FIU, prin clarificarea competenţelor lor şi a cooperării dintre FIU.

(69)Competenţele FIU includ dreptul de acces direct sau indirect la informaţiile "financiare", "administrative" şi "referitoare la asigurarea respectării legii" de care acestea au nevoie pentru a combate spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor şi finanţarea terorismului. Lipsa unei definiţii a tipurilor de informaţii incluse în aceste categorii generale a avut drept rezultat faptul că FIU le-a fost acordat acces la seturi de informaţii de o diversitate semnificativă, ceea ce afectează funcţiile analitice ale FIU, precum şi capacitatea lor de a coopera în mod eficace cu omologii lor din alte state membre, inclusiv în cadrul exerciţiilor de analiză comună. Prin urmare, este necesar să se definească seturile minime de informaţii "financiare", "administrative" şi "referitoare la asigurarea respectării legii" care ar trebui să fie puse direct sau indirect la dispoziţia fiecărei FIU de pe teritoriul Uniunii. De asemenea, FIU primesc şi stochează în bazele lor de date sau au acces la informaţii referitoare la tranzacţii care sunt raportate atunci când se depăşesc anumite praguri (raportări bazate pe praguri). Aceste rapoarte reprezintă o sursă importantă de informaţii şi sunt utilizate pe scară largă de FIU în contextul analizelor interne şi comune. Prin urmare, raportările bazate pe praguri se numără printre tipurile de informaţii care fac obiectul schimburilor prin intermediul sistemului FIU.net. Accesul direct este o condiţie prealabilă importantă pentru eficacitatea operaţională şi capacitatea de reacţie a FIU. În acest scop, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda FIU acces direct la un set mai larg de informaţii decât cele prevăzute de prezenta directivă. În acelaşi timp, prezenta directivă nu impune statelor membre să creeze noi baze de date sau registre în cazurile în care anumite tipuri de informaţii, de exemplu informaţiile privind achiziţiile publice, sunt răspândite în diferite registre sau arhive. În cazul în care nu a fost creată o bază de date sau un registru, statele membre ar trebui să ia alte măsuri necesare pentru a se asigura că FIU pot obţine informaţiile respective în mod rapid. În plus, FIU ar trebui să poată obţine rapid de la orice entitate obligată toate informaţiile necesare legate de exercitarea funcţiilor lor. De asemenea, o FIU ar trebui să fie în măsură să obţină astfel de informaţii la cererea înaintată de o altă FIU şi să facă schimb de informaţiile respective cu FIU solicitantă.

(70)Accesul ar trebui considerat direct şi imediat atunci când informaţiile sunt cuprinse într-o bază de date, într-un registru sau într-un sistem electronic de extragere a datelor care permite FIU să le obţină în mod direct, printr-un mecanism automatizat, fără implicarea unui intermediar. În cazul în care informaţiile sunt deţinute de o altă entitate sau autoritate, accesul direct implică faptul că autorităţile sau entităţile respective le transmit FIU în mod rapid, fără a interveni în conţinutul datelor solicitate sau al informaţiilor care se furnizează. Informaţiile nu ar trebui să fie supuse niciunei filtrări. Totuşi, în unele situaţii, este posibil ca cerinţele de confidenţialitate aferente informaţiilor să nu permită furnizarea informaţiilor în formă nefiltrată. Acest lucru este valabil, de exemplu, în cazul în care informaţiile fiscale pot fi furnizate FIU numai cu acordul unei autorităţi fiscale dintr-o ţară terţă, în cazul în care accesul direct la informaţii referitoare la asigurarea respectării legii ar putea pune în pericol o investigaţie în curs, precum şi în ceea ce priveşte datele din registrul cu numele pasagerilor colectate în temeiul Directivei (UE) 2016/681 a Parlamentului European şi a Consiliului (²¹). În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura accesul efectiv al FIU la informaţii, inclusiv permiţând FIU să aibă acces în condiţii similare celor oferite altor autorităţi la nivel naţional, pentru a le facilita activităţile analitice.

(71)Marii majorităţi a FIU le-a fost conferită competenţa de a lua măsuri urgente şi de a suspenda sau de a refuza aprobarea unei tranzacţii pentru a efectua analize, a confirma suspiciunea şi a comunica rezultatele activităţilor analitice către autorităţile competente. Cu toate acestea, durata perioadei de suspendare în cazul exercitării competenţelor de suspendare variază de la un stat membru la altul, ceea ce afectează nu numai amânarea activităţilor care au caracter transfrontalier în cadrul cooperării între FIU, ci şi drepturile fundamentale ale persoanelor fizice. În plus, pentru a se asigura că FIU au capacitatea de a restricţiona prompt fondurile sau activele provenite din săvârşirea de infracţiuni şi de a preveni disiparea acestora, inclusiv în scopul punerii sub sechestru, FIU ar trebui să li se confere competenţa de a suspenda utilizarea unui cont bancar sau cont de plăţi, a unui cont de criptoactive sau a unei relaţii de afaceri pentru a analiza tranzacţiile efectuate prin intermediul contului sau al relaţiei de afaceri, pentru a confirma suspiciunea şi pentru a comunica rezultatele analizei către autorităţile competente relevante. Întrucât o astfel de suspendare ar avea un impact asupra dreptului la proprietate, FIU ar trebui să poată suspenda tranzacţiile, conturile sau relaţiile de afaceri pe o perioadă limitată, necesară pentru conservarea fondurilor, pentru efectuarea analizelor necesare şi pentru comunicarea rezultatelor analizelor către autorităţile competente în vederea eventualei adoptări a unor măsuri adecvate. Având în vedere impactul mai semnificativ asupra drepturilor fundamentale ale persoanei afectate, suspendarea unui cont sau a unei relaţii de afaceri ar trebui impusă pentru o perioadă mai limitată, care ar trebui să fie stabilită la cinci zile lucrătoare. Statele membre pot defini o perioadă de suspendare mai lungă în cazul în care, în temeiul dreptului intern, FIU exercită competenţe în domeniul recuperării activelor şi îndeplineşte funcţii de urmărire, punere sub sechestru, indisponibilizare sau confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni. În astfel de cazuri, ar trebui garantată protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor afectate, iar FIU ar trebui să îşi exercite funcţiile în conformitate cu garanţiile naţionale adecvate. FIU ar trebui să ridice suspendarea tranzacţiei, a contului sau a relaţiei de afaceri de îndată ce o astfel de suspendare nu mai este necesară. În cazul în care este definită o perioadă de suspendare mai lungă, persoanele afectate ale căror tranzacţii, conturi sau relaţii de afaceri au fost suspendate ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca ordinul de suspendare în faţa unei instanţe.

(72)În circumstanţe specifice, FIU ar trebui să poată solicita unei entităţi obligate, în nume propriu sau în numele unei alte FIU, să monitorizeze, pentru o perioadă determinată, tranzacţiile sau activităţile efectuate prin intermediul unui cont bancar sau al unui cont de plăţi sau de criptoactive ori al unui alt tip de relaţie de afaceri, în legătură cu persoane care prezintă un risc semnificativ de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului. Monitorizarea mai atentă a unui cont sau a unei relaţii de afaceri poate oferi FIU informaţii suplimentare cu privire la tiparele tranzacţiilor efectuate de titularul contului şi poate conduce la detectarea în timp util a tranzacţiilor sau activităţilor neobişnuite sau suspecte care ar putea justifica luarea de măsuri suplimentare de către FIU, inclusiv suspendarea contului sau a relaţiei de afaceri, efectuarea unei analize a informaţiilor colectate şi comunicarea acesteia către autorităţile de investigare şi de urmărire penală. FIU ar trebui, de asemenea, să poată semnala entităţilor obligate informaţii relevante pentru aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela. Astfel de semnalări pot ajuta entităţile obligate să îşi elaboreze procedurile de precauţie privind clientela, să asigure coerenţa acestora cu riscurile şi să îşi actualizeze în consecinţă sistemele de evaluare şi de gestionare a riscurilor şi le pot furniza informaţii suplimentare care ar putea impune necesitatea unor măsuri sporite de precauţie cu privire la anumiţi clienţi sau la anumite tranzacţii care prezintă riscuri mai ridicate.

(73)În scopul unei mai mari transparenţe şi responsabilităţi şi pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la activităţile lor, FIU ar trebui să publice anual rapoarte de activitate. Aceste rapoarte ar trebui să furnizeze cel puţin date statistice în legătură cu rapoartele privind tranzacţii suspecte primite şi acţiunile subsecvente întreprinse, numărul de comunicări efectuate către autorităţile naţionale competente şi acţiunile întreprinse în urma comunicărilor respective, numărul de solicitări transmise altor FIU şi primite de la acestea, precum şi informaţii privind tendinţele şi tipologiile identificate. Rapoartele respective ar trebui să fie făcute publice, cu excepţia părţilor din acestea care conţin informaţii sensibile şi clasificate.

(74)Cel puţin o dată pe an, FIU ar trebui să furnizeze entităţilor obligate feedback cu privire la calitatea şi promptitudinea rapoartelor privind tranzacţiile suspecte, la descrierea suspiciunii şi la eventualele documente suplimentare furnizate. Un astfel de feedback poate fi furnizat entităţilor obligate individuale sau grupurilor de entităţi obligate şi ar trebui să vizeze îmbunătăţirea în continuare a capacităţii entităţilor obligate de a detecta şi identifica tranzacţiile şi activităţile suspecte, îmbunătăţirea calităţii rapoartelor privind tranzacţiile suspecte, consolidarea mecanismelor generale de raportare, precum şi oferirea unor informaţii importante entităţilor obligate cu privire la tendinţele, tipologiile şi riscurile asociate spălării banilor, infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului. Atunci când stabilesc tipul şi frecvenţa feedbackului, FIU ar trebui să ţină seama, pe cât posibil, de domeniile în care ar putea fi necesare îmbunătăţiri ale activităţilor de raportare. Pentru a sprijini o abordare coerentă la nivelul FIU şi un feedback adecvat pentru entităţile obligate, ACSB ar trebui să adreseze FIU recomandări cu privire la cele mai bune practici şi abordări în ceea ce priveşte furnizarea de feedback. Atunci când acest lucru nu periclitează activitatea analitică sau de investigare, FIU ar putea lua în considerare furnizarea de feedback în legătură cu utilizarea sau cu rezultatele rapoartelor privind tranzacţiile suspecte, fie cu privire la rapoarte individuale, fie sub formă agregată. FIU ar trebui, de asemenea, să furnizeze feedback autorităţilor vamale, cel puţin o dată pe an, cu privire la eficacitatea rapoartelor privind mişcările fizice transfrontaliere de numerar şi la acţiunile întreprinse în urma acestor rapoarte.

(75)Scopul FIU este de a colecta şi a analiza informaţiile în vederea stabilirii de legături între tranzacţiile sau activităţile suspecte şi activităţile infracţionale subiacente pentru a preveni şi combate spălarea banilor şi finanţarea terorismului, precum şi de a comunica rezultatele analizei sale şi informaţii suplimentare autorităţilor competente în cazul în care există motive pentru a se suspecta cazuri de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului. O FIU nu ar trebui să se abţină sau să refuze să facă schimb de informaţii, în mod spontan sau la cerere, cu o altă FIU, din motive precum lipsa identificării unei infracţiuni premisă, caracteristicile dreptului penal intern şi diferenţele dintre definiţiile infracţiunilor premisă sau absenţa unei trimiteri la anumite infracţiuni premisă. FIU au raportat dificultăţi în realizarea schimburilor de informaţii, cauzate de diferenţele dintre definiţiile naţionale ale anumitor infracţiuni premisă, cum ar fi infracţiunile fiscale, care nu sunt armonizate de dreptul Uniunii. Astfel de diferenţe nu ar trebui să împiedice schimbul reciproc, comunicarea către alte autorităţi competente şi utilizarea respectivelor informaţii. FIU ar trebui să asigure în mod rapid, constructiv şi eficace o cooperare internaţională cât mai largă cu FIU din ţările terţe în ceea ce priveşte spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor şi finanţarea terorismului, în conformitate cu normele aplicabile privind protecţia datelor pentru transferurile de date, cu recomandările GAFI şi cu principiile Egmont pentru schimbul de informaţii între unităţile de informaţii financiare. În acest scop, FIU ar trebui încurajate să încheie acorduri bilaterale şi memorandumuri de înţelegere cu omologi din ţări terţe, ţinând seama, în acelaşi timp, de orice obligaţii în materie de drepturi fundamentale şi de necesitatea de a proteja statul de drept.

(76)O FIU poate impune anumite restricţii şi limitări în ceea ce priveşte utilizarea ulterioară a informaţiilor pe care le furnizează unei alte FIU. FIU destinatară ar trebui să utilizeze informaţiile numai în scopurile pentru care au fost solicitate sau furnizate. O FIU ar trebui să dea o aprobare prealabilă unei alte FIU pentru ca aceasta din urmă să poate transmite informaţiile altor autorităţi competente, indiferent de tipul eventualei infracţiuni premisă şi indiferent dacă infracţiunea premisă a fost identificată sau nu la momentul efectuării schimbului de informaţii, pentru a permite exercitarea eficace a funcţiei de comunicare. O astfel de aprobare prealabilă pentru ca informaţiile să fie comunicate mai departe ar trebui acordată cu promptitudine şi nu ar trebui refuzată, cu excepţia cazului în care nu s-ar încadra în domeniul de aplicare al dispoziţiilor privind CSB/CFT sau nu ar fi în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului intern. FIU ar trebui să ofere o explicaţie cu privire la orice refuz de acordare a aprobării.

(77)FIU ar trebui să utilizeze instalaţii securizate, inclusiv canale de comunicare protejate, pentru a coopera şi a face schimb de informaţii între ele. În acest sens, ar trebui instituit un sistem pentru schimbul de informaţii între FIU statelor membre (denumit în continuare "FIU.net"). Sistemul ar trebui gestionat şi găzduit de ACSB şi ar trebui să asigure cel mai înalt nivel de securitate şi criptarea completă a informaţiilor care fac obiectul schimbului. FIU.net ar trebui să fie utilizat de FIU pentru a coopera şi a face schimb de informaţii între ele şi ar putea fi utilizat, de asemenea, după caz şi sub rezerva unei decizii a ACSB pentru a face schimb de informaţii cu FIU din ţări terţe şi cu alte autorităţi şi organe, oficii şi agenţii ale Uniunii. Funcţionalităţile FIU.net ar trebui să fie utilizate de FIU la potenţialul lor maxim. Respectivele funcţionalităţi ar trebui să permită FIU să îşi confrunte datele cu datele altor FIU, în formă pseudonimizată, cu scopul de a detecta în alte state membre persoanele care le interesează şi de a identifica veniturile şi fondurile acestora, asigurând totodată protecţia deplină a datelor cu caracter personal. Pentru a identifica legăturile dintre informaţiile financiare şi datele operative în materie penală, FIU ar trebui, de asemenea, să poată utiliza funcţionalităţile FIU.net pentru a corela, în formă pseudonimizată, datele lor cu informaţiile deţinute de organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, în măsura în care o astfel de corelare a datelor se încadrează în mandatele legale respective ale acestora din urmă şi cu respectarea deplină a normelor aplicabile în materie de protecţie a datelor.

(78)Este important ca FIU să coopereze şi să facă schimb de informaţii în mod eficace între ele. În acest sens, ACSB ar trebui să ofere asistenţa necesară, nu numai prin coordonarea analizelor comune ale rapoartelor privind tranzacţii suspecte transfrontaliere, ci şi prin elaborarea de proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare şi de reglementare privind formatul care urmează să fie utilizat pentru schimbul de informaţii între FIU, modelul pentru transmiterea rapoartelor privind tranzacţii suspecte şi relevanţa şi criteriile de selecţie care urmează să fie luate în considerare atunci când se stabileşte dacă un raport privind tranzacţii suspecte se referă la un alt stat membru, precum şi prin elaborarea de orientări privind natura, caracteristicile şi obiectivele analizei operaţionale şi strategice şi procedurile care urmează să fie instituite pentru transmiterea şi primirea unui raport privind tranzacţii suspecte care se referă la un alt stat membru şi acţiunile subsecvente care se întreprind. ACSB ar trebui, de asemenea, să instituie un proces de evaluare inter pares pentru a consolida coerenţa şi eficacitatea activităţilor FIU şi pentru a facilita schimbul de bune practici între FIU.

(79)FIU sunt responsabile cu primirea rapoartelor privind tranzacţii sau activităţi suspecte de la entităţile obligate stabilite pe teritoriul statelor lor membre. Cu toate acestea, anumite tranzacţii sau activităţi suspecte raportate FIU se pot referi la activităţi desfăşurate de entităţile obligate în alte state membre, în care acestea îşi desfăşoară activitatea fără a avea un sediu. În astfel de cazuri, este important ca FIU să transmită aceste rapoarte omologului lor din statul membru vizat de activitate sau de tranzacţie, fără a impune condiţii de utilizare a rapoartelor respective. FIU.net permite transmiterea unor astfel de rapoarte transfrontaliere. Pentru a consolida funcţionalitatea respectivă, sistemul este în curs de modernizare astfel încât să permită transmiterea rapidă a unor astfel de rapoarte şi să sprijine schimburile semnificative de informaţii între FIU, contribuind astfel la punerea în aplicare eficace a prezentei directive.

(80)Sunt necesare termene pentru schimbul de informaţii între FIU pentru a asigura o cooperare rapidă, eficace şi consecventă. Termenele ar trebui stabilite astfel încât să asigure desfăşurarea unor schimburi de informaţii eficace într-un interval de timp rezonabil sau să respecte constrângerile procedurale. Ar trebui prevăzute termene mai scurte în cazuri excepţionale, justificate şi urgente, în care FIU solicitată poate accesa direct bazele de date în care sunt păstrate informaţiile solicitate. În cazurile în care FIU solicitată nu este în măsură să furnizeze informaţiile în termenele stabilite, aceasta ar trebui să informeze FIU solicitantă în acest sens.

(81)Circulaţia banilor iliciţi traversează frontierele şi poate afecta diferite state membre. Cazurile transfrontaliere, care implică mai multe jurisdicţii, devin tot mai frecvente şi tot mai semnificative, inclusiv din cauza activităţilor desfăşurate de entităţile obligate la nivel transfrontalier. Pentru a trata în mod eficace cazurile care privesc mai multe state membre, FIU ar trebui să fie în măsură să depăşească simplul schimb de informaţii pentru depistarea şi analizarea tranzacţiilor şi activităţilor suspecte şi să desfăşoare activitatea analitică în comun. FIU au raportat anumite probleme importante care limitează sau condiţionează capacitatea lor de a participa la analize comune. Efectuarea unei analize comune a tranzacţiilor şi activităţilor suspecte va permite FIU să profite de potenţialele sinergii, să utilizeze informaţii din diferite surse, să obţină o imagine completă a activităţilor anormale şi să îmbogăţească analiza. FIU ar trebui să fie în măsură să efectueze analize comune ale tranzacţiilor şi activităţilor suspecte şi să înfiinţeze şi să participe la echipe de analiză comună pentru scopuri specifice şi pentru o perioadă limitată, cu sprijinul ACSB. ACSB ar trebui să utilizeze sistemul FIU.net pentru a putea trimite, primi şi corela informaţii şi pentru a oferi sprijin operaţional FIU în contextul analizei comune a cazurilor transfrontaliere.

(82)Participarea terţilor, inclusiv a organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, ar putea fi esenţială pentru succesul analizelor efectuate de FIU, inclusiv al analizelor comune. Prin urmare, FIU pot invita părţi terţe să participe la analiza comună în cazul în care o astfel de participare s-ar încadra în mandatele corespunzătoare ale părţilor terţe respective. Participarea terţilor la procesul analitic ar putea contribui la identificarea legăturilor dintre informaţiile financiare şi informaţiile şi datele operative în materie penală, la îmbogăţirea analizei şi la stabilirea faptului dacă există indicii ale săvârşirii unei infracţiuni.

(86)Pentru a evalua şi monitoriza mai eficient şi periodic riscurile la care sunt expuse entităţile obligate şi politicile, procedurile şi controalele interne pe care acestea le instituie pentru a gestiona şi atenua riscurile respective şi pentru a pune în aplicare sancţiuni financiare specifice, este necesar să se clarifice faptul că supraveghetorii naţionali au atât dreptul, cât şi obligaţia de a efectua toate verificările tematice necesare, atât la faţa locului, cât şi de la distanţă, precum şi orice alte anchete şi evaluări pe care le consideră necesare. De asemenea, supraveghetorii naţionali ar trebui să fie în măsură să reacţioneze fără întârzieri nejustificate la orice suspiciune de neconformitate cu cerinţele aplicabile şi să ia măsuri de supraveghere adecvate pentru a răspunde acuzaţiilor de neconformitate. Acest lucru nu numai că va ajuta supraveghetorii să decidă cu privire la acele cazuri în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare şi înţelese, ci le va asigura şi instrumentele necesare pentru a comunica mai departe informaţii relevante entităţilor obligate pentru a contribui la înţelegerea de către acestea a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.

(87)Activităţile de informare, inclusiv comunicarea informaţiilor de către supraveghetori către entităţile obligate aflate sub supravegherea lor, sunt esenţiale pentru a garanta că sectorul privat înţelege în mod adecvat natura şi nivelul riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului cu care se confruntă. Aceasta include diseminarea desemnărilor în temeiul sancţiunilor financiare specifice şi al sancţiunilor financiare ale ONU, care ar trebui să aibă loc imediat după efectuarea unor astfel de desemnări, pentru a permite sectorului să îşi respecte obligaţiile. Întrucât punerea în aplicare a cerinţelor în materie de CSB/CFT de către entităţile obligate implică prelucrarea de date cu caracter personal, este important ca supraveghetorii să ţină seama de orientările şi cu alte publicaţii emise de autorităţile de protecţie a datelor, fie la nivel naţional, fie la nivelul Uniunii prin intermediul Comitetului european pentru protecţia datelor, şi să includă informaţiile respective, după caz, în comunicările lor către entităţile aflate sub supravegherea lor.

(88)Supraveghetorii ar trebui să adopte, în privinţa activităţii lor, o abordare bazată pe riscuri, care le-ar permite să îşi concentreze resursele acolo unde riscurile sunt cele mai ridicate, asigurându-se totodată că niciun sector sau nicio entitate nu este expusă tentativelor infracţionale de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să îşi planifice activităţile anual. În acest sens, supraveghetorii ar trebui să asigure nu numai o acoperire bazată pe riscuri a sectoarelor aflate sub supravegherea lor, ci şi faptul că sunt în măsură să reacţioneze prompt în cazul unor indicii obiective şi semnificative care arată existenţa unor încălcări în cadrul unei entităţi obligate, în special în urma unor dezvăluiri publice sau a unor informaţii transmise de avertizori de integritate. Supraveghetorii ar trebui, de asemenea, să asigure transparenţa în privinţa activităţilor de supraveghere pe care le-au desfăşurat, de exemplu în ceea ce priveşte colegiile de supraveghere pe care le-au organizat şi la care au participat, acţiunile de supraveghere întreprinse la faţa locului şi de la distanţă, sancţiunile pecuniare impuse sau măsurile administrative aplicate. ACSB ar trebui să joace un rol principal în promovarea unei înţelegeri comune a riscurilor şi, prin urmare, ar trebui să aibă sarcina de a elabora criterii de referinţă şi o metodologie de evaluare şi clasificare a profilului de risc inerent şi rezidual al entităţilor obligate şi de a stabili frecvenţa cu care ar trebui revizuit un astfel de profil de risc.

(89)Divulgarea de către supraveghetori către FIU a unor fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului este una dintre pietrele de temelie ale supravegherii eficiente şi eficace a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi permite supraveghetorilor să abordeze deficienţele identificate în procesul de raportare de către entităţile obligate. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta către FIU cazurile în care suspectează că entitatea obligată nu a prezentat un raport sau de a completa rapoartele transmise de entitatea obligată cu informaţii suplimentare pe care le descoperă în cursul activităţilor lor de supraveghere. De asemenea, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta suspiciunile de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului care planează asupra angajaţilor entităţilor obligate sau a unor persoane aflate într-o poziţie echivalentă, asupra conducerii sau a beneficiarilor reali ai acestora. Prin urmare, este necesar ca statele membre să instituie un sistem care să garanteze că FIU sunt informate în mod corespunzător şi prompt. Raportarea suspiciunilor către FIU nu ar trebui înţeleasă ca înlocuind obligaţia autorităţilor publice de a raporta autorităţilor competente relevante orice activitate infracţională pe care o descoperă sau de care iau cunoştinţă în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. Informaţiile care fac obiectul secretului profesional al avocatului nu ar trebui colectate şi nici consultate în contextul sarcinilor de supraveghere, cu excepţia cazului în care se aplică exceptările prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1624. În cazul în care supraveghetorii descoperă sau intră în posesia unor astfel de informaţii, aceştia nu ar trebui să le ia în considerare în scopul activităţilor lor de supraveghere şi nici să le raporteze către FIU.

(90)Cooperarea dintre supraveghetorii naţionali este esenţială pentru a asigura o abordare comună în materie de supraveghere la nivelul Uniunii. Pentru a fi eficace, această cooperare trebuie să fie utilizată în cea mai mare măsură posibilă şi indiferent de natura sau statutul supraveghetorilor. Pe lângă cooperarea tradiţională, cum ar fi capacitatea de a efectua investigaţii în numele unei autorităţi de supraveghere solicitante, este oportun să se impună înfiinţarea unor colegii de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar în ceea ce priveşte entităţile obligate care îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre prin intermediul unor sedii şi în ceea ce priveşte entităţile obligate care fac parte dintr-un grup transfrontalier. Supraveghetorii financiari din ţări terţe pot fi invitaţi să participe la aceste colegii în anumite condiţii, printre care se numără respectarea unor cerinţe de confidenţialitate echivalente cu cele care le revin supraveghetorilor financiari din Uniune şi respectarea dreptului Uniunii referitor la prelucrarea şi transmiterea datelor cu caracter personal. Activităţile colegiilor de supraveghere CSB/CFT ar trebui să fie proporţionale cu nivelul de risc la care este expusă instituţia de credit sau instituţia financiară şi cu amploarea activităţii transfrontaliere.

(91)Directiva (UE) 2015/849 includea o cerinţă generală de cooperare între supraveghetorii din statul membru de origine şi din statul membru gazdă. Cerinţa respectivă a fost ulterior consolidată pentru a evita ca schimbul de informaţii şi cooperarea între supraveghetori să fie interzise sau restricţionate în mod nejustificat. Cu toate acestea, în absenţa unui cadru juridic clar, înfiinţarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT s-a bazat pe orientări fără caracter obligatoriu. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare pentru organizarea colegiilor CSB/CFT şi să se prevadă o abordare coordonată şi solidă din punct de vedere juridic, recunoscând necesitatea unei interacţiuni structurate între supraveghetorii de la nivelul Uniunii. În conformitate cu rolul său de coordonare şi supervizare, ACSB ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare care să definească condiţiile generale care permit buna funcţionare a colegiilor de supraveghere CSB/CFT.

(92)Entităţile obligate care îşi desfăşoară activitatea în sectorul nefinanciar ar putea, de asemenea, să desfăşoare activităţi transfrontaliere sau să facă parte din grupuri care desfăşoară activităţi transfrontaliere. Prin urmare, este oportun să se stabilească norme care să definească funcţionarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT pentru grupurile care desfăşoară activităţi atât financiare, cât şi nefinanciare şi care să permită înfiinţarea de colegii de supraveghere în sectorul nefinanciar, ţinând seama de necesitatea de a aplica garanţii suplimentare în ceea ce priveşte grupurile sau entităţile transfrontaliere care furnizează servicii juridice. Pentru a asigura o supraveghere transfrontalieră eficace în sectorul nefinanciar, ACSB ar trebui să ofere sprijin pentru funcţionarea acestor colegii şi să prezinte periodic un aviz cu privire la funcţionarea respectivelor colegii pe măsură ce avansează punerea în aplicare a cadrului de facilitare prevăzut de prezenta directivă.

(93)În cazul în care o entitate obligată dispune de sedii într-un alt stat membru, inclusiv prin intermediul unei reţele de agenţi, supraveghetorul din statul membru de origine ar trebui să fie responsabil de supravegherea aplicării de către entitatea obligată a politicilor şi procedurilor în materie de CSB/CFT existente la nivelul grupului. Acest lucru ar putea implica vizite la faţa locului în sediile situate într-un alt stat membru. Supraveghetorul din statul membru de origine ar trebui să coopereze îndeaproape cu supraveghetorul din statul membru gazdă şi ar trebui să îl informeze cu privire la orice aspecte care ar putea afecta evaluarea de către cei doi supraveghetori a respectării de către sediul în cauză a normelor statului membru gazdă în ceea ce priveşte CSB/CFT.

(94)În cazul în care o entitate obligată dispune de sedii într-un alt stat membru, inclusiv prin intermediul unei reţele de agenţi, supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să îşi menţină responsabilitatea de a asigura respectarea de către sediul în cauză a normelor în materie de CSB/CFT, inclusiv, după caz, prin efectuarea de inspecţii la faţa locului şi monitorizări de la distanţă, precum şi prin adoptarea de măsuri adecvate şi proporţionale pentru a remedia încălcările acestor cerinţe. Acelaşi lucru ar trebui sa fie valabil şi în ceea ce priveşte alte tipuri de infrastructură ale entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii, în cazul în care infrastructura respectivă este suficientă pentru a necesita supravegherea de către supraveghetorul din statul membru gazdă. Supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să coopereze îndeaproape cu supraveghetorul din statul membru de origine şi să îl informeze cu privire la orice aspecte care ar putea afecta evaluarea de către acesta a aplicării de către entitatea obligată a politicilor şi procedurilor în materie de CSB/CFT, precum şi să permită supraveghetorului din statul membru de origine să ia măsuri pentru a remedia orice încălcare identificată. Cu toate acestea, în cazul în care sunt constatate încălcări grave, repetate sau sistematice ale normelor în materie de CSB/CFT care necesită soluţii imediate, supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să poată să aplice măsuri de remediere temporare adecvate şi proporţionale, aplicabile în circumstanţe similare entităţilor obligate aflate în sfera sa de competenţă, în vederea remedierii respectivelor încălcări grave, repetate sau sistematice, cu sprijinul sau în cooperare cu supraveghetorul din statul membru de origine, dacă este cazul.

(95)În domeniile care nu sunt armonizate la nivelul Uniunii, statele membre pot adopta măsuri naţionale, chiar şi atunci când aceste măsuri constituie restricţii ale libertăţilor pieţei interne. Un exemplu în acest sens sunt măsurile luate pentru a reglementa furnizarea de servicii de jocuri de noroc, în special atunci când aceste activităţi se desfăşoară online, fără să existe vreo infrastructură în statul membru. Cu toate acestea, pentru a fi compatibile cu dreptul Uniunii, măsurile în cauză trebuie să atingă un obiectiv de interes general, să fie nediscriminatorii şi adecvate pentru realizarea respectivului obiectiv şi să nu depăşească ceea ce este strict necesar pentru realizarea acestuia. În cazul în care statele membre condiţionează furnizarea unor servicii care sunt reglementate potrivit cadrului Uniunii privind CSB/CFT de îndeplinirea unor cerinţe de autorizare specifice, cum ar fi obţinerea unei licenţe, acestea ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de supravegherea serviciilor respective. Cerinţa de a supraveghea aceste servicii nu impietează asupra concluziilor la care ar putea ajunge Curtea de Justiţie în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurilor naţionale cu dreptul Uniunii.

(96)Având în vedere vulnerabilităţile în materie de combatere a spălării banilor legate de emitenţii de monedă electronică, furnizorii serviciilor de plată şi furnizorii serviciilor de criptoactive, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca respectivii furnizori stabiliţi pe teritoriul lor sub alte forme decât sub formă de sucursală sau prin intermediul altor tipuri de infrastructură şi al căror sediu central este situat într-un alt stat membru să desemneze un punct de contact central. Un astfel de punct de contact central, care acţionează în numele instituţiei care l-a desemnat, ar trebui să asigure respectarea de către sedii a normelor în materie de CSB/CFT.

(98)Grupurile transfrontaliere trebuie să dispună de politici şi proceduri cuprinzătoare la nivel de grup. Pentru a se asigura că operaţiunile transfrontaliere sunt însoţite de o supraveghere adecvată, este necesar să se stabilească norme detaliate de supraveghere, care să permită supraveghetorilor din statul membru de origine şi celor din statul membru gazdă să coopereze cât mai mult posibil între ei, indiferent de natura sau statutul lor, şi cu ACSB pentru a evalua riscurile şi a monitoriza evoluţiile care ar putea afecta diferitele entităţi care fac parte din grup, a coordona acţiunile de supraveghere şi a soluţiona litigiile. Având în vedere rolul său de coordonare, ar trebui să i se confere ACSB sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care să definească sarcinile detaliate corespunzătoare ale supraveghetorilor din ţara de origine şi din ţara gazdă ai grupurilor, precum şi acordurile de cooperare între aceştia. Supravegherea punerii în aplicare efective a politicii grupurilor în materie de CSB/CFT ar trebui să se realizeze în conformitate cu principiile şi metodele de supraveghere consolidată, astfel cum sunt prevăzute de actele juridice ale Uniunii relevante la nivel sectorial.

(99)Schimbul de informaţii şi cooperarea între supraveghetori sunt esenţiale în contextul unor sisteme financiare tot mai integrate la nivel mondial. Pe de o parte, supraveghetorii din Uniune, inclusiv ACSB, ar trebui să se informeze reciproc cu privire la cazurile în care legislaţia unei ţări terţe nu permite punerea în aplicare a politicilor şi procedurilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1624. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza supraveghetorii să încheie acorduri de cooperare care să prevadă cooperarea şi schimburile de informaţii confidenţiale cu omologii lor din ţări terţe, în conformitate cu normele aplicabile transferurilor de date cu caracter personal. Având în vedere rolul său de supervizare, ACSB ar trebui să acorde asistenţa care ar putea fi necesară pentru a se evalua echivalenţa cerinţelor privind secretul profesional aplicabile omologului din ţara terţă.

(100)Directiva (UE) 2015/849 permite statelor membre să încredinţeze unor organisme de autoreglementare supravegherea anumitor entităţi obligate. Cu toate acestea, calitatea şi intensitatea supravegherii efectuate de astfel de organisme de autoreglementare au fost insuficiente şi nu au fost supuse controlului public sau nu au fost supuse aproape deloc unui astfel de control. În cazul în care un stat membru decide să încredinţeze supravegherea unui organism de autoreglementare, respectivul stat membru ar trebui să desemneze, de asemenea, o autoritate publică care să supervizeze activităţile organismului de autoreglementare pentru a se asigura că desfăşurarea activităţilor respective este în conformitate cu prezenta directivă. Autoritatea publică respectivă ar trebui să fie o entitate din cadrul administraţiei publice şi ar trebui să îşi exercite funcţiile fără să fie supusă niciunei influenţe nejustificate. Funcţiile exercitate de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare nu implică faptul că autoritatea ar trebui să exercite funcţii de supraveghere în raport cu entităţile obligate sau să ia decizii în cazuri individuale tratate de organismul de autoreglementare. Acest lucru nu împiedică însă statele membre să aloce sarcini suplimentare autorităţii respective în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor prezentei directive. Atunci când procedează astfel, statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile suplimentare sunt în concordanţă cu drepturile fundamentale şi, în special, că aceste sarcini nu reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului la apărare şi nu afectează confidenţialitatea comunicărilor dintre avocaţi şi clienţi.

(101)Importanţa combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului ar trebui să determine statele membre să prevadă în dreptul intern sancţiuni pecuniare şi măsuri administrative efective, proporţionale şi cu efect de descurajare pentru nerespectarea Regulamentului (UE) 2024/1624. Supraveghetorii naţionali ar trebui să fie împuterniciţi de statele membre să aplice astfel de măsuri administrative entităţilor obligate pentru a remedia situaţia în cazul încălcărilor şi, atunci când încălcarea justifică acest lucru, pentru a impune sancţiuni pecuniare. În funcţie de sistemele organizaţionale existente în statele membre, aceste măsuri şi sancţiuni ar putea fi, de asemenea, aplicate în cooperare de supraveghetori şi de alte autorităţi, pe baza unei delegări din partea supraveghetorilor către alte autorităţi sau prin formularea de către supraveghetori a unor cereri adresate autorităţilor judiciare. Sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative ar trebui să fie suficient de cuprinzătoare pentru a permite statelor membre şi supraveghetorilor să ia în considerare diferenţele dintre entităţile obligate, în special dintre instituţiile de credit şi instituţiile financiare şi alte entităţi obligate, în ceea ce priveşte dimensiunea, caracteristicile şi natura activităţii acestora.

(102)În prezent, statele membre dispun de o gamă variată de sancţiuni pecuniare şi de măsuri administrative pentru încălcarea principalelor dispoziţii preventive în vigoare şi aplică o abordare inconsecventă în ceea ce priveşte investigarea şi sancţionarea încălcării cerinţelor de combatere a spălării banilor. În plus, nu există o înţelegere comună în rândul supraveghetorilor cu privire la ceea ce ar trebui să constituie o încălcare "gravă", astfel încât să se poată determina cu uşurinţă situaţiile în care ar trebui impusă o sancţiune pecuniară. Această diversitate este în detrimentul eforturilor depuse pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, iar răspunsul Uniunii este fragmentat. Prin urmare, ar trebui stabilite criterii comune pentru determinarea celui mai adecvat răspuns în materie de supraveghere în faţa încălcărilor şi ar trebui să se prevadă o serie de măsuri administrative pe care supraveghetorii le-ar putea aplica pentru a remedia încălcările, fie în combinaţie cu sancţiuni pecuniare, fie ca atare atunci când încălcările nu sunt suficient de grave pentru a fi pedepsite printr-o sancţiune pecuniară. Pentru a stimula entităţile obligate să respecte dispoziţiile Regulamentului (UE) 2024/1624, este necesar să se sporească caracterul disuasiv al sancţiunilor pecuniare. În consecinţă, ar trebui ridicată valoarea minimă a sancţiunii maxime care poate fi impusă în cazul unor încălcări grave ale Regulamentului (UE) 2024/1624. În transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să se asigure că impunerea de sancţiuni pecuniare şi aplicarea de măsuri administrative, şi impunerea de sancţiuni penale în conformitate cu dreptul intern nu încalcă principiul ne bis in idem.

(103)În cazul entităţilor obligate care sunt persoane juridice, încălcările cerinţelor în materie de CSB/CFT au loc în urma unor acţiuni comise de sau sub responsabilitatea persoanelor fizice care au competenţa de a conduce activităţile acestora, inclusiv prin intermediul unor agenţi, distribuitori sau al altor persoane care acţionează în numele entităţii obligate. Pentru a asigura faptul că acţiunile de supraveghere întreprinse ca răspuns la astfel de încălcări sunt eficace, ar trebui să fie angajată răspunderea entităţii obligate şi pentru acţiunile întreprinse de respectivele persoane fizice, indiferent dacă acţiunile au fost săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă. Fără a aduce atingere răspunderii persoanelor juridice în cadrul procedurilor penale, orice intenţie de a obţine un beneficiu pentru entitatea obligată de pe urma încălcărilor indică existenţa unor deficienţe mai generale la nivelul politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate menite să prevină spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor şi finanţarea terorismului. Astfel de deficienţe subminează rolul entităţii obligate de gardian al sistemului financiar al Uniunii. Prin urmare, orice intenţie de a obţine un beneficiu de pe urma unei încălcări a cerinţelor în materie de CSB/CFT ar trebui să fie considerată ca circumstanţă agravantă.

(104)Statele membre dispun de sisteme diferite pentru impunerea sancţiunilor pecuniare, aplicarea măsurilor administrative şi impunerea penalităţilor cu titlu cominatoriu. În plus, anumite măsuri administrative pe care supraveghetorii sunt abilitaţi să le aplice, cum ar fi retragerea sau suspendarea unei licenţe, depind de executarea acestor măsuri de către alte autorităţi. Pentru a ţine cont de această diversitate de situaţii, este adecvat să se ofere flexibilitate în ceea ce priveşte mijloacele pe care supraveghetorii le au la dispoziţie pentru a impune sancţiuni pecuniare, pentru a aplica măsuri administrative şi a impune penalităţi cu titlu cominatoriu. Indiferent de mijloacele alese, statelor membre şi autorităţilor implicate le revine sarcina de a se asigura că mecanismele puse în aplicare duc la obţinerea rezultatului scontat, şi anume restabilirea conformităţii şi impunerea unor sancţiuni pecuniare efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(105)Pentru a asigura faptul că entităţile obligate respectă cerinţele în materie de CSB/CFT şi atenuează în mod eficace riscurile de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului la care sunt expuse, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica măsuri administrative nu numai pentru a remedia încălcările identificate, ci şi în cazul în care constată că deficienţele existente la nivelul politicilor, procedurilor şi controalelor interne ar putea avea drept rezultat încălcări ale cerinţelor în materie de CSB/CFT sau în cazul în care politicile, procedurile şi controalele respective nu sunt adecvate pentru a atenua riscurile. Sfera de cuprindere a măsurilor administrative aplicate şi termenele acordate entităţilor obligate pentru a pune în aplicare acţiunile solicitate depind de încălcările sau deficienţele specifice identificate. În cazul în care sunt identificate multiple încălcări sau deficienţe, ar putea fi aplicate termene diferite pentru punerea în aplicare a fiecărei măsuri administrative individuale. În concordanţă cu obiectivul punitiv şi educativ al publicării, ar trebui publicate numai deciziile prin care se aplică măsuri administrative în legătură cu încălcări ale cerinţelor în materie de CSB/CFT, iar nu şi măsurile administrative aplicate pentru a preveni o astfel de încălcare.

(106)Este esenţial ca entităţile obligate să se conformeze în timp util măsurilor administrative care le sunt aplicate, pentru a se asigura un nivel adecvat şi uniform de protecţie împotriva spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului la nivelul pieţei interne. În cazul în care entităţile obligate nu se conformează măsurilor administrative în termenul stabilit, este necesar ca supraveghetorii să poată exercita o presiune sporită asupra entităţii obligate pentru a restabili fără întârziere conformitatea. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a impune penalităţi cu titlu cominatoriu începând cu momentul la care expiră termenul fixat pentru restabilirea conformităţii, inclusiv cu efect retroactiv atunci când decizia prin care se impun penalităţi cu titlu cominatoriu este luată într-o etapă ulterioară. Atunci când calculează cuantumul penalităţilor cu titlu cominatoriu, supraveghetorii ar trebui să ţină seama de cifra de afaceri globală a entităţii obligate şi de tipul şi gravitatea încălcării sau a deficienţelor vizate de măsura de supraveghere, pentru a asigura eficacitatea şi proporţionalitatea acesteia. Având în vedere obiectivul lor de a exercita o presiune asupra unei entităţi obligate pentru ca aceasta să se conformeze unei măsuri administrative, penalităţile cu titlu cominatoriu ar trebui să fie limitate în timp şi să se aplice pentru o perioadă de maximum şase luni. Chiar dacă ar trebui să fie posibil ca supraveghetorii să aplice din nou penalităţi cu titlu cominatoriu pentru o perioadă suplimentară de maximum şase luni, ar trebui avute în vedere măsuri alternative pentru a remedia o situaţie de neconformitate prelungită, utilizându-se gama largă de măsuri administrative pe care supraveghetorii le pot aplica.

(107)În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu permite impunerea sancţiunilor pecuniare prevăzute de prezenta directivă prin mijloace administrative, normele privind sancţiunile pecuniare pot fi aplicate astfel încât sancţiunea să fie iniţiată de supraveghetor şi să fie impusă de autorităţile judiciare. Prin urmare, este necesar ca statele membre respective să se asigure că aplicarea normelor şi a sancţiunilor pecuniare are un efect echivalent cu sancţiunile pecuniare impuse de supraveghetori. Atunci când impun astfel de sancţiuni pecuniare, autorităţile judiciare ar trebui să ţină seama de recomandarea supraveghetorului care iniţiază sancţiunea. Sancţiunile pecuniare impuse ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(108)Entităţile obligate pot beneficia de libertatea de a presta servicii şi de a se stabili în întreaga piaţă internă pentru a-şi oferi produsele şi serviciile la nivelul Uniunii. Un sistem de supraveghere eficace impune ca supraveghetorii să fie conştienţi de deficienţele privind respectarea de către entităţile obligate a normelor în materie de CSB/CFT. Prin urmare, este important ca supraveghetorii să fie în măsură să se informeze reciproc cu privire la sancţiunile pecuniare impuse şi măsurile administrative aplicate entităţilor obligate, atunci când astfel de informaţii ar putea fi relevante pentru alţi supraveghetori.

(109)Publicarea unei sancţiuni pecuniare sau a unei măsuri administrative aplicate pentru încălcarea Regulamentului (UE) 2024/1624 poate avea un puternic efect de descurajare a repetării unei astfel de încălcări. Astfel sunt informate şi alte entităţi cu privire la riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate entităţii obligate sancţionate, înainte de a stabili o relaţie de afaceri cu aceasta, şi se oferă asistenţă supraveghetorilor din alte state membre în ceea ce priveşte riscurile asociate unei entităţi obligate atunci când aceasta îşi desfăşoară activitatea în statul lor membru la nivel transfrontalier. Din aceste motive, ar trebui confirmată cerinţa de a se publica deciziile privind sancţiunile pecuniare care nu fac obiectul niciunei căi de atac şi această cerinţă ar trebui extinsă la publicarea anumitor măsuri administrative care sunt aplicate pentru a remedia încălcările cerinţelor în materie de CSB/CFT şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu. Cu toate acestea, orice astfel de publicare ar trebui să fie proporţională şi, atunci când iau o decizie cu privire la publicarea unei sancţiuni pecuniare sau a unei măsuri administrative, supraveghetorii ar trebui să ţină seama de gravitatea încălcării şi de efectul disuasiv pe care publicarea este probabil să îl aibă. În acest scop, statele membre ar putea decide să amâne publicarea măsurilor administrative care fac obiectul unei căi de atac atunci când măsurile respective sunt aplicate pentru a remedia o încălcare care nu este gravă, repetată sau sistematică.

(110)Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului (²²) se aplică raportării încălcărilor Directivei (UE) 2015/849 referitoare la spălarea banilor şi finanţarea terorismului şi protecţiei persoanelor care raportează astfel de încălcări, astfel cum este menţionată în partea II din anexa la Directiva (UE) 2019/1937. Întrucât prezenta directivă abrogă Directiva (UE) 2015/849, trimiterea la Directiva (UE) 2015/849 cuprinsă în anexa II la Directiva (UE) 2019/1937 ar trebui înţeleasă ca reprezentând o trimitere la prezenta directivă. În acelaşi timp, este necesar să se menţină norme adaptate privind raportarea încălcărilor cerinţelor în materie de CSB/CFT care să completeze Directiva (UE) 2019/1937, în special în ceea ce priveşte cerinţa ca entităţile obligate să instituie canale interne de raportare şi cea privind identificarea autorităţilor care sunt competente să primească raportările referitoare la încălcări ale normelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului şi să întreprindă acţiuni subsecvente respectivelor raportări.

(111)O nouă politică pe deplin integrată şi coerentă în materie de CSB/CFT la nivelul Uniunii este esenţială, cu roluri desemnate atât pentru autorităţile competente de la nivelul Uniunii, cât şi pentru cele de la nivel naţional, funcţionează cu scopul de a asigura o cooperare armonioasă şi constantă între aceste autorităţi. În această privinţă, cooperarea între toate autorităţile de la nivel naţional şi cele de la nivelul Uniunii în materie de CSB/CFT este extrem de importantă şi ar trebui clarificată şi consolidată. Este în continuare de datoria statelor membre să prevadă normele necesare pentru a se asigura că, la nivel naţional, factorii de decizie, FIU, supraveghetorii, inclusiv ACSB, şi alte autorităţi competente implicate în CSB/CFT, precum şi autorităţile fiscale şi autorităţile de aplicare a legii, atunci când acţionează în limitele domeniului de aplicare al prezentei directive, dispun de mecanisme eficace care să le permită să coopereze şi să se coordoneze, inclusiv printr-o abordare restrictivă cu privire la refuzul autorităţilor competente de a coopera şi de a face schimb de informaţii la cererea unei alte autorităţi competente. Indiferent de mecanismele instituite, o astfel de cooperare naţională ar trebui să aibă ca rezultat un sistem eficace de prevenire şi combatere a spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului, precum şi de prevenire a situaţiilor în care sancţiunile financiare specifice nu sunt aplicate sau sunt eludate.

(113)Riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului poate fi detectat de către toţi supraveghetorii responsabili de instituţiile de credit. Informaţiile de natură prudenţială referitoare la instituţiile de credit şi instituţiile financiare, cum ar fi informaţiile referitoare la competenţa profesională şi probitatea morală directorilor şi a acţionarilor, la mecanismele de control intern, la guvernanţă sau la conformitate şi gestionarea riscurilor, sunt adesea indispensabile pentru supravegherea adecvată a acestor instituţii din punctul de vedere al CSB/CFT. În mod similar, informaţiile privind CSB/CFT sunt, de asemenea, importante pentru supravegherea prudenţială a unor astfel de instituţii. Prin urmare, cooperarea şi schimbul de informaţii cu supraveghetorii CSB/CFT şi cu FIU ar trebui extinse la toate autorităţile competente responsabile cu supravegherea respectivelor entităţi obligate în conformitate cu alte instrumente juridice ale Uniunii, cum ar fi Directivele 2013/36/UE (²³), 2014/49/UE (²⁴), 2014/59/UE (²⁵) şi 2014/92/UE (²⁶) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Directiva (UE) 2015/2366. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestei cooperări, statele membre ar trebui să informeze anual ACSB cu privire la schimburile efectuate.

(²⁵)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(114)Cooperarea cu alte autorităţi competente pentru supravegherea instituţiilor de credit în temeiul Directivelor 2014/92/UE şi (UE) 2015/2366 are potenţialul de a reduce consecinţele nedorite ale cerinţelor în materie de CSB/CFT. Instituţiile de credit ar putea alege să înceteze sau să restricţioneze relaţiile de afaceri cu anumiţi clienţi sau anumite categorii de clienţi pentru a evita riscul în loc să îl gestioneze. Astfel de practici de eliminare a riscurilor ar putea slăbi cadrul privind CSB/CFT şi depistarea tranzacţiilor suspecte, deoarece îi determină pe clienţii afectaţi să recurgă la canale de plată mai puţin sigure sau nereglementate pentru a-şi satisface nevoile financiare. În acelaşi timp, practicile larg răspândite de eliminare a riscurilor în sectorul bancar ar putea conduce la excluderea financiară a anumitor categorii de entităţi de plată sau de consumatori. Supraveghetorii financiari sunt cei mai în măsură să identifice situaţiile în care o instituţie de credit a refuzat să stabilească o relaţie de afaceri, deşi este posibil să fi avut obligaţia să facă acest lucru în temeiul dreptului intern care pune în aplicare Directiva 2014/92/UE sau Directiva (UE) 2015/2366, fără o justificare bazată pe măsurile documentate de precauţie privind clientela. În astfel de cazuri sau atunci când unor relaţii de afaceri li se pune capăt ca urmare a practicilor de reducere a riscurilor, supraveghetorii financiari ar trebui să alerteze autorităţile responsabile cu asigurarea respectării de către instituţiile financiare a Directivei 2014/92/UE sau a Directivei (UE) 2015/2366.

(115)Cooperarea dintre supraveghetorii financiari şi autorităţile responsabile cu gestionarea crizelor din cadrul instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, cum ar fi, în special, autorităţile desemnate în cadrul schemei de garantare a depozitelor şi autorităţile de rezoluţie, este necesară pentru a asigura un echilibru între obiectivul de prevenire a spălării banilor prevăzut în prezenta directivă şi obiectivul de protejare a stabilităţii financiare şi a deponenţilor în temeiul Directivei 2014/49/UE şi al Directivei 2014/59/UE. Supraveghetorii financiari ar trebui să informeze autorităţile desemnate şi autorităţile de rezoluţie prevăzute de directivele respective cu privire la orice situaţie în care identifică o probabilitate mai mare de intrare în dificultate sau de indisponibilitate a depozitelor din motive legate de CSB/CFT. Supraveghetorii financiari ar trebui, de asemenea, să informeze autorităţile respective cu privire la orice tranzacţie, cont sau relaţie de afaceri care a fost suspendată de FIU pentru a permite îndeplinirea sarcinilor autorităţilor desemnate şi ale autorităţilor de rezoluţie în cazul unui risc crescut de intrare în dificultate sau de indisponibilitate a depozitelor, indiferent de motivul acestui risc crescut.

(119)Supraveghetorii ar trebui să fie în măsură să coopereze şi să facă schimb de informaţii confidenţiale, indiferent de natura sau statutul lor. În acest scop, aceştia ar trebui să dispună de un temei juridic adecvat pentru schimbul de informaţii confidenţiale şi pentru cooperare. Schimbul de informaţii şi cooperarea cu alte autorităţi competente pentru supravegherea sau supervizarea entităţilor obligate în temeiul altor acte juridice ale Uniunii nu ar trebui să fie împiedicate în mod neintenţionat de lipsa securităţii juridice care ar putea rezulta din lipsa unor dispoziţii explicite în acest domeniu. Clarificarea cadrului juridic este cu atât mai importantă cu cât supravegherea prudenţială, într-un număr de cazuri, a fost încredinţată unor supraveghetori care nu au competenţe specifice în domeniul CSB/CFT, cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE).

(121)Eficacitatea cadrului Uniunii privind CSB/CFT se bazează pe cooperarea între varii autorităţi competente. Pentru a facilita o astfel de cooperare, ACSB ar trebui să fie însărcinată să elaboreze orientări în coordonare cu BCE, autorităţile europene de supraveghere, Europol, Eurojust şi EPPO cu privire la cooperarea între toate autorităţile competente. Orientările ar trebui să descrie, de asemenea, modul în care autorităţile competente pentru supravegherea sau supervizarea entităţilor obligate în temeiul altor acte juridice ale Uniunii ar trebui să ţină seama, în îndeplinirea sarcinilor lor, de preocupările legate de spălarea banilor şi de finanţarea terorismului.

(122)Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive. Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁷) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii în sensul prezentei directive. Combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului este considerată a fi un temei important de interes public de către statele membre. Cu toate acestea, autorităţile competente responsabile cu investigarea sau urmărirea penală a spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanţării terorismului sau cele care au funcţia de urmărire, punere sub sechestru sau indisponibilizare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni ar trebui să respecte normele referitoare la protecţia datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, inclusiv Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁸).

(123)Este esenţial ca alinierea prezentei directive la recomandările GAFI revizuite să se desfăşoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce priveşte dreptul Uniunii în materie de protecţie a datelor, inclusiv normele privind transferurile de date, precum şi protecţia drepturilor fundamentale consacrate în Cartă. Anumite aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive presupun colectarea, analizarea, stocarea şi schimbul de date în cadrul Uniunii şi cu ţări terţe. O astfel de prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să fie permisă, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, numai în scopurile prevăzute în prezenta directivă şi pentru activităţile necesare în temeiul prezentei directive, cum ar fi schimbul de informaţii între autorităţile competente.

(124)Dreptul de acces la date al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal prelucrate în sensul prezentei directive. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a oricăror informaţii legate de un raport privind tranzacţii suspecte ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului. Prin urmare, ar putea fi justificate exceptări şi restricţii în legătură cu acest drept în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679 şi, acolo unde este cazul, cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725. Persoana vizată are dreptul de a solicita ca o autoritate de supraveghere menţionată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau, după caz, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor să verifice legalitatea prelucrării datelor, precum şi dreptul la o cale de atac judiciară menţionat la articolul 79 din respectivul regulament. Autoritatea de supraveghere menţionată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 poate, de asemenea, să acţioneze din oficiu. Fără a aduce atingere restricţiilor dreptului de acces, autoritatea de supraveghere ar trebui să poată informa persoana vizată că a efectuat toate verificările necesare şi să îi comunice rezultatul în ceea ce priveşte legalitatea prelucrării respective.

(125)Pentru a asigura continuitatea schimbului de informaţii între FIU în perioada de înfiinţare a ACSB, Comisia ar trebui să continue să găzduiască temporar FIU.net. Pentru a asigura implicarea deplină a FIU în funcţionarea sistemului, Comisia ar trebui să facă periodic schimb de informaţii cu Platforma de unităţi de informaţii financiare a UE (denumită în continuare "Platforma UE a FIU"), un grup informal alcătuit din reprezentanţi ai FIU, activ din 2006 şi utilizat pentru a facilita cooperarea între FIU şi pentru a face schimb de opinii cu privire la aspecte legate de cooperare.

(127)Pentru a asigura abordări uniforme în rândul FIU şi al supraveghetorilor, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte definirea indicatorilor de clasificare a nivelului de gravitate a cazurilor în care nu se raportează informaţii adecvate, exacte şi actualizate către registrele centrale. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (²⁹). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(128)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ACSB, care să precizeze relevanţa şi criteriile de selecţie atunci când se stabileşte dacă un raport privind tranzacţii suspecte se referă la un alt stat membru; să stabilească criteriile de referinţă şi metodologia pentru evaluarea şi clasificarea profilului de risc inerent şi rezidual al entităţilor obligate şi frecvenţa revizuirilor profilurilor de risc; să prevadă criteriile de stabilire a circumstanţelor de numire a unui punct de contact central al anumitor furnizori de servicii şi funcţiile punctelor de contact centrale; să precizeze sarcinile supraveghetorilor din ţara de origine şi din ţara-gazdă, precum şi modalităţile de cooperare între aceştia; să precizeze condiţiile generale pentru funcţionarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar, modelul pentru acordul scris care urmează să fie semnat de supraveghetorii financiari, orice măsură suplimentară care urmează să fie pusă în aplicare de colegii atunci când grupurile includ entităţi obligate din sectorul nefinanciar şi condiţiile pentru participarea supraveghetorilor financiari din ţări terţe; să precizeze condiţiile generale pentru funcţionarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul nefinanciar, modelul pentru acordul scris care urmează să fie semnat de supraveghetorii nefinanciari, condiţiile pentru participarea supraveghetorilor nefinanciari din ţări terţe şi orice măsuri suplimentare care trebuie puse în aplicare de colegii atunci când grupurile includ instituţii de credit sau instituţii financiare; să stabilească indicatorii de clasificare a gradului de gravitate a încălcărilor prezentei directive şi criteriile care se iau în considerare atunci când se stabileşte nivelul sancţiunilor pecuniare sau când se aplică măsuri administrative şi a stabili o metodologie pentru impunerea penalităţilor cu titlu cominatoriu. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(129)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili o metodologie de colectare a statisticilor, pentru a stabili formatul pentru transmiterea informaţiilor privind beneficiarii reali către registrul central, pentru a defini specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru punerea în aplicare a accesului la informaţiile privind beneficiarii reali pe baza unui interes legitim de către registrele centrale, pentru a stabili formatul pentru transmiterea informaţiilor către mecanismele centralizate automatizate, pentru a stabili specificaţiile tehnice şi procedurile pentru conectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre la BARIS, pentru a stabili specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru a asigura interconectarea registrelor centrale ale statelor membre şi pentru a stabili specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru a asigura interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰).

(130)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ACSB, care să specifice formatul care urmează să fie utilizat pentru schimbul de informaţii între FIU din statele membre şi să specifice modelul care trebuie utilizat pentru încheierea acordurilor de cooperare dintre supraveghetorii din Uniune şi omologii din ţările terţe. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(132)Egalitatea între femei şi bărbaţi şi diversitatea sunt valori fundamentale ale Uniunii, pe care aceasta urmăreşte să le promoveze în tot spectrul de acţiuni ale Uniunii. Deşi s-au înregistrat progrese în aceste domenii de-a lungul timpului, mai sunt încă necesare multe eforturi pentru a obţine o reprezentare echilibrată în procesul decizional, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel naţional. Fără a aduce atingere aplicării în primul rând a criteriilor bazate pe merit, atunci când numesc şefii autorităţilor lor naţionale de supraveghere şi ai FIU, statele membre ar trebui să urmărească să asigure echilibrul de gen, diversitatea şi incluziunea şi să ţină seama, în măsura posibilului, de intersectările dintre acestea. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o reprezentare echilibrată şi incluzivă şi atunci când îşi selectează reprezentanţii în Consiliul general al ACSB.

(134)Hotărârea Curţii de Justiţie în cauzele conexate C-37/20 şi C-601/20, WM şi Sovim SA/Luxembourg Business Registers (³¹), a anulat modificarea adusă de Directiva (UE) 2018/843 articolului 30 alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849 în măsura în care aceasta impunea statelor membre să se asigure că informaţiile privind beneficiarii reali ai societăţilor comerciale şi ai altor entităţi juridice constituite pe teritoriul lor sunt accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg. Pentru a asigura claritatea juridică, este important să se adapteze dispoziţia respectivă prin clarificarea faptului că numai persoanele sau organizaţiile care au un interes legitim ar trebui să poată avea acces la informaţiile respective. Aceeaşi condiţie ar trebui să se aplice accesului la informaţii privind beneficiarii reali ai trusturilor sau ai construcţiilor juridice similare. Prin urmare, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui modificată. Implicaţiile acestei hotărâri se extind dincolo de articolul 30 alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849 şi sunt similare în ceea ce priveşte dispoziţiile care reglementează accesul la informaţiile privind beneficiarii reali ai construcţiilor juridice. Pentru a se asigura că cadrul Uniunii stabileşte un echilibru corect între protecţia drepturilor fundamentale şi urmărirea unui obiectiv legitim de interes general, cum ar fi protecţia sistemului financiar al Uniunii împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului, este, prin urmare, oportună introducerea de modificări la articolul 31 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849. Statelor membre ar trebui să li se acorde un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive pentru a asigura intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a transpune aceste modificări. Având în vedere importanţa asigurării unui cadru proporţional al Uniunii în materie de AML/CFT, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a transpune modificările respective cât mai curând posibil înainte de termenul respectiv.

(135)Având în vedere necesitatea de a pune urgent în aplicare o abordare armonizată cu privire la accesul la registrele centrale pe baza demonstrării unui interes legitim, dispoziţiile relevante ar trebui să fie transpuse de statele membre până la 10 iulie 2026. Cu toate acestea, întrucât în perioada iniţială a noului regim de acces pe baza demonstrării unui interes legitim se va înregistra probabil un număr extrem de mare de cereri care urmează să fie prelucrate de entităţile responsabile de registrele centrale, termenele pentru acordarea accesului nu ar trebui să se aplice în primele patru luni de aplicare a noului regim. Statele membre ar trebui să înfiinţeze puncte unice de acces pentru informaţiile privind registrele bunurilor imobile până la 10 iulie 2029. Mecanismele centralizate automatizate care permit identificarea titularilor conturilor bancare sau ai conturilor de plăţi, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive şi a titularilor casetelor de valori ar trebui, de asemenea, să fie interconectate până la data respectivă.

(136)Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume instituirea unui mecanism coordonat şi coerent de prevenire a spălării banilor şi a finanţării terorismului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(137)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (³²), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere şi unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1:Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1: Obiect

Art. 2: Definiţii

7."autorităţi vamale" înseamnă autorităţi vamale în sensul definiţiei de la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁴) şi autorităţi competente în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 litera (g) din Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁵);

10."cont de titluri de valoare" înseamnă cont de titluri de valoare în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) punctul 28 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁶);

SECŢIUNEA 2:Măsuri naţionale în sectoarele expuse riscului de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului

Art. 3: Identificarea sectoarelor expuse de la nivel naţional

(2)În sensul alineatului (1), statele membre notifică Comisiei intenţia lor de a le aplica integral sau parţial Regulamentul (UE) 2024/1624 entităţilor din alte sectoare. O astfel de notificare e însoţită de:

(3)Statele membre amână adoptarea măsurilor naţionale cu şase luni de la data notificării menţionate la alineatul (2).

(4)Înainte de sfârşitul perioadei menţionate la alineatul (3) şi după consultarea Autorităţii pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului înfiinţate prin Regulamentul (UE) 2024/1620 (ACSB), Comisia emite un aviz detaliat pentru a determina dacă măsura avută în vedere:

(7)În cazul în care, la 9 iulie 2024, statele membre au aplicat deja altor sectoare decât entităţile obligate dispoziţiile naţionale de transpunere a Directivei (UE) 2015/849, acestea pot aplica integral sau parţial Regulamentul (UE) 2024/1624 respectivelor sectoare.

Până la 10 ianuarie 2028, statele membre notifică Comisiei sectoarele identificate la nivel naţional în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat cărora li se aplică cerinţele Regulamentului (UE) 2024/1624, împreună cu o justificare a expunerii sectoarelor respective la riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. În termen de şase luni de la această notificare şi după consultarea ACSB, Comisia emite un aviz detaliat în temeiul alineatului (4). În cazul în care Comisia nu consideră oportun să propună măsuri la nivelul Uniunii, se aplică alineatul (5).

Art. 4: Cerinţe privind anumiţi furnizori de servicii

(3)Statele membre se asigură că entităţile obligate, altele decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2), sunt supuse unor cerinţe minime privind înregistrarea care permit supraveghetorilor să le identifice.

Art. 5: Cerinţe referitoare la acordarea dreptului de şedere în schimbul investiţiilor

(1)Statele membre al căror drept intern permite acordarea dreptului de şedere în schimbul oricărui tip de investiţii, cum ar fi transferurile de capital, achiziţionarea sau închirierea de bunuri, investiţiile în obligaţiuni de stat, investiţiile în entităţi corporative, donaţiile sau fondurile de dotare cu privire la o activitate care contribuie la binele public şi contribuţiile la bugetul de stat, pun în aplicare cel puţin următoarele măsuri pentru a atenua riscurile asociate de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului:

b)măsuri care prevăd atenuarea riscurilor de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului, asociate persoanelor care solicită acordarea dreptului de şedere în schimbul unor investiţii, inclusiv:

(4)Statele membre publică un raport anual cu privire la riscurile de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului, asociate acordării dreptului de şedere în schimbul unor investiţii. Rapoartele respective se publică şi includ informaţii privind:

Art. 6: Verificări privind personalul de conducere de nivel superior şi beneficiarii reali ai anumitor entităţi obligate

(1)Statele membre solicită supraveghetorilor să verifice dacă membrii personalului de conducere de nivel superior din cadrul entităţilor obligate menţionate la articolul 4 alineatele (1) şi (2) şi din societăţile financiare holding cu activitate mixtă, precum şi beneficiarii reali ai acestor entităţi au o bună reputaţie şi acţionează cu onestitate şi integritate. Personalul de conducere de nivel superior al acestor entităţi trebuie, de asemenea, să deţină cunoştinţele şi expertiza necesare pentru exercitarea funcţiilor lor.

(2)În ceea ce priveşte entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a), (b), (d), (e), (f) şi (h)-(o) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre se asigură că supraveghetorii adoptă măsurile necesare pentru a împiedica persoanele condamnate pentru spălarea banilor, pentru săvârşirea unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor relevante sau pentru finanţarea terorismului ori complicii acestora să fie acreditaţi profesional, să deţină o funcţie de conducere de nivel superior în cadrul respectivelor entităţi obligate sau să fie beneficiarii reali ai acestor entităţi.

(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii verifică, în funcţie de riscuri, dacă cerinţele de la alineatele (1) şi (2) continuă să fie îndeplinite. În special, aceştia verifică dacă membrii personalului de conducere de nivel superior din cadrul entităţilor obligate menţionate la alineatul (1) au o bună reputaţie, acţionează cu onestitate şi integritate şi posedă cunoştinţele şi expertiza necesare pentru a-şi exercita funcţiile în cazurile în care există motive rezonabile de a se suspecta că operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului sunt săvârşite sau au fost săvârşite sau s-a încercat săvârşirea unor astfel de operaţiuni ori în cazurile în care există un risc sporit de astfel de operaţiuni în cadrul unei entităţi obligate.

(4)Statele membre se asigură că supraveghetorii au competenţa de a solicita revocarea oricărei persoane condamnate pentru spălarea banilor, pentru săvârşirea unor infracţiuni premisă relevante în domeniul spălării banilor sau pentru finanţarea terorismului din funcţia de conducere de nivel superior a entităţilor obligate menţionate la alineatele (1) şi (2). Statele membre se asigură că supraveghetorii au competenţa de a revoca sau de a impune o interdicţie temporară membrilor personalului de conducere de nivel superior al entităţilor obligate menţionate la alineatul (1) cu privire la care se consideră că nu au o bună reputaţie, că nu acţionează cu onestitate şi integritate sau că nu posedă cunoştinţele şi expertiza necesare pentru îndeplinirea funcţiilor lor.

(5)Statele membre se asigură că supraveghetorii au competenţa de a disocia persoanele condamnate pentru spălarea banilor, pentru săvârşirea unor infracţiuni premisă relevante în domeniul spălării banilor sau pentru finanţarea terorismului care sunt beneficiarii reali ai entităţilor obligate menţionate la alineatele (1) şi (2), de entităţile obligate, inclusiv prin conferirea supraveghetorilor a competenţei de a solicita cesiunea participaţiilor deţinute de beneficiarii reali respectivi în entităţile obligate.

(6)În sensul prezentului articol, statele membre se asigură că, în conformitate cu dreptul intern, supraveghetorii sau orice altă autoritate competentă la nivel naţional pentru evaluarea cerinţelor aplicabile persoanelor menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol efectuează verificări în baza de date centrală CSB/CFT prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2024/1620 şi verifică dacă există o condamnare relevantă în cazierul judiciar al persoanei în cauză. Orice schimb de informaţii în acest scop se realizează în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI şi Decizia 2009/316/JAI, astfel cum au fost puse în aplicare în dreptul intern.

(8)Până la 10 iulie 2029, ACSB emite orientări cu privire la:

SECŢIUNEA 3:Evaluări ale riscurilor

Art. 7: Evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii

(2)Până la 10 iulie 2028, Comisia întocmeşte un raport care să identifice, să analizeze şi să evalueze aceste riscuri la nivelul Uniunii. Comisia actualizează ulterior raportul respectiv o dată la patru ani. Comisia poate actualiza mai frecvent anumite părţi ale raportului, dacă este cazul.

(3)Raportul menţionat la alineatul (1) se referă cel puţin la următoarele aspecte:

Art. 8: Evaluarea naţională a riscurilor

(1)Fiecare stat membru efectuează o evaluare naţională a riscurilor pentru identificarea, evaluarea, înţelegerea şi atenuarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi a riscurilor de neaplicare şi eludare a sancţiunilor financiare specifice la care este expus. Statul membru actualizează evaluarea riscurilor şi o revizuieşte cel puţin o dată la patru ani.

(4)Statele membre utilizează evaluarea naţională a riscurilor pentru:

c)a evalua riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate fiecărui tip de persoană juridică stabilită pe teritoriul lor şi fiecărui tip de construcţie juridică care este reglementată de dreptul intern sau care este administrată pe teritoriul lor sau ale cărei persoane care deţin calitatea de trustee sau care deţin poziţii echivalente în construcţii juridice similare îşi au reşedinţa pe teritoriul lor; şi a înţelege expunerea la riscuri generată de persoane juridice străine şi construcţii juridice străine;

f)a pune prompt la dispoziţia autorităţilor competente şi a entităţilor obligate informaţiile adecvate pentru a facilita efectuarea propriilor evaluări ale riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi a evaluării riscurilor de neaplicare şi eludare a sancţiunilor financiare specifice menţionate la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

(6)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei, a ACSB şi a celorlalte state membre rezultatele evaluărilor naţionale ale riscurilor, inclusiv actualizările şi revizuirile acestora. Orice stat membru poate furniza informaţii suplimentare relevante statului membru care efectuează evaluarea naţională a riscurilor, dacă este cazul. Rezumatul rezultatelor evaluării se publică. Rezumatul respectiv nu conţine informaţii clasificate. Orice document diseminat sau publicat în temeiul prezentului alineat nu conţine nicio informaţie care să permită identificarea unei persoane fizice sau a denumirii unei persoane juridice.

Art. 9: Statistici

(2)Statisticile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol includ:

b)date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare şi judiciare ale regimului naţional privind CSB/CFT, inclusiv numărul de rapoarte privind tranzacţii suspecte transmise FIU, acţiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective, informaţiile privind transferurile fizice transfrontaliere de numerar transmise FIU în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672, împreună cu măsurile luate ca urmare a informaţiilor transmise, şi, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, tipurile de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor identificate în conformitate cu articolul 2 din Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁸), în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile, precum şi valoarea în euro a bunurilor care au fost indisponibilizate, puse sub sechestru sau confiscate;

h)numărul şi tipul de încălcări identificate în legătură cu obligaţiile prevăzute în capitolul IV din Regulamentul (UE) 2024/1624 şi sancţiunile pecuniare impuse sau măsurile administrative aplicate în legătură cu încălcările respective, numărul de discrepanţe raportate registrului central menţionat la articolul 10 din prezenta directivă, precum şi numărul de verificări efectuate de entitatea responsabilă de registrul central sau în numele acesteia în temeiul articolului 10 alineatul (11) din prezenta directivă;

i)următoarele informaţii referitoare la punerea în aplicare a articolului 12:

CAPITOLUL II:REGISTRE

SECŢIUNEA 1:Registrele centrale ale beneficiarilor reali

Art. 10: Registrele centrale ale beneficiarilor reali

(1)Statele membre se asigură că informaţiile privind beneficiarii reali menţionate la articolul 62 din Regulamentul (UE) 2024/1624, declaraţia prevăzută la articolul 63 alineatul (4) din regulamentul respectiv şi informaţiile referitoare la acordurile privind persoanele desemnate menţionate la articolul 66 din regulamentul respectiv sunt păstrate într-un registru central în statul membru în care este creată entitatea juridică sau în care este stabilită sau îşi are reşedinţa persoana care deţine calitatea de trustee al unui trust expres sau o persoană care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară sau din care este administrată construcţia juridică. Această cerinţă nu se aplică entităţilor juridice sau construcţiilor juridice menţionate la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

(2)Prin derogare de la primul paragraf de la alineatul (1), statele membre se asigură că informaţiile privind beneficiarii reali menţionate la articolul 62 din Regulamentul (UE) 2024/1624 referitoare la entităţile juridice străine şi construcţiile juridice străine menţionate la articolul 67 din regulamentul respectiv sunt păstrate într-un registru central în statul membru în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 67 din regulamentul respectiv. Statele membre se asigură, de asemenea, că în registrul central se menţionează care dintre situaţiile enumerate la articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 impune înregistrarea entităţii juridice străine sau a construcţiei juridice străine.

(3)În cazul în care persoanele care deţin calitatea de trustee al unui trust expres sau persoanele care deţin poziţii echivalente într-o construcţie juridică similară sunt stabilite sau îşi au reşedinţa în state membre diferite, un certificat care să facă dovada înregistrării sau un extras privind informaţiile referitoare la beneficiarii reali păstrate într-un registru central de un stat membru este suficient pentru a se considera că obligaţia de înregistrare a fost îndeplinită.

(4)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale sunt abilitate să solicite de la entităţile juridice, de la persoanele care deţin calitatea de trustee al unui trust expres şi de la persoanele care deţin o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare, precum şi de la proprietarii lor legali şi de la beneficiarii lor reali orice informaţii necesare pentru a identifica şi a verifica beneficiarii reali ai acestora, inclusiv rezoluţiile consiliului de administraţie şi procesele-verbale ale reuniunilor acestuia, acordurile de parteneriat, contractele de trust, procurile sau alte acorduri şi documente contractuale.

(5)În cazul în care nicio persoană nu este identificată drept beneficiar real în temeiul articolului 63 alineatul (3) şi al articolului 64 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2024/1624, registrul central include:

b)informaţii detaliate privind toate persoanele fizice care sunt membri ai personalului de conducere de nivel superior în cadrul entităţii juridice, echivalente cu informaţiile solicitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1624.

Statele membre se asigură că informaţiile menţionate la primul paragraf litera (a) sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente, precum şi a ACSB în scopul în scopul efectuării analizelor comune în temeiul articolului 32 din prezenta directivă şi al articolului 40 din Regulamentul (UE) 2024/1620, a organismelor de autoreglementare şi a entităţilor obligate. Cu toate acestea, entităţile obligate au acces numai la declaraţia depusă de entitatea juridică sau de construcţia juridică, cu excepţia cazului în care raportează o discrepanţă în temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau fac dovada măsurilor pe care le-au luat pentru a stabili beneficiarul sau beneficiarii reali ai entităţii juridice sau ai construcţiei juridice, caz în care pot avea acces şi la justificare.

(6)Până la 10 iulie 2025, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formatul pentru transmiterea către registrul central a informaţiilor privind beneficiarii reali menţionate la articolul 62 din Regulamentul (UE) 2024/1624, inclusiv o listă de verificare a cerinţelor minime privind informaţiile care trebuie examinate de entitatea responsabilă de registrul central. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 72 alineatul (2) din prezenta directivă.

(7)Statele membre se asigură că informaţiile privind beneficiarii reali păstrate în registrele centrale sunt adecvate, exacte şi actualizate şi instituie mecanisme în acest sens. În acest scop, statele membre aplică cel puţin următoarele cerinţe:

b)autorităţile competente, dacă este cazul şi în măsura în care această cerinţă nu interferează în mod inutil cu funcţiile lor, raportează entităţilor responsabile de registrele centrale orice discrepanţă pe care o constată între informaţiile disponibile în registrele centrale şi informaţiile de care dispun.

(9)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale verifică dacă informaţiile privind beneficiarii reali păstrate în respectivele registre privesc persoane sau entităţi desemnate în legătură cu anumite sancţiuni financiare specifice. Această verificare are loc imediat după o desemnare efectuată în legătură cu anumite sancţiuni financiare specifice şi la intervale regulate.

(10)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale iau, în termen de 30 de zile lucrătoare de la raportarea unei discrepanţe de către o autoritate competentă sau de către o entitate obligată, măsuri adecvate pentru a soluţiona discrepanţele raportate în temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2024/1624, inclusiv prin modificarea informaţiilor cuprinse în registrele centrale în cazul în care entitatea este în măsură să verifice informaţiile privind beneficiarii reali. O menţiune specifică cu privire la faptul că au fost raportate discrepanţe este introdusă în registrele centrale până la soluţionarea discrepanţei şi este vizibilă pentru orice persoană sau entitate căreia i s-a acordat acces în temeiul articolelor 11 şi 12 din prezenta directivă.

(11)Statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrul central este abilitată, fie direct, fie printr-o cerere adresată unei alte autorităţi, inclusiv autorităţile judiciare, să efectueze verificări, inclusiv inspecţii la faţa locului la sediile comerciale sau la sediul social al entităţilor juridice, pentru a stabili beneficiarii reali actuali ai entităţii şi pentru a verifica dacă informaţiile transmise registrului central sunt exacte, adecvate şi actualizate. Dreptul entităţii responsabile de registrul central de a verifica informaţiile privind beneficiarii reali nu trebuie să fie restricţionat, obstrucţionat sau exclus.

În cazul în care persoana care deţine calitatea de trustee sau persoana care deţine o poziţie echivalentă este o entitate obligată menţionată la articolul 3 punctul 3 litera (a), (b) sau (c) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrul central este, de asemenea, abilitată să efectueze verificări, inclusiv inspecţii la faţa locului, la sediile comerciale sau la sediul social al persoanei care deţine calitatea de trustee sau al persoanei aflate într-o poziţie echivalentă. Verificările respective respectă cel puţin următoarele garanţii:

b)este respectată orice garanţie procedurală în vigoare în statul membru pentru a proteja secretul profesional al avocatului şi nu poate fi accesată nicio informaţie protejată prin secretul profesional al avocatului.

(13)Statele membre se asigură că, în cazul în care o verificare menţionată la alineatul (7) litera (a) este efectuată la momentul transmiterii informaţiilor privind beneficiarii reali şi o astfel de verificare determină o entitate responsabilă de un registru central să concluzioneze că există inconsecvenţe sau erori în informaţiile privind beneficiarii reali, respectiva entitate responsabilă de un registru central este în măsură să amâne sau să refuze să elibereze un certificat valabil care să constituie dovada înregistrării.

(14)Statele membre se asigură că, în cazul în care o verificare menţionată la alineatul (7) litera (a) este efectuată după transmiterea informaţiilor privind beneficiarii reali şi o astfel de verificare determină o entitate responsabilă de un registru central să concluzioneze că informaţiile nu mai sunt adecvate, exacte şi actualizate, entitatea responsabilă de registrul central este în măsură să suspende valabilitatea certificatului care constituie dovada înregistrării până când informaţiile privind beneficiarii reali furnizate sunt corespunzătoare, cu excepţia cazului în care neconcordanţele se limitează la erori tipografice, la moduri diferite de transliterare sau la inexactităţi minore care nu afectează identificarea beneficiarilor reali sau a interesului generator de beneficii.

(15)Statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrul central este abilitată, fie direct, fie printr-o cerere adresată unei alte autorităţi, inclusiv autorităţilor judiciare, să aplice măsuri sau sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare sau să impună astfel de sancţiuni pecuniare pentru nerespectarea, inclusiv repetată, a obligaţiei de a furniza registrului central informaţii exacte, adecvate şi actualizate cu privire la beneficiarii reali.

(20)Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt disponibile prin intermediul registrelor centrale şi prin sistemul de interconectare a registrelor centrale timp de cinci ani după ce entitatea juridică a fost dizolvată sau construcţia juridică a încetat să existe.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor din dreptul penal intern privind mijloacele de probă aplicabile anchetelor penale şi procedurilor judiciare în curs, statele membre pot permite, în cazuri concrete, să fie păstrate astfel de informaţii, sau pot impune să fie păstrate astfel de informaţii, pentru o perioadă suplimentară de cel mult cinci ani, în cazul în care statele membre au stabilit că o astfel de păstrare este necesară şi proporţională în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.

(21)Până la 10 iulie 2031, Comisia publică un raport care include următoarele:

Art. 11: Norme generale privind accesul autorităţilor competente, al organismelor de autoreglementare şi al entităţilor obligate la registrele beneficiarilor reali

(2)Accesul menţionat la alineatul (1) se acordă:

(4)Statele membre pot alege să pună la dispoziţia entităţilor obligate informaţiile privind beneficiarii reali deţinute în registrele lor centrale cu condiţia plăţii unei taxe, care se limitează la ceea ce este strict necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calităţii informaţiilor deţinute în registrele centrale şi de punere la dispoziţie a informaţiilor. Taxele respective se stabilesc astfel încât să nu submineze accesul efectiv la informaţiile deţinute în registrele centrale.

(5)Până la 10 octombrie 2026, statele membre transmit o notificare Comisiei privind lista autorităţilor competente şi a organismelor de autoreglementare şi categoriile de entităţi obligate cărora li s-a acordat acces la registrele centrale şi tipul de informaţii aflate la dispoziţia entităţilor obligate. Statele membre actualizează notificarea respectivă atunci când apar modificări în ceea ce priveşte lista autorităţilor competente, categoriile de entităţi obligate sau nivelul de acces acordat entităţilor obligate. Comisia pune la dispoziţia celorlalte state membre informaţiile privind accesul autorităţilor competente şi al entităţilor obligate, inclusiv orice modificare a acestora.

Art. 12: Norme specifice de acces la registrele beneficiarilor reali pentru persoanele care au un interes legitim

(1)Statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică ce poate demonstra un interes legitim în prevenirea şi combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului are acces la următoarele informaţii privind beneficiarii reali ai entităţilor juridice şi ai construcţiilor juridice păstrate în registrele centrale interconectate menţionate la articolul 10, fără a alerta entitatea juridică sau construcţia juridică în cauză:

e)în ceea ce priveşte beneficiarii reali ai unor trust-uri exprese sau ai unor construcţii juridice similare, natura interesului generator de beneficii.

Pe lângă informaţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică menţionată la alineatul (2) literele (a), (b) şi (e) are, de asemenea, acces la informaţii istorice referitoare la beneficiarii reali ai entităţii juridice sau ai construcţiei juridice, inclusiv ai entităţilor juridice sau ai construcţiilor juridice care au fost dizolvate sau au încetat să existe în ultimii cinci ani, precum şi la o descriere a structurii de control sau de proprietate.

(2)Se consideră că următoarele persoane fizice sau juridice au un interes legitim de a accesa informaţiile enumerate la alineatul (1):

f)autorităţile statelor membre responsabile cu punerea în aplicare a titlului I capitolele II şi III din Directiva (UE) 2017/1132, în special autorităţile responsabile cu înregistrarea societăţilor comerciale în registrul menţionat la articolul 16 din directiva respectivă, precum şi autorităţile statelor membre responsabile cu controlul legalităţii transformărilor, fuziunilor şi divizărilor societăţilor comerciale cu răspundere limitată în temeiul titlului II din directiva respectivă;

j)furnizorii de produse CSB/CFT, strict în măsura în care produsele dezvoltate pe baza informaţiilor menţionate la alineatul (1) sau care conţin informaţiile respective sunt furnizate numai unor clienţi care sunt entităţi obligate sau autorităţi competente, cu condiţia ca furnizorii respectivi să poată demonstra necesitatea de a accesa informaţiile menţionate la alineatul (1) în contextul unui contract cu o entitate obligată sau cu o autoritate competentă.

(3)Până la 10 iulie 2026, statele membre notifică Comisiei:

b)orice categorie suplimentară de persoane cu privire la care s-a constatat că au un interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali identificate în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)Statele membre se asigură că registrele centrale ţin evidenţe ale persoanelor care accesează informaţiile în temeiul prezentului articol şi sunt în măsură să le divulge beneficiarilor reali atunci când depun o cerere în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679.

b)organizaţii ale societăţii civile care au legătură cu prevenirea sau combaterea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanţării terorismului.

În sensul celui de al treilea paragraf, atunci când solicită accesul la informaţii privind beneficiarii reali în temeiul prezentului articol, autorităţile indică perioada pentru care solicită registrelor centrale să se abţină de la divulgare, care nu depăşeşte cinci ani, precum şi motivele restricţiei respective, inclusiv modul în care furnizarea informaţiilor ar pune în pericol scopul analizelor şi investigaţiilor. Statele membre se asigură că, în cazul în care registrele centrale nu divulgă identitatea entităţii care a consultat informaţiile privind beneficiarii reali, orice prelungire a perioadei respective se acordă numai pe baza unei cereri motivate din partea autorităţii din ţara terţă, pentru o perioadă de maximum un an, după care autoritatea respectivă depune o nouă cerere motivată de prelungire.

Art. 13: Procedura de verificare şi recunoaştere reciprocă a unui interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali

(3)Statele membre se asigură că, în cazul în care accesul la informaţii este solicitat de o persoană al cărei interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali în temeiul uneia dintre categoriile prevăzute la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf a fost deja verificat de registrul central unui alt stat membru, verificarea condiţiei prevăzute la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol este îndeplinită prin colectarea dovezii interesului legitim eliberate de registrul central al celuilalt stat membru.

(4)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele verifică identitatea solicitanţilor ori de câte ori aceştia accesează registrele. În acest scop, statele membre se asigură că sunt disponibile procese suficiente pentru verificarea identităţii solicitantului, inclusiv permiţând utilizarea mijloacelor de identificare electronică şi a serviciilor de încredere calificate relevante, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁹).

(6)Până la 10 noiembrie 2026, statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale efectuează verificarea menţionată la alineatul (1) şi oferă un răspuns solicitantului în termen de 12 zile lucrătoare.

(7)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale refuză o cerere de acces la informaţiile privind beneficiarii reali numai din unul dintre următoarele motive:

f)în cazul în care solicitantul se află într-o ţară terţă şi răspunsul la cererea de acces la informaţii nu ar respecta dispoziţiile capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679.

(8)În cazul în care entităţile responsabile de registrele centrale refuză să acorde acces la informaţii în temeiul alineatului (7), statele membre impun ca acestea să îl informeze pe solicitant cu privire la motivele refuzului şi la dreptul său la o cale de atac. Entitatea responsabilă de registrul central documentează măsurile luate pentru a evalua cererea şi pentru a obţine informaţii suplimentare în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf.

(12)Statele membre pot alege să pună la dispoziţia solicitanţilor informaţiile privind beneficiarii reali deţinute în registrele lor centrale, cu condiţia plăţii unei taxe, care se limitează la ceea ce este strict necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calităţii informaţiilor deţinute în registrele respective şi de punere la dispoziţie a informaţiilor. Taxele respective se stabilesc astfel încât să nu submineze accesul efectiv la informaţiile deţinute în registrele centrale.

Art. 14: Modele şi proceduri

(1)Comisia defineşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru punerea în aplicare a accesului pe baza unui interes legitim de către registrele centrale menţionate la articolul 10, inclusiv:

Art. 15: Excepţii de la normele de acces la registrele beneficiarilor reali

În circumstanţe excepţionale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menţionat la articolul 11 alineatul (3) şi articolul 12 alineatul (1) ar expune beneficiarul real unui risc disproporţionat de fraudă, de răpire, de şantaj, de extorcare, de hărţuire, de violenţă sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este minor sau prezintă o altă formă de incapacitate, statele membre prevăd o exceptare de la acest acces pentru toate sau o parte din informaţiile privind beneficiarul real. Statele membre se asigură că astfel de exceptări sunt acordate de la caz la caz pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepţional al circumstanţelor şi a confirmării existenţei acestor riscuri disproporţionate. Dreptul la reexaminarea administrativă a deciziei de exceptare şi la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care a acordat exceptări publică date statistice anuale privind numărul exceptărilor acordate şi motivele declarate şi raportează datele Comisiei.

SECŢIUNEA 2:Informaţii privind conturile bancare

Art. 16: Registrele de conturi bancare şi sistemele electronice de extragere a datelor

(1)Statele membre instituie mecanisme centralizate automatizate, cum ar fi registrele centrale sau sistemele centrale electronice de extragere a datelor, care permit identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care deţin sau controlează conturi de plăţi sau conturi bancare identificate prin IBAN, inclusiv IBAN-uri virtuale, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive şi casete de valori deţinute de o instituţie de credit sau o instituţie financiară pe teritoriul lor.

(2)Statele membre se asigură că informaţiile deţinute în mecanismele centralizate automatizate sunt direct accesibile, fără întârziere şi fără a fi filtrate, FIU-urilor, precum şi ACSB în scopul efectuării analizelor comune în temeiul articolului 32 din prezenta directivă şi al articolului 40 din Regulamentul (UE) 2024/1620. Informaţiile sunt, de asemenea, accesibile în timp util autorităţilor de supraveghere pentru îndeplinirea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive.

(3)Următoarele informaţii sunt accesibile şi pot fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate automatizate:

a)pentru titularii unui cont de client şi orice persoană care pretinde că acţionează în numele unui titular de cont de client: numele, însoţit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624, fie de un număr unic de identificare, precum şi, după caz, datele de la care persoana care pretinde că acţionează în numele clientului, a început şi a încetat să aibă competenţa de a acţiona în numele clientului;

g)pentru casetele de valori: numele utilizatorului, însoţit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624, fie de un număr unic de identificare şi de data de începere a contractului de închiriere şi, după caz, de data de încheiere a acestuia.

(6)Mecanismele centralizate automatizate sunt interconectate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor de conturi bancare (BARIS) care urmează să fie dezvoltat şi gestionat de Comisie. Comisia asigură, în cooperare cu statele membre, interconectarea respectivă până la 10 iulie 2029.

(7)Statele membre se asigură că informaţiile menţionate la alineatul (3) sunt disponibile prin intermediul BARIS. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că numai informaţiile menţionate la alineatul (3) care sunt actualizate şi care corespund informaţiilor reale privind contul bancar şi contul de plăţi, inclusiv IBAN-ul virtual, contul de titluri de valoare, contul de criptoactive şi caseta de valori sunt puse la dispoziţie prin intermediul mecanismelor lor centralizate automatizate de la nivel naţional şi prin intermediul BARIS. Accesul la informaţiile respective se acordă în conformitate cu normele privind protecţia datelor.

(8)Statele membre se asigură că informaţiile privind titularii conturilor bancare sau ai conturilor de plăţi, inclusiv IBAN virtuale, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive şi casete de valori, sunt disponibile timp de cinci ani după închiderea contului, prin intermediul mecanismelor lor centralizate automatizate de la nivel naţional şi prin intermediul BARIS.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor din dreptul penal intern privind mijloacele de probă aplicabile anchetelor penale şi procedurilor judiciare în curs, statele membre pot permite, în cazuri specifice, să fie păstrate astfel de informaţii, sau pot solicita să fie păstrate astfel de informaţii, pentru o perioadă suplimentară de cel mult cinci ani, în cazul în care statele membre au stabilit că o astfel de păstrare este necesară şi proporţională în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.

(9)FIU şi, în scopul efectuării analizelor comune în temeiul articolului 32 din prezenta directivă şi al articolului 40 din Regulamentul (UE) 2024/1620, ACSB li se acordă acces imediat şi nefiltrat la informaţiile privind conturile de plăţi şi conturile bancare identificate prin IBAN, inclusiv IBAN virtual, conturile de titluri de valoare, conturile de criptoactive şi casetele de valori din alte state membre care sunt disponibile prin intermediul BARIS. Autorităţilor de supraveghere li se acordă acces în timp util la informaţiile disponibile prin intermediul BARIS. Statele membre cooperează între ele şi cu Comisia în vederea punerii în aplicare a prezentului alineat.

(10)Statele membre se asigură că sunt instituite măsuri tehnice şi organizatorice care să asigure securitatea datelor în conformitate cu standarde tehnologice înalte în scopul exercitării de către FIU şi autorităţile de supraveghere a dreptului de accesare şi căutare a informaţiilor disponibile prin intermediul BARIS în conformitate cu alineatele (5) şi (6).

Art. 17: Acte de punere în aplicare pentru interconectarea registrelor

(1)Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru a asigura interconectarea registrelor centrale ale statelor membre, în conformitate cu articolul 10 alineatul (19), în ceea ce priveşte:

(2)Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru a asigura interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (6), în ceea ce priveşte:

SECŢIUNEA 3:Punctul unic de acces la informaţii privind bunurile imobile

Art. 18: Punctul unic de acces la informaţii privind bunurile imobile

(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente au acces imediat, direct şi gratuit la informaţiile care permit identificarea în timp util a oricăror bunuri imobile şi a persoanelor fizice sau juridice sau a construcţiilor juridice care deţin bunurile respective, precum şi la informaţiile care permit identificarea şi analizarea tranzacţiilor care implică bunuri imobile. Acest acces este furnizat prin intermediul unui punct unic de acces care urmează să fie instituit în fiecare stat membru şi care permite autorităţilor competente să acceseze, prin mijloace electronice, informaţii în format digital care, dacă este posibil, pot fi citite automat.

(2)Statele membre se asigură că cel puţin următoarele informaţii sunt puse la dispoziţie prin intermediul punctului unic de acces menţionat la alineatul (1):

b)informaţii privind proprietatea:

(5)Până la 10 octombrie 2029, statele membre notifică Comisiei:

CAPITOLUL III:FIU

Art. 19: Instituirea FIU

(2)FIU este unitatea unică centrală de la nivel naţional responsabilă cu primirea şi analizarea rapoartelor transmise de entităţile obligate în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624, a rapoartelor transmise de entităţile obligate în conformitate cu articolul 74 şi articolul 80 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul respectiv, precum şi a oricăror alte informaţii relevante pentru spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau finanţarea terorismului, inclusiv informaţiile transmise de autorităţile vamale în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672, precum şi informaţiile transmise de autorităţile de supraveghere sau de alte autorităţi.

(3)FIU este responsabilă de comunicarea către autorităţile competente relevante a rezultatelor analizelor sale şi a oricăror altor informaţii suplimentare, în cazul în care există motive de a suspecta cazuri de spălare a banilor, infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau finanţare a terorismului. Aceasta este în măsură să obţină informaţii suplimentare de la entităţile obligate.

(4)Fiecare FIU este independentă şi autonomă, ceea ce înseamnă că aceasta are autoritatea şi capacitatea de a-şi exercita funcţiile în mod liber, inclusiv abilitatea de a lua decizii autonome de a analiza, solicita şi, în conformitate cu alineatul (3), comunica informaţii specifice. Unitatea este liberă de orice influenţă sau ingerinţă nejustificată din partea factorilor politici, a administraţiei publice sau a industriei.

(6)Statele membre se asigură că personalul FIU este obligat să respecte cerinţe privind secretul profesional echivalente cu cele prevăzute la articolul 67 şi că respectă standarde profesionale înalte, inclusiv standarde înalte în materie de protecţie a datelor, prezintă un nivel ridicat de integritate şi este calificat în mod corespunzător în ceea ce priveşte tratarea etică a volumelor mari de date. Statele membre se asigură că FIU dispun de proceduri pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese.

(10)Până la 10 iulie 2028, ACSB emite orientări adresate FIU cu privire la:

Art. 20: Coordonatorul pentru drepturile fundamentale

(2)Coordonatorul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte următoarele sarcini:

Art. 21: Accesul la informaţii

(1)Statele membre se asigură că FIU, indiferent de statutul lor organizaţional, au acces la informaţiile de care au nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile, inclusiv la informaţii financiare, administrative şi referitoare la asigurarea respectării legii. Statele membre se asigură că FIU dispun cel puţin de:

a)acces imediat şi direct la următoarele informaţii financiare:

b)acces imediat şi direct la următoarele informaţii administrative:

c)acces direct sau indirect la următoarele informaţii referitoare la asigurarea respectării legii:

(2)Accesul la informaţiile enumerate la alineatul (1) este considerat direct şi imediat în cazul în care informaţiile sunt cuprinse într-o bază de date informatică, într-un registru sau într-un sistem de extragere a datelor din care FIU poate extrage informaţiile fără nicio etapă intermediară sau în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(4)În contextul funcţiilor sale, fiecare FIU este în măsură să solicite, să obţină şi să utilizeze informaţii de la orice entitate obligată pentru a-şi îndeplini funcţiile în temeiul articolului 19 alineatul (3) din prezenta directivă, chiar dacă nu se depune niciun raport prealabil în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau al articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624. Entităţile obligate nu sunt obligate să dea curs solicitărilor de informaţii formulate în temeiul prezentului alineat atunci când se referă la informaţii obţinute în situaţiile menţionate la articolul 70 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

Art. 22: Răspunsuri la solicitările de informaţii

(1)Statele membre se asigură că FIU proprie este în măsură să răspundă în timp util solicitărilor motivate de informaţii justificate de preocupări legate de spălarea banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţarea terorismului din partea autorităţilor competente menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 44 literele (c) şi (d) din Regulamentul (UE) 2024/1624 în statul lor membru respectiv, în cazul în care informaţiile respective sunt deja deţinute de FIU şi sunt necesare de la caz la caz. Decizia de a efectua comunicarea informaţiilor revine FIU.

În cazul în care există motive obiective pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informaţii ar avea un impact negativ asupra investigaţiilor sau analizelor în curs de desfăşurare sau, în circumstanţe excepţionale, în cazul în care divulgarea informaţiilor ar fi în mod clar disproporţionată faţă de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau ar fi irelevantă în ceea ce priveşte scopurile pentru care a fost solicitată, FIU nu este obligată să dea curs solicitării de informaţii.

(2)Autorităţile competente furnizează FIU feedback cu privire la utilizarea şi utilitatea informaţiilor furnizate în conformitate cu prezentul articol şi cu articolul 19 alineatul (3), precum şi cu privire la rezultatul acţiunilor întreprinse şi al investigaţiilor desfăşurate pe baza informaţiilor respective. Un astfel de feedback este furnizat cât mai curând posibil şi, în orice caz, sub formă agregată, cel puţin o dată pe an, astfel încât să permită FIU să îşi îmbunătăţească funcţia de analiză operaţională.

Art. 23: Furnizarea de informaţii supraveghetorilor

(1)Statele membre se asigură că FIU le furnizează supraveghetorilor, în mod spontan sau la cerere, informaţii care pot fi relevante în scopul supravegherii în temeiul capitolului IV, inclusiv cel puţin informaţii privind:

Art. 24: Suspendarea sau refuzul aprobării unei tranzacţii

(1)Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să ia măsuri urgente, direct sau indirect, atunci când există o suspiciune că o tranzacţie are legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului, precum şi să suspende sau să refuze aprobarea tranzacţiei respective.

Statele membre se asigură că, în cazul în care necesitatea de a suspenda sau de a refuza aprobarea unei tranzacţii este stabilită pe baza unei suspiciuni raportate în temeiul articolului 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624, suspendarea sau refuzul aprobării tranzacţiei este impus entităţii obligate în termenul menţionat la articolul 71 din regulamentul respectiv. În cazul în care necesitatea de a suspenda o tranzacţie se bazează pe activitatea analitică a FIU, indiferent dacă entitatea obligată a depus sau nu un raport prealabil, suspendarea este impusă cât mai curând posibil de către FIU.

Statele membre stabilesc perioada de suspendare sau de refuz al aprobării aplicabilă activităţii analitice a FIU, care nu depăşeşte 10 zile lucrătoare. Statele membre pot stabili o perioadă mai lungă în cazul în care, în temeiul dreptului intern, FIU îndeplinesc funcţia de urmărire, punere sub sechestru, indisponibilizare sau confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni. În cazul în care se stabileşte o perioadă mai lungă de suspendare sau de refuz al aprobării, statele membre se asigură că FIU îşi exercită funcţia sub rezerva unor garanţii naţionale adecvate, cum ar fi posibilitatea ca persoana a cărei tranzacţie a fost suspendată să conteste suspendarea respectivă în faţa unei instanţe.

(2)În cazul în care există suspiciunea că un cont bancar sau un cont de plăţi, un cont de criptoactive sau o relaţie de afaceri este legată de spălarea banilor sau de finanţarea terorismului, statele membre se asigură că FIU este împuternicită să ia măsuri urgente, direct sau indirect, pentru a suspenda utilizarea contului respectiv sau relaţia de afaceri pentru a conserva fondurile, a efectua analizele sale, a evalua dacă suspiciunea este confirmată şi, în caz afirmativ, a comunica rezultatele analizelor către autorităţile competente relevante pentru a permite adoptarea de măsuri adecvate.

Statele membre stabilesc perioada de suspendare aplicabilă activităţii analitice a FIU, care nu depăşeşte cinci zile lucrătoare. Statele membre pot stabili o perioadă mai lungă în cazul în care, în temeiul dreptului intern, FIU îndeplinesc funcţia de urmărire, punere sub sechestru, indisponibilizare sau confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni. În cazul în care se stabileşte o perioadă mai lungă de suspendare, statele membre se asigură că FIU îşi exercită funcţia sub rezerva unor garanţii naţionale adecvate, cum ar fi posibilitatea ca persoana al cărei cont bancar sau cont de plăţi, cont de criptoactive sau relaţie de afaceri este suspendată să conteste această suspendare în faţa unei instanţe.

Art. 25: Instrucţiuni pentru monitorizarea tranzacţiilor sau activităţilor

Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să însărcineze entităţile obligate să monitorizeze, pentru o perioadă care urmează să fie specificată de FIU, tranzacţiile sau activităţile care sunt efectuate prin intermediul unuia sau mai multor conturi bancare sau conturi de plăţi sau conturi de criptoactive sau al altor relaţii de afaceri gestionate de entitatea obligată pentru persoanele care prezintă un risc semnificativ de spălare a banilor, de săvârşire a unei infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului. Statele membre se asigură, de asemenea, că FIU sunt împuternicite să însărcineze entitatea obligată să raporteze cu privire la rezultatele monitorizării.

Art. 26: Semnalări către entităţile obligate

(1)Statele membre se asigură că FIU sunt în măsură să semnaleze entităţilor obligate informaţii relevante pentru aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2024/1624. Respectivele informaţii cuprind:

Art. 27: Raportul anual al FIU

Art. 28: Feedback din partea FIU

(1)Statele membre se asigură că FIU furnizează entităţilor obligate feedback cu privire la raportarea suspiciunilor în temeiul articolului 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624. Acest feedback se referă cel puţin la calitatea informaţiilor furnizate, la caracterul oportun al raportării, la descrierea suspiciunii şi la documentaţia furnizată în etapa de transmitere.

Art. 30: Canale de comunicare protejate

(1)Se instituie un sistem pentru schimbul de informaţii între FIU statelor membre (denumit în continuare "FIU.net"). FIU.net asigură comunicarea securizată şi schimbul de informaţii securizat şi este capabil să producă o înregistrare scrisă a tuturor activităţilor de prelucrare. FIU.net poate fi utilizat şi pentru comunicările cu omologii din ţări terţe ai FIU, cu alte autorităţi şi cu organe, oficii şi agenţii ale Uniunii. FIU.net este administrat de ACSB.

(3)Statele membre se asigură că, în scopul de a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în prezenta directivă, FIU cooperează cât mai mult posibil în aplicarea tehnologiilor de ultimă generaţie, în conformitate cu dreptul lor intern.

Art. 31: Schimbul de informaţii între FIU

(1)Statele membre se asigură că FIU fac schimb, în mod spontan sau la cerere, de orice informaţii care pot fi relevante pentru prelucrarea sau analizarea de către acestea a informaţiilor legate de spălarea banilor, de infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţarea terorismului şi de persoanele fizice sau juridice implicate, indiferent de tipul de infracţiuni premisă care poate fi implicat şi chiar dacă tipul de infracţiuni premisă care poate fi implicat nu este identificat în momentul schimbului.

(3)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare precizează relevanţa şi criteriile de selecţie atunci când se stabileşte dacă un raport prezentat în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1624 se referă la un alt stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul (1) al treilea paragraf de la prezentul articol.

(5)Statele membre se asigură că FIU căreia i se adresează cererea este obligată să facă uz de toate competenţele sale disponibile, pe care le-ar utiliza în mod normal pe plan intern pentru primirea şi analizarea informaţiilor, atunci când răspunde la o cerere de informaţii menţionată la alineatul (1) din partea unei alte FIU.

(6)Statele membre se asigură că, în cazul în care unei FIU i se solicită să furnizeze informaţii în temeiul alineatului (1), aceasta răspunde cererii cât mai curând posibil şi, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii în cazul în care informaţiile solicitate fie se află în posesia FIU, fie sunt păstrate într-o bază de date sau într-un registru care este direct accesibil FIU solicitate. În cazuri excepţionale, justificate în mod corespunzător, acest termen poate fi prelungit la maximum 10 zile lucrătoare. În cazul în care FIU solicitată nu este în măsură să obţină informaţiile solicitate, aceasta informează în acest sens FIU solicitantă.

(7)Statele membre se asigură că, în cazuri excepţionale, justificate şi urgente şi, prin derogare de la alineatul (6), în cazul în care, în temeiul alineatului (1), unei FIU i se solicită să furnizeze informaţii care fie sunt păstrate într-o bază de date sau într-un registru şi sunt direct accesibile FIU solicitate, fie se află deja în posesia acesteia, FIU solicitată furnizează informaţiile respective în termen de cel mult o zi lucrătoare de la primirea cererii.

În cazul în care FIU solicitată nu poate să răspundă în termen de o zi lucrătoare sau nu poate accesa informaţiile direct, aceasta furnizează o justificare. În cazul în care furnizarea informaţiilor solicitate în termen de o zi lucrătoare ar reprezenta o sarcină disproporţionată pentru FIU solicitată, aceasta poate amâna furnizarea informaţiilor. În acest caz, FIU solicitată informează imediat FIU solicitantă cu privire la o astfel de amânare. FIU solicitată poate prelungi cu maximum trei zile lucrătoare termenul pentru a răspunde la o solicitare de informaţii.

(8)O FIU poate refuza să facă schimb de informaţii numai în circumstanţe excepţionale, în care schimbul respectiv ar putea fi contrar principiilor fundamentale ale dreptului său intern. Circumstanţele excepţionale sunt specificate într-un mod care previne atât utilizarea abuzivă a informaţiilor, cât şi limitările nejustificate ale schimbului liber de informaţii în scopuri analitice.

Art. 32: Analize comune

(6)Statele membre se asigură că FIU sunt în măsură să invite părţi terţe, inclusiv organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, să participe la analizele comune, după caz, în scopul analizelor comune şi în cazul în care o astfel de participare se încadrează în mandatele fiecăreia dintre părţile terţe respective.

Art. 33: Utilizarea de către FIU-uri a informaţiilor schimbate între acestea

Informaţiile şi documentele primite în temeiul articolelor 29, 31 şi 32 se utilizează pentru realizarea sarcinilor FIU, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă. Atunci când face schimb de informaţii şi documente în temeiul articolelor 29 şi 31, FIU emitentă poate impune restricţii şi condiţii pentru utilizarea informaţiilor respective, cu excepţia cazului în care transmiterea constă într-un raport prezentat de o entitate obligată în temeiul articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau în informaţii derivate din acesta, care se referă la un alt stat membru în care entitatea obligată îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii şi care nu include nicio legătură cu statul membru al FIU emitente. FIU destinatară se conformează respectivelor restricţii şi condiţii.

Art. 34: Aprobarea comunicării mai departe a informaţiilor schimbate între FIU

(1)Statele membre se asigură că informaţiile care fac obiectul schimbului de informaţii în temeiul articolelor 29, 31 şi 32 sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate sau furnizate şi că orice comunicare a informaţiilor respective de către FIU destinatară către orice alte autorităţi, agenţii sau departamente, precum şi orice utilizare a acestor informaţii în alte scopuri decât cele aprobate iniţial face obiectul aprobării prealabile a FIU care a furnizat informaţiile.

(2)Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă din partea FIU solicitate pentru ca informaţiile să fie comunicate autorităţilor competente este acordată cu promptitudine şi în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi indiferent dacă infracţiunea premisă a fost identificată sau nu. FIU solicitată nu refuză să îşi dea aprobarea pentru o astfel de comunicare decât dacă aceasta ar depăşi domeniul de aplicare al dispoziţiilor care i se aplică în materie de CSB/CFT sau dacă ar putea afecta o investigaţie sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-şi da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Cazurile în care FIU pot refuza să îşi dea aprobarea sunt prevăzute într-un mod care previne atât utilizarea abuzivă a informaţiilor, cât şi limitările nejustificate ale comunicării informaţiilor către autorităţile competente.

Art. 36: Confidenţialitatea raportării

CAPITOLUL IV:SUPRAVEGHEREA COMBATERII SPĂLĂRII BANILOR

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 37: Competenţele şi resursele supraveghetorilor naţionali

(1)Fiecare stat membru se asigură că toate entităţile obligate stabilite pe teritoriul său, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la articolul 38, sunt supuse unei supravegheri adecvate şi eficace. În acest scop, fiecare stat membru numeşte unul sau mai mulţi supraveghetori care să monitorizeze în mod eficace şi să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea de către entităţile obligate a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.

În cazul în care, din motive de interes general superior, statele membre au introdus cerinţe specifice de autorizare pentru ca entităţile obligate să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul lor în temeiul libertăţii de a presta servicii, acestea se asigură că activităţile desfăşurate de entităţile obligate în temeiul respectivelor autorizări specifice sunt supuse supravegherii de către supraveghetorii lor naţionali, indiferent dacă activităţile sunt desfăşurate prin intermediul unei infrastructuri aflate pe teritoriul lor sau de la distanţă. Statele membre se asigură, de asemenea, că supravegherea în temeiul prezentului paragraf este notificată supraveghetorilor din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate.

(3)În cazul entităţilor obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre pot permite ca funcţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol să fie îndeplinită de organismele de autoreglementare, cu condiţia ca respectivele organisme de autoreglementare să aibă competenţele menţionate la alineatul (6) din prezentul articol şi să dispună de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini funcţiile. Statele membre se asigură că personalul respectivelor organisme prezintă un nivel ridicat de integritate, este calificat în mod corespunzător şi respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidenţialitate, de protecţie a datelor şi de conflicte de interese.

(4)În cazul în care un stat membru a încredinţat supravegherea unei categorii de entităţi obligate mai multor supraveghetori, acesta se asigură că supraveghetorii respectivi supraveghează entităţile obligate în mod uniform şi eficient în întregul sector. În acest scop, statul membru respectiv numeşte un supraveghetor principal sau instituie un mecanism de coordonare între supraveghetorii respectivi.

(5)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii naţionali îndeplinesc următoarele sarcini:

c)să verifice caracterul adecvat şi punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţilor obligate în temeiul capitolului II din Regulamentul (UE) 2024/1624 şi a resurselor umane repartizate pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în regulamentul respectiv, precum şi, pentru supraveghetorii întreprinderilor de plasament colectiv, să decidă cu privire la cazurile în care întreprinderea de plasament colectiv poate externaliza raportarea activităţilor suspecte în temeiul articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2024/1624 către un furnizor de servicii;

(6)Statele membre se asigură că supraveghetorii au competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile prevăzute la alineatul (5), inclusiv competenţa:

(7)Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari şi supraveghetorii responsabili cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc au competenţe suplimentare faţă de cele menţionate la alineatul (6), inclusiv competenţa de a inspecta sediile comerciale ale entităţii obligate, fără înştiinţare prealabilă, în cazul în care buna desfăşurare şi eficienţa unei inspecţii impun acest lucru, precum şi că aceştia dispun de toate mijloacele necesare pentru a efectua o astfel de inspecţie.

c)să obţină informaţii scrise sau orale de la orice persoană responsabilă de politicile, procedurile şi controalele interne în materie de CSB/CFT sau de la reprezentanţii sau membrii personalului acesteia, precum şi de la orice reprezentant sau membru al personalului entităţilor cărora entitatea obligată le-a externalizat sarcini în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2024/1624, şi să intervieveze orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei investigaţii.

Art. 38: Supravegherea formelor de infrastructură ale anumitor intermediari care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii

(1)Atunci când activităţile următoarelor entităţi obligate se desfăşoară pe teritoriul lor în temeiul libertăţii de a presta servicii prin intermediul agenţilor sau distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură, inclusiv atunci când activităţile respective sunt desfăşurate în temeiul unei autorizaţii obţinute potrivit Directivei 2013/36/UE, statele membre se asigură că astfel de activităţi sunt supuse supravegherii de către supraveghetorii lor naţionali:

a)emitenţii de monedă electronică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴²);

(2)Prin derogare de la alineatul (1), supravegherea agenţilor, a distribuitorilor sau a altor tipuri de infrastructură, menţionată la alineatul respectiv, se efectuează de către supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate, atunci când:

(3)În sensul prezentului articol, supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate şi supraveghetorul din statul membru în care entitatea obligată îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii prin intermediul agenţilor sau al distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură îşi furnizează reciproc orice informaţii necesare pentru a evalua dacă sunt îndeplinite criteriile menţionate la alineatul (2) litera (a), inclusiv cu privire la orice modificare a circumstanţelor entităţii obligate care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii criteriilor respective.

(4)Statele membre se asigură că supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central entitatea obligată informează entitatea obligată, în termen de 2 săptămâni de la primirea notificării în temeiul alineatului (2) litera (b), că va supraveghea activităţile agenţilor, ale distribuitorilor sau ale altor tipuri de infrastructură prin intermediul cărora entităţile obligate îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru, precum şi cu privire la orice modificare ulterioară a supravegherii acestuia.

Art. 39: Furnizarea de informaţii entităţilor obligate

(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) includ următoarele:

e)orientările şi rapoartele elaborate de ACSB, de alţi supraveghetori şi, după caz, de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare, de FIU sau de orice altă autoritate competentă sau de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare în ceea ce priveşte metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care s-ar putea aplica unui sector, indiciile care ar putea facilita identificarea tranzacţiilor sau a activităţilor expuse riscului de a fi legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului în sectorul respectiv, precum şi orientările privind obligaţiile entităţilor obligate în ceea ce priveşte sancţiunile financiare specifice.

Art. 40: Supravegherea bazată pe riscuri

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii aplică o abordare bazată pe riscuri în ceea ce priveşte supravegherea. În acest scop, statele membre se asigură că aceştia:

c)stabilesc frecvenţa şi intensitatea supravegherii atât la faţa locului, cât şi de la distanţă, precum şi a celei tematice în funcţie de profilul de risc al entităţilor obligate şi de riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului prezente în respectivul stat membru.

(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare stabilesc criterii de referinţă şi o metodologie de evaluare şi clasificare a profilului de risc inerent şi rezidual al entităţilor obligate, precum şi frecvenţa cu care trebuie revizuit un astfel de profil de risc. Pentru frecvenţa respectivă, se iau în considerare orice eveniment sau evoluţie majoră apărută în gestionarea şi funcţionarea entităţii obligate, precum şi natura şi dimensiunea activităţii.

(3)Până la 10 iulie 2028, ACSB emite orientări adresate supraveghetorilor cu privire la:

(5)Statele membre se asigură că supraveghetorii elaborează un raport anual de activitate detaliat şi că un rezumat al acestui raport este publicat. Rezumatul respectiv nu trebuie să conţină informaţii confidenţiale şi include:

Art. 41: Puncte de contact centrale

(1)În sensul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1), statele membre pot solicita emitenţilor de monedă electronică, prestatorilor de servicii de plată şi furnizorilor de servicii de criptoactive care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sub alte forme decât sub formă de filială sau de sucursală sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor prin intermediul agenţilor, al distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură în temeiul libertăţii de a presta servicii să desemneze un punct de contact central pe teritoriul lor. Punctul de contact central respectiv asigură, în numele entităţii obligate, respectarea normelor în materie de CSB/CFT şi facilitează supravegherea de către supraveghetori, inclusiv prin punerea la dispoziţia supraveghetorilor a documentelor şi a informaţiilor, la cerere.

(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare prevăd criteriile de stabilire a circumstanţelor în care este adecvată numirea unui punct de contact central în conformitate cu alineatul (1), precum şi funcţiile punctelor de contact centrale.

Art. 42: Divulgarea de informaţii către FIU

Art. 43: Furnizarea de informaţii FIU

Art. 44: Principii generale referitoare la cooperarea în materie de supraveghere

Art. 45: Furnizarea de informaţii cu privire la activităţile transfrontaliere

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de trei luni de la primirea unei notificări în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 cu privire la activităţile pe care entitatea obligată intenţionează să le desfăşoare în statul membru gazdă.

(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine comunică supraveghetorilor din statul membru gazdă informaţii privind activităţile desfăşurate efectiv de entitatea obligată pe teritoriul statului membru gazdă pe care le primesc în contextul activităţilor lor de supraveghere, inclusiv informaţiile transmise de entităţile obligate ca răspuns la chestionarele de supraveghere, precum şi orice informaţii relevante legate de activităţile desfăşurate în statul membru gazdă.

Art. 46: Dispoziţii referitoare la cooperare în contextul supravegherii la nivel de grup

(2)Cu excepţia cazului în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari din statul membru de origine supraveghează punerea în aplicare efectivă a politicilor, a procedurilor şi a controalelor la nivel de grup menţionate în capitolul II secţiunea 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624. Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari din statul membru gazdă supraveghează respectarea de către sediile situate pe teritoriul statului lor membru a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.

(3)În sensul prezentului articol şi cu excepţia cazurilor în care sunt înfiinţate colegii de supraveghere CSB/CFT în conformitate cu articolul 49, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari îşi comunică reciproc orice informaţii de care au nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile de supraveghere, fie la cerere, fie din proprie iniţiativă. În special, supraveghetorii financiari îşi comunică reciproc orice informaţii care ar putea influenţa în mod semnificativ evaluarea expunerii la riscul inerent sau rezidual al unei instituţii de credit sau al unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru, incluzând:

f)sancţiunile pecuniare pe care supraveghetorii financiari intenţionează să le impună şi măsurile administrative pe care supraveghetorii financiari intenţionează să le aplice în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol.

(4)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliază sarcinile supraveghetorilor din ţara de origine şi ale celor din ţara-gazdă, precum şi modalităţile de cooperare între aceştia.

(5)Supraveghetorii financiari pot sesiza ACSB în oricare dintre următoarele situaţii:

c)în cazul în care există un dezacord pe baza unor motive obiective privind încălcările identificate şi privind sancţiunile pecuniare care trebuie impuse sau măsurile administrative care trebuie aplicate entităţii sau grupului pentru a remedia încălcările respective.

(6)Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică şi supravegherii:

b)entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii fără nicio infrastructură în alt stat membru decât statul membru în care sunt stabilite, în cazul în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.

Art. 47: Cooperarea în materie de supraveghere în ceea ce priveşte entităţile obligate care desfăşoară activităţi transfrontaliere

(1)În cazul în care entităţile obligate care nu fac parte dintr-un grup desfăşoară activităţi transfrontaliere, astfel cum se menţionează la articolul 54 alineatul (1), iar supravegherea este partajată între supraveghetorii din statul membru de origine şi din statul membru gazdă în temeiul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1), statele membre se asigură că supraveghetorii respectivi cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă şi se ajută reciproc în efectuarea supravegherii în temeiul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1).

c)sunt în măsură să efectueze, în limitele propriilor competenţe, anchete în numele unei autorităţi de supraveghere solicitante şi să partajeze informaţiile obţinute în urma acestor anchete sau să faciliteze desfăşurarea unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.

(2)În cazul în care supravegherea entităţii obligate şi a oricărui tip de infrastructură din alte state membre este încredinţată supraveghetorilor din statul membru de origine în temeiul articolului 38 alineatul (2), statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează periodic supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la măsurile în vigoare în cadrul entităţii obligate şi la respectarea de către entitatea respectivă a cerinţelor aplicabile, inclusiv a celor în vigoare în statul membru gazdă. În cazul în care sunt identificate încălcări grave, repetate sau sistematice, supraveghetorii din statul membru de origine informează prompt supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la încălcările respective şi la orice sancţiuni pecuniare pe care intenţionează să le impună şi la măsurile administrative pe care intenţionează să le aplice pentru remedierea lor.

Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă acordă asistenţă supraveghetorilor din statul membru de origine pentru a asigura verificarea respectării cerinţelor legale de către entitatea obligată. În special, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă informează supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la orice îndoieli serioase pe care le au cu privire la respectarea de către entitatea obligată a cerinţelor aplicabile şi că le comunică supraveghetorilor din statul membru de origine orice informaţie pe care o deţin în acest sens.

(3)Supraveghetorii pot sesiza ACSB în oricare dintre următoarele situaţii:

Art. 48: Schimbul de informaţii în legătură cu punerea în aplicare a politicilor la nivel de grup în ţări terţe

Supraveghetorii, inclusiv ACSB, se informează reciproc cu privire la cazurile în care legislaţia unei ţări terţe nu permite punerea în aplicare a politicilor, a procedurilor şi a controalelor necesare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624. În astfel de cazuri, pot fi întreprinse acţiuni coordonate de către supraveghetori în vederea aplicării unei soluţii. Pentru identificarea ţărilor terţe care nu permit punerea în aplicare a politicilor, a procedurilor şi a controalelor necesare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624, supraveghetorii ţin seama de eventualele constrângeri juridice care ar putea împiedica buna punere în aplicare a acestor politici, proceduri şi controale, inclusiv secretul profesional, un nivel insuficient de protecţie a datelor şi alte constrângeri care limitează schimbul de informaţii care pot fi relevante în acest scop.

SECŢIUNEA 2:Cooperarea în cadrul colegiilor de supraveghere CSB/CFT şi cu omologii din ţări terţe

Art. 49: Colegiile de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar

(1)Statele membre se asigură că sunt înfiinţate colegii dedicate de supraveghere CSB/CFT de către supraveghetorul financiar responsabil pentru societatea-mamă a unui grup de instituţii de credit sau instituţii financiare sau al sediului central al unei instituţii de credit sau instituţii financiare în oricare dintre următoarele situaţii:

(5)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii financiari identifică:

(8)Statele membre pot autoriza înfiinţarea de colegii de supraveghere CSB/CFT în cazul în care o instituţie de credit sau o instituţie financiară stabilită în Uniune a înfiinţat sedii în cel puţin două ţări terţe. Supraveghetorii financiari îşi pot invita omologii din ţările terţe respective să înfiinţeze un astfel de colegiu. Supraveghetorii financiari care participă la colegiu încheie un acord scris care detaliază condiţiile şi procedurile de cooperare şi de schimb de informaţii.

(9)Statele membre se asigură că colegiile de supraveghere sunt utilizate, printre altele, pentru a face schimb de informaţii, pentru a oferi asistenţă reciprocă sau pentru a coordona abordarea în materie de supraveghere a grupului sau a instituţiei, inclusiv, dacă este cazul, pentru a adopta măsuri adecvate şi proporţionale de remediere a încălcărilor grave ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, care sunt depistate la nivelul grupului sau la nivelul instituţiei de credit sau al instituţiei financiare ori la nivelul sediilor înfiinţate de grupul sau de instituţia aflată sub jurisdicţia unui supraveghetor care participă la colegiu.

(11)Supraveghetorii financiari le pot permite omologilor lor din ţări terţe să participe în calitate de observatori în cadrul colegiilor de supraveghere CSB/CFT în cazul menţionat la alineatul (1) litera (b) sau în cazul în care grupuri sau instituţii de credit sau instituţii financiare din Uniune operează sucursale şi filiale în respectivele ţări terţe, cu condiţia ca:

d)informaţiile divulgate să facă obiectul unor cerinţe de garantare a secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 67 alineatul (1) şi să fie utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere ale supraveghetorilor financiari respectivi sau ale omologilor din ţări terţe.

Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari care înfiinţează colegiile efectuează o evaluare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf şi o transmit membrilor permanenţi ai colegiului. Evaluarea respectivă se efectuează înainte ca omologului din ţara terţă să i se permită să ia parte la colegiu şi poate fi repetată ulterior, după caz. Supraveghetorii financiari ai statului membru de origine pot solicita sprijinul ACSB pentru efectuarea evaluării respective.

(12)În cazul în care membrii permanenţi ai colegiului consideră că este necesar, pot fi invitaţi observatori suplimentari, cu condiţia respectării cerinţelor de confidenţialitate. Printre observatori se pot număra autorităţile de supraveghere prudenţială, inclusiv BCE, acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (⁴³), precum şi autorităţile europene de supraveghere şi FIU.

(14)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:

Art. 50: Colegiile de supraveghere CSB/CFT în sectorul nefinanciar

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii nefinanciari responsabili de societatea-mamă a unui grup de entităţi obligate din sectorul nefinanciar sau ai sediului central al unei entităţi obligate din sectorul nefinanciar sunt în măsură să înfiinţeze colegii dedicate de supraveghere CSB/CFT în oricare dintre următoarele situaţii:

b)în cazul în care o entitate dintr-o ţară terţă care este supusă cerinţelor CSB/CFT, alta decât o instituţie de credit sau o instituţie financiară, a înfiinţat sedii în cel puţin trei state membre.

(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate nu înfiinţează un colegiu, supraveghetorii nefinanciari menţionaţi la alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) pot prezenta un aviz conform căruia, având în vedere riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care este expusă entitatea obligată sau grupul şi amploarea activităţilor sale transfrontaliere, trebuie înfiinţat un colegiu. Avizul respectiv este prezentat de cel puţin doi supraveghetori nefinanciari şi se adresează:

(3)În cazul în care, după transmiterea unui aviz în temeiul alineatului (2), supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate consideră în continuare că nu este necesară înfiinţarea unui colegiu, statele membre se asigură că ceilalţi supraveghetori nefinanciari sunt în măsură să înfiinţeze colegiul, cu condiţia ca acesta să fie compus din cel puţin doi membri. În aceste cazuri, supraveghetorii nefinanciari respectivi decid dintre ei cine este supraveghetorul responsabil de colegiu. Supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate este informat cu privire la activităţile colegiului şi are posibilitatea să adere la colegiu în orice moment.

(4)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii nefinanciari identifică:

(7)Statele membre pot autoriza înfiinţarea de colegii de supraveghere CSB/CFT în cazul în care o entitate obligată din sectorul nefinanciar stabilită în Uniune a înfiinţat sedii în cel puţin două ţări terţe. Supraveghetorii nefinanciari îşi pot invita omologii din ţările terţe respective să înfiinţeze un astfel de colegiu. Supraveghetorii nefinanciari care participă la colegiu încheie un acord scris care detaliază condiţiile şi procedurile de cooperare şi de schimb de informaţii.

În cazul în care colegiul este înfiinţat în legătură cu entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau cu grupuri ale acestora, acordul scris menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat include, de asemenea, proceduri pentru a se asigura faptul că nu se face schimb de informaţii colectate în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1624, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf.

(8)Statele membre se asigură că colegiile de supraveghere sunt utilizate, printre altele, pentru a face schimb de informaţii, pentru a oferi asistenţă reciprocă sau pentru a coordona abordarea în materie de supraveghere a grupului sau a entităţii obligate, inclusiv, dacă este cazul, pentru a adopta măsuri adecvate şi proporţionale de remediere a încălcărilor grave ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, care sunt depistate la nivelul grupului sau la nivelul entităţii obligate sau la nivelul entităţii obligate ori la nivelul sediilor înfiinţate de grupul sau de entitatea obligată aflată sub jurisdicţia unui supraveghetor care participă la colegiu.

(10)Supraveghetorii nefinanciari le pot permite omologilor lor din ţări terţe să participe în calitate de observatori în cadrul colegiilor de supraveghere CSB/CFT în cazul menţionat la alineatul (1) litera (b) sau în cazul în care entităţi obligate din sectorul nefinanciar din Uniune sau grupuri de astfel de entităţi operează sucursale şi filiale în respectivele ţări terţe, cu condiţia ca:

d)informaţiile divulgate să facă obiectul unor cerinţe de garantare a secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 67 alineatul (1) şi să fie utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere ale supraveghetorilor nefinanciari respectivi sau ale omologilor din ţări terţe.

Statele membre se asigură că supraveghetorii nefinanciari responsabili de societatea-mamă a unui grup sau ai sediului central al unei entităţi obligate sau, în cazurile care intră sub incidenţa alineatului (3), ai colegiului efectuează o evaluare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat şi o transmit membrilor permanenţi ai colegiului. Evaluarea respectivă se efectuează înainte ca omologului din ţara terţă să i se permită să ia parte la colegiu şi poate fi repetată ulterior, după caz. Supraveghetorii nefinanciari ai statelor membre de origine pot solicita sprijinul ACSB pentru efectuarea evaluării respective.

(13)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:

Art. 51: Cooperarea cu supraveghetori din ţări terţe

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii sunt în măsură să încheie acorduri de cooperare care să prevadă cooperarea şi schimburile de informaţii confidenţiale cu omologii lor din ţări terţe. Aceste acorduri de cooperare respectă normele aplicabile de protecţie a datelor, sunt încheiate pe bază de reciprocitate şi fac obiectul unei garanţii referitoare la cerinţe privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 67 alineatul (1). Informaţiile confidenţiale transmise în temeiul acestor acorduri de cooperare sunt utilizate în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere exclusiv ale autorităţilor în cauză.

SECŢIUNEA 3:Dispoziţii specifice privind organismele de autoreglementare

Art. 52: Supervizarea organismelor de autoreglementare

(2)Autoritatea publică care supraveghează organismele de autoreglementare este responsabilă de asigurarea unui sistem de supraveghere adecvat şi eficace pentru entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624, inclusiv prin:

(3)Statele membre se asigură că autorităţii publice care supervizează organismele de autoreglementare i se conferă competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini responsabilităţile prevăzute la alineatul (2). Ca cerinţă minimă, statele membre se asigură că autoritatea publică are competenţa de:

a)a impune prezentarea oricărei informaţii relevante pentru monitorizarea conformităţii şi efectuarea verificărilor, cu excepţia informaţiilor colectate de entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624 în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului lor, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din regulamentul respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv în cadrul procedurilor judiciare sau cu privire la astfel de proceduri, inclusiv în cursul furnizării de consiliere cu privire la iniţierea sau evitarea unor astfel de proceduri, indiferent dacă aceste informaţii au fost colectate înaintea, în timpul sau în urma unor astfel de proceduri;

b)a emite instrucţiuni adresate unui organism de autoreglementare în scopul remedierii neîndeplinirii funcţiilor sale în temeiul articolului 37 alineatul (1) sau a nerespectării cerinţelor de la alineatul (6) din articolul respectiv sau în scopul prevenirii oricărei astfel de încălcări.

(4)Statele membre se asigură că autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare îşi exercită funcţiile fără a fi supusă niciunei influenţe nejustificate.

Statele membre se asigură, de asemenea, că personalul autorităţii publice care supervizează organismele de autoreglementare este obligat să respecte cerinţe privind secretul profesional echivalente cu cele stabilite la articolul 67 şi că respectă standarde profesionale înalte, inclusiv standarde profesionale înalte în materie de confidenţialitate şi de protecţie a datelor, şi prezintă un nivel ridicat de integritate. Statele membre se asigură că autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare dispune de proceduri pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese.

(7)Autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare publică un raport anual care conţine informaţii cu privire la:

SECŢIUNEA 4:Sancţiuni pecuniare şi măsuri administrative

Art. 53: Dispoziţii generale

(2)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative şi se asigură că supraveghetorii pot impune astfel de sancţiuni pecuniare şi aplică măsuri administrative în cazul încălcărilor Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113, asigurând totodată respectarea lor. Orice sancţiune impusă sau măsură aplicată în temeiul prezentei secţiuni, trebuie să fie efectivă, proporţională şi cu efect de descurajare.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancţiuni administrative, prezentul articol se poate aplica astfel încât sancţiunea pecuniară să fie iniţiată de supraveghetor şi impusă de o autoritate judiciară, garantându-se, în acelaşi timp, faptul că aceste mijloace juridice sunt efective şi au un efect echivalent cu cel al sancţiunilor pecuniare impuse de autorităţile competente. În orice caz, sancţiunile pecuniare impuse sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(4)În cazul unei încălcări a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, statele membre se asigură că, în cazul în care obligaţiile se aplică persoanelor juridice, se pot impune sancţiuni pecuniare şi se pot aplica măsuri administrative nu numai persoanei juridice, ci şi conducerii superioare şi altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.

(5)Sancţiunile pecuniare se impun şi măsurile administrative se aplică în conformitate cu prezenta directivă şi cu dreptul intern în oricare dintre următoarele moduri:

(6)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor pecuniare sau măsurilor administrative, supraveghetorii iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:

(7)Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru încălcările Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113 comise în numele lor sau în beneficiul lor de către orice persoană care acţionează individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice şi care deţine o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:

(10)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective stabilesc:

Art. 54: Măsuri de supraveghere a sediilor entităţilor obligate şi a anumitor activităţi desfăşurate în temeiul libertăţii de a presta servicii

(2)În cazul în care supraveghetorii din statul membru gazdă identifică încălcări ale cerinţelor aplicabile, aceştia solicită entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul sediilor sau al tipurilor de infrastructură menţionate la alineatul (1) să respecte cerinţele aplicabile şi informează supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la încălcările identificate în cadrul entităţilor obligate respective şi cu privire la solicitarea de conformare.

(3)În cazul în care entităţile obligate nu iau măsurile necesare, supraveghetorii din statul membru gazdă informează supraveghetorii din statul membru de origine în consecinţă.

(4)Prin derogare de la alineatul (3), în situaţii de încălcări grave, repetate sau sistematice comise de entităţile obligate care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor prin sedii sau alte tipuri de infrastructură, astfel cum se menţionează la alineatul (1), care necesită măsuri de remediere imediate, supraveghetorilor din statul membru gazdă li se permite să ia, din proprie iniţiativă, măsuri adecvate şi proporţionale pentru a aborda respectivele încălcări. Aceste măsuri sunt temporare şi încetează în momentul remedierii deficienţelor identificate, inclusiv cu sprijinul sau cu cooperarea supraveghetorilor din statul membru de origine a entităţii obligate.

Art. 55: Sancţiuni pecuniare

(1)Statele membre se asigură că entităţilor obligate li se impun sancţiuni pecuniare pentru încălcări grave, repetate sau sistematice, comise intenţionat sau din neglijenţă, ale cerinţelor prevăzute în următoarele dispoziţii din Regulamentul (UE) 2024/1624:

(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf, sancţiunile pecuniare maxime care pot fi impuse se ridică la cel puţin dublul valorii beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul respectiv poate fi determinat, sau la cel puţin 1 000 000 EUR, în funcţie de valoarea cea mai ridicată.

(3)Statele membre se asigură că, prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care entitatea obligată în cauză este o instituţie de credit sau o instituţie financiară, se pot impune de asemenea următoarele sancţiuni pecuniare:

a)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare maxime de cel puţin 10 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024 ori 10 % din cifra de afaceri anuală totală conform celor mai recente situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, în funcţie de valoarea cea mai ridicată; în cazul în care entitatea obligată este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care are obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁴), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform regimului contabil relevant, stabilit(ă) pe baza celei mai recente situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă de cel mai înalt rang;

Art. 56: Măsuri administrative

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii sunt în măsură să aplice măsuri administrative unei entităţi obligate în cazul în care identifică:

(2)Statele membre se asigură că respectivii supraveghetori sunt cel puţin în măsură:

(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii pot, prin măsurile administrative menţionate la alineatul (2),în special:

Art. 57: Penalităţi cu titlu cominatoriu

Art. 58: Publicarea sancţiunilor pecuniare, a măsurilor administrative şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu

(2)Statele membre se asigură că supraveghetorul publică deciziile menţionate la alineatul (1) imediat după ce persoanele responsabile de încălcare sunt informate în legătură cu deciziile respective.

În cazul în care publicarea se referă la decizii care fac obiectul unei căi de atac, supraveghetorii publică, de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor web, informaţiile respective, precum şi orice informaţii ulterioare cu privire la exercitarea unei căi de atac şi la rezultatul acesteia. Se publică, de asemenea, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unor sancţiuni pecuniare, de aplicare a unor măsuri administrative sau de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu.

(3)Informaţiile publicate includ cel puţin tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile, precum şi, în cazul sancţiunilor pecuniare şi al penalităţilor cu titlu cominatoriu, cuantumurile respective. Statele membre nu au obligaţia de a aplica prezentul paragraf în cazul deciziilor de aplicare a unor măsuri administrative care sunt de natură investigativă sau al deciziilor care sunt luate în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (a) şi (c).

Art. 59: Schimbul de informaţii privind sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii lor şi, după caz, autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare în îndeplinirea funcţiilor lor de supraveghere informează ACSB cu privire la toate sancţiunile pecuniare impuse şi măsurile administrative aplicate în conformitate cu prezenta secţiune, inclusiv cu privire la orice cale de atac introdusă împotriva acestora şi la rezultatul respectiv. De asemenea, aceste informaţii sunt comunicate altor supraveghetori atunci când sancţiunea pecuniară sau măsura administrativă se referă la o entitate care îşi desfăşoară activitatea în două sau mai multe state membre.

SECŢIUNEA 5:Raportarea încălcărilor

Art. 60: Raportarea încălcărilor şi protecţia persoanelor care efectuează raportarea

(4)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere din sectorul nefinanciar comunică anual către ACSB următoarele:

CAPITOLUL V:COOPERAREA

SECŢIUNEA 1:Cooperarea în materie de CSB/CFT

Art. 61: Dispoziţii generale

(1)Statele membre se asigură că factorii de decizie, FIU, supraveghetorii, inclusiv ACSB, şi alte autorităţi competente, precum şi autorităţile fiscale dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze şi să se coordoneze la nivel naţional în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi a activităţilor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, precum şi să prevină neaplicarea şi eludarea sancţiunilor financiare specifice, inclusiv în vederea îndeplinirii obligaţiilor lor prevăzute la articolul 8.

(3)Statele membre nu interzic schimbul de informaţii sau acordarea de asistenţă între autorităţile competente şi omologii lor în sensul prezentei directive şi nici nu supun aceste activităţi unor condiţii nerezonabile ori nejustificat de restrictive. Statele membre se asigură că autorităţile competente nu refuză o cerere de asistenţă pe motiv că:

Art. 62: Comunicarea listei autorităţilor competente

(1)Pentru a facilita şi a promova cooperarea eficace şi, în special, schimbul de informaţii, statele membre comunică ACSB şi Comisiei:

SECŢIUNEA 2:Cooperarea cu alte autorităţi şi schimbul de informaţii confidenţiale

Art. 64: Cooperarea în ceea ce priveşte instituţiile de credit sau instituţiile financiare

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari, FIU şi autorităţile competente pentru supravegherea instituţiilor de credit sau a instituţiilor financiare în temeiul altor acte juridice ale Uniunii cooperează strâns în sfera competenţelor lor şi îşi comunică reciproc informaţiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Cooperarea şi schimbul de informaţii nu afectează o anchetă, o analiză a FIU, o investigaţie sau o procedură aflată în desfăşurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care se află supraveghetorul financiar sau autoritatea căreia i s-au încredinţat competenţe de supraveghere a instituţiilor de credit sau a instituţiilor financiare în temeiul altor acte juridice şi nu aduce atingere cerinţelor privind secretul profesional, astfel cum se prevede la articolul 67 alineatul (1).

(2)În cazul în care supraveghetorii financiari identifică deficienţe ale unei instituţii de credit în ceea ce priveşte sistemul de control intern în materie de CSB/CFT şi aplicarea cerinţelor Regulamentului (UE) 2024/1624, deficienţe care sporesc semnificativ riscurile la care este sau ar putea fi expusă instituţia, statele membre se asigură că supraveghetorul financiar notifică imediat acest lucru Autorităţii Bancare Europene (ABE) şi autorităţii sau organismului care supraveghează instituţia de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE care acţionează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului.

(3)Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorii financiari constată că o instituţie de credit a refuzat să stabilească o relaţie de afaceri sau a decis să pună capăt unei astfel de relaţii, dar măsurile documentate de precauţie privind clientela în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1624 nu justifică un astfel de refuz, aceştia informează autoritatea responsabilă cu asigurarea respectării de către instituţia de credit respectivă a Directivelor 2014/92/UE sau (UE) 2015/2366.

(4)Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari cooperează cu autorităţile de rezoluţie, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE, sau cu autorităţile desemnate, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE.

b)un risc ca o instituţie de credit sau o instituţie financiară să fie considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în conformitate cu articolul 32 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE.

La cererea autorităţilor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care există o probabilitate crescută ca depozitele să devină indisponibile sau un risc ca o instituţie de credit sau o instituţie financiară să fie considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în conformitate cu articolul 32 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE, supraveghetorii financiari informează autorităţile respective cu privire la toate tranzacţiile, conturile sau relaţiile de afaceri gestionate de instituţia de credit sau instituţia financiară respectivă care au fost suspendate de FIU în temeiul articolului 24.

Art. 65: Cooperarea în ceea ce priveşte auditorii

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii responsabili cu auditorii şi, după caz, autorităţile publice care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul capitolului IV din prezenta directivă, FIU lor şi autorităţile publice competente pentru supervizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit în temeiul articolului 32 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁵) şi al articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁶) cooperează strâns, în sfera competenţelor lor, şi îşi comunică reciproc informaţiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin.

Art. 66: Cooperarea cu autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a sancţiunilor financiare specifice

(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari, FIU lor şi autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a sancţiunilor financiare specifice cooperează strâns în sfera competenţelor lor şi îşi comunică reciproc informaţiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin.

Art. 67: Cerinţe privind secretul profesional

(1)Statele membre impun tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru supraveghetorii şi autorităţile publice menţionate la articolul 52, precum şi auditorilor sau experţilor care acţionează în numele supraveghetorilor sau al autorităţilor respective obligaţia de a respecta secretul profesional.

Fără a aduce atingere cazurilor care fac obiectul investigaţiilor şi urmăririlor penale în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului intern şi informaţiilor furnizate FIU în temeiul articolelor 42 şi 43, informaţiile confidenţiale pe care persoanele menţionate la primul paragraf le obţin în cursul îndeplinirii atribuţiilor lor în temeiul prezentei directive pot fi divulgate numai sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât să nu se poată identifica entităţile obligate individuale.

(2)Alineatul (1) de la prezentul articol nu împiedică schimbul de informaţii între:

d)supraveghetorii financiari şi autorităţile responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii referitoare la supravegherea instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare, inclusiv BCE care acţionează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, fie în cadrul unui stat membru, fie în state membre diferite.

(3)Orice autoritate sau organism de autoreglementare care primeşte informaţii confidenţiale în temeiul alineatului (2) utilizează aceste informaţii exclusiv:

Art. 68: Schimbul de informaţii între supraveghetori şi cu alte autorităţi

(1)Cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre autorizează schimbul de informaţii între:

c)supraveghetorii responsabili cu auditorii şi, după caz, autorităţile publice care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul capitolului IV din prezenta directivă şi autorităţile publice competente pentru supervizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit în temeiul articolului 32 din Directiva 2006/43/CE şi al articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, inclusiv autorităţile din state membre diferite.

(2)Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informaţii altor autorităţi naţionale responsabile prin lege de supravegherea pieţelor financiare sau cu atribuţii în domeniul combaterii sau investigării spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanţării terorismului. Cerinţele privind secretul profesional prevăzute la articolul 67 alineatele (1) şi (3) nu împiedică o astfel de divulgare.

(3)Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informaţii referitoare la supravegherea entităţilor obligate, în vederea respectării Regulamentului (UE) 2024/1624, către comisiile parlamentare de anchetă, curţile de conturi şi alte entităţi cu atribuţii de anchetă din statul membru respectiv, în următoarele condiţii:

d)în cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate decât cu aprobarea explicită a supraveghetorului care le-a transmis şi exclusiv în scopurile pentru care supraveghetorul respectiv şi-a dat aprobarea.

SECŢIUNEA 3:Orientări privind cooperarea

Art. 69: Orientări privind cooperarea în materie de CSB/CFT

CAPITOLUL VI:PROTECŢIA DATELOR

Art. 70: Prelucrarea anumitor categorii de date cu caracter personal

(1)În măsura în care acest lucru este necesar în sensul prezentei directive, autorităţile competente pot prelucra categoriile speciale de date cu caracter personal menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi datele cu caracter personal referitoare la condamnări penale şi infracţiuni menţionate la articolul 10 din regulamentul respectiv, sub rezerva unor garanţii adecvate pentru drepturile şi libertăţile persoanei vizate, în plus faţă de următoarele garanţii:

CAPITOLUL VII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 71: Exercitarea delegării de competenţe

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 74: Modificarea Directivei (UE) 2015/849

1.La articolul 30 alineatul (5), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

2.La articolul 31 alineatul (4), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

Art. 78: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 iulie 2027. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective.

ANEXĂ:Tabel de corespondenţă

Directiva (UE) 2015/849	Prezenta directivă	Regulamentul (UE) 2024/1624
Articolul 1 alineatul (1)	-	-
Articolul 1 alineatul (2)	-	-
Articolul 1 alineatul (3)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 1
Articolul 1 alineatul (4)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 1
Articolul 1 alineatul (5)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 2
Articolul 1 alineatul (6)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2
Articolul 2 alineatul (1)	-	Articolul 3
Articolul 2 alineatul (2)	-	Articolul 4
Articolul 2 alineatul (3)	-	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (4)	-	Articolul 6 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (5)	-	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (6)	-	Articolul 6 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (7)	-	Articolul 6 alineatul (5)
Articolul 2 alineatul (8)	-	Articolul 7
Articolul 2 alineatul (9)	-	Articolul 4 alineatul (3) şi articolul 6 alineatul (6)
Articolul 3 punctul 1	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 5
Articolul 3 punctul 2	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 6
Articolul 3 punctul 3	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 4
Articolul 3 punctul 4	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 3
Articolul 3 punctul 5	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 47
Articolul 3 punctul 6	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 28
Articolul 3 punctul 6 litera (a)	-	Articolele 51-55
Articolul 3 punctul 6 litera (b)	-	Articolul 58
Articolul 3 punctul 6 litera (c)	-	Articolul 57
Articolul 3 punctul 7	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 11
Articolul 3 punctul 8	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 22
Articolul 3 punctul 9	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 34 şi articolul 2 alineatul (2)
Articolul 3 punctul 10	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 35 şi articolul 2 alineatul (5)
Articolul 3 punctul 11	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 36
Articolul 3 punctul 12	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 40
Articolul 3 punctul 13	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 19
Articolul 3 punctul 14	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 12
Articolul 3 punctul 15	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 41
Articolul 3 punctul 16	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 17
Articolul 3 punctul 17	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 23
Articolul 3 punctul 18	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 7
Articolul 3 punctul 19	-	-
Articolul 4	Articolul 3	-
Articolul 5	-	-
Articolul 6	Articolul 7	-
Articolul 7	Articolul 8	-
Articolul 8 alineatul (1)	-	Articolul 10 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)	-	Articolul 10 alineatele (2) şi (3)
Articolul 8 alineatul (3)	-	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (4)	-	Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (5)	-	Articolul 9 alineatele (2) şi (3)
Articolul 9	-	Articolul 29
Articolul 10 alineatul (1)	-	Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	-	Articolul 79 alineatul (3)
Articolul 11	-	Articolul 19 alineatele (1), (2) şi (5)
Articolul 12	-	Articolul 19 alineatul (7) şi articolul 79 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (1)	-	Articolul 20 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)	-	Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3)	-	Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (4)	-	Articolul 20 alineatul (4)
Articolul 13 alineatul (5)	-	Articolul 47
Articolul 13 alineatul (6)	-	Articolul 22 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (1)	-	Articolul 23 alineatele (1) şi (4)
Articolul 14 alineatul (2)	-	Articolul 23 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (3)	-	Articolul 23 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (4)	-	Articolul 21 alineatele (1) şi (2)
Articolul 14 alineatul (5)	-	Articolul 26 alineatele (2) şi (3)
Articolul 15	-	Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf şi articolul 33
Articolul 16	-	Articolul 33 alineatele (1) şi (8)
Articolul 17	-	-
Articolul 18 alineatul (1)	-	Articolul 34 alineatul (1)
Articolul 18 alineatul (2)	-	Articolul 34 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (3)	-	Articolul 34 alineatul (3)
Articolul 18 alineatul (4)	-	-
Articolul 18a alineatul (1)	-	Articolul 29 alineatul (4)
Articolul 18a alineatul (2)	-	Articolul 29 alineatele (5) şi (6) şi articolul 35 litera (a)
Articolul 18a alineatul (3)	-	Articolul 29 alineatele (5) şi (6) şi articolul 35 litera (b)
Articolul 18a alineatul (4)	-	-
Articolul 18a alineatul (5)	-	Articolul 29 alineatul (6)
Articolul 19	-	Articolul 36
Articolul 20	-	Articolul 9 alineatul (2), articolul 20 alineatul (1) şi articolul 42 alineatul (1)
Articolul 20 litera (a)	-	Articolul 9 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) şi articolul 20 alineatul (1) litera (g)
Articolul 20 litera (b)	-	Articolul 42 alineatul (1)
Articolul 20a	-	Articolul 43
Articolul 21	-	Articolul 44
Articolul 22	-	Articolul 45
Articolul 23	-	Articolul 46
Articolul 24	-	Articolul 39
Articolul 25	-	Articolul 48 alineatul (1)
Articolul 26	-	Articolul 48
Articolul 27	-	Articolul 49
Articolul 28	-	Articolul 48 alineatul (3)
Articolul 29	-	-
Articolul 30 alineatul (1)	-	Articolul 63 alineatul (1), alineatul (2) al doilea paragraf şi alineatul (4) şi articolul 68
Articolul 30 alineatul (2)	-	Articolul 63 alineatul (5)
Articolul 30 alineatul (3)	Articolul 10 alineatul (1)	-
Articolul 30 alineatul (4)	Articolul 10 alineatele (7) şi (10)	Articolul 24
Articolul 30 alineatul (5) primul paragraf	Articolul 11 şi articolul 12 alineatul (2)	-
Articolul 30 alineatul (5) al doilea paragraf	Articolul 12 alineatul (1)	-
Articolul 30 alineatul (5) al treilea paragraf	-	-
Articolul 30 alineatul (5a)	Articolul 11 alineatul (4) şi articolul 13 alineatul (12)	-
Articolul 30 alineatul (6)	Articolul 11 alineatele (1), (2) şi (3)	-
Articolul 30 alineatul (7)	Articolul 61 alineatul (2)	-
Articolul 30 alineatul (8)	-	Articolul 22 alineatul (7)
Articolul 30 alineatul (9)	Articolul 15	-
Articolul 30 alineatul (10)	Articolul 10 alineatele (19) şi (20)	-
Articolul 31 alineatul (1)	-	Articolul 58, articolul 64 alineatul (1) şi articolul 68
Articolul 31 alineatul (2)	-	Articolul 64 alineatul (3)
Articolul 31 alineatul (3)	-	Articolul 64 alineatul (5)
Articolul 31 alineatul (3a)	Articolul 10 alineatele (1), (2) şi (3)	Articolul 67
Articolul 31 alineatul (4) primul paragraf	Articolul 11 şi articolul 12 alineatul (2)	-
Articolul 31 alineatul (4) al doilea paragraf	Articolul 12 alineatul (1)	-
Articolul 31 alineatul (4) al treilea paragraf	-	-
Articolul 31 alineatul (4) al patrulea paragraf	Articolul 11 alineatul (2)	-
Articolul 31 alineatul (4a)	Articolul 11 alineatul (4) şi articolul 13 alineatul (12)	-
Articolul 31 alineatul (5)	Articolul 10 alineatele (7) şi (10)	Articolul 24
Articolul 31 alineatul (6)	-	Articolul 22 alineatul (7)
Articolul 31 alineatul (7)	Articolul 61 alineatul (2)	-
Articolul 31 alineatul (7a)	Articolul 15	-
Articolul 31 alineatul (9)	Articolul 10 alineatele (19) şi (20)	-
Articolul 31 alineatul (10)	-	Articolul 58 alineatul (4)
Articolul 31a	Articolul 17 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (1)	Articolul 19 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (2)	Articolul 62 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (3)	Articolul 19 alineatul (2), alineatul (3) primul paragraf, alineatele (4) şi (5)	-
Articolul 32 alineatul (4)	Articolul 21 alineatul (1) şi articolul 22 alineatul (1) primul paragraf	-
Articolul 32 alineatul (5)	Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf	-
Articolul 32 alineatul (6)	Articolul 22 alineatul (2)	-
Articolul 32 alineatul (7)	Articolul 24 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (8)	Articolul 19 alineatul (3) al doilea paragraf	-
Articolul 32 alineatul (9)	Articolul 21 alineatul (4)	-
Articolul 32a alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1)	-
Articolul 32a alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (2)	-
Articolul 32a alineatul (3)	Articolul 16 alineatul (3)	-
Articolul 32a alineatul (4)	Articolul 16 alineatul (5)	-
Articolul 32b	Articolul 18	-
Articolul 33 alineatul (1)	-	Articolul 69 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (2)	-	Articolul 69 alineatul (6)
Articolul 34 alineatul (1)	-	Articolul 70 alineatul (1)
Articolul 34 alineatul (2)	-	Articolul 70 alineatul (2)
Articolul 34 alineatul (3)	Articolul 40 alineatul (5)	-
Articolul 35	-	Articolul 71
Articolul 36	Articolul 42	-
Articolul 37	-	Articolul 72
Articolul 38	Articolul 60	Articolul 11 alineatul (2) al patrulea paragraf şi alineatul (4), articolul 14 şi articolul 69 alineatul (7)
Articolul 39	-	Articolul 73
Articolul 40	-	Articolul 77
Articolul 41	Articolul 70	Articolul 76
Articolul 42	-	Articolul 78
Articolul 43	-	-
Articolul 44 alineatul (1)	Articolul 9 alineatul (1)	-
Articolul 44 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (2)	-
Articolul 44 alineatul (3)	-	-
Articolul 44 alineatul (4)	Articolul 9 alineatele (3) şi (6)	-
Articolul 45 alineatul (1)	-	Articolul 16 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (2)	-	Articolul 8 alineatele (3), (4) şi (5)
Articolul 45 alineatul (3)	-	Articolul 17 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (4)	Articolul 48	-
Articolul 45 alineatul (5)	-	Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 45 alineatul (6)	-	Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 45 alineatul (7)	-	Articolul 17 alineatul (4)
Articolul 45 alineatul (8)	-	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 45 alineatul (9)	Articolul 41 alineatul (1)	-
Articolul 45 alineatul (10)	Articolul 41 alineatul (2)	-
Articolul 45 alineatul (11)	Articolul 41 alineatul (3)	-
Articolul 46 alineatul (1)	-	Articolele 12 şi 15
Articolul 46 alineatul (2)	Articolul 39 alineatul (2)	-
Articolul 46 alineatul (3)	Articolul 28 alineatul (1)	-
Articolul 46 alineatul (4)	-	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 47 alineatul (1)	Articolul 4 alineatele (1) şi (2)	-
Articolul 47 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (1)	-
Articolul 47 alineatul (3)	Articolul 6 alineatul (2)	-
Articolul 48 alineatul (1)	Articolul 37 alineatul (1)	-
Articolul 48 alineatul (1a)	Articolul 37 alineatul (5) şi articolul 62 alineatul (1)	-
Articolul 48 alineatul (2)	Articolul 37 alineatele (2) şi (6)	-
Articolul 48 alineatul (3)	Articolul 37 alineatul (7)	-
Articolul 48 alineatul (4)	Articolul 37 alineatul (1) primul paragraf, articolul 46 şi articolul 54 alineatul (4)	-
Articolul 48 alineatul (5)	Articolul 46 alineatele (2) şi (3) şi articolul 47	-
Articolul 48 alineatul (6)	Articolul 40 alineatul (1)	-
Articolul 48 alineatul (7)	Articolul 40 alineatul (2)	-
Articolul 48 alineatul (8)	Articolul 40 alineatul (4)	-
Articolul 48 alineatul (9)	Articolul 37 alineatul (3)	-
Articolul 48 alineatul (10)	Articolul 40 alineatul (3)	-
Articolul 49	Articolul 61 alineatul (1)	-
Articolul 50	Articolul 63	-
Articolul 50a	Articolul 61 alineatul (3)	-
Articolul 51	-	-
Articolul 52	Articolul 29	-
Articolul 53	Articolul 31	-
Articolul 54	Articolul 33	-
Articolul 55	Articolul 34	-
Articolul 56	Articolul 30 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 57	Articolul 35	-
Articolul 57a alineatul (1)	Articolul 67 alineatul (1)	-
Articolul 57a alineatul (2)	Articolul 67 alineatul (2)	-
Articolul 57a alineatul (3)	Articolul 67 alineatul (3)	-
Articolul 57a alineatul (4)	Articolul 44, articolul 46 alineatul (1) şi articolul 47 alineatul (1)	-
Articolul 57a alineatul (5)	Articolul 51	-
Articolul 57b	Articolul 68	-
Articolul 58 alineatul (1)	Articolul 53 alineatul (1)	-
Articolul 58 alineatul (2)	Articolul 53 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 58 alineatul (3)	Articolul 53 alineatul (4)	-
Articolul 58 alineatul (4)	-	-
Articolul 58 alineatul (5)	Articolul 53 alineatul (5)	-
Articolul 59 alineatul (1)	Articolul 55 alineatul (1)	-
Articolul 59 alineatul (2)	Articolul 55 alineatul (2) şi articolul 56 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 59 alineatul (3)	Articolul 55 alineatul (3)	-
Articolul 59 alineatul (4)	Articolul 55 alineatul (4)	-
Articolul 60 alineatul (1)	Articolul 58 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf şi alineatul (3)	-
Articolul 60 alineatul (2)	Articolul 58 alineatul (2)al treilea paragraf	-
Articolul 60 alineatul (3)	Articolul 58 alineatul (4)	-
Articolul 60 alineatul (4)	Articolul 53 alineatul (6)	-
Articolul 60 alineatul (5)	Articolul 53 alineatul (7)	-
Articolul 60 alineatul (6)	Articolul 53 alineatul (8)	-
Articolul 61	Articolul 60	-
Articolul 62 alineatul (1)	Articolul 59 alineatul (1)	-
Articolul 62 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (6)	-
Articolul 62 alineatul (3)	Articolul 59 alineatul (2)	-
Articolul 63	-	-
Articolul 64	-	Articolul 85
Articolul 64a	Articolul 72	Articolul 86
Articolul 65	-	-
Articolul 66	-	-
Articolul 67	-	-
Articolul 68	-	-
Articolul 69	-	-
Anexa I	-	Anexa I
Anexa II	-	Anexa II
Anexa III	-	Anexa III
Anexa IV	-	-