Secţiunea 4 - Sancţiuni pecuniare şi măsuri administrative - Directiva 1640/31-mai-2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi de modificare şi abrogare a Directivei (UE) 2015/849

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 19 Iunie 2024
SECŢIUNEA 4:Sancţiuni pecuniare şi măsuri administrative
Art. 53: Dispoziţii generale
(1)Statele membre se asigură că entităţile obligate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113 în conformitate cu prezenta secţiune.
(2)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative şi se asigură că supraveghetorii pot impune astfel de sancţiuni pecuniare şi aplică măsuri administrative în cazul încălcărilor Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113, asigurând totodată respectarea lor. Orice sancţiune impusă sau măsură aplicată în temeiul prezentei secţiuni, trebuie să fie efectivă, proporţională şi cu efect de descurajare.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancţiuni administrative, prezentul articol se poate aplica astfel încât sancţiunea pecuniară să fie iniţiată de supraveghetor şi impusă de o autoritate judiciară, garantându-se, în acelaşi timp, faptul că aceste mijloace juridice sunt efective şi au un efect echivalent cu cel al sancţiunilor pecuniare impuse de autorităţile competente. În orice caz, sancţiunile pecuniare impuse sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Statele membre menţionate la primul paragraf notifică Comisiei măsurile de drept intern pe care le adoptă în temeiul prezentului alineat până la 10 iulie 2027 şi, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
(4)În cazul unei încălcări a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, statele membre se asigură că, în cazul în care obligaţiile se aplică persoanelor juridice, se pot impune sancţiuni pecuniare şi se pot aplica măsuri administrative nu numai persoanei juridice, ci şi conducerii superioare şi altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.
Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorii identifică încălcări care fac obiectul sancţiunilor penale, aceştia informează în timp util autorităţile competente pentru investigarea şi urmărirea penală a activităţilor infracţionale.
(5)Sancţiunile pecuniare se impun şi măsurile administrative se aplică în conformitate cu prezenta directivă şi cu dreptul intern în oricare dintre următoarele moduri:
a)direct de către supraveghetori;
b)în cooperarea dintre supraveghetori şi alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea supraveghetorilor, prin delegare către alte autorităţi;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente de către supraveghetori.
Până la 10 octombrie 2027, statele membre notifică ACSB şi Comisiei informaţiile referitoare la dispoziţiile legate de impunerea de sancţiuni pecuniare sau aplicarea de măsuri administrative în temeiul prezentului alineat, inclusiv, dacă este cazul, informaţii din care să reiasă dacă anumite sancţiuni sau măsuri necesită recurgerea la o procedură specifică.
(6)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor pecuniare sau măsurilor administrative, supraveghetorii iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)numărul de cazuri în care s-a repetat încălcarea;
c)gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;
d)soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă, inclusiv având în vedere cifra sa de afaceri totală sau venitul său anual;
e)beneficiul obţinut în urma încălcării de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acesta poate fi determinat;
f)pierderile produse terţilor prin încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;
g)măsura în care persoana fizică sau juridică declarată responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;
h)încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă.
(7)Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru încălcările Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113 comise în numele lor sau în beneficiul lor de către orice persoană care acţionează individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice şi care deţine o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:
a)competenţei de a reprezenta persoana juridică;
b)competenţei de a lua decizii în numele persoanei juridice;
c)competenţei de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
(8)Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice pot fi trase la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menţionate la alineatul (7) din prezentul articol a făcut posibile încălcările Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113 de către o persoană aflată sub autoritatea acestora, în numele sau în beneficiul persoanei juridice.
(9)În exercitarea competenţelor lor de a impune sancţiuni pecuniare şi de a aplica măsuri administrative, supraveghetorii cooperează strâns şi, după caz, atunci când este relevant, îşi coordonează acţiunile cu alte autorităţi, pentru a se asigura că sancţiunile pecuniare sau măsurile administrative respective produc rezultatele dorite şi îşi coordonează eforturile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.
(10)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective stabilesc:
a)indicatori pentru clasificarea nivelului de gravitate a încălcărilor;
b)criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului sancţiunilor pecuniare sau la aplicarea de măsuri administrative în temeiul prezentei secţiuni;
c)o metodologie de impunere a penalităţilor cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 57, inclusiv frecvenţa acestora.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(11)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări privind cuantumurile de bază pentru impunerea de sancţiuni pecuniare în raport cu cifra de afaceri, defalcate pe tip de încălcare şi pe categorie de entităţi obligate.
Art. 54: Măsuri de supraveghere a sediilor entităţilor obligate şi a anumitor activităţi desfăşurate în temeiul libertăţii de a presta servicii
(1)În cazul sediilor entităţilor obligate care nu se califică ca atare drept instituţii de credit sau instituţii financiare sau al tipurilor de infrastructură ale entităţilor obligate asupra cărora supraveghetorul din statul membru gazdă exercită supravegherea în temeiul articolului 38 alineatul (1), se aplică alineatele (2)-(5) din prezentul articol.
(2)În cazul în care supraveghetorii din statul membru gazdă identifică încălcări ale cerinţelor aplicabile, aceştia solicită entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul sediilor sau al tipurilor de infrastructură menţionate la alineatul (1) să respecte cerinţele aplicabile şi informează supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la încălcările identificate în cadrul entităţilor obligate respective şi cu privire la solicitarea de conformare.
(3)În cazul în care entităţile obligate nu iau măsurile necesare, supraveghetorii din statul membru gazdă informează supraveghetorii din statul membru de origine în consecinţă.
Supraveghetorii din statul membru de origine acţionează prompt şi iau toate măsurile adecvate pentru a se asigura că entitatea obligată în cauză remediază încălcările detectate la nivelul sediilor sale sau al tipurilor de infrastructură din statul membru gazdă. Supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la orice acţiune întreprinsă în temeiul prezentului alineat.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), în situaţii de încălcări grave, repetate sau sistematice comise de entităţile obligate care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor prin sedii sau alte tipuri de infrastructură, astfel cum se menţionează la alineatul (1), care necesită măsuri de remediere imediate, supraveghetorilor din statul membru gazdă li se permite să ia, din proprie iniţiativă, măsuri adecvate şi proporţionale pentru a aborda respectivele încălcări. Aceste măsuri sunt temporare şi încetează în momentul remedierii deficienţelor identificate, inclusiv cu sprijinul sau cu cooperarea supraveghetorilor din statul membru de origine a entităţii obligate.
Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă informează imediat supraveghetorul din statul membru de origine al entităţii obligate la identificarea încălcărilor grave, repetate sau sistematice şi la luarea oricărei măsuri în temeiul primului paragraf, cu excepţia cazului în care sunt luate măsuri în cooperare cu supraveghetorii din statul membru de origine.
(5)În cazul în care supraveghetorii din statul membru de origine şi din statul membru gazdă nu sunt de acord cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu o entitate obligată, aceştia pot sesiza ACSB şi îi pot solicita asistenţa în conformitate cu articolele 33 şi 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620. ACSB îşi dă avizul cu privire la aspectul care face obiectul dezacordului în termen de o lună.
Art. 55: Sancţiuni pecuniare
(1)Statele membre se asigură că entităţilor obligate li se impun sancţiuni pecuniare pentru încălcări grave, repetate sau sistematice, comise intenţionat sau din neglijenţă, ale cerinţelor prevăzute în următoarele dispoziţii din Regulamentul (UE) 2024/1624:
a)capitolul II (Politicile, procedurile şi controalele interne ale entităţilor obligate);
b)capitolul III (Măsuri de precauţie privind clientela);
c)capitolul V (Obligaţii de raportare);
d)articolul 77 (Păstrarea evidenţelor).
Statele membre se asigură, de asemenea, că pot fi impuse sancţiuni pecuniare în cazul în care entităţile obligate nu au respectat măsurile administrative care le sunt aplicate în temeiul articolului 56 din prezenta directivă sau pentru încălcări care nu sunt grave, repetate sau sistematice.
(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf, sancţiunile pecuniare maxime care pot fi impuse se ridică la cel puţin dublul valorii beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul respectiv poate fi determinat, sau la cel puţin 1 000 000 EUR, în funcţie de valoarea cea mai ridicată.
Pentru statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea menţionată la primul paragraf este valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024.
(3)Statele membre se asigură că, prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care entitatea obligată în cauză este o instituţie de credit sau o instituţie financiară, se pot impune de asemenea următoarele sancţiuni pecuniare:
a)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare maxime de cel puţin 10 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024 ori 10 % din cifra de afaceri anuală totală conform celor mai recente situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, în funcţie de valoarea cea mai ridicată; în cazul în care entitatea obligată este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care are obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (44), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform regimului contabil relevant, stabilit(ă) pe baza celei mai recente situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă de cel mai înalt rang;
(44)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
b)în cazul unei persoane fizice, sancţiuni pecuniare maxime de cel puţin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024.
(4)Statele membre pot împuternici autorităţile competente să impună sancţiuni pecuniare care depăşesc valorile menţionate la alineatele (2) şi (3).
(5)Statele membre se asigură că, la stabilirea valorii sancţiunii pecuniare, se ţine seama de capacitatea entităţii obligate de a plăti sancţiunea şi că, în cazul în care sancţiunea pecuniară poate afecta respectarea reglementării prudenţiale, supraveghetorii consultă autorităţile competente responsabile cu supravegherea respectării de către entităţile obligate a actelor juridice relevante ale Uniunii.
Art. 56: Măsuri administrative
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii sunt în măsură să aplice măsuri administrative unei entităţi obligate în cazul în care identifică:
a)încălcări ale Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113, fie separat, fie în combinaţie cu sancţiuni pecuniare, pentru încălcări grave, repetate şi sistematice;
b)deficienţe la nivelul politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate care pot avea drept rezultat încălcări ale cerinţelor menţionate la litera (a), iar măsurile administrative pot preveni producerea respectivelor încălcări sau pot reduce riscul producerii acestora;
c)faptul că entitatea obligată are politici, proceduri şi controale care nu sunt proporţionale cu riscurile de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului la care este expusă entitatea.
(2)Statele membre se asigură că respectivii supraveghetori sunt cel puţin în măsură:
a)să formuleze recomandări;
b)să ordone entităţilor obligate să se conformeze, inclusiv să pună în aplicare măsuri de corecţie specifice;
c)să formuleze o declaraţie publică în care să se identifice persoana fizică sau juridică şi natura încălcării;
d)să emită un ordin prin care să i se impună persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv şi să se abţină de la repetarea acestuia;
e)să restricţioneze sau să limiteze activitatea, operaţiunile sau reţeaua de instituţii care alcătuiesc entitatea obligată sau să impună cesionarea unor activităţi;
f)să retragă sau să suspende autorizaţia, în cazul unei entităţi obligate care este supusă autorizării;
g)să impună modificări ale structurii de guvernanţă.
(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii pot, prin măsurile administrative menţionate la alineatul (2),în special:
a)să solicite furnizarea, fără întârzieri nejustificate, a oricăror date sau informaţii necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului capitol, să solicite prezentarea oricărui document sau să impună cerinţe de raportare suplimentare ori cerinţe de raportare mai frecventă;
b)să impună consolidarea politicilor, procedurilor şi controalelor interne;
c)să impună entităţii obligate să aplice o politică sau cerinţe specifice referitoare la clienţi individuali, tranzacţii, activităţi sau canale de livrare individuale sau la categorii de clienţi, tranzacţii, activităţi sau canale de livrare care prezintă riscuri ridicate;
d)să impună punerea în aplicare a unor măsuri de reducere a riscurilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului inerente activităţilor desfăşurate şi produselor furnizate de entitatea obligată;
e)să impună o interdicţie temporară de a exercita funcţii de conducere în entităţile obligate împotriva oricărei persoane cu responsabilităţi de conducere într-o entitate obligată sau a oricărei alte persoane fizice care a fost declarată responsabilă de încălcare.
(4)Măsurile administrative menţionate la alineatul (2) sunt însoţite, atunci când este cazul, de termene obligatorii de punere în aplicare. Statele membre se asigură că supraveghetorii monitorizează şi evaluează punerea în aplicare de către entitatea obligată a acţiunilor solicitate.
(5)Statele membre pot împuternici supraveghetorii să aplice tipuri suplimentare de măsuri administrative faţă de cele menţionate la alineatul (2).
Art. 57: Penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care entităţile obligate nu respectă, în termenele aplicabile, măsurile administrative aplicate de supraveghetor în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (b), (d), (e) şi (g), supraveghetorii pot impune penalităţi cu titlu cominatoriu în scopul impunerii respectării măsurilor administrative respective.
(2)Penalităţile cu titlu cominatoriu trebuie să fie efective şi proporţionale. Penalităţile cu titlu cominatoriu se impun până când entitatea obligată sau persoana în cauză se conformează măsurilor administrative relevante.
(3)În pofida alineatului (2), în cazul persoanelor juridice, cuantumul penalităţilor cu titlu cominatoriu nu depăşeşte 3 % din cifra de afaceri medie zilnică realizată în exerciţiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, cuantumul respectiv nu depăşeşte 2 % din venitul mediu zilnic înregistrat în anul calendaristic precedent.
(4)Penalităţile cu titlu cominatoriu se impun doar pentru o perioadă de cel mult şase luni de la data deciziei supraveghetorului. În cazul în care, la expirarea perioadei respective, încă nu a fost respectată măsura administrativă de către entitatea obligată, statele membre se asigură că supraveghetorii pot impune penalităţi cu titlu cominatoriu pentru o perioadă suplimentară de cel mult şase luni.
(5)Statele membre se asigură că decizia de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu poate fi luată începând cu data aplicării măsurii administrative.
Penalităţile cu titlu cominatoriu se aplică de la data la care se ia decizia respectivă.
Art. 58: Publicarea sancţiunilor pecuniare, a măsurilor administrative şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii publică pe site-urile lor web, într-un format accesibil, deciziile de impunere a sancţiunilor pecuniare, de aplicare a măsurilor administrative menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (c)-(g) în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (a) sau de impunere a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorul publică deciziile menţionate la alineatul (1) imediat după ce persoanele responsabile de încălcare sunt informate în legătură cu deciziile respective.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care publicarea se referă la măsuri administrative care fac obiectul unei căi de atac şi care nu vizează remedierea unor încălcări grave, repetate şi sistematice, statele membre pot permite să fie amânată publicarea măsurilor administrative respective până la expirarea termenului pentru introducerea unei căi de atac.
În cazul în care publicarea se referă la decizii care fac obiectul unei căi de atac, supraveghetorii publică, de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor web, informaţiile respective, precum şi orice informaţii ulterioare cu privire la exercitarea unei căi de atac şi la rezultatul acesteia. Se publică, de asemenea, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unor sancţiuni pecuniare, de aplicare a unor măsuri administrative sau de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu.
(3)Informaţiile publicate includ cel puţin tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile, precum şi, în cazul sancţiunilor pecuniare şi al penalităţilor cu titlu cominatoriu, cuantumurile respective. Statele membre nu au obligaţia de a aplica prezentul paragraf în cazul deciziilor de aplicare a unor măsuri administrative care sunt de natură investigativă sau al deciziilor care sunt luate în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (a) şi (c).
În cazul în care, în urma unei evaluări de la caz la caz, publicarea identităţii persoanelor responsabile menţionate la primul paragraf sau a datelor cu caracter personal ale acestor persoane este considerată de către supraveghetori ca fiind disproporţionată sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, supraveghetorii:
a)amână publicarea deciziei până în momentul în care motivele care stau la baza nepublicării încetează să existe;
b)publică decizia cu titlu anonim într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, cu condiţia ca publicarea cu titlu anonim să asigure o protecţie eficace a datelor cu caracter personal în cauză; în acest caz, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă dacă se prevede că, în perioada respectivă, motivele publicării cu titlu anonim încetează să existe;
c)nu publică decizia, atunci când opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura una dintre următoarele situaţii:
(i)faptul că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare;
(ii)garantarea proporţionalităţii publicării deciziei, în cazurile în care sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative se aplică pentru încălcări care sunt considerate a fi de natură minoră.
(4)Statele membre se asigură că orice informaţie publicată în conformitate cu prezentul articol se păstrează pe site-urile web ale supraveghetorilor pentru o perioadă de cinci ani de la publicare. Cu toate acestea, datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate se păstrează pe site-urile web oficiale ale supraveghetorilor numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile de protecţie a datelor şi, în orice caz, nu mai mult de cinci ani.
Art. 59: Schimbul de informaţii privind sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii lor şi, după caz, autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare în îndeplinirea funcţiilor lor de supraveghere informează ACSB cu privire la toate sancţiunile pecuniare impuse şi măsurile administrative aplicate în conformitate cu prezenta secţiune, inclusiv cu privire la orice cale de atac introdusă împotriva acestora şi la rezultatul respectiv. De asemenea, aceste informaţii sunt comunicate altor supraveghetori atunci când sancţiunea pecuniară sau măsura administrativă se referă la o entitate care îşi desfăşoară activitatea în două sau mai multe state membre.
(2)ACSB menţine pe site-ul său web linkuri către sancţiunile pecuniare impuse şi măsurile administrative aplicate publicate de către fiecare supraveghetor care au fost impuse în temeiul articolului 58 şi indică perioada pentru care fiecare stat membru publică sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative.