Capitolul iv - SUPRAVEGHEREA COMBATERII SPĂLĂRII BANILOR - Directiva 1640/31-mai-2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi de modificare şi abrogare a Directivei (UE) 2015/849
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 19 Iunie 2024
CAPITOLUL IV:SUPRAVEGHEREA COMBATERII SPĂLĂRII BANILOR
Art. 37: Competenţele şi resursele supraveghetorilor naţionali
(1)Fiecare stat membru se asigură că toate entităţile obligate stabilite pe teritoriul său, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la articolul 38, sunt supuse unei supravegheri adecvate şi eficace. În acest scop, fiecare stat membru numeşte unul sau mai mulţi supraveghetori care să monitorizeze în mod eficace şi să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea de către entităţile obligate a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
În cazul în care, din motive de interes general superior, statele membre au introdus cerinţe specifice de autorizare pentru ca entităţile obligate să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul lor în temeiul libertăţii de a presta servicii, acestea se asigură că activităţile desfăşurate de entităţile obligate în temeiul respectivelor autorizări specifice sunt supuse supravegherii de către supraveghetorii lor naţionali, indiferent dacă activităţile sunt desfăşurate prin intermediul unei infrastructuri aflate pe teritoriul lor sau de la distanţă. Statele membre se asigură, de asemenea, că supravegherea în temeiul prezentului paragraf este notificată supraveghetorilor din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate.
Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii dispun de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile enumerate la alineatul (5). Statele membre se asigură că personalul autorităţilor respective prezintă un nivel ridicat de integritate, este calificat în mod corespunzător şi respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidenţialitate, de protecţie a datelor şi de conflicte de interese.
(3)În cazul entităţilor obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre pot permite ca funcţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol să fie îndeplinită de organismele de autoreglementare, cu condiţia ca respectivele organisme de autoreglementare să aibă competenţele menţionate la alineatul (6) din prezentul articol şi să dispună de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini funcţiile. Statele membre se asigură că personalul respectivelor organisme prezintă un nivel ridicat de integritate, este calificat în mod corespunzător şi respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidenţialitate, de protecţie a datelor şi de conflicte de interese.
(4)În cazul în care un stat membru a încredinţat supravegherea unei categorii de entităţi obligate mai multor supraveghetori, acesta se asigură că supraveghetorii respectivi supraveghează entităţile obligate în mod uniform şi eficient în întregul sector. În acest scop, statul membru respectiv numeşte un supraveghetor principal sau instituie un mecanism de coordonare între supraveghetorii respectivi.
În cazul în care un stat membru a încredinţat supravegherea tuturor entităţilor obligate mai multor supraveghetori, statul membru respectiv instituie un mecanism de coordonare între supraveghetorii respectivi pentru a se asigura că entităţile obligate respective sunt supravegheate în mod eficace la cele mai înalte standarde. Acest mecanism de coordonare include toţi supraveghetorii, cu excepţia cazului în care:
a)supravegherea este încredinţată unui organism de autoreglementare, caz în care autoritatea publică menţionată la articolul 52 participă la mecanism;
b)supravegherea unei categorii de entităţi obligate este încredinţată mai multor supraveghetori, caz în care supraveghetorul principal participă la mecanismul de coordonare. În cazul în care nu a fost numit niciun supraveghetor principal, supraveghetorii numesc un reprezentant din rândul acestora.
(5)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii naţionali îndeplinesc următoarele sarcini:
a)să comunice informaţii relevante entităţilor obligate în temeiul articolului 39;
b)să decidă cu privire la cazurile în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare şi înţelese şi nu sunt necesare evaluări individuale documentate ale riscurilor în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2024/1624;
c)să verifice caracterul adecvat şi punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţilor obligate în temeiul capitolului II din Regulamentul (UE) 2024/1624 şi a resurselor umane repartizate pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în regulamentul respectiv, precum şi, pentru supraveghetorii întreprinderilor de plasament colectiv, să decidă cu privire la cazurile în care întreprinderea de plasament colectiv poate externaliza raportarea activităţilor suspecte în temeiul articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2024/1624 către un furnizor de servicii;
d)să evalueze şi să monitorizeze periodic riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice la care sunt expuse entităţile obligate;
e)să monitorizeze respectarea de către entităţile obligate a obligaţiilor care le revin în legătură cu sancţiunile financiare specifice;
f)să efectueze toate investigaţiile tematice necesare, atât inspecţiile la faţa locului, cât şi de la distanţă, precum şi orice alte anchete, evaluări şi analize necesare pentru a verifica dacă entităţile obligate respectă Regulamentul (UE) 2024/1624 şi eventualele măsuri administrative luate în temeiul articolului 56;
g)să ia măsuri de supraveghere adecvate pentru a remedia orice încălcare a cerinţelor aplicabile de către entităţile obligate, identificată în procesul de evaluare în scopuri de supraveghere, şi să monitorizeze punerea în aplicare a acestor măsuri.
(6)Statele membre se asigură că supraveghetorii au competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile prevăzute la alineatul (5), inclusiv competenţa:
a)de a impune entităţilor obligate să furnizeze informaţiile relevante pentru monitorizarea şi verificarea respectării Regulamentului (UE) 2024/1624 sau a Regulamentului (UE) 2023/1113 şi pentru a efectua verificări, inclusiv furnizorilor de servicii cărora entitatea obligată le-a externalizat o parte din sarcinile sale pentru a îndeplini cerinţele regulamentelor respective;
b)de a aplica măsuri administrative adecvate şi proporţionale pentru a remedia situaţia în cazul încălcărilor, inclusiv prin impunerea de sancţiuni pecuniare în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol.
(7)Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari şi supraveghetorii responsabili cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc au competenţe suplimentare faţă de cele menţionate la alineatul (6), inclusiv competenţa de a inspecta sediile comerciale ale entităţii obligate, fără înştiinţare prealabilă, în cazul în care buna desfăşurare şi eficienţa unei inspecţii impun acest lucru, precum şi că aceştia dispun de toate mijloacele necesare pentru a efectua o astfel de inspecţie.
În sensul primului paragraf, supraveghetorii trebuie să poată, cel puţin:
a)să examineze registrele şi evidenţele entităţii obligate şi să ridice copii sau extrase ale acestor registre şi evidenţe;
b)să obţină acces la software-ul, bazele de date, instrumentele informatice sau alte mijloace electronice de înregistrare a informaţiilor utilizate de entitatea obligată;
c)să obţină informaţii scrise sau orale de la orice persoană responsabilă de politicile, procedurile şi controalele interne în materie de CSB/CFT sau de la reprezentanţii sau membrii personalului acesteia, precum şi de la orice reprezentant sau membru al personalului entităţilor cărora entitatea obligată le-a externalizat sarcini în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2024/1624, şi să intervieveze orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei investigaţii.
Art. 38: Supravegherea formelor de infrastructură ale anumitor intermediari care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii
(1)Atunci când activităţile următoarelor entităţi obligate se desfăşoară pe teritoriul lor în temeiul libertăţii de a presta servicii prin intermediul agenţilor sau distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură, inclusiv atunci când activităţile respective sunt desfăşurate în temeiul unei autorizaţii obţinute potrivit Directivei 2013/36/UE, statele membre se asigură că astfel de activităţi sunt supuse supravegherii de către supraveghetorii lor naţionali:
a)emitenţii de monedă electronică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (42);
(42)Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
b)prestatorii de servicii de plată în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 11 din Directiva (UE) 2015/2366 şi
c)furnizorii de servicii de criptoactive.
În sensul primului paragraf, supraveghetorii din statul membru în care se desfăşoară activităţile monitorizează în mod eficace şi asigură respectarea cerinţelor prevăzute în Regulamentele (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), supravegherea agenţilor, a distribuitorilor sau a altor tipuri de infrastructură, menţionată la alineatul respectiv, se efectuează de către supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate, atunci când:
a)criteriile stabilite în standardul tehnic de reglementare menţionat la articolul 41 alineatul (2) nu sunt îndeplinite; şi
b)supraveghetorul din statul membru în care sunt situaţi agenţii, distribuitorii sau alte tipuri de infrastructură informează supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate că, având în vedere infrastructura limitată a entităţii de pe teritoriul său, supravegherea activităţilor menţionate la alineatul (1) este efectuată de supraveghetorul statului membru în care este situat sediul central al entităţii obligate.
(3)În sensul prezentului articol, supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate şi supraveghetorul din statul membru în care entitatea obligată îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii prin intermediul agenţilor sau al distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură îşi furnizează reciproc orice informaţii necesare pentru a evalua dacă sunt îndeplinite criteriile menţionate la alineatul (2) litera (a), inclusiv cu privire la orice modificare a circumstanţelor entităţii obligate care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii criteriilor respective.
(4)Statele membre se asigură că supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central entitatea obligată informează entitatea obligată, în termen de 2 săptămâni de la primirea notificării în temeiul alineatului (2) litera (b), că va supraveghea activităţile agenţilor, ale distribuitorilor sau ale altor tipuri de infrastructură prin intermediul cărora entităţile obligate îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru, precum şi cu privire la orice modificare ulterioară a supravegherii acestuia.
(5)Prezentul articol nu se aplică în cazul în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor.
Art. 39: Furnizarea de informaţii entităţilor obligate
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii pun la dispoziţia entităţilor obligate aflate sub supravegherea lor informaţii privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) includ următoarele:
a)evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii realizată de Comisie în temeiul articolului 7 şi orice recomandare relevantă a Comisiei în temeiul articolului respectiv;
b)evaluări ale riscurilor la nivel naţional sau sectorial, efectuate în temeiul articolului 8;
c)orientările, recomandările şi avizele relevante emise de ACSB în conformitate cu articolele 54 şi 55 din Regulamentul (UE) 2024/1620;
d)informaţii privind ţările terţe identificate în temeiul capitolului III secţiunea 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624;
e)orientările şi rapoartele elaborate de ACSB, de alţi supraveghetori şi, după caz, de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare, de FIU sau de orice altă autoritate competentă sau de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare în ceea ce priveşte metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care s-ar putea aplica unui sector, indiciile care ar putea facilita identificarea tranzacţiilor sau a activităţilor expuse riscului de a fi legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului în sectorul respectiv, precum şi orientările privind obligaţiile entităţilor obligate în ceea ce priveşte sancţiunile financiare specifice.
(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii desfăşoară activităţi de sensibilizare, după caz, pentru a informa entităţile obligate aflate sub supravegherea lor cu privire la obligaţiile care le revin.
(4)Statele membre se asigură că supraveghetorii pun imediat la dispoziţia entităţilor obligate aflate sub supravegherea lor informaţiile privind persoanele sau entităţile desemnate în legătură cu sancţiunile financiare specifice şi cu sancţiunile financiare ale ONU.
Art. 40: Supravegherea bazată pe riscuri
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii aplică o abordare bazată pe riscuri în ceea ce priveşte supravegherea. În acest scop, statele membre se asigură că aceştia:
a)înţeleg clar riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului prezente în statul lor membru;
b)evaluează toate informaţiile relevante privind riscurile specifice interne şi internaţionale legate de clienţii, produsele şi serviciile entităţilor obligate;
c)stabilesc frecvenţa şi intensitatea supravegherii atât la faţa locului, cât şi de la distanţă, precum şi a celei tematice în funcţie de profilul de risc al entităţilor obligate şi de riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului prezente în respectivul stat membru.
În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, supraveghetorii elaborează programe anuale de supraveghere, care iau în considerare calendarul şi resursele necesare pentru a reacţiona prompt în cazul unor indicii obiective şi semnificative de încălcare a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare stabilesc criterii de referinţă şi o metodologie de evaluare şi clasificare a profilului de risc inerent şi rezidual al entităţilor obligate, precum şi frecvenţa cu care trebuie revizuit un astfel de profil de risc. Pentru frecvenţa respectivă, se iau în considerare orice eveniment sau evoluţie majoră apărută în gestionarea şi funcţionarea entităţii obligate, precum şi natura şi dimensiunea activităţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(3)Până la 10 iulie 2028, ACSB emite orientări adresate supraveghetorilor cu privire la:
a)caracteristicile unei abordări bazate pe riscuri în ceea ce priveşte supravegherea;
b)măsurile care urmează să fie puse în aplicare la nivelul supraveghetorilor pentru a asigura o supraveghere adecvată şi eficace, inclusiv pentru formarea personalului lor;
c)etapele care trebuie urmate atunci când se efectuează supravegherea în funcţie de risc.
După caz, orientările menţionate la primul paragraf ţin seama de rezultatele evaluărilor efectuate în temeiul articolelor 30 şi 35 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(4)Statele membre se asigură că supraveghetorii iau în considerare marja de manevră permisă entităţii obligate şi revizuiesc în mod corespunzător evaluările riscurilor care stau la baza acestei marje de manevră, precum şi caracterul adecvat al politicilor, al procedurilor şi al controalelor interne ale entităţii obligate.
(5)Statele membre se asigură că supraveghetorii elaborează un raport anual de activitate detaliat şi că un rezumat al acestui raport este publicat. Rezumatul respectiv nu trebuie să conţină informaţii confidenţiale şi include:
a)categoriile de entităţi obligate aflate sub supraveghere şi numărul de entităţi obligate din fiecare categorie;
b)o descriere a competenţelor conferite supraveghetorilor şi a sarcinilor care le sunt atribuite, precum şi, după caz, a participării la mecanismele menţionate la articolul 37 alineatul (4) şi, pentru supraveghetorul principal, un rezumat al activităţilor de coordonare desfăşurate;
c)o prezentare generală a activităţilor de supraveghere desfăşurate.
Art. 41: Puncte de contact centrale
(1)În sensul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1), statele membre pot solicita emitenţilor de monedă electronică, prestatorilor de servicii de plată şi furnizorilor de servicii de criptoactive care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sub alte forme decât sub formă de filială sau de sucursală sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor prin intermediul agenţilor, al distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură în temeiul libertăţii de a presta servicii să desemneze un punct de contact central pe teritoriul lor. Punctul de contact central respectiv asigură, în numele entităţii obligate, respectarea normelor în materie de CSB/CFT şi facilitează supravegherea de către supraveghetori, inclusiv prin punerea la dispoziţia supraveghetorilor a documentelor şi a informaţiilor, la cerere.
(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare prevăd criteriile de stabilire a circumstanţelor în care este adecvată numirea unui punct de contact central în conformitate cu alineatul (1), precum şi funcţiile punctelor de contact centrale.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 42: Divulgarea de informaţii către FIU
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii informează cu promptitudine FIU în cazul în care aceştia, pe parcursul verificărilor pe care le efectuează la entităţile obligate sau în orice alt mod, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor, cu infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau cu finanţarea terorismului.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii autorizaţi să supervizeze pieţele bursiere, valutare şi de produse financiare derivate informează FIU în cazul în care descoperă informaţii care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
(3)Statele membre se asigură că respectarea cerinţelor prevăzute la prezentul articol nu înlocuieşte nicio obligaţie a autorităţilor de supraveghere de a raporta autorităţilor competente relevante orice activitate infracţională pe care o descoperă sau de care iau cunoştinţă în cursul îndeplinirii activităţilor lor de supraveghere.
Art. 43: Furnizarea de informaţii FIU
Statele membre se asigură că supraveghetorii comunică FIU cel puţin următoarele informaţii:
(a)lista sediilor care îşi desfăşoară activitatea în statul membru respectiv şi lista infrastructurii aflate sub supravegherea acestora în temeiul articolului 38 alineatul (1), precum şi orice modificare a acestor liste;
(b)orice constatări relevante care indică deficienţe grave ale sistemelor de raportare ale entităţilor obligate;
(c)rezultatele evaluărilor riscurilor efectuate în temeiul articolului 40, sub formă agregată.
Art. 44: Principii generale referitoare la cooperarea în materie de supraveghere
Statele membre se asigură că supraveghetorii cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau statutul lor. Această cooperare poate include, în limitele competenţelor supraveghetorului solicitat, desfăşurarea unor anchete în numele unui supraveghetor solicitant şi schimbul ulterior de informaţii obţinute prin intermediul anchetelor respective sau facilitarea desfăşurării unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.
Art. 45: Furnizarea de informaţii cu privire la activităţile transfrontaliere
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de trei luni de la primirea unei notificări în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 cu privire la activităţile pe care entitatea obligată intenţionează să le desfăşoare în statul membru gazdă.
Orice modificare ulterioară notificată supraveghetorilor din statul membru de origine în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1624 se notifică supraveghetorilor din statul membru gazdă cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de o lună de la primirea acesteia.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine comunică supraveghetorilor din statul membru gazdă informaţii privind activităţile desfăşurate efectiv de entitatea obligată pe teritoriul statului membru gazdă pe care le primesc în contextul activităţilor lor de supraveghere, inclusiv informaţiile transmise de entităţile obligate ca răspuns la chestionarele de supraveghere, precum şi orice informaţii relevante legate de activităţile desfăşurate în statul membru gazdă.
Informaţiile menţionate la primul paragraf sunt comunicate cel puţin o dată pe an. În cazul în care informaţiile respective sunt furnizate într-o formă agregată, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine răspund prompt la orice solicitare de informaţii suplimentare din partea supraveghetorilor din statul membru gazdă.
Prin derogare de la al doilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă imediat după primirea notificării din partea entităţilor obligate în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 că au început activităţile din statul membru gazdă.
Art. 46: Dispoziţii referitoare la cooperare în contextul supravegherii la nivel de grup
(1)În cazul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare care fac parte dintr-un grup, statele membre se asigură că, în scopurile prevăzute la articolul 37 alineatul (1), supraveghetorii financiari din statul membru de origine şi cei din statul membru gazdă cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau statutul lor. De asemenea, aceştia cooperează cu ACSB atunci când aceasta acţionează în calitate de supraveghetor.
(2)Cu excepţia cazului în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari din statul membru de origine supraveghează punerea în aplicare efectivă a politicilor, a procedurilor şi a controalelor la nivel de grup menţionate în capitolul II secţiunea 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624. Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari din statul membru gazdă supraveghează respectarea de către sediile situate pe teritoriul statului lor membru a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
(3)În sensul prezentului articol şi cu excepţia cazurilor în care sunt înfiinţate colegii de supraveghere CSB/CFT în conformitate cu articolul 49, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari îşi comunică reciproc orice informaţii de care au nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile de supraveghere, fie la cerere, fie din proprie iniţiativă. În special, supraveghetorii financiari îşi comunică reciproc orice informaţii care ar putea influenţa în mod semnificativ evaluarea expunerii la riscul inerent sau rezidual al unei instituţii de credit sau al unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru, incluzând:
a)identificarea structurii juridice, organizaţionale şi de guvernanţă a grupului, care acoperă toate filialele şi sucursalele;
b)informaţii relevante privind beneficiarii reali şi personalul de conducere de nivel superior, inclusiv rezultatele verificărilor privind adecvarea, fie că sunt efectuate în temeiul prezentei directive, fie al altor acte juridice ale Uniunii;
c)politicile, procedurile şi controalele stabilite în interiorul grupului;
d)informaţii cu privire la precauţia privind clientela, inclusiv dosarele clienţilor şi evidenţele tranzacţiilor;
e)evoluţiile nefavorabile privind societatea-mamă, filialele sau sucursalele, care ar putea afecta grav alte părţi ale grupului;
f)sancţiunile pecuniare pe care supraveghetorii financiari intenţionează să le impună şi măsurile administrative pe care supraveghetorii financiari intenţionează să le aplice în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol.
Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari sunt în măsură să efectueze, în limitele propriilor competenţe, anchete în numele unei autorităţi de supraveghere solicitante şi să partajeze informaţiile obţinute în urma acestor anchete sau să faciliteze desfăşurarea unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.
(4)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliază sarcinile supraveghetorilor din ţara de origine şi ale celor din ţara-gazdă, precum şi modalităţile de cooperare între aceştia.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(5)Supraveghetorii financiari pot sesiza ACSB în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care un supraveghetor financiar nu a comunicat informaţiile menţionate la alineatul (3);
b)în cazul în care o cerere de cooperare a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.
c)în cazul în care există un dezacord pe baza unor motive obiective privind încălcările identificate şi privind sancţiunile pecuniare care trebuie impuse sau măsurile administrative care trebuie aplicate entităţii sau grupului pentru a remedia încălcările respective.
ACSB poate acţiona în conformitate cu competenţele care i-au fost conferite în temeiul articolului 33 din Regulamentul (UE) 2024/1620. În acest sens, ACSB îşi prezintă avizul cu privire la obiectul cererii în termen de o lună.
(6)Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică şi supravegherii:
a)grupurilor de entităţi obligate din sectorul nefinanciar;
b)entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii fără nicio infrastructură în alt stat membru decât statul membru în care sunt stabilite, în cazul în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
În cazul în care situaţiile menţionate la alineatul (5) apar în legătură cu supraveghetorii nefinanciari, ACSB poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite în temeiul articolului 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Statele membre se asigură totodată că în cazurile în care entităţile obligate din sectorul nefinanciar fac parte din structuri care deţin în comun proprietatea, gestionarea sau controlul conformităţii, inclusiv reţele sau parteneriate, supraveghetorii nefinanciari cooperează şi fac schimb de informaţii.
Art. 47: Cooperarea în materie de supraveghere în ceea ce priveşte entităţile obligate care desfăşoară activităţi transfrontaliere
(1)În cazul în care entităţile obligate care nu fac parte dintr-un grup desfăşoară activităţi transfrontaliere, astfel cum se menţionează la articolul 54 alineatul (1), iar supravegherea este partajată între supraveghetorii din statul membru de origine şi din statul membru gazdă în temeiul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1), statele membre se asigură că supraveghetorii respectivi cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă şi se ajută reciproc în efectuarea supravegherii în temeiul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1).
În sensul primului paragraf şi cu excepţia cazurilor în care sunt înfiinţate colegii de supraveghere CSB/CFT în conformitate cu articolul 49, statele membre se asigură că supraveghetorii:
a)îşi furnizează reciproc orice informaţii de care au nevoie pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere, fie la cerere, fie din proprie iniţiativă, inclusiv informaţiile menţionate la articolul 46 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (d), în cazul în care informaţiile respective sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de supraveghere;
b)se informează reciproc cu privire la orice evoluţie negativă în ceea ce priveşte entitatea obligată, sediile sale sau tipurile de infrastructură, care ar putea afecta grav respectarea de către entitate a cerinţelor aplicabile, precum şi cu privire la sancţiunile pecuniare pe care intenţionează să le impună sau măsurile administrative pe care intenţionează să le aplice în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol;
c)sunt în măsură să efectueze, în limitele propriilor competenţe, anchete în numele unei autorităţi de supraveghere solicitante şi să partajeze informaţiile obţinute în urma acestor anchete sau să faciliteze desfăşurarea unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazul entităţilor obligate care sunt stabilite într-un singur stat membru şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru fără nicio infrastructură, în cazul în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
(2)În cazul în care supravegherea entităţii obligate şi a oricărui tip de infrastructură din alte state membre este încredinţată supraveghetorilor din statul membru de origine în temeiul articolului 38 alineatul (2), statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează periodic supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la măsurile în vigoare în cadrul entităţii obligate şi la respectarea de către entitatea respectivă a cerinţelor aplicabile, inclusiv a celor în vigoare în statul membru gazdă. În cazul în care sunt identificate încălcări grave, repetate sau sistematice, supraveghetorii din statul membru de origine informează prompt supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la încălcările respective şi la orice sancţiuni pecuniare pe care intenţionează să le impună şi la măsurile administrative pe care intenţionează să le aplice pentru remedierea lor.
Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă acordă asistenţă supraveghetorilor din statul membru de origine pentru a asigura verificarea respectării cerinţelor legale de către entitatea obligată. În special, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă informează supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la orice îndoieli serioase pe care le au cu privire la respectarea de către entitatea obligată a cerinţelor aplicabile şi că le comunică supraveghetorilor din statul membru de origine orice informaţie pe care o deţin în acest sens.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazul entităţilor obligate care sunt stabilite într-un singur stat membru şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru fără nicio infrastructură, cu excepţia cazului în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
(3)Supraveghetorii pot sesiza ACSB în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care un supraveghetor nu a comunicat informaţiile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi (b) sau la alineatul (2) primul şi al doilea paragraf;
b)în cazul în care o cerere de cooperare a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil;
c)în cazul în care există un dezacord pe baza unor motive obiective privind încălcările identificate şi privind sancţiunile pecuniare care trebuie impuse sau măsurile administrative care trebuie aplicate entităţii pentru a remedia respectivele încălcări.
ACSB acţionează în conformitate cu competenţele care i-au fost conferite în temeiul articolelor 33 şi 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620. ACSB îşi prezintă avizul cu privire la obiectul cererii în termen de o lună.
Art. 48: Schimbul de informaţii în legătură cu punerea în aplicare a politicilor la nivel de grup în ţări terţe
Supraveghetorii, inclusiv ACSB, se informează reciproc cu privire la cazurile în care legislaţia unei ţări terţe nu permite punerea în aplicare a politicilor, a procedurilor şi a controalelor necesare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624. În astfel de cazuri, pot fi întreprinse acţiuni coordonate de către supraveghetori în vederea aplicării unei soluţii. Pentru identificarea ţărilor terţe care nu permit punerea în aplicare a politicilor, a procedurilor şi a controalelor necesare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624, supraveghetorii ţin seama de eventualele constrângeri juridice care ar putea împiedica buna punere în aplicare a acestor politici, proceduri şi controale, inclusiv secretul profesional, un nivel insuficient de protecţie a datelor şi alte constrângeri care limitează schimbul de informaţii care pot fi relevante în acest scop.
Art. 49: Colegiile de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar
(1)Statele membre se asigură că sunt înfiinţate colegii dedicate de supraveghere CSB/CFT de către supraveghetorul financiar responsabil pentru societatea-mamă a unui grup de instituţii de credit sau instituţii financiare sau al sediului central al unei instituţii de credit sau instituţii financiare în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care o instituţie de credit sau o instituţie financiară, inclusiv grupuri de astfel de instituţii, înfiinţează sedii în cel puţin două state membre diferite, altele decât statul membru în care este situat sediul central;
b)în cazul în care o instituţie de credit sau o instituţie financiară dintr-o ţară terţă înfiinţează sedii în cel puţin trei state membre.
(2)Membrii permanenţi ai colegiului sunt supraveghetorul financiar responsabil de societatea-mamă sau al sediului central, supraveghetorii financiari responsabili de sediile din statele membre gazdă şi supraveghetorii financiari responsabili de infrastructura din statele membre gazdă în temeiul articolului 38.
(3)Prezentul articol nu se aplică în cazul în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor.
(4)Activităţile colegiilor de supraveghere CSB/CFT ar trebui să fie proporţionale cu nivelul de risc de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care este expusă instituţia de credit sau instituţia financiară ori grupul şi cu amploarea activităţii sale transfrontaliere.
(5)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii financiari identifică:
a)toate instituţiile de credit sau instituţiile financiare care au fost autorizate în statul lor membru şi care au sedii în alte state membre sau în ţări terţe;
b)toate sediile înfiinţate de instituţiile de credit sau instituţiile financiare în alte state membre sau în ţări terţe;
c)sediile înfiinţate pe teritoriul lor de instituţii de credit sau instituţii financiare din alte state membre sau ţări terţe.
(6)În situaţii, altele decât cele prevăzute la articolul 38, în care instituţiile de credit sau instituţiile financiare desfăşoară activităţi în alte state membre în temeiul libertăţii de a presta servicii, supraveghetorul financiar din statul membru de origine poate invita supraveghetorii financiari din statele membre respective să participe în cadrul colegiului în calitate de observatori.
(7)În cazul în care un grup de instituţii de credit sau instituţii financiare cuprinde oricare entitate obligată din sectorul nefinanciar, supraveghetorul financiar care instituie colegiul invită supraveghetorii respectivelor entităţi obligate să participe în cadrul colegiului.
(8)Statele membre pot autoriza înfiinţarea de colegii de supraveghere CSB/CFT în cazul în care o instituţie de credit sau o instituţie financiară stabilită în Uniune a înfiinţat sedii în cel puţin două ţări terţe. Supraveghetorii financiari îşi pot invita omologii din ţările terţe respective să înfiinţeze un astfel de colegiu. Supraveghetorii financiari care participă la colegiu încheie un acord scris care detaliază condiţiile şi procedurile de cooperare şi de schimb de informaţii.
(9)Statele membre se asigură că colegiile de supraveghere sunt utilizate, printre altele, pentru a face schimb de informaţii, pentru a oferi asistenţă reciprocă sau pentru a coordona abordarea în materie de supraveghere a grupului sau a instituţiei, inclusiv, dacă este cazul, pentru a adopta măsuri adecvate şi proporţionale de remediere a încălcărilor grave ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, care sunt depistate la nivelul grupului sau la nivelul instituţiei de credit sau al instituţiei financiare ori la nivelul sediilor înfiinţate de grupul sau de instituţia aflată sub jurisdicţia unui supraveghetor care participă la colegiu.
(10)ACSB poate lua parte la reuniunile colegiilor de supraveghere CSB/CFT şi facilitează activitatea acestora în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) 2024/1620. În cazul în care ACSB decide să participe la reuniunile unui colegiu de supraveghere CSB/CFT, aceasta are statutul de observator.
(11)Supraveghetorii financiari le pot permite omologilor lor din ţări terţe să participe în calitate de observatori în cadrul colegiilor de supraveghere CSB/CFT în cazul menţionat la alineatul (1) litera (b) sau în cazul în care grupuri sau instituţii de credit sau instituţii financiare din Uniune operează sucursale şi filiale în respectivele ţări terţe, cu condiţia ca:
a)omologii din ţări terţe să prezinte o cerere de participare, iar membrii colegiului să fie de acord cu participarea lor sau ca membrii colegiului să convină să invite omologii respectivi din ţări terţe;
b)să se aplice normele Uniunii de protecţie a datelor pentru transferurile de date;
c)omologii din ţări terţe să semneze acordul scris menţionat la alineatul (8) a treia teză şi să transmită în cadrul colegiului informaţiile relevante pe care le deţin pentru supravegherea instituţiilor de credit sau a instituţiilor financiare sau a grupului;
d)informaţiile divulgate să facă obiectul unor cerinţe de garantare a secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 67 alineatul (1) şi să fie utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere ale supraveghetorilor financiari respectivi sau ale omologilor din ţări terţe.
Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari care înfiinţează colegiile efectuează o evaluare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf şi o transmit membrilor permanenţi ai colegiului. Evaluarea respectivă se efectuează înainte ca omologului din ţara terţă să i se permită să ia parte la colegiu şi poate fi repetată ulterior, după caz. Supraveghetorii financiari ai statului membru de origine pot solicita sprijinul ACSB pentru efectuarea evaluării respective.
(12)În cazul în care membrii permanenţi ai colegiului consideră că este necesar, pot fi invitaţi observatori suplimentari, cu condiţia respectării cerinţelor de confidenţialitate. Printre observatori se pot număra autorităţile de supraveghere prudenţială, inclusiv BCE, acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (43), precum şi autorităţile europene de supraveghere şi FIU.
(43)Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
(13)În cazul în care membrii unui colegiu nu sunt de acord cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu o entitate obligată, aceştia pot sesiza ACSB şi îi pot solicita asistenţa în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(14)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:
a)condiţiile generale de funcţionare, în funcţie de riscuri, a colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar, inclusiv condiţiile de cooperare între membrii permanenţi şi cu observatorii, precum şi funcţionarea operaţională a acestor colegii;
b)modelul pentru acordul scris care urmează să fie semnat de supraveghetorii financiari în temeiul alineatului (8);
c)orice măsură suplimentară care urmează să fie pusă în aplicare de colegii atunci când grupurile includ entităţi obligate din sectorul nefinanciar;
d)condiţiile pentru participarea supraveghetorilor financiari din ţări terţe.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 50: Colegiile de supraveghere CSB/CFT în sectorul nefinanciar
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii nefinanciari responsabili de societatea-mamă a unui grup de entităţi obligate din sectorul nefinanciar sau ai sediului central al unei entităţi obligate din sectorul nefinanciar sunt în măsură să înfiinţeze colegii dedicate de supraveghere CSB/CFT în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care o entitate obligată din sectorul nefinanciar sau un grup de astfel de entităţi a înfiinţat sedii în cel puţin două state membre diferite, altele decât statul membru în care este situat sediul central;
b)în cazul în care o entitate dintr-o ţară terţă care este supusă cerinţelor CSB/CFT, alta decât o instituţie de credit sau o instituţie financiară, a înfiinţat sedii în cel puţin trei state membre.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, structurilor care deţin în comun proprietatea, gestionarea sau controlul conformităţii, inclusiv reţelelor sau parteneriatelor cărora li se aplică cerinţe la nivel de grup în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624.
Membrii permanenţi ai colegiului sunt supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă sau al sediului central şi supraveghetorii nefinanciari responsabili de sediile din statele membre gazdă sau de supravegherea entităţii obligate respective în alte state membre în cazurile care intră sub incidenţa articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate nu înfiinţează un colegiu, supraveghetorii nefinanciari menţionaţi la alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) pot prezenta un aviz conform căruia, având în vedere riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care este expusă entitatea obligată sau grupul şi amploarea activităţilor sale transfrontaliere, trebuie înfiinţat un colegiu. Avizul respectiv este prezentat de cel puţin doi supraveghetori nefinanciari şi se adresează:
a)supraveghetorului nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate;
b)ACSB;
c)tuturor celorlalţi supraveghetori nefinanciari.
În cazul în care supraveghetorul nefinanciar menţionat la litera (a) de la primul paragraf din prezentul alineat este un organism de autoreglementare, avizul respectiv este prezentat şi autorităţii publice responsabile de supravegherea respectivului organism de autoreglementare în temeiul articolului 52.
(3)În cazul în care, după transmiterea unui aviz în temeiul alineatului (2), supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate consideră în continuare că nu este necesară înfiinţarea unui colegiu, statele membre se asigură că ceilalţi supraveghetori nefinanciari sunt în măsură să înfiinţeze colegiul, cu condiţia ca acesta să fie compus din cel puţin doi membri. În aceste cazuri, supraveghetorii nefinanciari respectivi decid dintre ei cine este supraveghetorul responsabil de colegiu. Supraveghetorul nefinanciar responsabil de societatea-mamă a unui grup sau al sediului central al unei entităţi obligate este informat cu privire la activităţile colegiului şi are posibilitatea să adere la colegiu în orice moment.
(4)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii nefinanciari identifică:
a)toate entităţile obligate din sectorul nefinanciar cu sediul central în statul lor membru şi care au sedii în alte state membre sau în ţări terţe;
b)toate sediile înfiinţate de entităţile obligate respective în alte state membre sau în ţări terţe;
c)sediile înfiinţate pe teritoriul lor de entităţi obligate din sectorul nefinanciar din alte state membre sau ţări terţe.
(5)În cazul în care entităţi obligate din sectorul nefinanciar desfăşoară activităţi în alte state membre în temeiul libertăţii de a presta servicii, supraveghetorul nefinanciar din statul membru de origine poate invita supraveghetorii nefinanciari din statele membre respective să participe în cadrul colegiului în calitate de observatori.
(6)În cazul în care un grup din sectorul nefinanciar include orice instituţie de credit sau instituţie financiară, dar prezenţa acestora în grup nu atinge pragul pentru înfiinţarea unui colegiu în temeiul articolului 49, supraveghetorul care înfiinţează colegiul invită supraveghetorii financiari ai respectivelor instituţii de credit sau instituţii financiare să participe la colegiu.
(7)Statele membre pot autoriza înfiinţarea de colegii de supraveghere CSB/CFT în cazul în care o entitate obligată din sectorul nefinanciar stabilită în Uniune a înfiinţat sedii în cel puţin două ţări terţe. Supraveghetorii nefinanciari îşi pot invita omologii din ţările terţe respective să înfiinţeze un astfel de colegiu. Supraveghetorii nefinanciari care participă la colegiu încheie un acord scris care detaliază condiţiile şi procedurile de cooperare şi de schimb de informaţii.
În cazul în care colegiul este înfiinţat în legătură cu entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau cu grupuri ale acestora, acordul scris menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat include, de asemenea, proceduri pentru a se asigura faptul că nu se face schimb de informaţii colectate în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1624, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf.
(8)Statele membre se asigură că colegiile de supraveghere sunt utilizate, printre altele, pentru a face schimb de informaţii, pentru a oferi asistenţă reciprocă sau pentru a coordona abordarea în materie de supraveghere a grupului sau a entităţii obligate, inclusiv, dacă este cazul, pentru a adopta măsuri adecvate şi proporţionale de remediere a încălcărilor grave ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, care sunt depistate la nivelul grupului sau la nivelul entităţii obligate sau la nivelul entităţii obligate ori la nivelul sediilor înfiinţate de grupul sau de entitatea obligată aflată sub jurisdicţia unui supraveghetor care participă la colegiu.
(9)ACSB poate lua parte la reuniunile colegiilor de supraveghere CSB/CFT şi facilitează activitatea acestora în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) 2024/1620. În cazul în care ACSB decide să participe la reuniunile unui colegiu de supraveghere CSB/CFT, aceasta are statutul de observator.
(10)Supraveghetorii nefinanciari le pot permite omologilor lor din ţări terţe să participe în calitate de observatori în cadrul colegiilor de supraveghere CSB/CFT în cazul menţionat la alineatul (1) litera (b) sau în cazul în care entităţi obligate din sectorul nefinanciar din Uniune sau grupuri de astfel de entităţi operează sucursale şi filiale în respectivele ţări terţe, cu condiţia ca:
a)omologii din ţări terţe să prezinte o cerere de participare, iar membrii colegiului să fie de acord cu participarea lor sau ca membrii colegiului să convină să invite omologii respectivi din ţări terţe;
b)să se aplice normele Uniunii de protecţie a datelor pentru transferurile de date;
c)omologii din ţări terţe să semneze acordul scris menţionat la alineatul (7) şi să transmită în cadrul colegiului informaţiile relevante pe care le deţin pentru supravegherea entităţii obligate sau a grupului;
d)informaţiile divulgate să facă obiectul unor cerinţe de garantare a secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 67 alineatul (1) şi să fie utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere ale supraveghetorilor nefinanciari respectivi sau ale omologilor din ţări terţe.
Statele membre se asigură că supraveghetorii nefinanciari responsabili de societatea-mamă a unui grup sau ai sediului central al unei entităţi obligate sau, în cazurile care intră sub incidenţa alineatului (3), ai colegiului efectuează o evaluare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat şi o transmit membrilor permanenţi ai colegiului. Evaluarea respectivă se efectuează înainte ca omologului din ţara terţă să i se permită să ia parte la colegiu şi poate fi repetată ulterior, după caz. Supraveghetorii nefinanciari ai statelor membre de origine pot solicita sprijinul ACSB pentru efectuarea evaluării respective.
(11)În cazul în care membrii permanenţi ai colegiului consideră că este necesar, pot fi invitaţi observatori suplimentari, cu condiţia respectării cerinţelor de confidenţialitate. Printre observatori se pot număra FIU.
(12)În cazul în care membrii unui colegiu nu sunt de acord cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu o entitate obligată, aceştia pot sesiza ACSB şi îi pot solicita asistenţa în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620. ACSB îşi dă avizul cu privire la aspectul care face obiectul dezacordului în termen de două luni.
(13)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:
a)condiţiile generale de funcţionare a colegiilor de supraveghere CSB/CFT din sectorul nefinanciar, inclusiv condiţiile de cooperare între membrii permanenţi şi cu observatorii, precum şi funcţionarea operaţională a acestor colegii;
b)modelul pentru acordul scris care urmează să fie semnat de supraveghetorii nefinanciari în temeiul alineatului (7);
c)condiţiile pentru participarea supraveghetorilor nefinanciari din ţări terţe;
d)orice măsuri suplimentare care trebuie puse în aplicare de colegii atunci când grupurile includ instituţii de credit sau instituţii financiare.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(14)Până la 10 iulie 2029 şi, ulterior, la fiecare doi ani, ACSB prezintă Parlamentului European şi Consiliului un aviz privind funcţionarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul nefinanciar. Avizul cuprinde:
a)o imagine de ansamblu a colegiilor înfiinţate de supraveghetorii nefinanciari;
b)o evaluare a acţiunilor întreprinse de aceste colegii şi a nivelului de cooperare atins, inclusiv a dificultăţilor întâmpinate în funcţionarea colegiilor.
Art. 51: Cooperarea cu supraveghetori din ţări terţe
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii sunt în măsură să încheie acorduri de cooperare care să prevadă cooperarea şi schimburile de informaţii confidenţiale cu omologii lor din ţări terţe. Aceste acorduri de cooperare respectă normele aplicabile de protecţie a datelor, sunt încheiate pe bază de reciprocitate şi fac obiectul unei garanţii referitoare la cerinţe privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 67 alineatul (1). Informaţiile confidenţiale transmise în temeiul acestor acorduri de cooperare sunt utilizate în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere exclusiv ale autorităţilor în cauză.
În cazul în care informaţiile transmise provin dintr-un alt stat membru, acestea pot fi comunicate numai cu acordul explicit al supraveghetorului care le-a transmis şi, după caz, numai în scopurile pentru care respectivul supraveghetor şi-a dat acordul.
(2)În sensul alineatului (1), ACSB acordă asistenţa necesară pentru a evalua echivalenţa cerinţelor privind secretul profesional aplicabile omologului din ţara terţă.
(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii transmit către ACSB o notificare privind orice acord semnat în temeiul prezentului articol, în termen de o lună de la semnarea sa.
(4)Până la 10 iulie 2029, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare şi le prezintă Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare specifică modelul care trebuie utilizat pentru încheierea acordurilor de cooperare menţionate la alineatul (1).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 52: Supervizarea organismelor de autoreglementare
(1)În cazul în care statele membre decid, în temeiul articolului 37 alineatul (3) din prezenta directivă, să autorizeze organisme de autoreglementare să efectueze supravegherea entităţilor obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624, acestea se asigură că activităţile respectivelor organisme de autoreglementare în exercitarea unor astfel de funcţii fac obiectul supervizării de către o autoritate publică.
(2)Autoritatea publică care supraveghează organismele de autoreglementare este responsabilă de asigurarea unui sistem de supraveghere adecvat şi eficace pentru entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624, inclusiv prin:
a)a verifica dacă organismul de autoreglementare care îndeplineşte sau care aspiră să îndeplinească funcţiile menţionate la articolul 37 alineatul (1) respectă cerinţele de la alineatul (3) de la articolul respectiv;
b)a emite orientări cu privire la îndeplinirea funcţiilor menţionate la articolul 37 alineatul (1);
c)a asigura faptul că organismele de autoreglementare îşi îndeplinesc funcţiile prevăzute în secţiunea 1 din prezentul capitol în mod adecvat şi eficace;
d)a revizui exceptările acordate de organismele de autoreglementare de la obligaţia de a întocmi o evaluare individuală documentată a riscurilor în temeiul articolului 37 alineatul (5) litera (b);
e)a informa periodic organismele de autoreglementare cu privire la orice activitate planificată sau sarcină efectuată de ACSB care este relevantă pentru îndeplinirea funcţiei lor de supraveghere şi, în special, planificarea evaluărilor inter pares în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(3)Statele membre se asigură că autorităţii publice care supervizează organismele de autoreglementare i se conferă competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini responsabilităţile prevăzute la alineatul (2). Ca cerinţă minimă, statele membre se asigură că autoritatea publică are competenţa de:
a)a impune prezentarea oricărei informaţii relevante pentru monitorizarea conformităţii şi efectuarea verificărilor, cu excepţia informaţiilor colectate de entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624 în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului lor, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din regulamentul respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv în cadrul procedurilor judiciare sau cu privire la astfel de proceduri, inclusiv în cursul furnizării de consiliere cu privire la iniţierea sau evitarea unor astfel de proceduri, indiferent dacă aceste informaţii au fost colectate înaintea, în timpul sau în urma unor astfel de proceduri;
b)a emite instrucţiuni adresate unui organism de autoreglementare în scopul remedierii neîndeplinirii funcţiilor sale în temeiul articolului 37 alineatul (1) sau a nerespectării cerinţelor de la alineatul (6) din articolul respectiv sau în scopul prevenirii oricărei astfel de încălcări.
Atunci când emite instrucţiuni adresate unui organism de autoreglementare în conformitate cu primul paragraf litera (b), autoritatea publică ia în considerare orientările relevante pe care le-a furnizat sau care au fost furnizate de ACSB.
(4)Statele membre se asigură că autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare îşi exercită funcţiile fără a fi supusă niciunei influenţe nejustificate.
Statele membre se asigură, de asemenea, că personalul autorităţii publice care supervizează organismele de autoreglementare este obligat să respecte cerinţe privind secretul profesional echivalente cu cele stabilite la articolul 67 şi că respectă standarde profesionale înalte, inclusiv standarde profesionale înalte în materie de confidenţialitate şi de protecţie a datelor, şi prezintă un nivel ridicat de integritate. Statele membre se asigură că autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare dispune de proceduri pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese.
(5)Statele membre pot prevedea măsuri sau sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare pentru nerespectarea de către organismele de autoreglementare a oricărei solicitări, instrucţiuni sau alte măsuri luate de autoritate în temeiul alineatului (2) sau (3).
(6)Statele membre se asigură că autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare informează în timp util, direct sau prin intermediul FIU, autorităţile competente pentru investigarea şi urmărirea penală a activităţilor infracţionale cu privire la orice încălcare care face obiectul sancţiunilor penale pe care le depistează în îndeplinirea sarcinilor sale.
(7)Autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare publică un raport anual care conţine informaţii cu privire la:
a)numărul şi natura încălcărilor depistate de fiecare organism de autoreglementare şi sancţiunile pecuniare impuse sau măsurile administrative aplicate entităţilor obligate;
b)numărul de tranzacţii suspecte raportate de entităţile obligate care sunt supuse supravegherii de către fiecare organism de autoreglementare către FIU, indiferent dacă sunt transmise direct în temeiul articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau dacă sunt înaintate de fiecare organism de autoreglementare către FIU în temeiul articolului 70 alineatul (1) din regulamentul respectiv;
c)numărul şi descrierea sancţiunilor pecuniare şi penalităţilor cu titlu cominatoriu impuse sau ale măsurilor administrative aplicate în temeiul secţiunii a 4-a din prezentul capitol de fiecare organism de autoreglementare pentru a asigura respectarea de către entităţile obligate a Regulamentului (UE) 2024/1624, menţionate la articolul 55 alineatul (1) din prezenta directivă;
d)numărul şi descrierea măsurilor luate de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul prezentului articol şi numărul instrucţiunilor emise către organismele de autoreglementare.
Raportul menţionat la primul paragraf este pus la dispoziţie pe site-ul web al autorităţii publice care supervizează organismele de autoreglementare şi este prezentat Comisiei şi ACSB.
Art. 53: Dispoziţii generale
(1)Statele membre se asigură că entităţile obligate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113 în conformitate cu prezenta secţiune.
(2)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative şi se asigură că supraveghetorii pot impune astfel de sancţiuni pecuniare şi aplică măsuri administrative în cazul încălcărilor Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113, asigurând totodată respectarea lor. Orice sancţiune impusă sau măsură aplicată în temeiul prezentei secţiuni, trebuie să fie efectivă, proporţională şi cu efect de descurajare.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancţiuni administrative, prezentul articol se poate aplica astfel încât sancţiunea pecuniară să fie iniţiată de supraveghetor şi impusă de o autoritate judiciară, garantându-se, în acelaşi timp, faptul că aceste mijloace juridice sunt efective şi au un efect echivalent cu cel al sancţiunilor pecuniare impuse de autorităţile competente. În orice caz, sancţiunile pecuniare impuse sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Statele membre menţionate la primul paragraf notifică Comisiei măsurile de drept intern pe care le adoptă în temeiul prezentului alineat până la 10 iulie 2027 şi, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
(4)În cazul unei încălcări a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113, statele membre se asigură că, în cazul în care obligaţiile se aplică persoanelor juridice, se pot impune sancţiuni pecuniare şi se pot aplica măsuri administrative nu numai persoanei juridice, ci şi conducerii superioare şi altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.
Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorii identifică încălcări care fac obiectul sancţiunilor penale, aceştia informează în timp util autorităţile competente pentru investigarea şi urmărirea penală a activităţilor infracţionale.
(5)Sancţiunile pecuniare se impun şi măsurile administrative se aplică în conformitate cu prezenta directivă şi cu dreptul intern în oricare dintre următoarele moduri:
a)direct de către supraveghetori;
b)în cooperarea dintre supraveghetori şi alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea supraveghetorilor, prin delegare către alte autorităţi;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente de către supraveghetori.
Până la 10 octombrie 2027, statele membre notifică ACSB şi Comisiei informaţiile referitoare la dispoziţiile legate de impunerea de sancţiuni pecuniare sau aplicarea de măsuri administrative în temeiul prezentului alineat, inclusiv, dacă este cazul, informaţii din care să reiasă dacă anumite sancţiuni sau măsuri necesită recurgerea la o procedură specifică.
(6)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor pecuniare sau măsurilor administrative, supraveghetorii iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)numărul de cazuri în care s-a repetat încălcarea;
c)gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;
d)soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă, inclusiv având în vedere cifra sa de afaceri totală sau venitul său anual;
e)beneficiul obţinut în urma încălcării de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acesta poate fi determinat;
f)pierderile produse terţilor prin încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;
g)măsura în care persoana fizică sau juridică declarată responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;
h)încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă.
(7)Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru încălcările Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113 comise în numele lor sau în beneficiul lor de către orice persoană care acţionează individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice şi care deţine o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:
a)competenţei de a reprezenta persoana juridică;
b)competenţei de a lua decizii în numele persoanei juridice;
c)competenţei de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
(8)Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice pot fi trase la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menţionate la alineatul (7) din prezentul articol a făcut posibile încălcările Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113 de către o persoană aflată sub autoritatea acestora, în numele sau în beneficiul persoanei juridice.
(9)În exercitarea competenţelor lor de a impune sancţiuni pecuniare şi de a aplica măsuri administrative, supraveghetorii cooperează strâns şi, după caz, atunci când este relevant, îşi coordonează acţiunile cu alte autorităţi, pentru a se asigura că sancţiunile pecuniare sau măsurile administrative respective produc rezultatele dorite şi îşi coordonează eforturile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.
(10)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective stabilesc:
a)indicatori pentru clasificarea nivelului de gravitate a încălcărilor;
b)criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului sancţiunilor pecuniare sau la aplicarea de măsuri administrative în temeiul prezentei secţiuni;
c)o metodologie de impunere a penalităţilor cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 57, inclusiv frecvenţa acestora.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(11)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări privind cuantumurile de bază pentru impunerea de sancţiuni pecuniare în raport cu cifra de afaceri, defalcate pe tip de încălcare şi pe categorie de entităţi obligate.
Art. 54: Măsuri de supraveghere a sediilor entităţilor obligate şi a anumitor activităţi desfăşurate în temeiul libertăţii de a presta servicii
(1)În cazul sediilor entităţilor obligate care nu se califică ca atare drept instituţii de credit sau instituţii financiare sau al tipurilor de infrastructură ale entităţilor obligate asupra cărora supraveghetorul din statul membru gazdă exercită supravegherea în temeiul articolului 38 alineatul (1), se aplică alineatele (2)-(5) din prezentul articol.
(2)În cazul în care supraveghetorii din statul membru gazdă identifică încălcări ale cerinţelor aplicabile, aceştia solicită entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul sediilor sau al tipurilor de infrastructură menţionate la alineatul (1) să respecte cerinţele aplicabile şi informează supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la încălcările identificate în cadrul entităţilor obligate respective şi cu privire la solicitarea de conformare.
(3)În cazul în care entităţile obligate nu iau măsurile necesare, supraveghetorii din statul membru gazdă informează supraveghetorii din statul membru de origine în consecinţă.
Supraveghetorii din statul membru de origine acţionează prompt şi iau toate măsurile adecvate pentru a se asigura că entitatea obligată în cauză remediază încălcările detectate la nivelul sediilor sale sau al tipurilor de infrastructură din statul membru gazdă. Supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la orice acţiune întreprinsă în temeiul prezentului alineat.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), în situaţii de încălcări grave, repetate sau sistematice comise de entităţile obligate care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor prin sedii sau alte tipuri de infrastructură, astfel cum se menţionează la alineatul (1), care necesită măsuri de remediere imediate, supraveghetorilor din statul membru gazdă li se permite să ia, din proprie iniţiativă, măsuri adecvate şi proporţionale pentru a aborda respectivele încălcări. Aceste măsuri sunt temporare şi încetează în momentul remedierii deficienţelor identificate, inclusiv cu sprijinul sau cu cooperarea supraveghetorilor din statul membru de origine a entităţii obligate.
Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă informează imediat supraveghetorul din statul membru de origine al entităţii obligate la identificarea încălcărilor grave, repetate sau sistematice şi la luarea oricărei măsuri în temeiul primului paragraf, cu excepţia cazului în care sunt luate măsuri în cooperare cu supraveghetorii din statul membru de origine.
(5)În cazul în care supraveghetorii din statul membru de origine şi din statul membru gazdă nu sunt de acord cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu o entitate obligată, aceştia pot sesiza ACSB şi îi pot solicita asistenţa în conformitate cu articolele 33 şi 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620. ACSB îşi dă avizul cu privire la aspectul care face obiectul dezacordului în termen de o lună.
Art. 55: Sancţiuni pecuniare
(1)Statele membre se asigură că entităţilor obligate li se impun sancţiuni pecuniare pentru încălcări grave, repetate sau sistematice, comise intenţionat sau din neglijenţă, ale cerinţelor prevăzute în următoarele dispoziţii din Regulamentul (UE) 2024/1624:
a)capitolul II (Politicile, procedurile şi controalele interne ale entităţilor obligate);
b)capitolul III (Măsuri de precauţie privind clientela);
c)capitolul V (Obligaţii de raportare);
d)articolul 77 (Păstrarea evidenţelor).
Statele membre se asigură, de asemenea, că pot fi impuse sancţiuni pecuniare în cazul în care entităţile obligate nu au respectat măsurile administrative care le sunt aplicate în temeiul articolului 56 din prezenta directivă sau pentru încălcări care nu sunt grave, repetate sau sistematice.
(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf, sancţiunile pecuniare maxime care pot fi impuse se ridică la cel puţin dublul valorii beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul respectiv poate fi determinat, sau la cel puţin 1 000 000 EUR, în funcţie de valoarea cea mai ridicată.
Pentru statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea menţionată la primul paragraf este valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024.
(3)Statele membre se asigură că, prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care entitatea obligată în cauză este o instituţie de credit sau o instituţie financiară, se pot impune de asemenea următoarele sancţiuni pecuniare:
a)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare maxime de cel puţin 10 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024 ori 10 % din cifra de afaceri anuală totală conform celor mai recente situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, în funcţie de valoarea cea mai ridicată; în cazul în care entitatea obligată este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care are obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (44), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform regimului contabil relevant, stabilit(ă) pe baza celei mai recente situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă de cel mai înalt rang;
(44)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
b)în cazul unei persoane fizice, sancţiuni pecuniare maxime de cel puţin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024.
(4)Statele membre pot împuternici autorităţile competente să impună sancţiuni pecuniare care depăşesc valorile menţionate la alineatele (2) şi (3).
(5)Statele membre se asigură că, la stabilirea valorii sancţiunii pecuniare, se ţine seama de capacitatea entităţii obligate de a plăti sancţiunea şi că, în cazul în care sancţiunea pecuniară poate afecta respectarea reglementării prudenţiale, supraveghetorii consultă autorităţile competente responsabile cu supravegherea respectării de către entităţile obligate a actelor juridice relevante ale Uniunii.
Art. 56: Măsuri administrative
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii sunt în măsură să aplice măsuri administrative unei entităţi obligate în cazul în care identifică:
a)încălcări ale Regulamentului (UE) 2024/1624 sau ale Regulamentului (UE) 2023/1113, fie separat, fie în combinaţie cu sancţiuni pecuniare, pentru încălcări grave, repetate şi sistematice;
b)deficienţe la nivelul politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate care pot avea drept rezultat încălcări ale cerinţelor menţionate la litera (a), iar măsurile administrative pot preveni producerea respectivelor încălcări sau pot reduce riscul producerii acestora;
c)faptul că entitatea obligată are politici, proceduri şi controale care nu sunt proporţionale cu riscurile de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului la care este expusă entitatea.
(2)Statele membre se asigură că respectivii supraveghetori sunt cel puţin în măsură:
a)să formuleze recomandări;
b)să ordone entităţilor obligate să se conformeze, inclusiv să pună în aplicare măsuri de corecţie specifice;
c)să formuleze o declaraţie publică în care să se identifice persoana fizică sau juridică şi natura încălcării;
d)să emită un ordin prin care să i se impună persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv şi să se abţină de la repetarea acestuia;
e)să restricţioneze sau să limiteze activitatea, operaţiunile sau reţeaua de instituţii care alcătuiesc entitatea obligată sau să impună cesionarea unor activităţi;
f)să retragă sau să suspende autorizaţia, în cazul unei entităţi obligate care este supusă autorizării;
g)să impună modificări ale structurii de guvernanţă.
(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii pot, prin măsurile administrative menţionate la alineatul (2),în special:
a)să solicite furnizarea, fără întârzieri nejustificate, a oricăror date sau informaţii necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului capitol, să solicite prezentarea oricărui document sau să impună cerinţe de raportare suplimentare ori cerinţe de raportare mai frecventă;
b)să impună consolidarea politicilor, procedurilor şi controalelor interne;
c)să impună entităţii obligate să aplice o politică sau cerinţe specifice referitoare la clienţi individuali, tranzacţii, activităţi sau canale de livrare individuale sau la categorii de clienţi, tranzacţii, activităţi sau canale de livrare care prezintă riscuri ridicate;
d)să impună punerea în aplicare a unor măsuri de reducere a riscurilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului inerente activităţilor desfăşurate şi produselor furnizate de entitatea obligată;
e)să impună o interdicţie temporară de a exercita funcţii de conducere în entităţile obligate împotriva oricărei persoane cu responsabilităţi de conducere într-o entitate obligată sau a oricărei alte persoane fizice care a fost declarată responsabilă de încălcare.
(4)Măsurile administrative menţionate la alineatul (2) sunt însoţite, atunci când este cazul, de termene obligatorii de punere în aplicare. Statele membre se asigură că supraveghetorii monitorizează şi evaluează punerea în aplicare de către entitatea obligată a acţiunilor solicitate.
(5)Statele membre pot împuternici supraveghetorii să aplice tipuri suplimentare de măsuri administrative faţă de cele menţionate la alineatul (2).
Art. 57: Penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care entităţile obligate nu respectă, în termenele aplicabile, măsurile administrative aplicate de supraveghetor în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (b), (d), (e) şi (g), supraveghetorii pot impune penalităţi cu titlu cominatoriu în scopul impunerii respectării măsurilor administrative respective.
(2)Penalităţile cu titlu cominatoriu trebuie să fie efective şi proporţionale. Penalităţile cu titlu cominatoriu se impun până când entitatea obligată sau persoana în cauză se conformează măsurilor administrative relevante.
(3)În pofida alineatului (2), în cazul persoanelor juridice, cuantumul penalităţilor cu titlu cominatoriu nu depăşeşte 3 % din cifra de afaceri medie zilnică realizată în exerciţiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, cuantumul respectiv nu depăşeşte 2 % din venitul mediu zilnic înregistrat în anul calendaristic precedent.
(4)Penalităţile cu titlu cominatoriu se impun doar pentru o perioadă de cel mult şase luni de la data deciziei supraveghetorului. În cazul în care, la expirarea perioadei respective, încă nu a fost respectată măsura administrativă de către entitatea obligată, statele membre se asigură că supraveghetorii pot impune penalităţi cu titlu cominatoriu pentru o perioadă suplimentară de cel mult şase luni.
(5)Statele membre se asigură că decizia de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu poate fi luată începând cu data aplicării măsurii administrative.
Penalităţile cu titlu cominatoriu se aplică de la data la care se ia decizia respectivă.
Art. 58: Publicarea sancţiunilor pecuniare, a măsurilor administrative şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii publică pe site-urile lor web, într-un format accesibil, deciziile de impunere a sancţiunilor pecuniare, de aplicare a măsurilor administrative menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (c)-(g) în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (a) sau de impunere a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorul publică deciziile menţionate la alineatul (1) imediat după ce persoanele responsabile de încălcare sunt informate în legătură cu deciziile respective.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care publicarea se referă la măsuri administrative care fac obiectul unei căi de atac şi care nu vizează remedierea unor încălcări grave, repetate şi sistematice, statele membre pot permite să fie amânată publicarea măsurilor administrative respective până la expirarea termenului pentru introducerea unei căi de atac.
În cazul în care publicarea se referă la decizii care fac obiectul unei căi de atac, supraveghetorii publică, de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor web, informaţiile respective, precum şi orice informaţii ulterioare cu privire la exercitarea unei căi de atac şi la rezultatul acesteia. Se publică, de asemenea, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unor sancţiuni pecuniare, de aplicare a unor măsuri administrative sau de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu.
(3)Informaţiile publicate includ cel puţin tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile, precum şi, în cazul sancţiunilor pecuniare şi al penalităţilor cu titlu cominatoriu, cuantumurile respective. Statele membre nu au obligaţia de a aplica prezentul paragraf în cazul deciziilor de aplicare a unor măsuri administrative care sunt de natură investigativă sau al deciziilor care sunt luate în temeiul articolului 56 alineatul (2) literele (a) şi (c).
În cazul în care, în urma unei evaluări de la caz la caz, publicarea identităţii persoanelor responsabile menţionate la primul paragraf sau a datelor cu caracter personal ale acestor persoane este considerată de către supraveghetori ca fiind disproporţionată sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, supraveghetorii:
a)amână publicarea deciziei până în momentul în care motivele care stau la baza nepublicării încetează să existe;
b)publică decizia cu titlu anonim într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, cu condiţia ca publicarea cu titlu anonim să asigure o protecţie eficace a datelor cu caracter personal în cauză; în acest caz, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă dacă se prevede că, în perioada respectivă, motivele publicării cu titlu anonim încetează să existe;
c)nu publică decizia, atunci când opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura una dintre următoarele situaţii:
(i)faptul că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare;
(ii)garantarea proporţionalităţii publicării deciziei, în cazurile în care sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative se aplică pentru încălcări care sunt considerate a fi de natură minoră.
(4)Statele membre se asigură că orice informaţie publicată în conformitate cu prezentul articol se păstrează pe site-urile web ale supraveghetorilor pentru o perioadă de cinci ani de la publicare. Cu toate acestea, datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate se păstrează pe site-urile web oficiale ale supraveghetorilor numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile de protecţie a datelor şi, în orice caz, nu mai mult de cinci ani.
Art. 59: Schimbul de informaţii privind sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii lor şi, după caz, autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare în îndeplinirea funcţiilor lor de supraveghere informează ACSB cu privire la toate sancţiunile pecuniare impuse şi măsurile administrative aplicate în conformitate cu prezenta secţiune, inclusiv cu privire la orice cale de atac introdusă împotriva acestora şi la rezultatul respectiv. De asemenea, aceste informaţii sunt comunicate altor supraveghetori atunci când sancţiunea pecuniară sau măsura administrativă se referă la o entitate care îşi desfăşoară activitatea în două sau mai multe state membre.
(2)ACSB menţine pe site-ul său web linkuri către sancţiunile pecuniare impuse şi măsurile administrative aplicate publicate de către fiecare supraveghetor care au fost impuse în temeiul articolului 58 şi indică perioada pentru care fiecare stat membru publică sancţiunile pecuniare şi măsurile administrative.
Art. 60: Raportarea încălcărilor şi protecţia persoanelor care efectuează raportarea
(1)Directiva (UE) 2019/1937 se aplică raportării încălcărilor Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113 şi ale prezentei directive, precum şi protecţiei persoanelor care raportează astfel de încălcări şi a persoanelor vizate de raportările respective.
(2)Autorităţile de supraveghere sunt autorităţi care sunt competente să instituie canale externe de raportare şi să întreprindă acţiuni subsecvente raportărilor în ceea ce priveşte cerinţele aplicabile entităţilor obligate, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937.
(3)Autorităţile publice care supervizează organismele de autoreglementare menţionate la articolul 52 sunt autorităţile care sunt competente să instituie canale externe de raportare şi să întreprindă acţiuni subsecvente raportărilor efectuate de organismele de autoreglementare şi de personalul acestora în ceea ce priveşte cerinţele aplicabile organismelor de autoreglementare în exercitarea funcţiilor de supraveghere.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere din sectorul nefinanciar comunică anual către ACSB următoarele:
a)numărul raportărilor primite în temeiul alineatului (1) şi informaţii privind proporţia raportărilor în legătură cu care au fost întreprinse sau se întreprind acţiuni subsecvente, inclusiv dacă au fost soluţionate sau dacă sunt în curs de soluţionare, precum şi a raportărilor care au fost respinse;
b)tipurile de nereguli raportate;
c)în cazul în care au fost întreprinse acţiuni subsecvente raportărilor, o descriere a acţiunilor întreprinse de supraveghetor şi, în cazul raportărilor care sunt în curs de soluţionare, o descriere a acţiunilor pe care supraveghetorul intenţionează să le întreprindă;
d)în cazul în care raportările au fost respinse, motivele care au stat la baza respingerii lor.
Raportările anuale menţionate la primul paragraf nu conţin nicio informaţie privind identitatea sau ocupaţia persoanelor care efectuează raportările, nici orice alte informaţii care ar putea conduce la identificarea acestora.