Secţiunea 1 - Dispoziţii generale - Directiva 1640/31-mai-2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi de modificare şi abrogare a Directivei (UE) 2015/849
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 19 Iunie 2024
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 37: Competenţele şi resursele supraveghetorilor naţionali
(1)Fiecare stat membru se asigură că toate entităţile obligate stabilite pe teritoriul său, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la articolul 38, sunt supuse unei supravegheri adecvate şi eficace. În acest scop, fiecare stat membru numeşte unul sau mai mulţi supraveghetori care să monitorizeze în mod eficace şi să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea de către entităţile obligate a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
În cazul în care, din motive de interes general superior, statele membre au introdus cerinţe specifice de autorizare pentru ca entităţile obligate să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul lor în temeiul libertăţii de a presta servicii, acestea se asigură că activităţile desfăşurate de entităţile obligate în temeiul respectivelor autorizări specifice sunt supuse supravegherii de către supraveghetorii lor naţionali, indiferent dacă activităţile sunt desfăşurate prin intermediul unei infrastructuri aflate pe teritoriul lor sau de la distanţă. Statele membre se asigură, de asemenea, că supravegherea în temeiul prezentului paragraf este notificată supraveghetorilor din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate.
Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii dispun de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile enumerate la alineatul (5). Statele membre se asigură că personalul autorităţilor respective prezintă un nivel ridicat de integritate, este calificat în mod corespunzător şi respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidenţialitate, de protecţie a datelor şi de conflicte de interese.
(3)În cazul entităţilor obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre pot permite ca funcţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol să fie îndeplinită de organismele de autoreglementare, cu condiţia ca respectivele organisme de autoreglementare să aibă competenţele menţionate la alineatul (6) din prezentul articol şi să dispună de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini funcţiile. Statele membre se asigură că personalul respectivelor organisme prezintă un nivel ridicat de integritate, este calificat în mod corespunzător şi respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidenţialitate, de protecţie a datelor şi de conflicte de interese.
(4)În cazul în care un stat membru a încredinţat supravegherea unei categorii de entităţi obligate mai multor supraveghetori, acesta se asigură că supraveghetorii respectivi supraveghează entităţile obligate în mod uniform şi eficient în întregul sector. În acest scop, statul membru respectiv numeşte un supraveghetor principal sau instituie un mecanism de coordonare între supraveghetorii respectivi.
În cazul în care un stat membru a încredinţat supravegherea tuturor entităţilor obligate mai multor supraveghetori, statul membru respectiv instituie un mecanism de coordonare între supraveghetorii respectivi pentru a se asigura că entităţile obligate respective sunt supravegheate în mod eficace la cele mai înalte standarde. Acest mecanism de coordonare include toţi supraveghetorii, cu excepţia cazului în care:
a)supravegherea este încredinţată unui organism de autoreglementare, caz în care autoritatea publică menţionată la articolul 52 participă la mecanism;
b)supravegherea unei categorii de entităţi obligate este încredinţată mai multor supraveghetori, caz în care supraveghetorul principal participă la mecanismul de coordonare. În cazul în care nu a fost numit niciun supraveghetor principal, supraveghetorii numesc un reprezentant din rândul acestora.
(5)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii naţionali îndeplinesc următoarele sarcini:
a)să comunice informaţii relevante entităţilor obligate în temeiul articolului 39;
b)să decidă cu privire la cazurile în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare şi înţelese şi nu sunt necesare evaluări individuale documentate ale riscurilor în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2024/1624;
c)să verifice caracterul adecvat şi punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţilor obligate în temeiul capitolului II din Regulamentul (UE) 2024/1624 şi a resurselor umane repartizate pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în regulamentul respectiv, precum şi, pentru supraveghetorii întreprinderilor de plasament colectiv, să decidă cu privire la cazurile în care întreprinderea de plasament colectiv poate externaliza raportarea activităţilor suspecte în temeiul articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2024/1624 către un furnizor de servicii;
d)să evalueze şi să monitorizeze periodic riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice la care sunt expuse entităţile obligate;
e)să monitorizeze respectarea de către entităţile obligate a obligaţiilor care le revin în legătură cu sancţiunile financiare specifice;
f)să efectueze toate investigaţiile tematice necesare, atât inspecţiile la faţa locului, cât şi de la distanţă, precum şi orice alte anchete, evaluări şi analize necesare pentru a verifica dacă entităţile obligate respectă Regulamentul (UE) 2024/1624 şi eventualele măsuri administrative luate în temeiul articolului 56;
g)să ia măsuri de supraveghere adecvate pentru a remedia orice încălcare a cerinţelor aplicabile de către entităţile obligate, identificată în procesul de evaluare în scopuri de supraveghere, şi să monitorizeze punerea în aplicare a acestor măsuri.
(6)Statele membre se asigură că supraveghetorii au competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile prevăzute la alineatul (5), inclusiv competenţa:
a)de a impune entităţilor obligate să furnizeze informaţiile relevante pentru monitorizarea şi verificarea respectării Regulamentului (UE) 2024/1624 sau a Regulamentului (UE) 2023/1113 şi pentru a efectua verificări, inclusiv furnizorilor de servicii cărora entitatea obligată le-a externalizat o parte din sarcinile sale pentru a îndeplini cerinţele regulamentelor respective;
b)de a aplica măsuri administrative adecvate şi proporţionale pentru a remedia situaţia în cazul încălcărilor, inclusiv prin impunerea de sancţiuni pecuniare în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol.
(7)Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari şi supraveghetorii responsabili cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc au competenţe suplimentare faţă de cele menţionate la alineatul (6), inclusiv competenţa de a inspecta sediile comerciale ale entităţii obligate, fără înştiinţare prealabilă, în cazul în care buna desfăşurare şi eficienţa unei inspecţii impun acest lucru, precum şi că aceştia dispun de toate mijloacele necesare pentru a efectua o astfel de inspecţie.
În sensul primului paragraf, supraveghetorii trebuie să poată, cel puţin:
a)să examineze registrele şi evidenţele entităţii obligate şi să ridice copii sau extrase ale acestor registre şi evidenţe;
b)să obţină acces la software-ul, bazele de date, instrumentele informatice sau alte mijloace electronice de înregistrare a informaţiilor utilizate de entitatea obligată;
c)să obţină informaţii scrise sau orale de la orice persoană responsabilă de politicile, procedurile şi controalele interne în materie de CSB/CFT sau de la reprezentanţii sau membrii personalului acesteia, precum şi de la orice reprezentant sau membru al personalului entităţilor cărora entitatea obligată le-a externalizat sarcini în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2024/1624, şi să intervieveze orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei investigaţii.
Art. 38: Supravegherea formelor de infrastructură ale anumitor intermediari care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii
(1)Atunci când activităţile următoarelor entităţi obligate se desfăşoară pe teritoriul lor în temeiul libertăţii de a presta servicii prin intermediul agenţilor sau distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură, inclusiv atunci când activităţile respective sunt desfăşurate în temeiul unei autorizaţii obţinute potrivit Directivei 2013/36/UE, statele membre se asigură că astfel de activităţi sunt supuse supravegherii de către supraveghetorii lor naţionali:
a)emitenţii de monedă electronică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (42);
(42)Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
b)prestatorii de servicii de plată în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 11 din Directiva (UE) 2015/2366 şi
c)furnizorii de servicii de criptoactive.
În sensul primului paragraf, supraveghetorii din statul membru în care se desfăşoară activităţile monitorizează în mod eficace şi asigură respectarea cerinţelor prevăzute în Regulamentele (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), supravegherea agenţilor, a distribuitorilor sau a altor tipuri de infrastructură, menţionată la alineatul respectiv, se efectuează de către supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate, atunci când:
a)criteriile stabilite în standardul tehnic de reglementare menţionat la articolul 41 alineatul (2) nu sunt îndeplinite; şi
b)supraveghetorul din statul membru în care sunt situaţi agenţii, distribuitorii sau alte tipuri de infrastructură informează supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate că, având în vedere infrastructura limitată a entităţii de pe teritoriul său, supravegherea activităţilor menţionate la alineatul (1) este efectuată de supraveghetorul statului membru în care este situat sediul central al entităţii obligate.
(3)În sensul prezentului articol, supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central al entităţii obligate şi supraveghetorul din statul membru în care entitatea obligată îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii prin intermediul agenţilor sau al distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură îşi furnizează reciproc orice informaţii necesare pentru a evalua dacă sunt îndeplinite criteriile menţionate la alineatul (2) litera (a), inclusiv cu privire la orice modificare a circumstanţelor entităţii obligate care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii criteriilor respective.
(4)Statele membre se asigură că supraveghetorul din statul membru în care este situat sediul central entitatea obligată informează entitatea obligată, în termen de 2 săptămâni de la primirea notificării în temeiul alineatului (2) litera (b), că va supraveghea activităţile agenţilor, ale distribuitorilor sau ale altor tipuri de infrastructură prin intermediul cărora entităţile obligate îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru, precum şi cu privire la orice modificare ulterioară a supravegherii acestuia.
(5)Prezentul articol nu se aplică în cazul în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor.
Art. 39: Furnizarea de informaţii entităţilor obligate
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii pun la dispoziţia entităţilor obligate aflate sub supravegherea lor informaţii privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) includ următoarele:
a)evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii realizată de Comisie în temeiul articolului 7 şi orice recomandare relevantă a Comisiei în temeiul articolului respectiv;
b)evaluări ale riscurilor la nivel naţional sau sectorial, efectuate în temeiul articolului 8;
c)orientările, recomandările şi avizele relevante emise de ACSB în conformitate cu articolele 54 şi 55 din Regulamentul (UE) 2024/1620;
d)informaţii privind ţările terţe identificate în temeiul capitolului III secţiunea 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624;
e)orientările şi rapoartele elaborate de ACSB, de alţi supraveghetori şi, după caz, de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare, de FIU sau de orice altă autoritate competentă sau de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare în ceea ce priveşte metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care s-ar putea aplica unui sector, indiciile care ar putea facilita identificarea tranzacţiilor sau a activităţilor expuse riscului de a fi legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului în sectorul respectiv, precum şi orientările privind obligaţiile entităţilor obligate în ceea ce priveşte sancţiunile financiare specifice.
(3)Statele membre se asigură că supraveghetorii desfăşoară activităţi de sensibilizare, după caz, pentru a informa entităţile obligate aflate sub supravegherea lor cu privire la obligaţiile care le revin.
(4)Statele membre se asigură că supraveghetorii pun imediat la dispoziţia entităţilor obligate aflate sub supravegherea lor informaţiile privind persoanele sau entităţile desemnate în legătură cu sancţiunile financiare specifice şi cu sancţiunile financiare ale ONU.
Art. 40: Supravegherea bazată pe riscuri
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii aplică o abordare bazată pe riscuri în ceea ce priveşte supravegherea. În acest scop, statele membre se asigură că aceştia:
a)înţeleg clar riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului prezente în statul lor membru;
b)evaluează toate informaţiile relevante privind riscurile specifice interne şi internaţionale legate de clienţii, produsele şi serviciile entităţilor obligate;
c)stabilesc frecvenţa şi intensitatea supravegherii atât la faţa locului, cât şi de la distanţă, precum şi a celei tematice în funcţie de profilul de risc al entităţilor obligate şi de riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului prezente în respectivul stat membru.
În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, supraveghetorii elaborează programe anuale de supraveghere, care iau în considerare calendarul şi resursele necesare pentru a reacţiona prompt în cazul unor indicii obiective şi semnificative de încălcare a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare stabilesc criterii de referinţă şi o metodologie de evaluare şi clasificare a profilului de risc inerent şi rezidual al entităţilor obligate, precum şi frecvenţa cu care trebuie revizuit un astfel de profil de risc. Pentru frecvenţa respectivă, se iau în considerare orice eveniment sau evoluţie majoră apărută în gestionarea şi funcţionarea entităţii obligate, precum şi natura şi dimensiunea activităţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(3)Până la 10 iulie 2028, ACSB emite orientări adresate supraveghetorilor cu privire la:
a)caracteristicile unei abordări bazate pe riscuri în ceea ce priveşte supravegherea;
b)măsurile care urmează să fie puse în aplicare la nivelul supraveghetorilor pentru a asigura o supraveghere adecvată şi eficace, inclusiv pentru formarea personalului lor;
c)etapele care trebuie urmate atunci când se efectuează supravegherea în funcţie de risc.
După caz, orientările menţionate la primul paragraf ţin seama de rezultatele evaluărilor efectuate în temeiul articolelor 30 şi 35 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(4)Statele membre se asigură că supraveghetorii iau în considerare marja de manevră permisă entităţii obligate şi revizuiesc în mod corespunzător evaluările riscurilor care stau la baza acestei marje de manevră, precum şi caracterul adecvat al politicilor, al procedurilor şi al controalelor interne ale entităţii obligate.
(5)Statele membre se asigură că supraveghetorii elaborează un raport anual de activitate detaliat şi că un rezumat al acestui raport este publicat. Rezumatul respectiv nu trebuie să conţină informaţii confidenţiale şi include:
a)categoriile de entităţi obligate aflate sub supraveghere şi numărul de entităţi obligate din fiecare categorie;
b)o descriere a competenţelor conferite supraveghetorilor şi a sarcinilor care le sunt atribuite, precum şi, după caz, a participării la mecanismele menţionate la articolul 37 alineatul (4) şi, pentru supraveghetorul principal, un rezumat al activităţilor de coordonare desfăşurate;
c)o prezentare generală a activităţilor de supraveghere desfăşurate.
Art. 41: Puncte de contact centrale
(1)În sensul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1), statele membre pot solicita emitenţilor de monedă electronică, prestatorilor de servicii de plată şi furnizorilor de servicii de criptoactive care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sub alte forme decât sub formă de filială sau de sucursală sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor prin intermediul agenţilor, al distribuitorilor sau al altor tipuri de infrastructură în temeiul libertăţii de a presta servicii să desemneze un punct de contact central pe teritoriul lor. Punctul de contact central respectiv asigură, în numele entităţii obligate, respectarea normelor în materie de CSB/CFT şi facilitează supravegherea de către supraveghetori, inclusiv prin punerea la dispoziţia supraveghetorilor a documentelor şi a informaţiilor, la cerere.
(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare prevăd criteriile de stabilire a circumstanţelor în care este adecvată numirea unui punct de contact central în conformitate cu alineatul (1), precum şi funcţiile punctelor de contact centrale.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 42: Divulgarea de informaţii către FIU
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii informează cu promptitudine FIU în cazul în care aceştia, pe parcursul verificărilor pe care le efectuează la entităţile obligate sau în orice alt mod, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor, cu infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau cu finanţarea terorismului.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii autorizaţi să supervizeze pieţele bursiere, valutare şi de produse financiare derivate informează FIU în cazul în care descoperă informaţii care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
(3)Statele membre se asigură că respectarea cerinţelor prevăzute la prezentul articol nu înlocuieşte nicio obligaţie a autorităţilor de supraveghere de a raporta autorităţilor competente relevante orice activitate infracţională pe care o descoperă sau de care iau cunoştinţă în cursul îndeplinirii activităţilor lor de supraveghere.
Art. 43: Furnizarea de informaţii FIU
Statele membre se asigură că supraveghetorii comunică FIU cel puţin următoarele informaţii:
(a)lista sediilor care îşi desfăşoară activitatea în statul membru respectiv şi lista infrastructurii aflate sub supravegherea acestora în temeiul articolului 38 alineatul (1), precum şi orice modificare a acestor liste;
(b)orice constatări relevante care indică deficienţe grave ale sistemelor de raportare ale entităţilor obligate;
(c)rezultatele evaluărilor riscurilor efectuate în temeiul articolului 40, sub formă agregată.
Art. 44: Principii generale referitoare la cooperarea în materie de supraveghere
Statele membre se asigură că supraveghetorii cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau statutul lor. Această cooperare poate include, în limitele competenţelor supraveghetorului solicitat, desfăşurarea unor anchete în numele unui supraveghetor solicitant şi schimbul ulterior de informaţii obţinute prin intermediul anchetelor respective sau facilitarea desfăşurării unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.
Art. 45: Furnizarea de informaţii cu privire la activităţile transfrontaliere
(1)Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de trei luni de la primirea unei notificări în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 cu privire la activităţile pe care entitatea obligată intenţionează să le desfăşoare în statul membru gazdă.
Orice modificare ulterioară notificată supraveghetorilor din statul membru de origine în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1624 se notifică supraveghetorilor din statul membru gazdă cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de o lună de la primirea acesteia.
(2)Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine comunică supraveghetorilor din statul membru gazdă informaţii privind activităţile desfăşurate efectiv de entitatea obligată pe teritoriul statului membru gazdă pe care le primesc în contextul activităţilor lor de supraveghere, inclusiv informaţiile transmise de entităţile obligate ca răspuns la chestionarele de supraveghere, precum şi orice informaţii relevante legate de activităţile desfăşurate în statul membru gazdă.
Informaţiile menţionate la primul paragraf sunt comunicate cel puţin o dată pe an. În cazul în care informaţiile respective sunt furnizate într-o formă agregată, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine răspund prompt la orice solicitare de informaţii suplimentare din partea supraveghetorilor din statul membru gazdă.
Prin derogare de la al doilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează supraveghetorii din statul membru gazdă imediat după primirea notificării din partea entităţilor obligate în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 că au început activităţile din statul membru gazdă.
Art. 46: Dispoziţii referitoare la cooperare în contextul supravegherii la nivel de grup
(1)În cazul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare care fac parte dintr-un grup, statele membre se asigură că, în scopurile prevăzute la articolul 37 alineatul (1), supraveghetorii financiari din statul membru de origine şi cei din statul membru gazdă cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau statutul lor. De asemenea, aceştia cooperează cu ACSB atunci când aceasta acţionează în calitate de supraveghetor.
(2)Cu excepţia cazului în care ACSB acţionează în calitate de supraveghetor, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari din statul membru de origine supraveghează punerea în aplicare efectivă a politicilor, a procedurilor şi a controalelor la nivel de grup menţionate în capitolul II secţiunea 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624. Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari din statul membru gazdă supraveghează respectarea de către sediile situate pe teritoriul statului lor membru a Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113.
(3)În sensul prezentului articol şi cu excepţia cazurilor în care sunt înfiinţate colegii de supraveghere CSB/CFT în conformitate cu articolul 49, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari îşi comunică reciproc orice informaţii de care au nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile de supraveghere, fie la cerere, fie din proprie iniţiativă. În special, supraveghetorii financiari îşi comunică reciproc orice informaţii care ar putea influenţa în mod semnificativ evaluarea expunerii la riscul inerent sau rezidual al unei instituţii de credit sau al unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru, incluzând:
a)identificarea structurii juridice, organizaţionale şi de guvernanţă a grupului, care acoperă toate filialele şi sucursalele;
b)informaţii relevante privind beneficiarii reali şi personalul de conducere de nivel superior, inclusiv rezultatele verificărilor privind adecvarea, fie că sunt efectuate în temeiul prezentei directive, fie al altor acte juridice ale Uniunii;
c)politicile, procedurile şi controalele stabilite în interiorul grupului;
d)informaţii cu privire la precauţia privind clientela, inclusiv dosarele clienţilor şi evidenţele tranzacţiilor;
e)evoluţiile nefavorabile privind societatea-mamă, filialele sau sucursalele, care ar putea afecta grav alte părţi ale grupului;
f)sancţiunile pecuniare pe care supraveghetorii financiari intenţionează să le impună şi măsurile administrative pe care supraveghetorii financiari intenţionează să le aplice în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol.
Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari sunt în măsură să efectueze, în limitele propriilor competenţe, anchete în numele unei autorităţi de supraveghere solicitante şi să partajeze informaţiile obţinute în urma acestor anchete sau să faciliteze desfăşurarea unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.
(4)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliază sarcinile supraveghetorilor din ţara de origine şi ale celor din ţara-gazdă, precum şi modalităţile de cooperare între aceştia.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(5)Supraveghetorii financiari pot sesiza ACSB în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care un supraveghetor financiar nu a comunicat informaţiile menţionate la alineatul (3);
b)în cazul în care o cerere de cooperare a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.
c)în cazul în care există un dezacord pe baza unor motive obiective privind încălcările identificate şi privind sancţiunile pecuniare care trebuie impuse sau măsurile administrative care trebuie aplicate entităţii sau grupului pentru a remedia încălcările respective.
ACSB poate acţiona în conformitate cu competenţele care i-au fost conferite în temeiul articolului 33 din Regulamentul (UE) 2024/1620. În acest sens, ACSB îşi prezintă avizul cu privire la obiectul cererii în termen de o lună.
(6)Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică şi supravegherii:
a)grupurilor de entităţi obligate din sectorul nefinanciar;
b)entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii fără nicio infrastructură în alt stat membru decât statul membru în care sunt stabilite, în cazul în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
În cazul în care situaţiile menţionate la alineatul (5) apar în legătură cu supraveghetorii nefinanciari, ACSB poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite în temeiul articolului 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Statele membre se asigură totodată că în cazurile în care entităţile obligate din sectorul nefinanciar fac parte din structuri care deţin în comun proprietatea, gestionarea sau controlul conformităţii, inclusiv reţele sau parteneriate, supraveghetorii nefinanciari cooperează şi fac schimb de informaţii.
Art. 47: Cooperarea în materie de supraveghere în ceea ce priveşte entităţile obligate care desfăşoară activităţi transfrontaliere
(1)În cazul în care entităţile obligate care nu fac parte dintr-un grup desfăşoară activităţi transfrontaliere, astfel cum se menţionează la articolul 54 alineatul (1), iar supravegherea este partajată între supraveghetorii din statul membru de origine şi din statul membru gazdă în temeiul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1), statele membre se asigură că supraveghetorii respectivi cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă şi se ajută reciproc în efectuarea supravegherii în temeiul articolului 37 alineatul (1) şi al articolului 38 alineatul (1).
În sensul primului paragraf şi cu excepţia cazurilor în care sunt înfiinţate colegii de supraveghere CSB/CFT în conformitate cu articolul 49, statele membre se asigură că supraveghetorii:
a)îşi furnizează reciproc orice informaţii de care au nevoie pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere, fie la cerere, fie din proprie iniţiativă, inclusiv informaţiile menţionate la articolul 46 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (d), în cazul în care informaţiile respective sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de supraveghere;
b)se informează reciproc cu privire la orice evoluţie negativă în ceea ce priveşte entitatea obligată, sediile sale sau tipurile de infrastructură, care ar putea afecta grav respectarea de către entitate a cerinţelor aplicabile, precum şi cu privire la sancţiunile pecuniare pe care intenţionează să le impună sau măsurile administrative pe care intenţionează să le aplice în conformitate cu secţiunea 4 din prezentul capitol;
c)sunt în măsură să efectueze, în limitele propriilor competenţe, anchete în numele unei autorităţi de supraveghere solicitante şi să partajeze informaţiile obţinute în urma acestor anchete sau să faciliteze desfăşurarea unor astfel de anchete de către supraveghetorul solicitant.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazul entităţilor obligate care sunt stabilite într-un singur stat membru şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru fără nicio infrastructură, în cazul în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
(2)În cazul în care supravegherea entităţii obligate şi a oricărui tip de infrastructură din alte state membre este încredinţată supraveghetorilor din statul membru de origine în temeiul articolului 38 alineatul (2), statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru de origine informează periodic supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la măsurile în vigoare în cadrul entităţii obligate şi la respectarea de către entitatea respectivă a cerinţelor aplicabile, inclusiv a celor în vigoare în statul membru gazdă. În cazul în care sunt identificate încălcări grave, repetate sau sistematice, supraveghetorii din statul membru de origine informează prompt supraveghetorii din statul membru gazdă cu privire la încălcările respective şi la orice sancţiuni pecuniare pe care intenţionează să le impună şi la măsurile administrative pe care intenţionează să le aplice pentru remedierea lor.
Statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă acordă asistenţă supraveghetorilor din statul membru de origine pentru a asigura verificarea respectării cerinţelor legale de către entitatea obligată. În special, statele membre se asigură că supraveghetorii din statul membru gazdă informează supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la orice îndoieli serioase pe care le au cu privire la respectarea de către entitatea obligată a cerinţelor aplicabile şi că le comunică supraveghetorilor din statul membru de origine orice informaţie pe care o deţin în acest sens.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazul entităţilor obligate care sunt stabilite într-un singur stat membru şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii într-un alt stat membru fără nicio infrastructură, cu excepţia cazului în care supravegherea activităţilor din acel alt stat membru este efectuată de supraveghetorii statului membru respectiv în temeiul articolului 37 alineatul (1) al doilea paragraf.
(3)Supraveghetorii pot sesiza ACSB în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care un supraveghetor nu a comunicat informaţiile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi (b) sau la alineatul (2) primul şi al doilea paragraf;
b)în cazul în care o cerere de cooperare a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil;
c)în cazul în care există un dezacord pe baza unor motive obiective privind încălcările identificate şi privind sancţiunile pecuniare care trebuie impuse sau măsurile administrative care trebuie aplicate entităţii pentru a remedia respectivele încălcări.
ACSB acţionează în conformitate cu competenţele care i-au fost conferite în temeiul articolelor 33 şi 38 din Regulamentul (UE) 2024/1620. ACSB îşi prezintă avizul cu privire la obiectul cererii în termen de o lună.
Art. 48: Schimbul de informaţii în legătură cu punerea în aplicare a politicilor la nivel de grup în ţări terţe
Supraveghetorii, inclusiv ACSB, se informează reciproc cu privire la cazurile în care legislaţia unei ţări terţe nu permite punerea în aplicare a politicilor, a procedurilor şi a controalelor necesare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624. În astfel de cazuri, pot fi întreprinse acţiuni coordonate de către supraveghetori în vederea aplicării unei soluţii. Pentru identificarea ţărilor terţe care nu permit punerea în aplicare a politicilor, a procedurilor şi a controalelor necesare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2024/1624, supraveghetorii ţin seama de eventualele constrângeri juridice care ar putea împiedica buna punere în aplicare a acestor politici, proceduri şi controale, inclusiv secretul profesional, un nivel insuficient de protecţie a datelor şi alte constrângeri care limitează schimbul de informaţii care pot fi relevante în acest scop.