Capitolul iii - FIU - Directiva 1640/31-mai-2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi de modificare şi abrogare a Directivei (UE) 2015/849

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 19 Iunie 2024
CAPITOLUL III:FIU
Art. 19: Instituirea FIU
(1)Fiecare stat membru instituie o FIU în scopul de a preveni, depista şi combate în mod eficace spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(2)FIU este unitatea unică centrală de la nivel naţional responsabilă cu primirea şi analizarea rapoartelor transmise de entităţile obligate în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624, a rapoartelor transmise de entităţile obligate în conformitate cu articolul 74 şi articolul 80 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul respectiv, precum şi a oricăror alte informaţii relevante pentru spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau finanţarea terorismului, inclusiv informaţiile transmise de autorităţile vamale în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672, precum şi informaţiile transmise de autorităţile de supraveghere sau de alte autorităţi.
(3)FIU este responsabilă de comunicarea către autorităţile competente relevante a rezultatelor analizelor sale şi a oricăror altor informaţii suplimentare, în cazul în care există motive de a suspecta cazuri de spălare a banilor, infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau finanţare a terorismului. Aceasta este în măsură să obţină informaţii suplimentare de la entităţile obligate.
Funcţia de analiză financiară a FIU constă în următoarele:
a)o analiză operaţională care se axează pe cazuri individuale şi obiective specifice sau pe informaţii selectate adecvate, prioritizate pe baza riscului, a tipului şi volumului informaţiilor primite şi a utilizării preconizate a informaţiilor după comunicarea acestora;
b)o analiză strategică pentru abordarea tendinţelor şi a practicilor recurente de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi a evoluţiilor acestora.
(4)Fiecare FIU este independentă şi autonomă, ceea ce înseamnă că aceasta are autoritatea şi capacitatea de a-şi exercita funcţiile în mod liber, inclusiv abilitatea de a lua decizii autonome de a analiza, solicita şi, în conformitate cu alineatul (3), comunica informaţii specifice. Unitatea este liberă de orice influenţă sau ingerinţă nejustificată din partea factorilor politici, a administraţiei publice sau a industriei.
În cazul în care o FIU este situată în structura existentă a unei alte autorităţi, funcţiile de bază ale FIU sunt independente şi separate din punct de vedere operaţional de celelalte funcţii ale autorităţii-gazdă.
(5)Statele membre furnizează FIU lor resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile. FIU trebuie să fie în măsură să obţină şi să distribuie resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor lor.
(6)Statele membre se asigură că personalul FIU este obligat să respecte cerinţe privind secretul profesional echivalente cu cele prevăzute la articolul 67 şi că respectă standarde profesionale înalte, inclusiv standarde înalte în materie de protecţie a datelor, prezintă un nivel ridicat de integritate şi este calificat în mod corespunzător în ceea ce priveşte tratarea etică a volumelor mari de date. Statele membre se asigură că FIU dispun de proceduri pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese.
(7)Statele membre se asigură că FIU dispun de norme care reglementează securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor.
(8)Statele membre se asigură că FIU dispun de canale securizate şi protejate pentru comunicarea şi schimbul de informaţii prin mijloace electronice cu autorităţile competente şi cu entităţile obligate.
(9)Statele membre se asigură că FIU sunt în măsură să încheie acorduri cu alte autorităţi competente de la nivel naţional în temeiul articolului 46 cu privire la schimbul de informaţii.
(10)Până la 10 iulie 2028, ACSB emite orientări adresate FIU cu privire la:
a)măsurile care urmează să fie puse în aplicare pentru a menţine autonomia operaţională şi independenţa FIU, inclusiv măsurile de prevenire a posibilităţii ca autonomia operaţională şi independenţa acestora să fie afectate de conflicte de interese;
b)natura, caracteristicile şi obiectivele analizei operaţionale şi strategice;
c)instrumentele şi metodele de utilizare şi verificare încrucişată a informaţiilor financiare, administrative şi referitoare la asigurarea respectării legii la care au acces FIU; şi
d)practicile şi procedurile pentru exercitarea suspendării sau a refuzului aprobării unei tranzacţii şi suspendarea sau monitorizarea unui cont sau a unei relaţii de afaceri în temeiul articolelor 24 şi 25.
Art. 20: Coordonatorul pentru drepturile fundamentale
(1)Statele membre se asigură că FIU desemnează un coordonator pentru drepturile fundamentale. Coordonatorul pentru drepturile fundamentale poate fi un membru al personalului existent al FIU.
(2)Coordonatorul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte următoarele sarcini:
a)consiliază personalul FIU cu privire la orice activitate desfăşurată de FIU în cazul în care coordonatorul pentru drepturile fundamentale consideră că este necesar sau la cererea personalului, fără a împiedica sau a întârzia activităţile respective;
b)promovează şi monitorizează respectarea drepturilor fundamentale de către FIU;
c)emite avize fără caracter obligatoriu cu privire la conformitatea activităţilor FIU cu drepturile fundamentale;
d)îl informează pe şeful FIU cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale în cursul activităţilor FIU.
(3)FIU se asigură că coordonatorul pentru drepturile fundamentale nu primeşte niciun fel de instrucţiuni cu privire la exercitarea atribuţiilor coordonatorului pentru drepturile fundamentale.
Art. 21: Accesul la informaţii
(1)Statele membre se asigură că FIU, indiferent de statutul lor organizaţional, au acces la informaţiile de care au nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile, inclusiv la informaţii financiare, administrative şi referitoare la asigurarea respectării legii. Statele membre se asigură că FIU dispun cel puţin de:
a)acces imediat şi direct la următoarele informaţii financiare:
(i)informaţiile cuprinse în mecanismele centralizate automatizate de la nivel naţional în conformitate cu articolul 16;
(ii)informaţii de la entităţile obligate, inclusiv informaţii privind transferurile de fonduri, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2023/1113, şi transferurile de criptoactive, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din regulamentul respectiv;
(iii)informaţii privind ipotecile şi împrumuturile;
(iv)informaţiile cuprinse în bazele de date privind moneda naţională şi schimbul valutar;
(v)informaţii privind titlurile de valoare;
b)acces imediat şi direct la următoarele informaţii administrative:
(i)date fiscal-bugetare, inclusiv date deţinute de autorităţile fiscale, precum şi date obţinute în temeiul articolului 8 alineatul (3a) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului (40);
(40)Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
(ii)informaţii privind procedurile de achiziţii publice de bunuri sau servicii ori concesiuni;
(iii)informaţiile de la BARIS astfel cum se menţionează la articolul 16, precum şi cele de la registrele imobiliare naţionale sau sistemele electronice de extragere a datelor şi de la registrele funciare şi cadastrale;
(iv)informaţiile cuprinse în registre naţionale de evidenţă a cetăţeniei şi a populaţiei în ceea ce priveşte persoanele fizice;
(v)informaţiile cuprinse în registre de paşapoarte şi vize de la nivel naţional;
(vi)informaţiile cuprinse în baze de date privind călătoriile transfrontaliere;
(vii)informaţiile cuprinse în baze de date comerciale, inclusiv registre ale întreprinderilor şi ale societăţilor, şi baze de date privind persoanele expuse politic;
(viii)informaţiile cuprinse în registre naţionale de autovehicule, aeronave şi ambarcaţiuni;
(ix)informaţiile cuprinse în registre naţionale de securitate socială;
(x)date vamale, inclusiv transferurile fizice transfrontaliere de numerar;
(xi)informaţiile cuprinse în registre naţionale de armament şi arme;
(xii)informaţiile cuprinse în registre ale beneficiarilor reali de la nivel naţional;
(xiii)date disponibile prin interconectarea registrelor centrale în conformitate cu articolul 10 alineatul (19);
(xiv)informaţiile cuprinse în registre privind organizaţiile non-profit;
(xv)informaţii deţinute de supraveghetorii financiari şi de autorităţile de reglementare financiară de la nivel naţional, în conformitate cu articolul 61 şi articolul 67 alineatul (2);
(xvi)baze de date care stochează date privind comercializarea certificatelor de emisii de CO2, instituite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2013 al Comisiei (41);
(41)Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi cu Deciziile nr. 280/2004/CE şi nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 şi (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei (JO L 122, 3.5.2013, p. 1).
(xvii)informaţii privind situaţiile financiare anuale ale societăţilor;
(xviii)registre naţionale de migraţie şi imigraţie;
(xix)informaţii deţinute de instanţele comerciale;
(xx)informaţii deţinute în bazele de date privind insolvenţa şi de practicienii în insolvenţă;
(xxi)informaţii privind fonduri şi alte active indisponibilizate sau blocate în temeiul unor sancţiuni financiare specifice;
c)acces direct sau indirect la următoarele informaţii referitoare la asigurarea respectării legii:
(i)orice tip de informaţii sau date deţinute deja de către autorităţile competente în contextul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor;
(ii)orice tip de informaţii sau date deţinute de către autorităţile publice sau entităţile private în contextul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor şi care sunt accesibile autorităţilor competente fără a se lua măsuri coercitive în temeiul dreptului intern.
Informaţiile menţionate la litera (c) de la primul paragraf includ caziere judiciare, informaţii privind investigaţiile, informaţii privind îngheţarea sau punerea sub sechestru a activelor sau privind alte măsuri de investigare sau măsuri provizorii, precum şi informaţii privind condamnările şi confiscările.
Statele membre pot permite restricţionarea accesului la informaţiile referitoare la asigurarea respectării legii menţionate la litera (c) de la primul paragraf de la caz la caz, în cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii este de natură să pună în pericol o anchetă în curs.
(2)Accesul la informaţiile enumerate la alineatul (1) este considerat direct şi imediat în cazul în care informaţiile sunt cuprinse într-o bază de date informatică, într-un registru sau într-un sistem de extragere a datelor din care FIU poate extrage informaţiile fără nicio etapă intermediară sau în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)entităţile sau autorităţile care deţin informaţiile le furnizează prompt FIU şi
b)nicio entitate, autoritate sau parte terţă nu poate interfera cu datele solicitate sau cu informaţiile care trebuie furnizate.
(3)Statele membre se asigură că, ori de câte ori este posibil, i se acordă FIU acces direct la informaţiile enumerate la alineatul (1) primul paragraf litera (c). În cazurile în care i se acordă FIU acces indirect la informaţii, entitatea sau autoritatea care deţine informaţiile solicitate le furnizează în timp util.
(4)În contextul funcţiilor sale, fiecare FIU este în măsură să solicite, să obţină şi să utilizeze informaţii de la orice entitate obligată pentru a-şi îndeplini funcţiile în temeiul articolului 19 alineatul (3) din prezenta directivă, chiar dacă nu se depune niciun raport prealabil în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau al articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624. Entităţile obligate nu sunt obligate să dea curs solicitărilor de informaţii formulate în temeiul prezentului alineat atunci când se referă la informaţii obţinute în situaţiile menţionate la articolul 70 alineatul (2) din regulamentul respectiv.
Art. 22: Răspunsuri la solicitările de informaţii
(1)Statele membre se asigură că FIU proprie este în măsură să răspundă în timp util solicitărilor motivate de informaţii justificate de preocupări legate de spălarea banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţarea terorismului din partea autorităţilor competente menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 44 literele (c) şi (d) din Regulamentul (UE) 2024/1624 în statul lor membru respectiv, în cazul în care informaţiile respective sunt deja deţinute de FIU şi sunt necesare de la caz la caz. Decizia de a efectua comunicarea informaţiilor revine FIU.
În cazul în care există motive obiective pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informaţii ar avea un impact negativ asupra investigaţiilor sau analizelor în curs de desfăşurare sau, în circumstanţe excepţionale, în cazul în care divulgarea informaţiilor ar fi în mod clar disproporţionată faţă de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau ar fi irelevantă în ceea ce priveşte scopurile pentru care a fost solicitată, FIU nu este obligată să dea curs solicitării de informaţii.
În astfel de cazuri, FIU trebuie să prezinte motivele în scris autorităţii solicitante.
(2)Autorităţile competente furnizează FIU feedback cu privire la utilizarea şi utilitatea informaţiilor furnizate în conformitate cu prezentul articol şi cu articolul 19 alineatul (3), precum şi cu privire la rezultatul acţiunilor întreprinse şi al investigaţiilor desfăşurate pe baza informaţiilor respective. Un astfel de feedback este furnizat cât mai curând posibil şi, în orice caz, sub formă agregată, cel puţin o dată pe an, astfel încât să permită FIU să îşi îmbunătăţească funcţia de analiză operaţională.
Art. 23: Furnizarea de informaţii supraveghetorilor
(1)Statele membre se asigură că FIU le furnizează supraveghetorilor, în mod spontan sau la cerere, informaţii care pot fi relevante în scopul supravegherii în temeiul capitolului IV, inclusiv cel puţin informaţii privind:
a)calitatea şi cantitatea rapoartelor privind tranzacţii suspecte transmise de entităţile obligate;
b)calitatea şi promptitudinea răspunsurilor furnizate de entităţile obligate la cererile FIU în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624;
c)rezultatele relevante ale analizelor strategice efectuate în temeiul articolului 19 alineatul (3) litera (b) din prezenta directivă, precum şi orice informaţii relevante privind tendinţele şi metodele în materie de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului, inclusiv riscurile geografice, transfrontaliere şi emergente.
(2)Statele membre se asigură că FIU notifică supraveghetorilor ori de câte ori informaţiile pe care le deţin indică potenţiale încălcări ale Regulamentelor (UE) 2024/1624 şi (UE) 2023/1113 de către entităţile obligate.
(3)Cu excepţia cazului în care acest lucru este strict necesar în sensul alineatului (2), statele membre se asigură că informaţiile furnizate de FIU în temeiul prezentului articol nu conţin nicio informaţie privind persoane fizice sau juridice specifice şi nici privind cazuri referitoare la persoane fizice sau juridice care sunt supuse unei analize sau investigaţii în curs sau care pot conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice.
Art. 24: Suspendarea sau refuzul aprobării unei tranzacţii
(1)Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să ia măsuri urgente, direct sau indirect, atunci când există o suspiciune că o tranzacţie are legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului, precum şi să suspende sau să refuze aprobarea tranzacţiei respective.
Statele membre se asigură că, în cazul în care necesitatea de a suspenda sau de a refuza aprobarea unei tranzacţii este stabilită pe baza unei suspiciuni raportate în temeiul articolului 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624, suspendarea sau refuzul aprobării tranzacţiei este impus entităţii obligate în termenul menţionat la articolul 71 din regulamentul respectiv. În cazul în care necesitatea de a suspenda o tranzacţie se bazează pe activitatea analitică a FIU, indiferent dacă entitatea obligată a depus sau nu un raport prealabil, suspendarea este impusă cât mai curând posibil de către FIU.
Suspendarea sau refuzul aprobării tranzacţiei este impus de FIU pentru a conserva fondurile, a efectua analizele sale, inclusiv analiza tranzacţiei, a evalua dacă suspiciunea este confirmată şi, în caz afirmativ, a comunica rezultatele analizelor către autorităţile competente relevante pentru a permite adoptarea de măsuri adecvate.
Statele membre stabilesc perioada de suspendare sau de refuz al aprobării aplicabilă activităţii analitice a FIU, care nu depăşeşte 10 zile lucrătoare. Statele membre pot stabili o perioadă mai lungă în cazul în care, în temeiul dreptului intern, FIU îndeplinesc funcţia de urmărire, punere sub sechestru, indisponibilizare sau confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni. În cazul în care se stabileşte o perioadă mai lungă de suspendare sau de refuz al aprobării, statele membre se asigură că FIU îşi exercită funcţia sub rezerva unor garanţii naţionale adecvate, cum ar fi posibilitatea ca persoana a cărei tranzacţie a fost suspendată să conteste suspendarea respectivă în faţa unei instanţe.
Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să ridice suspendarea sau refuzul aprobării în orice moment în care FIU ajung la concluzia că suspendarea sau refuzul aprobării nu mai este necesar pentru a îndeplini obiectivele prevăzute la al treilea paragraf.
Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să suspende sau să refuze aprobarea menţionată în prezentul alineat la cererea unei FIU dintr-un alt stat membru.
(2)În cazul în care există suspiciunea că un cont bancar sau un cont de plăţi, un cont de criptoactive sau o relaţie de afaceri este legată de spălarea banilor sau de finanţarea terorismului, statele membre se asigură că FIU este împuternicită să ia măsuri urgente, direct sau indirect, pentru a suspenda utilizarea contului respectiv sau relaţia de afaceri pentru a conserva fondurile, a efectua analizele sale, a evalua dacă suspiciunea este confirmată şi, în caz afirmativ, a comunica rezultatele analizelor către autorităţile competente relevante pentru a permite adoptarea de măsuri adecvate.
Statele membre stabilesc perioada de suspendare aplicabilă activităţii analitice a FIU, care nu depăşeşte cinci zile lucrătoare. Statele membre pot stabili o perioadă mai lungă în cazul în care, în temeiul dreptului intern, FIU îndeplinesc funcţia de urmărire, punere sub sechestru, indisponibilizare sau confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni. În cazul în care se stabileşte o perioadă mai lungă de suspendare, statele membre se asigură că FIU îşi exercită funcţia sub rezerva unor garanţii naţionale adecvate, cum ar fi posibilitatea ca persoana al cărei cont bancar sau cont de plăţi, cont de criptoactive sau relaţie de afaceri este suspendată să conteste această suspendare în faţa unei instanţe.
Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să ridice suspendarea în orice moment în care ajung la concluzia că suspendarea nu mai este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la primul paragraf.
Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să suspende utilizarea unui cont sau o relaţie de afaceri astfel cum se menţionează la prezentul alineat, la cererea unei FIU dintr-un alt stat membru.
(3)Impunerea unei suspendări sau refuzul aprobării în conformitate cu prezentul articol nu atrage în niciun fel răspunderea FIU sau a directorului sau angajaţilor acesteia.
Art. 25: Instrucţiuni pentru monitorizarea tranzacţiilor sau activităţilor
Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să însărcineze entităţile obligate să monitorizeze, pentru o perioadă care urmează să fie specificată de FIU, tranzacţiile sau activităţile care sunt efectuate prin intermediul unuia sau mai multor conturi bancare sau conturi de plăţi sau conturi de criptoactive sau al altor relaţii de afaceri gestionate de entitatea obligată pentru persoanele care prezintă un risc semnificativ de spălare a banilor, de săvârşire a unei infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului. Statele membre se asigură, de asemenea, că FIU sunt împuternicite să însărcineze entitatea obligată să raporteze cu privire la rezultatele monitorizării.
Statele membre se asigură că FIU sunt împuternicite să impună măsurile de monitorizare menţionate la prezentul articol la cererea unei FIU dintr-un alt stat membru.
Art. 26: Semnalări către entităţile obligate
(1)Statele membre se asigură că FIU sunt în măsură să semnaleze entităţilor obligate informaţii relevante pentru aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2024/1624. Respectivele informaţii cuprind:
a)tipurile de tranzacţii sau activităţi care prezintă un risc semnificativ de spălare a banilor, de săvârşire a unei infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului;
b)persoanele specifice care prezintă un risc semnificativ de spălare banilor, de săvârşire a unei infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului;
c)zonele geografice specifice care prezintă un risc semnificativ de spălare a banilor, de săvârşire a unei infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului.
(2)Cerinţa menţionată la alineatul (1) se aplică pentru o perioadă stabilită în dreptul intern, care nu depăşeşte şase luni.
(3)FIU furnizează anual entităţilor obligate informaţii strategice cu privire la tipologii, indicatori de risc şi tendinţe în materie de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
Art. 27: Raportul anual al FIU
Fiecare stat membru se asigură că FIU proprie publică un raport anual cu privire la activităţile sale. Raportul conţine statistici privind:
(a)acţiunile întreprinse de FIU în urma rapoartelor privind tranzacţiile şi activităţile suspecte pe care le-a primit;
(b)rapoartele privind tranzacţiile suspecte transmise de entităţile obligate;
(c)semnalările transmise de supraveghetori şi registrele centrale;
(d)comunicările către autorităţile competente şi acţiunile întreprinse în urma acestor comunicări;
(e)solicitările transmise către alte FIU şi primite de la acestea;
(f)solicitările transmise către autorităţile competente menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 44 litera (c) din Regulamentul (UE) 2024/1624 şi primite de la acestea;
(g)resursele umane alocate;
(h)datele privind transferurile fizice transfrontaliere de numerar transmise de autorităţile vamale în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672.
Raportul menţionat la primul paragraf conţine, de asemenea, informaţii privind tendinţele şi tipologiile identificate în dosarele comunicate altor autorităţi competente. Informaţiile cuprinse în raport nu permit identificarea niciunei persoane fizice sau juridice.
Art. 28: Feedback din partea FIU
(1)Statele membre se asigură că FIU furnizează entităţilor obligate feedback cu privire la raportarea suspiciunilor în temeiul articolului 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624. Acest feedback se referă cel puţin la calitatea informaţiilor furnizate, la caracterul oportun al raportării, la descrierea suspiciunii şi la documentaţia furnizată în etapa de transmitere.
Feedbackul în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca referindu-se la fiecare raport prezentat de entităţile obligate.
FIU furnizează feedback cel puţin o dată pe an, indiferent dacă este furnizat entităţii obligate individuale sau unor grupuri ori categorii de entităţi obligate, luând în considerare numărul total de tranzacţii suspecte raportate de entităţile obligate.
Feedbackul se pune şi la dispoziţia supraveghetorilor pentru a le permite să efectueze supravegherea bazată pe riscuri în conformitate cu articolul 40.
FIU informează anual ACSB cu privire la furnizarea de feedback entităţilor obligate în temeiul prezentului articol şi furnizează statistici privind numărul de rapoarte privind tranzacţiile suspecte transmise de categoriile de entităţi obligate.
Până la 10 iulie 2028, ACSB emite recomandări adresate FIU cu privire la cele mai bune practici şi abordări în ceea ce priveşte furnizarea de feedback, inclusiv cu privire la tipul şi frecvenţa feedbackului.
Obligaţia de a furniza feedback nu trebuie să pericliteze activitatea analitică în curs desfăşurată de FIU sau eventuala investigaţie sau acţiune administrativă deschisă ca urmare a comunicării de către FIU şi nu trebuie să afecteze aplicabilitatea cerinţelor privind protecţia datelor şi confidenţialitatea.
(2)Statele membre se asigură că FIU furnizează autorităţilor vamale feedback, cel puţin o dată pe an, cu privire la eficacitatea informaţiilor transmise în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672 şi la acţiunile subsecvente acestor informaţii.
Art. 29: Cooperarea dintre FIU
Statele membre se asigură că FIU cooperează între ele în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de statutul lor organizaţional.
Art. 30: Canale de comunicare protejate
(1)Se instituie un sistem pentru schimbul de informaţii între FIU statelor membre (denumit în continuare "FIU.net"). FIU.net asigură comunicarea securizată şi schimbul de informaţii securizat şi este capabil să producă o înregistrare scrisă a tuturor activităţilor de prelucrare. FIU.net poate fi utilizat şi pentru comunicările cu omologii din ţări terţe ai FIU, cu alte autorităţi şi cu organe, oficii şi agenţii ale Uniunii. FIU.net este administrat de ACSB.
FIU.net este utilizat pentru schimbul de informaţii dintre FIU şi ACSB în scopul efectuării analizelor comune în temeiul articolului 32 din prezenta directivă şi al articolului 40 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(2)Statele membre se asigură că FIU fac schimb de informaţii în temeiul articolelor 31 şi 32 prin intermediul FIU.net. În cazul unei defecţiuni tehnice a FIU.net, informaţiile se transmit prin orice alte mijloace adecvate care asigură un nivel ridicat de securitate şi de protecţie a datelor.
Schimburile de informaţii între FIU şi omologii lor din ţări terţe care nu sunt conectaţi la FIU.net au loc prin canale protejate de comunicare.
(3)Statele membre se asigură că, în scopul de a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în prezenta directivă, FIU cooperează cât mai mult posibil în aplicarea tehnologiilor de ultimă generaţie, în conformitate cu dreptul lor intern.
Statele membre se asigură, de asemenea, că FIU cooperează cât mai mult posibil cu privire la aplicarea soluţiilor dezvoltate şi gestionate de ACSB în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) litera (i), cu articolul 45 alineatul (1) litera (d) şi cu articolul 47 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(4)Statele membre se asigură că FIU sunt în măsură să utilizeze funcţionalităţile FIU.net pentru a corela, pe baza unui rezultat pozitiv/negativ (hit/no hit), datele pe care le pun la dispoziţie în FIU.net cu datele puse la dispoziţie în sistemul respectiv de către alte FIU şi organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, în măsura în care o astfel de corelare se încadrează în mandatele respective ale acelor organe, oficii şi agenţii ale Uniunii.
(5)ACSB poate suspenda accesul unei FIU sau al unui omolog dintr-o ţară terţă sau al unui organ, oficiu sau agenţie a Uniunii la FIU.net în cazul în care are motive să creadă că un astfel de acces ar pune în pericol punerea în aplicare a prezentului capitol şi securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor deţinute de FIU şi schimbate prin intermediul FIU.net, inclusiv în cazul în care există preocupări legate de independenţa şi autonomia unei FIU.
Art. 31: Schimbul de informaţii între FIU
(1)Statele membre se asigură că FIU fac schimb, în mod spontan sau la cerere, de orice informaţii care pot fi relevante pentru prelucrarea sau analizarea de către acestea a informaţiilor legate de spălarea banilor, de infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţarea terorismului şi de persoanele fizice sau juridice implicate, indiferent de tipul de infracţiuni premisă care poate fi implicat şi chiar dacă tipul de infracţiuni premisă care poate fi implicat nu este identificat în momentul schimbului.
În cerere, se indică faptele relevante, contextul, motivele cererii, legăturile cu ţara FIU solicitate şi modul în care se vor utiliza informaţiile cerute.
În cazul în care o FIU primeşte un raport în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1624 care priveşte un alt stat membru, aceasta transmite imediat raportul sau toate informaţiile relevante obţinute din raport către FIU din celălalt stat membru.
(2)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare specifică formatul care trebuie utilizat pentru schimbul de informaţii menţionat la alineatul (1).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(3)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare precizează relevanţa şi criteriile de selecţie atunci când se stabileşte dacă un raport prezentat în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1624 se referă la un alt stat membru, astfel cum se menţionează la alineatul (1) al treilea paragraf de la prezentul articol.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(4)Până la 10 iulie 2028, ACSB emite orientări adresate FIU-urilor cu privire la procedurile care trebuie instituite pentru transmiterea şi primirea unui raport în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1624 care se referă la un alt stat membru, precum şi la acţiunile subsecvente care trebuie întreprinse ca urmare a raportului respectiv.
(5)Statele membre se asigură că FIU căreia i se adresează cererea este obligată să facă uz de toate competenţele sale disponibile, pe care le-ar utiliza în mod normal pe plan intern pentru primirea şi analizarea informaţiilor, atunci când răspunde la o cerere de informaţii menţionată la alineatul (1) din partea unei alte FIU.
Atunci când o FIU doreşte să obţină informaţii suplimentare de la o entitate obligată stabilită într-un alt stat membru şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului membru al unităţii, cererea este adresată către FIU din statul membru pe teritoriul căruia este stabilită entitatea obligată. Respectiva FIU obţine informaţiile în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 şi transferă răspunsurile cu promptitudine.
(6)Statele membre se asigură că, în cazul în care unei FIU i se solicită să furnizeze informaţii în temeiul alineatului (1), aceasta răspunde cererii cât mai curând posibil şi, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii în cazul în care informaţiile solicitate fie se află în posesia FIU, fie sunt păstrate într-o bază de date sau într-un registru care este direct accesibil FIU solicitate. În cazuri excepţionale, justificate în mod corespunzător, acest termen poate fi prelungit la maximum 10 zile lucrătoare. În cazul în care FIU solicitată nu este în măsură să obţină informaţiile solicitate, aceasta informează în acest sens FIU solicitantă.
(7)Statele membre se asigură că, în cazuri excepţionale, justificate şi urgente şi, prin derogare de la alineatul (6), în cazul în care, în temeiul alineatului (1), unei FIU i se solicită să furnizeze informaţii care fie sunt păstrate într-o bază de date sau într-un registru şi sunt direct accesibile FIU solicitate, fie se află deja în posesia acesteia, FIU solicitată furnizează informaţiile respective în termen de cel mult o zi lucrătoare de la primirea cererii.
În cazul în care FIU solicitată nu poate să răspundă în termen de o zi lucrătoare sau nu poate accesa informaţiile direct, aceasta furnizează o justificare. În cazul în care furnizarea informaţiilor solicitate în termen de o zi lucrătoare ar reprezenta o sarcină disproporţionată pentru FIU solicitată, aceasta poate amâna furnizarea informaţiilor. În acest caz, FIU solicitată informează imediat FIU solicitantă cu privire la o astfel de amânare. FIU solicitată poate prelungi cu maximum trei zile lucrătoare termenul pentru a răspunde la o solicitare de informaţii.
(8)O FIU poate refuza să facă schimb de informaţii numai în circumstanţe excepţionale, în care schimbul respectiv ar putea fi contrar principiilor fundamentale ale dreptului său intern. Circumstanţele excepţionale sunt specificate într-un mod care previne atât utilizarea abuzivă a informaţiilor, cât şi limitările nejustificate ale schimbului liber de informaţii în scopuri analitice.
Până la 10 iulie 2028, statele membre transmit o notificare Comisiei privind circumstanţele excepţionale menţionate la primul paragraf. Statele membre actualizează aceste notificări în cazul în care apar modificări ale circumstanţelor excepţionale identificate la nivel naţional.
Comisia publică lista consolidată a notificărilor menţionate la al doilea paragraf.
(9)Până la 10 iulie 2029, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care evaluează dacă circumstanţele excepţionale notificate în temeiul alineatului (8) sunt justificate.
Art. 32: Analize comune
(1)Statele membre se asigură că FIU lor sunt în măsură să efectueze analize comune ale tranzacţiilor şi activităţilor suspecte.
(2)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, FIU relevante, asistate de ACSB în conformitate cu articolul 40 din Regulamentul (UE) 2024/1620, constituie o echipă de analiză comună pentru un scop specific şi o perioadă limitată, care poate fi prelungită de comun acord, pentru a efectua analize operaţionale ale tranzacţiilor sau activităţilor suspecte care implică una sau mai multe dintre FIU care constituie echipa.
(3)Se poate constitui o echipă de analiză comună în cazul în care:
a)analizele operaţionale ale unei FIU necesită analize dificile şi solicitante care au legături cu alte state membre;
b)o serie de FIU efectuează analize operaţionale în cazuri ale căror circumstanţe justifică o acţiune concertată în statele membre implicate.
Oricare FIU în cauză sau ACSB poate solicita constituirea unei echipe de analiză comună în temeiul articolului 44 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(4)Statele membre se asigură că membrul personalului FIU proprii repartizat echipei de analiză comună este în măsură, în conformitate cu dreptul intern aplicabil şi în limitele competenţei membrului personalului, să furnizeze echipei informaţiile de care dispune FIU proprie în scopul analizei pe care o efectuează echipa.
(5)În cazul în care echipa de analiză comună are nevoie de asistenţă din partea unei alte FIU decât cele care fac parte din echipă, echipa ar putea solicita respectivei FIU:
a)să se alăture echipei de analiză comună;
b)să transmită cunoştinţe financiare şi informaţii financiare echipei de analiză comună.
(6)Statele membre se asigură că FIU sunt în măsură să invite părţi terţe, inclusiv organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, să participe la analizele comune, după caz, în scopul analizelor comune şi în cazul în care o astfel de participare se încadrează în mandatele fiecăreia dintre părţile terţe respective.
Statele membre se asigură că FIU care participă la analizele comune stabilesc condiţiile care se aplică în ceea ce priveşte participarea terţilor şi pun în aplicare măsuri care garantează confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor partajate. Statele membre se asigură că informaţiile care fac obiectul schimbului sunt utilizate exclusiv în scopurile pentru care a fost efectuată analiza comună respectivă.
Art. 33: Utilizarea de către FIU-uri a informaţiilor schimbate între acestea
Informaţiile şi documentele primite în temeiul articolelor 29, 31 şi 32 se utilizează pentru realizarea sarcinilor FIU, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă. Atunci când face schimb de informaţii şi documente în temeiul articolelor 29 şi 31, FIU emitentă poate impune restricţii şi condiţii pentru utilizarea informaţiilor respective, cu excepţia cazului în care transmiterea constă într-un raport prezentat de o entitate obligată în temeiul articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau în informaţii derivate din acesta, care se referă la un alt stat membru în care entitatea obligată îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii şi care nu include nicio legătură cu statul membru al FIU emitente. FIU destinatară se conformează respectivelor restricţii şi condiţii.
Statele membre se asigură că FIU desemnează cel puţin o persoană sau un punct de contact, responsabil pentru primirea solicitărilor de informaţii din partea FIU din alte state membre.
Art. 34: Aprobarea comunicării mai departe a informaţiilor schimbate între FIU
(1)Statele membre se asigură că informaţiile care fac obiectul schimbului de informaţii în temeiul articolelor 29, 31 şi 32 sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate sau furnizate şi că orice comunicare a informaţiilor respective de către FIU destinatară către orice alte autorităţi, agenţii sau departamente, precum şi orice utilizare a acestor informaţii în alte scopuri decât cele aprobate iniţial face obiectul aprobării prealabile a FIU care a furnizat informaţiile.
Cerinţele de la primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul în care informaţiile furnizate de FIU constau într-un raport prezentat de o entitate obligată în temeiul articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1624 care se referă la un alt stat membru în care entitatea obligată îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii şi care nu are nicio legătură cu statul membru al FIU care a furnizat informaţiile.
(2)Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă din partea FIU solicitate pentru ca informaţiile să fie comunicate autorităţilor competente este acordată cu promptitudine şi în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi indiferent dacă infracţiunea premisă a fost identificată sau nu. FIU solicitată nu refuză să îşi dea aprobarea pentru o astfel de comunicare decât dacă aceasta ar depăşi domeniul de aplicare al dispoziţiilor care i se aplică în materie de CSB/CFT sau dacă ar putea afecta o investigaţie sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-şi da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Cazurile în care FIU pot refuza să îşi dea aprobarea sunt prevăzute într-un mod care previne atât utilizarea abuzivă a informaţiilor, cât şi limitările nejustificate ale comunicării informaţiilor către autorităţile competente.
(3)Până la 10 iulie 2028, statele membre informează Comisia cu privire la circumstanţele excepţionale în care comunicarea nu ar respecta principiile fundamentale ale dreptului intern menţionate la alineatul (2). Statele membre actualizează aceste notificări în cazul în care apar modificări ale circumstanţelor excepţionale identificate la nivel naţional.
Comisia publică lista consolidată a notificărilor menţionate la primul paragraf.
(4)Până la 10 iulie 2029, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care evaluează dacă circumstanţele excepţionale notificate în temeiul alineatului (3) sunt justificate.
Art. 35: Efectul dispoziţiilor de drept penal
Diferenţele dintre definiţiile din dreptul intern ale infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor nu afectează capacitatea FIU de a oferi asistenţă unei alte FIU şi nu limitează schimbul, comunicarea şi utilizarea informaţiilor în temeiul articolelor 31, 32, 33 şi 34.
Art. 36: Confidenţialitatea raportării
(1)Statele membre se asigură că FIU dispun de mecanisme pentru a proteja identitatea entităţilor obligate şi a angajaţilor acestora sau a persoanelor aflate într-o poziţie echivalentă, inclusiv a agenţilor şi a distribuitorilor, care raportează suspiciuni în temeiul articolului 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1624.
(2)Statele membre se asigură că FIU nu divulgă sursa raportării menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol atunci când răspund cererilor de informaţii din partea autorităţilor competente în temeiul articolului 22 sau atunci când comunică rezultatele analizelor lor în temeiul articolului 19. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului procesual penal naţional aplicabil.