Art. 13. - Art. 13: Procedura de verificare şi recunoaştere reciprocă a unui interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali - Directiva 1640/31-mai-2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi de modificare şi abrogare a Directivei (UE) 2015/849
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 19 Iunie 2024
Art. 13: Procedura de verificare şi recunoaştere reciprocă a unui interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali
(1)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale menţionate la articolul 10 iau măsuri pentru a verifica existenţa interesului legitim menţionat la articolul 12 pe baza documentelor, a informaţiilor şi a datelor obţinute de la persoana fizică sau juridică care solicită acces la registrul central (denumit în continuare "solicitant") şi, dacă este necesar, a informaţiilor de care dispun în temeiul articolului 12 alineatul (3).
(2)Existenţa unui interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali se stabileşte luând în considerare:
a)funcţia sau ocupaţia solicitantului şi,
b)cu excepţia persoanelor menţionate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf literele (a) şi (b), legătura cu entităţile juridice sau construcţiile juridice specifice ale căror informaţii sunt solicitate.
(3)Statele membre se asigură că, în cazul în care accesul la informaţii este solicitat de o persoană al cărei interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali în temeiul uneia dintre categoriile prevăzute la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf a fost deja verificat de registrul central unui alt stat membru, verificarea condiţiei prevăzute la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol este îndeplinită prin colectarea dovezii interesului legitim eliberate de registrul central al celuilalt stat membru.
Statele membre pot aplica procedura prevăzută la primul paragraf de la prezentul alineat categoriilor suplimentare identificate de alte state membre în temeiul articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf.
(4)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele verifică identitatea solicitanţilor ori de câte ori aceştia accesează registrele. În acest scop, statele membre se asigură că sunt disponibile procese suficiente pentru verificarea identităţii solicitantului, inclusiv permiţând utilizarea mijloacelor de identificare electronică şi a serviciilor de încredere calificate relevante, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (39).
(39)Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
(5)În sensul alineatului (2) litera (a), statele membre se asigură că registrele centrale dispun de mecanisme care permit accesul repetat al persoanelor cu un interes legitim la informaţiile privind beneficiarii reali, fără a fi necesar să se evalueze funcţia sau ocupaţia acestora ori de câte ori accesează informaţiile.
(6)Până la 10 noiembrie 2026, statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale efectuează verificarea menţionată la alineatul (1) şi oferă un răspuns solicitantului în termen de 12 zile lucrătoare.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul unui număr ridicat brusc de cereri de acces la informaţii privind beneficiarii reali în temeiul prezentului articol, termenul pentru furnizarea unui răspuns solicitantului poate fi prelungit cu 12 zile lucrătoare. În cazul în care, după expirarea prelungirii, numărul cererilor primite continuă să fie ridicat, termenul respectiv poate fi prelungit cu încă 12 zile lucrătoare.
Statele membre notifică în timp util Comisiei orice prelungire menţionată la al doilea paragraf.
În cazul în care entităţile responsabile de registrele centrale decid să acorde acces la informaţiile privind beneficiarii reali, acestea eliberează un certificat de acordare a accesului pentru o perioadă de trei ani. Entităţile responsabile de registrele centrale răspund oricăror cereri ulterioare de acces la informaţii privind beneficiarii reali din partea aceleiaşi persoane în termen de şapte zile lucrătoare.
(7)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale refuză o cerere de acces la informaţiile privind beneficiarii reali numai din unul dintre următoarele motive:
a)solicitantul nu a furnizat informaţiile sau documentele necesare în temeiul alineatului (1);
b)existenţa unui interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarii reali nu a fost dovedită;
c)în cazul în care, pe baza informaţiilor pe care le deţine, entitatea responsabilă de registrul central are motive rezonabile de îngrijorare cu privire la faptul că informaţiile nu vor fi utilizate în scopurile pentru care au fost solicitate sau că informaţiile vor fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu prevenirea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanţării terorismului;
d)se aplică una sau mai multe din situaţiile menţionate la articolul 15;
e)în cazurile menţionate la alineatul (3), interesul legitim de a avea acces la informaţiile privind beneficiarii reali acordat de registrul central unui alt stat membru nu se extinde la scopurile pentru care sunt solicitate informaţiile;
f)în cazul în care solicitantul se află într-o ţară terţă şi răspunsul la cererea de acces la informaţii nu ar respecta dispoziţiile capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679.
Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale iau în considerare posibilitatea de a solicita informaţii sau documente suplimentare din partea solicitantului înainte de a refuza o cerere de acces din motivele enumerate la primul paragraf literele (a), (b), (c) şi (e). În cazul în care entităţile responsabile de registrele centrale solicită informaţii suplimentare, termenul pentru furnizarea unui răspuns se prelungeşte cu şapte zile lucrătoare.
(8)În cazul în care entităţile responsabile de registrele centrale refuză să acorde acces la informaţii în temeiul alineatului (7), statele membre impun ca acestea să îl informeze pe solicitant cu privire la motivele refuzului şi la dreptul său la o cale de atac. Entitatea responsabilă de registrul central documentează măsurile luate pentru a evalua cererea şi pentru a obţine informaţii suplimentare în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf.
Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale pot revoca accesul în cazul în care oricare dintre motivele enumerate la alineatul (7) apar sau devin cunoscute de entitatea responsabilă de registrul central după acordarea acestui acces, inclusiv, dacă este cazul, pe baza revocării de către un registru central dintr-un alt stat membru.
(9)Statele membre se asigură că au instituit căi de atac judiciare sau administrative pentru a contesta refuzul sau revocarea accesului în temeiul alineatului (7).
(10)Statele membre se asigură că entităţile responsabile de registrele centrale pot repeta din când în când verificarea funcţiei sau ocupaţiei identificate la alineatul (2) litera (a) şi, în orice caz, nu mai devreme de 12 luni de la acordarea accesului, cu excepţia cazului în care entitatea responsabilă de registrul central are motive întemeiate să creadă că interesul legitim nu mai există.
(11)Statele membre impun persoanelor cărora li s-a acordat accesul în temeiul prezentului articol să notifice entităţii responsabile de registrul central modificările care pot declanşa încetarea unui interes legitim valid, inclusiv modificările referitoare la funcţia sau ocupaţia lor.
(12)Statele membre pot alege să pună la dispoziţia solicitanţilor informaţiile privind beneficiarii reali deţinute în registrele lor centrale, cu condiţia plăţii unei taxe, care se limitează la ceea ce este strict necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calităţii informaţiilor deţinute în registrele respective şi de punere la dispoziţie a informaţiilor. Taxele respective se stabilesc astfel încât să nu submineze accesul efectiv la informaţiile deţinute în registrele centrale.