Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare

Versiune de la: 28 Martie 2024

Dată act: 15-mai-2014

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) a fost modificată în mod substanţial de mai multe ori (⁵). Deoarece urmează să se efectueze modificări suplimentare, este necesar să se procedeze la reformarea acesteia, din motive de claritate.

(2)Directiva 93/22/CEE a Consiliului (⁶) urmărea crearea unui mediu în care firmele de investiţii şi băncile autorizate să poată să furnizeze anumite servicii sau să înfiinţeze sucursale în alte state membre pe baza autorizaţiei eliberate de statul lor membru de origine şi sub supravegherea exercitată de acesta. În acest sens, directiva menţionată anterior încerca să armonizeze condiţiile iniţiale de autorizare şi de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii, inclusiv normele de conduită. De asemenea, aceasta prevedea armonizarea anumitor norme aferente funcţionării pieţelor reglementate.

(3)În ultimii ani, investitorii apelează din ce în ce mai mult la pieţele financiare, în care găsesc o gamă largă de servicii şi instrumente, a căror complexitate a crescut. Această evoluţie justifică o extindere a cadrului juridic al Uniunii, care ar trebui să includă toate activităţile oferite investitorilor. În acest sens, trebuie prevăzut nivelul de armonizare necesar pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protecţie şi pentru a permite firmelor de investiţii să îşi furnizeze serviciile în întreaga Uniune, care reprezintă o piaţă internă, pe baza supravegherii exercitate în statul membru de origine. Prin urmare, Directiva 93/22/CEE a fost înlocuită cu Directiva 2004/39/CE.

(4)Criza financiară a evidenţiat deficienţele în funcţionarea şi transparenţa pieţelor financiare. Evoluţia pieţelor financiare a evidenţiat necesitatea consolidării cadrului de reglementare în ceea ce priveşte pieţele instrumentelor financiare, inclusiv în cazul tranzacţiilor extrabursiere (over-the-counter - OTC) de pe aceste pieţe, pentru a spori gradul de transparenţă, protecţia acordată investitorilor, gradul de încredere, pentru a aborda domeniile nereglementate, precum şi pentru a conferi autorităţilor de supraveghere competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile.

(5)Organismele de reglementare la nivel internaţional sunt unanim de acord că existenţa unor deficienţe ale guvernanţei corporative în mai multe instituţii financiare, inclusiv absenţa unor mecanisme de control eficace în cadrul acestora, a fost unul dintre factorii determinanţi ai crizei financiare. Asumarea în mod excesiv şi imprudent a unor riscuri poate duce la colapsul unor instituţii financiare şi la probleme sistemice în statele membre şi la nivel global. Conduita incorectă a societăţilor care furnizează servicii clienţilor poate crea prejudicii investitorilor şi poate conduce la pierderea încrederii acestora. Pentru a aborda problema potenţialelor prejudicii cauzate de deficienţele mecanismelor de guvernanţă corporativă, Directiva 2004/39/CE ar trebui completată cu principii mai detaliate şi standarde minime. Respectivele principii şi standarde ar trebui să se aplice având în vedere natura, dimensiunile şi complexitatea firmelor de investiţii.

(7)Directiva 2004/39/CE ar trebui să fie parţial reformată prin prezenta directivă şi parţial înlocuită prin Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹). Cele două instrumente juridice luate împreună ar trebui să constituie cadrul juridic de reglementare a cerinţelor aplicabile firmelor de investiţii, pieţelor reglementate, furnizorilor de servicii de raportare de date, precum şi societăţilor din ţări terţe care furnizează servicii de investiţii sau desfăşoară activităţi de investiţii în Uniune. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată împreună cu regulamentul respectiv. Prezenta directivă ar trebui să conţină dispoziţiile care reglementează autorizarea activităţii, achiziţia de participaţii calificate, exercitarea libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a furniza servicii, condiţiile de funcţionare ale firmelor de investiţii pentru asigurarea protecţiei investitorilor, competenţele autorităţilor de supraveghere din statele membre de origine şi gazdă şi regimul de sancţiuni. Având în vedere că obiectivul principal şi obiectul prezentei directive reprezintă armonizarea dispoziţiilor de drept intern privind domeniile menţionate, aceasta ar trebui să se bazeze pe articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Adoptarea acestor dispoziţii sub forma unei directive este adecvată pentru a permite, atunci când este necesar, adaptarea dispoziţiilor de punere în aplicare din domeniile reglementate de prezenta directivă în funcţie de particularităţile pieţei şi ale sistemului juridic din fiecare stat membru.

(9)Domeniul instrumentelor financiare va include contractele de energie care pot fi decontate prin livrare fizică tranzacţionate într-un sistem organizat de tranzacţionare (organised trading facility - OTF), cu excepţia celor deja reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²). Au fost luate o serie de măsuri pentru a reduce impactul includerii acestor contracte asupra firmelor care tranzacţionează aceste produse. Respectivele firme sunt în prezent exonerate de cerinţele în materie de fonduri proprii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (³), iar această exonerare va face obiectul revizuirii conform articolului 493 alineatul (1) din respectivul regulament, înainte de a expira, cel târziu la sfârşitul anului 2017. Respectivelor contracte având calitatea de instrumente financiare, urmează să li se aplice încă de la început legislaţia privind pieţele financiare, ceea ce înseamnă că cerinţele privind limitarea poziţiilor, raportarea tranzacţiilor şi abuzul de piaţă s-ar aplica de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Cu toate acestea, se prevede o perioadă de tranziţie de 42 de luni pentru aplicarea obligaţiei de compensare şi a cerinţelor de marjă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴).

(10)Limitarea domeniului de aplicare în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate pe mărfuri tranzacţionate pe un OTF şi decontate prin livrare fizică ar trebui restrânsă, pentru a evita o lacună care poate conduce la un arbitraj de reglementare. Prin urmare, este necesar să se prevadă un act delegat prin care să se specifice în detaliu semnificaţia expresiei "trebuie decontate prin livrare fizică", ţinând seama cel puţin de introducerea unei obligaţii legale opozabile de a livra fizic care să nu poată fi eludată şi care să excludă posibilitatea de decontare în numerar sau de compensare a tranzacţiilor mai puţin în caz de forţă majoră, de neîndeplinire a obligaţiilor sau incapacitate de respectare a obligaţiilor cu bună-credinţă.

(11)Pe pieţele secundare spot de tranzacţionare a certificatelor de emisii (EU Allowance - EUA) au existat practici frauduloase care pot să submineze încrederea în sistemele de comercializare a certificatelor de emisii instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), în prezent luându-se măsuri pentru a consolida sistemul registrelor de EUA şi a institui condiţii mai stricte pentru deschiderea conturilor de tranzacţionare a acestor certificate. Pentru a consolida integritatea acestor pieţe şi pentru a garanta funcţionarea lor eficientă, inclusiv supravegherea amplă a activităţilor de tranzacţionare, este oportună completarea măsurilor adoptate prin Directiva 2003/87/CE prin includerea integrală a certificatelor de emisii în domeniul de aplicare al prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), clasificându-le drept instrumente financiare.

(13)Este necesară instituirea unui cadru de reglementare global care să reglementeze executarea tranzacţiilor cu instrumente financiare, oricare ar fi metodele de tranzacţionare utilizate în acest scop, pentru a garanta o calitate sporită de executare a tranzacţiilor investitorilor şi pentru a păstra integritatea şi eficienţa globală a sistemului financiar. Prin urmare, se impune adoptarea unui cadru de reglementare coerent şi adaptat riscurilor aplicabil principalelor tipuri de sisteme de executare a ordinelor utilizate în prezent pe piaţa financiară europeană. Este necesar să se recunoască apariţia, în paralel cu pieţele reglementate, a unei noi generaţii de sisteme organizate de tranzacţionare, cărora ar trebui să li se aplice anumite obligaţii care vizează menţinerea funcţionării eficiente şi ordonate a pieţelor financiare şi asigurarea faptului că aceste sisteme organizate de tranzacţionare nu beneficiază de pe urma unor lacune de reglementare.

(14)Toate locurile de tranzacţionare, şi anume pieţele reglementate, sistemele multilaterale de tranzacţionare (multilateral trading facilities - MTF-uri) şi OTF-urile, ar trebui să instituie reguli transparente şi nediscriminatorii care să reglementeze accesul la sistem. Cu toate acestea, în timp ce pieţelor reglementate şi MTF-urilor ar trebui să li se aplice cerinţe similare privind acceptarea de membri sau participanţi, OTF-urile ar trebui să poată să stabilească şi să restricţioneze accesul, printre altele, pe baza rolului şi a obligaţiilor pe care le au faţă de clienţii lor. În acest sens, locurile de tranzacţionare ar trebui să poată specifica parametrii care guvernează sistemul, cum ar fi timpul minim de latenţă, cu condiţia ca acest lucru să se realizeze într-un mod deschis şi transparent şi să nu implice un tratament discriminatoriu aplicat din partea operatorului platformei.

(17)Operatorii independenţi ar trebui definiţi ca fiind acele firme de investiţii care, în mod organizat, frecvent, sistematic şi substanţial, tranzacţionează pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor în afara unei pieţe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF. Pentru a asigura aplicarea obiectivă şi eficace a acestei definiţii în cazul firmelor de investiţii, orice tranzacţie bilaterală efectuată cu clienţii ar trebui să fie relevantă şi ar trebui adăugate criterii pentru identificarea firmelor de investiţii care trebuie să se înregistreze ca operatori independenţi. În timp ce locurile de tranzacţionare sunt mecanisme în care interese multiple de vânzare şi cumpărare ale unor terţi interacţionează în cadrul sistemului, unui operator independent nu ar trebui să i se permită să reunească interese de vânzare şi cumpărare ale unor terţi în mod similar, din punct de vedere funcţional, unui loc de tranzacţionare.

(18)Persoanele care îşi administrează propriile active şi întreprinderi şi care nu furnizează niciun serviciu de investiţii sau nu exercită nicio altă activitate de investiţii decât tranzacţionarea pe cont propriu a instrumentelor financiare care nu sunt instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentei directive, cu excepţia cazului în care sunt formatori de piaţă, participanţi sau membri ai unei pieţe reglementate sau ai unui MTF sau au acces electronic direct la un loc de tranzacţionare, utilizează o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă sau tranzacţionează pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor lor.

(20)Persoanele care tranzacţionează instrumente financiare pe cont propriu, inclusiv formatorii de piaţă pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu excepţia persoanelor care tranzacţionează pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor, sau care furnizează servicii de investiţii privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau certificatele de emisii sau instrumentele financiare derivate pe acestea clienţilor sau furnizorilor activităţii lor principale nu ar trebui să intre să intre sub incidenţa prezentei directive, cu condiţia ca această activitate să fie o activitate auxiliară în raport cu activitatea lor principală, activitate principală care, la nivel de grup, nu constituie nici furnizare de servicii de investiţii în sensul prezentei directive, şi nici activităţi bancare în sensul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sau formarea pieţei instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, şi ca persoanele respective să nu utilizeze o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă. Criteriile tehnice pentru stabilirea caracterului auxiliar al unei activităţi faţă de activitatea principală ar trebui clarificate prin standarde tehnice de reglementare, ţinând seama de criteriile specificate în prezenta directivă.

Criteriile respective ar trebui să garanteze că societăţile nefinanciare care tranzacţionează instrumente financiare într-un mod care nu este proporţional cu nivelul investiţiilor în activitatea principală intră sub incidenţa prezentei directive. În acest scop, respectivele criterii ar trebui să ţină seama cel puţin de necesitatea ca activităţile auxiliare să reprezinte o proporţie minoritară din activităţile desfăşurate la nivelul grupului şi de dimensiunea activităţii lor de tranzacţionare în raport cu activitatea globală de tranzacţionare de pe piaţă pentru clasa de active respectivă. Este oportun ca, în cazul în care obligaţia de furniza lichidităţi la un loc de tranzacţionare este impusă de autorităţile de reglementare în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative de la nivelul Uniunii sau de la nivel naţional sau este impusă de locurile de tranzacţionare, tranzacţiile încheiate pentru a respecta o astfel de obligaţie ar trebui să fie excluse din evaluarea calităţii auxiliare a activităţii.

(21)În sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, ambele acte reglementând atât instrumentele financiare derivate extrabursiere, cât şi pe cele tranzacţionate la bursă, în sensul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, activităţile considerate a fi măsurabile în mod obiectiv ca reducând riscurile direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanţare a trezoreriei şi de tranzacţiile intragrup ar trebui avute în vedere în concordanţă cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(22)Persoanele care tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii şi instrumente financiare derivate pe acestea pot, de asemenea, să tranzacţioneze alte instrumente financiare în cadrul activităţilor lor comerciale de gestionare a riscului de trezorerie pentru a se proteja de riscuri precum cele privind cursul de schimb valutar. Prin urmare, este important să se clarifice faptul că exonerările se aplică în mod cumulativ. De exemplu, exonerarea de la articolul 2 alineatul (1) litera (j) poate fi coroborată cu exonerarea de la articolul 2 alineatul (1) litera (d).

(23)Cu toate acestea, pentru a evita o potenţială utilizare abuzivă a exonerărilor, formatorii de piaţă pentru instrumente financiare alţii decât formatorii de piaţă pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu condiţia ca activitatea acestora de formator de piaţă să fie auxiliară activităţii lor principale considerate la nivelul grupului şi ca aceştia să nu utilizeze o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă, ar trebui să intre sub incidenţa prezentei directive şi nu ar trebui să poată beneficia de exonerare. Persoanele care tranzacţionează pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor sau care utilizează o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă, ar trebui să intre, de asemenea, sub incidenţa prezentei directive şi nu ar trebui să poată beneficia de exonerare.

(24)Tranzacţionarea pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor ar trebui să includă executarea de către societăţi a ordinelor de la clienţi diferiţi prin corelarea acestora efectuând cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu (tranzacţionare de tipul back-to-back), iar aceste societăţi ar trebui considerate ca acţionând pe cont propriu şi ar trebui să intre sub incidenţa dispoziţiilor din prezenta directivă care reglementează atât executarea de ordine în numele clienţilor, cât şi tranzacţionarea pe cont propriu.

(27)Se impune excluderea din domeniul de aplicare al prezentei directive a întreprinderilor de asigurări ale căror activităţi fac obiectul unei supravegheri adecvate de către autorităţile competente în materie de control prudenţial şi care sunt reglementate de Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) atunci când desfăşoară activităţile menţionate în directiva respectivă.

(29)Unele întreprinderi locale de utilităţi din domeniul energiei şi unii operatori de instalaţii industriale care intră sub incidenţa sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii îşi grupează şi îşi externalizează activităţile de tranzacţionare filialelor neconsolidate pentru a se proteja împotriva riscurilor comerciale. Aceste întreprinderi mixte nu furnizează niciun alt serviciu şi îndeplinesc exact aceeaşi funcţie ca persoanele menţionate la considerentul 28. Pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile, ar trebui să poată fi, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive întreprinderile mixte deţinute în comun de companii locale de utilităţi sau de operatorii din domeniul energetic definiţi la articolul 3 litera (f) din Directiva 2003/87/CE care nu furnizează decât servicii de investiţii pentru respectivele întreprinderi locale de utilităţi sau operatori din domeniul energetic definiţi la articolul 3 litera (f) din Directiva 2003/87/CE, cu condiţia ca întreprinderile locale de utilităţi sau operatorii în cauză să fie exceptaţi în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (j) dacă realizează ei înşişi aceste servicii de investiţii. Cu toate acestea, pentru a garanta existenţa unor măsuri de protecţie adecvate şi pentru a garanta că investitorii sunt protejaţi în mod corespunzător, statele membre care aleg să exonereze astfel de întreprinderi mixte ar trebui să le aplice acestora din urmă cerinţe cel puţin echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, în special în etapa de autorizare, la evaluarea reputaţiei şi a experienţei lor şi a caracterului adecvat al tuturor acţionarilor, la revizuirea condiţiilor de autorizare iniţială şi la supravegherea continuă, precum şi cu privire la obligaţiile de conduită profesională.

(33)Pentru a clarifica regimul exonerărilor acordate Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), altor organisme naţionale care îndeplinesc funcţii similare şi organismelor care intervin în gestionarea datoriei publice, este oportun ca respectivele exonerări să se limiteze la organismele şi instituţiile care îşi îndeplinesc funcţiile în conformitate cu legislaţia unui stat membru sau în conformitate cu dreptul Uniunii, precum şi la organismele internaţionale la care au aderat unul sau mai multe state membre, care au scopul de a mobiliza fonduri şi de a oferi asistenţă financiară în beneficiul membrilor lor care sunt afectaţi sau ameninţaţi de probleme grave de finanţare, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate.

(35)Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive operatorii de transport şi de sistem definiţi la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sau la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), atunci când aceştia îşi îndeplinesc sarcinile în temeiul directivelor menţionate sau al Regulamentului (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (³) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) sau conform codurilor de reţea sau orientărilor adoptate în conformitate cu actele legislative respective. Potrivit actelor legislative respective, operatorii de transport şi de sistem au obligaţii şi responsabilităţi specifice, sunt supuşi unei atestări specifice şi sunt supravegheaţi de autorităţile sectoriale competente. Operatorii de transport şi de sistem ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o astfel de exonerare în cazurile în care utilizează alte persoane care acţionează ca furnizori de servicii în numele lor pentru a îndeplini sarcina care le revine în temeiul actelor legislative respective ori conform codurilor de reţea sau orientărilor adoptate în conformitate cu regulamentele respective. Operatorii de transport şi de sistem nu ar trebui să poată beneficia de o astfel de exonerare atunci când furnizează servicii de investiţii sau exercită activităţi cu instrumente financiare, inclusiv atunci când exploatează o platformă de tranzacţionare secundară cu drepturi financiare de transport.

(36)Pentru a beneficia de exonerările prevăzute de prezenta directivă, persoana în cauză trebuie să îndeplinească în permanenţă condiţiile aferente. În special, în cazul în care o persoană furnizează servicii de investiţii sau exercită activităţi de investiţii şi este exceptată de la măsurile prevăzute de prezenta directivă întrucât aceste servicii sau activităţi, considerate la nivelul grupului, sunt auxiliare activităţii sale principale, persoana respectivă nu ar trebui să mai fie exceptată în cazul în care furnizarea serviciilor respective sau exercitarea activităţilor respective încetează să fie auxiliară activităţii sale principale.

(38)Instituţiile de credit care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE nu ar trebui să aibă nevoie de o altă autorizaţie în temeiul prezentei directive pentru a furniza servicii de investiţii sau a exercita activităţi de investiţii. În cazul în care o instituţie de credit decide să furnizeze servicii de investiţii sau să exercite activităţi de investiţii, autorităţile competente ar trebui să se asigure, înainte de a acorda autorizaţia în temeiul Directivei 2013/36/UE, că instituţia de credit respectă dispoziţiile pertinente ale prezentei directive.

(39)Depozitele structurate au apărut ca o formă de produs de investiţii, însă nu intră sub incidenţa niciunui act legislativ de la nivelul Uniunii privind protecţia investitorilor, în timp ce alte tipuri de investiţii structurate sunt reglementate de astfel de acte legislative. Prin urmare, este oportună consolidarea încrederii investitorilor şi uniformizarea abordării utilizate de reglementări în ceea ce priveşte distribuţia diferitelor pachete de produse de investiţii cu amănuntul în vederea asigurării unui nivel adecvat de protecţie a investitorilor la nivelul Uniunii. Din acest motiv, este oportună includerea depozitelor structurate în domeniul de aplicare al prezentei directive. În acest sens, este necesar să se precizeze că, având în vedere că depozitele structurate sunt o formă de produs de investiţii, acestea nu includ depozitele legate exclusiv de rate ale dobânzilor, precum Euribor sau Libor, indiferent dacă ratele dobânzilor respective sunt sau nu prestabilite ori dacă sunt fixe sau variabile. Aceste depozite ar trebui, aşadar, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(41)Depozitarii centrali pentru valori mobiliare (Central Securities Depositaries - CSD) sunt instituţii de importanţă sistemică pentru pieţele financiare care asigură înregistrarea iniţială a valorilor mobiliare, administrarea conturilor care conţin valorile mobiliare emise şi decontarea practic a tuturor tranzacţiilor cu valori mobiliare. CSD urmează să fie reglementaţi în mod specific de dreptul Uniunii şi constituie, în special, subiectul autorizării şi anumitor condiţii de funcţionare. Cu toate acestea, CSD pot presta, pe lângă serviciile principale menţionate în alte acte de drept al Uniunii, servicii şi activităţi de investiţii care sunt reglementate de prezenta directivă.

Pentru a garanta faptul că toate entităţile care prestează servicii şi activităţi de investiţii fac obiectul aceluiaşi cadru de reglementare, ar trebui să se garanteze faptul că respectivilor CSD nu li se aplică cerinţele prezentei directive privind autorizarea şi a anumitor condiţii de funcţionare, ci dreptul Uniunii care reglementează CSD care să garanteze că acestora li se aplică prezenta directivă atunci când prestează servicii de investiţii sau exercită activităţi de investiţii, în plus faţă de serviciile prevăzute de dreptul Uniunii.

(42)Pentru a spori gradul de protecţie a investitorilor la nivelul Uniunii, este oportună limitarea condiţiilor pe baza cărora statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive persoanele care furnizează servicii de investiţii unor clienţi, aceştia din urmă rămânând, în consecinţă, fără protecţie în temeiul prezentei directive. În special, este necesar să se solicite statelor membre să aplice persoanelor respective cerinţe cel puţin echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, în special în cursul etapei de autorizare a acestora, la evaluarea reputaţiei şi experienţei lor şi a caracterului adecvat al eventualilor acţionari, la analizarea condiţiilor pentru autorizarea iniţială şi la supravegherea continuă, precum şi cu privire la normele de conduită profesională.

(45)Firmele de investiţii şi instituţiile de credit care distribuie instrumente financiare pe care le emit ele însele nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentei directive atunci când furnizează clienţilor lor consultanţă de investiţii. Pentru a elimina incertitudinea şi pentru a spori gradul de protecţie a investitorilor, este oportun să se impună aplicarea prezentei directive în cazurile în care firmele de investiţii şi instituţiile de credit distribuie, pe piaţa primară, instrumente financiare emise de ele însele fără a furniza consultanţă. În acest scop, ar trebui extinsă definiţia serviciului de executare a ordinelor în numele clienţilor.

(46)Principiile recunoaşterii reciproce şi ale supravegherii exercitate de statul membru de origine reclamă ca autorităţile competente ale statelor membre să nu acorde autorizaţia sau să o retragă în cazul în care anumite elemente, precum conţinutul programului de activitate, distribuirea geografică sau activităţile exercitate efectiv, indică faptul că, în mod evident, firma de investiţii a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru pentru a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia intenţionează să îşi exercite sau îşi exercită majoritatea activităţilor. O firmă de investiţii care este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care se află sediul său social. O firmă de investiţii care nu este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care este situat sediul său principal. În plus, statele membre ar trebui să impună ca sediul central al unei firme de investiţii să fie întotdeauna situat în statul său membru de origine şi să funcţioneze efectiv în acest stat.

(47)Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) prevede criterii detaliate pentru evaluarea prudenţială a proiectelor de achiziţii într-o firmă de investiţii şi o procedură pentru aplicarea acestora. Pentru a asigura securitatea juridică, claritatea şi predictibilitatea în ceea ce priveşte procesul de evaluare, precum şi rezultatul acestuia, este oportună confirmarea criteriilor şi a procesului de evaluare prudenţială prevăzute de respectiva directivă.

Mai precis, autorităţile competente ar trebui să facă o evaluare a caracterului adecvat al potenţialului achizitor şi a solidităţii din punct de vedere financiar a proiectului de achiziţie, pe baza următoarelor criterii: reputaţia potenţialului achizitor; reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea firmei de investiţii în urma achiziţiei propuse; soliditatea financiară a potenţialului achizitor; capacitatea firmei de investiţii de a respecta cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta directivă şi de alte directive, în special Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(¹) şi Directiva 2013/36/UE; existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că a fost sau este săvârşită o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) sau că proiectul de achiziţie ar putea spori un astfel de risc.

(¹)Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

(49)Firmele de investiţii care sunt exonerate de la anumite obligaţii prevăzute de Directiva 2013/36/UE ar trebui obligate să deţină fie un capital minim sau o asigurare de răspundere civilă profesională, fie o combinaţie a acestora două. Orice adaptare a valorilor acestei asigurări ar trebui să ţină seama de revizuirea efectuată în cadrul Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³). Acest regim special în materie de adecvare a capitalului nu ar trebui să aducă atingere niciunei decizii legate de tratamentul aplicat firmelor respective în cadrul revizuirilor viitoare ale dreptului Uniunii privind adecvarea capitalului.

(50)Deoarece sfera de aplicare a reglementării prudenţiale ar trebui să fie limitată la entităţile care reprezintă un risc de contraparte pentru alţi participanţi de pe piaţă datorită faptului că administrează un portofoliu de tranzacţionare cu titlu profesional, nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentei directive entităţile care tranzacţionează instrumente financiare pe cont propriu, altele decât instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu condiţia ca acestea să nu fie formatori de piaţă, să nu tranzacţioneze pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor, să nu fie membri sau participanţi ai unei pieţe reglementate sau ai unui MTF, să nu aibă acces electronic direct la un loc de tranzacţionare şi să nu aplice o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă.

(51)Pentru a proteja drepturile de proprietate şi drepturile similare ale unui investitor asupra valorilor mobiliare, precum şi drepturile investitorului asupra fondurilor încredinţate unei societăţi, ar trebui să se facă distincţie între aceste drepturi şi cele ale societăţii respective. Cu toate acestea, acest principiu nu ar trebui să împiedice o societate să acţioneze pe cont propriu, dar în interesul unui investitor, în cazul în care însăşi natura tranzacţiei o cere şi investitorul îşi exprimă acordul în acest sens, de exemplu în cazul dării de titluri cu împrumut.

(52)Cerinţele privind protejarea activelor clienţilor reprezintă un instrument esenţial de protejare a clienţilor în cadrul furnizării de servicii şi al exercitării de activităţi. Aceste cerinţe pot fi excluse în cazul în care proprietatea deplină asupra fondurilor sau asupra instrumentelor financiare este transferată unei firme de investiţii în scopul acoperirii unor obligaţii prezente sau viitoare, fie că sunt reale, contingente sau potenţiale. Spectrul larg al acestei posibilităţi poate genera incertitudini şi poate periclita eficacitatea cerinţelor privind protejarea activelor clienţilor. Prin urmare, cel puţin în cazurile care implică activele clienţilor de retail, se impune limitarea posibilităţii firmelor de investiţii de a încheia contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate, astfel cum sunt definite în cadrul Directivei 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴), în scopul garantării obligaţiilor lor.

(53)Se impune consolidarea rolului organelor de conducere ale firmelor de investiţii, pieţelor reglementate şi furnizorilor de servicii de raportare de date în asigurarea administrării corecte şi prudente a firmelor şi în promovarea integrităţii pieţei şi a intereselor investitorilor. Organul de conducere al unei firme de investiţii, al unei pieţe reglementate şi al unui furnizori de servicii de raportare de date ar trebui, în permanenţă, să dedice suficient timp şi să deţină suficiente cunoştinţe colective, competenţe şi experienţă pentru a putea înţelege activităţile firmei, inclusiv principalele riscuri. Pentru a evita gândirea de grup şi a promova opiniile independente şi spiritul gândirii critice, organele de conducere ar trebui să aibă o componenţă suficient de eterogenă în ceea ce priveşte vârsta, sexul, provenienţa geografică, educaţia şi experienţa profesională pentru a reuni opinii şi experienţe variate. Reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ar putea, de asemenea, să fie văzută drept un mod pozitiv de a spori diversitatea, prin faptul că adaugă o perspectivă esenţială şi o cunoaştere reală a funcţionării interne a firmelor. Prin urmare, diversitatea ar trebui să constituie un criteriu pentru stabilirea componenţei organelor de conducere. Diversitatea ar trebui să fie, de asemenea, tratată la nivel mai general în politica de recrutare a firmelor. De exemplu, această politică ar trebui să încurajeze firmele să selecteze candidaţi de pe liste scurte care să includă persoane de ambele sexe. În interesul unei abordări coerente a guvernanţei corporative, este de dorit să se alinieze cât mai mult posibil cerinţele privind firmele de investiţii cu dispoziţiile incluse în Directiva 2013/36/UE.

(54)Pentru a asigura supravegherea şi controlul eficace al activităţilor firmelor de investiţii, pieţelor reglementate şi furnizorilor de servicii de raportare de date, organul de conducere ar trebui să poarte responsabilitatea strategiei globale a firmei, ţinând cont de profilul de activitate şi de risc al acesteia. Organul de conducere ar trebui să îşi asume responsabilităţi clare pe întregul ciclu de activitate al firmei, în ceea ce priveşte identificarea şi definirea obiectivelor strategice, strategia privind riscurile şi guvernanţa internă a firmei, aprobarea organizării interne, incluzând criteriile pentru selecţia şi formarea personalului, supravegherea eficace a conducerii superioare, definirea politicilor globale referitoare la furnizarea de servicii şi desfăşurarea de activităţi, dar şi remunerarea personalului responsabil de vânzări şi aprobarea noilor produse în vederea distribuirii către clienţi. Monitorizarea şi evaluarea periodică a obiectivelor strategice ale firmelor, a organizării interne şi a strategiilor lor referitoare la furnizarea de servicii şi desfăşurarea de activităţi ar trebui să asigure în permanenţă capacitatea unei administrări corecte şi prudente, în interesul integrităţii pieţelor şi al protejării investitorilor. Un membru al organului de conducere care cumulează prea multe funcţii de conducere nu ar dispune de timpul necesar îndeplinirii rolului de supraveghere menţionat.

(55)În statele membre sunt utilizate diferite structuri de guvernanţă. În majoritatea cazurilor este folosită o structură unitară sau duală de conducere. Definiţiile utilizate în prezenta directivă au obiectivul de a cuprinde toate structurile existente, fără a recomanda în mod special vreuna dintre ele. Definiţiile au caracter pur funcţional şi vizează stabilirea de norme care să asigure un anumit rezultat, indiferent de dispoziţiile de drept intern în domeniul societăţilor comerciale care se aplică instituţiilor din fiecare stat membru. Prin urmare, definiţiile nu ar trebui să aducă atingere alocării generale a competenţelor în conformitate cu dispoziţiile de drept intern în domeniul societăţilor comerciale.

(56)Extinderea gamei de activităţi exercitate simultan de multe dintre firmele de investiţii a multiplicat sursele de potenţiale conflicte de interese între aceste activităţi diferite şi interesele clienţilor. În consecinţă, este necesar să se prevadă norme pentru a se evita situaţiile în care aceste conflicte lezează interesele clienţilor. Firmele au datoria de a lua măsuri efective în vederea identificării şi a prevenirii sau gestionării conflictelor de interese şi a atenuării impactului potenţial al acestor riscuri într-o măsură cât mai mare. Atunci când persistă totuşi un risc rezidual de prejudiciu la adresa intereselor clientului, firmele ar trebui să îşi informeze în mod clar clienţii, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi/sau sursele de conflicte de interese, precum şi cu măsurile luate în vederea atenuării respectivelor riscuri.

(57)Directiva 2006/73/CE a Comisiei (¹) permite statelor membre să impună, în contextul cerinţelor organizatorice pentru firmele de investiţii, înregistrarea convorbirilor telefonice sau a corespondenţei electronice care se referă la ordinele clienţilor. Înregistrarea convorbirilor telefonice sau a corespondenţei electronice referitoare la ordinele clienţilor este compatibilă cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("Carta") şi este justificată având în vedere scopul sporirii gradului de protecţie a investitorilor, al unei mai bune supravegheri a pieţei şi al creşterii securităţii juridice în interesul firmelor de investiţii şi al clienţilor lor. Importanţa acestor înregistrări este, de asemenea, menţionată în recomandările tehnice pentru Comisie emise de Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare la 29 iulie 2010. Aceste înregistrări ar trebui să garanteze că există dovezi care să ateste termenii oricăror ordine date de un client şi corespondenţa lor cu tranzacţiile executate de firmele de investiţii, precum şi să permită depistarea oricăror comportamente care ar putea fi relevante în ceea ce priveşte abuzul de piaţă, inclusiv în situaţiile în care firmele efectuează tranzacţii pe cont propriu.

În acest scop, sunt necesare înregistrări ale tuturor conversaţiilor care implică un reprezentant al firmei, în situaţiile în care acesta efectuează sau intenţionează să efectueze tranzacţii pe cont propriu. Atunci când clienţii transmit ordinele pe alte canale decât prin telefon, comunicările respective ar trebui să fie efectuate pe un suport durabil, respectiv prin poştă, fax, e-mail sau prin intermediul documentaţiei aferente ordinelor clienţilor întocmite la întâlniri. De exemplu, conţinutul conversaţiilor relevante care au loc faţă în faţă cu un client ar putea fi înregistrate prin utilizarea proceselor-verbale scrise sau a notelor. Aceste ordine ar trebui să fie considerate echivalente ordinelor primite prin telefon. În cazul în care se întocmesc procese-verbale ale conversaţiilor faţă în faţă cu clienţii, statele membre se asigură că sunt luate toate măsurile de siguranţă necesare pentru a garanta că clientul nu are de pierdut din cauza redactării imprecise a comunicării dintre părţi. Aceste măsuri de siguranţă nu implică asumarea niciunei răspunderi de către client.

Pentru a oferi securitate juridică în ceea ce priveşte sfera de aplicare a obligaţiei, se cuvine ca aceasta să se aplice întregului echipament furnizat de firmă sau echipamentului a cărui utilizare este permisă de firma de investiţii şi să li se impună acestor firme să ia măsuri rezonabile pentru a garanta că nu se utilizează echipamente private în legătură cu tranzacţiile. Aceste înregistrări ar trebui să fie puse la dispoziţia autorităţilor competente în vederea îndeplinirii sarcinilor lor de supraveghere şi a realizării acţiunilor de asigurare a punerii în aplicare în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 şi al Directivei 2014/57/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), pentru a permite autorităţilor competente să identifice comportamentele care încalcă cadrul juridic de reglementare a activităţii firmelor de investiţii. Înregistrările respective ar trebui să fie, de asemenea, puse la dispoziţia firmelor de investiţii şi a clienţilor lor, pentru a atesta evoluţia relaţiei lor în ceea ce priveşte ordinele transmise de clienţi şi tranzacţiile efectuate de firme. De aceea, este oportun ca prezenta directivă să prevadă principiile unui regim general aplicabil înregistrării convorbirilor telefonice sau a corespondenţei electronice care se referă la ordine ale clienţilor.

(58)Conform Concluziilor Consiliului cu privire la consolidarea supravegherii financiare europene din iunie 2009 şi pentru a contribui la instituirea unei reglementări unice pentru pieţele financiare din Uniune şi la dezvoltarea în continuare a unor condiţii echitabile de concurenţă pentru statele membre şi participanţii la piaţă, pentru a spori protecţia investitorilor şi pentru a asigura o mai bună supraveghere şi un mai bun control al respectării normelor, Uniunea se angajează să reducă la minimum, acolo unde este cazul, marja de manevră a statelor membre în ceea ce priveşte dreptul Uniunii în domeniul serviciilor financiare. În plus faţă de introducerea în cadrul prezentei directive a unui regim comun aplicabil înregistrării convorbirilor telefonice sau a corespondenţei electronice referitoare la ordinele clienţilor, este oportun să se reducă, în anumite cazuri, posibilitatea autorităţilor competente de a delega sarcini de supraveghere şi să se limiteze marja de manevră în ceea ce priveşte cerinţele aplicabile agenţilor delegaţi şi raportării de către sucursale.

(59)Utilizarea tehnologiilor pentru tranzacţionare a evoluat semnificativ în ultimul deceniu, acestea fiind în prezent utilizate pe scară largă de participanţii la piaţă. Mulţi dintre aceştia utilizează în prezent tranzacţionarea algoritmică, aceasta presupunând un algoritm computerizat care stabileşte în mod automat elemente ale unui ordin cu intervenţie umană minimă sau fără intervenţie umană. Riscurile ce decurg din tranzacţionarea algoritmică ar trebui reglementate. Utilizarea de algoritmi în cadrul prelucrării post-tranzacţionare a tranzacţiilor executate nu se consideră însă tranzacţionare algoritmică. O firmă de investiţii care efectuează tranzacţii algoritmice, urmărind aplicarea unei strategii de formare a pieţei, ar trebui să desfăşoare aceste acţiuni de formare a pieţei în mod continuu în cursul unui segment specificat al programului locului de tranzacţionare. Standardele tehnice de reglementare ar trebui să clarifice semnificaţia segmentului specificat al programului locului de tranzacţionare, garantând că respectivul segment specificat este semnificativ în raport cu programul total de tranzacţionare, luând în considerare lichiditatea, dimensiunea şi natura pieţei respective şi caracteristicile instrumentelor financiare tranzacţionate.

(60)Firmele de investiţii care practică tranzacţionarea algoritmică urmărind o strategie de formare a pieţei ar trebui să dispună de sisteme şi de mecanisme de control adecvate pentru activitatea respectivă. O astfel de activitate ar trebui înţeleasă într-un mod specific contextului şi scopului acesteia. Definiţia unei astfel de activităţi este, prin urmare, independentă de definiţii precum cea a "activităţilor de formare a pieţei" din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (²).

(61)O subcategorie specială a tranzacţionării algoritmice este tranzacţionarea algoritmică de mare frecvenţă, care implică un sistem de tranzacţionare capabil să analizeze date şi semnale ale pieţei cu viteză mare şi, în urma acestei analize, să transmită sau să actualizeze un număr mare de ordine într-un interval de timp foarte scurt. În special, tranzacţionarea algoritmică de mare frecvenţă poate conţine elemente precum iniţierea, generarea, direcţionarea şi executarea ordinelor stabilite de sistem, fără intervenţie umană pentru fiecare tranzacţie sau ordin individual, un interval scurt de timp pentru stabilirea şi lichidarea poziţiilor, o rotaţie zilnică rapidă a portofoliului, o proporţie intrazilnică ridicată a ordinelor comparativ cu tranzacţiile şi încheierea zilei de tranzacţionare în poziţie închisă sau aproape în poziţie închisă. Tranzacţionarea algoritmică de mare frecvenţă se caracterizează, printre altele, prin rate intrazilnice ridicate de mesaje care constituie ordine, cotaţii sau anulări. Pentru a stabili ce anume constituie rate intrazilnice ridicate de mesaje, ar trebui să se ţină seama de identitatea clientului final din spatele activităţii, de durata perioadei de observaţie, de comparaţia cu activitatea totală a pieţei în cursul perioadei respective, precum şi de concentrarea sau fragmentarea relativă a activităţii. Tranzacţionarea algoritmică de mare frecvenţă este efectuată de regulă de traderi care îşi utilizează capitalul propriu pentru a tranzacţiona şi nu este o strategie în sine, ci mai degrabă utilizarea unei tehnologii sofisticate pentru a implementa strategii de tranzacţionare tradiţionale, precum formarea pieţei sau arbitrajul.

(62)Progresele tehnice au permis tranzacţionarea de mare frecvenţă şi evoluţia modelelor comerciale. Tranzacţionarea de mare frecvenţă este facilitată de amplasarea echipamentelor participanţilor la piaţă în imediata vecinătate fizică a sistemului de corelare al unui loc de tranzacţionare. Pentru a asigura condiţii de tranzacţionare ordonate şi echitabile, este esenţial să se impună locurilor de tranzacţionare să furnizeze astfel de servicii de colocare într-un mod nediscriminatoriu, echitabil şi transparent. Utilizarea tehnologiilor pentru tranzacţionare a dus la creşterea vitezei, capacităţii şi complexităţii modului în care investitorii efectuează tranzacţii. Aceasta permite, de asemenea, participanţilor la piaţă să faciliteze accesul electronic direct la piaţă al clienţilor lor prin intermediul sistemelor lor de tranzacţionare, prin acces direct la piaţă sau prin acces sponsorizat. Tehnologiile pentru tranzacţionare aduc beneficii pieţei şi participanţilor la piaţă în general, printr-o participare mai largă la piaţă, creşterea lichidităţii, marje mai mici, un grad mai mic volatilitate pe termen scurt şi existenta unor mijloace de a obţine o mai bună executare a ordinelor pentru clienţi. Pe de altă parte, tehnologiile pentru tranzacţionare implică, de asemenea, o serie de potenţiale riscuri, precum riscul crescut de supraîncărcare a sistemelor locurilor de tranzacţionare din cauza unui volum mare de ordine, riscul ca tranzacţionarea algoritmică să conducă la apariţia ordinelor duplicate sau eronate sau să funcţioneze defectuos, generând o piaţă dezorganizată.

În plus, există riscul ca sistemele de tranzacţionare algoritmică să reacţioneze excesiv la alte evenimente de pe piaţă, ceea ce poate să agraveze volatilitatea în cazul în care există deja o problemă pe piaţă. În fine, dacă sunt utilizate în mod inadecvat, tranzacţionarea algoritmică sau tehnicile de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă pot conduce, la fel ca orice altă formă de tranzacţionare, la anumite forme de comportament, care sunt interzise în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014. Din cauza avantajului informaţional oferit traderilor angajaţi în tranzacţionarea de mare frecvenţă, aceasta poate determina investitorii să execute tranzacţii în locuri în care pot evita interacţiunea cu traderii angajaţi în tranzacţionarea de mare frecvenţă. Este oportun ca tehnicile de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă care se bazează pe anumite caracteristici specificate să fie supuse unui control normativ deosebit. Deşi aceste tehnici se bazează predominant pe tranzacţionarea pe cont propriu, controlul respectiv ar trebui să se aplice şi în cazul în care execuţia tehnicii este structurată astfel încât să se evite execuţia pe cont propriu.

(63)Respectivele riscuri potenţiale implicate de utilizarea pe scară tot mai largă a tehnologiilor pot fi cel mai bine contracarate printr-o combinaţie de măsuri şi acţiuni specifice de control al riscului care să vizeze firme care practică tranzacţionarea algoritmică sau tehnicile de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă, care asigură un acces electronic direct, şi alte măsuri care să vizeze operatorii locurilor de tranzacţionare accesate de firmele respective. În scopul de a consolida rezistenţa pieţelor ca urmare a evoluţiilor tehnologice, măsurile respective ar trebui să reflecte şi să se bazeze pe orientările tehnice emise de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) ("ESMA"), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) în februarie 2012 privind sistemele şi controalele din mediile de tranzacţionare automate pentru platformele de tranzacţionare, firmele de investiţii şi autorităţile competente (ESMA/2012/122). Este de dorit să se impună ca orice firmă care practică tranzacţionarea algoritmică de mare frecvenţă să fie autorizată. O astfel de autorizare ar garanta că respectivele firme intră sub incidenţa cerinţelor organizatorice prevăzute de prezenta directivă şi că acestea sunt supravegheate în mod corespunzător. Cu toate acestea, entităţilor care sunt autorizate şi supravegheate în temeiul dreptului Uniunii de reglementare a sectorului financiar şi care sunt exonerate de aplicarea dispoziţiilor prezentei directive, dar care utilizează tranzacţionarea algoritmică sau tehnici de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă, nu ar trebui să li se impună obţinerea unei autorizaţii în temeiul prezentei directive şi ar trebui să facă exclusiv obiectul măsurilor şi acţiunilor de control vizând abordarea riscurilor specifice care decurg din aceste tipuri de tranzacţionare. În acest sens, ESMA ar trebui să joace un rol de coordonare important prin definirea pasurilor de cotare corespunzătoare pentru a asigura funcţionarea ordonată a pieţelor la nivelul Uniunii.

(64)Atât firmele de investiţii, cât şi locurile de tranzacţionare ar trebui să se asigure că sunt instituite măsuri solide pentru ca tranzacţionarea algoritmică sau tehnicile de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă să nu genereze o piaţă dezorganizată şi să nu poată fi utilizată în scopuri abuzive. Locurile de tranzacţionare ar trebui, de asemenea, să asigure sisteme de tranzacţionare rezistente şi testate corespunzător, capabile să facă faţă unor fluxuri crescute de ordine sau unor crize ale pieţei, precum şi existenţa în locurile de tranzacţionare a unor mecanisme de întrerupere temporară a tranzacţionării (circuit breakers) sau de limitare a acesteia în cazul unor evoluţii bruşte şi neaşteptate ale preţurilor.

(65)Este necesar, de asemenea, să se asigure că structurile de taxe ale locurilor de tranzacţionare sunt transparente, nediscriminatorii şi echitabile şi nu sunt organizate astfel încât să favorizeze condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei. Este, aşadar, oportun să se permită locurilor de tranzacţionare să îşi ajusteze taxele pentru ordinele anulate în funcţie de durata de timp pentru care ordinul a fost menţinut şi să îşi calibreze taxele în funcţie de fiecare instrument financiar cărora li se aplică. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să permită locurilor de tranzacţionare să aplice taxe mai mari pentru introducerea unor ordine care sunt ulterior anulate sau pentru participanţii care introduc un procentaj ridicat de ordine anulate şi pentru cei care utilizează o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă, pentru a reflecta presiunea suplimentară asupra capacităţii sistemului fără ca alţi participanţi la piaţă să beneficieze neapărat de acest lucru.

(66)În plus faţă de măsurile legate de tehnicile de tranzacţionare algoritmică şi algoritmică de mare frecvenţă, este oportun să se interzică firmelor de investiţii furnizarea unui acces electronic direct la pieţe clienţilor lor, în cazul în care accesul respectiv nu face obiectul unor sisteme şi mecanisme de control adecvate. Indiferent de forma accesului electronic direct furnizat, firmele care furnizează un astfel de acces ar trebui să analizeze şi să evalueze caracterul adecvat al clienţilor care folosesc serviciul respectiv şi să se asigure că utilizarea serviciului se supune unui control al riscurilor iar că acestor firme le revine responsabilitatea pentru tranzacţiile efectuate de clienţii lor prin intermediul sistemelor lor sau prin utilizarea codurilor lor de tranzacţionare. Este oportun ca cerinţele organizaţionale cu privire la aceste noi forme de tranzacţionare să fie specificate mai detaliat în standardele tehnice de reglementare. Astfel se asigură posibilitatea modificării cerinţelor respective, atunci când este necesar pentru a răspunde evoluţiilor şi inovărilor în domeniul respectiv.

(67)Pentru a asigura o supraveghere eficace şi pentru a le permite autorităţilor competente să ia în timp util măsuri adecvate împotriva strategiilor algoritmice incorecte sau neloiale este necesar să se marcheze toate ordinele generate prin tranzacţionare algoritmică. Prin intermediul marcării, autorităţile competente ar trebui să poată să identifice şi să distingă ordinele care provin din diferiţi algoritmi, precum şi să reconstruiască în mod eficient şi să evalueze strategiile utilizate de traderii care efectuează tranzacţii algoritmice. Aceasta ar trebui să reducă riscul ca ordinele să nu fie atribuite în mod clar unei strategii algoritmice şi unui trader. Marcarea le permite autorităţilor competente să reacţioneze în mod eficient şi eficace împotriva strategiilor de tranzacţionare algoritmică marcate de abuzuri sau care prezintă riscuri la adresa bunei funcţionări a pieţei.

(69)Există o multitudine de locuri de tranzacţionare care funcţionează în prezent în Uniune, iar câteva dintre acestea au ca obiect tranzacţionarea unor instrumente financiare identice. Pentru a aborda riscurile potenţiale la care sunt supuse interesele investitorilor, trebuie aduse într-un cadru formal şi coordonate în mai mare măsură procesele legate de consecinţele tranzacţionării în alte locuri de tranzacţionare în cazul în care o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un loc de tranzacţionare decide suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare. În scopul securităţii juridice şi pentru a aborda în mod adecvat conflictele de interese atunci când se iau deciziile de suspendare sau de retragere a unor instrumente financiare de la tranzacţionare, ar trebui să se stipuleze că, în cazul în care o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un loc de tranzacţionare sistează tranzacţionarea din cauza nerespectării regulilor lor, celelalte locuri de tranzacţionare se conformează respectivei decizii dacă autorităţile lor competente decid acest lucru, cu excepţia cazului în care continuarea tranzacţionării poate fi justificată de circumstanţe excepţionale. În plus, este necesară îmbunătăţirea şi aducerea într-un cadru formal a schimbului de informaţii şi a cooperării între autorităţile competente în ceea ce priveşte suspendarea şi retragerea unor instrumente financiare de la tranzacţionare într-un loc de tranzacţionare. Aceste măsuri ar trebui să se aplice astfel încât să împiedice locurile de tranzacţionare să utilizeze în scopuri comerciale informaţiile transmise în contextul suspendării sau retragerii unui instrument financiar de la tranzacţionare.

(70)Numărul investitorilor activi pe pieţele financiare a crescut, acestora fiindu-le oferită o gamă mai largă şi mai complexă de servicii şi instrumente şi, având în vedere aceste evoluţii, ar trebui să se prevadă un grad de armonizare capabil să ofere investitorilor un nivel de protecţie ridicat în întreaga Uniune. La momentul adoptării Directivei 2004/39/CE, faptul că investitorii depindeau tot mai mult de recomandări personale a condus la necesitatea includerii furnizării consultanţei de investiţii ca şi serviciu de investiţii supus autorizării şi condiţiei respectării unor norme de conduită profesională specifice. Menţinerea importanţei recomandărilor personale pentru clienţi şi complexitatea tot mai mare a serviciilor şi a instrumentelor impun consolidarea normelor de conduită profesională pentru a spori gradul de protecţie a investitorilor.

(71)Statele membre ar trebui să se asigure că firmele de investiţii acţionează într-un mod care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor lor şi sunt capabile să-şi respecte obligaţiile ce le revin în temeiul prezentei directive. Firmele de investiţii ar trebui, prin urmare, să înţeleagă caracteristicile instrumentelor financiare pe care le oferă sau le recomandă şi să instituie şi să revizuiască mecanisme şi politici eficiente cu scopul de a identifica categoria de clienţi pentru care urmează să furnizeze produsele şi serviciile respective. Statele membre ar trebui să se asigure că firmele de investiţii care produc instrumente financiare garantează că respectivele produse sunt create pentru a răspunde nevoilor unei pieţe-ţintă de clienţi finali identificate în cadrul categoriei pertinente de clienţi, adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentele financiare sunt distribuite pieţei-ţintă identificate şi revizuiesc periodic identificarea pieţei-ţintă a produselor pe care le oferă, precum şi performanţa acestora. Firmele de investiţii care oferă sau recomandă clienţilor instrumente financiare care nu sunt produse de către acestea ar trebui, de asemenea, să instituie mecanisme adecvate pentru a obţine şi a înţelege informaţiile pertinente privind procesul de aprobare al produsului, inclusiv piaţa-ţintă identificată şi caracteristicile produsului pe care acestea îl oferă sau îl recomandă. Această obligaţie ar trebui să se aplice fără a aduce atingere eventualei evaluări a caracterului adecvat şi corespunzător care urmează a fi realizată ulterior de către firma de investiţii la furnizarea serviciilor de investiţii pentru fiecare client, pe baza nevoilor, caracteristicilor şi obiectivelor lor personale.

(72)Pentru a pune la dispoziţia investitorilor toate informaţiile relevante, este oportun să se impună firmelor de investiţii care furnizează consultanţă de investiţii să comunice costul consultanţei, să specifice în mod clar baza recomandărilor pe care le fac, în special gama de produse pe care le au în vedere pentru a oferi recomandări personale clienţilor, să specifice dacă furnizează consultanţă de investiţii în mod independent şi dacă oferă clienţilor o analiză periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare pe care le recomandă acestora. Este, de asemenea, oportun să se impună firmelor de investiţii să explice clienţilor lor fundamentele recomandărilor oferite.

(73)Pentru determina cadrul de reglementare al furnizării de consultanţă de investiţii, păstrând totodată libertatea de alegere a firmelor de investiţii şi a clienţilor, este oportună stabilirea condiţiilor care stau la baza furnizării acestui serviciu atunci când firmele de investiţii îşi informează clienţii că serviciul este oferit în mod independent. Atunci când consultanţa este furnizată în mod independent, înainte de formularea unei recomandări personale ar trebui evaluată o gamă suficient de largă de produse ale unor furnizori diferiţi. Nu este necesar ca consilierul să evalueze produsele de investiţii puse la dispoziţie pe piaţă de toţi furnizorii sau emitenţii, însă gama de instrumente financiare nu ar trebui să fie limitată la cele emise sau furnizate de entităţi care au legături strânse cu firma de investiţii sau orice altă relaţie legală sau economică, cum ar fi o relaţie contractuală, atât de strânsă încât să reprezinte un risc pentru independenţa consultanţei oferite.

(74)Pentru a spori gradul de protecţie a investitorilor şi pentru a garanta clienţilor o imagine mai clară asupra serviciului pe care îl primesc, este, de asemenea, oportună restrângerea în mai mare măsură a posibilităţii firmelor care furnizează serviciul de consultanţă de investiţii în mod independent şi serviciul de administrare a portofoliului de a accepta şi de a reţine onorarii, comisioane sau orice beneficiu pecuniar sau nepecuniar de la terţi, în special de la emitenţi sau furnizori de produse. Acest lucru presupune că toate onorariile, comisioanele şi eventualele beneficii pecuniare plătite sau oferite de o parte terţă trebuie să fie restituite integral clientului cât mai curând posibil după primirea plăţilor respective de către firmă, iar firmei nu ar trebui să i se permită să compenseze nicio plată din partea unor părţi terţe din onorariile datorate de client firmei. Clientul ar trebui să fie informat în mod corect şi, dacă este cazul, în mod regulat, cu privire la toate onorariile, comisioanele şi beneficiile pe care firma le-a primit în legătură cu serviciul de investiţii furnizat clientului şi transferate acestuia. Firmele care furnizează servicii de consultanţă sau de administrare a portofoliului în mod independent ar trebui, de asemenea, ca în cadrul cerinţelor lor organizatorice să instituie o politică pentru a garanta că plăţile primite din partea terţilor sunt alocate şi transferate clienţilor. Ar trebui permise numai beneficiile nepecuniare minore cu condiţia ca aceste beneficii să fie comunicate în mod clar clientului, să fie în măsură să îmbunătăţească calitatea serviciului oferit şi să nu poată fi considerat că afectează capacitatea firmelor de investiţii de a acţiona în interesul clienţilor lor.

(75)Atunci când furnizează serviciul de consultanţă în mod independent sau serviciul de administrare a portofoliului, onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare plătite sau oferite de o persoană în numele clientului ar trebui să fie permise numai în măsura în care persoana este conştientă că astfel de plăţi au fost făcute în numele său şi că suma şi frecvenţa oricărei plăţi este convenită între client şi firma de investiţii şi nu este determinată de o parte terţă. Cazurile care ar îndeplini această cerinţă sunt cele în care un client plăteşte factura unei firme în mod direct sau aceasta este plătită de către o parte terţă independentă care nu are nicio legătură cu firma de investiţii în ceea ce priveşte serviciul de investiţii furnizat clientului şi acţionează doar la primirea unor instrucţiuni din partea clientului şi cazurile în care clientul negociază un onorariu pentru un serviciu furnizat de către o firmă de investiţii şi plăteşte acel onorariu. Acesta ar fi în general cazul contabililor sau al avocaţilor care acţionează în temeiul unei instrucţiuni de plată clare primite din partea clientului sau cazul în care o persoana se ocupă doar de simpla transmitere a plăţii.

(76)Prezenta directivă prevede condiţiile şi procedurile pe care statele membre trebuie să le respecte atunci când intenţionează să impună cerinţe suplimentare. Astfel de cerinţe pot include interzicerea sau sporirea restricţionării privind oferirea sau acceptarea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau oferite de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client.

(77)Pentru a proteja şi mai mult consumatorii, este necesar să se garanteze că firma de investiţii nu remunerează sau evaluează performanţa propriului său personal într-un mod care este incompatibil cu obligaţia firmei de a acţiona în interesul clienţilor săi, de exemplu prin remunerare, obiective de vânzare sau în alt mod care stimulează personalul să recomande sau să vândă cu precădere un anumit instrument financiar, în condiţiile în care un alt produs poate răspunde într-un mod mai adecvat nevoilor clientului.

(78)Atunci când, în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii, sunt furnizate informaţii suficiente cu privire la costurile şi cheltuielile asociate sau la riscurile legate de instrumentul financiar în sine, informaţiile respective ar trebui să fie considerate drept corespunzătoare obiectivului de a furniza informaţii clienţilor în temeiul prezentei directive. Cu toate acestea, firmele de investiţii sau instituţiile de credit care distribuie instrumentul financiar respectiv ar trebui să furnizeze informaţii suplimentare clienţilor lor cu privire la toate celelalte costuri şi cheltuieli asociate furnizării serviciilor de investiţii în legătură cu instrumentul financiar respectiv.

(79)Având în vedere complexitatea produselor de investiţii şi inovarea permanentă a structurii lor, este important şi să se asigure că personalul care oferă consultanţă cu privire la produse de investiţii sau le vinde clienţilor de retail posedă un nivel adecvat de cunoştinţe şi de competenţe referitoare la produsele oferite. Firmele de investiţii ar trebui să asigure membrilor personalului lor suficient timp şi resurse pentru ca aceştia să poată dobândi cunoştinţele şi competenţele necesare şi să le aplice atunci când furnizează servicii clienţilor.

(80)Firmelor de investiţii li se permite să furnizeze servicii de investiţii care constau exclusiv în executarea şi/sau primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor fără a fi obligaţi să obţină informaţii cu privire la cunoştinţele şi experienţa clienţilor în scopul evaluării gradului de adecvare a serviciului sau a instrumentului financiar pentru aceştia. Având în vedere că astfel de servicii implică reducerea considerabilă a gradului de protecţie a clienţilor, se impune ameliorarea condiţiilor de furnizare a acestora. Este oportună, în special, eliminarea posibilităţii de a furniza un astfel de serviciu împreună cu serviciul auxiliar care constă în acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacţii în care este implicată firma de investiţii care acordă creditele sau împrumuturile, deoarece creşte astfel complexitatea tranzacţiei, făcând dificilă înţelegerea riscului implicat. Este, de asemenea, oportună definirea mai clară a criteriilor de alegere a instrumentelor financiare pentru care se pot furniza astfel de servicii pentru a exclude anumite instrumente financiare, inclusiv cele care presupun un instrument derivat sau încorporează o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate, acţiunile la organisme de plasament colectiv de alt tip decât organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (organisme de plasament colectiv de alt tip decât OPCVM) şi OPCVM-uri structurate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 583/2010 al Comisiei (¹). Considerarea anumitor OPCVM-uri ca fiind produse complexe nu ar trebui să aducă atingere viitoarelor acte legislative ale Uniunii care definesc domeniul de aplicare şi normele aplicabile acestor produse.

(81)Practicile de vânzare încrucişată (cross-selling) reprezintă o strategie obişnuită a furnizorilor de servicii financiare de retail din întreaga Uniune. Acestea pot aduce beneficii clienţilor de retail, însă pot deveni de asemenea practici prin care interesele clienţilor nu sunt luate în considerare în mod corespunzător. De exemplu, anumite forme de vânzare încrucişată, cum este practica vânzării legate prin care două sau mai multe servicii financiare sunt vândute împreună ca pachet, cel puţin unul dintre aceste servicii nefiind disponibil separat, pot denatura concurenţa şi pot avea un impact negativ asupra mobilităţii clienţilor şi asupra abilităţii acestora de a alege în cunoştinţă de cauză. Un exemplu de vânzare legată poate fi necesitatea de a deschide un cont curent atunci când unui client de retail i se furnizează un serviciu de investiţii. Deşi practicile de vânzare grupată, prin care două sau mai multe servicii financiare sunt vândute împreună ca pachet, fiecare dintre aceste servicii putând fi achiziţionat şi separat, pot de asemenea să denatureze concurenţa şi pot avea un impact negativ asupra mobilităţii clienţilor şi asupra abilităţii acestora de a alege în cunoştinţă de cauză, acestea lasă totuşi clienţilor posibilitatea de a alege, astfel periclitând mai puţin capacitatea firmelor de investiţii de a se conforma prezentei directive. Utilizarea acestor practici trebuie analizată cu atenţie pentru a promova concurenţa şi libertatea consumatorului de a alege.

(82)Atunci când oferă consultanţă de investiţii, firma de investiţii ar trebui să specifice într-o declaraţie scrisă privind caracterul adecvat în ce mod consultanţa oferită corespunde preferinţelor, nevoilor şi altor caracteristici ale clientului de retail. Declaraţia ar trebui să fie furnizată pe un suport durabil, inclusiv sub formă electronică.

Responsabilitatea de a efectua evaluarea privind caracterul adecvat şi de a furniza clientului un raport exact privind caracterul adecvat revine firmei de investiţii şi ar trebui instituite garanţii corespunzătoare pentru a se asigura că clientul nu este prejudiciat în urma raportului care prezintă într-un mod inexact sau abuziv recomandarea personală, inclusiv modul în care recomandarea furnizată este adecvată pentru clientul în cauză şi care sunt dezavantajele măsurii recomandate.

(83)Pentru a stabili ce înseamnă furnizarea informaţiilor în timp util înainte de un termen stabilit în prezenta directivă, o firmă de investiţii ar trebui să ţină seama, având în vedere urgenţa situaţiei, de nevoia clientului de a avea suficient timp pentru a le citi şi a le înţelege înainte de a lua o decizie de investiţie. Există o probabilitate mai mare ca un client să aibă nevoie de mai mult timp pentru a analiza informaţiile furnizate cu privire la un produs sau un serviciu complex sau care nu îi este familiar ori un produs sau serviciu cu privire la care nu are experienţă, decât pentru a analiza un produs sau un serviciu mai simplu sau mai familiar sau decât în cazurile în care clientul posedă o experienţă anterioară relevantă.

(84)Nicio dispoziţie din prezenta directivă nu ar trebui să impună firmelor de investiţii să furnizeze imediat şi simultan toate informaţiile necesare privind firma de investiţii, instrumentele financiare, costurile şi taxele asociate sau privind garantarea instrumentelor financiare sau a fondurilor clienţilor, cu condiţia ca firmele de investiţii să respecte obligaţia generală de a furniza informaţiile pertinente în timp util înainte de termenul stabilit de prezenta directivă. Cu condiţia ca informaţiile să fie comunicate clientului în timp util înainte de furnizarea serviciului, prezenta directivă nu obligă firmele să furnizeze informaţiile nici separat, nici în cadrul unui contract încheiat cu clientul.

(85)Un serviciu ar trebui considerat ca fiind furnizat la iniţiativa unui client, în afara cazurilor în care acesta solicită serviciul respectiv în urma unei comunicări personalizate care i-a fost transmisă de firmă sau în numele acesteia şi prin care i se prezintă o invitaţie sau se intenţionează influenţarea lui în legătură cu un anumit instrument financiar sau cu o anumită tranzacţie. Un serviciu poate fi considerat ca fiind furnizat la iniţiativa clientului chiar dacă acesta solicită serviciul în urma unei comunicări conţinând o promoţie sau o ofertă privind instrumente financiare, efectuată în orice mod şi care, prin însăşi natura sa, are un caracter general şi se adresează publicului sau unui grup sau unei categorii mai largi de clienţi sau de clienţi potenţiali.

(86)Unul dintre obiectivele prezentei directive este acela de a proteja investitorii. Măsurile destinate să protejeze investitorii trebuie să fie adaptate particularităţilor fiecărei categorii de investitori (de retail, profesionali şi contra-părţi). Cu toate acestea, pentru a consolida cadrul de reglementare aplicabil furnizării de servicii indiferent de categoria de clienţi cărora acestea li se adresează, este oportun să se specifice în mod clar că principiile onestităţii, corectitudinii şi profesionalismului, precum şi obligaţia de a fi echitabil, clar şi fără echivoc se aplică relaţiilor cu toate categoriile de clienţi.

(87)Investiţiile care implică contracte de asigurare sunt deseori puse la dispoziţia clienţilor ca alternative posibile sau substituenţi la instrumentele financiare care fac obiectul prezentei directive. Pentru a asigura o protecţie solidă clienţilor de retail şi a garanta condiţii de concurenţă echitabile între produse similare, este important ca produsele de investiţii bazate pe asigurări să facă obiectul unor cerinţe corespunzătoare. Întrucât cerinţele privind protecţia investitorului din prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să fie aplicate în egală măsură investiţiilor sub formă de contracte de asigurare, diferitele lor structuri de piaţă şi caracteristici ale produselor demonstrează că este mai potrivit ca cerinţele detaliate să fie stabilite în cadrul revizuirii în curs a Directivei 2002/92/CE decât în prezenta directivă. Viitoarele acte legislative ale Uniunii de reglementare a activităţilor intermediarilor în asigurări şi a societăţilor de asigurări ar trebui, aşadar, să asigure în mod corespunzător instituirea unei abordări coerente de reglementare în ceea ce priveşte distribuirea diferitelor produse financiare care răspund unor nevoi similare ale investitorilor şi, prin urmare, implică provocări comparabile legate de protecţia acestora. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) ("EIOPA"), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi ESMA ar trebui să colaboreze pentru a realiza un nivel de coerenţă cât mai ridicat în ceea ce priveşte normele de conduită profesională pentru aceste produse de investiţii. Aceste noi cerinţe pentru produsele de investiţii bazate pe asigurări ar trebui stabilite în Directiva 2002/92/CE.

(90)Prin derogare de la principiul conform căruia statul membru de origine eliberează autorizaţia, exercită supravegherea şi îşi asumă controlul îndeplinirii obligaţiilor privind funcţionarea unei sucursale, se cuvine a încredinţa autorităţii competente a statului membru gazdă a sucursalei responsabilitatea de a controla îndeplinirea anumitor obligaţii prevăzute de prezenta directivă pentru orice operaţiune efectuată de o sucursală pe teritoriul statului membru în care este stabilită, această din urmă autoritate fiind, de fapt, cea mai apropiată de sucursală şi, prin urmare, cel mai bine plasată pentru a detecta şi a stopa încălcări ale normelor aplicabile operaţiunilor efectuate de aceasta.

(93)În scopul stabilirii celei mai bune executări atunci când se execută ordine pentru clienţii de retail, costurile executării respective ar trebui să includă comisioanele şi taxele percepute clientului de către firma de investiţii în scopuri limitate, în cazul în care mai multe locuri de executare indicate în politica de executare a firmei sunt în măsură să execute un ordin specific. În astfel de situaţii, ar trebui să se ia în considerare comisioanele şi costurile firmei pentru executarea ordinului în cauză pe fiecare dintre locurile eligibile de executare pentru a putea evalua şi compara rezultatele pentru client care ar putea fi obţinute prin executarea ordinului pe fiecare dintre locurile de executare respective. Cu toate acestea, intenţia nu este aceea de a solicita unei firme să compare rezultatele pe care le-ar putea obţine pentru client pe baza propriei politici de executare şi a propriilor comisioane şi taxe cu rezultatele care ar putea fi obţinute pentru acelaşi client de oricare altă firmă de investiţii pe baza unei politici diferite de executare sau a unei structuri diferite a comisioanelor sau taxelor. Intenţia nu este nici aceea de a solicita unei firme să compare diferenţele dintre comisioanele sale care se datorează diferenţelor aferente naturii serviciilor pe care firma le furnizează clienţilor.

(96)Pentru a ameliora condiţiile în care firmele de investiţii respectă obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru clienţi în conformitate cu prezenta directivă, este oportun să se prevadă obligaţia pentru instrumentele financiare care fac obiectul obligaţiei de tranzacţionare din articolele 23 şi 28 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, fiecare loc de tranzacţionare şi operator independent şi pentru alte instrumente financiare, fiecare loc de executare să pună la dispoziţia publicului date referitoare la calitatea executării tranzacţiilor în fiecare astfel de loc.

(97)Informaţiile pe care firmele de investiţii le furnizează clienţilor cu privire la politica lor de executare sunt adesea informaţii standard şi cu caracter general şi nu permit clienţilor să înţeleagă modul în care vor fi executate ordinele sau să verifice respectarea de către societăţile respective a obligaţiei de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru clienţi. Pentru a spori gradul de protecţie a investitorilor, este oportun să se precizeze principiile care stau la baza furnizării de către firmele de investiţii a informaţiilor cu privire la politica de executare şi să se impună firmelor să publice anual, pentru fiecare categorie de instrumente financiare, cele mai importante cinci locuri în care acestea au executat ordine ale clienţilor în cursul anului precedent şi să ţină seama, în cadrul politicilor lor privind executarea optimă, de aceste informaţii şi de informaţiile publicate de locurile de tranzacţionare în legătură cu calitatea executării.

(102)Autorităţile competente ale statelor membre nu trebuie să elibereze certificatul de înregistrare sau trebuie să îl retragă în cazul în care activităţile exercitate efectiv indică în mod clar faptul că un agent delegat a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia acest agent delegat intenţionează să îşi exercite sau îşi exercită efectiv majoritatea activităţilor.

(104)Criza financiară a scos în evidenţă limite în ceea ce priveşte abilitatea clienţilor care nu sunt clienţi de retail de a evalua riscul pe care îl implică investiţiile lor. Trebuie confirmat faptul că este necesară asigurarea respectării normelor de conduită profesională în ceea ce priveşte acei investitori care au cea mai mare nevoie de protecţie, fiind totodată oportună o mai bună calibrare a cerinţelor aplicabile diferitelor categorii de clienţi. În acest scop, este oportună extinderea aplicării unor cerinţe privind furnizarea de informaţii şi raportarea la relaţiile cu contrapărţile eligibile. În special, cerinţele respective ar trebui să vizeze protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, precum şi furnizarea de informaţii şi raportarea referitoare la instrumente financiare şi tranzacţii mai complexe. În vederea unei mai bune clasificări a municipalităţilor şi a autorităţilor publice locale, este oportun să se prevadă cu claritate excluderea acestora din lista contrapărţilor eligibile şi a clienţilor consideraţi a fi profesionali, permiţându-le totodată să fie tratate, la cerere, ca şi clienţi profesionali.

(106)Statele membre ar trebui să asigure respectarea dreptului de protecţie a datelor cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) şi cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) care reglementează activităţile de prelucrare a datelor cu caracter personal desfăşurate în scopul aplicării prezentei directive. Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de ESMA în scopul aplicării prezentei directive intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (³).

(108)Pentru a facilita finalizarea tranzacţiilor transfrontaliere, ar trebui prevăzut accesul firmelor de investiţii la sistemele de compensare şi de decontare din întreaga Uniune, indiferent dacă tranzacţia respectivă a fost sau nu încheiată pe o piaţă reglementată din statul membru în cauză. Firmele de investiţii care doresc să adere direct la sistemele de decontare ale altor state membre trebuie să se conformeze cerinţelor operaţionale şi comerciale care condiţionează calitatea de membru, precum şi măsurilor prudenţiale vizând menţinerea funcţionării armonioase şi ordonate a pieţelor financiare.

(109)Furnizarea de servicii de către societăţi din ţări terţe în Uniune face obiectul regimurilor şi cerinţelor de drept intern. Societăţile autorizate în conformitate cu aceste regimuri şi cerinţe nu beneficiază de libertatea de a furniza servicii şi de dreptul de a se stabili în alte state membre decât în cele în care acestea sunt stabilite. În cazul în care statele membre consideră că nivelul adecvat de protecţie pentru clienţii săi de retail sau clienţii de retail care au solicitat să fie trataţi ca clienţi profesionali poate fi atins prin înfiinţarea unei sucursale de către societatea dintr-o ţară terţă este oportună introducerea unui cadru comun minim de reglementare la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte cerinţele aplicabile respectivelor sucursale şi în temeiul principiului potrivit căruia societăţile din ţările terţe nu ar trebui să primească un tratament mai favorabil decât societăţile din Uniune.

(110)La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei directive, statele membre ţin seama de recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) privind jurisdicţiile care au deficienţe strategice în domeniul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului în cazul cărora se aplică măsuri de contracarare sau jurisdicţiile care au deficienţe strategice în domeniul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului care nu au realizat progrese suficiente în soluţionarea deficienţelor sau nu s-au angajat la un plan de acţiune elaborat împreună cu GAFI pentru soluţionarea deficienţelor;

(111)Dispoziţiile prezentei directive referitoare la furnizarea de servicii de investiţii sau la exercitarea de activităţi de investiţii în Uniune de către societăţi din ţări terţe nu ar trebui să afecteze posibilitatea ca persoanele stabilite în Uniune să beneficieze, la iniţiativa lor exclusivă, de servicii de investiţii furnizate de societăţi din ţări terţe. În cazul în care o societate dintr-o ţară terţă furnizează servicii la iniţiativa exclusivă a unei persoane stabilite în Uniune, aceste servicii nu ar trebui considerate a fi furnizate pe teritoriul Uniunii. În cazul în care o societate dintr-o ţară terţă contactează clienţi sau clienţi potenţiali din Uniune sau îşi promovează sau face reclamă serviciilor sau activităţilor sale de investiţii sau auxiliare în Uniune, acestea nu ar trebui considerate servicii furnizate la iniţiativa exclusivă a clientului.

(112)Autorizaţia pentru exploatarea unei pieţe reglementate ar trebui să includă orice activitate care are legătură directă cu afişarea, prelucrarea, executarea, confirmarea şi notificarea ordinelor, din momentul în care acestea sunt primite de piaţa reglementată şi până în momentul în care sunt transmise pentru finalizare ulterioară, precum şi orice activitate aferentă admiterii de instrumente financiare la tranzacţionare. Autorizaţia ar trebui să includă, de asemenea, tranzacţiile încheiate prin intermediul formatorilor de piaţă desemnaţi la care apelează piaţa reglementată, în cazul în care aceste tranzacţii se efectuează în cadrul sistemelor sale şi în conformitate cu normele care reglementează aceste sisteme. Nu toate tranzacţiile încheiate de membri sau de către participanţi ai pieţei reglementate, ai unui MTF sau ai unui OTF trebuie considerate ca efectuate în cadrul sistemelor unei pieţe reglementate, ale unui MTF sau ale unui OTF. Tranzacţiile pe care membrii sau participanţii le încheie în mod bilateral şi care nu îndeplinesc toate obligaţiile stabilite pentru o piaţă reglementată, un MTF sau un OTF în temeiul prezentei directive ar trebui să fie considerate drept tranzacţii încheiate în afara unei pieţe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF în scopul definirii operatorilor independenţi. În astfel de cazuri, obligaţia firmelor de investiţii de a publica cotaţii ferme ar trebui să se aplice în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta directivă şi de Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

(117)Având în vedere faptul că în prezent există o structură a pieţei care permite concurenţa între locuri de tranzacţionare multiple, este esenţial ca un sistem centralizat de raportare eficace şi cuprinzător să intre în funcţiune cât mai curând posibil. Introducerea unei soluţii comerciale pentru sistemul centralizat de raportare pentru instrumentele de capitaluri proprii şi instrumentele financiare asimilabile instrumentelor de capitaluri proprii ar urma să contribuie la crearea unei pieţe europene integrate în mai mare măsură şi să înlesnească accesul participanţilor la piaţă la o imagine consolidată a informaţiilor transparente disponibile referitoare la tranzacţii. Soluţia avută în vedere se bazează pe autorizarea furnizorilor care funcţionează conform unor parametri predefiniţi şi supravegheaţi, care se află în concurenţă în scopul elaborării unor soluţii inovatoare şi foarte sofisticate din punct de vedere tehnic care să deservească piaţa în cea mai mare măsură posibilă şi să asigure că sunt puse la dispoziţie date coerente şi corecte referitoare la piaţă. Solicitând tuturor furnizorilor de sisteme centralizate de raportare (consolidated tape providers - CTP-uri) să consolideze datele de la toate APA-urile şi locurile de tranzacţionare, se va asigura existenţa concurenţei pe baza calităţii serviciilor furnizate clienţilor, şi nu pe baza gamei de date acoperite. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă acum un sistem centralizat de raportare care să fie pus în aplicare printr-un proces de atribuire a contractelor de achiziţii publice, dacă mecanismul avut în vedere nu are drept rezultat producerea la timp a unui sistem centralizat de raportare eficace şi cuprinzător pentru instrumentele financiare de capitaluri proprii sau asimilabile instrumentelor financiare de capitaluri proprii.

(118)Instituirea unui sistem centralizat de raportare pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii este considerată a fi mai dificil de pus în practică decât instituirea unui astfel de sistem pentru instrumentele de capitaluri proprii, de aceea potenţialii furnizori de sisteme centralizate de raportare ar trebui să aibă întâi posibilitatea de a acumula experienţă cu acesta din urmă înainte de a-l realiza. Prin urmare, pentru a facilita instituirea în condiţii corespunzătoare a unui sistem centralizat de raportare pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii, este oportun să se prevadă un termen extins de aplicare a măsurilor interne de transpunere a dispoziţiilor relevante. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă acum un sistem centralizat de raportare care să fie pus în aplicare printr-un proces de atribuire a contractelor de achiziţii publice, dacă mecanismul avut în vedere nu are drept rezultat producerea la timp a unui sistem centralizat de raportare eficace şi cuprinzător pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii.

(119)La stabilirea, cu privire la alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii, a locurilor de tranzacţionare şi a APA-urilor care trebuie să fie incluse în informaţiile post-tranzacţionare care urmează să fie diseminate de către CTP-uri, ESMA ar trebui să se asigure că obiectivul stabilirii unei pieţe integrate a Uniunii pentru aceste instrumente financiare va fi atins, precum şi că APA-urile şi locurile de tranzacţionare beneficiază de un tratament nediscriminatoriu.

(122)Dispoziţiile prezentei directive referitoare la admiterea de instrumente financiare la tranzacţionare în conformitate cu normele aplicate de o piaţă reglementată nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(¹) şi a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²). O piaţă reglementată nu ar trebui împiedicată să aplice cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă emitenţilor de instrumente financiare pe care intenţionează să le admită la tranzacţionare.

(123)Statele membre ar trebui să poată însărcina mai multe autorităţi competente cu aplicarea gamei variate de obligaţii prevăzute de prezenta directivă. Aceste autorităţi ar trebui să aibă un caracter public, care să le poată garanta independenţa în raport cu agenţii economici şi să asigure evitarea conflictelor de interese. Statele membre trebuie să garanteze o finanţare adecvată a autorităţii competente, în conformitate cu dreptul lor intern. Desemnarea autorităţilor publice nu trebuie să împiedice delegarea de funcţii, sub responsabilitatea autorităţii competente.

(125)Liderii G20, reuniţi la Pittsburg la 25 septembrie 2009, au căzut de acord să îmbunătăţească reglementarea, funcţionarea şi transparenţa pieţelor financiare şi de mărfuri pentru a rezolva problema volatilităţii excesive a preţului mărfurilor. Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată "Îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente în Europa" şi comunicarea din 2 februarie 2011 "Abordarea provocărilor de pe pieţele de mărfuri şi privind materiile prime" prezintă măsuri care trebuie luate în contextul revizuirii Directivei 2004/39/CE. În septembrie 2011, Organizaţia Internaţională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare a publicat Principiile de reglementare şi de supraveghere a pieţelor de instrumente derivate pe mărfuri. Aceste principii au fost aprobate de liderii G20 reuniţi la Cannes la 4 noiembrie 2011, care au solicitat ca autorităţile de reglementare a pieţelor să aibă competenţe oficiale de administrare a poziţiilor, inclusiv competenţa de a stabili limite de poziţie ex ante, dacă este necesar.

(127)Un regim armonizat privind limitele poziţiilor este necesar pentru a asigura o mai bună coordonare şi coerenţă în aplicarea acordului G20, în special pentru contracte tranzacţionate la nivelul Uniunii. Prin urmare, ar trebui să li se acorde autorităţilor competente competenţe explicite de a stabili limite, pe baza metodologiei stabilite de ESMA, privind poziţiile pe care le poate deţine orice persoană, la nivelul unui grup agregat, într-un contract pe un instrument derivat pe o anumită marfă în orice moment, pentru a preveni abuzurile de piaţă, inclusiv în ceea ce priveşte piaţa, şi pentru a sprijini condiţiile de decontare şi de cotaţie ordonată, inclusiv prevenirea poziţiilor de distorsionare a pieţei. Astfel de limite ar trebui să promoveze integritatea pieţei instrumentelor derivate şi a mărfurilor activ suport fără a aduce atingere descoperirii preţurilor pe piaţa de mărfuri activ suport şi nu ar trebui aplicate poziţiilor care reduc în mod obiectiv riscurile care privesc direct de activităţile comerciale legate de mărfuri. De asemenea, ar trebui clarificată distincţia dintre contractele spot pentru mărfuri şi contractele derivate pe mărfuri. În vederea armonizării regimului este, de asemenea, oportun ca ESMA să monitorizeze punerea în aplicare a limitelor poziţiilor şi autorităţile competente să creeze mecanisme de cooperare, inclusiv schimbul de date relevante între ele, şi să facă posibilă monitorizarea şi punerea în executare a limitelor.

(128)Toate locurile de tranzacţionare în care se efectuează tranzacţii cu instrumente derivate pe mărfuri ar trebui să instituie mecanisme adecvate de control al administrării poziţiilor, prevăzând competenţele necesare cel puţin pentru a monitoriza şi accesa informaţiile privind poziţiile aferente instrumentelor derivate pe mărfuri, a solicita reducerea sau eliminarea acestor poziţii şi a solicita ca lichidităţile să fie reintroduse pe piaţă pentru a reduce efectele unei poziţii majore sau dominante. ESMA ar trebui să actualizeze constant şi să publice o listă care descrie succint limitele poziţiilor şi mecanismele de control al administrării poziţiilor în vigoare. Aceste limite şi mecanisme ar trebui aplicate în mod coerent şi ar trebui să ţină seama de caracteristicile pieţei vizate. Ar trebui să se precizeze în mod clar modul cum se aplică acestea şi pragurile cantitative relevante care constituie limite sau care pot da naştere altor obligaţii.

(129)Locurile de tranzacţionare ar trebui să publice săptămânal situaţia agregată a poziţiilor deţinute de diferitele categorii de persoane pentru diferitele contracte derivate pe mărfuri, certificatelor de emisii şi instrumentelor derivate aferente acestora tranzacţionate pe platformele lor. Ar trebui pusă la dispoziţia autorităţii competente, cel puţin zilnic, o situaţie completă şi detaliată, defalcată a poziţiilor deţinute de toate persoanele. Mecanismele de raportare în temeiul prezentei directive ar trebui să ţină seama, după caz, de cerinţele de raportare deja impuse în baza articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.

(132)Este de dorit facilitarea accesului la capital pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) şi facilitarea dezvoltării în continuare a pieţelor specializate care au menirea de a răspunde nevoilor emitenţilor care sunt întreprinderi mici sau mijlocii. Aceste pieţe, care sunt de regulă operate în temeiul prezentei directive ca MTF-uri, sunt cunoscute sub denumirea de pieţe de creştere pentru IMM-uri, pieţe de creştere sau pieţe junior. Crearea, în cadrul categoriei MTF-urilor, a subcategoriei pieţelor de creştere pentru IMM-uri şi înregistrarea acestor pieţe are menirea de a asigura creşterea vizibilităţii şi a profilului acestora şi de a sprijini elaborarea unor standarde de reglementare comune pentru astfel de pieţe în întreaga Uniune. Accentul ar trebui pus pe modul în care viitoarea reglementare ar trebui să stimuleze şi să promoveze în continuare folosirea acestei pieţe pentru a deveni mai atractivă pentru investitori şi să ofere o reducere a poverii administrative, precum şi stimulente suplimentare pentru ca IMM-urile să aibă acces la pieţele de capital prin pieţe de creştere pentru IMM-uri.

(133)Cerinţele aplicabile acestei noi categorii de pieţe trebuie să ofere suficientă flexibilitate pentru a putea ţine cont de modelele de piaţă actuale care funcţionează cu succes în întreaga Europă. Prin aceste cerinţe trebuie, de asemenea, să se realizeze un echilibru corect între menţinerea unui nivel ridicat de protecţie a investitorilor, vital pentru a stimula încrederea investitorilor în emitenţii de pe pieţele respective, reducând totodată sarcinile administrative inutile ale acestor emitenţi. Se propune detalierea cerinţelor privind pieţele de creştere pentru IMM-uri, precum cele referitoare la criteriile de admitere la tranzacţionare pe aceste pieţe, în acte delegate sau standarde tehnice.

(134)Având în vedere că este important ca pieţele care funcţionează cu succes să nu fie afectate, ar trebui menţinută posibilitatea ca operatorii pieţelor care vizează emitenţii mici şi mijlocii să opteze pentru a continua operarea unei astfel de pieţe în conformitate cu cerinţele prevăzute de prezenta directivă fără a trebui să se înregistreze ca pieţe de creştere pentru IMM-uri. Un emitent care are statutul de IMM nu ar trebui să fie obligat să obţină admiterea la tranzacţionare a instrumentelor sale financiare pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri.

(135)Pentru ca această nouă categorie de pieţe să fie în beneficiul IMM-urilor, minimum 50 % dintre emitenţii ale căror instrumente financiare sunt tranzacţionate pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri ar trebui să fie IMM-uri. Evaluarea acestei situaţii ar trebui realizată anual. Criteriul referitor la proporţia de minimum 50 % dintre emitenţi ar trebui să fie implementat în mod flexibil. Nerespectarea temporară a acestui criteriu nu ar trebui să însemne că locul de tranzacţionare va trebui să fie radiat imediat sau că se va refuza înregistrarea acestuia ca piaţă de creştere pentru IMM-uri, dacă există perspectiva ca locul de tranzacţionare respectiv să îndeplinească criteriul privind proporţia de minimum 50 % începând cu anul următor. În ceea ce priveşte evaluarea menită să stabilească dacă un emitent este un IMM, aceasta se va realiza pe baza capitalizării bursiere din cei trei ani calendaristici anteriori. Aceasta ar trebui să asigure o tranziţie mai lină a acestor emitenţi de la aceste pieţe specializate către pieţele principale.

(137)Este necesar să fie sporită convergenţa prerogativelor de care dispun autorităţile competente, pentru a tinde spre o intensitate echivalentă a aplicării normelor în interiorul pieţei financiare integrate. Un set minim comun de competenţe, însoţit de resursele adecvate, ar trebui să garanteze eficienţa supravegherii. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă un set minim de competenţe de supraveghere şi investigare cu care autorităţile competente ale statelor membre ar trebui învestite în conformitate cu legislaţia naţională. Respectivele competenţe ar trebui exercitate, în cazul în care legislaţia naţională prevede astfel, în baza unei cereri depuse la autorităţile judiciare competente. Atunci când îşi exercită competenţele în temeiul prezentei directive, autorităţile competente ar trebui să acţioneze în mod obiectiv şi imparţial şi să rămână autonome în cadrul procesului decizional.

(138)Prezenta directivă specifică un set minim de atribuţii pe care autorităţile competente ar trebui să le deţină, însă aceste atribuţii trebuie exercitate în cadrul unui sistem legislativ naţional complet, care garantează respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la viaţă privată. Pentru exercitarea competenţelor care pot implica încălcarea gravă a dreptului la respectarea vieţii private în ceea ce priveşte familia, domiciliul şi comunicaţiile, statele membre ar trebui să instituie mijloace adecvate şi eficace de protecţie împotriva oricărui abuz, de exemplu în cazul în care este necesară o autorizaţie prealabilă din partea autorităţilor judiciare ale statului membru respectiv. Statele membre ar trebui să permită autorităţilor competente să exercite astfel de atribuţii care presupun intruziune în măsura în care acest lucru este necesar pentru investigarea corespunzătoare a cazurilor grave, când nu există mijloace echivalente pentru obţinerea eficientă a aceluiaşi rezultat.

(141)Pentru a se asigura respectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă şi din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 de către firmele de investiţii, operatorii autorizaţi să exploateze un MTF sau un OTF, pieţe reglementate, APA-uri, CTP-uri sau mecanisme de raportare aprobate (ARM-uri), de către cei care controlează în mod efectiv activitatea acestora şi de către membrii organelor de conducere ale firmelor de investiţii şi ale pieţelor reglementate, precum şi pentru a garanta un tratament similar în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să fie obligate să instituie sancţiuni şi măsuri eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. Sancţiunile şi măsurile administrative instituite de statele membre ar trebui să respecte anumite cerinţe esenţiale privind destinatarii, criteriile care trebuie luate în considerare la aplicarea unei sancţiuni sau măsuri, publicarea, principalele competenţe de a impune sancţiuni şi nivelurile amenzilor administrative.

(143)Este, de asemenea, necesar ca autorităţile competente să aibă, în conformitate cu dreptul intern şi cu Carta, posibilitatea de acces în sediile persoanelor fizice şi juridice. Accesul în aceste sedii este necesar atunci când există prezumţii întemeiate cu privire la existenţa unor documente şi a altor date legate de obiectul unei anchete, care ar putea fi concludente pentru a dovedi încălcarea prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014. În plus, accesul în aceste sedii este necesar atunci când persoana căreia i s-au solicitat deja informaţii nu se conformează, în totalitate sau parţial, acestei obligaţii sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu i-ar da curs sau că documentele sau informaţiile la care se referă solicitarea ar fi îndepărtate, falsificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorităţii judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu dreptul intern, acest drept de acces în sedii ar trebui să fie exercitat după ce s-a obţinut autorizaţia judiciară prealabilă.

(144)Înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date existente de care dispun firmele de investiţii care execută şi documentează execuţia de tranzacţii, precum şi înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date existente de la operatorii de telecomunicaţii reprezintă probe cruciale, uneori chiar singurele probe, care ajută la detectarea şi dovedirea abuzurilor de piaţă, precum şi la verificarea respectării de către firme a cerinţelor în materie de protecţiei a investitorului şi a altor cerinţe prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Autorităţile competente ar trebui să poată solicita, prin urmare, înregistrările convorbirilor telefonice, ale comunicaţiilor electronice şi ale schimburilor de date existente deţinute de o firmă de investiţii sau o instituţie de credit. Accesul la înregistrările datelor şi ale convorbirilor telefonice este necesar pentru detectarea şi sancţionarea abuzurilor de piaţă sau a încălcărilor cerinţelor prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

Pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile în Uniune în ceea ce priveşte accesul la înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date existente deţinute de un operator de telecomunicaţii sau la înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date deţinute de o firmă de investiţii, autorităţile competente ar trebui să poată solicita, în conformitate cu dreptul intern, înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date existente deţinute de un operator de telecomunicaţii, în măsura în care dreptul intern permite acest lucru, precum şi înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date deţinute de o firmă de investiţii, în cazurile în care există motive întemeiate pentru a suspecta că aceste înregistrări sunt legate de obiectul inspecţiei sau al anchetei şi pot fi relevante pentru a dovedi practici care sunt interzise în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau încălcări ale cerinţelor prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Accesul la înregistrările convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date deţinute de un operator de telecomunicaţii nu ar trebui să includ conţinutul comunicărilor telefonice vocale.

(146)Pentru a garanta că deciziile luate de autorităţile competente au un efect de descurajare asupra publicului larg, acestea ar trebui, în mod normal, publicate. Publicarea deciziilor reprezintă, de asemenea, pentru autorităţile competente, un instrument important de informare a participanţilor pe piaţă cu privire la comportamentele care se consideră că încalcă prezenta directivă şi pentru a promova un comportament adecvat în rândul participanţilor pe piaţă, în general. În cazul în care publicarea cauzează persoanelor implicate prejudicii disproporţionate, periclitează stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs de desfăşurare, autoritatea competentă ar trebui să publice anonim sancţiunile şi celelalte măsuri, în conformitate cu dreptul intern, sau să amâne publicarea.

Autorităţile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a nu publica sancţiunile în cazul în care publicarea anonimă sau amânarea publicării este considerată insuficientă pentru a garanta că stabilitatea pieţelor financiare nu este pusă în pericol. De asemenea, autorităţile competente nu ar trebui să fie obligate să publice măsurile care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporţionată. Este oportun să se prevadă un mecanism cu ajutorul căruia să se comunice ESMA sancţiunile nepublicate pentru ca autorităţile competente să le poată lua în considerare în cadrul supravegherii lor continue. Prezenta directivă nu impune, însă nu ar trebui nici să împiedice, publicarea sancţiunilor penale aplicate ca urmare a încălcării prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

(147)Pentru a depista orice eventuală încălcare, autorităţile competente ar trebui să aibă competenţele de investigare necesare şi ar trebui să stabilească mecanisme eficace şi fiabile de încurajare a raportării eventualei încălcări sau a încălcării efective, inclusiv garantând protecţia angajaţilor care semnalează încălcarea în cadrul propriei instituţii. Aceste mecanisme nu ar trebui să aducă atingere protecţiei adecvate a persoanelor acuzate. Ar trebui să se instituie proceduri corespunzătoare pentru a garanta protecţia adecvată a persoanei acuzate, în special având în vedere dreptul la protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei în cauză şi procedurile prin care se asigură dreptul persoanei acuzate la apărare şi dreptul de a fi ascultat înainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta, precum şi dreptul la o cale de atac efectivă împotriva unei astfel de decizii în faţa unei instanţe.

(150)Chiar dacă nici o dispoziţie nu se opune stabilirii de către statele membre a unor norme privind sancţiunile administrative şi penale pentru aceleaşi încălcări, statelor membre nu ar trebui să li se impună să stabilească regimul sancţiunilor administrative pentru încălcările prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 care fac obiectul dreptului penal intern. În conformitate cu dreptul intern, statelor membre nu le revine obligaţia de a impune atât sancţiuni administrative, cât şi sancţiuni penale pentru aceeaşi infracţiune, dar ar trebui să poată acţiona astfel dacă dreptul intern le-o permite. Cu toate acestea, menţinerea sancţiunilor penale în locul celor administrative pentru încălcarea prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 nu ar trebui să reducă sau să afecteze în alt mod capacitatea autorităţilor competente de a coopera, de a accesa şi de a face schimb de informaţii în timp util cu autorităţile competente din alte state membre în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, inclusiv după eventuala sesizare a autorităţilor judiciare competente cu privire la cazurile de încălcare relevante, în vederea urmăririi penale.

(151)Pentru a proteja clienţii şi fără a se aduce atingere dreptului acestora de a-şi prezenta litigiile în faţa instanţelor, este oportun ca statele membre să asigure înfiinţarea unor organisme publice sau private însărcinate cu soluţionarea acestor litigii pe cale extrajudiciară, care să coopereze în scopul soluţionării litigiilor transfrontaliere, ţinând seama de Recomandările 98/257/CE (¹) şi 2001/310/CE (²) ale Comisiei. Atunci când aplică dispoziţiile privind procedurile extrajudiciare de depunere a reclamaţiilor şi de iniţiere a căilor de atac, statele membre ar trebui încurajate să utilizeze mecanismele de cooperare transfrontaliere existente, în special reţeaua pentru reclamaţii privind serviciile financiare (Financial Services Complaints Network - FIN-Net).

(153)Este necesar să se consolideze dispoziţiile privind schimbul de informaţii între autorităţile competente naţionale, precum şi obligaţiile reciproce ale acestor autorităţi în materie de asistenţă şi cooperare. În contextul unei activităţi transfrontaliere tot mai intense, autorităţile competente ar trebui să îşi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea eficace a prezentei directive, inclusiv în cazul în care încălcarea, efectivă sau prezumată, poate fi de resortul autorităţilor competente ale mai multor state membre. În cadrul acestui schimb de informaţii, secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura transmiterea fără piedici a informaţiilor respective, precum şi protecţia drepturilor persoanelor în cauză.

(154)Atunci când exploatarea unui loc de tranzacţionare care a instituit dispozitive într-un stat membru gazdă a dobândit o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor valorilor mobiliare şi protecţia investitorilor din statul membru gazdă respectiv, dispozitivele de cooperare proporţionale care trebuie instituite ar trebui să îmbrace forma adecvată printre diferitele modalităţi de cooperare dintre autorităţile competente din ţările membre de origine şi cele gazdă, în funcţie de nevoile de cooperare frontalieră în materie de supraveghere, în special cele legate de natura şi amploarea impactului asupra pieţelor valorilor mobiliare şi a protecţiei investitorilor în statul membru gazdă, cum ar fi schimbul de informaţii, consultările şi asistenţa ad-hoc sau periodică.

(155)În vederea realizării obiectivelor stabilite în prezenta directivă, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte precizările referitoare la exonerări, clarificarea definiţiilor, criteriile de evaluare a proiectelor de achiziţii ale firmelor de investiţii, cerinţele organizaţionale pentru firmele de investiţii, APA-uri şi CTP-uri, gestionarea conflictelor de interese, normele de conduită profesională pentru furnizarea de servicii de investiţii, executarea ordinelor in condiţiile cele mai favorabile pentru clienţi, prelucrarea ordinelor clienţilor, tranzacţiile cu contrapărţi eligibile, circumstanţele care impun obligaţia de informare firmelor de investiţii sau operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF, precum şi operatorilor pe o piaţă reglementată, circumstanţele care afectează în mod semnificativ interesele investitorilor şi compromit funcţionarea ordonată a pieţei în vederea suspendării şi a retragerii instrumentelor financiare de la tranzacţionarea pe un MTF, un OTF sau o piaţă reglementată, pieţele de creştere pentru IMM-uri, pragurile dincolo de care se aplică obligaţiile în materie de raportare a poziţiei şi criteriile pe baza cărora funcţionarea unui loc de tranzacţionare într-un stat membru gazdă poate fi considerată ca având o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor valorilor mobiliare şi pentru protecţia investitorilor. Este extrem de importantă derularea de către Comisie a unor consultări corespunzătoare pe parcursul lucrărilor pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează actele delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(156)Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o armonizare coerentă şi o protecţie adecvată a investitorilor, inclusiv a celor care investesc în depozite structurate, şi a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient şi oportun să se încredinţeze ESMA, ca organism care deţine un nivel înalt de specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare care nu implică opţiuni strategice şi de a le înainta Comisiei. Pentru a asigura o protecţie sistematică a investitorilor şi a consumatorilor în sectoarele serviciilor financiare, ESMA ar trebui să îşi îndeplinească sarcinile, pe cât posibil, în strânsă cooperare cu autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (EBA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi cu EIOPA.

(157)Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA privind exonerările referitoare la activităţile considerate a fi auxiliare în raport cu activitatea principală, informaţiile care trebuie furnizate şi anumite cerinţe în contextul procedurilor de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare ale firmelor de investiţii, achiziţia de participaţii calificate, tranzacţionarea algoritmică, obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client, suspendarea şi retragerea instrumentelor financiare de la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată, un MTF sau un OTF, libertatea de a presta servicii şi de a desfăşura activităţi de investiţii, înfiinţarea unei sucursale, rezilienţa sistemelor, mecanismele de întrerupere a tranzacţionării şi tranzacţionarea electronică, pasurile de cotare, sincronizarea ceasurilor profesionale, admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare, limitele poziţiilor şi mecanismele de control al administrării poziţiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, procedurile de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare ale furnizorilor de servicii de raportare a datelor, cerinţele organizatorice pentru APA-uri, CTP-uri şi ARM-uri şi privind cooperarea între autorităţile competente. Comisia ar trebui să adopte aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare prin acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(158)Comisia ar trebui să fie împuternicită, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE şi cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Ar trebui să se încredinţeze ESMA sarcina de a elabora şi de a înainta Comisiei standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare ale firmelor de investiţii, achiziţia de participaţii calificate, procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în MTF-uri şi OTF-uri, suspendarea şi retragerea instrumentelor de la tranzacţionare, libertatea de a furniza servicii şi de a desfăşura activităţi de investiţii, înfiinţarea unei sucursale, furnizarea de servicii de către societăţile din ţări terţe, raportarea poziţiilor pe categorii de deţinători de poziţii, procedurile de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare, procedurile şi formularele pentru transmiterea informaţiilor referitoare la publicarea deciziilor, obligaţia de cooperare, cooperarea între autorităţile competente, schimbul de informaţii şi privind consultarea înainte de autorizarea unei firme de investiţii.

(160)Comisia ar trebui să elaboreze, până la 1 ianuarie 2018, un raport de evaluare a impactului potenţial asupra preţurilor la energie şi a funcţionării pieţei energiei al expirării perioadei de tranziţie prevăzute pentru aplicarea obligaţiei de compensare şi a cerinţelor de marjă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Dacă este cazul, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă pentru a stabili sau modifica legislaţia relevantă, inclusiv legislaţia sectorială specifică, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.

(161)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) permite statelor membre să autorizeze administratorii de fonduri de investiţii alternative (AFIA) să ofere anumite servicii de investiţii pe lângă gestionarea colectivă a fondurilor de investiţii alternative (FIA), inclusiv servicii de gestionare a portofoliilor de investiţie, consultanţă în materie de investiţii, activităţi de păstrare şi administrare legate de acţiunile sau unităţile unor organisme de plasament colectiv, precum şi primirea şi transmiterea ordinelor investitorilor pentru instrumente financiare. Având în vedere că cerinţele care se aplică în cazul furnizării acestor servicii sunt armonizate în cadrul Uniunii, AFIA autorizaţi de autorităţile competente din ţara lor de origine să furnizeze aceste servicii nu ar trebui să se supună niciunei alte autorizări suplimentare în ţările membre gazdă şi niciunei alte măsuri cu un efect similar.

(162)În temeiul cadrului juridic în vigoare, AFIA autorizaţi să furnizeze aceste servicii de investiţii care doresc să le furnizeze în alte state membre decât statul lor de origine trebuie să îndeplinească cerinţe de drept intern suplimentare, inclusiv înfiinţarea unei entităţi juridice distincte. Pentru a înlătura obstacolele din calea furnizării trans-frontaliere de servicii de investiţii armonizate şi pentru a asigura un nivel de concurenţă echitabil între entităţile care furnizează aceleaşi servicii de investiţii, în temeiul aceloraşi cerinţe juridice, un AFIA autorizat să furnizeze aceste servicii ar trebui să poată să le furnizeze la nivel transfrontalier, sub rezerva respectării cerinţelor de notificare corespunzătoare, pe baza autorizaţiei acordate de autorităţile competente din statul său membru de origine.

(164)Având în vedere că obiectivul prezentei directive, şi anume crearea unei pieţe financiare integrate în care investitorii să se bucure de o protecţie suficientă şi în care să fie protejate eficienţa şi integritatea pieţei în general, necesită stabilirea unor norme comune aplicabile firmelor de investiţii, indiferent de locul în care sunt autorizate în Uniune, şi care să reglementeze funcţionarea pieţelor reglementate şi a altor sisteme de tranzacţionare, cu scopul de a evita ca opacitatea unei singure pieţe sau o blocare a acesteia să compromită funcţionarea eficientă a sistemului financiar al Uniunii în ansamblul său, nu poate fi suficient realizat de către statele membre dar, având în vedere dimensiunile şi efectele prezentei directive, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(166)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la protecţia consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace şi la un proces echitabil şi dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune şi ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi şi principii.

(168)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011 (²), statele membre s-au angajat să însoţească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor lor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

TITLUL I:DOMENIUL DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Domeniul de aplicare

(2)Prezenta directivă stabileşte cerinţe în legătură cu următoarele aspecte:

(3)Următoarele dispoziţii se aplică şi instituţiilor de credit autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE în cazul în care acestea furnizează unul sau mai multe servicii de investiţii şi/sau desfăşoară una sau mai multe activităţi de investiţii:

Art. 2: Exonerări

(1)Prezenta directivă nu se aplică:

d)persoanelor care tranzacţionează pe cont propriu alte instrumente financiare decât instrumentele financiare derivate pe mărfuri ori certificatele de emisii sau instrumentele derivate pe acestea şi care nu furnizează niciun alt serviciu de investiţii sau nu exercită nicio altă activitate de investiţii cu instrumente financiare altele decât instrumentele financiare derivate pe mărfuri, certificatele de emisii sau instrumentele derivate pe acestea, decât dacă acestea:

j)persoanelor:

n)operatorilor de transport şi de sistem definiţi la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/72/CE sau la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/73/CE, atunci când aceştia îşi îndeplinesc sarcinile în temeiul directivelor menţionate, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 714/2009, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 ori în temeiul codurilor de reţea sau orientărilor adoptate în conformitate cu regulamentele respective, oricăror persoane care acţionează ca furnizori de servicii în numele lor pentru a îndeplini sarcina care le revine în temeiul actelor legislative respective ori în temeiul codurilor de reţea sau orientărilor adoptate în conformitate cu regulamentele respective şi oricărui operator sau administrator al unui sistem de echilibrare a energiei, al unei reţele de conducte sau al unui sistem menit să echilibreze oferta şi cererea de energie în momentul îndeplinirii acestor sarcini.

(4)Până la 31 iulie 2021, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezenta directivă prin specificarea, în sensul alineatului (1) litera (j) din prezentul articol, a criteriilor pe baza cărora se stabileşte când o activitate trebuie considerată ca fiind auxiliară în raport cu activitatea principală la nivelul grupului.

1.Criteriile respective ţin seama de următoarele elemente:

3.Elementele menţionate la al doilea paragraf al prezentului alineat exclud:

Art. 3: Exonerări facultative

(1)Statele membre pot opta să nu aplice prezenta directivă persoanelor pentru care ele reprezintă statul membru de origine, cu condiţia ca activităţile acestor persoane să fie autorizate şi reglementate la nivel naţional, şi ca aceste persoane:

c)în cadrul furnizării acestui serviciu, să fie autorizate să transmită ordinele doar către:

(¹)Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora (JO L 315, 14.11.2012, p. 74).

d)să furnizeze servicii de investiţii exclusiv pe mărfuri, certificate de emisii şi/sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu unicul scop de a acoperi riscurile comerciale ale clienţilor lor, atunci când clienţii respectivi sunt exclusiv întreprinderi locale din domeniul energiei electrice definite la articolul 2 punctul 35 din Directiva 2009/72/CE sau întreprinderi din sectorul gazelor naturale definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2009/73/CE şi cu condiţia ca respectivii clienţi să deţină în comun 100 % din capitalul sau din drepturile de vot ale acestor persoane, să exercite controlul comun şi să fie exonerate în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (j) din prezenta directivă în cazul în care prestează ele însele aceste servicii de investiţii; sau

e)să furnizeze servicii de investiţii exclusiv pe certificate de emisii şi/sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu unicul scop de a acoperi riscurile comerciale ale clienţilor lor, atunci când clienţii respectivi sunt exclusiv operatori definiţi la articolul 3 litera (f) din Directiva 2003/87/CE şi cu condiţia ca respectivii clienţi să deţină în comun 100 % din capitalul sau din drepturile de vot ale acestor persoane, să exercite controlul comun şi să fie exonerate în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (j) din prezenta directivă în cazul în care prestează ele însele aceste servicii de investiţii.

(2)Regimurile statelor membre impun persoanelor menţionate la alineatul (1) respectarea unor cerinţe care sunt cel puţin echivalente următoarelor cerinţe impuse de prezenta directivă:

c)cerinţele organizatorice prevăzute la articolul 16 alineatul (3) primul, al şaselea şi al şaptelea paragraf şi la articolul 16 alineatele (6) şi (7) şi în actele delegate corespunzătoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 89.

Statele membre impun persoanelor exonerate de la aplicarea prezentei directive în temeiul alineatului (1) din prezentul articol să fie acoperite de un sistem de compensare a investitorilor recunoscut în conformitate cu Directiva 97/9/CE. Statele membre pot permite firmelor de investiţii să nu fie acoperite de un astfel de sistem, cu condiţia să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională prin care, ţinând seama de dimensiunea, profilul de risc şi natura juridică a persoanelor exonerate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, să asigure clienţilor lor un grad echivalent de protecţie.

Prin derogare de la al doilea paragraf din prezentul alineat, statele membre în care există deja în vigoare astfel de acte cu putere de lege sau acte administrative înainte de 2 iulie 2014 pot, până la 3 iulie 2019, să impună persoanelor exonerate de la aplicarea prezentei directive în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol care furnizează servicii de investiţii care constau în primirea şi transmiterea ordinelor şi/sau în furnizarea de consultanţă de investiţii privind unităţi ale unor organisme de plasament colectiv şi acţionează ca intermediari pentru o societate de administrare definită în Directiva 2009/65/CE, să răspundă în mod solidar cu societatea de administrare pentru eventualele prejudicii suportate de client în legătură cu aceste servicii.

Art. 4: Definiţii

(1)În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

1."firmă de investiţii" înseamnă orice persoană juridică a cărei ocupaţie sau activitate obişnuită constă în furnizarea unuia sau mai multor servicii de investiţii în beneficiul unor terţe părţi şi/sau în exercitarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii cu titlu profesional;

1.2.Cu toate acestea, în cazul în care furnizează servicii care implică deţinerea de fonduri sau de valori mobiliare care aparţin unor terţe părţi, o persoană fizică poate fi considerată firmă de investiţii în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 numai în cazul în care, fără a aduce atingere celorlalte cerinţe stabilite de prezenta directivă, de Regulamentul (UE) nr. 600/2014, de Directiva 2013/36/UE, persoana respectivă îndeplineşte următoarele condiţii:

2."servicii şi activităţi de investiţii" înseamnă orice serviciu şi orice activitate enumerate în anexa I secţiunea A şi referitoare la orice instrument menţionat în anexa I secţiunea C.

21."piaţă reglementată" înseamnă un sistem multilateral, operat şi/sau administrat de un operator de piaţă, care reuneşte sau facilitează reunirea, în cadrul sistemului şi în conformitate cu normele sale nediscreţionare, a unor interese multiple de vânzare şi cumpărare de instrumente financiare ale unor terţe părţi, într-un mod care conduce la încheierea de contracte cu instrumente financiare admise la tranzacţionare pe baza normelor şi/sau a sistemelor sale şi care este autorizat şi funcţionează în mod regulat şi în conformitate cu titlul III din prezenta directivă;

25."piaţă lichidă" înseamnă o piaţă a unui instrument financiar sau a unei clase de instrumente financiare pe care există în regim continuu cumpărători şi vânzători pregătiţi şi dispuşi, evaluată conform criteriilor de mai jos, ţinând seama de structurile de piaţă specifice ale instrumentului financiar specific sau ale clasei de instrumente financiare specifice:

29."agent delegat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, sub responsabilitatea deplină şi necondiţionată a unei singure firme de investiţii în contul căreia acţionează, promovează clienţilor sau clienţilor potenţiali servicii de investiţii şi/sau servicii auxiliare, primeşte şi transmite instrucţiunile sau ordinele de la clienţi referitoare la servicii de investiţii sau instrumente financiare, plasează instrumente financiare sau furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali consultanţă privind aceste instrumente sau servicii;

30."sucursală" înseamnă un loc de desfăşurare a activităţii, altul decât sediul principal, care face parte dintr-o firmă de investiţii, care nu are personalitate juridică şi care furnizează servicii de investiţii şi/sau exercită activităţi de investiţii şi care poate, de asemenea, furniza servicii auxiliare pentru care firma de investiţii a obţinut o autorizaţie; toate locurile de desfăşurare a activităţii stabilite în acelaşi stat membru de o firmă de investiţii al cărei sediu se află într-un alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală;

31."participaţie calificată" înseamnă deţinerea, directă sau indirectă, într-o firmă de investiţii, a unei participaţii care reprezintă cel puţin 10 % din capital sau din drepturile de vot, astfel cum este prevăzut la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), având în vedere condiţiile de agregare a acestor participaţii stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva menţionată, sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării firmei de investiţii în care este deţinută participaţia respectivă;

32."întreprindere-mamă" înseamnă o întreprindere-mamă în sensul articolului 2 punctele 9 şi 22 din Directiva 2013/34/UE Parlamentului European şi a Consiliului (³);

35."legături strânse" înseamnă o situaţie în care cel puţin două persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

36.«organ de conducere» înseamnă organul sau organele unei firme de investiţii, ale unui operator de piaţă, sau ale unui furnizor de servicii de raportare a datelor astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 36a din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, care sunt numite în conformitate cu dreptul intern, abilitate să stabilească strategia, obiectivele şi direcţia generală a entităţii, care supervizează şi monitorizează procesul decizional şi din care fac parte persoane care conduc efectiv activitatea entităţii.

37.«conducerea superioară» înseamnă persoanele fizice care exercită funcţii executive în cadrul unei firme de investiţii, al unui operator de piaţă, sau ale unui furnizor de servicii de raportare a datelor astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 36a din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, şi care răspund în faţa organului de conducere de managementul activităţilor de zi cu zi ale entităţii, inclusiv de implementarea politicilor privind distribuţia de servicii şi produse clienţilor de către firmă şi personalul acesteia;

38."cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu" înseamnă o tranzacţie în cadrul căreia facilitatorul însuşi se interpune în tranzacţie între cumpărător şi vânzător, în aşa fel încât nu este în niciun moment expus riscului de piaţă pe tot parcursul executării tranzacţiei, ambele laturi ale tranzacţiei fiind executate simultan, iar tranzacţia este încheiată la un preţ la care facilitatorul nici nu realizează profit, nici nu suferă pierderi, cu excepţia unui comision, a unei taxe sau a unei reţineri percepute pentru tranzacţie şi comunicate în prealabil;

39."tranzacţionare algoritmică" înseamnă tranzacţionarea de instrumente financiare pe baza unui algoritm computerizat care stabileşte în mod automat, cu intervenţie umană minimă sau fără intervenţie umană, unii parametri individuali ai ordinelor, precum iniţierea ordinului, momentul iniţierii, preţul sau cantitatea ordinului sau modul în care ordinul să fie gestionat după trimiterea lui, şi nu include sistemele utilizate exclusiv în scopul direcţionării ordinelor către unul sau mai multe locuri de tranzacţionare, al procesării ordinelor care nu implică stabilirea unor parametri de tranzacţionare, al confirmării ordinelor sau al procesării post tranzacţionare a tranzacţiilor executate;

40."tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă" înseamnă o tehnică de tranzacţionare algoritmică caracterizată prin:

41."acces electronic direct" înseamnă o procedură prin care un participant, un membru sau un client al unui loc de tranzacţionare permite unei persoane să utilizeze codul său de tranzacţionare pentru a putea transmite, în mod electronic, ordine referitoare la un instrument financiar direct către locul de tranzacţionare, şi include acordurile care implică utilizarea de către persoana în cauză a infrastructurii participantului, membrului sau clientului respectiv sau a unui alt sistem de conectare pus la dispoziţie de participant, membru sau client, pentru a transmite ordine (acces direct pe piaţă) şi acordurile prin care respectiva infrastructură nu este folosită de o persoană (acces sponsorizat);

43.«depozit structurat» înseamnă un depozit astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, care este rambursabil integral la scadenţă în baza unor condiţii potrivit cărora o dobândă sau o primă va fi plătită sau este supusă riscului, conform unei formule care implică factori precum:

44."valori mobiliare" înseamnă clasele de titluri de valoare care pot fi negociate pe piaţa de capital, cu excepţia instrumentelor de plată, ca, de exemplu:

55."stat membru de origine" înseamnă:

59.«instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole» înseamnă contractele derivate referitoare la produsele enumerate la articolul 1 şi în anexa I părţile I-XX şi XXIV/1 la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*), precum şi la produsele enumerate la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**);

60."emitent suveran" înseamnă oricare dintre următoarele entităţi care emit titluri de creanţă:

TITLUL II:CONDIŢII DE AUTORIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE APLICABILE FIRMELOR DE INVESTIŢII

CAPITOLUL I:Condiţii şi proceduri de autorizare

Art. 5: Cerinţa de autorizare

(3)Statele membre înregistrează toate firmele de investiţii. Registrul este accesibil publicului şi conţine informaţii privind serviciile sau activităţile pentru care firma de investiţii este autorizată. Acest registru se actualizează în mod regulat. Fiecare autorizaţie se notifică ESMA.

Art. 6: Domeniul de aplicare al autorizaţiei

Art. 7: Proceduri de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare

(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)cerinţele aplicabile acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţii competente, în temeiul articolului 10 alineatele (1) şi (2).

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele, modelele şi procedurile standard pentru notificarea şi furnizarea de informaţii prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol şi la articolul 9 alineatul (5).

Art. 8: Retragerea autorizaţiilor

c)nu mai îndeplineşte condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, precum respectarea condiţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*14);

Art. 9: Organul de conducere

(2)Atunci când acordă autorizaţia în conformitate cu articolul 5, autorităţile competente pot autoriza membrii organului de conducere să deţină o funcţie de conducere suplimentară faţă de cele autorizate la articolul 91 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE. Autorităţile competente informează periodic ESMA în legătură cu astfel de autorizaţii.

(3)Statele membre se asigură că organul de conducere al unei firme de investiţii defineşte, supraveghează şi este responsabil de implementarea mecanismelor de guvernanţă care să asigure gestionarea eficace şi prudentă a firmei de investiţii, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul firmei de investiţii şi prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieţei şi interesele clienţilor săi.

a)organizarea firmei, în vederea furnizării de servicii de investiţii şi a exercitării de activităţi de investiţii, precum şi de servicii auxiliare, inclusiv competenţele, cunoştinţele şi experienţa necesare personalului, resursele, procedurile şi mecanismele de furnizare a serviciilor şi de desfăşurare a activităţilor, ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea profilului de activitate al societăţii, precum şi cerinţele pe care firma trebuie să le îndeplinească;

c)politica de remunerare a persoanelor implicate în furnizarea de servicii clienţilor, vizând încurajarea unei conduite profesionale responsabile, tratamentul echitabil al clienţilor, precum şi evitarea conflictelor de interese în relaţiile cu clienţii.

Organul de conducere monitorizează şi evaluează periodic caracterul adecvat şi punerea în aplicare a obiectivelor strategice ale firmei în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de investiţii şi exercitarea de activităţi de investiţii, precum şi de servicii auxiliare, eficacitatea mecanismelor de guvernanţă ale firmei de investiţii şi caracterul adecvat al politicilor privind furnizarea de servicii clienţilor şi ia măsurile necesare pentru a soluţiona eventualele deficienţe.

(4)Autoritatea competentă refuză autorizarea dacă nu este convinsă că membrii organului de conducere al firmei de investiţii au o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în cadrul firmei de investiţii sau dacă există motive obiective şi demonstrabile de a crede că organul de conducere al firmei ar risca să compromită administrarea eficace, corectă şi prudentă a acesteia şi să afecteze luarea în considerare în mod corespunzător a intereselor clienţilor săi şi a integrităţii pieţei.

(6)Statele membre impun ca administrarea efectivă a firmelor de investiţii solicitante să fie asigurată de cel puţin două persoane care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (1).

Art. 10: Acţionari şi asociaţi care deţin participaţii calificate

(1)Autorităţile competente nu autorizează furnizarea de servicii de investiţii sau exercitarea de activităţi de investiţii de către o firmă de investiţii înainte de a li se comunica identitatea acţionarilor şi a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, şi valoarea acestor participaţii.

(3)Statele membre impun ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la primul paragraf de la alineatul (1) poate prejudicia administrarea corectă şi prudentă a unei firme de investiţii, autorităţile competente să ia măsurile necesare pentru a stopa această situaţie.

Art. 11: Notificarea proiectelor de achiziţii

(1)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare "potenţialul achizitor"), care au decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o firmă de investiţii sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o firmă de investiţii astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât firma de investiţii să devină filiala lor (denumită în continuare "proiect de achiziţie"), să notifice mai întâi în scris autorităţile competente ale firmei de investiţii în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (4).

Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o firmă de investiţii, să notifice mai întâi în scris autorităţile competente, indicând mărimea participaţiei vizate. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile competente în cazul în care a decis să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât firma de investiţii să înceteze să mai fie filiala acesteia.

Pentru a stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute de articolul 10 şi de prezentul articol, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de firme de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

(2)Autorităţile competente implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) (denumită în continuare "evaluarea"), în cazul în care potenţialul achizitor este:

c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.

Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi îşi comunică din proprie iniţiativă orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat firma de investiţii vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.

(3)Statele membre impun firmelor de investiţii care sunt informate cu privire la orice achiziţie sau cedare de participaţii deţinute în capitalul lor care ar face ca participaţiile respective să depăşească sau să scadă sub unul dintre pragurile prevăzute la primul paragraf de la alineatul (1) să anunţe de îndată autorităţile competente.

(4)Statele membre impun autorităţilor competente să ia măsuri similare celor menţionate la articolul 10 alineatul (3) în cazul persoanelor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în prealabil cu privire la achiziţionarea sau majorarea unei participaţii calificate. În cazul în care o astfel de participaţie este achiziţionată în pofida opoziţiei autorităţilor competente, statele membre prevăd, în mod independent de orice altă sancţiune care poate fi aplicată, fie suspendarea drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate sau posibilitatea anulării lor.

Art. 12: Termenul de evaluare

(1)Autorităţile competente transmit potenţialului achizitor, imediat şi în orice caz în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 11 alineatul (1) primul paragraf, precum şi la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, confirmarea de primire în scris.

(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.

(3)Autorităţile competente pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la al doilea paragraf de la alineatul (2) cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor se încadrează într-una dintre următoarele categorii:

(4)În cazul în care autorităţile competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu dreptul intern, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.

(8)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili lista exhaustivă a informaţiilor, menţionate la articolul 13 alineatul (4), care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol.

(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în scopul stabilirii unor formulare, modele şi proceduri standard pentru procesele de consultare între autorităţile competente relevante, aşa cum se menţionează la articolul 11 alineatul (2).

Art. 13: Evaluarea

(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 11 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 12 alineatul

d)capacitatea firmei de investiţii de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, în special Directivele 2002/87/CE şi 2013/36/UE, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficace, un schimb eficace de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;

e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a fost sau este săvârşită în legătură cu proiectul de achiziţie sau că proiectul de achiziţie ar putea creşte un astfel de risc.

Art. 14: Aderarea la un sistem acreditat de compensare a investitorilor

Art. 15: Dotarea cu capital iniţial

Art. 16: Cerinţe organizatorice

(3)O firmă de investiţii menţine şi aplică dispoziţii organizatorice şi administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate a preveni prejudicierea intereselor clienţilor săi de conflicte de interese, astfel cum sunt definite la articolul 23.

(4)O firmă de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta continuitatea şi regularitatea în furnizarea serviciilor de investiţii şi în exercitarea activităţilor de investiţii. În acest scop, ea utilizează sisteme adecvate şi proporţionate, inclusiv sisteme de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) care sunt instituite şi gestionate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*6), precum şi resurse şi proceduri adecvate şi proporţionate.

(5)În cazul în care încredinţează unei terţe părţi executarea sarcinilor operaţionale esenţiale pentru furnizarea unui serviciu continuu şi satisfăcător pentru clienţi şi pentru exercitarea de activităţi de investiţii în mod continuu şi satisfăcător, o firmă de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operaţional. Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu poate fi realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al firmei de investiţii şi care să împiedice autoritatea de supraveghere să controleze respectarea tuturor obligaţiilor care îi revin firmei de investiţii.

Fără a aduce atingere capacităţii autorităţilor competente de a cere accesul la comunicările realizate conform prezentei directive şi Regulamentului (UE) nr. 600/2014, o firmă de investiţii instituie mecanisme de securitate solide destinate să asigure, în conformitate cu cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2554, securitatea şi autentificarea mijloacelor de transmitere a informaţiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor şi de acces neautorizat şi să prevină scurgerile de informaţii, menţinând astfel în permanenţă confidenţialitatea datelor.

(6)O firmă de investiţii asigură păstrarea de înregistrări referitoare la toate serviciile furnizate şi la toate activităţile şi tranzacţiile efectuate, care să permită autorităţii competente să îşi îndeplinească sarcinile de supraveghere şi să desfăşoare acţiunile de asigurare a punerii în aplicare prevăzute de prezenta directivă, de Regulamentul (UE) nr. 600/2014 de Directiva 2014/57/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 596/2014, şi în special să ateste respectarea tuturor obligaţiilor firmei de investiţii respective, inclusiv în ceea ce priveşte clienţii sau clienţii potenţiali şi integritatea pieţei.

(7)Înregistrările respective includ cel puţin înregistrările convorbirilor telefonice sau ale corespondenţei electronice referitoare la tranzacţiile încheiate pe cont propriu şi prestarea de servicii aferente ordinelor clienţilor referitoare la primirea, transmiterea şi executarea ordinelor clienţilor.

Ordinele pot fi transmise de clienţi pe alte căi, cu toate acestea astfel de căi de comunicaţie trebui să fie efectuate pe un suport durabil, respectiv prin poştă, fax, e-mail sau prin intermediul documentaţiei aferente ordinelor clienţilor întocmite în cadrul întrevederilor. În special, conţinutul conversaţiilor relevante care au loc faţă în faţă cu un client poate fi înregistrat prin utilizarea proceselor-verbale scrise sau a notelor. Respectivele ordine sunt considerate echivalente ordinelor primite prin telefon.

(11)Pentru orice sucursală a unei firme de investiţii, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită această sucursală controlează respectarea obligaţiei prevăzute la alineatele (6) şi (7) în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate de sucursală, fără a aduce atingere posibilităţii de acces direct al autorităţii competente a statului membru de origine a firmei de investiţii la înregistrările în cauză.

În situaţii excepţionale, statele membre pot impune firmelor de investiţii cerinţe privind protejarea activelor deţinute de clienţi suplimentare faţă de cerinţele menţionate la alineatele (8), (9) şi (10), precum şi actele delegate respective menţionate la alineatul (12). Aceste cerinţe trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda, în situaţiile în care firmele de investiţii protejează activele clienţilor şi fondurile acestora, riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei respectivului stat membru.

Art. 16^a: Derogări de la cerinţele de guvernanţă a produselor

Art. 17: Tranzacţionarea algoritmică

(1)O firmă de investiţii care utilizează tranzacţionarea algoritmică dispune de sisteme eficace şi de mecanisme de control al riscului adecvate activităţilor pe care le desfăşoară pentru a avea garanţia că sistemele sale de tranzacţionare sunt reziliente, au capacitate suficientă, în conformitate cu cerinţele prevăzute în capitolul II din Regulamentul (UE) 2022/2554, şi funcţionează pe baza unor praguri şi limite adecvate pentru a preveni transmiterea unor ordine eronate sau o funcţionare necorespunzătoare a sistemelor care poate genera perturbaţii ale pieţei sau poate contribui la apariţia acestora.

Firma de investiţii dispune de mecanisme eficace de asigurare a continuităţii activităţilor pentru a putea face faţă oricărei disfuncţii a sistemului său de tranzacţionare, inclusiv de o politică şi planuri de continuitate a activităţii TIC şi de planuri de răspuns şi de recuperare în domeniul TIC pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor elaborate în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2554, şi se asigură că sistemele sale sunt suficient testate şi monitorizate corespunzător pentru a răspunde cerinţelor generale prevăzute la prezentul alineat şi oricăror cerinţe specifice prevăzute în capitolele II şi IV din Regulamentul (UE) 2022/2554.

(2)O firmă de investiţii care efectuează tranzacţii algoritmice într-un stat membru notifică acest fapt autorităţilor competente ale statului său membru de origine şi ale locului de tranzacţionare în care firma de investiţii îşi desfăşoară activităţile de tranzacţionare algoritmică în calitate de membru sau participant la locul de tranzacţionare.

Autoritatea competentă a statului membru de origine a firmei de investiţii îi poate solicita acesteia din urmă să furnizeze, în mod periodic sau ad-hoc, o descriere a naturii strategiilor sale de tranzacţionare algoritmică, detalii referitoare la parametrii de tranzacţionare sau limitele la care se supune funcţionarea sistemului, principalele mecanisme de control al riscului şi al conformităţii de care dispune firma pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (1), precum şi detalii privind testarea sistemelor sale. Autoritatea competentă a statului membru al firmei de investiţii poate, în orice moment, să solicite unei firme de investiţii informaţii suplimentare cu privire la activităţile sale de tranzacţionare algoritmică şi la sistemele utilizate în acest scop.

La cererea unei autorităţi competente a unui loc de tranzacţionare în care firma de investiţii, în calitate de membru sau participant la locul de tranzacţionare respectiv, desfăşoară activităţi de tranzacţionare algoritmică şi fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă a statului membru de origine al firmei de investiţii comunică informaţiile menţionate la al doilea paragraf, pe care le primeşte de la firma de investiţii care desfăşoară activităţi de tranzacţionare algoritmică.

(3)O firmă de investiţii care utilizează tranzacţionarea algoritmică urmărind o strategie de formare a pieţei, ţinând seama de lichiditatea, dimensiunile şi natura pieţei respective şi de caracteristicile instrumentului tranzacţionat:

(4)În sensul prezentului articol şi al articolului 48 din prezenta directivă, se consideră că o firmă de investiţii care efectuează tranzacţii algoritmice urmăreşte aplicarea unei strategii de formare a pieţei atunci când, în calitate de membru sau participant la unul sau mai multe locuri de tranzacţionare, strategia sa implică, în cazul tranzacţionării pe cont propriu, comunicarea fermă, simultană a unor cotaţii bilaterale de dimensiuni comparabile, la preţuri competitive, referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare într-un singur loc de tranzacţionare sau în cadrul unor locuri de tranzacţionare diferite, având drept rezultat furnizarea de lichidităţi, în mod periodic şi frecvent, către piaţa globală.

(5)O firmă de investiţii care furnizează acces electronic direct la un loc de tranzacţionare dispune de sisteme eficace şi de mecanisme de control care să asigure evaluarea şi analizarea corespunzătoare a caracterului adecvat al clienţilor care utilizează acest serviciu, să garanteze că clienţilor respectivi nu li se permite să depăşească pragurile prestabilite de tranzacţionare şi de creditare, să asigure monitorizarea corespunzătoare a activităţilor de tranzacţionare desfăşurate de aceşti clienţi şi să împiedice, prin mecanisme adecvate de control al riscului, tranzacţionări care ar putea genera riscuri pentru firma de investiţii, care ar putea genera perturbări ale pieţei sau ar putea contribui la apariţia acestora sau care ar putea încălca Regulamentul (UE) nr. 596/2014 sau regulile locului de tranzacţionare. Accesul electronic direct în lipsa acestor controale este interzis.

Firma de investiţii care furnizează acces electronic direct răspunde de asigurarea faptului că clienţii care utilizează respectivul serviciu respectă cerinţele prezentei directive şi normele locului de tranzacţionare. Firma de investiţii monitorizează tranzacţiile pentru a identifica încălcările normelor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe piaţa sau comportamentele care pot implica un abuz de piaţă şi care trebuie raportate autorităţii competente. Firma de investiţii se asigură că există un acord scris, cu caracter obligatoriu, între firmă şi clientul respectiv cu privire la principalele drepturi şi obligaţii ce decurg din furnizarea serviciului şi că, în baza acestui acord, firmei îi revine responsabilitatea în temeiul prezentei directive.

(6)O firmă de investiţii care acţionează în calitate de membru compensator general pentru alte persoane dispune de sisteme eficace şi de mecanisme de control pentru a se asigura că serviciile de compensare sunt furnizate exclusiv persoanelor potrivite, care corespund unor criterii clare şi că acestor persoane li se impun cerinţe adecvate în vederea atenuării riscurilor pentru firma de investiţii şi pentru piaţă. Firma de investiţii asigură încheierea unui acord scris, cu caracter obligatoriu, între firma de investiţii şi persoana respectivă cu privire la principalele drepturi şi obligaţii ce decurg din furnizarea acestor servicii.

(7)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

a)detaliile privind cerinţele organizatorice detaliate prevăzute la alineatele (1)-(6), altele decât cele legate de gestionarea riscurilor TIC, care trebuie impuse firmelor de investiţii ce oferă diferite servicii de investiţii, activităţi de investiţii, servicii auxiliare sau o combinaţie a acestora, atunci când specificaţiile referitoare la cerinţele organizaţionale menţionate la alineatul (5) stabilesc cerinţele specifice privind accesul direct la piaţă şi privind accesul sponsorizat într-un mod care să garanteze că controalele aplicate accesului sponsorizat sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate accesului direct la piaţă;

Art. 18: Procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în MTF-uri şi în OTF-uri

(1)Pe lângă cerinţele organizatorice prevăzute la articolul 16, statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să stabilească reguli şi proceduri transparente şi nediscreţionare pentru a garanta un proces de tranzacţionare echitabil şi organizat şi să stabilească criterii obiective pentru o executare eficientă a ordinelor. Firmele şi operatorii respectivi instituie măsuri pentru administrarea corectă a operaţiunilor tehnice din cadrul sistemului, inclusiv proceduri eficace pentru situaţii excepţionale, pentru a contracara riscurile de perturbare a sistemelor.

(2)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să stabilească reguli transparente privind criteriile de stabilire a instrumentelor financiare ce pot fi tranzacţionate în cadrul sistemelor lor.

(4)Statele membre impun ca firmele de investiţii şi operatorii care exploatează un MTF sau un OTF să instituie mecanisme prin care să identifice în mod clar şi să gestioneze potenţialele consecinţe negative pentru operarea MTF sau a OTF sau pentru membri sau participanţi şi utilizatori, ale oricărui conflict de interese între MTF, OTF, deţinătorii acestora sau firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF şi buna funcţionare a MTF-ului sau a OTF-ului.

(6)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să îşi informeze în mod clar membrii sau participanţii în legătură cu responsabilităţile ce le revin în ceea ce priveşte decontarea tranzacţiilor executate în cadrul sistemului respectiv. Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să dispună de mecanismele necesare pentru a facilita decontarea eficientă a tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul MTF-ului sau al OTF-ului respectiv.

(10)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să furnizeze autorităţii competente o descriere detaliată a funcţionării respectivului MTF sau OTF, inclusiv, fără a aduce atingere articolului 20 alineatele (1), (4) şi (5), cu privire la orice legături sau participare pe o piaţă reglementată, un MTF, un OTF sau un operator independent deţinute de aceeaşi firmă de investiţii sau de acelaşi operator de piaţă, precum şi o listă a membrilor, participanţilor şi/sau utilizatorilor lor. Autorităţile competente pun aceste informaţii la dispoziţia ESMA la cerere. Orice autorizaţie eliberată unei firme de investiţii sau unui operator de piaţă pentru exploatarea unui MTF sau a unui OTF se notifică ESMA. ESMA întocmeşte o listă a tuturor MTF-urilor şi OTF-urilor din Uniune. Lista conţine informaţii cu privire la serviciile pe care MTF-urile sau OTF-urile le furnizează, precum şi codul unic de identificare pentru fiecare MTF sau OTF, care se utilizează în scopul raportărilor în conformitate cu articolele 6, 10 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Acest registru se actualizează în mod regulat. ESMA publică lista respectivă pe site-ul său de internet şi asigură actualizarea acesteia.

Art. 19: Cerinţe specifice aplicabile MTF-urilor

(3)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF să dispună de mecanisme prin care:

(4)Statele membre se asigură că articolele 24 şi 25, articolul 27 alineatele (1), (2) şi (4)-(10) şi articolul 28 nu se aplică tranzacţiilor încheiate în conformitate cu regulile aplicabile unui MTF între membrii sau participanţii săi sau între MTF şi membrii sau participanţii săi, în ceea ce priveşte utilizarea MTF-ului. Cu toate acestea, membrii sau participanţii la MTF respectă obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora prin intermediul sistemelor unui MTF.

Art. 20: Cerinţe specifice aplicabile OTF-urilor

(2)Statele membre permit unei firme de investiţii sau unui operator de piaţă care exploatează un OTF să se implice în cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu cu obligaţiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii şi anumite instrumente financiare derivate numai în cazul în care clientul şi-a dat acordul cu privire la acest proces.

(5)Statele membre nu împiedică o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un OTF să angajeze o altă firmă de investiţii pentru a desfăşura activităţi de formare a pieţei în cadrul unui OTF, în mod independent.

(6)Statele membre impun ca executarea ordinelor pe un OTF să se desfăşoare în mod discreţionar.

b)atunci când decide să nu tranzacţioneze simultan un anumit ordin al clientului cu alte ordine disponibile în sisteme la un moment dat, cu condiţia ca aceasta să fie în conformitate cu instrucţiunile specifice primite din partea unui client şi cu obligaţiile sale în conformitate cu articolul 27.

Pentru sistemul care încrucişează ordinele clienţilor, firma de investiţii sau operatorul de piaţă poate decide dacă, în ce moment şi în ce măsură doreşte să realizeze corespondenţa dintre două sau mai multe ordine în cadrul sistemului. În conformitate cu alineatele (1), (2), (4) şi (5) şi fără a aduce atingere alineatului (3), în ceea ce priveşte un sistem care organizează tranzacţii cu valori mobiliare altele decât capitalurile proprii, firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează OTF-ul poate facilita negocierea dintre clienţi, astfel încât să reunească două sau mai multe interese de tranzacţionare potenţial compatibile în cadrul unei singure tranzacţii.

(7)Autoritatea competentă poate solicita, fie atunci când o firmă de investiţii sau un operator de piaţă solicită să fie autorizaţi în vederea exploatării unui OTF, fie în mod ad-hoc, o descriere detaliată a motivelor pentru care sistemul nu corespunde unei pieţe reglementate, unui MTF sau unui operator independent, precum şi o descriere detaliată a modalităţilor de exercitare a puterii discreţionare, în special atunci când un ordin către OTF poate fi retras, şi a modalităţilor şi a circumstanţelor în care două sau mai multe ordine ale clienţilor vor fi corelate în cadrul OTF-ului. În plus, firma de investiţii sau operatorul de piaţă al unui OTF informează autoritatea competentă cu privire la felul cum utilizează cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu. Autoritatea competentă monitorizează angajamentul unei firme de investiţii sau al unui operator de piaţă de a utiliza efectuarea de cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu pentru a se asigura că aceştia continuă să intre sub incidenţa definiţiei acestora şi că angajamentul acestora în utilizarea tranzacţionării simultane pe cont propriu nu dă naştere unor conflicte de interese între firma de investiţii sau operatorul de piaţă şi clienţii acestora.

CAPITOLUL II:Condiţii de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 21: Analiza regulată a respectării condiţiilor autorizării iniţiale

Art. 22: Obligaţia generală de supraveghere continuă

Statele membre se asigură că autorităţile competente, în cazul în care sunt responsabile cu autorizarea şi supravegherea activităţilor unui mecanism de publicare aprobat (APA), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 34 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 cu o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, sau ale unui mecanism de raportare aprobat (ARM), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 36 din regulamentul menţionat cu o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, monitorizează activităţile APA sau ARM respectiv pentru a evalua respectarea condiţiilor de funcţionare prevăzute în regulamentul menţionat. Statele membre se asigură că sunt adoptate măsurile adecvate pentru a permite autorităţilor competente să obţină informaţiile necesare pentru a verifica respectarea acestor obligaţii de către APA sau ARM.

Art. 23: Conflicte de interese

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru a detecta şi pentru a preveni conflictele de interese care apar între ele, inclusiv între directorii, salariaţii sau agenţii lor delegaţi, sau orice persoană direct sau indirect legată de ele printr-o relaţie de control şi clienţii lor sau între doi clienţi cu ocazia furnizării oricărui serviciu de investiţii şi a oricărui serviciu auxiliar sau a unei combinaţii a acestor servicii, inclusiv pe cele cauzate de primirea de stimulente de la terţi sau de remunerarea proprie a firmei de investiţii şi de alte structuri de stimulente.

(2)În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de o firmă de investiţii în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) pentru a preveni ca conflictele de interese să afecteze negativ interesele clientului nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, firma de investiţii îşi informează în mod clar clienţii, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi/sau sursele conflictelor de interese şi cu măsurile luate în scopul diminuării riscurilor respective.

(4)Comisia are competenţa să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 în vederea:

SECŢIUNEA 2:Dispoziţii vizând garantarea protecţiei investitorilor

Art. 24: Principii generale şi informaţii care trebuie furnizate clienţilor

(2)Firmele de investiţii care produc instrumente financiare pentru a le vinde clienţilor se asigură că respectivele instrumente financiare sunt concepute pentru a răspunde nevoilor unei pieţe-ţintă identificate de clienţi finali din cadrul categoriei relevante de clienţi, că strategia de distribuţie a instrumentelor financiare este compatibilă cu piaţa-ţintă identificată şi că firma de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentul financiar este distribuit pe piaţa-ţintă identificată.

(4)Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt furnizate, în timp util, informaţii adecvate privind firma de investiţii şi serviciile sale, instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, locurile de executare, precum şi toate costurile şi cheltuielile aferente. Informaţiile respective includ următoarele:

a)în cazul în care se oferă consultanţă de investiţii, firma de investiţii trebuie să informeze clientul, cu suficient timp înainte de a furniza consultanţa de investiţii, cu privire la următoarele aspecte:

c)informaţiile privind toate costurile şi cheltuielile aferente trebuie să includă informaţii referitoare atât la serviciile de investiţii, cât şi la serviciile auxiliare, inclusiv costurile consultanţei, dacă este cazul, costurile instrumentului financiar recomandat sau vândut clientului şi modalităţile de plată de care dispune clientul, menţionând, de asemenea, orice plăţi efectuate de terţi.

Informaţiile despre toate costurile şi cheltuielile, inclusiv despre costurile şi cheltuielile aferente serviciului de investiţii şi instrumentului financiar, care nu sunt generate de apariţia riscului de pe piaţa activului suport, sunt agregate pentru a permite clientului să înţeleagă costul global, precum şi efectul cumulativ al randamentului investiţiei şi se furnizează clientului, la cererea acestuia, o defalcare detaliată pe componente. După caz, aceste informaţii sunt furnizate clientului în mod regulat, cel puţin anual, pe durata investiţiei.

În cazul în care contractul de cumpărare sau de vânzare a unui instrument financiar este încheiat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a informaţiilor privind costurile şi cheltuielile, firma de investiţii poate furniza informaţiile privind costurile şi cheltuielile fie în format electronic, fie pe hârtie, dacă un client de retail solicită acest lucru, fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele două condiţii:

(5¹)Firmele de investiţii furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali, în format electronic, toate informaţiile cerute a fi transmise de prezenta directivă, cu excepţia cazului în care clientul sau clientul potenţial este un client de retail sau un client de retail potenţial care a solicitat să primească informaţiile pe suport de hârtie, caz în care informaţiile respective se furnizează pe suport de hârtie, în mod gratuit.

Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi care primesc pe suport de hârtie informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă că vor primi aceste informaţii în format electronic cu cel puţin opt săptămâni înainte de a trimite informaţiile respective în format electronic. Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informaţii pe suport de hârtie, fie să opteze pentru primirea informaţiilor în format electronic. De asemenea, firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că, în cazul în care aceştia nu solicită continuarea furnizării informaţiilor pe suport de hârtie în termenul de opt săptămâni, informaţiile le vor fi trimise automat în format electronic. Clienţii de retail existenţi care primesc deja în format electronic informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă nu trebuie să fie informaţi.

(7)În cazul în care o firmă de investiţii îşi informează clientul cu privire la faptul că serviciul de consultanţă de investiţii este furnizat în mod independent, respectiva firmă de investiţii:

a)face o analiză a unei game suficient de mari de instrumente financiare disponibile pe piaţă, care trebuie să fie suficient de diversificată din punctul de vedere al tipului şi al emitenţilor sau al furnizorilor de produse pentru a garanta că obiectivele de investiţii ale clientului pot fi atinse în mod obiectiv şi nu trebuie să se limiteze la acele instrumente financiare emise sau furnizate de:

b)nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului trebuie comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentei litere.

(8)Atunci când furnizează un serviciu de administrare de portofoliu, o firmă de investiţii nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului sunt comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentului alineat.

(9)Statele membre se asigură că se consideră că firmele de investiţii nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la articolul 23 sau la alineatul (1) din prezentul articol în cazul în care acestea plătesc sau percep orice taxă sau comision ori oferă sau beneficiază de orice fel de beneficii nemonetare în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către sau de la orice persoană cu excepţia clientului sau a unei persoane care acţionează în numele clientului, în alte cazuri decât atunci când plata sau beneficiul:

b)nu afectează obligaţia firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi.

Existenţa, natura şi cuantumul plăţii sau beneficiului menţionate la primul paragraf sau, atunci când cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a cuantumului respectiv, trebuie să fie comunicate cu exactitate clientului, în mod complet, fiabil şi inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar în cauză. După caz, firma de investiţii informează, de asemenea, clientul despre mecanismele pentru transferarea către client a taxelor, comisioanelor şi beneficiilor monetare sau nemonetare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar.

Plăţile sau beneficiile care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiţii, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare şi de schimb valutar, impozitele reglementate şi onorariile juridice, şi care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligaţiile firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi nu intră sub incidenţa cerinţelor de la primul paragraf.

(9¹)Statele membre se asigură că furnizarea de servicii de cercetare de către terţi unor firme de investiţii care oferă clienţilor servicii de administrare a portofoliului sau alte servicii de investiţii sau auxiliare este considerată ca o îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) dacă:

c)cercetarea căreia îi corespund taxele combinate sau plăţile comune priveşte emitenţii a căror capitalizare bursieră pentru perioada de 36 de luni anterioară furnizării cercetării nu a depăşit 1 miliard EUR, exprimată prin cotaţiile de sfârşit de an, pentru anii în care sunt sau au fost cotate, sau prin capitalul propriu aferent exerciţiilor financiare în care nu sunt sau nu au fost cotate.

În sensul prezentului articol, cercetarea trebuie înţeleasă ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active ori la emitenţii sau potenţialii emitenţi de instrumente financiare ori ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piaţă, contribuind la formarea unor opinii despre instrumentele financiare, activele sau emitenţii din respectivul sector sau piaţa respectivă.

Cercetarea include, de asemenea, materiale sau servicii prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiţii şi se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau preţurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă o analiză şi informaţii originale şi se ajunge la concluzii bazate pe informaţii noi sau existente care ar putea fi folosite în cadrul unei strategii de investiţii şi care ar putea să aibă relevanţă şi valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiţii în numele clienţilor taxaţi pentru respectiva cercetare.

(10)O firmă de investiţii care le furnizează clienţilor servicii de investiţii se asigură că nu remunerează şi nu evaluează performanţa personalului său într-un mod incompatibil cu obligaţia sa de a acţiona în interesul clienţilor săi. În special, firma nu ar trebui să ia niciun fel de măsuri care, prin intermediul remunerării sau al obiectivelor în materie de vânzări sau prin alte mijloace, să stimuleze personalul să recomande un anumit instrument financiar unui client de retail atunci când firma de investiţii ar putea oferi un alt instrument financiar care ar răspunde mai bine nevoilor clientului respectiv.

(11)În cazul în care un serviciu de investiţii este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs, ca parte a unui pachet sau pentru a condiţiona o înţelegere sau un pachet, firma de investiţii informează clientul cu privire la posibilitatea de a achiziţiona componentele pachetului în mod separat, furnizându-i o evidenţă separată a costurilor şi cheltuielilor aferente fiecărei componente.

(12)În cazuri excepţionale, statele membre pot impune firmelor de investiţii cerinţe suplimentare faţă de dispoziţiile prevăzute la prezentul articol. Aceste cerinţe trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei respectivului stat membru.

Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice cerinţă pe care intenţionează să o impună în conformitate cu prezentul alineat, cu cel puţin două luni înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a respectivei cerinţe. Notificarea include o justificare a cerinţei respective. Niciuna dintre obligaţiile suplimentare impuse nu restricţionează sau afectează în vreun fel drepturile firmelor de investiţii prevăzute la articolele 34 şi 35 din prezenta directivă.

(13)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 89, pentru a garanta că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute de prezentul articol atunci când furnizează servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv:

(14)Actele delegate menţionate la alineatul (13) iau în considerare:

Art. 25: Evaluarea caracterului adecvat al clienţilor şi raportarea către clienţi

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să garanteze şi să demonstreze autorităţilor competente, la cerere, că persoanele fizice care furnizează clienţilor consultanţă de investiţii sau informaţii privind instrumente financiare, servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele firmei de investiţii au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în conformitate cu articolul 24 şi cu prezentul articol. Statele membre publică criteriile utilizate pentru evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor respective.

(2)În cazul în care furnizează servicii de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofoliu, firma de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale potenţialului client în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară, inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi, toleranţa sa la risc şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi sunt potrivite şi, în special, care corespund toleranţei sale la risc şi capacităţii sale de a suporta pierderi.

Atunci când oferă fie servicii de consultanţă de investiţii, fie servicii de administrare a portofoliului care implică realocarea instrumentelor financiare, firmele de investiţii obţin informaţiile necesare despre investiţia clientului şi analizează costurile şi beneficiile realocării instrumentelor financiare. Atunci când oferă servicii de consultanţă de investiţii, firmele de investiţii informează clientul dacă beneficiile realocării instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.

(3)În cazul în care firmele de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (2), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru ca firmele de investiţii să fie în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere îi este potrivit clientului. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), evaluarea analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.

(4)Statele membre autorizează firmele de investiţii, atunci când acestea furnizează servicii de investiţii care constau exclusiv în executarea sau primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând acordarea de credite sau împrumuturi, astfel cum sunt menţionate în anexa 1 secţiunea B punctul 1, care nu cuprind limitele de creditare existente pentru împrumuturi, conturile curente şi facilităţile de descoperire de cont ale clienţilor, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (3), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)serviciile sunt legate de oricare dintre următoarele instrumente financiare:

La cererea autorităţii competente dintr-un stat membru, Comisia adoptă decizii de echivalare, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 89^a alineatul (2), precizând dacă respectivul cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe garantează că o piaţă reglementată autorizată în respectiva ţară terţă respectă cerinţele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în sensul aplicării prezentei litere, echivalente cu cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în titlul III din prezenta directivă, în titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi în Directiva 2004/109/CE şi care fac obiectul unei supravegheri şi unei aplicări eficace în respectiva ţară terţă. Autoritatea competentă indică motivul pentru care consideră că acest cadru juridic şi de supraveghere al ţării terţe în cauză urmează să fie considerat echivalent şi furnizează informaţii relevante în acest sens.

(6)Firma de investiţii îi furnizează clientului, pe un suport durabil, rapoarte adecvate privind serviciile oferite. Aceste rapoarte includ comunicări periodice către clienţi, ţinând cont de tipul şi complexitatea instrumentelor financiare implicate şi de natura serviciului furnizat clienţilor şi includ, după caz, costurile aferente tranzacţiilor efectuate şi activităţilor derulate în numele clientului.

b)firma de investiţii i-a oferit clientului opţiunea de a întârzia încheierea tranzacţiei până după primirea declaraţiei privind caracterul adecvat.

(7)Dacă un contract de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială, care face obiectul dispoziţiilor privind evaluarea bonităţii prevăzute de Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), prevede drept condiţie prealabilă furnizarea către respectivul client a unui serviciu de investiţii în legătură cu obligaţiuni ipotecare emise în mod specific pentru a asigura finanţarea contractului de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială şi existenţa unor termeni identici cu cei ai respectivului contract, pentru ca împrumutul să poată fi plătit, refinanţat sau răscumpărat, respectivul serviciu nu face obiectul obligaţiilor prevăzute la prezentul articol.

(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care să garanteze că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol aplicabile furnizării de servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv informaţiile care trebuie obţinute atunci când evaluează caracterul corespunzător sau adecvat al serviciilor şi al instrumentelor financiare pentru clienţii lor, criteriile de evaluare a instrumentelor financiare care nu sunt complexe în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (vi) din prezentul articol, precum şi conţinutul şi formatul înregistrărilor şi acordurilor privind furnizarea de servicii către clienţi şi ale rapoartelor periodice referitoare la serviciile furnizate adresate clienţilor. Aceste acte delegate ţin cont de următoarele:

(10)ESMA elaborează până la 3 ianuarie 2016 şi actualizează periodic orientări pentru evaluarea:

Art. 26: Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte firme de investiţii

Art. 27: Obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client

(1)Statele membre solicită firmelor de investiţii să ia măsuri suficiente pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii lor ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, atunci când există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, firma de investiţii execută ordinul respectând această instrucţiune.

Atunci când o firmă de investiţii execută un ordin în numele unui client de retail, cel mai bun rezultat posibil se stabileşte în funcţie de preţul total, care reprezintă preţul instrumentului financiar şi costurile asociate executării, care includ, la rândul lor, toate cheltuielile suportate de client legate direct de executarea ordinului, inclusiv taxele locului de tranzacţionare, comisioanele de compensare şi de decontare şi alte cheltuieli achitate terţilor implicaţi în executarea ordinului.

În scopul asigurării celui mai bun rezultat în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care există cel puţin două locuri de tranzacţionare concurente pentru executarea unui ordin pentru un instrument financiar şi pentru a putea evalua şi compara rezultatele care ar putea fi realizate pentru client în urma executării ordinului respectiv în fiecare din locurile de tranzacţionare eligibile indicate în politica firmei de investiţii de executare a ordinelor, evaluarea ia în considerare comisioanele şi costurile firmei de investiţii percepute pentru executarea ordinului în fiecare dintre locurile eligibile de tranzacţionare.

(5)Politica de executare a ordinelor include, în ceea ce priveşte fiecare categorie de instrumente financiare, informaţii privind diferitele locuri de executare în care firma de investiţii execută ordinele clienţilor lor şi factorii care influenţează alegerea locului de executare. Aceasta include cel puţin locurile de executare care permit firmei de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil în executarea ordinelor clienţilor.

Statele membre impun firmelor de investiţii să furnizeze clienţilor lor informaţii adecvate privind politica lor de executare a ordinelor. Informaţiile respective conţin explicaţii clare şi suficient de detaliate, astfel încât acestea să poată fi înţelese cu uşurinţă de către clienţi, cu privire la modul în care firmele de investiţii vor executa ordinele clienţilor. Statele membre impun firmelor de investiţii să obţină consimţământul prealabil al clienţilor lor privind politica de executare a ordinelor.

Statele membre impun ca, în cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării ordinelor clienţilor în afara unui loc de tranzacţionare, firma de investiţii să îşi informeze în mod special clienţii în legătură cu această posibilitate. Statele membre impun firmelor de investiţii să obţină consimţământul prealabil expres al clienţilor lor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unui loc de tranzacţionare. Firmele de investiţii pot obţine acest consimţământ fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.

(7)Statele membre impun firmelor de investiţii care execută ordine ale clienţilor să monitorizeze eficacitatea dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor şi a politicii lor în acest domeniu, pentru a identifica lacunele şi a le remedia, dacă este cazul. În special, statele membre impun unor astfel de firme de investiţii obligaţia de a analiza în mod regulat dacă locurile de executare prevăzute de politica lor de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor lor în materie de executare. Statele membre impun firmelor de investiţii să semnaleze clienţilor cu care întreţin relaţii la momentul respectiv orice modificare importantă a dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.

(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 privind:

(10)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea politicii de executare a ordinelor şi la evaluarea eficacităţii acesteia, în conformitate cu alineatele (5) şi (7), ţinând seama de faptul dacă ordinele sunt executate în numele clienţilor cu amănuntul sau al clienţilor profesionişti.

Art. 28: Norme de prelucrare a ordinelor clienţilor

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii autorizate pentru executarea ordinelor în numele clienţilor să aplice proceduri şi dispoziţii care să garanteze executarea promptă, echitabilă şi rapidă a acestor ordine în raport cu alte ordine ale clienţilor sau cu interesele de tranzacţionare ale firmei de investiţii.

(2)Statele membre impun ca, în cazul unui ordin limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare care nu este executat imediat în condiţiile predominante de pe piaţă, firmele de investiţii să adopte, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată sub o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă. Statele membre pot decide că firmele de investiţii respectă această obligaţie atunci când transferă ordinul limită al unui client unui loc de tranzacţionare. Statele membre abilitează autorităţile competente să acorde derogări de la această obligaţie în cazul ordinelor limită cu un volum mare în comparaţie cu volumele existente în mod uzual pe piaţă, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a defini:

Art. 29: Obligaţii ce le revin firmelor de investiţii care apelează la agenţi delegaţi

(2)Statele membre impun ca, în cazul în care o firmă de investiţii decide să apeleze la un agent delegat, aceasta să îşi asume responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acest agent delegat atunci când acţionează în contul firmei de investiţii. În plus, statele membre impun ca firma de investiţii să se asigure că agentul delegat respectiv dezvăluie calitatea în care acţionează şi firma de investiţii pe care o reprezintă atunci când contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta.

(3)Agenţii delegaţi sunt înregistraţi în registrul public din statul membru în care aceştia sunt stabiliţi. ESMA publică pe site-ul său internet trimiterile sau legăturile hipertext către toate registrele publice înfiinţate în temeiul prezentului articol de către statele membre care hotărăsc să permită firmelor de investiţii să apeleze la agenţi delegaţi.

(4)Statele membre impun firmelor de investiţii care apelează la agenţi delegaţi să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor delegaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive să aibă un impact negativ asupra activităţilor exercitate de agenţii delegaţi în numele firmei de investiţii.

Statele membre pot permite autorităţilor competente să colaboreze cu firmele de investiţii şi cu instituţiile de credit, asociaţiile lor şi alte entităţi pentru înregistrarea agenţilor delegaţi şi controlul respectării de către aceştia din urmă a cerinţelor prevăzute la alineatul (3). În special, agenţii delegaţi pot fi înregistraţi de o firmă de investiţii, o instituţie de credit, asociaţii ale acestora şi alte entităţi sub supravegherea autorităţii competente.

Art. 29^a: Servicii furnizate clienţilor profesionali

Art. 30: Tranzacţii cu contrapărţi eligibile

(1)Statele membre se asigură că firmele de investiţii autorizate să execute ordine în numele clienţilor şi/sau să tranzacţioneze pe cont propriu şi/sau să primească şi să transmită ordine au posibilitatea de a antrena tranzacţii între contrapărţi eligibile sau de a încheia tranzacţii cu aceste contrapărţi fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 24, cu excepţia alineatului (5a), la articolul 25, la articolul 27 şi la articolul 28 alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii.

(2)Statele membre recunosc drept contrapărţi eligibile în sensul prezentului articol firmele de investiţii, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurări, OPCVM şi societăţile de administrare ale acestora, fondurile de pensii şi societăţile de administrare ale acestora, alte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al unui stat membru, guvernele naţionale şi serviciile lor, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice la nivel naţional, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale.

(3)De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapărţi eligibile alte întreprinderi care îndeplinesc cerinţe proporţionate stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative. În cazul unei tranzacţii în care contrapartea potenţială este stabilită într-un alt stat membru, firma de investiţii ţine seama de statutul celeilalte întreprinderi, definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care aceasta este stabilită.

(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a preciza:

SECŢIUNEA 3:Transparenţa şi integritatea pieţei

Art. 31: Monitorizarea respectării regulilor MTF-ului sau OTF-ului şi a altor obligaţii legale

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să instituie şi să menţină dispoziţii şi proceduri eficiente, în ceea ce priveşte MTF-ul sau OTF-ul, pentru a monitoriza în mod regulat că membrii, participanţii sau utilizatorii săi le respectă regulile. Firmele de investiţii şi operatorii de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF monitorizează ordinele trimise, inclusiv anulările şi tranzacţiile efectuate de membrii, participanţii sau utilizatorii lor în cadrul sistemelor lor, pentru a identifica orice încălcare a regulilor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei, o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar şi pun la dispoziţie resursele necesare pentru a asigura eficacitatea acestei monitorizări.

(2)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să informeze imediat autoritatea sa competentă cu privire la orice încălcare gravă a regulilor sale sau la orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau la orice conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau la perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar.

Art. 32: Suspendarea şi retragerea instrumentelor financiare de la tranzacţionare în cadrul unui MTF sau al unui OTF

(1)Fără a aduce atingere dreptului autorităţii competente în temeiul articolului 69 alineatul (2) de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar care nu mai este conform cu normele MTF-ului sau ale OTF-ului, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

(2)Statele membre impun ca o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF care suspendă sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar să suspende sau să retragă, de asemenea, instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini obiectivele suspendării sau retragerii instrumentului financiar suport. Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF face publică decizia sa cu privire la suspendarea sau retragerea instrumentului financiar şi ale eventualelor instrumente financiare derivate şi comunică deciziile pertinente autorităţii competente.

Autoritatea competentă în a cărei jurisdicţie s-au iniţiat suspendarea sau retragerea impune ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi, care ţin de jurisdicţia sa şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C la prezenta directivă care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Autorităţile competente notificate din celelalte state membre impun ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi care ţin de jurisdicţia lor şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Pentru a garanta aplicarea proporţională a obligaţiei de a suspenda sau retrage de la tranzacţionare aceste instrumente financiare derivate, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu cazurile în care legătura dintre instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de un instrument financiar suspendat sau retras de la tranzacţionare sau care fac trimitere la acesta şi instrumentul financiar iniţial presupune ca instrumentul financiar derivat să fie de asemenea suspendat sau retras de la tranzacţionare, cu scopul de a realiza obiectivul suspendării sau al retragerii instrumentului financiar suport.

SECŢIUNEA 4:Pieţe de creştere pentru IMM-uri

Art. 33: Pieţe de creştere pentru IMM-uri

(3)Statele membre garantează că MTF-urile fac obiectul unor reguli, sisteme şi proceduri eficace care asigură îndeplinirea următoarelor cerinţe:

c)la admiterea iniţială la tranzacţionare pe piaţă a instrumentelor financiare există suficiente informaţii publicate care permit investitorilor să decidă în cunoştinţă de cauză dacă să investească sau nu în instrumentele financiare respective, fie sub forma unui document de admitere corespunzător, fie sub forma unui prospect în cazul în care sunt aplicabile cerinţele prevăzute de Directiva 2003/71/CE în ceea ce priveşte realizarea unei oferte publice în legătură cu admiterea iniţială la tranzacţionare a instrumentului financiar în cadrul MTF;

e)emitenţii pe piaţă astfel cum sunt definiţi la articolul 3 alineatul (1) punctul 21 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, persoanele care au responsabilităţi de conducere astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, precum şi persoanele asociate îndeaproape cu aceştia astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 respectă cerinţele care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014;

(7)Statele membre impun ca, în cazul în care un instrument financiar al unui emitent este admis la tranzacţionare pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri, instrumentul financiar respectiv să poată fi tranzacţionat şi pe altă piaţă de creştere pentru IMM-uri numai dacă emitentul a fost informat şi nu a prezentat obiecţii. Într-un asemenea caz, însă, emitentul nu este supus niciunei obligaţii legate de guvernanţa corporativă sau de informarea iniţială, periodică sau specifică în ceea ce priveşte cealaltă piaţă pentru IMM-uri.

(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89, pentru a detalia cerinţele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol. Măsurile ţin seama de necesitatea ca cerinţele să menţină un nivel ridicat de protecţie a investitorilor, pentru a promova încrederea investitorilor în pieţele respective, reducând în acelaşi timp la minimum sarcinile administrative pentru emitenţii pe piaţă şi de faptul că radierile nu intervin, iar înregistrările nu sunt refuzate, ca urmare a nerespectării temporare a condiţiilor prevăzute la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.

CAPITOLUL III:Drepturile firmelor de investiţii

Art. 34: Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii

(1)Statele membre veghează ca orice firmă de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă şi, în cazul instituţiilor de credit, cu Directiva 2013/36/UE, să poată furniza liber servicii de investiţii şi/sau să poată exercita liber activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare pe teritoriul lor, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia sa. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.

(2)Orice firmă de investiţii care doreşte să furnizeze servicii sau să exercite activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi exercitate comunică următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului său membru de origine:

b)un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze pe teritoriul respectivului stat membru şi dacă intenţionează să facă acest lucru prin intermediul unor agenţi delegaţi stabiliţi în statul membru de origine. În cazul în care o firmă de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi, firma de investiţii comunică autorităţii competente din statul său membru de origine identitatea agenţilor delegaţi respectivi.

În cazul în care firma de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi stabiliţi în statul său membru de origine, pe teritoriul statelor membre în care intenţionează să furnizeze servicii, autoritatea competentă a statului membru de origine al firmei de investiţii comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi la care firma de investiţii intenţionează să apeleze pentru a furniza servicii şi activităţi de investiţii în statul membru respectiv. Statul membru gazdă publică aceste informaţii. ESMA poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.

(5)Orice instituţie de credit care doreşte să furnizeze servicii de investiţii şi servicii auxiliare sau să exercite activităţi de investiţii conform alineatului (1) prin intermediul unor agenţi delegaţi comunică autorităţii competente a statului său membru de origine identitatea agenţilor delegaţi respectivi.

În cazul în care instituţia de credit intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi stabiliţi în statul său membru de origine, pe teritoriul statelor membre în care intenţionează să furnizeze servicii, autoritatea competentă a statului membru de origine al instituţiei de credit comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi la care instituţia de credit intenţionează să apeleze pentru a furniza servicii în respectivul stat membru. Statul membru gazdă publică aceste informaţii.

(7)Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să prevadă aceste mecanisme. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informaţie autorităţii competente a statului membru în care MTF-ul sau OTF-ul intenţionează să prevadă asemenea mecanisme.

(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (5) şi (7).

Art. 35: Înfiinţarea unei sucursale

(1)Statele membre se asigură că serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare, pot fi furnizate pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2013/36/UE prin dreptul de stabilire, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin utilizarea unui agent delegat stabilit într-un stat membru în afara statului său membru de origine, cu condiţia ca respectivele servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia acordată firmei de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.

(2)Statele membre impun ca orice firmă de investiţii care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau să facă apel la agenţi delegaţi stabiliţi într-un alt stat membru în care nu a înfiinţat o sucursală, să informeze în prealabil autoritatea competentă a statului său membru de origine şi să îi comunice acesteia informaţiile următoare:

(3)În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a unei firme de investiţii, ţinând seama de activităţile avute în vedere, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de trei luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) şi informează firma de investiţii respectivă cu privire la aceasta.

(4)Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul acreditat de compensare la care firma de investiţii este afiliată în conformitate cu Directiva 97/9/CE. În caz de modificare a acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.

(7)Orice instituţie de credit care doreşte să apeleze la un agent delegat stabilit în alt stat membru decât statul său membru de origine pentru a furniza servicii şi/sau activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare în conformitate cu prezenta directivă notifică autoritatea competentă a statului său membru de origine şi îi furnizează acesteia informaţiile menţionate la alineatul (2).

În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a unei instituţii de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de trei luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) şi informează instituţia de credit respectivă cu privire la aceasta.

(8)Autorităţii competente a statului membru în care se găseşte sucursala îi revine sarcina de a se asigura că serviciile furnizate de sucursală pe teritoriul său respectă obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 din prezenta directivă şi la articolele 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii de către statul membru gazdă, în cazul în care se permite în conformitate cu articolul 24 alineatul (12).

Autoritatea competentă a statului membru în care se găseşte sucursala este abilitată să examineze măsurile instituite de sucursală şi să solicite modificarea lor, dacă o asemenea modificare este strict necesară pentru a-i permite autorităţii competente să verifice respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 din prezenta directivă şi la articolele 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile exercitate de sucursală pe teritoriul său.

(12)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (7) şi (10).

Art. 36: Accesul la pieţele reglementate

(1)Statele membre impun ca firmele de investiţii din alte state membre care sunt autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea pe cont propriu să aibă dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul lor sau să aibă acces la aceste pieţe, în conformitate cu una dintre următoarele modalităţi:

Art. 37: Accesul la sistemele de CPC, de compensare şi de decontare şi dreptul de a desemna un sistem de decontare

(1)Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, statele membre impun ca firmele de investiţii din alte state membre să aibă drept de acces direct şi indirect la CPC şi la sistemele de compensare şi de decontare existente pe teritoriul lor în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare.

(2)Statele membre impun ca pieţele reglementate de pe teritoriul lor să ofere tuturor membrilor sau tuturor participanţilor lor dreptul de a desemna sistemul de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe piaţa reglementată respectivă, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:

b)confirmarea, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieţei reglementate, a faptului că toate condiţiile tehnice de decontare a tranzacţiilor încheiate pe această piaţă reglementată prin intermediul unui alt sistem de decontare decât cel desemnat de piaţa reglementată sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare.

Art. 38: Dispoziţii privind CPC-urile, mecanismele de compensare şi de decontare în ceea ce priveşte MTF-urile

(2)Autoritatea competentă a firmelor de investiţii şi a operatorilor de piaţă care exploatează un MTF nu poate interzice apelarea la o CPC, la o casă de compensare şi/sau la un sistem de decontare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a MTF-ului respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de decontare la articolul 37 alineatul (2).

CAPITOLUL IV:Furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii de către societăţi din ţări terţe

SECŢIUNEA 1:Furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii prin înfiinţarea unei sucursale

Art. 39: Înfiinţarea unei sucursale

(2)În cazul în care un stat membru impune înfiinţarea unei sucursale de către o societate dintr-o ţară terţă care intenţionează să furnizeze sau să exercite pe teritoriul său servicii sau activităţi de investiţii cu sau fără servicii auxiliare, sucursala obţine în prealabil o autorizaţie din partea autorităţilor competente din statul membru respectiv, în conformitate cu următoarele condiţii:

Art. 40: Obligaţia de a furniza informaţii

Art. 41: Acordarea autorizaţiei

(1)Autoritatea competentă a statului membru în care societatea dintr-o ţară terţă şi-a înfiinţat sau intenţionează să îşi înfiinţeze sucursala acordă autorizaţia numai în cazul în care constată că:

(2)Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă autorizate în conformitate cu alineatul (1) respectă obligaţiile stabilite la articolele 16-20, 23, 24, 25 şi 27, la articolul 28 alineatul (1) şi la articolele 30, 31 şi 32 din prezenta directivă şi la articolele 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii şi face obiectul supravegherii de către autoritatea competentă din statul membru unde a fost acordată autorizaţia.

(3)Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă care este autorizată în conformitate cu alineatul (1) raportează anual autorităţii competente menţionate la alineatul (2) următoarele informaţii:

(4)La cerere, autorităţile competente comunică ESMA următoarele informaţii:

(5)Autorităţile competente menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, autorităţile competente ale entităţilor care fac parte din acelaşi grup ca sucursalele societăţilor din ţări terţe autorizate în conformitate cu alineatul (1), ESMA şi ABE cooperează îndeaproape pentru a se asigura că toate activităţile grupului respectiv în Uniune sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, coerente şi eficace, în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014, cu Regulamentul (UE) 2019/2033, cu Directiva 2013/36/UE şi cu Directiva (UE) 2019/2034.

(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatul în care trebuie raportate informaţiile menţionate la alineatele (3) şi (4).

Art. 42: Furnizarea de servicii la iniţiativa exclusivă a clientului

(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secţiunii II din anexa II, stabilit sau situat pe teritoriul Uniunii, iniţiază la iniţiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau exercitarea unei activităţi de investiţii de către o societate dintr-o ţară terţă, cerinţa privind autorizaţia prevăzută la articolul 39 nu se aplică furnizării serviciului sau exercitării activităţii respective de către societatea din ţara terţă pentru persoana în cauză, inclusiv unei relaţii legate în mod specific de furnizarea serviciului sau exercitarea activităţii respective.

SECŢIUNEA 2:Retragerea autorizaţiilor

Art. 43: Retragerea autorizaţiilor

TITLUL III:PIEŢE REGLEMENTATE

Art. 44: Autorizarea şi legea aplicabilă

(1)Statele membre rezervă autorizarea ca piaţă reglementată pentru sistemele care respectă prezentul titlu.

(2)Statele membre impun operatorului de piaţă să desfăşoare activităţile aferente organizării şi exploatării pieţei reglementate sub supravegherea autorităţii competente. Statele membre se asigură că autorităţile competente verifică în mod regulat că pieţele reglementate respectă prezentul titlu. De asemenea, statele membre veghează ca autorităţile competente să verifice dacă pieţele reglementate îndeplinesc în orice moment condiţiile impuse pentru autorizarea iniţială, stabilite de prezentul titlu.

(5)Autoritatea competentă poate retrage autorizaţia eliberată unei pieţe reglementate în cazul în care aceasta:

Art. 45: Cerinţe aplicabile organului de conducere al operatorului de piaţă

(2)Membrii organului de conducere îndeplinesc în special următoarele cerinţe:

a)toţi membrii organului de conducere dedică suficient timp pentru îndeplinirea funcţiilor lor în cadrul operatorului de piaţă. Numărul de funcţii de conducere pe care le poate deţine un membru al organului de conducere simultan în orice entitate juridică, ţine seama de situaţiile specifice şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor operatorului de piaţă.

(4)Statele membre se asigură că operatorii de piaţă care sunt semnificativi din punctul de vedere al dimensiunii, organizării interne, precum şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de numire compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcţie executivă în cadrul operatorului de piaţă respectiv.

a)identifică şi recomandă candidaţi pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul organului de conducere, spre aprobare de către organul de conducere sau de către adunarea generală. În cadrul acestei sarcini, comitetul de numire evaluează echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi experienţă în cadrul organului de conducere. De asemenea, comitetul pregăteşte o descriere a rolurilor şi a capacităţilor în vederea numirii într-un anumit post şi evaluează aşteptările în ceea ce priveşte timpul alocat în acest sens. În plus, comitetul de numire decide cu privire la un obiectiv de reprezentare a sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere şi elaborează o politică privind modul de creştere a reprezentării sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectivul obiectiv;

d)revizuieşte periodic politica organului de conducere privind selecţia şi numirea conducerii superioare şi formulează recomandări adresate organului de conducere.

(6)Statele membre se asigură că organul de conducere al unui operator de piaţă defineşte şi supraveghează implementarea mecanismelor de guvernanţă care asigură gestionarea eficientă şi prudentă a unei organizaţii, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieţei.

(7)Autoritatea competentă refuză autorizarea dacă nu este convinsă că membrii organului de conducere al operatorului de piaţă au o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, sau dacă există motive obiective şi demonstrabile de a crede că organul de conducere al operatorului de piaţă ar risca să compromită administrarea corectă, prudentă şi eficace a acestuia şi luarea în seamă în mod corespunzător a integrităţii pieţei.

(9)ESMA emite orientări pentru a detalia următoarele:

Art. 46: Cerinţe aplicabile persoanelor care exercită o influenţă semnificativă asupra administrării pieţei reglementate

(2)Statele membre impun operatorului de piaţă al pieţei reglementate:

Art. 47: Cerinţe organizatorice

(1)Statele membre impun pieţei reglementate:

a)să adopte măsuri pentru a detecta în mod clar şi a gestiona efectele potenţial dăunătoare pentru funcţionarea pieţei reglementate sau pentru membrii ori participanţii la aceasta ale oricărui conflict de interese apărut între interesele pieţei reglementate, ale proprietarilor sau ale operatorului său de piaţă şi funcţionarea corectă a pieţei reglementate, în special în cazul în care un astfel de conflict de interese riscă să compromită exercitarea oricăror funcţii delegate pieţei reglementate de autoritatea competentă;

Art. 48: Rezilienţa sistemelor, mecanisme de întrerupere a tranzacţionării şi tranzacţionarea electronică

(1)Statele membre impun ca o piaţă reglementată să îşi construiască şi să menţină rezilienţa operaţională în conformitate cu cerinţele stabilite în Capitolul II din Regulamentul (UE) 2022/2554 pentru ca sistemele sale de tranzacţionare să fie reziliente, să aibă capacitate suficientă pentru a face faţă volumului maxim de ordine şi de mesaje, să poată asigura o tranzacţionare ordonată în condiţii de tensiuni majore pe piaţă, să fie pe deplin testate pentru a asigura întrunirea acestor condiţii şi să facă obiectul unor măsuri eficace de asigurare a continuităţii activităţii, care să cuprindă o politică şi planuri de continuitate a activităţii TIC şi planuri de răspuns şi de recuperare în domeniul TIC instituite în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2554, pentru a asigura continuitatea serviciilor în cazul în care survine o defecţiune a sistemelor sale de tranzacţionare.

(2)Statele membre impun unei pieţe reglementate să instituie:

(3)Acordul scris menţionat la alineatul (2) precizează cel puţin următoarele:

b)orice stimulente în materie de rabaturi sau de alt tip oferite de către piaţa reglementată în favoarea unei firme de investiţii cu scopul de a furniza lichidităţi pieţei într-un mod regulat şi previzibil şi, dacă este cazul, orice alte drepturi acumulate de firma de investiţii drept urmare a participării la sistemul menţionat la alineatul (2) litera (b).

(5)Statele membre impun pieţelor reglementate să fie în măsură să întrerupă sau să restricţioneze temporar tranzacţionarea în situaţii de urgenţă sau în situaţiile în care există o evoluţie semnificativă a preţurilor la un instrument financiar pe piaţa respectivă sau pe o piaţă conexă în decursul unei perioade scurte de timp şi, în cazuri excepţionale, să fie în măsură să anuleze, să varieze sau să corecteze orice tranzacţie. Statele membre impun pieţelor reglementate să asigure că parametrii pentru întreruperea sau restricţionarea tranzacţionării sunt calibraţi într-un mod adecvat, care ia în considerare lichiditatea diferitelor categorii şi subcategorii de active, caracterul modelului de piaţă şi tipurile de utilizatori, şi sunt suficienţi pentru a evita întreruperile semnificative ale bunei tranzacţionări.

Statele membre se asigură că o piaţă reglementată raportează autorităţii competente, de o manieră consecventă şi comparabilă, parametrii pentru oprirea tranzacţionării şi orice modificări semnificative ale acestor parametri şi că, la rândul său, autoritatea competentă le raportează ESMA. Statele membre impun ca, atunci când o piaţă reglementată semnificativă din punctul de vedere al lichidităţii pentru un anumit instrument financiar întrerupe tranzacţionarea în orice stat membru, respectivul loc de tranzacţionare să dispună de sistemele şi procedurile necesare pentru a garanta că va notifica autorităţile competente pentru ca acestea să coordoneze un răspuns la nivelul întregii pieţe şi să stabilească dacă este oportună întreruperea tranzacţionării în alte locuri în care este tranzacţionat instrumentul financiar respectiv, până la reluarea tranzacţionării pe piaţa iniţială.

Statele membre se asigură că, în cazul în care o piaţă reglementată nu întrerupe sau nu restricţionează tranzacţionarea astfel cum se menţionează la primul paragraf, în pofida unei variaţii semnificative a preţurilor care afectează un instrument financiar sau instrumentele financiare conexe şi care creează condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea unei sau mai multor pieţe, autorităţile competente sunt în măsură să ia măsurile corespunzătoare pentru a restabili funcţionarea normală a pieţelor, inclusiv recurgând la competenţele de supraveghere menţionate la articolul 69 alineatul (2) literele (m)-(p).

(6)Statele membre impun ca o piaţă reglementată să aibă instituite sisteme, proceduri şi mecanisme eficace, inclusiv o cerinţă pentru membri sau participanţi de a realiza teste adecvate ale algoritmilor şi asigurarea cadrului pentru facilitarea acestor teste, în conformitate cu cerinţele stabilite în capitolele II şi IV din Regulamentul (UE) 2022/2554, pentru a se asigura că sistemele de tranzacţionare algoritmică nu pot crea sau contribui la condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei şi pentru a gestiona orice condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei care sunt generate de astfel de sisteme de tranzacţionare algoritmică, inclusiv sisteme de limitare a raportului ordinelor neexecutate faţă de tranzacţiile care pot fi introduse în sistem de un membru sau de un participant, pentru a putea încetini fluxul ordinelor dacă există riscul de atingere a capacităţii maxime a sistemului său şi pentru a limita şi a impune pasul de cotare minim care poate fi executat pe piaţă.

(7)Statele membre impun ca o piaţă reglementată care permite accesul electronic direct să aibă instituite sisteme, proceduri şi mecanisme eficace pentru a se asigura că membrii sau participanţii sunt autorizaţi să furnizeze asemenea servicii doar dacă sunt firme de investiţii autorizate în temeiul prezentei directive sau instituţii de credit autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE, că sunt stabilite şi aplicate criterii corespunzătoare privind caracterul adecvat al

(9)Statele membre impun ca o piaţă reglementată să se asigure că structurile sale de taxare, inclusiv taxele de execuţie, taxele auxiliare şi eventualele reduceri, sunt transparente, echitabile şi nediscriminatorii şi nu creează stimulente pentru plasarea, modificarea sau anularea ordinelor sau executarea tranzacţiilor într-un mod care contribuie la condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau la abuzuri pe piaţă. În special, statele membre impun pieţei reglementate să aplice obligaţii de formare a pieţei pentru anumite acţiuni sau un coş adecvat de acţiuni în schimbul eventualelor reduceri acordate.

(12)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia:

f)cerinţele pentru a asigura faptul că mecanismele de formare a pieţei sunt echitabile şi nediscriminatorii şi pentru a stabili obligaţiile minime privind formarea pieţei pe care pieţele reglementate trebuie să le prevadă atunci când concep un mecanism de formare a pieţei şi condiţiile în care cerinţa de a avea instituit un mecanism de formare a pieţei nu este adecvată, ţinând seama de natura şi amploarea tranzacţiilor de pe piaţa reglementată respectivă, inclusiv dacă piaţa reglementată autorizează sau permite efectuarea de tranzacţii algoritmice prin intermediul sistemelor sale;

g)cerinţele pentru a asigura testarea adecvată a algoritmilor, exceptând testarea rezilienţei operaţionale digitale, cu scopul de a garanta că sistemele de tranzacţionare algoritmică sau de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă nu pot crea sau nu pot contribui la crearea unor condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei.

Art. 49: Pasuri de cotare

(1)Statele membre impun pieţelor reglementate să adopte regimuri de pasuri de cotare în ceea ce priveşte acţiunile, certificatele de depozit, fondurile tranzacţionate la bursă, certificatele şi alte instrumente financiare similare, precum şi în cazul oricărui alt instrument financiar pentru care sunt elaborate standarde tehnice de reglementare în conformitate cu alineatul (4). Aplicarea de pasuri de cotare nu împiedică pieţele reglementate să coreleze ordinele de dimensiuni mari la punctul de mijloc între preţul actual de cumpărare şi cel de vânzare.

(2)Regimurile de pasuri de cotare menţionate la alineatul (1):

Pentru acţiunile cu un număr internaţional de identificare a valorilor mobiliare (ISIN) eliberat în afara Spaţiului Economic European (SEE) sau pentru acţiunile cu un ISIN din cadrul SEE care sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare dintr-o ţară terţă în moneda locală sau într-o monedă din afara SEE, astfel cum se menţionează la articolul 23 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru care locul de tranzacţionare care este piaţa cea mai relevantă din punctul de vedere al lichidităţii se află într-o ţară terţă, pieţele reglementate pot prevedea acelaşi pas de cotare care se aplică locului de tranzacţionare respectiv.

(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza pasurile de cotare sau regimurile de pasuri de cotare minime pentru diversele acţiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacţionate la bursă, certificate şi alte instrumente financiare similare, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor, în funcţie de factorii de la alineatul (2) şi de preţul, marjele şi profunzimea lichidităţii instrumentelor financiare.

(4)ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza pasurile de cotare sau regimurile de pasuri de cotare minime pentru instrumente financiare specifice, altele decât cele enumerate la alineatul (3), dacă acest lucru este necesar pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor, în funcţie de factorii de la alineatul (2) şi de preţul, marjele şi profunzimea lichidităţii instrumentelor financiare.

Art. 51: Admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare

(3)Pe lângă obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), statele membre impun pieţelor reglementate să instituie şi să menţină mecanisme eficiente care să le permită să verifice dacă emitenţii valorilor mobiliare care sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată respectă prevederile dreptului Uniunii privind obligaţiile în materie de informare iniţială, periodică şi specifică care le revin.

(5)O valoare mobiliară care a fost admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată poate fi admisă ulterior la tranzacţionare pe alte pieţe reglementate, chiar şi fără consimţământul emitentului şi cu respectarea dispoziţiilor pertinente din Directiva 2003/71/CE. Această a doua piaţă reglementată informează emitentul că valoarea mobiliară respectivă este tranzacţionată pe această piaţă. Emitentul nu este obligat să furnizeze direct informaţiile solicitate în temeiul alineatului (3) unei pieţe reglementate care a admis valorile sale mobiliare la tranzacţionare fără consimţământul său.

(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care:

c)clarifică măsurile pe care trebuie să le adopte piaţa reglementată în conformitate cu alineatul (3) în vederea facilitării accesului membrilor sau participanţilor săi la informaţiile care au fost făcute publice în condiţiile stabilite de dreptul Uniunii.

Art. 52: Suspendarea şi retragerea instrumentelor financiare de la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată

(1)Fără a aduce atingere dreptului autorităţii competente în temeiul articolului 69 alineatul (2) de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, operatorul de piaţă poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar care nu mai respectă regulile pieţei reglementate, în afara cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

(2)Statele membre impun ca un operator de piaţă care suspendă sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar să suspende sau să retragă, de asemenea, instrumentele financiare derivate menţionate punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini obiectivele suspendării sau a retragerii instrumentului financiar suport. Operatorul de piaţă face publică decizia sa cu privire la suspendarea sau retragerea instrumentului financiar şi ale eventualelor instrumente financiare derivate şi comunică deciziile pertinente autorităţii sale competente.

Autoritatea competentă în a cărei jurisdicţie s-au iniţiat suspendarea sau retragerea impune ca alte pieţe reglementate, MTF-uri, OTF-uri şi operatori independenţi, care ţin de jurisdicţia sa şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C la prezenta directivă care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazul în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Autorităţile competente notificate ale celorlalte state membre impun ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi, care ţin de jurisdicţia lor şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C la prezenta directivă care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazul în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Pentru a garanta aplicarea proporţională a obligaţiei de a suspenda sau retrage de la tranzacţionare aceste instrumente financiare derivate, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu cazurile în care legătura dintre instrumentele financiare derivate care sunt legate de un instrument financiar suspendat sau retras de la tranzacţionare sau care fac trimitere la acesta şi instrumentul financiar iniţial presupune că instrumentul financiar derivat ar trebui, de asemenea, să fie suspendat sau retras de la tranzacţionare, cu scopul de a realiza obiectivul suspendării sau al retragerii instrumentului financiar-suport.

Art. 53: Accesul la piaţa reglementată

(2)Regulile menţionate la alineatul (1) determină toate obligaţiile care revin membrilor sau participanţilor în temeiul:

(3)Pieţele reglementate pot admite ca membri sau participanţi firmele de investiţii şi instituţiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE, precum şi alte persoane care:

(4)Statele membre se asigură că membrii şi participanţii nu sunt obligaţi să îşi impună reciproc obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate pe o piaţă reglementată. Cu toate acestea, membrii sau participanţii pieţei reglementate aplică obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora pe o piaţă reglementată.

(6)Fiecare stat membru autorizează, fără nicio altă cerinţă juridică sau administrativă, pieţele reglementate din alte state membre să adopte, pe teritoriul său, dispoziţiile necesare pentru a permite membrilor şi participanţilor care s-au stabilit pe teritoriul său să aibă acces la distanţă la aceste pieţe şi să tranzacţioneze pe acestea.

Piaţa reglementată comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să ofere astfel de facilităţi. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informaţie statului membru în care piaţa reglementată intenţionează să ofere astfel de facilităţi. ESMA poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.

Art. 54: Monitorizarea respectării regulilor pieţei reglementate şi a altor obligaţii legale

(1)Statele membre impun pieţelor reglementate să instituie şi să menţină măsuri şi proceduri eficiente, inclusiv resursele necesare pentru monitorizarea regulată a respectării regulilor lor de către membrii sau participanţii lor. Pieţele reglementate monitorizează ordinele trimise inclusiv anulările şi tranzacţiile realizate de membrii sau participanţii lor în cadrul sistemelor lor, pentru a identifica încălcările regulilor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar.

(2)Statele membre impun operatorilor de piaţă ai pieţelor reglementate să informeze imediat autorităţile lor competente cu privire la încălcările grave ale regulilor lor, sau la condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau la o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau la perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar.

Art. 55: Dispoziţii privind mecanismele de CPC, de compensare şi de decontare

(2)Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, autoritatea competentă a unei pieţe reglementate nu poate interzice apelarea la o CPC, la o casă de compensare şi/sau la un sistem de decontare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a pieţei reglementate respective şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de decontare la articolul 37 alineatul (2) din prezenta directivă.

Art. 56: Lista pieţelor reglementate

Fiecare stat membru întocmeşte o listă a pieţelor reglementate pentru care este stat membru de origine şi înaintează această listă celorlalte state membre şi ESMA. Fiecare modificare a acestei liste presupune o comunicare similară. ESMA publică o listă a tuturor pieţelor reglementate pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia. Lista respectivă conţine codul unic stabilit de ESMA în conformitate cu articolul 65 alineatul (6) pentru identificarea pieţelor reglementate, care se utilizează în scopul raportărilor prevăzute la articolul 65 alineatul (1) litera (g) şi la articolul 65 alineatul (2) litera (g) din prezenta directivă, şi la articolele 6, 10 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

TITLUL IV:LIMITELE POZIŢIILOR ŞI MECANISMELE DE CONTROL AL ADMINISTRĂRII POZIŢIILOR ÎN CAZUL INSTRUMENTELOR FINANCIARE DERIVATE PE MĂRFURI ŞI RAPORTAREA

Art. 57: Limitele poziţiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri şi mecanismele de control al administrării poziţiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri şi al instrumentelor financiare derivate pe certificate de emisii

(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente, în conformitate cu metodologia de calcul stabilită de ESMA în standardele tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu alineatul (3), stabilesc şi aplică limite cu privire la dimensiunea poziţiei nete pe care o persoană o poate deţine în orice moment în instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole şi în instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante care sunt tranzacţionate în locuri de tranzacţionare şi în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic. Instrumentele financiare derivate pe mărfuri sunt considerate critice sau importante atunci când suma tuturor poziţiilor nete ale deţinătorilor de poziţii finale constituie dimensiunea poziţiilor lor deschise şi este de cel puţin 300 000 de loturi în medie pe an. Limitele se stabilesc pe baza tuturor poziţiilor deţinute de o persoană şi a celor deţinute în numele acesteia la nivelul unui grup agregat pentru:

b)a sprijini condiţiile de decontare şi de cotaţie ordonată, inclusiv prevenirea poziţiilor care cauzează distorsionarea pieţei şi, în special, asigurarea convergenţei dintre preţurile instrumentelor derivate în luna livrării şi preţurile la vedere pentru marfa activ suport, fără a aduce atingere descoperirii preţurilor pe piaţa mărfii activ suport.

(3)ESMA întocmeşte o listă a instrumentelor financiare derivate pe mărfuri critice sau importante menţionate la alineatul (1) şi elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a determina metodologia de calcul pe care autorităţile competente o aplică în stabilirea limitelor poziţiei din luna respectivă şi a limitelor poziţiei din alte luni pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri decontate fizic sau în numerar, pe baza caracteristicilor instrumentelor financiare derivate pertinente.

(4)O autoritate competentă stabileşte limite ale poziţiilor pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri critice sau importante şi pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole, care sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare, pe baza metodologiei de calcul prevăzute în standardele tehnice de reglementare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (3). Astfel de limite ale poziţiilor cuprind contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic.

O autoritate competentă revizuieşte limitele poziţiilor menţionate la primul paragraf atunci când intervine o modificare semnificativă în cadrul pieţei, inclusiv o modificare semnificativă în furnizarea elementelor livrabile sau în totalul poziţiilor deschise, pe baza stabilirii de către aceasta a elementelor livrabile şi a totalului poziţiilor deschise şi restabileşte respectivele limite ale poziţiilor în conformitate cu metodologia de calcul prevăzută în standardele tehnice de reglementare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (3).

(5)Autorităţile competente notifică ESMA cu privire la limitele exacte ale poziţiilor pe care acestea intenţionează să le stabilească în conformitate cu metodologia de calcul stabilită de ESMA în temeiul alineatului (3). În termen de două luni de la primirea notificării, ESMA emite un aviz către autoritatea competentă în cauză, evaluând compatibilitatea limitelor poziţiilor cu obiectivele de la alineatul (1) şi cu metodologia de calcul stabilită de ESMA în temeiul alineatului (3). ESMA publică avizul pe site-ul său. Autoritatea competentă în cauză modifică limitele poziţiilor în conformitate cu avizul ESMA sau transmite ESMA motivele pentru care consideră că modificarea nu este necesară. În cazul în care o autoritate competentă impune limite contrare unui aviz al ESMA, autoritatea respectivă publică imediat pe site-ul său internet o notificare prin care explică în amănunt motivele care stau la baza deciziei sale.

(6)În cazul în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole bazate pe acelaşi activ suport şi cu aceleaşi caracteristici sunt tranzacţionate în cantităţi importante în locuri de tranzacţionare din mai multe jurisdicţii sau în cazul în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri critice sau importante bazate pe acelaşi activ suport şi cu aceleaşi caracteristici sunt tranzacţionate în locuri de tranzacţionare din mai multe jurisdicţii, autoritatea competentă din locul de tranzacţionare în care se desfăşoară cel mai mare volum de tranzacţionări (autoritatea centrală competentă) stabileşte limita poziţiei unice care trebuie să se aplice tuturor tranzacţiilor cu instrumentele financiare derivate respective. Autoritatea competentă centrală consultă autorităţile competente din alte locuri de tranzacţionare în care respectivele instrumente derivate pe mărfuri agricole sunt tranzacţionate în cantităţi importante sau în care sunt tranzacţionate respectivele instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante, cu privire la limita poziţiei unice care trebuie să se aplice şi la orice revizuire a limitelor poziţiilor unice.

Autorităţile competente din locurile de tranzacţionare în care se tranzacţionează în cantităţi importante instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole, bazate pe acelaşi activ suport şi cu aceleaşi caracteristici, sau se tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante, bazate pe acelaşi activ suport şi cu aceleaşi caracteristici, şi autorităţile competente ale deţinătorilor de poziţii pe instrumentele financiare derivate pe mărfurile respective instituie mecanisme de cooperare, inclusiv schimbul de date pertinente, pentru a face posibilă monitorizarea şi executarea limitei poziţiei unice.

(7)ESMA monitorizează cel puţin o dată pe an modul în care autorităţile competente au aplicat limitele poziţiilor stabilite în conformitate cu metodologia de calcul stabilită de ESMA în temeiul alineatului (3). Astfel, ESMA se asigură că o limită a poziţiei unice se aplică efectiv instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole şi contractelor critice sau importante bazate pe acelaşi activ suport şi cu aceleaşi caracteristici, indiferent de locul în care sunt tranzacţionate în conformitate cu alineatul (6).

(8)Statele membre se asigură că firmele de investiţii sau operatorii de piaţă care administrează un loc de tranzacţionare în care se tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente financiare derivate pe certificate de emisii aplică mecanisme de control al administrării poziţiilor care includ competenţe ale locului de tranzacţionare de a:

b)obţine informaţii de la persoane, inclusiv toată documentaţia pertinentă, privind dimensiunea şi scopul unei poziţii sau al unei expuneri generate, informaţii privind beneficiarii reali sau subiacenţi, orice practică concertată şi orice activ sau pasiv conex de pe piaţa activului suport, inclusiv, după caz, în legătură cu poziţiile deţinute pentru instrumente financiare derivate pe certificate de emisii sau cu poziţiile deţinute pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri care sunt bazate pe acelaşi activ suport şi au aceleaşi caracteristici în alte locuri de tranzacţionare şi în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic prin intermediul membrilor sau al participanţilor;

d)impune unei persoane să reintroducă temporar lichidităţi pe piaţă la un preţ şi volum convenite, cu intenţia expresă de a reduce efectele unei poziţii majore sau dominante.

(10)Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează locul de tranzacţionare informează autoritatea competentă cu privire la detaliile privind mecanismele de control al administrării poziţiilor.

(12)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili:

e)metodologia pentru agregarea şi compensarea poziţiilor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri extrabursiere şi a celor desfăşurate în locuri de tranzacţionare pentru a stabili poziţia netă în vederea evaluării respectării limitelor. Aceste metodologii stabilesc criterii pentru a determina poziţiile care se pot compensa reciproc şi nu facilitează crearea unor poziţii într-un mod care nu este în conformitate cu obiectivele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol;

g)metoda de calcul pentru stabilirea locului în care se desfăşoară cel mai mare volum de tranzacţionări de instrumente financiare derivate pe mărfuri, precum şi a cantităţilor importante în temeiul alineatului (6) din prezentul articol.

(13)Autorităţile competente nu impun limite mai restrictive decât cele adoptate în conformitate cu alineatul (1), decât în cazuri excepţionale în care acestea sunt justificate în mod obiectiv şi proporţionate ţinând seama de lichiditatea pieţei specifice şi de funcţionarea ordonată a pieţei respective. Autorităţile competente publică pe site-ul lor internet detaliile referitoare la limitele mai restrictive ale poziţiilor pe care decid să le impună, care sunt valabile o perioadă iniţială care nu depăşeşte şase luni de la data publicării lor pe site-ul lor internet. Limitele mai restrictive ale poziţiilor pot fi reînnoite pentru perioade suplimentare care nu depăşesc şase luni fiecare, dacă motivele cărora li se datorează restricţia se menţin în continuare. Dacă limitele nu sunt reînnoite după perioada de şase luni, acestea expiră automat.

(14)Statele membre se asigură că autorităţile competente pot aplica competenţele lor pentru a aplica sancţiuni în temeiul prezentei directive pentru încălcările limitelor poziţiilor stabilite în conformitate cu prezentul articol pentru:

Art. 58: Raportarea poziţiei pe categorii de deţinători de poziţii

(1)Statele membre se asigură că firmele de investiţii sau operatorii de piaţă care exploatează un loc de tranzacţionare în care se tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente derivate pe certificate de emisii:

a)fac public(e):

(i)în cazul locurilor de tranzacţionare în care sunt tranzacţionate contracte pe opţiuni, două rapoarte săptămânale, dintre care unul exclude contractele pe opţiuni, cu poziţiile agregate deţinute de diferitele categorii de persoane pentru diferitele instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente derivate pe certificate de emisii tranzacţionate în locul lor de tranzacţionare, precizând numărul de poziţii lungi şi scurte pe astfel de categorii, modificările suferite de acestea de la raportul anterior, procentul reprezentat de fiecare categorie în cadrul totalului poziţiilor deschise şi numărul de persoane care deţin o poziţie din fiecare categorie, în conformitate cu alineatul (4);

b)pun la dispoziţia autorităţii competente o defalcare completă a poziţiilor tuturor persoanelor, inclusiv ale membrilor sau participanţilor şi ale clienţilor acestora, în cadrul respectivului loc de tranzacţionare, cel puţin o dată pe zi.

(2)Statele membre se asigură că, cel puţin o dată pe zi, firmele de investiţii care tranzacţionează în afara unui loc de tranzacţionare instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente derivate pe certificate de emisii pun la dispoziţia autorităţii centrale competente menţionate la articolul 57 alineatul (6) sau, în cazul în care nu există o autoritate centrală competentă, a autorităţii competente din locul de tranzacţionare în care sunt tranzacţionate instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau instrumentele derivate pe certificatele de emisii o defalcare completă a poziţiilor lor luate în cadrul contractelor extrabursiere echivalente din punct de vedere economic, precum şi a poziţiilor clienţilor lor şi ale clienţilor respectivilor clienţi, până când se ajunge la clientul final, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi, dacă este cazul, cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.

(3)Pentru a permite monitorizarea respectării articolului 57 alineatul (1), statele membre impun ca membrii sau participanţii pieţelor reglementate, MTF-urilor şi clienţii OTF-urilor să raporteze, cel puţin o dată pe zi, firmei de investiţii sau operatorului de piaţă care exploatează locul de tranzacţionare respectiv, detaliile referitoare la propriile poziţii deţinute prin contracte tranzacţionate în locul de tranzacţionare respectiv, precum şi la poziţiile clienţilor lor şi ale clienţilor respectivilor clienţi, până când se ajunge la clientul final.

(4)Persoanele care deţin poziţii în cadrul unui instrument financiar derivat pe mărfuri sau al unui instrument financiar derivat pe certificate de emisii sunt clasificate de firma de investiţii sau de operatorul de piaţă care exploatează locul de tranzacţionare respectiv în funcţie de natura activităţii lor principale, ţinând seama de orice autorizaţie aplicabilă, drept:

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul rapoartelor menţionate la alineatul (1) litera (a) şi defalcarea poziţiilor menţionată alineatul (2).

(7)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica măsurile prin care să se impună ca toate rapoartele menţionate la alineatul (1) litera (a) să fie trimise ESMA într-un anumit moment din săptămână, pentru a fi publicate în mod centralizat de aceasta din urmă.

TITLUL VI:AUTORITĂŢI COMPETENTE

CAPITOLUL I:Desemnare, competenţe şi proceduri privind căile de atac

Art. 67: Desemnarea autorităţilor competente

(1)Fiecare stat membru desemnează autorităţile competente care trebuie să îndeplinească fiecare dintre atribuţiile prevăzute în temeiul diferitelor dispoziţii ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi ale prezentei directive. Statele membre comunică identitatea autorităţilor competente responsabile cu îndeplinirea atribuţiilor respective Comisiei, ESMA şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre şi le informează, de asemenea, în legătură cu orice repartizare a atribuţiilor menţionate anterior.

(2)Autorităţile competente menţionate la alineatul (1) sunt autorităţi publice, fără a se aduce atingere unei eventuale delegări a sarcinilor lor către alte entităţi, în cazurile în care această posibilitate este prevăzută în mod expres la articolul 29 alineatul (4).

Nicio delegare de sarcini către alte entităţi decât autorităţile menţionate la alineatul (1) nu se poate referi la exercitarea autorităţii publice şi nici la utilizarea de competenţe discreţionare de decizie. Statele membre impun autorităţilor competente ca, înainte de a proceda la delegare, să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că delegatarii potenţiali au capacităţile şi resursele necesare pentru executarea efectivă a tuturor sarcinilor şi că delegarea se înscrie în mod imperativ într-un cadru clar definit şi documentat, care reglementează exercitarea sarcinilor delegate şi care enunţă sarcinile ce trebuie îndeplinite şi condiţiile în care acestea trebuie executate. Aceste condiţii presupun o clauză care constrânge entitatea respectivă să acţioneze şi să se organizeze astfel încât să evite orice conflict de interese şi să se asigure că informaţiile obţinute în exercitarea sarcinilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurenţa. Autorităţii sau autorităţilor competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) le revine, în ultimă instanţă, responsabilitatea de a se asigura de respectarea prezentei directive şi a măsurilor sale de aplicare.

Art. 68: Cooperarea între autorităţile din acelaşi stat membru

Art. 69: Competenţe de supraveghere

(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) cuprind cel puţin următoarele:

u)solicită retragerea unei persoane fizice din consiliul de administraţie al unei firme de investiţii sau al unui operator de piaţă.

Art. 70: Sancţionarea încălcărilor

(1)Fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere, inclusiv competenţelor de investigare şi competenţelor de a impune măsuri corective ale autorităţilor competente în conformitate cu articolul 69 şi dreptului statelor membre de a prevedea şi de a impune sancţiuni penale, statele membre prevăd, asigurându-se că autorităţile lor competente le pot aplica, norme privind sancţiunile şi măsurile administrative aplicabile în cazul în care sunt încălcate dispoziţiile prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014, precum şi dispoziţiile de drept intern adoptate în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014, şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancţiunile şi măsurile în cauză sunt eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare şi se aplică încălcărilor chiar şi în cazul în care nu sunt menţionate în mod specific la alineatele (3), (4) şi (5).

(2)Statele membre se asigură că, atunci când există obligaţii care se aplică firmelor de investiţii, operatorilor de piaţă, furnizorilor de servicii de raportare a datelor, instituţiilor de credit în legătură cu servicii de investiţii sau activităţi de investiţii şi servicii auxiliare şi sucursalelor unor societăţi din ţări terţe, în cazul încălcării acestora, membrilor organului de conducere al firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă, precum şi oricărei persoane fizice sau juridice care, conform dreptului intern, este responsabilă pentru o încălcare, li se pot aplica sancţiuni şi măsuri, în condiţiile prevăzute în dreptul intern în domeniile care nu fac obiectul prezentei directive.

(3)Statele membre se asigură că cel puţin o încălcarea următoarelor dispoziţii ale prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 este considerată o încălcare a prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014:

a)cu privire la prezenta directivă:

b)cu privire la Regulamentul (UE) nr. 600/2014:

(4)Furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii fără a deţine autorizaţia sau aprobarea necesară conform următoarelor dispoziţii ale prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 se consideră, de asemenea, o încălcare a prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014:

(6)În cazul încălcărilor menţionate la alineatele (3), (4) şi (5), statele membre prevăd, în conformitate cu dreptul lor intern, că autorităţile competente au puterea să ia şi să impună cel puţin următoarele sancţiuni şi măsuri administrative:

c)în cazul unei firme de investiţii, al unui operator de piaţă autorizat să exploateze un MTF sau un OTF ori al unei pieţe reglementate, retragerea sau suspendarea autorizaţiei instituţiei în conformitate cu articolele 8 şi 43 din prezenta directivă şi, atunci când un APA sau un ARM beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, retragerea sau suspendarea autorizaţiei în conformitate cu articolul 27e din regulamentul menţionat;

f)în cazul unei persoane juridice, amenzi administrative maxime de cel puţin 5 000 000 EUR, sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, echivalentul în moneda naţională la 2 iulie 2014, sau până la 10 % din cifra de afaceri anuală a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform legislaţiei contabile relevante, pe baza ultimelor conturi consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă principale;

Art. 71: Publicarea deciziilor

(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente publică pe site-ul lor oficial de internet, fără întârziere, orice decizie prin care se impune o sancţiune sau măsură administrativă pentru încălcarea Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sau a dispoziţiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, după ce persoana căreia i s-a impus sancţiunea a fost informată în legătură cu decizia respectivă. Publicarea cuprinde cel puţin informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile. Această obligaţie nu se aplică deciziilor prin care se impun măsuri privitoare la anchetă.

Cu toate acestea, în cazul în care publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporţionată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs, statele membre se asigură că autorităţile competente:

c)nu publică deloc decizia de a impune o sancţiune sau măsură, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt considerate insuficiente pentru a garanta:

(3)Autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în temeiul prezentului articol este menţinută pe site-ul lor oficial de internet pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal conţinute în publicare se păstrează pe site-ul oficial de internet al autorităţii competente numai pe perioada necesară, în conformitate cu normele aplicabile privind protecţia datelor.

Autorităţile competente informează ESMA în legătură cu toate sancţiunile administrative impuse, dar încă nepublicate, în conformitate cu alineatul (1) litera (c), inclusiv orice apel la acestea, precum şi rezultatul respectivelor apeluri. Statele membre se asigură că autorităţile competente primesc informaţiile şi hotărârea finală în legătură cu orice sancţiune penală impusă şi o transmit ESMA. ESMA menţine o bază de date centralizată a sancţiunilor care i-au fost aduse la cunoştinţă, exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Respectiva bază de date poate fi accesată numai de autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.

(4)Statele membre furnizează anual ESMA informaţii agregate cu privire la toate sancţiunile şi măsurile impuse în conformitate cu alineatele (1) şi (2). respectiva obligaţie nu se aplică în cazul măsurilor referitoare la anchetă. ESMA publică informaţiile respective într-un raport anual.

(6)Dacă sancţiunea penală sau administrativă publicată se referă la o firmă de investiţii, un operator de piaţă, o instituţie de credit în legătură cu servicii şi activităţi de investiţii sau servicii auxiliare, ori la o sucursală a unei societăţi dintr-o ţară terţă autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau la un APA sau un ARM autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, ESMA adaugă o trimitere la sancţiunea publicată în registrul relevant.

Art. 72: Exercitarea competenţelor de supraveghere şi a competenţelor de a impune sancţiuni

(1)Autorităţile competente exercită competenţele de supraveghere, inclusiv competenţe de investigare şi competenţe de a impune măsuri corective, menţionate la articolul 69 şi competenţele de a impune sancţiuni, menţionate la articolul 70 conform cadrelor juridice interne:

(2)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul unei sancţiuni sau măsuri administrative impuse în temeiul exercitării competenţelor de a impune sancţiuni prevăzute la articolul 70, autorităţile competente iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:

Art. 73: Raportarea încălcărilor

(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente instituie mecanisme eficace pentru a permite raportarea către autorităţile competente a nerespectării sau a eventualei nerespectări a dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi a dispoziţiilor de drept intern privind punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)Statele membre impun firmelor de investiţii, operatorilor de piaţă, APA-urilor şi ARM-urilor autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, instituţiilor de credit în legătură cu servicii sau activităţi de investiţii şi servicii auxiliare şi sucursale ale unor societăţi din ţări terţe să dispună de proceduri adecvate pentru raportarea de către angajaţi a încălcărilor potenţiale sau reale, la nivel intern, printr-un canal de comunicare specific, independent şi autonom.

Art. 74: Dreptul la o cale de atac

(1)Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sau în temeiul actelor cu putere de lege sau al actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător şi poate face obiectul dreptului la o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti. Dreptul la o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti se aplică şi în cazul în care nu s-a luat nicio hotărâre în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare, în termen de şase luni de la depunerea sa.

(2)Statele membre prevăd că unul sau mai multe dintre organismele următoare, în conformitate cu dreptul intern, pot, de asemenea, intenta, în interesul consumatorilor şi în conformitate cu dreptul intern, o acţiune în faţa instanţelor judecătoreşti sau a autorităţilor administrative competente pentru a asigura aplicarea Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi a dispoziţiilor de drept intern privind punerea în aplicare a prezentei directive:

Art. 75: Mecanismul extrajudiciar de soluţionare a reclamaţiilor consumatorilor

(1)Statele membre asigură instituirea de proceduri eficiente şi eficace privind reclamaţiile şi căile de atac care să permită soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum referitoare la serviciile de investiţii şi la serviciile auxiliare furnizate de firmele de investiţii, apelând, după caz, la organisme existente. Statele membre se asigură totodată că toate firmele de investiţii aderă la unul sau mai multe organisme care aplică aceste proceduri de reclamaţie şi căi de atac.

Art. 76: Secretul profesional

(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente, orice persoană care lucrează sau a lucrat pentru autorităţile competente sau pentru entităţile delegatare ale sarcinilor acestora în conformitate cu articolul 67 alineatul (2), precum şi auditorii sau experţii mandataţi de autorităţile competente respectă secretul profesional. Aceştia nu divulgă nicio informaţie confidenţială pe care au primit-o în exercitarea funcţiilor lor, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea individuală a firmelor de investiţii, a operatorilor de piaţă, a pieţelor reglementate sau a oricărei alte persoane, fără a se aduce atingere cerinţelor de drept intern penal sau fiscal sau celorlalte dispoziţii ale prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

(3)Fără a aduce atingere cerinţelor de drept intern penal sau fiscal, autorităţile competente, organismele sau persoanele fizice sau juridice altele decât autorităţile competente care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 le pot utiliza doar în executarea sarcinilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor, în cazul autorităţilor competente, în cadrul domeniului de aplicare al prezentei directive sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sau, în cazul altor autorităţi, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informaţii le-au fost comunicate şi/sau în cadrul procedurilor administrative şi judiciare specific legate de exercitarea funcţiilor respective. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă sau altă autoritate, organism sau persoană care comunică informaţia îşi exprimă consimţământul în acest sens, autoritatea care a primit informaţia o poate utiliza în alte scopuri.

(4)Orice informaţie confidenţială primită, schimbată sau transmisă în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 este supusă cerinţelor secretului profesional prevăzute la prezentul articol. Cu toate acestea, prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să transmită sau să facă schimb de informaţii confidenţiale în conformitate cu prezenta directivă sau cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi cu alte directive sau regulamente aplicabile firmelor de investiţii, instituţiilor de credit, fondurilor de pensii, OPCVM-urilor, FIA, intermediarilor de asigurări şi reasigurări, întreprinderilor de asigurări, pieţelor reglementate sau operatorilor de piaţă, CPC-urilor, CSD-urilor sau altfel cu acordul autorităţii competente, al unei alte autorităţi, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat informaţiile respective.

Art. 77: Relaţiile cu auditorii

(1)Statele membre prevăd cel puţin că orice persoană autorizată în temeiul Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*1) care îndeplineşte într-o firmă de investiţii, pe o piaţă reglementată, sau într-un APA sau un ARM autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, sarcina prevăzută la articolul 34 din Directiva 2013/34/UE sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE sau orice altă sarcină prevăzută de lege este obligată să semnaleze fără întârziere autorităţilor competente orice fapt sau orice decizie privind întreprinderea respectivă de care a luat cunoştinţă în exercitarea sarcinii respective şi care ar putea:

CAPITOLUL II:Cooperarea dintre autorităţile competente din statele membre şi cu ESMA

Art. 79: Obligaţia de a coopera

(1)Autorităţile competente din diferite state membre cooperează reciproc atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, utilizând competenţele care le sunt conferite de prezenta directivă, de Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sau de dreptul intern.

În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu articolul 70, să prevadă sancţiuni penale pentru încălcările dispoziţiilor menţionate la respectivul articol, ele se asigură că iau măsurile corespunzătoare pentru ca autorităţile competente să aibă toate competenţele necesare pentru a coopera cu autorităţile judiciare din aria lor de competenţă teritorială pentru a primi informaţii specifice în legătură cu anchete sau acţiuni penale iniţiate pentru posibile încălcări ale prezentei directive şi ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi oferă acelaşi tip de informaţii altor autorităţi competente şi ESMA pentru a-şi îndeplini obligaţiile de a coopera reciproc şi cu ESMA în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

Pentru a facilita şi a accelera cooperarea şi, în special, schimbul de informaţii, statele membre desemnează o autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Statele membre comunică Comisiei, ESMA şi celorlalte state membre numele autorităţilor însărcinate să primească cererile de schimb de informaţii sau de cooperare în temeiul prezentului alineat. ESMA publică o listă a acestor autorităţi pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.

(2)În cazul în care, ţinând seama de situaţia pieţelor titlurilor de valoare în statul membru gazdă, activităţile unui loc de tranzacţionare care a instituit măsuri într-un stat membru gazdă au dobândit o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare şi protecţia investitorilor în statul membru gazdă respectiv, autorităţile statelor membre de origine şi gazdă competente în privinţa acestui loc de tranzacţionare adoptă măsuri de cooperare proporţionale.

(4)În cazul în care autoritatea competentă are motive întemeiate să suspecteze că anumite acte care încalcă dispoziţiile prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sunt comise sau au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru de către entităţi care nu sunt supuse supravegherii sale, ea informează autoritatea competentă a celuilalt stat membru şi ESMA într-un mod cât mai detaliat posibil. Autoritatea competentă notificată adoptă măsurile necesare. Ea comunică rezultatele intervenţiei sale autorităţii competente care a informat-o şi ESMA şi, în măsura posibilului, le comunică evoluţiile importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţei autorităţii competente notificatoare.

(5)Fără a aduce atingere alineatelor (1) şi (4), autorităţile competente notifică ESMA şi alte autorităţi competente detaliile:

b)oricăror limite privind capacitatea persoanelor de a încheia tranzacţii privind instrumente financiare derivate în temeiul articolului 69 alineatul (2) litera (p).

Notificarea include, acolo unde este relevant, detaliile cererii sau solicitării în temeiul articolului 69 alineatul (2) litera (j), inclusiv identitatea persoanei sau persoanelor cărora le era adresată şi motivele aferente, precum şi sfera de aplicare a limitelor introduse în temeiul articolului 69 alineatul (2) litera (p), inclusiv persoana vizată, instrumentele financiare aplicabile, limitele cu privire la dimensiunea poziţiilor pe care persoana le poate deţine în orice moment, orice exonerări de la acestea acordate în conformitate cu articolul 57 şi motivele aferente.

(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru măsurile de cooperare menţionate la alineatul (2).

Art. 80: Cooperarea dintre autorităţile competente în cadrul activităţilor de supraveghere în vederea verificărilor la faţa locului şi a investigaţiilor

(1)Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita cooperarea autorităţii competente a unui alt stat membru în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în cadrul unei verificări la faţa locului sau unei investigaţii. În cazul firmelor de investiţii care sunt membre sau participante la distanţă ale unei pieţe reglementate, autoritatea competentă a acestei pieţe reglementate poate alege să li se adreseze direct, caz în care informează autoritatea competentă a statului membru de origine al membrului sau participantului la distanţă, după caz, în legătură cu aceasta.

(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile pe care trebuie să le împărtăşească autorităţile competente atunci când cooperează în cadrul activităţilor de supraveghere, al activităţilor de verificare la faţa locului şi al investigaţiilor.

(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru cooperarea dintre autorităţile competente în cadrul activităţilor de supraveghere, al activităţilor de verificare la faţa locului şi al investigaţiilor.

Art. 81: Schimbul de informaţii

(1)Autorităţile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) din prezenta directivă, îşi comunică reciproc fără întârziere informaţiile necesare în scopul îndeplinirii misiunilor atribuite autorităţilor competente desemnate în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din prezenta directivă şi prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

(2)Autoritatea competentă desemnată ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) poate transmite informaţiile primite în temeiul alineatului (1) şi al articolelor 77 şi 88 către autorităţile prevăzute la articolul 67 alineatul (1). Acestea transmit informaţiile altor organisme sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul expres al autorităţilor competente care le-au comunicat şi doar în scopurile pentru care autorităţile competente şi-au dat acordul, excepţie făcând cazurile justificate în mod corespunzător. În aceste din urmă cazuri, punctul de contact informează de îndată omologul său care a trimis informaţiile.

(3)Autorităţile menţionate la articolul 71, precum şi celelalte organisme sau persoane fizice sau juridice care primesc informaţii confidenţiale în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol sau al articolelor 77 şi 88 le pot utiliza numai în exercitarea funcţiilor lor, în special:

(5)Dispoziţiile prezentului articol şi dispoziţiile articolelor 76 şi 88 nu împiedică o autoritate competentă să transmită ESMA, Comitetului european pentru risc sistemic, băncilor centrale, SEBC şi BCE, care acţionează în calitate de autorităţi monetare şi, după caz, altor autorităţi publice însărcinate cu supervizarea sistemelor de plăţi şi de decontare informaţii confidenţiale destinate îndeplinirii atribuţiilor acestora. De asemenea, nu se interzice acestor autorităţi sau organisme să comunice autorităţilor competente orice informaţie de care acestea ar putea avea nevoie în scopul exercitării funcţiilor prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

Art. 82: Medierea cu caracter obligatoriu

Art. 83: Refuzul de a coopera

Art. 84: Consultarea înainte de acordarea unei autorizări

(1)Autoritatea competentă a celuilalt stat membru implicat este consultată înainte de acordarea unei autorizări unei firme de investiţii care este oricare dintre următoarele:

(2)Autoritatea competentă a statului membru însărcinată cu supravegherea instituţiilor de credit sau a întreprinderilor de asigurări este consultată înainte de a se acorda o autorizaţie unei firme de investiţii sau unui operator de piaţă care este oricare dintre următoarele:

(3)Autorităţile competente menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă în special în scopul evaluării caracterului adecvat al acţionarilor sau al membrilor şi a reputaţiei şi experienţei persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care sunt implicate în administrarea unei alte entităţi din acelaşi grup. Acestea îşi comunică reciproc toate informaţiile care privesc caracterul adecvat al acţionarilor sau al membrilor, precum şi reputaţia şi experienţa persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care poate interesa celelalte autorităţi competente, în scopul eliberării unei autorizaţii sau al controlului permanent al respectării condiţiilor de funcţionare.

(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea stabilirii de formulare standard, modele şi proceduri pentru consultarea altor autorităţi competente înainte de acordarea unei autorizaţii.

Art. 85: Competenţele statelor membre gazdă

(2)În exercitarea responsabilităţilor conferite de prezenta directivă, statele membre gazdă prevăd că autoritatea competentă poate solicita sucursalelor firmelor de investiţii să furnizeze informaţiile necesare pentru a monitoriza conformitatea lor cu standardele stabilite de statul membru gazdă care le sunt aplicabile pentru cazurile prevăzute la articolul 35 alineatul (8). Obligaţiile astfel impuse acestor sucursale nu pot fi mai stricte decât cele pe care acelaşi stat membru le impune societăţilor stabilite pe teritoriul său pentru monitorizarea conformării acestora cu aceleaşi standarde.

Art. 86: Măsuri de precauţie care trebuie adoptate de statele membre gazdă

(1)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare şi demonstrabile să estimeze că o firmă de investiţii care operează pe teritoriul său în temeiul libertăţii de a presta servicii încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă sau că o firmă de investiţii care deţine o sucursală pe teritoriul său încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă care nu conferă prerogative autorităţii competente a statului membru gazdă, ea comunică aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine.

(2)În cazul în care autorităţile competente ale statului membru gazdă constată că o firmă de investiţii având o sucursală pe teritoriul său nu respectă actele cu putere de lege sau actele administrative adoptate în statul membru respectiv în temeiul dispoziţiilor prezentei directive care conferă prerogative autorităţilor competente ale statului membru gazdă, acestea impun societăţii respective să pună capăt acestei situaţii necorespunzătoare.

În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de statul membru gazdă, firma de investiţii continuă să încalce actele cu putere de lege sau actele administrative menţionate la primul paragraf care sunt în vigoare în statul membru gazdă, autoritatea competentă a statului membru gazdă, după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii şi buna funcţionare a pieţelor. Comisia şi ESMA sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri.

(3)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă a unei pieţe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF are motive clare şi demonstrabile să estimeze că această piaţă reglementată, acest MTF sau acest OMF încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, ea sesizează autoritatea competentă a statului membru de origine al pieţei reglementate respective sau a MTF-ului sau OTF-ului respectiv.

În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate, piaţa reglementată, MTF-ul sau OTF-ul continuă să acţioneze într-un mod care prejudiciază clar interesele investitorilor statului membru gazdă sau funcţionarea ordonată a pieţelor, autoritatea competentă a statului membru gazdă, după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii şi buna funcţionare a pieţelor, ceea ce include posibilitatea de a împiedica piaţa reglementată sau MTF-ul ori OTF-ul să îşi pună facilităţile la dispoziţia participanţilor sau a membrilor la distanţă stabiliţi în statul membru gazdă. Comisia şi ESMA sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri.

Art. 87: Cooperarea şi schimbul de informaţii cu ESMA

Art. 87^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 27 alineatele (3) şi (6), la articolul 33 alineatul (3) literele (c), (d) şi (f) şi la articolul 46 alineatul (2) din prezenta directivă, firmele de investiţii, operatorii de piaţă sau emitenţii transmit concomitent informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12).

b)sunt însoţite de fiecare dintre următoarele metadate:

(3)Până la 9 ianuarie 2030, în scopul punerii la dispoziţie în ESAP a informaţiilor menţionate la articolul 27 alineatele (3) şi (6) şi la articolul 33 alineatul (3) literele (c), (d) şi (f) ale prezentei directive, statele membre numesc cel puţin un organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, şi notifică ESMA în acest sens.

(4)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 32 alineatul (2) primul paragraf, la articolul 52 alineatul (2) şi la articolul 71 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(5)De la 10 ianuarie 2030, informaţiile menţionate la articolul 5 alineatul (3), la articolul 18 alineatul (10) a patra teză şi la articolul 58 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, ESMA este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(6)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 29 alineatul (3) din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, registrul public este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(7)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:

c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

CAPITOLUL III:Cooperare cu ţările terţe

Art. 88: Schimbul de informaţii cu ţările terţe

(1)Statele membre şi, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile competente din ţări terţe, cu condiţia ca informaţiile comunicate să beneficieze de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele impuse în temeiul articolului 76. Acest schimb de informaţii trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor autorităţilor competente respective.

g)supravegherea persoanelor care sunt active pe pieţele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra pieţelor financiare şi spot.

Acordurile de cooperare menţionate la al treilea paragraf pot fi încheiate numai dacă informaţiile comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele impuse în temeiul articolului 76. Acest schimb de informaţii este destinat îndeplinirii sarcinilor autorităţilor, organismelor sau persoanelor fizice sau juridice respective. În cazul în care un acord de cooperare implică transmiterea de date cu caracter personal de către un stat membru, acesta respectă capitolul IV din Directiva 95/46/CE şi, în cazul în care ESMA este implicată în transmiterea de date, Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

TITLUL VII:

CAPITOLUL 1:ACTE DELEGATE

Art. 89: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1), articolul 16 alineatul (12), articolul 23 alineatul (4), articolul 24 alineatul (13), articolul 25 alineatul (8), articolul 27 alineatul (9), articolul 28 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 31 alineatul (4), articolul 32 alineatul (4), articolul 33 alineatul (8), articolul 52 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4), articolul 58 alineatul (6), articolul 64 alineatul (7), articolul 65 alineatul (7) şi articolul 79 alineatul (8) se conferă Comisiei pentru o durată nedeterminată, de la 2 iulie 2014.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1), articolul 16 alineatul (12), articolul 23 alineatul (4), articolul 24 alineatul (13), articolul 25 alineatul (8), articolul 27 alineatul (9), articolul 28 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 31 alineatul (4), articolul 32 alineatul (4), articolul 33 alineatul (8), articolul 52 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4), articolul 58 alineatul (6), articolul 64 alineatul (7), articolul 65 alineatul (7) şi articolul 79 alineatul (8) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (3), articolului 2 alineatul (4), articolului 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolului 4 alineatul (2), articolului 13 alineatul (1), articolului 16 alineatul (12), articolului 23 alineatul (4), articolului 24 alineatul (13), articolului 25 alineatul (8), articolului 27 alineatul (9), articolului 28 alineatul (3), articolului 30 alineatul (5), articolului 31 alineatul (4), articolului 32 alineatul (4), articolului 33 alineatul (8), articolului 52 alineatul (4), articolului 54 alineatul (4), articolului 58 alineatul (6), articolului 64 alineatul (7), articolului 65 alineatul (7) sau articolului 79 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 89^a: Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (^*). Comitetul respectiv este un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**).

CAPITOLUL 2:DISPOZIŢII FINALE

Art. 90: Rapoarte şi revizuire

(1)Înainte de 3 martie 2020 şi în urma consultării ESMA, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la:

(1¹)Până la 31 decembrie 2021, Comisia revizuieşte impactul exonerării prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (j) în ceea ce priveşte certificatele de emisii sau instrumentele derivate pe acestea şi elaborează, dacă este cazul, o propunere legislativă de modificare a exonerării respective. În contextul respectiv, Comisia evaluează tranzacţionarea certificatelor de emisii şi a instrumentelor derivate pe acestea la nivelul Uniunii şi în ţările terţe, impactul exonerării prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (j) asupra protecţiei investitorilor, a integrităţii şi a transparenţei pieţelor certificatelor de emisii şi a instrumentelor derivate pe acestea, precum şi oportunitatea adoptării unor măsuri în legătură cu tranzacţionarea în locuri de tranzacţionare din ţări terţe.

(4)Până la 1 ianuarie 2019, Comisia elaborează un raport, după consultarea ESMA şi ACER, în care evaluează impactul potenţial asupra preţurilor la energie şi a funcţionării pieţei energiei, precum şi fezabilitatea şi beneficiile în materie de reducere a riscurilor de contrapartidă şi a riscurilor sistemice, precum şi a costurilor directe care decurg din faptul că contractele derivate pe energie menţionate în secţiunea C punctul 6 sunt supuse obligaţiei de compensare stabilite la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, tehnicilor de diminuare a riscului stabilite la articolul 11 alineatul (3) din respectivul regulament, precum şi includerea lor în calcularea pragului de compensare în temeiul articolului 10 din respectivul regulament.

(5)După consultarea ESMA, ABE şi ACER, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului rapoarte care conţin o evaluare cuprinzătoare a pieţelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, ale certificatelor de emisii şi ale instrumentelor financiare derivate pe certificate de emisii. Rapoartele respective evaluează, cel puţin pentru fiecare dintre următoarele elemente, contribuţia lor la lichiditatea şi buna funcţionare a pieţelor Uniunii pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri, pentru certificatele de emisii sau pentru instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii:

b)elementele menţionate la articolul 2 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf din prezenta directivă şi criteriile pentru stabilirea momentului în care o activitate trebuie considerată auxiliară în raport cu activitatea principală la nivel de grup în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2021/1833 al Comisiei (^*1), ţinând seama de capacitatea persoanelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (j) din prezenta directivă de a încheia tranzacţii pentru reducerea efectivă a riscurilor direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanţare a trezoreriei, aplicarea cerinţelor începând cu 26 iunie 2026 pentru firmele de investiţii specializate în instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033, şi a cerinţelor pentru contrapărţile financiare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

c)pentru tranzacţiile de pe pieţele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri sau ale instrumentelor financiare derivate pe certificate de emisii, elementele-cheie pentru obţinerea unui set de date armonizate, colectarea datelor referitoare la tranzacţii de către o singură entitate de colectare şi informaţiile relevante privind datele referitoare la tranzacţii care trebuie făcute publice şi formatul cel mai adecvat al acestora.

Art. 91: Modificarea Directivei 2002/92/CE

1.articolul 2 se modifică după cum urmează:

b)se adaugă următorul punct:

2.se introduce următorul capitol:

(1)Statele membre solicită ca intermediarii de asigurări şi întreprinderile de asigurare să ia toate măsurile necesare pentru a identifica conflictele de interese care apar în cursul desfăşurării activităţilor de distribuţie de asigurări între ei, inclusiv managerii şi angajaţii lor, intermediarii de asigurări delegaţi sau orice altă persoană legată în mod direct sau indirect de ei printr-o relaţie de control, pe de o parte, şi clienţii lor, de pe altă parte, sau dintre un client şi altul.

(2)În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de un intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare, în conformitate cu articolul 13b, pentru a gestiona conflictele de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare comunică în mod clar clienţilor, înainte de a realiza activităţi comerciale în numele lor, caracterul general şi/sau sursa acestor conflicte de interese.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13c intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."

Art. 92: Modificarea Directivei 2011/61/UE

2.articolul 33 se modifică după cum urmează:

b)alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

Art. 93: Transpunere

(1)Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 3 iulie 2017. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele respectivele măsuri.

(3¹)Până la 23 martie 2023, statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma articolului 4 alineatul (1) punctul 15 şi le comunică Comisiei. Statele membre aplică dispoziţiile respective de la 23 martie 2023.

Art. 94: Abrogare

Art. 95: Dispoziţii tranzitorii

(1)Până la 3 ianuarie 2021 :

a)obligaţia de compensare stabilită la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr.648/2012 şi tehnicile de diminuare a riscului stabilite la articolul 11 alineatul (3) din respectivul regulament nu se aplică contractelor derivate pe energie menţionate la punctul 6 din secţiunea C încheiate de contrapărţi nefinanciare care respectă condiţiile de la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau de contrapărţi nefinanciare care sunt autorizate pentru prima dată ca societăţi de investiţii de la 3 ianuarie 2018; şi

Art. 95^a: Dispoziţia tranzitorie privind autorizarea instituţiilor de credit menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

ANEXA I:LISTA SERVICIILOR, ACTIVITĂŢILOR ŞI INSTRUMENTELOR FINANCIARE

SECŢIUNEA A:Servicii şi activităţi de investiţii

SECŢIUNEA B:Servicii auxiliare

SECŢIUNEA C:Instrumente financiare

10.Contractele de opţiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rate şi orice alt contract derivat referitor la variabile climatice, la taxe de navlu sau la rate ale inflaţiei sau alte statistici economice oficiale care trebuie decontat în numerar sau poate fi decontat în numerar la cererea uneia dintre părţi, altfel decât în caz de încălcare a obligaţiilor sau de alt incident care conduce la reziliere, precum şi orice alt contract derivat privind active, drepturi, obligaţii, indici şi măsuri care nu a fost menţionat în alt mod în prezenta secţiune, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate ţinând seama dacă, în special, este tranzacţionat pe o piaţă reglementată, un OTF sau un MTF.

ANEXA II:"CLIENŢI PROFESIONALI" ÎN SENSUL PREZENTEI DIRECTIVE

CAPITOLUL I:CATEGORII DE CLIENŢI CONSIDERAŢI CLIENŢI PROFESIONALI

(1)Sunt consideraţi ca profesionali pentru toate serviciile şi activităţile de investiţii şi instrumentele financiare în sensul prezentei directive:

1.Entităţile care trebuie autorizate sau reglementate pentru a opera pe pieţele financiare. Lista următoare trebuie să fie interpretată ca incluzând toate entităţile autorizate care exercită activităţi caracteristice entităţilor menţionate: entităţi autorizate de un stat membru în temeiul unei directive, entităţi autorizate sau reglementate de un stat membru fără raportare la o directivă şi entităţi autorizate sau reglementate de o ţară terţă:

4.Alţi investitori instituţionali a căror activitate principală constă în investiţii în instrumente financiare, inclusiv entităţile care se ocupă cu securitizarea activelor sau alte operaţiuni de finanţare.

Entităţile menţionate anterior sunt considerate clienţi profesionali. Cu toate acestea, acestea trebuie să poată solicita tratamentul rezervat clienţilor neprofesionali, iar firmele de investiţii pot accepta să le acorde un nivel de protecţie mai ridicat. În cazul în care clientul unei firme de investiţii este o întreprindere menţionată mai sus, firma de investiţii trebuie să îl informeze, înainte de a-i furniza vreun serviciu, că este considerat, pe baza informaţiilor de care dispune, client profesional şi că va fi tratat ca atare, în afara cazurilor în care firma de investiţii şi clientul convin altfel. De asemenea, firma de investiţii trebuie să informeze clientul că acesta poate solicita o modificare a termenilor acordului, pentru a beneficia de o mai mare protecţie.

CAPITOLUL II:CLIENŢI CARE POT FI CONSIDERAŢI PROFESIONALI LA CEREREA LOR

SUBCAPITOLUL 1:II.1. Criterii de identificare

SUBCAPITOLUL 2:II.2. Procedură

ANEXA III:

PARTEA A:Directiva abrogată cu lista modificărilor sale succesive (menţionate la articolul 94)

ANEXA IV:Tabel de corespondenţă, astfel cum este menţionat la articolul 94

Directiva 2004/39/CE	Directiva 2014/65/UE	Regulamentul (UE) nr. 600/2014
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 1 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (1) litera (a)	Articolul 2 alineatul (1) litera (a)
Articolul 2 alineatul (1) litera (b)	Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
Articolul 2 alineatul (1) litera (c)	Articolul 2 alineatul (1) litera (c)
Articolul 2 alineatul (1) litera (d)	Articolul 2 alineatul (1) litera (d)
Articolul 2 alineatul (1) litera (e)	Articolul 2 alineatul (1) litera (f)
Articolul 2 alineatul (1) litera (f)	Articolul 2 alineatul (1) litera (g)
Articolul 2 alineatul (1) litera (g)	Articolul 2 alineatul (1) litera (h)
Articolul 2 alineatul (1) litera (h)	Articolul 2 alineatul (1) litera (i)
Articolul 2 alineatul (1) litera (i)	Articolul 2 alineatul (1) litera (j)
Articolul 2 alineatul (1) litera (j)	Articolul 2 alineatul (1) litera (k)
Articolul 2 alineatul (1) litera (k)	Articolul 2 alineatul (1) litera (i)
Articolul 2 alineatul (1) litera (l)	-
Articolul 2 alineatul (1) litera (m)	Articolul 2 alineatul (1) litera (l)
Articolul 2 alineatul (1) litera (n)	Articolul 2 alineatul (1) litera (m)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 1	Articolul 4 alineatul (1) punctul 1
Articolul 4 alineatul (1) punctul 2	Articolul 4 alineatul (1) punctul 2
Articolul 4 alineatul (1) punctul 3	Articolul 4 alineatul (1) punctul 3
Articolul 4 alineatul (1) punctul 4	Articolul 4 alineatul (1) punctul 4
Articolul 4 alineatul (1) punctul 5	Articolul 4 alineatul (1) punctul 5
Articolul 4 alineatul (1) punctul 6	Articolul 4 alineatul (1) punctul 6
Articolul 4 alineatul (1) punctul 7	Articolul 4 alineatul (1) punctul 20
Articolul 4 alineatul (1) punctul 8	Articolul 4 alineatul (1) punctul 7
Articolul 4 alineatul (1) punctul 9	Articolul 4 alineatul (1) punctul 8
Articolul 4 alineatul (1) punctul 10	Articolul 4 alineatul (1) punctul 9
Articolul 4 alineatul (1) punctul 11	Articolul 4 alineatul (1) punctul 10
Articolul 4 alineatul (1) punctul 12	Articolul 4 alineatul (1) punctul 11
Articolul 4 alineatul (1) punctul 13	Articolul 4 alineatul (1) punctul 18
Articolul 4 alineatul (1) punctul 14	Articolul 4 alineatul (1) punctul 21
Articolul 4 alineatul (1) punctul 15	Articolul 4 alineatul (1) punctul 22
Articolul 4 alineatul (1) punctul 16	Articolul 4 alineatul (1) punctul 14
Articolul 4 alineatul (1) punctul 17	Articolul 4 alineatul (1) punctul 15
Articolul 4 alineatul (1) punctul 18	Articolul 4 alineatul (1) punctul 44
Articolul 4 alineatul (1) punctul 19	Articolul 4 alineatul (1) punctul 17
Articolul 4 alineatul (1) punctul 20	Articolul 4 alineatul (1) punctul 55
Articolul 4 alineatul (1) punctul 21	Articolul 4 alineatul (1) punctul 56
Articolul 4 alineatul (1) punctul 22	Articolul 4 alineatul (1) punctul 26
Articolul 4 alineatul (1) punctul 23	Articolul 4 alineatul (1) punctul 27
Articolul 4 alineatul (1) punctul 24	Articolul 4 alineatul (1) punctul 28
Articolul 4 alineatul (1) punctul 25	Articolul 4 alineatul (1) punctul 29
Articolul 4 alineatul (1) punctul 26	Articolul 4 alineatul (1) punctul 30
Articolul 4 alineatul (1) punctul 27	Articolul 4 alineatul (1) punctul 31
Articolul 4 alineatul (1) punctul 28	Articolul 4 alineatul (1) punctul 32
Articolul 4 alineatul (1) punctul 29	Articolul 4 alineatul (1) punctul 33
Articolul 4 alineatul (1) punctul 30	Articolul 4 alineatul (1) punctul 35 litera (b)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 31	Articolul 4 alineatul (1) punctul 35
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 5 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (5)	-
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (4)	Articolul 7 alineatele (4) şi (5)
Articolul 8 litera (a)	Articolul 8 litera (a)
Articolul 8 litera (b)	Articolul 8 litera (b)
Articolul 8 litera (c)	Articolul 8 litera (c)
Articolul 8 litera (d)	Articolul 8 litera (d)
Articolul 8 litera (e)	Articolul 8 litera (e)
Articolul 9 alineatul (1)	Articolul 9 alineatele (1) şi (3)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (5)
Articolul 9 alineatul (3)	Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (4)	Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 10 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (4)	Articolul 11 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (5)	Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (6)	Articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (4)
Articolul 10a alineatul (1)	Articolul 12 alineatul (1)
Articolul 10a alineatul (2)	Articolul 12 alineatul (2)
Articolul 10a alineatul (3)	Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 10a alineatul (4)	Articolul 12 alineatul (4)
Articolul 10a alineatul (5)	Articolul 12 alineatul (5)
Articolul 10a alineatul (6)	Articolul 12 alineatul (6)
Articolul 10a alineatul (7)	Articolul 12 alineatul (7)
Articolul 10a alineatul (8)	Articolul 12 alineatele (8) şi (9)
Articolul 10b alineatul (1)	Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 10b alineatul (2)	Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 10b alineatul (3)	Articolul 13 alineatul (3)
Articolul 10b alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 10b alineatul (5)	Articolul 13 alineatul (5)
Articolul 11	Articolul 14
Articolul 12	Articolul 15
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3)	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 13 alineatul (4)	Articolul 16 alineatul (4)
Articolul 13 alineatul (5)	Articolul 16 alineatul (5)
Articolul 13 alineatul (6)	Articolul 16 alineatul (6)
Articolul 13 alineatul (7)	Articolul 16 alineatul (8)
Articolul 13 alineatul (8)	Articolul 16 alineatul (9)
Articolul 13 alineatul (9)	Articolul 16 alineatul (11)
Articolul 13 alineatul (10)	Articolul 16 alineatul (12)
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2)	Articolul 18 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (3)	Articolul 19 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (4)	Articolul 18 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (5)	Articolul 18 alineatul (6), articolul 19 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (6)	Articolul 18 alineatul (8)
Articolul 14 alineatul (7)	Articolul 18 alineatul (9)
Articolul 15	-
Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 21 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2)	Articolul 21 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3)	-
Articolul 17 alineatul (1)	Articolul 22
Articolul 17 alineatul (2)	-
Articolul 18 alineatul (1)	Articolul 23 alineatul (1)
Articolul 18 alineatul (2)	Articolul 23 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (3)	Articolul 23 alineatul (4)
Articolul 19 alineatul (1)	Articolul 24 alineatul (1)
Articolul 19 alineatul (2)	Articolul 24 alineatul (3)
Articolul 19 alineatul (3)	Articolul 24 alineatul (4)
Articolul 19 alineatul (4)	Articolul 25 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (5)	Articolul 25 alineatul (3)
Articolul 19 alineatul (6)	Articolul 25 alineatul (4)
Articolul 19 alineatul (7)	Articolul 25 alineatul (5)
Articolul 19 alineatul (8)	Articolul 25 alineatul (6)
Articolul 19 alineatul (9)	Articolul 24 alineatul (6), articolul 25 alineatul (7)
Articolul 19 alineatul (10)	Articolul 24 alineatul (13), articolul 24 alineatul (14), articolul 25 alineatul (8)
Articolul 20	Articolul 26
Articolul 21 alineatul (1)	Articolul 27 alineatul (1)
Articolul 21 alineatul (2)	Articolul 27 alineatul (4)
Articolul 21 alineatul (3)	Articolul 27 alineatul (5)
Articolul 21 alineatul (4)	Articolul 27 alineatul (7)
Articolul 21 alineatul (5)	Articolul 27 alineatul (8)
Articolul 21 alineatul (6)	Articolul 27 alineatul (9)
Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 28 alineatul (1)
Articolul 22 alineatul (2)	Articolul 28 alineatul (2)
Articolul 22 alineatul (3)	Articolul 28 alineatul (3)
Articolul 23 alineatul (1)	Articolul 29 alineatul (1)
Articolul 23 alineatul (2)	Articolul 29 alineatul (2)
Articolul 23 alineatul (3)	Articolul 29 alineatul (3)
Articolul 23 alineatul (4)	Articolul 29 alineatul (4)
Articolul 23 alineatul (5)	Articolul 29 alineatul (5)
Articolul 23 alineatul (6)	Articolul 29 alineatul (6)
Articolul 24 alineatul (1)	Articolul 30 alineatul (1)
Articolul 24 alineatul (2)	Articolul 30 alineatul (2)
Articolul 24 alineatul (3)	Articolul 30 alineatul (3)
Articolul 24 alineatul (4)	Articolul 30 alineatul (4)
Articolul 24 alineatul (5)	Articolul 30 alineatul (5)
Articolul 25 alineatul (1)		Articolul 24
Articolul 25 alineatul (2)		Articolul 25 alineatul (1)
Articolul 25 alineatul (3)		Articolul 26 alineatele (1) şi (2)
Articolul 25 alineatul (4)		Articolul 26 alineatul (3)
Articolul 25 alineatul (5)		Articolul 26 alineatul (7)
Articolul 25 alineatul (6)		Articolul 26 alineatul (8)
Articolul 25 alineatul (7)		Articolul 26 alineatul (9)
Articolul 26 alineatul (1)	Articolul 31 alineatul (1)
Articolul 26 alineatul (2)	Articolul 31 alineatele (2) şi (3)
Articolul 27 alineatul (1)		Articolul 14 alineatele (1)-(5)
Articolul 27 alineatul (2)		Articolul 14 alineatul (6)
Articolul 27 alineatul (3)		Articolul 15 alineatele (1)-(4)
Articolul 27 alineatul (4)		Articolul 16
Articolul 27 alineatul (5)		Articolul 17 alineatul (1)
Articolul 27 alineatul (6)		Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 27 alineatul (7)		Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 28 alineatul (1)		Articolul 20 alineatul (1)
Articolul 28 alineatul (2)		Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 28 alineatul (3)		Articolul 20 alineatul (3)
Articolul 29 alineatul (1)		Articolul 3 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 29 alineatul (2)		Articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 29 alineatul (3)		Articolul 4 alineatul (6)
Articolul 30 alineatul (1)		Articolul 6 alineatele (1) şi (2)
Articolul 30 alineatul (2)		Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 30 alineatul (3)		Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 31 alineatul (1)	Articolul 34 alineatul (1)
Articolul 31 alineatul (2)	Articolul 34 alineatul (2)
Articolul 31 alineatul (3)	Articolul 34 alineatul (3)
Articolul 31 alineatul (4)	Articolul 34 alineatul (4)
Articolul 31 alineatul (5)	Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 31 alineatul (6)	Articolul 34 alineatul (7)
Articolul 31 alineatul (7)	Articolul 34 alineatele (8) şi (9)
Articolul 32 alineatul (1)	Articolul 35 alineatul (1)
Articolul 32 alineatul (2)	Articolul 35 alineatul (2)
Articolul 32 alineatul (3)	Articolul 35 alineatul (3)
Articolul 32 alineatul (4)	Articolul 35 alineatul (4)
Articolul 32 alineatul (5)	Articolul 35 alineatul (5)
Articolul 32 alineatul (6)	Articolul 35 alineatul (6)
Articolul 32 alineatul (7)	Articolul 35 alineatul (8)
Articolul 32 alineatul (8)	Articolul 35 alineatul (9)
Articolul 32 alineatul (9)	Articolul 35 alineatul (10)
Articolul 32 alineatul (10)	Articolul 35 alineatele (11) şi (12)
Articolul 33 alineatul (1)	Articolul 36 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (2)	Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 34 alineatul (1)	Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 34 alineatul (2)	Articolul 37 alineatul (2)-
Articolul 34 alineatul (3)	-
Articolul 35 alineatul (1)	Articolul 38 alineatul (1)
Articolul 35 alineatul (2)	Articolul 38 alineatul (2)
Articolul 36 alineatul (1)	Articolul 44 alineatul (1)
Articolul 36 alineatul (2)	Articolul 44 alineatul (2)
Articolul 36 alineatul (3)	Articolul 44 alineatul (3)
Articolul 36 alineatul (4)	Articolul 44 alineatul (4)
Articolul 36 alineatul (5)	Articolul 44 alineatul (5)
Articolul 36 alineatul (6)	Articolul 44 alineatul (6)
Articolul 37 alineatul (1)	Articolul 45 alineatele (1) şi (8)
Articolul 37 alineatul (2)	Articolul 45 alineatul (7) paragraful al doilea
Articolul 38 alineatul (1)	Articolul 46 alineatul (1)
Articolul 38 alineatul (2)	Articolul 46 alineatul (2)
Articolul 38 alineatul (3)	Articolul 46 alineatul (3)
Articolul 39	Articolul 47 alineatul (1)
Articolul 40 alineatul (1)	Articolul 51 alineatul (1)
Articolul 40 alineatul (2)	Articolul 51 alineatul (2)
Articolul 40 alineatul (3)	Articolul 51 alineatul (3)
Articolul 40 alineatul (4)	Articolul 51 alineatul (4)
Articolul 40 alineatul (5)	Articolul 51 alineatul (5)
Articolul 40 alineatul (6)	Articolul 51 alineatul (6)
Articolul 41 alineatul (1)	Articolul 52 alineatul (1)
Articolul 41 alineatul (2)	Articolul 52 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (1)	Articolul 53 alineatul (1)
Articolul 42 alineatul (2)	Articolul 53 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (3)	Articolul 53 alineatul (3)
Articolul 42 alineatul (4)	Articolul 53 alineatul (4)
Articolul 42 alineatul (5)	Articolul 53 alineatul (5)
Articolul 42 alineatul (6)	Articolul 53 alineatul (6)
Articolul 42 alineatul (7)	Articolul 53 alineatul (7)
Articolul 43 alineatul (1)	Articolul 54 alineatul (1)
Articolul 43 alineatul (2)	Articolul 54 alineatele (2) şi (3)
Articolul 44 alineatul (1)		Articolul 3 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 44 alineatul (2)		Articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 44 alineatul (3)		Articolul 4 alineatul (6)
Articolul 45 alineatul (1)		Articolul 6 alineatele (1) şi (2)
Articolul 45 alineatul (2)		Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (3)		Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 46 alineatul (1)	Articolul 55 alineatul (1)
Articolul 46 alineatul (2)	Articolul 55 alineatul (2)
Articolul 47	Articolul 56
Articolul 48 alineatul (1)	Articolul 67 alineatul (1)
Articolul 48 alineatul (2)	Articolul 67 alineatul (2)
Articolul 48 alineatul (3)	Articolul 67 alineatul (3)
Articolul 49	Articolul 68
Articolul 50 alineatul (1)	Articolul 69 alineatul (1), articolul 72 alineatul (1)
Articolul 50 alineatul (2)	Articolul 69 alineatul (2),
Articolul 51 alineatul (1)	Articolul 70 alineatele (1) şi (2)
Articolul 51 alineatul (2)	Articolul 70 alineatul (5)
Articolul 51 alineatul (3)	Articolul 71 alineatul (1)
Articolul 51 alineatul (4)	Articolul 71 alineatul (4)
Articolul 51 alineatul (5)	Articolul 71 alineatul (5)
Articolul 51 alineatul (6)	Articolul 71 alineatul (6)
Articolul 52 alineatul (1)	Articolul 74 alineatul (1)
Articolul 52 alineatul (2)	Articolul 74 alineatul (2)
Articolul 53 alineatul (1)	Articolul 75 alineatul (1)
Articolul 53 alineatul (2)	Articolul 75 alineatul (2)
Articolul 53 alineatul (3)	Articolul 75 alineatul (3)
Articolul 54 alineatul (1)	Articolul 76 alineatul (1)
Articolul 54 alineatul (2)	Articolul 76 alineatul (2)
Articolul 54 alineatul (3)	Articolul 76 alineatul (3)
Articolul 54 alineatul (4)	Articolul 76 alineatul (4)
Articolul 54 alineatul (5)	Articolul 76 alineatul (5)
Articolul 55 alineatul (1)	Articolul 77 alineatul (1)
Articolul 55 alineatul (2)	Articolul 77 alineatul (2)
Articolul 56 alineatul (1)	Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 56 alineatul (2)	Articolul 79 alineatul (2)
Articolul 56 alineatul (3)	Articolul 79 alineatul (3)
Articolul 56 alineatul (4)	Articolul 79 alineatul (4)
Articolul 56 alineatul (5)	Articolul 79 alineatul (8)
Articolul 56 alineatul (6)	Articolul 79 alineatul (9)
Articolul 57 alineatul (1)	Articolul 80 alineatul (1)
Articolul 57 alineatul (2)	Articolul 80 alineatul (2)
Articolul 57 alineatul (3)	Articolul 80 alineatele (3) şi (4)
Articolul 58 alineatul (1)	Articolul 81 alineatul (1)
Articolul 58 alineatul (2)	Articolul 81 alineatul (2)
Articolul 58 alineatul (3)	Articolul 81 alineatul (3)
Articolul 58 alineatul (4)	Articolul 81 alineatul (4)
Articolul 58 alineatul (5)	Articolul 81 alineatul (5)
Articolul 58a	Articolul 82
Articolul 59	Articolul 83
Articolul 60 alineatul (1)	Articolul 84 alineatul (1)
Articolul 60 alineatul (2)	Articolul 84 alineatul (2)
Articolul 60 alineatul (3)	Articolul 84 alineatul (3)
Articolul 60 alineatul (4)	Articolul 84 alineatul (4)
Articolul 61 alineatul (1)	Articolul 85 alineatul (1)
Articolul 61 alineatul (2)	Articolul 85 alineatul (2)
Articolul 62 alineatul (1)	Articolul 86 alineatul (1)
Articolul 62 alineatul (2)	Articolul 86 alineatul (2)
Articolul 62 alineatul (3)	Articolul 86 alineatul (3)
Articolul 62 alineatul (4)	Articolul 86 alineatul (4)
Articolul 62a alineatul (1)	Articolul 87 alineatul (1)
Articolul 62a alineatul (2)	Articolul 87 alineatul (2)
Articolul 63 alineatul (1)	Articolul 88 alineatul (1)
Articolul 63 alineatul (2)	Articolul 88 alineatul (2)
Articolul 64	-	-
Articolul 64a	-	-
Articolul 65	-	-
Articolul 66	-	-
Articolul 67	-	-
Articolul 68	-	-
Articolul 69	-	-
Articolul 70	-	-
Articolul 71	-	-
Articolul 72	-	-
Articolul 73	-	-
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II

Perioada de transpunere	31 ianuarie 2007
Perioada de punere în aplicare	1 noiembrie 2007
Directiva 2006/31/CE
Perioada de transpunere	31 ianuarie 2007
Perioada de punere în aplicare	1 noiembrie 2007
Directiva 2007/44/CE
Perioada de transpunere	21 martie 2009
Directiva 2010/78/CE
Perioada de transpunere	31 decembrie 2011