Titlul ii - CONDIŢII DE AUTORIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE APLICABILE FIRMELOR DE INVESTIŢII - Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare

Versiune de la: 28 Martie 2024

TITLUL II:CONDIŢII DE AUTORIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE APLICABILE FIRMELOR DE INVESTIŢII

CAPITOLUL I:Condiţii şi proceduri de autorizare

(3)Statele membre înregistrează toate firmele de investiţii. Registrul este accesibil publicului şi conţine informaţii privind serviciile sau activităţile pentru care firma de investiţii este autorizată. Acest registru se actualizează în mod regulat. Fiecare autorizaţie se notifică ESMA.

Art. 6: Domeniul de aplicare al autorizaţiei

Art. 7: Proceduri de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare

(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)cerinţele aplicabile acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţii competente, în temeiul articolului 10 alineatele (1) şi (2).

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele, modelele şi procedurile standard pentru notificarea şi furnizarea de informaţii prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol şi la articolul 9 alineatul (5).

Art. 8: Retragerea autorizaţiilor

c)nu mai îndeplineşte condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, precum respectarea condiţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*14);

Art. 9: Organul de conducere

(2)Atunci când acordă autorizaţia în conformitate cu articolul 5, autorităţile competente pot autoriza membrii organului de conducere să deţină o funcţie de conducere suplimentară faţă de cele autorizate la articolul 91 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE. Autorităţile competente informează periodic ESMA în legătură cu astfel de autorizaţii.

(3)Statele membre se asigură că organul de conducere al unei firme de investiţii defineşte, supraveghează şi este responsabil de implementarea mecanismelor de guvernanţă care să asigure gestionarea eficace şi prudentă a firmei de investiţii, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul firmei de investiţii şi prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieţei şi interesele clienţilor săi.

a)organizarea firmei, în vederea furnizării de servicii de investiţii şi a exercitării de activităţi de investiţii, precum şi de servicii auxiliare, inclusiv competenţele, cunoştinţele şi experienţa necesare personalului, resursele, procedurile şi mecanismele de furnizare a serviciilor şi de desfăşurare a activităţilor, ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea profilului de activitate al societăţii, precum şi cerinţele pe care firma trebuie să le îndeplinească;

c)politica de remunerare a persoanelor implicate în furnizarea de servicii clienţilor, vizând încurajarea unei conduite profesionale responsabile, tratamentul echitabil al clienţilor, precum şi evitarea conflictelor de interese în relaţiile cu clienţii.

Organul de conducere monitorizează şi evaluează periodic caracterul adecvat şi punerea în aplicare a obiectivelor strategice ale firmei în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de investiţii şi exercitarea de activităţi de investiţii, precum şi de servicii auxiliare, eficacitatea mecanismelor de guvernanţă ale firmei de investiţii şi caracterul adecvat al politicilor privind furnizarea de servicii clienţilor şi ia măsurile necesare pentru a soluţiona eventualele deficienţe.

(4)Autoritatea competentă refuză autorizarea dacă nu este convinsă că membrii organului de conducere al firmei de investiţii au o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în cadrul firmei de investiţii sau dacă există motive obiective şi demonstrabile de a crede că organul de conducere al firmei ar risca să compromită administrarea eficace, corectă şi prudentă a acesteia şi să afecteze luarea în considerare în mod corespunzător a intereselor clienţilor săi şi a integrităţii pieţei.

(6)Statele membre impun ca administrarea efectivă a firmelor de investiţii solicitante să fie asigurată de cel puţin două persoane care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (1).

Art. 10: Acţionari şi asociaţi care deţin participaţii calificate

(1)Autorităţile competente nu autorizează furnizarea de servicii de investiţii sau exercitarea de activităţi de investiţii de către o firmă de investiţii înainte de a li se comunica identitatea acţionarilor şi a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, şi valoarea acestor participaţii.

(3)Statele membre impun ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la primul paragraf de la alineatul (1) poate prejudicia administrarea corectă şi prudentă a unei firme de investiţii, autorităţile competente să ia măsurile necesare pentru a stopa această situaţie.

Art. 11: Notificarea proiectelor de achiziţii

(1)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare "potenţialul achizitor"), care au decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o firmă de investiţii sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o firmă de investiţii astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât firma de investiţii să devină filiala lor (denumită în continuare "proiect de achiziţie"), să notifice mai întâi în scris autorităţile competente ale firmei de investiţii în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (4).

Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o firmă de investiţii, să notifice mai întâi în scris autorităţile competente, indicând mărimea participaţiei vizate. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile competente în cazul în care a decis să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât firma de investiţii să înceteze să mai fie filiala acesteia.

Pentru a stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute de articolul 10 şi de prezentul articol, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de firme de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

(2)Autorităţile competente implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) (denumită în continuare "evaluarea"), în cazul în care potenţialul achizitor este:

c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.

Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi îşi comunică din proprie iniţiativă orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat firma de investiţii vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.

(3)Statele membre impun firmelor de investiţii care sunt informate cu privire la orice achiziţie sau cedare de participaţii deţinute în capitalul lor care ar face ca participaţiile respective să depăşească sau să scadă sub unul dintre pragurile prevăzute la primul paragraf de la alineatul (1) să anunţe de îndată autorităţile competente.

(4)Statele membre impun autorităţilor competente să ia măsuri similare celor menţionate la articolul 10 alineatul (3) în cazul persoanelor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în prealabil cu privire la achiziţionarea sau majorarea unei participaţii calificate. În cazul în care o astfel de participaţie este achiziţionată în pofida opoziţiei autorităţilor competente, statele membre prevăd, în mod independent de orice altă sancţiune care poate fi aplicată, fie suspendarea drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate sau posibilitatea anulării lor.

Art. 12: Termenul de evaluare

(1)Autorităţile competente transmit potenţialului achizitor, imediat şi în orice caz în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 11 alineatul (1) primul paragraf, precum şi la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, confirmarea de primire în scris.

(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.

(3)Autorităţile competente pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la al doilea paragraf de la alineatul (2) cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor se încadrează într-una dintre următoarele categorii:

(4)În cazul în care autorităţile competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu dreptul intern, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.

(8)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili lista exhaustivă a informaţiilor, menţionate la articolul 13 alineatul (4), care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol.

(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în scopul stabilirii unor formulare, modele şi proceduri standard pentru procesele de consultare între autorităţile competente relevante, aşa cum se menţionează la articolul 11 alineatul (2).

Art. 13: Evaluarea

(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 11 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 12 alineatul

d)capacitatea firmei de investiţii de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, în special Directivele 2002/87/CE şi 2013/36/UE, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficace, un schimb eficace de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;

e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a fost sau este săvârşită în legătură cu proiectul de achiziţie sau că proiectul de achiziţie ar putea creşte un astfel de risc.

Art. 14: Aderarea la un sistem acreditat de compensare a investitorilor

Art. 15: Dotarea cu capital iniţial

Art. 16: Cerinţe organizatorice

(3)O firmă de investiţii menţine şi aplică dispoziţii organizatorice şi administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate a preveni prejudicierea intereselor clienţilor săi de conflicte de interese, astfel cum sunt definite la articolul 23.

(4)O firmă de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta continuitatea şi regularitatea în furnizarea serviciilor de investiţii şi în exercitarea activităţilor de investiţii. În acest scop, ea utilizează sisteme adecvate şi proporţionate, inclusiv sisteme de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) care sunt instituite şi gestionate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*6), precum şi resurse şi proceduri adecvate şi proporţionate.

(5)În cazul în care încredinţează unei terţe părţi executarea sarcinilor operaţionale esenţiale pentru furnizarea unui serviciu continuu şi satisfăcător pentru clienţi şi pentru exercitarea de activităţi de investiţii în mod continuu şi satisfăcător, o firmă de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operaţional. Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu poate fi realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al firmei de investiţii şi care să împiedice autoritatea de supraveghere să controleze respectarea tuturor obligaţiilor care îi revin firmei de investiţii.

Fără a aduce atingere capacităţii autorităţilor competente de a cere accesul la comunicările realizate conform prezentei directive şi Regulamentului (UE) nr. 600/2014, o firmă de investiţii instituie mecanisme de securitate solide destinate să asigure, în conformitate cu cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2554, securitatea şi autentificarea mijloacelor de transmitere a informaţiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor şi de acces neautorizat şi să prevină scurgerile de informaţii, menţinând astfel în permanenţă confidenţialitatea datelor.

(6)O firmă de investiţii asigură păstrarea de înregistrări referitoare la toate serviciile furnizate şi la toate activităţile şi tranzacţiile efectuate, care să permită autorităţii competente să îşi îndeplinească sarcinile de supraveghere şi să desfăşoare acţiunile de asigurare a punerii în aplicare prevăzute de prezenta directivă, de Regulamentul (UE) nr. 600/2014 de Directiva 2014/57/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 596/2014, şi în special să ateste respectarea tuturor obligaţiilor firmei de investiţii respective, inclusiv în ceea ce priveşte clienţii sau clienţii potenţiali şi integritatea pieţei.

(7)Înregistrările respective includ cel puţin înregistrările convorbirilor telefonice sau ale corespondenţei electronice referitoare la tranzacţiile încheiate pe cont propriu şi prestarea de servicii aferente ordinelor clienţilor referitoare la primirea, transmiterea şi executarea ordinelor clienţilor.

Ordinele pot fi transmise de clienţi pe alte căi, cu toate acestea astfel de căi de comunicaţie trebui să fie efectuate pe un suport durabil, respectiv prin poştă, fax, e-mail sau prin intermediul documentaţiei aferente ordinelor clienţilor întocmite în cadrul întrevederilor. În special, conţinutul conversaţiilor relevante care au loc faţă în faţă cu un client poate fi înregistrat prin utilizarea proceselor-verbale scrise sau a notelor. Respectivele ordine sunt considerate echivalente ordinelor primite prin telefon.

(11)Pentru orice sucursală a unei firme de investiţii, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită această sucursală controlează respectarea obligaţiei prevăzute la alineatele (6) şi (7) în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate de sucursală, fără a aduce atingere posibilităţii de acces direct al autorităţii competente a statului membru de origine a firmei de investiţii la înregistrările în cauză.

În situaţii excepţionale, statele membre pot impune firmelor de investiţii cerinţe privind protejarea activelor deţinute de clienţi suplimentare faţă de cerinţele menţionate la alineatele (8), (9) şi (10), precum şi actele delegate respective menţionate la alineatul (12). Aceste cerinţe trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda, în situaţiile în care firmele de investiţii protejează activele clienţilor şi fondurile acestora, riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei respectivului stat membru.

Art. 16^a: Derogări de la cerinţele de guvernanţă a produselor

Art. 17: Tranzacţionarea algoritmică

(1)O firmă de investiţii care utilizează tranzacţionarea algoritmică dispune de sisteme eficace şi de mecanisme de control al riscului adecvate activităţilor pe care le desfăşoară pentru a avea garanţia că sistemele sale de tranzacţionare sunt reziliente, au capacitate suficientă, în conformitate cu cerinţele prevăzute în capitolul II din Regulamentul (UE) 2022/2554, şi funcţionează pe baza unor praguri şi limite adecvate pentru a preveni transmiterea unor ordine eronate sau o funcţionare necorespunzătoare a sistemelor care poate genera perturbaţii ale pieţei sau poate contribui la apariţia acestora.

Firma de investiţii dispune de mecanisme eficace de asigurare a continuităţii activităţilor pentru a putea face faţă oricărei disfuncţii a sistemului său de tranzacţionare, inclusiv de o politică şi planuri de continuitate a activităţii TIC şi de planuri de răspuns şi de recuperare în domeniul TIC pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor elaborate în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2554, şi se asigură că sistemele sale sunt suficient testate şi monitorizate corespunzător pentru a răspunde cerinţelor generale prevăzute la prezentul alineat şi oricăror cerinţe specifice prevăzute în capitolele II şi IV din Regulamentul (UE) 2022/2554.

(2)O firmă de investiţii care efectuează tranzacţii algoritmice într-un stat membru notifică acest fapt autorităţilor competente ale statului său membru de origine şi ale locului de tranzacţionare în care firma de investiţii îşi desfăşoară activităţile de tranzacţionare algoritmică în calitate de membru sau participant la locul de tranzacţionare.

Autoritatea competentă a statului membru de origine a firmei de investiţii îi poate solicita acesteia din urmă să furnizeze, în mod periodic sau ad-hoc, o descriere a naturii strategiilor sale de tranzacţionare algoritmică, detalii referitoare la parametrii de tranzacţionare sau limitele la care se supune funcţionarea sistemului, principalele mecanisme de control al riscului şi al conformităţii de care dispune firma pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (1), precum şi detalii privind testarea sistemelor sale. Autoritatea competentă a statului membru al firmei de investiţii poate, în orice moment, să solicite unei firme de investiţii informaţii suplimentare cu privire la activităţile sale de tranzacţionare algoritmică şi la sistemele utilizate în acest scop.

La cererea unei autorităţi competente a unui loc de tranzacţionare în care firma de investiţii, în calitate de membru sau participant la locul de tranzacţionare respectiv, desfăşoară activităţi de tranzacţionare algoritmică şi fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă a statului membru de origine al firmei de investiţii comunică informaţiile menţionate la al doilea paragraf, pe care le primeşte de la firma de investiţii care desfăşoară activităţi de tranzacţionare algoritmică.

(3)O firmă de investiţii care utilizează tranzacţionarea algoritmică urmărind o strategie de formare a pieţei, ţinând seama de lichiditatea, dimensiunile şi natura pieţei respective şi de caracteristicile instrumentului tranzacţionat:

(4)În sensul prezentului articol şi al articolului 48 din prezenta directivă, se consideră că o firmă de investiţii care efectuează tranzacţii algoritmice urmăreşte aplicarea unei strategii de formare a pieţei atunci când, în calitate de membru sau participant la unul sau mai multe locuri de tranzacţionare, strategia sa implică, în cazul tranzacţionării pe cont propriu, comunicarea fermă, simultană a unor cotaţii bilaterale de dimensiuni comparabile, la preţuri competitive, referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare într-un singur loc de tranzacţionare sau în cadrul unor locuri de tranzacţionare diferite, având drept rezultat furnizarea de lichidităţi, în mod periodic şi frecvent, către piaţa globală.

(5)O firmă de investiţii care furnizează acces electronic direct la un loc de tranzacţionare dispune de sisteme eficace şi de mecanisme de control care să asigure evaluarea şi analizarea corespunzătoare a caracterului adecvat al clienţilor care utilizează acest serviciu, să garanteze că clienţilor respectivi nu li se permite să depăşească pragurile prestabilite de tranzacţionare şi de creditare, să asigure monitorizarea corespunzătoare a activităţilor de tranzacţionare desfăşurate de aceşti clienţi şi să împiedice, prin mecanisme adecvate de control al riscului, tranzacţionări care ar putea genera riscuri pentru firma de investiţii, care ar putea genera perturbări ale pieţei sau ar putea contribui la apariţia acestora sau care ar putea încălca Regulamentul (UE) nr. 596/2014 sau regulile locului de tranzacţionare. Accesul electronic direct în lipsa acestor controale este interzis.

Firma de investiţii care furnizează acces electronic direct răspunde de asigurarea faptului că clienţii care utilizează respectivul serviciu respectă cerinţele prezentei directive şi normele locului de tranzacţionare. Firma de investiţii monitorizează tranzacţiile pentru a identifica încălcările normelor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe piaţa sau comportamentele care pot implica un abuz de piaţă şi care trebuie raportate autorităţii competente. Firma de investiţii se asigură că există un acord scris, cu caracter obligatoriu, între firmă şi clientul respectiv cu privire la principalele drepturi şi obligaţii ce decurg din furnizarea serviciului şi că, în baza acestui acord, firmei îi revine responsabilitatea în temeiul prezentei directive.

(6)O firmă de investiţii care acţionează în calitate de membru compensator general pentru alte persoane dispune de sisteme eficace şi de mecanisme de control pentru a se asigura că serviciile de compensare sunt furnizate exclusiv persoanelor potrivite, care corespund unor criterii clare şi că acestor persoane li se impun cerinţe adecvate în vederea atenuării riscurilor pentru firma de investiţii şi pentru piaţă. Firma de investiţii asigură încheierea unui acord scris, cu caracter obligatoriu, între firma de investiţii şi persoana respectivă cu privire la principalele drepturi şi obligaţii ce decurg din furnizarea acestor servicii.

(7)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

a)detaliile privind cerinţele organizatorice detaliate prevăzute la alineatele (1)-(6), altele decât cele legate de gestionarea riscurilor TIC, care trebuie impuse firmelor de investiţii ce oferă diferite servicii de investiţii, activităţi de investiţii, servicii auxiliare sau o combinaţie a acestora, atunci când specificaţiile referitoare la cerinţele organizaţionale menţionate la alineatul (5) stabilesc cerinţele specifice privind accesul direct la piaţă şi privind accesul sponsorizat într-un mod care să garanteze că controalele aplicate accesului sponsorizat sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate accesului direct la piaţă;

Art. 18: Procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în MTF-uri şi în OTF-uri

(1)Pe lângă cerinţele organizatorice prevăzute la articolul 16, statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să stabilească reguli şi proceduri transparente şi nediscreţionare pentru a garanta un proces de tranzacţionare echitabil şi organizat şi să stabilească criterii obiective pentru o executare eficientă a ordinelor. Firmele şi operatorii respectivi instituie măsuri pentru administrarea corectă a operaţiunilor tehnice din cadrul sistemului, inclusiv proceduri eficace pentru situaţii excepţionale, pentru a contracara riscurile de perturbare a sistemelor.

(2)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să stabilească reguli transparente privind criteriile de stabilire a instrumentelor financiare ce pot fi tranzacţionate în cadrul sistemelor lor.

(4)Statele membre impun ca firmele de investiţii şi operatorii care exploatează un MTF sau un OTF să instituie mecanisme prin care să identifice în mod clar şi să gestioneze potenţialele consecinţe negative pentru operarea MTF sau a OTF sau pentru membri sau participanţi şi utilizatori, ale oricărui conflict de interese între MTF, OTF, deţinătorii acestora sau firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF şi buna funcţionare a MTF-ului sau a OTF-ului.

(6)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să îşi informeze în mod clar membrii sau participanţii în legătură cu responsabilităţile ce le revin în ceea ce priveşte decontarea tranzacţiilor executate în cadrul sistemului respectiv. Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să dispună de mecanismele necesare pentru a facilita decontarea eficientă a tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul MTF-ului sau al OTF-ului respectiv.

(10)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să furnizeze autorităţii competente o descriere detaliată a funcţionării respectivului MTF sau OTF, inclusiv, fără a aduce atingere articolului 20 alineatele (1), (4) şi (5), cu privire la orice legături sau participare pe o piaţă reglementată, un MTF, un OTF sau un operator independent deţinute de aceeaşi firmă de investiţii sau de acelaşi operator de piaţă, precum şi o listă a membrilor, participanţilor şi/sau utilizatorilor lor. Autorităţile competente pun aceste informaţii la dispoziţia ESMA la cerere. Orice autorizaţie eliberată unei firme de investiţii sau unui operator de piaţă pentru exploatarea unui MTF sau a unui OTF se notifică ESMA. ESMA întocmeşte o listă a tuturor MTF-urilor şi OTF-urilor din Uniune. Lista conţine informaţii cu privire la serviciile pe care MTF-urile sau OTF-urile le furnizează, precum şi codul unic de identificare pentru fiecare MTF sau OTF, care se utilizează în scopul raportărilor în conformitate cu articolele 6, 10 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Acest registru se actualizează în mod regulat. ESMA publică lista respectivă pe site-ul său de internet şi asigură actualizarea acesteia.

Art. 19: Cerinţe specifice aplicabile MTF-urilor

(3)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF să dispună de mecanisme prin care:

(4)Statele membre se asigură că articolele 24 şi 25, articolul 27 alineatele (1), (2) şi (4)-(10) şi articolul 28 nu se aplică tranzacţiilor încheiate în conformitate cu regulile aplicabile unui MTF între membrii sau participanţii săi sau între MTF şi membrii sau participanţii săi, în ceea ce priveşte utilizarea MTF-ului. Cu toate acestea, membrii sau participanţii la MTF respectă obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora prin intermediul sistemelor unui MTF.

Art. 20: Cerinţe specifice aplicabile OTF-urilor

(2)Statele membre permit unei firme de investiţii sau unui operator de piaţă care exploatează un OTF să se implice în cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu cu obligaţiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii şi anumite instrumente financiare derivate numai în cazul în care clientul şi-a dat acordul cu privire la acest proces.

(5)Statele membre nu împiedică o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un OTF să angajeze o altă firmă de investiţii pentru a desfăşura activităţi de formare a pieţei în cadrul unui OTF, în mod independent.

(6)Statele membre impun ca executarea ordinelor pe un OTF să se desfăşoare în mod discreţionar.

b)atunci când decide să nu tranzacţioneze simultan un anumit ordin al clientului cu alte ordine disponibile în sisteme la un moment dat, cu condiţia ca aceasta să fie în conformitate cu instrucţiunile specifice primite din partea unui client şi cu obligaţiile sale în conformitate cu articolul 27.

Pentru sistemul care încrucişează ordinele clienţilor, firma de investiţii sau operatorul de piaţă poate decide dacă, în ce moment şi în ce măsură doreşte să realizeze corespondenţa dintre două sau mai multe ordine în cadrul sistemului. În conformitate cu alineatele (1), (2), (4) şi (5) şi fără a aduce atingere alineatului (3), în ceea ce priveşte un sistem care organizează tranzacţii cu valori mobiliare altele decât capitalurile proprii, firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează OTF-ul poate facilita negocierea dintre clienţi, astfel încât să reunească două sau mai multe interese de tranzacţionare potenţial compatibile în cadrul unei singure tranzacţii.

(7)Autoritatea competentă poate solicita, fie atunci când o firmă de investiţii sau un operator de piaţă solicită să fie autorizaţi în vederea exploatării unui OTF, fie în mod ad-hoc, o descriere detaliată a motivelor pentru care sistemul nu corespunde unei pieţe reglementate, unui MTF sau unui operator independent, precum şi o descriere detaliată a modalităţilor de exercitare a puterii discreţionare, în special atunci când un ordin către OTF poate fi retras, şi a modalităţilor şi a circumstanţelor în care două sau mai multe ordine ale clienţilor vor fi corelate în cadrul OTF-ului. În plus, firma de investiţii sau operatorul de piaţă al unui OTF informează autoritatea competentă cu privire la felul cum utilizează cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu. Autoritatea competentă monitorizează angajamentul unei firme de investiţii sau al unui operator de piaţă de a utiliza efectuarea de cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu pentru a se asigura că aceştia continuă să intre sub incidenţa definiţiei acestora şi că angajamentul acestora în utilizarea tranzacţionării simultane pe cont propriu nu dă naştere unor conflicte de interese între firma de investiţii sau operatorul de piaţă şi clienţii acestora.

CAPITOLUL II:Condiţii de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 21: Analiza regulată a respectării condiţiilor autorizării iniţiale

Art. 22: Obligaţia generală de supraveghere continuă

Statele membre se asigură că autorităţile competente, în cazul în care sunt responsabile cu autorizarea şi supravegherea activităţilor unui mecanism de publicare aprobat (APA), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 34 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 cu o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, sau ale unui mecanism de raportare aprobat (ARM), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 36 din regulamentul menţionat cu o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, monitorizează activităţile APA sau ARM respectiv pentru a evalua respectarea condiţiilor de funcţionare prevăzute în regulamentul menţionat. Statele membre se asigură că sunt adoptate măsurile adecvate pentru a permite autorităţilor competente să obţină informaţiile necesare pentru a verifica respectarea acestor obligaţii de către APA sau ARM.

Art. 23: Conflicte de interese

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru a detecta şi pentru a preveni conflictele de interese care apar între ele, inclusiv între directorii, salariaţii sau agenţii lor delegaţi, sau orice persoană direct sau indirect legată de ele printr-o relaţie de control şi clienţii lor sau între doi clienţi cu ocazia furnizării oricărui serviciu de investiţii şi a oricărui serviciu auxiliar sau a unei combinaţii a acestor servicii, inclusiv pe cele cauzate de primirea de stimulente de la terţi sau de remunerarea proprie a firmei de investiţii şi de alte structuri de stimulente.

(2)În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de o firmă de investiţii în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) pentru a preveni ca conflictele de interese să afecteze negativ interesele clientului nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, firma de investiţii îşi informează în mod clar clienţii, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi/sau sursele conflictelor de interese şi cu măsurile luate în scopul diminuării riscurilor respective.

(4)Comisia are competenţa să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 în vederea:

SECŢIUNEA 2:Dispoziţii vizând garantarea protecţiei investitorilor

Art. 24: Principii generale şi informaţii care trebuie furnizate clienţilor

(2)Firmele de investiţii care produc instrumente financiare pentru a le vinde clienţilor se asigură că respectivele instrumente financiare sunt concepute pentru a răspunde nevoilor unei pieţe-ţintă identificate de clienţi finali din cadrul categoriei relevante de clienţi, că strategia de distribuţie a instrumentelor financiare este compatibilă cu piaţa-ţintă identificată şi că firma de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentul financiar este distribuit pe piaţa-ţintă identificată.

(4)Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt furnizate, în timp util, informaţii adecvate privind firma de investiţii şi serviciile sale, instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, locurile de executare, precum şi toate costurile şi cheltuielile aferente. Informaţiile respective includ următoarele:

a)în cazul în care se oferă consultanţă de investiţii, firma de investiţii trebuie să informeze clientul, cu suficient timp înainte de a furniza consultanţa de investiţii, cu privire la următoarele aspecte:

c)informaţiile privind toate costurile şi cheltuielile aferente trebuie să includă informaţii referitoare atât la serviciile de investiţii, cât şi la serviciile auxiliare, inclusiv costurile consultanţei, dacă este cazul, costurile instrumentului financiar recomandat sau vândut clientului şi modalităţile de plată de care dispune clientul, menţionând, de asemenea, orice plăţi efectuate de terţi.

Informaţiile despre toate costurile şi cheltuielile, inclusiv despre costurile şi cheltuielile aferente serviciului de investiţii şi instrumentului financiar, care nu sunt generate de apariţia riscului de pe piaţa activului suport, sunt agregate pentru a permite clientului să înţeleagă costul global, precum şi efectul cumulativ al randamentului investiţiei şi se furnizează clientului, la cererea acestuia, o defalcare detaliată pe componente. După caz, aceste informaţii sunt furnizate clientului în mod regulat, cel puţin anual, pe durata investiţiei.

În cazul în care contractul de cumpărare sau de vânzare a unui instrument financiar este încheiat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a informaţiilor privind costurile şi cheltuielile, firma de investiţii poate furniza informaţiile privind costurile şi cheltuielile fie în format electronic, fie pe hârtie, dacă un client de retail solicită acest lucru, fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele două condiţii:

(5¹)Firmele de investiţii furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali, în format electronic, toate informaţiile cerute a fi transmise de prezenta directivă, cu excepţia cazului în care clientul sau clientul potenţial este un client de retail sau un client de retail potenţial care a solicitat să primească informaţiile pe suport de hârtie, caz în care informaţiile respective se furnizează pe suport de hârtie, în mod gratuit.

Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi care primesc pe suport de hârtie informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă că vor primi aceste informaţii în format electronic cu cel puţin opt săptămâni înainte de a trimite informaţiile respective în format electronic. Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informaţii pe suport de hârtie, fie să opteze pentru primirea informaţiilor în format electronic. De asemenea, firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că, în cazul în care aceştia nu solicită continuarea furnizării informaţiilor pe suport de hârtie în termenul de opt săptămâni, informaţiile le vor fi trimise automat în format electronic. Clienţii de retail existenţi care primesc deja în format electronic informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă nu trebuie să fie informaţi.

(7)În cazul în care o firmă de investiţii îşi informează clientul cu privire la faptul că serviciul de consultanţă de investiţii este furnizat în mod independent, respectiva firmă de investiţii:

a)face o analiză a unei game suficient de mari de instrumente financiare disponibile pe piaţă, care trebuie să fie suficient de diversificată din punctul de vedere al tipului şi al emitenţilor sau al furnizorilor de produse pentru a garanta că obiectivele de investiţii ale clientului pot fi atinse în mod obiectiv şi nu trebuie să se limiteze la acele instrumente financiare emise sau furnizate de:

b)nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului trebuie comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentei litere.

(8)Atunci când furnizează un serviciu de administrare de portofoliu, o firmă de investiţii nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului sunt comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentului alineat.

(9)Statele membre se asigură că se consideră că firmele de investiţii nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la articolul 23 sau la alineatul (1) din prezentul articol în cazul în care acestea plătesc sau percep orice taxă sau comision ori oferă sau beneficiază de orice fel de beneficii nemonetare în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către sau de la orice persoană cu excepţia clientului sau a unei persoane care acţionează în numele clientului, în alte cazuri decât atunci când plata sau beneficiul:

b)nu afectează obligaţia firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi.

Existenţa, natura şi cuantumul plăţii sau beneficiului menţionate la primul paragraf sau, atunci când cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a cuantumului respectiv, trebuie să fie comunicate cu exactitate clientului, în mod complet, fiabil şi inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar în cauză. După caz, firma de investiţii informează, de asemenea, clientul despre mecanismele pentru transferarea către client a taxelor, comisioanelor şi beneficiilor monetare sau nemonetare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar.

Plăţile sau beneficiile care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiţii, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare şi de schimb valutar, impozitele reglementate şi onorariile juridice, şi care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligaţiile firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi nu intră sub incidenţa cerinţelor de la primul paragraf.

(9¹)Statele membre se asigură că furnizarea de servicii de cercetare de către terţi unor firme de investiţii care oferă clienţilor servicii de administrare a portofoliului sau alte servicii de investiţii sau auxiliare este considerată ca o îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) dacă:

c)cercetarea căreia îi corespund taxele combinate sau plăţile comune priveşte emitenţii a căror capitalizare bursieră pentru perioada de 36 de luni anterioară furnizării cercetării nu a depăşit 1 miliard EUR, exprimată prin cotaţiile de sfârşit de an, pentru anii în care sunt sau au fost cotate, sau prin capitalul propriu aferent exerciţiilor financiare în care nu sunt sau nu au fost cotate.

În sensul prezentului articol, cercetarea trebuie înţeleasă ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active ori la emitenţii sau potenţialii emitenţi de instrumente financiare ori ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piaţă, contribuind la formarea unor opinii despre instrumentele financiare, activele sau emitenţii din respectivul sector sau piaţa respectivă.

Cercetarea include, de asemenea, materiale sau servicii prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiţii şi se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau preţurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă o analiză şi informaţii originale şi se ajunge la concluzii bazate pe informaţii noi sau existente care ar putea fi folosite în cadrul unei strategii de investiţii şi care ar putea să aibă relevanţă şi valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiţii în numele clienţilor taxaţi pentru respectiva cercetare.

(10)O firmă de investiţii care le furnizează clienţilor servicii de investiţii se asigură că nu remunerează şi nu evaluează performanţa personalului său într-un mod incompatibil cu obligaţia sa de a acţiona în interesul clienţilor săi. În special, firma nu ar trebui să ia niciun fel de măsuri care, prin intermediul remunerării sau al obiectivelor în materie de vânzări sau prin alte mijloace, să stimuleze personalul să recomande un anumit instrument financiar unui client de retail atunci când firma de investiţii ar putea oferi un alt instrument financiar care ar răspunde mai bine nevoilor clientului respectiv.

(11)În cazul în care un serviciu de investiţii este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs, ca parte a unui pachet sau pentru a condiţiona o înţelegere sau un pachet, firma de investiţii informează clientul cu privire la posibilitatea de a achiziţiona componentele pachetului în mod separat, furnizându-i o evidenţă separată a costurilor şi cheltuielilor aferente fiecărei componente.

(12)În cazuri excepţionale, statele membre pot impune firmelor de investiţii cerinţe suplimentare faţă de dispoziţiile prevăzute la prezentul articol. Aceste cerinţe trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei respectivului stat membru.

Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice cerinţă pe care intenţionează să o impună în conformitate cu prezentul alineat, cu cel puţin două luni înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a respectivei cerinţe. Notificarea include o justificare a cerinţei respective. Niciuna dintre obligaţiile suplimentare impuse nu restricţionează sau afectează în vreun fel drepturile firmelor de investiţii prevăzute la articolele 34 şi 35 din prezenta directivă.

(13)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 89, pentru a garanta că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute de prezentul articol atunci când furnizează servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv:

(14)Actele delegate menţionate la alineatul (13) iau în considerare:

Art. 25: Evaluarea caracterului adecvat al clienţilor şi raportarea către clienţi

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să garanteze şi să demonstreze autorităţilor competente, la cerere, că persoanele fizice care furnizează clienţilor consultanţă de investiţii sau informaţii privind instrumente financiare, servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele firmei de investiţii au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în conformitate cu articolul 24 şi cu prezentul articol. Statele membre publică criteriile utilizate pentru evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor respective.

(2)În cazul în care furnizează servicii de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofoliu, firma de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale potenţialului client în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară, inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi, toleranţa sa la risc şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi sunt potrivite şi, în special, care corespund toleranţei sale la risc şi capacităţii sale de a suporta pierderi.

Atunci când oferă fie servicii de consultanţă de investiţii, fie servicii de administrare a portofoliului care implică realocarea instrumentelor financiare, firmele de investiţii obţin informaţiile necesare despre investiţia clientului şi analizează costurile şi beneficiile realocării instrumentelor financiare. Atunci când oferă servicii de consultanţă de investiţii, firmele de investiţii informează clientul dacă beneficiile realocării instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.

(3)În cazul în care firmele de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (2), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru ca firmele de investiţii să fie în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere îi este potrivit clientului. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), evaluarea analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.

(4)Statele membre autorizează firmele de investiţii, atunci când acestea furnizează servicii de investiţii care constau exclusiv în executarea sau primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând acordarea de credite sau împrumuturi, astfel cum sunt menţionate în anexa 1 secţiunea B punctul 1, care nu cuprind limitele de creditare existente pentru împrumuturi, conturile curente şi facilităţile de descoperire de cont ale clienţilor, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (3), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)serviciile sunt legate de oricare dintre următoarele instrumente financiare:

La cererea autorităţii competente dintr-un stat membru, Comisia adoptă decizii de echivalare, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 89^a alineatul (2), precizând dacă respectivul cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe garantează că o piaţă reglementată autorizată în respectiva ţară terţă respectă cerinţele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în sensul aplicării prezentei litere, echivalente cu cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în titlul III din prezenta directivă, în titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi în Directiva 2004/109/CE şi care fac obiectul unei supravegheri şi unei aplicări eficace în respectiva ţară terţă. Autoritatea competentă indică motivul pentru care consideră că acest cadru juridic şi de supraveghere al ţării terţe în cauză urmează să fie considerat echivalent şi furnizează informaţii relevante în acest sens.

(6)Firma de investiţii îi furnizează clientului, pe un suport durabil, rapoarte adecvate privind serviciile oferite. Aceste rapoarte includ comunicări periodice către clienţi, ţinând cont de tipul şi complexitatea instrumentelor financiare implicate şi de natura serviciului furnizat clienţilor şi includ, după caz, costurile aferente tranzacţiilor efectuate şi activităţilor derulate în numele clientului.

b)firma de investiţii i-a oferit clientului opţiunea de a întârzia încheierea tranzacţiei până după primirea declaraţiei privind caracterul adecvat.

(7)Dacă un contract de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială, care face obiectul dispoziţiilor privind evaluarea bonităţii prevăzute de Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), prevede drept condiţie prealabilă furnizarea către respectivul client a unui serviciu de investiţii în legătură cu obligaţiuni ipotecare emise în mod specific pentru a asigura finanţarea contractului de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială şi existenţa unor termeni identici cu cei ai respectivului contract, pentru ca împrumutul să poată fi plătit, refinanţat sau răscumpărat, respectivul serviciu nu face obiectul obligaţiilor prevăzute la prezentul articol.

(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care să garanteze că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol aplicabile furnizării de servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv informaţiile care trebuie obţinute atunci când evaluează caracterul corespunzător sau adecvat al serviciilor şi al instrumentelor financiare pentru clienţii lor, criteriile de evaluare a instrumentelor financiare care nu sunt complexe în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (vi) din prezentul articol, precum şi conţinutul şi formatul înregistrărilor şi acordurilor privind furnizarea de servicii către clienţi şi ale rapoartelor periodice referitoare la serviciile furnizate adresate clienţilor. Aceste acte delegate ţin cont de următoarele:

(10)ESMA elaborează până la 3 ianuarie 2016 şi actualizează periodic orientări pentru evaluarea:

Art. 26: Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte firme de investiţii

Art. 27: Obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client

(1)Statele membre solicită firmelor de investiţii să ia măsuri suficiente pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii lor ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, atunci când există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, firma de investiţii execută ordinul respectând această instrucţiune.

Atunci când o firmă de investiţii execută un ordin în numele unui client de retail, cel mai bun rezultat posibil se stabileşte în funcţie de preţul total, care reprezintă preţul instrumentului financiar şi costurile asociate executării, care includ, la rândul lor, toate cheltuielile suportate de client legate direct de executarea ordinului, inclusiv taxele locului de tranzacţionare, comisioanele de compensare şi de decontare şi alte cheltuieli achitate terţilor implicaţi în executarea ordinului.

În scopul asigurării celui mai bun rezultat în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care există cel puţin două locuri de tranzacţionare concurente pentru executarea unui ordin pentru un instrument financiar şi pentru a putea evalua şi compara rezultatele care ar putea fi realizate pentru client în urma executării ordinului respectiv în fiecare din locurile de tranzacţionare eligibile indicate în politica firmei de investiţii de executare a ordinelor, evaluarea ia în considerare comisioanele şi costurile firmei de investiţii percepute pentru executarea ordinului în fiecare dintre locurile eligibile de tranzacţionare.

(5)Politica de executare a ordinelor include, în ceea ce priveşte fiecare categorie de instrumente financiare, informaţii privind diferitele locuri de executare în care firma de investiţii execută ordinele clienţilor lor şi factorii care influenţează alegerea locului de executare. Aceasta include cel puţin locurile de executare care permit firmei de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil în executarea ordinelor clienţilor.

Statele membre impun firmelor de investiţii să furnizeze clienţilor lor informaţii adecvate privind politica lor de executare a ordinelor. Informaţiile respective conţin explicaţii clare şi suficient de detaliate, astfel încât acestea să poată fi înţelese cu uşurinţă de către clienţi, cu privire la modul în care firmele de investiţii vor executa ordinele clienţilor. Statele membre impun firmelor de investiţii să obţină consimţământul prealabil al clienţilor lor privind politica de executare a ordinelor.

Statele membre impun ca, în cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării ordinelor clienţilor în afara unui loc de tranzacţionare, firma de investiţii să îşi informeze în mod special clienţii în legătură cu această posibilitate. Statele membre impun firmelor de investiţii să obţină consimţământul prealabil expres al clienţilor lor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unui loc de tranzacţionare. Firmele de investiţii pot obţine acest consimţământ fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.

(7)Statele membre impun firmelor de investiţii care execută ordine ale clienţilor să monitorizeze eficacitatea dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor şi a politicii lor în acest domeniu, pentru a identifica lacunele şi a le remedia, dacă este cazul. În special, statele membre impun unor astfel de firme de investiţii obligaţia de a analiza în mod regulat dacă locurile de executare prevăzute de politica lor de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor lor în materie de executare. Statele membre impun firmelor de investiţii să semnaleze clienţilor cu care întreţin relaţii la momentul respectiv orice modificare importantă a dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.

(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 privind:

(10)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea politicii de executare a ordinelor şi la evaluarea eficacităţii acesteia, în conformitate cu alineatele (5) şi (7), ţinând seama de faptul dacă ordinele sunt executate în numele clienţilor cu amănuntul sau al clienţilor profesionişti.

Art. 28: Norme de prelucrare a ordinelor clienţilor

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii autorizate pentru executarea ordinelor în numele clienţilor să aplice proceduri şi dispoziţii care să garanteze executarea promptă, echitabilă şi rapidă a acestor ordine în raport cu alte ordine ale clienţilor sau cu interesele de tranzacţionare ale firmei de investiţii.

(2)Statele membre impun ca, în cazul unui ordin limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare care nu este executat imediat în condiţiile predominante de pe piaţă, firmele de investiţii să adopte, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată sub o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă. Statele membre pot decide că firmele de investiţii respectă această obligaţie atunci când transferă ordinul limită al unui client unui loc de tranzacţionare. Statele membre abilitează autorităţile competente să acorde derogări de la această obligaţie în cazul ordinelor limită cu un volum mare în comparaţie cu volumele existente în mod uzual pe piaţă, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a defini:

Art. 29: Obligaţii ce le revin firmelor de investiţii care apelează la agenţi delegaţi

(2)Statele membre impun ca, în cazul în care o firmă de investiţii decide să apeleze la un agent delegat, aceasta să îşi asume responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acest agent delegat atunci când acţionează în contul firmei de investiţii. În plus, statele membre impun ca firma de investiţii să se asigure că agentul delegat respectiv dezvăluie calitatea în care acţionează şi firma de investiţii pe care o reprezintă atunci când contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta.

(3)Agenţii delegaţi sunt înregistraţi în registrul public din statul membru în care aceştia sunt stabiliţi. ESMA publică pe site-ul său internet trimiterile sau legăturile hipertext către toate registrele publice înfiinţate în temeiul prezentului articol de către statele membre care hotărăsc să permită firmelor de investiţii să apeleze la agenţi delegaţi.

(4)Statele membre impun firmelor de investiţii care apelează la agenţi delegaţi să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor delegaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive să aibă un impact negativ asupra activităţilor exercitate de agenţii delegaţi în numele firmei de investiţii.

Statele membre pot permite autorităţilor competente să colaboreze cu firmele de investiţii şi cu instituţiile de credit, asociaţiile lor şi alte entităţi pentru înregistrarea agenţilor delegaţi şi controlul respectării de către aceştia din urmă a cerinţelor prevăzute la alineatul (3). În special, agenţii delegaţi pot fi înregistraţi de o firmă de investiţii, o instituţie de credit, asociaţii ale acestora şi alte entităţi sub supravegherea autorităţii competente.

Art. 29^a: Servicii furnizate clienţilor profesionali

Art. 30: Tranzacţii cu contrapărţi eligibile

(1)Statele membre se asigură că firmele de investiţii autorizate să execute ordine în numele clienţilor şi/sau să tranzacţioneze pe cont propriu şi/sau să primească şi să transmită ordine au posibilitatea de a antrena tranzacţii între contrapărţi eligibile sau de a încheia tranzacţii cu aceste contrapărţi fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 24, cu excepţia alineatului (5a), la articolul 25, la articolul 27 şi la articolul 28 alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii.

(2)Statele membre recunosc drept contrapărţi eligibile în sensul prezentului articol firmele de investiţii, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurări, OPCVM şi societăţile de administrare ale acestora, fondurile de pensii şi societăţile de administrare ale acestora, alte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al unui stat membru, guvernele naţionale şi serviciile lor, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice la nivel naţional, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale.

(3)De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapărţi eligibile alte întreprinderi care îndeplinesc cerinţe proporţionate stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative. În cazul unei tranzacţii în care contrapartea potenţială este stabilită într-un alt stat membru, firma de investiţii ţine seama de statutul celeilalte întreprinderi, definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care aceasta este stabilită.

(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a preciza:

SECŢIUNEA 3:Transparenţa şi integritatea pieţei

Art. 31: Monitorizarea respectării regulilor MTF-ului sau OTF-ului şi a altor obligaţii legale

(1)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să instituie şi să menţină dispoziţii şi proceduri eficiente, în ceea ce priveşte MTF-ul sau OTF-ul, pentru a monitoriza în mod regulat că membrii, participanţii sau utilizatorii săi le respectă regulile. Firmele de investiţii şi operatorii de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF monitorizează ordinele trimise, inclusiv anulările şi tranzacţiile efectuate de membrii, participanţii sau utilizatorii lor în cadrul sistemelor lor, pentru a identifica orice încălcare a regulilor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei, o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar şi pun la dispoziţie resursele necesare pentru a asigura eficacitatea acestei monitorizări.

(2)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să informeze imediat autoritatea sa competentă cu privire la orice încălcare gravă a regulilor sale sau la orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau la orice conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau la perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar.

Art. 32: Suspendarea şi retragerea instrumentelor financiare de la tranzacţionare în cadrul unui MTF sau al unui OTF

(1)Fără a aduce atingere dreptului autorităţii competente în temeiul articolului 69 alineatul (2) de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar care nu mai este conform cu normele MTF-ului sau ale OTF-ului, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

(2)Statele membre impun ca o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF care suspendă sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar să suspende sau să retragă, de asemenea, instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini obiectivele suspendării sau retragerii instrumentului financiar suport. Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF face publică decizia sa cu privire la suspendarea sau retragerea instrumentului financiar şi ale eventualelor instrumente financiare derivate şi comunică deciziile pertinente autorităţii competente.

Autoritatea competentă în a cărei jurisdicţie s-au iniţiat suspendarea sau retragerea impune ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi, care ţin de jurisdicţia sa şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C la prezenta directivă care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Autorităţile competente notificate din celelalte state membre impun ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi care ţin de jurisdicţia lor şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Pentru a garanta aplicarea proporţională a obligaţiei de a suspenda sau retrage de la tranzacţionare aceste instrumente financiare derivate, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu cazurile în care legătura dintre instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de un instrument financiar suspendat sau retras de la tranzacţionare sau care fac trimitere la acesta şi instrumentul financiar iniţial presupune ca instrumentul financiar derivat să fie de asemenea suspendat sau retras de la tranzacţionare, cu scopul de a realiza obiectivul suspendării sau al retragerii instrumentului financiar suport.

SECŢIUNEA 4:Pieţe de creştere pentru IMM-uri

Art. 33: Pieţe de creştere pentru IMM-uri

(3)Statele membre garantează că MTF-urile fac obiectul unor reguli, sisteme şi proceduri eficace care asigură îndeplinirea următoarelor cerinţe:

c)la admiterea iniţială la tranzacţionare pe piaţă a instrumentelor financiare există suficiente informaţii publicate care permit investitorilor să decidă în cunoştinţă de cauză dacă să investească sau nu în instrumentele financiare respective, fie sub forma unui document de admitere corespunzător, fie sub forma unui prospect în cazul în care sunt aplicabile cerinţele prevăzute de Directiva 2003/71/CE în ceea ce priveşte realizarea unei oferte publice în legătură cu admiterea iniţială la tranzacţionare a instrumentului financiar în cadrul MTF;

e)emitenţii pe piaţă astfel cum sunt definiţi la articolul 3 alineatul (1) punctul 21 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, persoanele care au responsabilităţi de conducere astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, precum şi persoanele asociate îndeaproape cu aceştia astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 respectă cerinţele care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014;

(7)Statele membre impun ca, în cazul în care un instrument financiar al unui emitent este admis la tranzacţionare pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri, instrumentul financiar respectiv să poată fi tranzacţionat şi pe altă piaţă de creştere pentru IMM-uri numai dacă emitentul a fost informat şi nu a prezentat obiecţii. Într-un asemenea caz, însă, emitentul nu este supus niciunei obligaţii legate de guvernanţa corporativă sau de informarea iniţială, periodică sau specifică în ceea ce priveşte cealaltă piaţă pentru IMM-uri.

(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89, pentru a detalia cerinţele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol. Măsurile ţin seama de necesitatea ca cerinţele să menţină un nivel ridicat de protecţie a investitorilor, pentru a promova încrederea investitorilor în pieţele respective, reducând în acelaşi timp la minimum sarcinile administrative pentru emitenţii pe piaţă şi de faptul că radierile nu intervin, iar înregistrările nu sunt refuzate, ca urmare a nerespectării temporare a condiţiilor prevăzute la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.

CAPITOLUL III:Drepturile firmelor de investiţii

Art. 34: Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii

(1)Statele membre veghează ca orice firmă de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă şi, în cazul instituţiilor de credit, cu Directiva 2013/36/UE, să poată furniza liber servicii de investiţii şi/sau să poată exercita liber activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare pe teritoriul lor, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia sa. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.

(2)Orice firmă de investiţii care doreşte să furnizeze servicii sau să exercite activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi exercitate comunică următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului său membru de origine:

b)un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze pe teritoriul respectivului stat membru şi dacă intenţionează să facă acest lucru prin intermediul unor agenţi delegaţi stabiliţi în statul membru de origine. În cazul în care o firmă de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi, firma de investiţii comunică autorităţii competente din statul său membru de origine identitatea agenţilor delegaţi respectivi.

În cazul în care firma de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi stabiliţi în statul său membru de origine, pe teritoriul statelor membre în care intenţionează să furnizeze servicii, autoritatea competentă a statului membru de origine al firmei de investiţii comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi la care firma de investiţii intenţionează să apeleze pentru a furniza servicii şi activităţi de investiţii în statul membru respectiv. Statul membru gazdă publică aceste informaţii. ESMA poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.

(5)Orice instituţie de credit care doreşte să furnizeze servicii de investiţii şi servicii auxiliare sau să exercite activităţi de investiţii conform alineatului (1) prin intermediul unor agenţi delegaţi comunică autorităţii competente a statului său membru de origine identitatea agenţilor delegaţi respectivi.

În cazul în care instituţia de credit intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi stabiliţi în statul său membru de origine, pe teritoriul statelor membre în care intenţionează să furnizeze servicii, autoritatea competentă a statului membru de origine al instituţiei de credit comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi la care instituţia de credit intenţionează să apeleze pentru a furniza servicii în respectivul stat membru. Statul membru gazdă publică aceste informaţii.

(7)Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să prevadă aceste mecanisme. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informaţie autorităţii competente a statului membru în care MTF-ul sau OTF-ul intenţionează să prevadă asemenea mecanisme.

(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (5) şi (7).

Art. 35: Înfiinţarea unei sucursale

(1)Statele membre se asigură că serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare, pot fi furnizate pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2013/36/UE prin dreptul de stabilire, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin utilizarea unui agent delegat stabilit într-un stat membru în afara statului său membru de origine, cu condiţia ca respectivele servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia acordată firmei de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.

(2)Statele membre impun ca orice firmă de investiţii care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau să facă apel la agenţi delegaţi stabiliţi într-un alt stat membru în care nu a înfiinţat o sucursală, să informeze în prealabil autoritatea competentă a statului său membru de origine şi să îi comunice acesteia informaţiile următoare:

(3)În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a unei firme de investiţii, ţinând seama de activităţile avute în vedere, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de trei luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) şi informează firma de investiţii respectivă cu privire la aceasta.

(4)Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul acreditat de compensare la care firma de investiţii este afiliată în conformitate cu Directiva 97/9/CE. În caz de modificare a acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.

(7)Orice instituţie de credit care doreşte să apeleze la un agent delegat stabilit în alt stat membru decât statul său membru de origine pentru a furniza servicii şi/sau activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare în conformitate cu prezenta directivă notifică autoritatea competentă a statului său membru de origine şi îi furnizează acesteia informaţiile menţionate la alineatul (2).

În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a unei instituţii de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de trei luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) şi informează instituţia de credit respectivă cu privire la aceasta.

(8)Autorităţii competente a statului membru în care se găseşte sucursala îi revine sarcina de a se asigura că serviciile furnizate de sucursală pe teritoriul său respectă obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 din prezenta directivă şi la articolele 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii de către statul membru gazdă, în cazul în care se permite în conformitate cu articolul 24 alineatul (12).

Autoritatea competentă a statului membru în care se găseşte sucursala este abilitată să examineze măsurile instituite de sucursală şi să solicite modificarea lor, dacă o asemenea modificare este strict necesară pentru a-i permite autorităţii competente să verifice respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 din prezenta directivă şi la articolele 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile exercitate de sucursală pe teritoriul său.

(12)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (7) şi (10).

Art. 36: Accesul la pieţele reglementate

(1)Statele membre impun ca firmele de investiţii din alte state membre care sunt autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea pe cont propriu să aibă dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul lor sau să aibă acces la aceste pieţe, în conformitate cu una dintre următoarele modalităţi:

Art. 37: Accesul la sistemele de CPC, de compensare şi de decontare şi dreptul de a desemna un sistem de decontare

(1)Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, statele membre impun ca firmele de investiţii din alte state membre să aibă drept de acces direct şi indirect la CPC şi la sistemele de compensare şi de decontare existente pe teritoriul lor în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare.

(2)Statele membre impun ca pieţele reglementate de pe teritoriul lor să ofere tuturor membrilor sau tuturor participanţilor lor dreptul de a desemna sistemul de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe piaţa reglementată respectivă, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:

b)confirmarea, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieţei reglementate, a faptului că toate condiţiile tehnice de decontare a tranzacţiilor încheiate pe această piaţă reglementată prin intermediul unui alt sistem de decontare decât cel desemnat de piaţa reglementată sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare.

Art. 38: Dispoziţii privind CPC-urile, mecanismele de compensare şi de decontare în ceea ce priveşte MTF-urile

(2)Autoritatea competentă a firmelor de investiţii şi a operatorilor de piaţă care exploatează un MTF nu poate interzice apelarea la o CPC, la o casă de compensare şi/sau la un sistem de decontare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a MTF-ului respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de decontare la articolul 37 alineatul (2).

CAPITOLUL IV:Furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii de către societăţi din ţări terţe

SECŢIUNEA 1:Furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii prin înfiinţarea unei sucursale

Art. 39: Înfiinţarea unei sucursale

(2)În cazul în care un stat membru impune înfiinţarea unei sucursale de către o societate dintr-o ţară terţă care intenţionează să furnizeze sau să exercite pe teritoriul său servicii sau activităţi de investiţii cu sau fără servicii auxiliare, sucursala obţine în prealabil o autorizaţie din partea autorităţilor competente din statul membru respectiv, în conformitate cu următoarele condiţii:

Art. 40: Obligaţia de a furniza informaţii

Art. 41: Acordarea autorizaţiei

(1)Autoritatea competentă a statului membru în care societatea dintr-o ţară terţă şi-a înfiinţat sau intenţionează să îşi înfiinţeze sucursala acordă autorizaţia numai în cazul în care constată că:

(2)Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă autorizate în conformitate cu alineatul (1) respectă obligaţiile stabilite la articolele 16-20, 23, 24, 25 şi 27, la articolul 28 alineatul (1) şi la articolele 30, 31 şi 32 din prezenta directivă şi la articolele 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii şi face obiectul supravegherii de către autoritatea competentă din statul membru unde a fost acordată autorizaţia.

(3)Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă care este autorizată în conformitate cu alineatul (1) raportează anual autorităţii competente menţionate la alineatul (2) următoarele informaţii:

(4)La cerere, autorităţile competente comunică ESMA următoarele informaţii:

(5)Autorităţile competente menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, autorităţile competente ale entităţilor care fac parte din acelaşi grup ca sucursalele societăţilor din ţări terţe autorizate în conformitate cu alineatul (1), ESMA şi ABE cooperează îndeaproape pentru a se asigura că toate activităţile grupului respectiv în Uniune sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, coerente şi eficace, în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014, cu Regulamentul (UE) 2019/2033, cu Directiva 2013/36/UE şi cu Directiva (UE) 2019/2034.

(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatul în care trebuie raportate informaţiile menţionate la alineatele (3) şi (4).

Art. 42: Furnizarea de servicii la iniţiativa exclusivă a clientului

(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secţiunii II din anexa II, stabilit sau situat pe teritoriul Uniunii, iniţiază la iniţiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau exercitarea unei activităţi de investiţii de către o societate dintr-o ţară terţă, cerinţa privind autorizaţia prevăzută la articolul 39 nu se aplică furnizării serviciului sau exercitării activităţii respective de către societatea din ţara terţă pentru persoana în cauză, inclusiv unei relaţii legate în mod specific de furnizarea serviciului sau exercitarea activităţii respective.

SECŢIUNEA 2:Retragerea autorizaţiilor

Art. 43: Retragerea autorizaţiilor