Art. 25. - Art. 25: Evaluarea caracterului adecvat al clienţilor şi raportarea către clienţi - Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Martie 2024
Art. 25: Evaluarea caracterului adecvat al clienţilor şi raportarea către clienţi
(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să garanteze şi să demonstreze autorităţilor competente, la cerere, că persoanele fizice care furnizează clienţilor consultanţă de investiţii sau informaţii privind instrumente financiare, servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele firmei de investiţii au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în conformitate cu articolul 24 şi cu prezentul articol. Statele membre publică criteriile utilizate pentru evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor respective.
(2)În cazul în care furnizează servicii de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofoliu, firma de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale potenţialului client în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară, inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi, toleranţa sa la risc şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi sunt potrivite şi, în special, care corespund toleranţei sale la risc şi capacităţii sale de a suporta pierderi.
Statele membre se asigură că, în cazul în care o firmă de investiţii furnizează consultanţă de investiţii prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.
Atunci când oferă fie servicii de consultanţă de investiţii, fie servicii de administrare a portofoliului care implică realocarea instrumentelor financiare, firmele de investiţii obţin informaţiile necesare despre investiţia clientului şi analizează costurile şi beneficiile realocării instrumentelor financiare. Atunci când oferă servicii de consultanţă de investiţii, firmele de investiţii informează clientul dacă beneficiile realocării instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.
(3)În cazul în care firmele de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (2), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru ca firmele de investiţii să fie în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere îi este potrivit clientului. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), evaluarea analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.
În cazul în care firma de investiţii estimează, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu primul paragraf, că produsul sau serviciul nu este potrivit pentru client sau pentru potenţialul client, aceasta îl avertizează în legătură cu acest aspect. Respectivul avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
În cazul în care clienţii sau clienţii potenţiali nu furnizează informaţiile prevăzute la primul paragraf sau în care aceştia furnizează informaţii insuficiente privind cunoştinţele şi experienţa lor, firma de investiţii îi avertizează că nu este în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul avut în vedere le este potrivit. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
(4)Statele membre autorizează firmele de investiţii, atunci când acestea furnizează servicii de investiţii care constau exclusiv în executarea sau primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând acordarea de credite sau împrumuturi, astfel cum sunt menţionate în anexa 1 secţiunea B punctul 1, care nu cuprind limitele de creditare existente pentru împrumuturi, conturile curente şi facilităţile de descoperire de cont ale clienţilor, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (3), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)serviciile sunt legate de oricare dintre următoarele instrumente financiare:
(i)acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe sau în cadrul unui MTF, în cazul în care acestea sunt acţiuni la companii, cu excepţia acţiunilor la organisme de plasament colectiv de alt tip decât OPCVM şi a acţiunilor care încorporează un instrument derivat;
(ii)obligaţiuni sau alte forme de titluri de creanţă admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe sau în cadrul unui MTF, cu excepţia celor care încorporează un instrument derivat sau o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate;
(iii)instrumente ale pieţei monetare, cu excepţia celor care încorporează un instrument financiar derivat sau o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate;
(iv)acţiuni sau unităţi de fond ale unor OPCVM, cu excepţia OPCVM-urilor structurate menţionate la articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 583/2010;
(v)depozite structurate, cu excepţia celor care încorporează o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate sau a costurilor renunţării la produs înainte de scadenţă;
(vi)alte instrumente financiare care nu sunt complexe în sensul prezentului alineat.
În sensul prezentei litere, o piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care sunt respectate cerinţele şi procedura prevăzute la al treilea şi al patrulea paragraf.
La cererea autorităţii competente dintr-un stat membru, Comisia adoptă decizii de echivalare, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 89a alineatul (2), precizând dacă respectivul cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe garantează că o piaţă reglementată autorizată în respectiva ţară terţă respectă cerinţele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în sensul aplicării prezentei litere, echivalente cu cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în titlul III din prezenta directivă, în titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi în Directiva 2004/109/CE şi care fac obiectul unei supravegheri şi unei aplicări eficace în respectiva ţară terţă. Autoritatea competentă indică motivul pentru care consideră că acest cadru juridic şi de supraveghere al ţării terţe în cauză urmează să fie considerat echivalent şi furnizează informaţii relevante în acest sens.
Un astfel de cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe poate fi considerat echivalent dacă îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
(i)pieţele fac obiectul autorizării şi al unei supravegheri şi aplicări eficace şi permanente;
(ii)pieţele au reguli clare şi transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare, astfel încât acestea pot fi tranzacţionate într-un mod corect, ordonat şi eficient şi sunt negociabile în mod liber;
(iii)emitenţii de valori mobiliare fac obiectul cerinţelor de informare periodică şi permanentă care asigură un nivel înalt de protecţie a investitorilor; şi
(iv)transparenţa şi integritatea pieţei se garantează prin prevenirea abuzului de piaţă sub forma utilizării abuzive de informaţii confidenţiale şi a manipulării pieţei.
b)serviciul este furnizat la iniţiativa clientului sau a clientului potenţial;
c)clientul sau clientul potenţial a fost informat în mod clar că, la furnizarea acestui serviciu, firma de investiţii nu este obligată să evalueze dacă instrumentul financiar sau serviciul furnizat sau propus este potrivit şi că, prin urmare, el nu beneficiază de protecţia aferentă normelor respective de conduită. Un astfel de avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată;
d)firma de investiţii îşi respectă obligaţiile prevăzute la articolul 23.
(5)Firma de investiţii întocmeşte un dosar incluzând documentul sau documentele convenite între firma de investiţii şi client, în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi celelalte condiţii conform cărora firma de investiţii furnizează servicii clientului. Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.
(6)Firma de investiţii îi furnizează clientului, pe un suport durabil, rapoarte adecvate privind serviciile oferite. Aceste rapoarte includ comunicări periodice către clienţi, ţinând cont de tipul şi complexitatea instrumentelor financiare implicate şi de natura serviciului furnizat clienţilor şi includ, după caz, costurile aferente tranzacţiilor efectuate şi activităţilor derulate în numele clientului.
Atunci când furnizează consultanţă de investiţii, înainte de încheierea tranzacţiei, firma de investiţii îi furnizează clientului, pe un suport durabil, o declaraţie privind caracterul adecvat, precizând în ce constă consultanţa oferită şi modul în care aceasta corespunde preferinţelor, nevoilor şi altor caracteristici ale clientului de retail.
În cazul în care acordul de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a declaraţiei privind caracterul adecvat, firma de investiţii poate furniza declaraţia scrisă privind caracterul adecvat pe un suport durabil imediat după ce clientul îşi asumă obligaţii în temeiul unui acord, cu condiţia să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:
a)clientul a consimţit să primească declaraţia privind caracterul adecvat fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei; şi
b)firma de investiţii i-a oferit clientului opţiunea de a întârzia încheierea tranzacţiei până după primirea declaraţiei privind caracterul adecvat.
În cazul în care o firmă de investiţii furnizează servicii de administrare a portofoliului sau în cazul în care a informat clientul că va realiza o evaluare periodică a caracterului adecvat, raportul periodic va conţine o declaraţie actualizată cu privire la modul în care investiţia corespunde preferinţelor, obiectivelor şi altor caracteristici ale clientului de retail.
(7)Dacă un contract de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială, care face obiectul dispoziţiilor privind evaluarea bonităţii prevăzute de Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), prevede drept condiţie prealabilă furnizarea către respectivul client a unui serviciu de investiţii în legătură cu obligaţiuni ipotecare emise în mod specific pentru a asigura finanţarea contractului de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială şi existenţa unor termeni identici cu cei ai respectivului contract, pentru ca împrumutul să poată fi plătit, refinanţat sau răscumpărat, respectivul serviciu nu face obiectul obligaţiilor prevăzute la prezentul articol.
(1)Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care să garanteze că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol aplicabile furnizării de servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv informaţiile care trebuie obţinute atunci când evaluează caracterul corespunzător sau adecvat al serviciilor şi al instrumentelor financiare pentru clienţii lor, criteriile de evaluare a instrumentelor financiare care nu sunt complexe în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (vi) din prezentul articol, precum şi conţinutul şi formatul înregistrărilor şi acordurilor privind furnizarea de servicii către clienţi şi ale rapoartelor periodice referitoare la serviciile furnizate adresate clienţilor. Aceste acte delegate ţin cont de următoarele:
a)natura serviciului sau a serviciilor propus(e) sau furnizat(e) clientului sau clientului potenţial, în funcţie de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
b)natura produselor propuse sau avute în vedere, inclusiv diversele tipuri de instrumente financiare;
c)tipul clienţilor sau al clienţilor potenţiali, şi anume dacă aceştia sunt clienţi de retail sau clienţi profesionali sau, în cazul alineatului (6), clasificarea acestora drept contrapărţi eligibile.
(9)ESMA adoptă până la 3 ianuarie 2016 orientări privind criteriile de evaluare a cunoştinţelor şi a competenţelor necesare în conformitate cu alineatul (1).
(10)ESMA elaborează până la 3 ianuarie 2016 şi actualizează periodic orientări pentru evaluarea:
a)instrumentelor financiare care încorporează o structură ce face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate, în conformitate cu alineatul (4) litera (a) punctele (ii) şi (iii);
b)depozitelor structurate care încorporează o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate sau a costurilor renunţării la produs înainte de scadenţă, în conformitate cu alineatul (4) litera (a) punctul (v).
(11)ESMA poate elabora orientări pentru evaluarea instrumentelor financiare clasificate ca nefiind complexe în sensul articolului 4 litera (a) punctul (vi), ţinând seama de actele delegate adoptate conform alineatului (8) şi poate actualiza periodic aceste orientări.