Capitolul iv - Furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii de către societăţi din ţări terţe - Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Martie 2024
CAPITOLUL IV:Furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii de către societăţi din ţări terţe
Art. 39: Înfiinţarea unei sucursale
(1)Un stat membru poate impune ca o societate dintr-o ţară terţă care intenţionează să furnizeze servicii de investiţii sau să exercite activităţi de investiţii, cu sau fără servicii auxiliare, pentru clienţi de retail sau clienţi profesionali în sensul anexei II secţiunea II, pe teritoriul său, să înfiinţeze o sucursală în statul membru respectiv.
(2)În cazul în care un stat membru impune înfiinţarea unei sucursale de către o societate dintr-o ţară terţă care intenţionează să furnizeze sau să exercite pe teritoriul său servicii sau activităţi de investiţii cu sau fără servicii auxiliare, sucursala obţine în prealabil o autorizaţie din partea autorităţilor competente din statul membru respectiv, în conformitate cu următoarele condiţii:
a)furnizarea de servicii pentru care societatea dintr-o ţară terţă solicită autorizaţia este supusă autorizării şi supravegherii în ţara terţă în care este stabilită societatea, iar societatea care depune cererea este autorizată în mod corespunzător, autoritatea competentă ţinând seama de recomandările GAFI în contextul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului;
b)între autorităţile competente din statul membru în care urmează să fie înfiinţată sucursala şi autorităţile de supraveghere competente din ţara terţă în care este stabilită societatea există acorduri de cooperare care includ dispoziţii ce reglementează schimbul de informaţii în scopul menţinerii integrităţii pieţei şi protejării investitorilor;
c)sucursala dispune liber de suficient capital iniţial;
d)sunt numite una sau mai multe persoane responsabile cu administrarea sucursalei, care respectă cerinţa prevăzută la articolul 9 alineatul (1);
e)ţara terţă în care este stabilită societatea dintr-o ţară terţă a semnat un acord cu statul membru în care urmează să fie înfiinţată sucursala, care respectă pe deplin standardele stabilite la articolul 26 din Convenţia-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi asigură un schimb de informaţii eficace în domeniul fiscal, inclusiv, dacă există, acorduri fiscale multilaterale;
f)societatea aparţine unui sistem de compensare pentru investitori autorizat sau recunoscut în conformitate cu Directiva 97/9/CE.
(3)Societatea dintr-o ţară terţă menţionată la alineatul (1) depune cererea la autoritatea competentă a statului membru în care intenţionează să înfiinţeze o sucursală.
Art. 40: Obligaţia de a furniza informaţii
O societate dintr-o ţară terţă care intenţionează să obţină autorizaţia pentru furnizarea oricăror servicii de investiţii sau exercitarea activităţilor de investiţii cu sau fără servicii auxiliare pe teritoriul unui stat membru prin înfiinţarea unei sucursale pune la dispoziţia autorităţii competente a statului membru respectiv următoarele:
a)numele autorităţii responsabile cu supravegherea sa în ţara terţă în cauză. Atunci când pentru supraveghere sunt responsabile mai multe autorităţi, se furnizează detalii privind domeniile respective de competenţă;
b)toate detaliile pertinente privind societatea (denumire, formă juridică, sediu social şi adresă, membrii organului de conducere, acţionari importanţi) şi un program de activitate care stabileşte serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare care urmează să fie furnizate sau exercitate şi structura organizatorică a sucursalei, inclusiv descrierea tuturor externalizărilor către terţi a unor funcţii operaţionale esenţiale;
c)numele persoanelor responsabile cu administrarea sucursalei şi documentele pertinente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 9 alineatul (1);
d)informaţii privind capitalul iniţial de care dispune liber sucursala.
Art. 41: Acordarea autorizaţiei
(1)Autoritatea competentă a statului membru în care societatea dintr-o ţară terţă şi-a înfiinţat sau intenţionează să îşi înfiinţeze sucursala acordă autorizaţia numai în cazul în care constată că:
a)sunt îndeplinite condiţiile de la articolul 39; şi
b)sucursala societăţii dintr-o ţară terţă va putea să respecte dispoziţiile menţionate la alineatele (2) şi (3).
Autoritatea competentă informează societatea dintr-o ţară terţă, în termen de şase luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizaţia.
(2)Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă autorizate în conformitate cu alineatul (1) respectă obligaţiile stabilite la articolele 16-20, 23, 24, 25 şi 27, la articolul 28 alineatul (1) şi la articolele 30, 31 şi 32 din prezenta directivă şi la articolele 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii şi face obiectul supravegherii de către autoritatea competentă din statul membru unde a fost acordată autorizaţia.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta directivă şi nu oferă sucursalelor societăţilor din ţări terţe un tratament mai favorabil decât societăţilor din Uniune.
Statele membre se asigură că autorităţile competente notifică anual ESMA lista sucursalelor societăţilor din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor.
ESMA publică anual o listă a sucursalelor din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea în Uniune, inclusiv numele societăţii dintr-o ţară terţă din care face parte sucursala.
(3)Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă care este autorizată în conformitate cu alineatul (1) raportează anual autorităţii competente menţionate la alineatul (2) următoarele informaţii:
a)amploarea şi sfera de cuprindere ale serviciilor şi activităţilor desfăşurate de sucursala din statul membru respectiv;
b)în cazul societăţilor dintr-o ţară terţă care desfăşoară activitatea menţionată la punctul 3 din secţiunea A a anexei I, expunerea lor lunară minimă, medie şi maximă la contrapărţi din UE;
c)în cazul societăţilor dintr-o ţară terţă care furnizează unul sau ambele servicii menţionate la punctul 6 din secţiunea A a anexei I, valoarea totală a instrumentelor financiare care provin de la contrapărţi din UE şi care au fost subscrise sau plasate cu angajament ferm în ultimele 12 luni;
d)cifra de afaceri şi valoarea agregată a activelor corespunzătoare serviciilor şi activităţilor menţionate la litera (a);
e)o descriere detaliată a măsurilor de protecţie a investitorilor de care beneficiază clienţii sucursalei, inclusiv a drepturilor clienţilor care rezultă din sistemul de compensare a investitorilor menţionat la articolul 39 alineatul (2) litera (f);
f)politica lor de gestionare a riscurilor şi măsurile aplicate de sucursală pentru serviciile şi activităţile menţionate la litera (a);
g)mecanismele de guvernanţă, inclusiv persoanele care deţin funcţii-cheie pentru activităţile sucursalei;
h)orice altă informaţie pe care autoritatea competentă o consideră necesară pentru facilitarea monitorizării cuprinzătoare a activităţilor sucursalei.
(4)La cerere, autorităţile competente comunică ESMA următoarele informaţii:
a)toate autorizaţiile pentru sucursalele autorizate în conformitate cu alineatul (1) şi eventualele modificări ulterioare ale acestor autorizaţii;
b)amploarea şi sfera de cuprindere ale serviciilor şi activităţilor desfăşurate de o sucursală autorizată din statul membru respectiv;
c)cifra de afaceri şi activele totale corespunzătoare serviciilor şi activităţilor menţionate la litera (b);
d)numele grupului dintr-o ţară terţă din care face parte o sucursală autorizată.
(5)Autorităţile competente menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, autorităţile competente ale entităţilor care fac parte din acelaşi grup ca sucursalele societăţilor din ţări terţe autorizate în conformitate cu alineatul (1), ESMA şi ABE cooperează îndeaproape pentru a se asigura că toate activităţile grupului respectiv în Uniune sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, coerente şi eficace, în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014, cu Regulamentul (UE) 2019/2033, cu Directiva 2013/36/UE şi cu Directiva (UE) 2019/2034.
(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatul în care trebuie raportate informaţiile menţionate la alineatele (3) şi (4).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 26 septembrie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Art. 42: Furnizarea de servicii la iniţiativa exclusivă a clientului
(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secţiunii II din anexa II, stabilit sau situat pe teritoriul Uniunii, iniţiază la iniţiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau exercitarea unei activităţi de investiţii de către o societate dintr-o ţară terţă, cerinţa privind autorizaţia prevăzută la articolul 39 nu se aplică furnizării serviciului sau exercitării activităţii respective de către societatea din ţara terţă pentru persoana în cauză, inclusiv unei relaţii legate în mod specific de furnizarea serviciului sau exercitarea activităţii respective.
Fără a aduce atingere relaţiilor intragrup, în cazul în care o societate dintr-o ţară terţă, inclusiv prin intermediul unei entităţi care acţionează în numele acesteia sau care are legături strânse cu o astfel de societate dintr-o ţară terţă sau cu orice altă persoană care acţionează în numele unei astfel de entităţi, contactează clienţi sau clienţi potenţiali din Uniune, aceasta nu se consideră a fi un serviciu furnizat la iniţiativa exclusivă a clientului.
(2)O iniţiativă a unui client astfel cum se menţionează la alineatul (1) nu îndreptăţeşte societatea dintr-o ţară terţă să comercializeze noi categorii de produse de investiţii sau de servicii de investiţii către respectivul client în alt mod decât prin sucursală, în cazul în care înfiinţarea acesteia este necesară în conformitate cu dreptul intern.

Art. 43: Retragerea autorizaţiilor
Autoritatea competentă care a acordat o autorizaţie în temeiul articolului 41 poate retrage autorizaţia eliberată unei societăţi dintr-o ţară terţă în cazul în care această societate:
a)nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni, renunţă în mod expres la autorizaţie, nu a furnizat niciun serviciu de investiţii sau nu a exercitat nicio activitate de investiţii în ultimele şase luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizaţiei în asemenea situaţii;
b)a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă;
c)nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora a fost acordată autorizaţia;
d)a încălcat grav şi sistematic dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare pentru firmele de investiţii aplicabile societăţilor dintr-o ţară terţă;
e)se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizaţiei pentru aspecte care nu intră sub incidenţa prezentei directive.