Capitolul iii - Drepturile firmelor de investiţii - Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Martie 2024
CAPITOLUL III:Drepturile firmelor de investiţii
Art. 34: Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii
(1)Statele membre veghează ca orice firmă de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă şi, în cazul instituţiilor de credit, cu Directiva 2013/36/UE, să poată furniza liber servicii de investiţii şi/sau să poată exercita liber activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare pe teritoriul lor, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia sa. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare acestor firme de investiţii sau instituţii de credit pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.
(2)Orice firmă de investiţii care doreşte să furnizeze servicii sau să exercite activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi exercitate comunică următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului său membru de origine:
a)statul membru în care intenţionează să opereze;
b)un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze pe teritoriul respectivului stat membru şi dacă intenţionează să facă acest lucru prin intermediul unor agenţi delegaţi stabiliţi în statul membru de origine. În cazul în care o firmă de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi, firma de investiţii comunică autorităţii competente din statul său membru de origine identitatea agenţilor delegaţi respectivi.
În cazul în care firma de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi stabiliţi în statul său membru de origine, pe teritoriul statelor membre în care intenţionează să furnizeze servicii, autoritatea competentă a statului membru de origine al firmei de investiţii comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi la care firma de investiţii intenţionează să apeleze pentru a furniza servicii şi activităţi de investiţii în statul membru respectiv. Statul membru gazdă publică aceste informaţii. ESMA poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.
(3)În termen de o lună de la primirea acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine le transmite autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1). Firma de investiţii poate apoi să înceapă să furnizeze serviciile şi activităţile de investiţii respective în statul membru gazdă.
(4)În caz de modificare a uneia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2), firma de investiţii anunţă în scris autoritatea competentă a statului membru de origine, cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
(5)Orice instituţie de credit care doreşte să furnizeze servicii de investiţii şi servicii auxiliare sau să exercite activităţi de investiţii conform alineatului (1) prin intermediul unor agenţi delegaţi comunică autorităţii competente a statului său membru de origine identitatea agenţilor delegaţi respectivi.
În cazul în care instituţia de credit intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi stabiliţi în statul său membru de origine, pe teritoriul statelor membre în care intenţionează să furnizeze servicii, autoritatea competentă a statului membru de origine al instituţiei de credit comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi la care instituţia de credit intenţionează să apeleze pentru a furniza servicii în respectivul stat membru. Statul membru gazdă publică aceste informaţii.
(6)Fără alte cerinţe juridice sau administrative, statele membre autorizează firmele de investiţii şi operatorii de piaţă care exploatează MTF-uri şi OTF-uri din alte state membre să pună la dispoziţie mecanismele adecvate pe teritoriul lor pentru a facilita accesul şi tranzacţionarea pe pieţele respective pentru membrii, participanţii sau utilizatorii la distanţă stabiliţi pe teritoriul lor.
(7)Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să prevadă aceste mecanisme. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informaţie autorităţii competente a statului membru în care MTF-ul sau OTF-ul intenţionează să prevadă asemenea mecanisme.
La cererea autorităţii competente a statului membru gazdă al MTF-ului şi fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă a statului membru de origine al MTF-ului comunică identitatea membrilor sau participanţilor la distanţă la MTF stabiliţi în acest stat membru.
(8)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4), (5) şi (7).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (5) şi (7).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 decembrie 2016.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 35: Înfiinţarea unei sucursale
(1)Statele membre se asigură că serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare, pot fi furnizate pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2013/36/UE prin dreptul de stabilire, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin utilizarea unui agent delegat stabilit într-un stat membru în afara statului său membru de origine, cu condiţia ca respectivele servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia acordată firmei de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare, în afara celor autorizate în temeiul alineatului (8), în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.
(2)Statele membre impun ca orice firmă de investiţii care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau să facă apel la agenţi delegaţi stabiliţi într-un alt stat membru în care nu a înfiinţat o sucursală, să informeze în prealabil autoritatea competentă a statului său membru de origine şi să îi comunice acesteia informaţiile următoare:
a)statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să înfiinţeze o sucursală sau statele membre în care nu a înfiinţat o sucursală, dar în care intenţionează să utilizeze agenţi delegaţi stabiliţi pe teritoriul acestora;
b)un program de activitate care precizează, printre altele, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care le va furniza;
c)în cazul în care este înfiinţată, structura organizatorică a sucursalei, precizând dacă sucursala intenţionează să apeleze la agenţi delegaţi, precum şi identitatea respectivilor agenţi delegaţi,
d)în cazul în care se face apel la agenţi delegaţi într-un stat membru în care o firmă de investiţii nu a înfiinţat o sucursală, o descriere a utilizării preconizate a agentului(agenţilor) delegat(delegaţi) şi o structură organizatorică, inclusiv lanţul ierarhic, precizând modul în care agentul(agenţii) se încadrează în structura corporativă a firmei de investiţii;
e)adresa de la care pot fi obţinute documente în statul membru gazdă;
f)numele persoanelor însărcinate cu administrarea sucursalei sau a agentului delegat.
În cazul în care o firmă de investiţii apelează la un agent delegat stabilit în alt stat membru decât statul său membru de origine, acest agent delegat este asimilat sucursalei, în cazul în care aceasta a fost înfiinţată, şi este supus, în orice situaţie, dispoziţiilor prezentei directive referitoare la sucursale.
(3)În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a unei firme de investiţii, ţinând seama de activităţile avute în vedere, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de trei luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) şi informează firma de investiţii respectivă cu privire la aceasta.
(4)Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul acreditat de compensare la care firma de investiţii este afiliată în conformitate cu Directiva 97/9/CE. În caz de modificare a acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.
(5)În cazul în care refuză comunicarea informaţiilor către autoritatea competentă a statului membru gazdă, autoritatea competentă a statului membru de origine precizează motivele refuzului său firmei de investiţii respective, în termen de trei luni de la primirea tuturor informaţiilor.
(6)La primirea unei comunicări din partea autorităţii competente a statului membru gazdă sau, în absenţa unei astfel de comunicări, în termen de maxim două luni de la data transmiterii comunicării de către autoritatea competentă a statului membru de origine, sucursala poate fi înfiinţată şi îşi poate începe activitatea.
(7)Orice instituţie de credit care doreşte să apeleze la un agent delegat stabilit în alt stat membru decât statul său membru de origine pentru a furniza servicii şi/sau activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare în conformitate cu prezenta directivă notifică autoritatea competentă a statului său membru de origine şi îi furnizează acesteia informaţiile menţionate la alineatul (2).
În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a unei instituţii de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de trei luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) şi informează instituţia de credit respectivă cu privire la aceasta.
În cazul în care refuză comunicarea informaţiilor către autoritatea competentă a statului membru gazdă, autoritatea competentă a statului membru de origine precizează motivele refuzului său instituţiei de credit respective, în termen de trei luni de la primirea tuturor informaţiilor.
La primirea unei comunicări din partea autorităţii competente a statului membru gazdă sau, în absenţa unei astfel de comunicări, în termen de maxim două luni de la data transmiterii comunicării de către autoritatea competentă a statului membru de origine, agentul delegat îşi poate începe activitatea. Unui astfel de agent delegat i se aplică dispoziţiile prezentei directive referitoare la sucursale.
(8)Autorităţii competente a statului membru în care se găseşte sucursala îi revine sarcina de a se asigura că serviciile furnizate de sucursală pe teritoriul său respectă obligaţiile prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 din prezenta directivă şi la articolele 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii de către statul membru gazdă, în cazul în care se permite în conformitate cu articolul 24 alineatul (12).
Autoritatea competentă a statului membru în care se găseşte sucursala este abilitată să examineze măsurile instituite de sucursală şi să solicite modificarea lor, dacă o asemenea modificare este strict necesară pentru a-i permite autorităţii competente să verifice respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 24, 25, 27 şi 28 din prezenta directivă şi la articolele 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile exercitate de sucursală pe teritoriul său.
(9)Fiecare stat membru prevede că, în cazul în care o firmă de investiţii autorizată într-un alt stat membru şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul său, autoritatea competentă a statului membru de origine a acestei firme de investiţii poate proceda, în exercitarea responsabilităţilor sale şi după ce a informat autoritatea competentă a statului membru gazdă, la verificări la faţa locului la această sucursală.
(10)În caz de modificare a uneia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2), firma de investiţii anunţă în scris autoritatea competentă a statului membru de origine, cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
(11)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4), (7) şi (10).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(12)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (7) şi (10).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 3 ianuarie 2016.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 36: Accesul la pieţele reglementate
(1)Statele membre impun ca firmele de investiţii din alte state membre care sunt autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea pe cont propriu să aibă dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul lor sau să aibă acces la aceste pieţe, în conformitate cu una dintre următoarele modalităţi:
a)direct, prin înfiinţarea de sucursale în statele membre gazdă;
b)devenind membre la distanţă ale unei pieţe reglementate sau având acces la distanţă la această piaţă, fără a fi nevoie să fie stabilite în statul membru de origine al acestei pieţe reglementate, în cazul în care procedurile şi sistemele de tranzacţionare ale pieţei respective nu necesită o prezenţă fizică pentru încheierea tranzacţiilor pe piaţă.
(2)Statele membre nu impun firmelor de investiţii care exercită dreptul prevăzut la alineatul (1) nicio cerinţă de reglementare sau administrativă suplimentară privind aspectele reglementate de prezenta directivă.
Art. 37: Accesul la sistemele de CPC, de compensare şi de decontare şi dreptul de a desemna un sistem de decontare
(1)Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, statele membre impun ca firmele de investiţii din alte state membre să aibă drept de acces direct şi indirect la CPC şi la sistemele de compensare şi de decontare existente pe teritoriul lor în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare.
Statele membre impun ca accesul direct şi indirect al firmelor de investiţii respective la aceste sisteme să facă obiectul aceloraşi criterii nediscriminatorii, transparente şi obiective care se aplică membrilor sau participanţilor locali. Statele membre nu limitează utilizarea sistemelor respective la compensarea şi decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate într-un loc de tranzacţionare de pe teritoriul lor.
(2)Statele membre impun ca pieţele reglementate de pe teritoriul lor să ofere tuturor membrilor sau tuturor participanţilor lor dreptul de a desemna sistemul de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe piaţa reglementată respectivă, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
a)existenţa unor facilităţi şi legături între sistemul de decontare desemnat şi orice alt sistem sau infrastructură necesare pentru a asigura decontarea eficientă şi economică a tranzacţiei respective;
b)confirmarea, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieţei reglementate, a faptului că toate condiţiile tehnice de decontare a tranzacţiilor încheiate pe această piaţă reglementată prin intermediul unui alt sistem de decontare decât cel desemnat de piaţa reglementată sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare.
Această apreciere a autorităţii competente în privinţa pieţei reglementate nu aduce atingere competenţelor băncilor centrale naţionale în rolul lor de supervizare a sistemelor de compensare sau competenţelor altor autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme. Autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea deja efectuate de aceste instituţii pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor.
Art. 38: Dispoziţii privind CPC-urile, mecanismele de compensare şi de decontare în ceea ce priveşte MTF-urile
(1)Statele membre nu împiedică firmele de investiţii şi operatorii de piaţă care exploatează un MTF să convină cu o CPC, o casă de compensare sau un sistem de decontare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării şi/sau decontării tuturor sau a unei părţi din tranzacţiile încheiate de membrii sau participanţii din cadrul sistemelor lor.
(2)Autoritatea competentă a firmelor de investiţii şi a operatorilor de piaţă care exploatează un MTF nu poate interzice apelarea la o CPC, la o casă de compensare şi/sau la un sistem de decontare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a MTF-ului respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de decontare la articolul 37 alineatul (2).
Pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor, autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea sistemului de compensare şi de decontare deja efectuate de către băncile centrale în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare şi de decontare sau de către alte autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme.