Art. 24. - Art. 24: Principii generale şi informaţii care trebuie furnizate clienţilor - Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Martie 2024
Art. 24: Principii generale şi informaţii care trebuie furnizate clienţilor
(1)Statele membre impun ca, în cazul în care furnizează clienţilor servicii de investiţii sau, după caz, servicii auxiliare, firmele de investiţii să acţioneze într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor respectivi şi să respecte în special principiile enunţate în prezentul articol şi în articolul 25.
(2)Firmele de investiţii care produc instrumente financiare pentru a le vinde clienţilor se asigură că respectivele instrumente financiare sunt concepute pentru a răspunde nevoilor unei pieţe-ţintă identificate de clienţi finali din cadrul categoriei relevante de clienţi, că strategia de distribuţie a instrumentelor financiare este compatibilă cu piaţa-ţintă identificată şi că firma de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentul financiar este distribuit pe piaţa-ţintă identificată.
Firma de investiţii înţelege instrumentele financiare pe care le oferă sau le recomandă, evaluează compatibilitatea instrumentelor financiare în raport cu nevoile clienţilor cărora le oferă servicii de investiţii, ţinând seama, de asemenea, de piaţa-ţintă identificată de clienţi finali menţionată la articolul 16 alineatul (3) şi se asigură că instrumentele financiare sunt oferite sau recomandate numai atunci când acest lucru este în interesul clientului.
(3)Toate informaţiile, inclusiv publicitare, adresate de firma de investiţii clienţilor sau clienţilor potenţiali sunt corecte, clare şi neînşelătoare. Informaţiile publicitare sunt clar identificabile ca atare.
(4)Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt furnizate, în timp util, informaţii adecvate privind firma de investiţii şi serviciile sale, instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, locurile de executare, precum şi toate costurile şi cheltuielile aferente. Informaţiile respective includ următoarele:
a)în cazul în care se oferă consultanţă de investiţii, firma de investiţii trebuie să informeze clientul, cu suficient timp înainte de a furniza consultanţa de investiţii, cu privire la următoarele aspecte:
(i)dacă consultanţa este sau nu este furnizată în mod independent;
(ii)dacă consultanţa se bazează pe o analiză largă sau pe o analiză mai restrânsă a diferitelor tipuri de instrumente financiare şi, în special, dacă gama acestora este limitată la instrumentele financiare emise sau furnizate de entităţile care au cu firma de investiţii legături strânse sau orice alte relaţii juridice şi economice, cum ar fi relaţiile contractuale, suficient de strânse încât să poată afecta independenţa consultanţei oferite;
(iii)dacă firma de investiţii îi va oferi clientului o evaluare periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare recomandate clientului respectiv;
b)informaţii privind instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse trebuie să includă orientări şi avertizări adecvate privind riscurile inerente investiţiei în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiţii şi să arate dacă instrumentul financiar este destinat clienţilor de retail sau clienţilor profesionali, ţinând seama de piaţa-ţintă identificată în conformitate cu alineatul (2);
c)informaţiile privind toate costurile şi cheltuielile aferente trebuie să includă informaţii referitoare atât la serviciile de investiţii, cât şi la serviciile auxiliare, inclusiv costurile consultanţei, dacă este cazul, costurile instrumentului financiar recomandat sau vândut clientului şi modalităţile de plată de care dispune clientul, menţionând, de asemenea, orice plăţi efectuate de terţi.
Informaţiile despre toate costurile şi cheltuielile, inclusiv despre costurile şi cheltuielile aferente serviciului de investiţii şi instrumentului financiar, care nu sunt generate de apariţia riscului de pe piaţa activului suport, sunt agregate pentru a permite clientului să înţeleagă costul global, precum şi efectul cumulativ al randamentului investiţiei şi se furnizează clientului, la cererea acestuia, o defalcare detaliată pe componente. După caz, aceste informaţii sunt furnizate clientului în mod regulat, cel puţin anual, pe durata investiţiei.
În cazul în care contractul de cumpărare sau de vânzare a unui instrument financiar este încheiat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a informaţiilor privind costurile şi cheltuielile, firma de investiţii poate furniza informaţiile privind costurile şi cheltuielile fie în format electronic, fie pe hârtie, dacă un client de retail solicită acest lucru, fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele două condiţii:
(i)clientul a fost de acord să primească informaţiile fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei;
(ii)firma de investiţii i-a oferit clientului opţiunea de a amâna încheierea tranzacţiei până când clientul va primi informaţiile.
În plus faţă de cerinţele de la al treilea paragraf, firma de investiţii are obligaţia de a oferi clientului opţiunea de a primi prin telefon informaţiile privind costurile şi cheltuielile înainte de încheierea tranzacţiei.
(5)Informaţiile menţionate la alineatele (4) şi (9) se furnizează într-o formă comprehensibilă, astfel încât clienţii sau clienţii potenţiali să poată înţelege natura serviciului de investiţii sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum şi riscurile aferente acestora şi, prin urmare, să poată lua decizii în materie de investiţii în cunoştinţă de cauză. Statele membre pot permite ca aceste informaţii să fie furnizate într-o formă standardizată.
(51)Firmele de investiţii furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali, în format electronic, toate informaţiile cerute a fi transmise de prezenta directivă, cu excepţia cazului în care clientul sau clientul potenţial este un client de retail sau un client de retail potenţial care a solicitat să primească informaţiile pe suport de hârtie, caz în care informaţiile respective se furnizează pe suport de hârtie, în mod gratuit.
Firmele de investiţii informează clienţii de retail sau clienţii de retail potenţiali că au opţiunea de a primi informaţiile pe suport de hârtie.
Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi care primesc pe suport de hârtie informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă că vor primi aceste informaţii în format electronic cu cel puţin opt săptămâni înainte de a trimite informaţiile respective în format electronic. Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informaţii pe suport de hârtie, fie să opteze pentru primirea informaţiilor în format electronic. De asemenea, firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că, în cazul în care aceştia nu solicită continuarea furnizării informaţiilor pe suport de hârtie în termenul de opt săptămâni, informaţiile le vor fi trimise automat în format electronic. Clienţii de retail existenţi care primesc deja în format electronic informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă nu trebuie să fie informaţi.
(6)În cazul în care un serviciu de investiţii este propus în cadrul unui produs financiar care face deja obiectul altor dispoziţii de drept al Uniunii privind instituţiile de credit şi creditele de consum în privinţa cerinţelor în materie de informaţii, serviciul respectiv nu este supus şi obligaţiilor prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5).
(7)În cazul în care o firmă de investiţii îşi informează clientul cu privire la faptul că serviciul de consultanţă de investiţii este furnizat în mod independent, respectiva firmă de investiţii:
a)face o analiză a unei game suficient de mari de instrumente financiare disponibile pe piaţă, care trebuie să fie suficient de diversificată din punctul de vedere al tipului şi al emitenţilor sau al furnizorilor de produse pentru a garanta că obiectivele de investiţii ale clientului pot fi atinse în mod obiectiv şi nu trebuie să se limiteze la acele instrumente financiare emise sau furnizate de:
(i)firma de investiţii însăşi sau de entităţi care au legături strânse cu firma de investiţii; sau
(ii)alte entităţi cu care firma de investiţii are legături de natură juridică şi economică, cum ar fi relaţii contractuale, suficient de strânse încât să poată afecta independenţa consultanţei oferite;
b)nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului trebuie comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentei litere.
(8)Atunci când furnizează un serviciu de administrare de portofoliu, o firmă de investiţii nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului sunt comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentului alineat.
(9)Statele membre se asigură că se consideră că firmele de investiţii nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la articolul 23 sau la alineatul (1) din prezentul articol în cazul în care acestea plătesc sau percep orice taxă sau comision ori oferă sau beneficiază de orice fel de beneficii nemonetare în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către sau de la orice persoană cu excepţia clientului sau a unei persoane care acţionează în numele clientului, în alte cazuri decât atunci când plata sau beneficiul:
a)are scopul de a îmbunătăţi calitatea serviciului în cauză destinat clientului; şi
b)nu afectează obligaţia firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi.
Existenţa, natura şi cuantumul plăţii sau beneficiului menţionate la primul paragraf sau, atunci când cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a cuantumului respectiv, trebuie să fie comunicate cu exactitate clientului, în mod complet, fiabil şi inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar în cauză. După caz, firma de investiţii informează, de asemenea, clientul despre mecanismele pentru transferarea către client a taxelor, comisioanelor şi beneficiilor monetare sau nemonetare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar.
Plăţile sau beneficiile care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiţii, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare şi de schimb valutar, impozitele reglementate şi onorariile juridice, şi care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligaţiile firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi nu intră sub incidenţa cerinţelor de la primul paragraf.
(91)Statele membre se asigură că furnizarea de servicii de cercetare de către terţi unor firme de investiţii care oferă clienţilor servicii de administrare a portofoliului sau alte servicii de investiţii sau auxiliare este considerată ca o îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) dacă:
a)înainte de furnizarea serviciilor de executare sau de cercetare a fost încheiat un acord între firma de investiţii şi furnizorul de servicii de cercetare care prevede ce parte din taxele combinate sau plăţile comune pentru servicii de executare sau de cercetare poate fi atribuită cercetării;
b)firma de investiţii îşi informează clienţii cu privire la plăţile comune pentru serviciile de executare şi de cercetare efectuate în contul furnizorilor terţi de cercetare; şi
c)cercetarea căreia îi corespund taxele combinate sau plăţile comune priveşte emitenţii a căror capitalizare bursieră pentru perioada de 36 de luni anterioară furnizării cercetării nu a depăşit 1 miliard EUR, exprimată prin cotaţiile de sfârşit de an, pentru anii în care sunt sau au fost cotate, sau prin capitalul propriu aferent exerciţiilor financiare în care nu sunt sau nu au fost cotate.
În sensul prezentului articol, cercetarea trebuie înţeleasă ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active ori la emitenţii sau potenţialii emitenţi de instrumente financiare ori ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piaţă, contribuind la formarea unor opinii despre instrumentele financiare, activele sau emitenţii din respectivul sector sau piaţa respectivă.
Cercetarea include, de asemenea, materiale sau servicii prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiţii şi se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau preţurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă o analiză şi informaţii originale şi se ajunge la concluzii bazate pe informaţii noi sau existente care ar putea fi folosite în cadrul unei strategii de investiţii şi care ar putea să aibă relevanţă şi valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiţii în numele clienţilor taxaţi pentru respectiva cercetare.
(10)O firmă de investiţii care le furnizează clienţilor servicii de investiţii se asigură că nu remunerează şi nu evaluează performanţa personalului său într-un mod incompatibil cu obligaţia sa de a acţiona în interesul clienţilor săi. În special, firma nu ar trebui să ia niciun fel de măsuri care, prin intermediul remunerării sau al obiectivelor în materie de vânzări sau prin alte mijloace, să stimuleze personalul să recomande un anumit instrument financiar unui client de retail atunci când firma de investiţii ar putea oferi un alt instrument financiar care ar răspunde mai bine nevoilor clientului respectiv.
(11)În cazul în care un serviciu de investiţii este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs, ca parte a unui pachet sau pentru a condiţiona o înţelegere sau un pachet, firma de investiţii informează clientul cu privire la posibilitatea de a achiziţiona componentele pachetului în mod separat, furnizându-i o evidenţă separată a costurilor şi cheltuielilor aferente fiecărei componente.
În cazul în care există probabilitatea ca riscurile aferente unei astfel de înţelegeri sau unui astfel de pachet oferit unui client de retail să difere de riscurile asociate componentelor luate separat, firma de investiţii furnizează o descriere adecvată a diferitelor componente ale înţelegerii sau ale pachetului şi prezintă modalitatea în care riscurile se modifică prin interacţiunea sa.
În cooperare cu EBA şi cu EIOPA, ESMA elaborează, până la 3 ianuarie 2016, orientări pentru evaluarea şi supravegherea practicilor de vânzare încrucişată, indicând în special situaţiile în care practicile de vânzare încrucişată nu sunt compatibile cu obligaţiile prevăzute la alineatul (1), şi actualizează periodic aceste orientări.
(12)În cazuri excepţionale, statele membre pot impune firmelor de investiţii cerinţe suplimentare faţă de dispoziţiile prevăzute la prezentul articol. Aceste cerinţe trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei respectivului stat membru.
Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice cerinţă pe care intenţionează să o impună în conformitate cu prezentul alineat, cu cel puţin două luni înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a respectivei cerinţe. Notificarea include o justificare a cerinţei respective. Niciuna dintre obligaţiile suplimentare impuse nu restricţionează sau afectează în vreun fel drepturile firmelor de investiţii prevăzute la articolele 34 şi 35 din prezenta directivă.
În termen de două luni de la notificarea menţionată la al doilea paragraf, Comisia îşi prezintă avizul cu privire la proporţionalitatea şi justificarea cerinţelor suplimentare.
Comisia comunică statelor membre şi publică pe site-ul său de internet cerinţele suplimentare impuse în temeiul prezentului alineat.
Statele membre pot reţine cerinţe suplimentare care au fost aduse la cunoştinţa Comisiei în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2006/73/CE înainte de 2 iulie 2014, cu condiţia respectării cerinţelor de la articolul menţionat.
(13)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 89, pentru a garanta că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute de prezentul articol atunci când furnizează servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv:
a)condiţiile pe care trebuie să le respecte informaţiile pentru a fi corecte, clare şi neînşelătoare;
b)detaliile referitoare la conţinutul şi formatul informaţiilor prezentate clienţilor în legătură cu clasificarea clienţilor, societăţile de investiţii şi serviciile acestora, instrumentele financiare, costurile şi cheltuielile;
c)criteriile pentru evaluarea unei game de instrumente financiare disponibile pe piaţă;
d)criteriile pentru evaluarea respectării de către firmele care beneficiază de stimulente a obligaţiei de a acţiona în mod onest, corect şi profesionist, în interesul suprem clientului.
La formularea cerinţelor de informare cu privire la instrumentele financiare menţionate la alineatul (4) litera (b), ar trebui incluse informaţii privind structura produsului, atunci când este cazul, ţinând seama de orice informaţii relevante standardizate conform dreptului Uniunii.
(14)Actele delegate menţionate la alineatul (13) iau în considerare:
a)natura serviciului sau a serviciilor propuse sau furnizate clientului sau clientului potenţial, ţinând seama de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
b)natura şi gama produselor propuse sau avute în vedere, inclusiv diversele tipuri de instrumente financiare;
c)tipul clienţilor sau al clienţilor potenţiali, şi anume dacă aceştia sunt clienţi de retail sau clienţi profesionali sau, în cazul alineatelor (4) şi (5), clasificarea acestora drept contrapărţi eligibile.