Capitolul ii - Condiţii de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii - Directiva 2014/65/UE/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Martie 2024
CAPITOLUL II:Condiţii de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii
Art. 21: Analiza regulată a respectării condiţiilor autorizării iniţiale
(1)Statele membre impun oricărei firme de investiţii autorizate pe teritoriul lor să se conformeze în permanenţă condiţiilor autorizării iniţiale prevăzute la capitolul I.
(2)Statele membre impun autorităţilor competente să stabilească procedurile adecvate pentru a controla dacă firmele de investiţii îşi respectă obligaţia prevăzută la alineatul (1). Acestea impun firmelor de investiţii să semnaleze autorităţilor competente orice modificare importantă a condiţiilor autorizării iniţiale.
ESMA poate elabora orientări referitoare la procedurile de control menţionate în prezentul alineat.
Art. 22: Obligaţia generală de supraveghere continuă
Statele membre se asigură că autorităţile competente monitorizează activitatea firmelor de investiţii pentru a verifica respectarea condiţiilor de funcţionare prevăzute de prezenta directivă. Statele membre se asigură că sunt adoptate măsurile adecvate pentru a permite autorităţilor competente să obţină informaţiile necesare pentru a verifica respectarea acestor obligaţii de către firmele de investiţii.
Statele membre se asigură că autorităţile competente, în cazul în care sunt responsabile cu autorizarea şi supravegherea activităţilor unui mecanism de publicare aprobat (APA), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 34 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 cu o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, sau ale unui mecanism de raportare aprobat (ARM), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 36 din regulamentul menţionat cu o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, monitorizează activităţile APA sau ARM respectiv pentru a evalua respectarea condiţiilor de funcţionare prevăzute în regulamentul menţionat. Statele membre se asigură că sunt adoptate măsurile adecvate pentru a permite autorităţilor competente să obţină informaţiile necesare pentru a verifica respectarea acestor obligaţii de către APA sau ARM.
Art. 23: Conflicte de interese
(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru a detecta şi pentru a preveni conflictele de interese care apar între ele, inclusiv între directorii, salariaţii sau agenţii lor delegaţi, sau orice persoană direct sau indirect legată de ele printr-o relaţie de control şi clienţii lor sau între doi clienţi cu ocazia furnizării oricărui serviciu de investiţii şi a oricărui serviciu auxiliar sau a unei combinaţii a acestor servicii, inclusiv pe cele cauzate de primirea de stimulente de la terţi sau de remunerarea proprie a firmei de investiţii şi de alte structuri de stimulente.
(2)În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de o firmă de investiţii în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) pentru a preveni ca conflictele de interese să afecteze negativ interesele clientului nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, firma de investiţii îşi informează în mod clar clienţii, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi/sau sursele conflictelor de interese şi cu măsurile luate în scopul diminuării riscurilor respective.
(3)Informarea menţionată la alineatul (2):
a)este efectuată pe un suport durabil; şi
b)include suficiente detalii, ţinând seama de natura clientului, pentru a-i permite acestuia din urmă să ia o decizie documentată cu privire la serviciul în contextul căruia apare conflictul de interese.
(4)Comisia are competenţa să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 în vederea:
a)definirii măsurilor pe care firmele de investiţii le pot adopta în mod rezonabil pentru a detecta, a preveni, a gestiona şi a face cunoscute conflictele de interese care apar cu ocazia furnizării de servicii de investiţii şi de servicii auxiliare sau a unei combinaţii între aceste servicii;
b)definirii criteriilor pertinente pentru a stabili tipurile de conflicte de interese a căror existenţă poate aduce atingere intereselor clienţilor sau ale clienţilor potenţiali ai firmei de investiţii.
Art. 24: Principii generale şi informaţii care trebuie furnizate clienţilor
(1)Statele membre impun ca, în cazul în care furnizează clienţilor servicii de investiţii sau, după caz, servicii auxiliare, firmele de investiţii să acţioneze într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor respectivi şi să respecte în special principiile enunţate în prezentul articol şi în articolul 25.
(2)Firmele de investiţii care produc instrumente financiare pentru a le vinde clienţilor se asigură că respectivele instrumente financiare sunt concepute pentru a răspunde nevoilor unei pieţe-ţintă identificate de clienţi finali din cadrul categoriei relevante de clienţi, că strategia de distribuţie a instrumentelor financiare este compatibilă cu piaţa-ţintă identificată şi că firma de investiţii adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentul financiar este distribuit pe piaţa-ţintă identificată.
Firma de investiţii înţelege instrumentele financiare pe care le oferă sau le recomandă, evaluează compatibilitatea instrumentelor financiare în raport cu nevoile clienţilor cărora le oferă servicii de investiţii, ţinând seama, de asemenea, de piaţa-ţintă identificată de clienţi finali menţionată la articolul 16 alineatul (3) şi se asigură că instrumentele financiare sunt oferite sau recomandate numai atunci când acest lucru este în interesul clientului.
(3)Toate informaţiile, inclusiv publicitare, adresate de firma de investiţii clienţilor sau clienţilor potenţiali sunt corecte, clare şi neînşelătoare. Informaţiile publicitare sunt clar identificabile ca atare.
(4)Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt furnizate, în timp util, informaţii adecvate privind firma de investiţii şi serviciile sale, instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, locurile de executare, precum şi toate costurile şi cheltuielile aferente. Informaţiile respective includ următoarele:
a)în cazul în care se oferă consultanţă de investiţii, firma de investiţii trebuie să informeze clientul, cu suficient timp înainte de a furniza consultanţa de investiţii, cu privire la următoarele aspecte:
(i)dacă consultanţa este sau nu este furnizată în mod independent;
(ii)dacă consultanţa se bazează pe o analiză largă sau pe o analiză mai restrânsă a diferitelor tipuri de instrumente financiare şi, în special, dacă gama acestora este limitată la instrumentele financiare emise sau furnizate de entităţile care au cu firma de investiţii legături strânse sau orice alte relaţii juridice şi economice, cum ar fi relaţiile contractuale, suficient de strânse încât să poată afecta independenţa consultanţei oferite;
(iii)dacă firma de investiţii îi va oferi clientului o evaluare periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare recomandate clientului respectiv;
b)informaţii privind instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse trebuie să includă orientări şi avertizări adecvate privind riscurile inerente investiţiei în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiţii şi să arate dacă instrumentul financiar este destinat clienţilor de retail sau clienţilor profesionali, ţinând seama de piaţa-ţintă identificată în conformitate cu alineatul (2);
c)informaţiile privind toate costurile şi cheltuielile aferente trebuie să includă informaţii referitoare atât la serviciile de investiţii, cât şi la serviciile auxiliare, inclusiv costurile consultanţei, dacă este cazul, costurile instrumentului financiar recomandat sau vândut clientului şi modalităţile de plată de care dispune clientul, menţionând, de asemenea, orice plăţi efectuate de terţi.
Informaţiile despre toate costurile şi cheltuielile, inclusiv despre costurile şi cheltuielile aferente serviciului de investiţii şi instrumentului financiar, care nu sunt generate de apariţia riscului de pe piaţa activului suport, sunt agregate pentru a permite clientului să înţeleagă costul global, precum şi efectul cumulativ al randamentului investiţiei şi se furnizează clientului, la cererea acestuia, o defalcare detaliată pe componente. După caz, aceste informaţii sunt furnizate clientului în mod regulat, cel puţin anual, pe durata investiţiei.
În cazul în care contractul de cumpărare sau de vânzare a unui instrument financiar este încheiat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a informaţiilor privind costurile şi cheltuielile, firma de investiţii poate furniza informaţiile privind costurile şi cheltuielile fie în format electronic, fie pe hârtie, dacă un client de retail solicită acest lucru, fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele două condiţii:
(i)clientul a fost de acord să primească informaţiile fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei;
(ii)firma de investiţii i-a oferit clientului opţiunea de a amâna încheierea tranzacţiei până când clientul va primi informaţiile.
În plus faţă de cerinţele de la al treilea paragraf, firma de investiţii are obligaţia de a oferi clientului opţiunea de a primi prin telefon informaţiile privind costurile şi cheltuielile înainte de încheierea tranzacţiei.
(5)Informaţiile menţionate la alineatele (4) şi (9) se furnizează într-o formă comprehensibilă, astfel încât clienţii sau clienţii potenţiali să poată înţelege natura serviciului de investiţii sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum şi riscurile aferente acestora şi, prin urmare, să poată lua decizii în materie de investiţii în cunoştinţă de cauză. Statele membre pot permite ca aceste informaţii să fie furnizate într-o formă standardizată.
(51)Firmele de investiţii furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali, în format electronic, toate informaţiile cerute a fi transmise de prezenta directivă, cu excepţia cazului în care clientul sau clientul potenţial este un client de retail sau un client de retail potenţial care a solicitat să primească informaţiile pe suport de hârtie, caz în care informaţiile respective se furnizează pe suport de hârtie, în mod gratuit.
Firmele de investiţii informează clienţii de retail sau clienţii de retail potenţiali că au opţiunea de a primi informaţiile pe suport de hârtie.
Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi care primesc pe suport de hârtie informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă că vor primi aceste informaţii în format electronic cu cel puţin opt săptămâni înainte de a trimite informaţiile respective în format electronic. Firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informaţii pe suport de hârtie, fie să opteze pentru primirea informaţiilor în format electronic. De asemenea, firmele de investiţii informează clienţii de retail existenţi că, în cazul în care aceştia nu solicită continuarea furnizării informaţiilor pe suport de hârtie în termenul de opt săptămâni, informaţiile le vor fi trimise automat în format electronic. Clienţii de retail existenţi care primesc deja în format electronic informaţiile a căror comunicare este impusă de prezenta directivă nu trebuie să fie informaţi.
(6)În cazul în care un serviciu de investiţii este propus în cadrul unui produs financiar care face deja obiectul altor dispoziţii de drept al Uniunii privind instituţiile de credit şi creditele de consum în privinţa cerinţelor în materie de informaţii, serviciul respectiv nu este supus şi obligaţiilor prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5).
(7)În cazul în care o firmă de investiţii îşi informează clientul cu privire la faptul că serviciul de consultanţă de investiţii este furnizat în mod independent, respectiva firmă de investiţii:
a)face o analiză a unei game suficient de mari de instrumente financiare disponibile pe piaţă, care trebuie să fie suficient de diversificată din punctul de vedere al tipului şi al emitenţilor sau al furnizorilor de produse pentru a garanta că obiectivele de investiţii ale clientului pot fi atinse în mod obiectiv şi nu trebuie să se limiteze la acele instrumente financiare emise sau furnizate de:
(i)firma de investiţii însăşi sau de entităţi care au legături strânse cu firma de investiţii; sau
(ii)alte entităţi cu care firma de investiţii are legături de natură juridică şi economică, cum ar fi relaţii contractuale, suficient de strânse încât să poată afecta independenţa consultanţei oferite;
b)nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului trebuie comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentei litere.
(8)Atunci când furnizează un serviciu de administrare de portofoliu, o firmă de investiţii nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea datoriei firmei de investiţii de a acţiona în interesul clientului sunt comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa prezentului alineat.
(9)Statele membre se asigură că se consideră că firmele de investiţii nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la articolul 23 sau la alineatul (1) din prezentul articol în cazul în care acestea plătesc sau percep orice taxă sau comision ori oferă sau beneficiază de orice fel de beneficii nemonetare în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către sau de la orice persoană cu excepţia clientului sau a unei persoane care acţionează în numele clientului, în alte cazuri decât atunci când plata sau beneficiul:
a)are scopul de a îmbunătăţi calitatea serviciului în cauză destinat clientului; şi
b)nu afectează obligaţia firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi.
Existenţa, natura şi cuantumul plăţii sau beneficiului menţionate la primul paragraf sau, atunci când cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a cuantumului respectiv, trebuie să fie comunicate cu exactitate clientului, în mod complet, fiabil şi inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar în cauză. După caz, firma de investiţii informează, de asemenea, clientul despre mecanismele pentru transferarea către client a taxelor, comisioanelor şi beneficiilor monetare sau nemonetare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar.
Plăţile sau beneficiile care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiţii, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare şi de schimb valutar, impozitele reglementate şi onorariile juridice, şi care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligaţiile firmei de investiţii de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi nu intră sub incidenţa cerinţelor de la primul paragraf.
(91)Statele membre se asigură că furnizarea de servicii de cercetare de către terţi unor firme de investiţii care oferă clienţilor servicii de administrare a portofoliului sau alte servicii de investiţii sau auxiliare este considerată ca o îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) dacă:
a)înainte de furnizarea serviciilor de executare sau de cercetare a fost încheiat un acord între firma de investiţii şi furnizorul de servicii de cercetare care prevede ce parte din taxele combinate sau plăţile comune pentru servicii de executare sau de cercetare poate fi atribuită cercetării;
b)firma de investiţii îşi informează clienţii cu privire la plăţile comune pentru serviciile de executare şi de cercetare efectuate în contul furnizorilor terţi de cercetare; şi
c)cercetarea căreia îi corespund taxele combinate sau plăţile comune priveşte emitenţii a căror capitalizare bursieră pentru perioada de 36 de luni anterioară furnizării cercetării nu a depăşit 1 miliard EUR, exprimată prin cotaţiile de sfârşit de an, pentru anii în care sunt sau au fost cotate, sau prin capitalul propriu aferent exerciţiilor financiare în care nu sunt sau nu au fost cotate.
În sensul prezentului articol, cercetarea trebuie înţeleasă ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active ori la emitenţii sau potenţialii emitenţi de instrumente financiare ori ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piaţă, contribuind la formarea unor opinii despre instrumentele financiare, activele sau emitenţii din respectivul sector sau piaţa respectivă.
Cercetarea include, de asemenea, materiale sau servicii prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiţii şi se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau preţurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă o analiză şi informaţii originale şi se ajunge la concluzii bazate pe informaţii noi sau existente care ar putea fi folosite în cadrul unei strategii de investiţii şi care ar putea să aibă relevanţă şi valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiţii în numele clienţilor taxaţi pentru respectiva cercetare.
(10)O firmă de investiţii care le furnizează clienţilor servicii de investiţii se asigură că nu remunerează şi nu evaluează performanţa personalului său într-un mod incompatibil cu obligaţia sa de a acţiona în interesul clienţilor săi. În special, firma nu ar trebui să ia niciun fel de măsuri care, prin intermediul remunerării sau al obiectivelor în materie de vânzări sau prin alte mijloace, să stimuleze personalul să recomande un anumit instrument financiar unui client de retail atunci când firma de investiţii ar putea oferi un alt instrument financiar care ar răspunde mai bine nevoilor clientului respectiv.
(11)În cazul în care un serviciu de investiţii este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs, ca parte a unui pachet sau pentru a condiţiona o înţelegere sau un pachet, firma de investiţii informează clientul cu privire la posibilitatea de a achiziţiona componentele pachetului în mod separat, furnizându-i o evidenţă separată a costurilor şi cheltuielilor aferente fiecărei componente.
În cazul în care există probabilitatea ca riscurile aferente unei astfel de înţelegeri sau unui astfel de pachet oferit unui client de retail să difere de riscurile asociate componentelor luate separat, firma de investiţii furnizează o descriere adecvată a diferitelor componente ale înţelegerii sau ale pachetului şi prezintă modalitatea în care riscurile se modifică prin interacţiunea sa.
În cooperare cu EBA şi cu EIOPA, ESMA elaborează, până la 3 ianuarie 2016, orientări pentru evaluarea şi supravegherea practicilor de vânzare încrucişată, indicând în special situaţiile în care practicile de vânzare încrucişată nu sunt compatibile cu obligaţiile prevăzute la alineatul (1), şi actualizează periodic aceste orientări.
(12)În cazuri excepţionale, statele membre pot impune firmelor de investiţii cerinţe suplimentare faţă de dispoziţiile prevăzute la prezentul articol. Aceste cerinţe trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei respectivului stat membru.
Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice cerinţă pe care intenţionează să o impună în conformitate cu prezentul alineat, cu cel puţin două luni înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a respectivei cerinţe. Notificarea include o justificare a cerinţei respective. Niciuna dintre obligaţiile suplimentare impuse nu restricţionează sau afectează în vreun fel drepturile firmelor de investiţii prevăzute la articolele 34 şi 35 din prezenta directivă.
În termen de două luni de la notificarea menţionată la al doilea paragraf, Comisia îşi prezintă avizul cu privire la proporţionalitatea şi justificarea cerinţelor suplimentare.
Comisia comunică statelor membre şi publică pe site-ul său de internet cerinţele suplimentare impuse în temeiul prezentului alineat.
Statele membre pot reţine cerinţe suplimentare care au fost aduse la cunoştinţa Comisiei în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2006/73/CE înainte de 2 iulie 2014, cu condiţia respectării cerinţelor de la articolul menţionat.
(13)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 89, pentru a garanta că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute de prezentul articol atunci când furnizează servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv:
a)condiţiile pe care trebuie să le respecte informaţiile pentru a fi corecte, clare şi neînşelătoare;
b)detaliile referitoare la conţinutul şi formatul informaţiilor prezentate clienţilor în legătură cu clasificarea clienţilor, societăţile de investiţii şi serviciile acestora, instrumentele financiare, costurile şi cheltuielile;
c)criteriile pentru evaluarea unei game de instrumente financiare disponibile pe piaţă;
d)criteriile pentru evaluarea respectării de către firmele care beneficiază de stimulente a obligaţiei de a acţiona în mod onest, corect şi profesionist, în interesul suprem clientului.
La formularea cerinţelor de informare cu privire la instrumentele financiare menţionate la alineatul (4) litera (b), ar trebui incluse informaţii privind structura produsului, atunci când este cazul, ţinând seama de orice informaţii relevante standardizate conform dreptului Uniunii.
(14)Actele delegate menţionate la alineatul (13) iau în considerare:
a)natura serviciului sau a serviciilor propuse sau furnizate clientului sau clientului potenţial, ţinând seama de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
b)natura şi gama produselor propuse sau avute în vedere, inclusiv diversele tipuri de instrumente financiare;
c)tipul clienţilor sau al clienţilor potenţiali, şi anume dacă aceştia sunt clienţi de retail sau clienţi profesionali sau, în cazul alineatelor (4) şi (5), clasificarea acestora drept contrapărţi eligibile.
Art. 25: Evaluarea caracterului adecvat al clienţilor şi raportarea către clienţi
(1)Statele membre impun firmelor de investiţii să garanteze şi să demonstreze autorităţilor competente, la cerere, că persoanele fizice care furnizează clienţilor consultanţă de investiţii sau informaţii privind instrumente financiare, servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele firmei de investiţii au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în conformitate cu articolul 24 şi cu prezentul articol. Statele membre publică criteriile utilizate pentru evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor respective.
(2)În cazul în care furnizează servicii de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofoliu, firma de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale potenţialului client în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară, inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi, toleranţa sa la risc şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi sunt potrivite şi, în special, care corespund toleranţei sale la risc şi capacităţii sale de a suporta pierderi.
Statele membre se asigură că, în cazul în care o firmă de investiţii furnizează consultanţă de investiţii prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.
Atunci când oferă fie servicii de consultanţă de investiţii, fie servicii de administrare a portofoliului care implică realocarea instrumentelor financiare, firmele de investiţii obţin informaţiile necesare despre investiţia clientului şi analizează costurile şi beneficiile realocării instrumentelor financiare. Atunci când oferă servicii de consultanţă de investiţii, firmele de investiţii informează clientul dacă beneficiile realocării instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.
(3)În cazul în care firmele de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (2), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru ca firmele de investiţii să fie în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere îi este potrivit clientului. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), evaluarea analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.
În cazul în care firma de investiţii estimează, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu primul paragraf, că produsul sau serviciul nu este potrivit pentru client sau pentru potenţialul client, aceasta îl avertizează în legătură cu acest aspect. Respectivul avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
În cazul în care clienţii sau clienţii potenţiali nu furnizează informaţiile prevăzute la primul paragraf sau în care aceştia furnizează informaţii insuficiente privind cunoştinţele şi experienţa lor, firma de investiţii îi avertizează că nu este în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul avut în vedere le este potrivit. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
(4)Statele membre autorizează firmele de investiţii, atunci când acestea furnizează servicii de investiţii care constau exclusiv în executarea sau primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând acordarea de credite sau împrumuturi, astfel cum sunt menţionate în anexa 1 secţiunea B punctul 1, care nu cuprind limitele de creditare existente pentru împrumuturi, conturile curente şi facilităţile de descoperire de cont ale clienţilor, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (3), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)serviciile sunt legate de oricare dintre următoarele instrumente financiare:
(i)acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe sau în cadrul unui MTF, în cazul în care acestea sunt acţiuni la companii, cu excepţia acţiunilor la organisme de plasament colectiv de alt tip decât OPCVM şi a acţiunilor care încorporează un instrument derivat;
(ii)obligaţiuni sau alte forme de titluri de creanţă admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe sau în cadrul unui MTF, cu excepţia celor care încorporează un instrument derivat sau o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate;
(iii)instrumente ale pieţei monetare, cu excepţia celor care încorporează un instrument financiar derivat sau o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate;
(iv)acţiuni sau unităţi de fond ale unor OPCVM, cu excepţia OPCVM-urilor structurate menţionate la articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 583/2010;
(v)depozite structurate, cu excepţia celor care încorporează o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate sau a costurilor renunţării la produs înainte de scadenţă;
(vi)alte instrumente financiare care nu sunt complexe în sensul prezentului alineat.
În sensul prezentei litere, o piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care sunt respectate cerinţele şi procedura prevăzute la al treilea şi al patrulea paragraf.
La cererea autorităţii competente dintr-un stat membru, Comisia adoptă decizii de echivalare, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 89a alineatul (2), precizând dacă respectivul cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe garantează că o piaţă reglementată autorizată în respectiva ţară terţă respectă cerinţele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în sensul aplicării prezentei litere, echivalente cu cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în titlul III din prezenta directivă, în titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi în Directiva 2004/109/CE şi care fac obiectul unei supravegheri şi unei aplicări eficace în respectiva ţară terţă. Autoritatea competentă indică motivul pentru care consideră că acest cadru juridic şi de supraveghere al ţării terţe în cauză urmează să fie considerat echivalent şi furnizează informaţii relevante în acest sens.
Un astfel de cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe poate fi considerat echivalent dacă îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
(i)pieţele fac obiectul autorizării şi al unei supravegheri şi aplicări eficace şi permanente;
(ii)pieţele au reguli clare şi transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare, astfel încât acestea pot fi tranzacţionate într-un mod corect, ordonat şi eficient şi sunt negociabile în mod liber;
(iii)emitenţii de valori mobiliare fac obiectul cerinţelor de informare periodică şi permanentă care asigură un nivel înalt de protecţie a investitorilor; şi
(iv)transparenţa şi integritatea pieţei se garantează prin prevenirea abuzului de piaţă sub forma utilizării abuzive de informaţii confidenţiale şi a manipulării pieţei.
b)serviciul este furnizat la iniţiativa clientului sau a clientului potenţial;
c)clientul sau clientul potenţial a fost informat în mod clar că, la furnizarea acestui serviciu, firma de investiţii nu este obligată să evalueze dacă instrumentul financiar sau serviciul furnizat sau propus este potrivit şi că, prin urmare, el nu beneficiază de protecţia aferentă normelor respective de conduită. Un astfel de avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată;
d)firma de investiţii îşi respectă obligaţiile prevăzute la articolul 23.
(5)Firma de investiţii întocmeşte un dosar incluzând documentul sau documentele convenite între firma de investiţii şi client, în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi celelalte condiţii conform cărora firma de investiţii furnizează servicii clientului. Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.
(6)Firma de investiţii îi furnizează clientului, pe un suport durabil, rapoarte adecvate privind serviciile oferite. Aceste rapoarte includ comunicări periodice către clienţi, ţinând cont de tipul şi complexitatea instrumentelor financiare implicate şi de natura serviciului furnizat clienţilor şi includ, după caz, costurile aferente tranzacţiilor efectuate şi activităţilor derulate în numele clientului.
Atunci când furnizează consultanţă de investiţii, înainte de încheierea tranzacţiei, firma de investiţii îi furnizează clientului, pe un suport durabil, o declaraţie privind caracterul adecvat, precizând în ce constă consultanţa oferită şi modul în care aceasta corespunde preferinţelor, nevoilor şi altor caracteristici ale clientului de retail.
În cazul în care acordul de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a declaraţiei privind caracterul adecvat, firma de investiţii poate furniza declaraţia scrisă privind caracterul adecvat pe un suport durabil imediat după ce clientul îşi asumă obligaţii în temeiul unui acord, cu condiţia să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:
a)clientul a consimţit să primească declaraţia privind caracterul adecvat fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei; şi
b)firma de investiţii i-a oferit clientului opţiunea de a întârzia încheierea tranzacţiei până după primirea declaraţiei privind caracterul adecvat.
În cazul în care o firmă de investiţii furnizează servicii de administrare a portofoliului sau în cazul în care a informat clientul că va realiza o evaluare periodică a caracterului adecvat, raportul periodic va conţine o declaraţie actualizată cu privire la modul în care investiţia corespunde preferinţelor, obiectivelor şi altor caracteristici ale clientului de retail.
(7)Dacă un contract de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială, care face obiectul dispoziţiilor privind evaluarea bonităţii prevăzute de Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), prevede drept condiţie prealabilă furnizarea către respectivul client a unui serviciu de investiţii în legătură cu obligaţiuni ipotecare emise în mod specific pentru a asigura finanţarea contractului de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială şi existenţa unor termeni identici cu cei ai respectivului contract, pentru ca împrumutul să poată fi plătit, refinanţat sau răscumpărat, respectivul serviciu nu face obiectul obligaţiilor prevăzute la prezentul articol.
(1)Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care să garanteze că firmele de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol aplicabile furnizării de servicii de investiţii sau servicii auxiliare clienţilor, inclusiv informaţiile care trebuie obţinute atunci când evaluează caracterul corespunzător sau adecvat al serviciilor şi al instrumentelor financiare pentru clienţii lor, criteriile de evaluare a instrumentelor financiare care nu sunt complexe în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (vi) din prezentul articol, precum şi conţinutul şi formatul înregistrărilor şi acordurilor privind furnizarea de servicii către clienţi şi ale rapoartelor periodice referitoare la serviciile furnizate adresate clienţilor. Aceste acte delegate ţin cont de următoarele:
a)natura serviciului sau a serviciilor propus(e) sau furnizat(e) clientului sau clientului potenţial, în funcţie de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
b)natura produselor propuse sau avute în vedere, inclusiv diversele tipuri de instrumente financiare;
c)tipul clienţilor sau al clienţilor potenţiali, şi anume dacă aceştia sunt clienţi de retail sau clienţi profesionali sau, în cazul alineatului (6), clasificarea acestora drept contrapărţi eligibile.
(9)ESMA adoptă până la 3 ianuarie 2016 orientări privind criteriile de evaluare a cunoştinţelor şi a competenţelor necesare în conformitate cu alineatul (1).
(10)ESMA elaborează până la 3 ianuarie 2016 şi actualizează periodic orientări pentru evaluarea:
a)instrumentelor financiare care încorporează o structură ce face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate, în conformitate cu alineatul (4) litera (a) punctele (ii) şi (iii);
b)depozitelor structurate care încorporează o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate sau a costurilor renunţării la produs înainte de scadenţă, în conformitate cu alineatul (4) litera (a) punctul (v).
(11)ESMA poate elabora orientări pentru evaluarea instrumentelor financiare clasificate ca nefiind complexe în sensul articolului 4 litera (a) punctul (vi), ţinând seama de actele delegate adoptate conform alineatului (8) şi poate actualiza periodic aceste orientări.
Art. 26: Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte firme de investiţii
Statele membre permit unei firme de investiţii care primeşte, prin intermediul altei firme de investiţii, instrucţiunea de a furniza servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele unui client, să se bazeze pe informaţiile referitoare la acest client comunicate de această din urmă firmă de investiţii. Firma de investiţii care a transmis instrucţiunea rămâne răspunzătoare de caracterul exhaustiv şi exact al informaţiilor transmise.
Firma de investiţii care primeşte în acest mod instrucţiunea de a furniza servicii în numele unui client se poate baza, de asemenea, pe orice recomandare aferentă serviciului sau tranzacţiei în cauză oferită clientului de o altă firmă de investiţii. Firma de investiţii care a transmis instrucţiunea rămâne răspunzătoare de caracterul adecvat al recomandărilor sau sfaturilor furnizate clientului respectiv.
Firma de investiţii care primeşte instrucţiunea sau ordinul unui client prin intermediul altei firme de investiţii rămâne răspunzătoare de prestarea serviciului sau de executarea tranzacţiei în cauză, pe baza informaţiilor sau recomandărilor menţionate anterior, în conformitate cu dispoziţiile pertinente din prezentul titlu.
Art. 27: Obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client
(1)Statele membre solicită firmelor de investiţii să ia măsuri suficiente pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii lor ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, atunci când există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, firma de investiţii execută ordinul respectând această instrucţiune.
Atunci când o firmă de investiţii execută un ordin în numele unui client de retail, cel mai bun rezultat posibil se stabileşte în funcţie de preţul total, care reprezintă preţul instrumentului financiar şi costurile asociate executării, care includ, la rândul lor, toate cheltuielile suportate de client legate direct de executarea ordinului, inclusiv taxele locului de tranzacţionare, comisioanele de compensare şi de decontare şi alte cheltuieli achitate terţilor implicaţi în executarea ordinului.
În scopul asigurării celui mai bun rezultat în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care există cel puţin două locuri de tranzacţionare concurente pentru executarea unui ordin pentru un instrument financiar şi pentru a putea evalua şi compara rezultatele care ar putea fi realizate pentru client în urma executării ordinului respectiv în fiecare din locurile de tranzacţionare eligibile indicate în politica firmei de investiţii de executare a ordinelor, evaluarea ia în considerare comisioanele şi costurile firmei de investiţii percepute pentru executarea ordinului în fiecare dintre locurile eligibile de tranzacţionare.
(2)[textul din Art. 27, alin. (2) din titlul II, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 28-mar-2024 de Art. 1, punctul 4. din Directiva 790/28-feb-2024]
(3)În cazul instrumentelor financiare care fac obiectul obligaţiilor de tranzacţionare prevăzute la articolele 23 şi 28 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, statele membre impun obligaţia ca, în urma executării unei tranzacţii în numele unui client, firma de investiţii să informeze clientul cu privire la locul în care a fost executat ordinul.
(4)Statele membre impun firmelor de investiţii să instituie şi să aplice dispoziţii eficiente pentru a respecta alineatul (1). Statele membre impun firmelor de investiţii în special să instituie şi să aplice o politică de executare a ordinelor care să le permită să obţină, pentru ordinele clienţilor lor, cel mai bun rezultat posibil în conformitate cu alineatul (1).
(5)Politica de executare a ordinelor include, în ceea ce priveşte fiecare categorie de instrumente financiare, informaţii privind diferitele locuri de executare în care firma de investiţii execută ordinele clienţilor lor şi factorii care influenţează alegerea locului de executare. Aceasta include cel puţin locurile de executare care permit firmei de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil în executarea ordinelor clienţilor.
Statele membre impun firmelor de investiţii să furnizeze clienţilor lor informaţii adecvate privind politica lor de executare a ordinelor. Informaţiile respective conţin explicaţii clare şi suficient de detaliate, astfel încât acestea să poată fi înţelese cu uşurinţă de către clienţi, cu privire la modul în care firmele de investiţii vor executa ordinele clienţilor. Statele membre impun firmelor de investiţii să obţină consimţământul prealabil al clienţilor lor privind politica de executare a ordinelor.
Statele membre impun ca, în cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării ordinelor clienţilor în afara unui loc de tranzacţionare, firma de investiţii să îşi informeze în mod special clienţii în legătură cu această posibilitate. Statele membre impun firmelor de investiţii să obţină consimţământul prealabil expres al clienţilor lor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unui loc de tranzacţionare. Firmele de investiţii pot obţine acest consimţământ fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.
(6)
[textul din Art. 27, alin. (6) din titlul II, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 28-mar-2024 de Art. 1, punctul 4., alin. (B) din Directiva 790/28-feb-2024]
(7)Statele membre impun firmelor de investiţii care execută ordine ale clienţilor să monitorizeze eficacitatea dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor şi a politicii lor în acest domeniu, pentru a identifica lacunele şi a le remedia, dacă este cazul. În special, statele membre impun unor astfel de firme de investiţii obligaţia de a analiza în mod regulat dacă locurile de executare prevăzute de politica lor de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor lor în materie de executare. Statele membre impun firmelor de investiţii să semnaleze clienţilor cu care întreţin relaţii la momentul respectiv orice modificare importantă a dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.
(8)Statele membre impun firmelor de investiţii obligativitatea de a putea demonstra clienţilor lor, la cererea acestora, că le-au executat ordinele în conformitate cu politica de executare a firmei şi de a demonstra autorităţii competente, la cererea acesteia, că au respectat prezentul articol.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 privind:
a)criteriile care permit a stabili importanţa relativă a diferiţilor factori care, în conformitate cu alineatul (1), pot fi luaţi în considerare la determinarea celui mai bun rezultat posibil ţinând seama de volumul şi de natura ordinului, precum şi de tipul clientului (client de retail sau profesional);
b)factorii care pot fi luaţi în considerare de o firmă de investiţii atunci când aceasta îşi revizuieşte dispoziţiile în materie de executare şi condiţiile în care poate fi oportună modificarea acestor dispoziţii. Este vorba, în special, de factorii pe baza cărora se pot stabili locurile de executare care permit firmelor de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil în executarea ordinelor clienţilor;
c)natura şi amploarea informaţiilor care trebuie furnizate clienţilor în ceea ce priveşte politicile lor de executare, în conformitate cu alineatul (5).
(10)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea politicii de executare a ordinelor şi la evaluarea eficacităţii acesteia, în conformitate cu alineatele (5) şi (7), ţinând seama de faptul dacă ordinele sunt executate în numele clienţilor cu amănuntul sau al clienţilor profesionişti.
Printre respectivele criterii se află cel puţin următoarele:
a)factorii care determină alegerea locurilor de executare incluse în politica de executare a ordinelor;
b)frecvenţa evaluării şi a actualizării politicii de executare a ordinelor;
c)modul în care se identifică categoriile de instrumente financiare menţionate la alineatul (5).
ESMA înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 decembrie 2024.
Comisiei îi este delegată competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 28: Norme de prelucrare a ordinelor clienţilor
(1)Statele membre impun firmelor de investiţii autorizate pentru executarea ordinelor în numele clienţilor să aplice proceduri şi dispoziţii care să garanteze executarea promptă, echitabilă şi rapidă a acestor ordine în raport cu alte ordine ale clienţilor sau cu interesele de tranzacţionare ale firmei de investiţii.
Respectivele proceduri sau dispoziţii prevăd executarea ordinelor clienţilor, altfel comparabile, în funcţie de data primirii lor de către firma de investiţii.
(2)Statele membre impun ca, în cazul unui ordin limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare care nu este executat imediat în condiţiile predominante de pe piaţă, firmele de investiţii să adopte, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată sub o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă. Statele membre pot decide că firmele de investiţii respectă această obligaţie atunci când transferă ordinul limită al unui client unui loc de tranzacţionare. Statele membre abilitează autorităţile competente să acorde derogări de la această obligaţie în cazul ordinelor limită cu un volum mare în comparaţie cu volumele existente în mod uzual pe piaţă, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a defini:
a)condiţiile şi natura procedurilor şi dispoziţiilor care conduc la executarea promptă, echitabilă şi rapidă a ordinelor clienţilor, precum şi situaţiile în care sau tipurile de tranzacţii pentru care firmele de investiţii pot renunţa, cu motive rezonabile, la o executare promptă pentru a obţine condiţii mai favorabile pentru clienţii lor;
b)diferitele metode prin care se poate considera că firmele de investiţii şi-au îndeplinit obligaţia de a dezvălui pieţei detaliile ordinelor limită neexecutabile imediat.
Art. 29: Obligaţii ce le revin firmelor de investiţii care apelează la agenţi delegaţi
(1)Statele membre autorizează firmele de investiţii să apeleze la agenţi delegaţi pentru a-şi promova serviciile, a atrage clienţi sau clienţi potenţiali, a primi ordinele acestora şi a le transmite, a plasa instrumente financiare, precum şi a furniza servicii de consultanţă privind aceste instrumente financiare şi serviciile pe care le propun.
(2)Statele membre impun ca, în cazul în care o firmă de investiţii decide să apeleze la un agent delegat, aceasta să îşi asume responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acest agent delegat atunci când acţionează în contul firmei de investiţii. În plus, statele membre impun ca firma de investiţii să se asigure că agentul delegat respectiv dezvăluie calitatea în care acţionează şi firma de investiţii pe care o reprezintă atunci când contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta.
În conformitate cu articolul 16 alineatele (6), (8) şi (9), statele membre pot autoriza agenţii delegaţi înregistraţi pe teritoriul lor să deţină fonduri şi/sau instrumente financiare ale clienţilor în contul şi sub întreaga responsabilitate a firmei de investiţii pentru care acţionează pe teritoriul lor sau, în cazul unei operaţiuni transfrontaliere, pe teritoriul unui stat membru care autorizează un agent delegat să deţină fonduri ale clienţilor.
Statele membre impun firmelor de investiţii să controleze activităţile agenţilor lor delegaţi astfel încât să garanteze că acestea continuă să se conformeze prezentei directive în cazul în care acţionează prin intermediul agenţilor delegaţi.
(3)Agenţii delegaţi sunt înregistraţi în registrul public din statul membru în care aceştia sunt stabiliţi. ESMA publică pe site-ul său internet trimiterile sau legăturile hipertext către toate registrele publice înfiinţate în temeiul prezentului articol de către statele membre care hotărăsc să permită firmelor de investiţii să apeleze la agenţi delegaţi.
Statele membre se asigură că pot fi înscrişi în registrul public doar agenţii delegaţi despre care s-a stabilit că se bucură de o reputaţie suficient de bună şi că deţin cunoştinţele şi competenţele generale, comerciale şi profesionale necesare pentru a furniza serviciul de investiţii sau serviciul auxiliar şi pentru a comunica precis oricărui client sau oricărui client potenţial toate informaţiile pertinente privind serviciul propus.
Statele membre pot decide că, sub rezerva unui control corespunzător, firmele de investiţii au posibilitatea de a verifica dacă agenţii delegaţi la care au apelat se bucură de o reputaţie suficient de bună şi au cunoştinţele şi competenţele menţionate la al doilea paragraf.
Registrul se actualizează periodic. Acesta este pus la dispoziţia publicului spre consultare.
(4)Statele membre impun firmelor de investiţii care apelează la agenţi delegaţi să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor delegaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive să aibă un impact negativ asupra activităţilor exercitate de agenţii delegaţi în numele firmei de investiţii.
Statele membre pot permite autorităţilor competente să colaboreze cu firmele de investiţii şi cu instituţiile de credit, asociaţiile lor şi alte entităţi pentru înregistrarea agenţilor delegaţi şi controlul respectării de către aceştia din urmă a cerinţelor prevăzute la alineatul (3). În special, agenţii delegaţi pot fi înregistraţi de o firmă de investiţii, o instituţie de credit, asociaţii ale acestora şi alte entităţi sub supravegherea autorităţii competente.
(5)Statele membre impun firmelor de investiţii să nu apeleze decât la agenţii delegaţi înscrişi în registrele publice prevăzute la alineatul (3).
(6)Statele membre pot adopta sau menţine dispoziţii mai stricte decât cele enunţate la prezentul articol sau pot să prevadă cerinţe suplimentare pentru agenţii delegaţi înregistraţi pe teritoriul lor.
Art. 29a: Servicii furnizate clienţilor profesionali
(1)Cerinţele prevăzute la articolul 24 alineatul (4) litera (c) nu se aplică altor servicii furnizate clienţilor profesionali în afara consultanţei de investiţii şi a administrării portofoliului.
(2)Cerinţele prevăzute la articolul 25 alineatul (2) al treilea paragraf şi la articolul 25 alineatul (6) nu se aplică serviciilor furnizate clienţilor profesionali, cu excepţia cazului în care clienţii respectivi informează firma de investiţii, fie în format electronic, fie pe suport de hârtie, că doresc să beneficieze de drepturile prevăzute în dispoziţiile respective.
(3)Statele membre se asigură că firmele de investiţii ţin evidenţa comunicărilor cu clienţii menţionate la alineatul (2).
Art. 30: Tranzacţii cu contrapărţi eligibile
(1)Statele membre se asigură că firmele de investiţii autorizate să execute ordine în numele clienţilor şi/sau să tranzacţioneze pe cont propriu şi/sau să primească şi să transmită ordine au posibilitatea de a antrena tranzacţii între contrapărţi eligibile sau de a încheia tranzacţii cu aceste contrapărţi fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 24, cu excepţia alineatului (5a), la articolul 25, la articolul 27 şi la articolul 28 alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii.
Statele membre se asigură că, în relaţia lor cu contrapărţile eligibile, firmele de investiţii acţionează în mod onest, echitabil şi profesionist şi comunică în manieră corectă, clară şi neînşelătoare, ţinând cont de natura contrapărţii eligibile şi a activităţilor desfăşurate de aceasta.
(2)Statele membre recunosc drept contrapărţi eligibile în sensul prezentului articol firmele de investiţii, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurări, OPCVM şi societăţile de administrare ale acestora, fondurile de pensii şi societăţile de administrare ale acestora, alte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al unui stat membru, guvernele naţionale şi serviciile lor, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice la nivel naţional, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale.
Clasificarea ca şi contraparte eligibilă în conformitate cu primul paragraf nu aduce atingere dreptului entităţilor în cauză să solicite, fie în mod general, fie pentru fiecare tranzacţie, să fie tratate ca şi clienţi ale căror relaţii de afaceri cu firma de investiţii intră sub incidenţa articolelor 24, 25, 27 şi 28.
(3)De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapărţi eligibile alte întreprinderi care îndeplinesc cerinţe proporţionate stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative. În cazul unei tranzacţii în care contrapartea potenţială este stabilită într-un alt stat membru, firma de investiţii ţine seama de statutul celeilalte întreprinderi, definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care aceasta este stabilită.
Statele membre veghează ca firma de investiţii care încheie tranzacţii în conformitate cu alineatul (1) cu astfel de întreprinderi să obţină de la contrapartea potenţială confirmarea expresă că acceptă să fie considerată ca şi contraparte eligibilă. Statele membre autorizează firma de investiţii să obţină această confirmare fie sub forma unui acord general, fie pentru fiecare tranzacţie în parte.
(4)Statele membre pot recunoaşte drept contrapărţi eligibile entităţile din ţări terţe echivalente categoriilor de entităţi menţionate la alineatul (2).
De asemenea, statele membre pot recunoaşte drept contrapărţi eligibile întreprinderi din ţări terţe precum cele prevăzute la alineatul (3), în aceleaşi condiţii şi sub rezerva aceloraşi cerinţe ca cele prevăzute la alineatul (3).
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a preciza:
a)procedurile care trebuie urmate pentru a solicita tratarea ca şi client în conformitate cu alineatul (2);
b)procedurile care trebuie urmate pentru a obţine confirmarea expresă a contrapărţilor potenţiale în conformitate cu alineatul (3);
c)cerinţele proporţionate stabilite în prealabil, inclusiv pragurile cantitative, care ar permite considerarea unei întreprinderi drept contraparte eligibilă în conformitate cu alineatul (3).
Art. 31: Monitorizarea respectării regulilor MTF-ului sau OTF-ului şi a altor obligaţii legale
(1)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să instituie şi să menţină dispoziţii şi proceduri eficiente, în ceea ce priveşte MTF-ul sau OTF-ul, pentru a monitoriza în mod regulat că membrii, participanţii sau utilizatorii săi le respectă regulile. Firmele de investiţii şi operatorii de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF monitorizează ordinele trimise, inclusiv anulările şi tranzacţiile efectuate de membrii, participanţii sau utilizatorii lor în cadrul sistemelor lor, pentru a identifica orice încălcare a regulilor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei, o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar şi pun la dispoziţie resursele necesare pentru a asigura eficacitatea acestei monitorizări.
Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să dispună de mecanisme prin care să se asigure că îndeplinesc standardele de calitate a datelor în temeiul articolului 22b din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
(2)Statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să informeze imediat autoritatea sa competentă cu privire la orice încălcare gravă a regulilor sale sau la orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau la orice conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau la perturbările sistemului în legătură cu un instrument financiar.
Autorităţile competente ale firmelor de investiţii şi ale operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF comunică ESMA şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre informaţiile menţionate la primul paragraf.
În ceea ce priveşte conduita care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014, o autoritate competentă trebuie să fie convinsă că un astfel de comportament se produce sau s-a produs înainte de a notifica autorităţile competente ale celorlalte state membre şi ESMA.
(3)De asemenea, statele membre impun firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF să transmită fără întârzieri nejustificate informaţiile menţionate la alineatul (2) autorităţii competente pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă şi să îi acorde acesteia tot ajutorul necesar pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele sale sau prin intermediul acestora.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a stabili situaţiile care impun necesitatea informării în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 32: Suspendarea şi retragerea instrumentelor financiare de la tranzacţionare în cadrul unui MTF sau al unui OTF
(1)Fără a aduce atingere dreptului autorităţii competente în temeiul articolului 69 alineatul (2) de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar care nu mai este conform cu normele MTF-ului sau ale OTF-ului, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.
(2)Statele membre impun ca o firmă de investiţii sau un operator de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF care suspendă sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar să suspende sau să retragă, de asemenea, instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini obiectivele suspendării sau retragerii instrumentului financiar suport. Firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează un MTF sau un OTF face publică decizia sa cu privire la suspendarea sau retragerea instrumentului financiar şi ale eventualelor instrumente financiare derivate şi comunică deciziile pertinente autorităţii competente.
Autoritatea competentă în a cărei jurisdicţie s-au iniţiat suspendarea sau retragerea impune ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi, care ţin de jurisdicţia sa şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C la prezenta directivă care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.
Autoritatea competentă face publică de îndată o astfel de decizie şi o comunică ESMA şi autorităţilor competente din celelalte state membre.
Autorităţile competente notificate din celelalte state membre impun ca pieţele reglementate, alte MTF-uri, alte OTF-uri şi operatori independenţi care ţin de jurisdicţia lor şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile articolelor 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.
Fiecare autoritate competentă notificată îşi comunică decizia ESMA şi altor autorităţi competente, incluzând o explicaţie în cazul în care iau decizia de a nu suspenda sau retrage de la tranzacţionare instrumentul financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, atunci când se ridică suspendarea de la tranzacţionare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta.
Procedura de notificare menţionată la prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazul în care decizia de a suspenda sau de a retrage de la tranzacţionare un instrument financiar sau instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 410 din anexa I secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta este luată de autoritatea competentă în temeiul articolului 69 alineatul (2) literele (m) şi (n).
Pentru a garanta aplicarea proporţională a obligaţiei de a suspenda sau retrage de la tranzacţionare aceste instrumente financiare derivate, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu cazurile în care legătura dintre instrumentele financiare derivate menţionate la punctele 4-10 din anexa I secţiunea C care sunt legate de un instrument financiar suspendat sau retras de la tranzacţionare sau care fac trimitere la acesta şi instrumentul financiar iniţial presupune ca instrumentul financiar derivat să fie de asemenea suspendat sau retras de la tranzacţionare, cu scopul de a realiza obiectivul suspendării sau al retragerii instrumentului financiar suport.
ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în scopul stabilirii formatului şi termenelor pentru comunicările şi publicările menţionate la alineatul (2).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 3 ianuarie 2016.
Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a enumera situaţiile în care interesele investitorilor sunt afectate în mod semnificativ şi funcţionarea ordonată a pieţei este compromisă, astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 33: Pieţe de creştere pentru IMM-uri
(1)Statele membre prevăd că operatorul unui MTF poate depune o cerere pe lângă autoritatea competentă din statul său membru de origine pentru a înregistra MTF-ul ca piaţă de creştere pentru IMM-uri.
(2)Statele membre prevăd că autoritatea competentă din statul membru de origine poate înregistra MTF-ul ca piaţă de creştere pentru IMM-uri dacă autoritatea competentă primeşte cererea menţionată la alineatul (1) şi se asigură că cerinţele de la alineatul (3) sunt îndeplinite în ceea ce priveşte MTF-ul.
(3)Statele membre garantează că MTF-urile fac obiectul unor reguli, sisteme şi proceduri eficace care asigură îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a)cel puţin 50 % dintre emitenţii ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacţionare în cadrul unui MTF sunt IMM-uri în momentul în care MTF-ul este înregistrat ca piaţă de creştere pentru IMM-uri şi, ulterior, în orice an calendaristic;
b)sunt stabilite criterii corespunzătoare pentru admiterea iniţială şi menţinerea instrumentelor financiare ale emitenţilor la tranzacţionare pe piaţă;
c)la admiterea iniţială la tranzacţionare pe piaţă a instrumentelor financiare există suficiente informaţii publicate care permit investitorilor să decidă în cunoştinţă de cauză dacă să investească sau nu în instrumentele financiare respective, fie sub forma unui document de admitere corespunzător, fie sub forma unui prospect în cazul în care sunt aplicabile cerinţele prevăzute de Directiva 2003/71/CE în ceea ce priveşte realizarea unei oferte publice în legătură cu admiterea iniţială la tranzacţionare a instrumentului financiar în cadrul MTF;
d)se realizează o raportare financiară corespunzătoare continuă, în mod periodic, fie de către un emitent pe piaţă, fie în numele acestuia, de exemplu prin rapoarte anuale auditate;
e)emitenţii pe piaţă astfel cum sunt definiţi la articolul 3 alineatul (1) punctul 21 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, persoanele care au responsabilităţi de conducere astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, precum şi persoanele asociate îndeaproape cu aceştia astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 respectă cerinţele care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014;
f)stocarea şi diseminarea către public a informaţiilor referitoare la emitenţii pe piaţă care fac obiectul unor reglementări;
g)există sisteme şi controale eficace în scopul prevenirii şi detectării abuzurilor pe piaţa respectivă, conform cerinţelor Regulamentului (UE) nr. 596/2014.
(4)Criteriile de la alineatul (3) nu aduc atingere respectării de către firma de investiţii sau de către operatorul de piaţă care exploatează MTF-ul a altor obligaţii care le revin în temeiul prezentei directive, pertinente pentru exploatarea MTF-urilor. De asemenea, acestea nu împiedică firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează MTF-ul să impună cerinţe suplimentare faţă de cele menţionate la alineatul respectiv.
(5)Statele membre prevăd că autoritatea competentă din statul membru de origine poate radia un MTF din lista pieţelor de creştere pentru IMM-uri în oricare dintre următoarele cazuri:
a)firma de investiţii sau operatorul de piaţă care exploatează piaţa solicită radierea sa din listă;
b)cerinţele de la alineatul (3) nu mai sunt îndeplinite în ceea ce priveşte MTF-ul.
(6)Statele membre impun ca, dacă o autoritate competentă din statul de origine înregistrează sau radiază un MTF ca piaţă de creştere pentru IMM-uri în temeiul prezentului articol, aceasta să notifice cât mai curând posibil ESMA cu privire la înregistrarea sau radierea respectivă. ESMA publică o listă a pieţelor de creştere pentru IMM-uri pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.
(7)Statele membre impun ca, în cazul în care un instrument financiar al unui emitent este admis la tranzacţionare pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri, instrumentul financiar respectiv să poată fi tranzacţionat şi pe altă piaţă de creştere pentru IMM-uri numai dacă emitentul a fost informat şi nu a prezentat obiecţii. Într-un asemenea caz, însă, emitentul nu este supus niciunei obligaţii legate de guvernanţa corporativă sau de informarea iniţială, periodică sau specifică în ceea ce priveşte cealaltă piaţă pentru IMM-uri.
(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89, pentru a detalia cerinţele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol. Măsurile ţin seama de necesitatea ca cerinţele să menţină un nivel ridicat de protecţie a investitorilor, pentru a promova încrederea investitorilor în pieţele respective, reducând în acelaşi timp la minimum sarcinile administrative pentru emitenţii pe piaţă şi de faptul că radierile nu intervin, iar înregistrările nu sunt refuzate, ca urmare a nerespectării temporare a condiţiilor prevăzute la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.
(9)Comisia înfiinţează un grup de experţi al părţilor interesate până la 1 iulie 2020 pentru a monitoriza funcţionarea şi succesul pieţelor de creştere pentru IMM-uri. Până la 1 iulie 2021, grupul de experţi al părţilor interesate publică un raport privind concluziile sale.