Regulamentul 627/15-mar-2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale

Acte UE

Jurnalul Oficial 131L

În vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

Dată act: 15-mar-2019

Emitent: Comisia Europeana

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (¹), în special articolul 18 alineatul (8),

(1)Regulamentul (UE) 2017/625 stabileşte norme privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate de către autorităţile competente din statele membre pentru a verifica conformitatea cu legislaţia Uniunii, printre altele în domeniul siguranţei alimentelor în toate stadiile producţiei, prelucrării şi distribuţiei. Acesta prevede, în special, controale oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman. De asemenea, acesta abrogă Regulamentul (CE) nr. 854/2004 (²) cu efect de la 14 decembrie 2019. Acest regulament stabileşte în prezent norme specifice pentru controalele oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, inclusiv cerinţe privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor.

(2)Normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să asigure continuarea cerinţelor de asigurare a verificării respectării de către operatorii din sectorul alimentar a normelor de manipulare în condiţii de siguranţă a produselor de origine animală, în special în conformitate cu:

(3)Modalităţile practice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală ar trebui luate în considerare atunci când este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute şi riscurilor pe care le pot prezenta produsele de origine animală, care să vizeze toate aspectele care sunt importante pentru protejarea sănătăţii umane şi, dacă este cazul, a sănătăţii animalelor şi a bunăstării animalelor. Acestea ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informaţii relevante disponibile şi pe dovezile ştiinţifice din avizele Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA).

(4)EFSA a adoptat, la 31 august 2011, un aviz ştiinţific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie luate în considerare atunci când se efectuează inspecţii ale cărnii (porcine) (²³). Recomandările prevăzute în avizul menţionat au fost luate în considerare în cadrul cerinţelor privind inspecţiile din sectorul cărnii de porc prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 854/2004 şi trebuie menţinute în cadrul cerinţelor stabilite în prezentul regulament.

(5)EFSA a adoptat, la 23 mai 2012, un aviz ştiinţific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie luate în considerare atunci când se efectuează inspecţii ale cărnii (de pasăre) (²⁴). Acest aviz identifică Campylobacter spp. şi Salmonella spp. ca fiind principalele pericole care trebuie vizate de inspecţiile cărnii de pasăre prin intermediul unui sistem integrat de asigurare a siguranţei alimentare care se poate realiza prin intermediul unor informaţii îmbunătăţite privind lanţul alimentar (FCI) şi al intervenţiilor bazate pe riscuri.

(6)EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz ştiinţific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie luate în considerare atunci când se efectuează inspecţii ale cărnii (bovine) (²⁵). Acest aviz identifică Salmonella spp. şi Escherichia coli (E. coli) patogenă verotoxigenă ca fiind pericolele cele mai relevante pentru inspecţiile cărnii provenind de la bovine. Acesta recomandă omiterea palpării şi a incizării în timpul inspecţiei post-mortem a animalelor supuse sacrificării normale, deoarece acest lucru poate reduce răspândirea şi contaminarea încrucişată cu riscuri biologice cu prioritate ridicată. Cu toate acestea, ar trebui să se menţină operaţiile de palpare şi incizare în timpul inspecţiei post-mortem, necesare pentru a examina apariţia tuberculozei şi a cisticercozei provocate de Taenia saginata (tenie).

(7)EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz ştiinţific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie luate în considerare atunci când se efectuează inspecţii ale cărnii de ovine şi caprine (²⁶). Acest aviz identifică bacteria E. coli patogenă verotoxigenă ca fiind pericolul cel mai relevant pentru inspecţiile cărnii de ovine şi caprine. De asemenea, acesta recomandă omiterea operaţiilor de palpare şi incizare, în măsura în care este posibil, din inspecţia post-mortem a ovinelor şi caprinelor supuse sacrificării normale. Cu toate acestea, ar trebui menţinute operaţiile de palpare şi incizare pentru supravegherea tuberculozei şi a fasciolozei la animalele mai mature din motive de supraveghere a sănătăţii animale şi umane.

(8)EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz ştiinţific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie luate în considerare atunci când se efectuează inspecţii ale cărnii (de solipede) (²⁷). Acest aviz recomandă numai utilizarea inspecţiei vizuale la solipede, care poate avea un efect favorabil semnificativ asupra stării microbiologice a cărnii provenind de la carcasele de solipede. Se consideră puţin probabil ca această inspecţie să afecteze supravegherea globală a bolilor animalelor.

(11)Aceste modalităţi practice ar trebui să se aplice controalelor oficiale asupra produselor de origine animală prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/625 şi în Regulamentul delegat (UE) 2019/624 al Comisiei (²⁸). Aceste modalităţi practice pentru efectuarea controalelor oficiale trebuie să fie uniforme şi să faciliteze aplicarea cerinţelor pentru un nivel minim de controale oficiale, ţinând seama de dimensiunea întreprinderilor mici, astfel cum se prevede la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2017/625, prin utilizarea unui prag într-un mod nediscriminatoriu.

(12)Având în vedere că structura abatoarelor şi a unităţilor de manipulare a vânatului diferă de la un stat membru la altul, un prag ar trebui să se bazeze pe numărul de animale sacrificate sau manipulate sau pe demonstrarea faptului că acesta reprezintă un procentaj limitat şi fix din carnea introdusă pe piaţă. Articolul 17 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 defineşte unităţile animal viu şi stabileşte rate de conversie pentru a exprima numărul de animale dintr-o anumită specie în aceste unităţi animal viu. Aceste dispoziţii ar trebui utilizate pentru stabilirea pragurilor şi armonizarea derogărilor de la anumite cerinţe în funcţie de mărimea unui abator în măsura în care este posibil.

(15)Inspecţiile ante-mortem şi post-mortem sunt esenţiale pentru verificarea conformităţii cu cerinţele privind sănătatea umană şi animală şi bunăstarea animalelor. Pentru a asigura cel puţin acelaşi nivel de protecţie a sănătăţii umane şi animale şi a bunăstării animalelor, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 854/2004, precum şi de comerţ echitabil pe o piaţă deschisă, este necesar să se stabilească cerinţe practice uniforme pentru aceste inspecţii, inclusiv cazurile în care controalele oficiale se efectuează sub responsabilitatea medicului veterinar oficial. În ceea ce priveşte controalele oficiale ale cărnii proaspete, aceste inspecţii ar trebui să fie completate de controale documentare corespunzătoare, controale privind eliminarea în siguranţă a materialelor cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, şi a altor subproduse de origine animală, precum şi de teste de laborator, după caz.

(18)Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei (²⁹) prevede, printre altele, măsuri de punere în aplicare pentru organizarea controalelor oficiale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 în ceea ce priveşte metodele de testare recunoscute pentru biotoxinele marine la moluştele bivalve vii, metodele de analiză pentru laptele crud şi laptele tratat termic, controalele oficiale ale produselor pescăreşti şi inspecţia cărnii. Este adecvat să se fuzioneze toate măsurile de aplicare pentru organizarea controalelor oficiale şi să se includă cele din Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 în prezentul regulament. Acestea ar trebui eliminate din Regulamentul (CE) nr. 2074/2005.

(²⁹)Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse reglementate de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi organizarea unor controale oficiale prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004 şi (CE) nr. 854/2004 (JO L 338, 22.12.2005, p. 27).

(23)Cerinţe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale şi frecvenţa minimă uniformă a acestor controale asupra produselor pescăreşti ar trebui stabilite pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi de concurenţă loială între operatorii din sectorul alimentar. Aceste controale ar trebui să includă cel puţin un control periodic al condiţiilor de igienă la debarcare şi la prima vânzare, inspecţii periodice ale navelor şi unităţilor terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitaţie şi pieţele de comerţ cu ridicata, precum şi controale ale condiţiilor de depozitare şi transport. Ar trebui stabilite şi cerinţe specifice privind controlul navelor.

TITLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

Art. 2: Definiţii

(10)"operator în sectorul alimentar" înseamnă un operator în sectorul alimentar astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰);

TITLUL II:CERINŢE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE ŞI FRECVENŢA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

CAPITOLUL I:Cerinţe specifice pentru auditurile efectuate de către autorităţile competente în unităţile care manipulează produse de origine animală

Art. 3: Cerinţe care fac obiectul auditării

1.La auditarea bunelor practici de igienă în unităţi, autorităţile competente verifică dacă operatorii din sectorul alimentar care manipulează produse de origine animală aplică în mod continuu şi adecvat procedurile privind cel puţin următoarele puncte:

3.Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă garanţii, în măsura posibilului, că produsele de origine animală:

(b)sunt conforme cu legislaţia Uniunii în ceea ce priveşte:

5.La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autorităţile competente urmăresc, în mod special:

(a)să se asigure că, în toate etapele procesului de producţie, personalul şi activităţile acestuia în unitate respectă cerinţele în materie de practici de igienă şi HACCP prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, articolele 4 şi 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 şi articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Pentru a-şi completa auditul, autorităţile competente pot efectua controale de aptitudine pentru a se asigura că personalul deţine un nivel suficient de competenţe;

Art. 4: Natura şi frecvenţa auditării

1.Natura şi frecvenţa sarcinilor de audit privind fiecare unitate depind de riscul estimat. În acest sens, autorităţile competente evaluează periodic:

2.În cazul în care operatorii din sectorul alimentar care intervin în lanţul alimentar iau măsuri suplimentare pentru a oferi garanţii privind siguranţa alimentelor, prin punerea în aplicare a sistemelor integrate, a sistemelor particulare de control sau a unei proceduri de certificare de către terţi independenţi sau prin alte mijloace şi, în cazul în care aceste măsuri sunt documentate iar animalele cuprinse în aceste sisteme pot fi identificate cu certitudine, autorităţile competente pot lua în considerare aceste măsuri la efectuarea auditurilor pentru verificarea bunelor practici de igienă şi a procedurilor bazate pe sistemul HACCP.

TITLUL III:CERINŢE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE ŞI FRECVENŢA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA CĂRNII PROASPETE

CAPITOLUL I:Audituri

Art. 7: Cerinţe suplimentare pentru auditurile desfăşurate în unităţile care manipulează carne proaspătă

1.Pe lângă cerinţele pentru audituri prevăzute la articolele 3 şi 4, atunci când efectuează un audit în unităţile care manipulează carne proaspătă, autorităţile competente verifică conformitatea continuă cu propriile proceduri ale operatorilor din sectorul alimentar cu privire la colectarea, transportul, depozitarea şi manipularea cărnii proaspete, precum şi utilizarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, inclusiv a materialelor cu riscuri specificate, pentru care sunt responsabile.

3.Atunci când efectuează audituri ale procedurilor bazate pe sistemul HACCP, autorităţile competente verifică dacă se acordă atenţia cuvenită procedurilor prevăzute în secţiunea II din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi dacă procedurile operatorilor din sectorul alimentar garantează, în măsura în care este posibil, că respectiva carne proaspătă:

CAPITOLUL II:Controale oficiale asupra cărnii proaspete

SECŢIUNEA 1:Controale ale documentelor

Art. 9

(2)Autorităţile competente efectuează controalele necesare ale documentelor pentru a verifica dacă:

Art. 10: Obligaţiile medicului veterinar oficial în ceea ce priveşte controalele documentelor

1.Atunci când efectuează inspecţiile ante-mortem, medicul veterinar oficial verifică rezultatele controalelor şi ale evaluărilor informaţiilor privind lanţul alimentar furnizate de operatorul abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului în conformitate cu secţiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar oficial ia în considerare aceste controale şi evaluări la efectuarea inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem, alături de orice alte informaţii relevante din evidenţele exploataţiei de provenienţă a animalelor.

2.Atunci când efectuează inspecţii ante-mortem şi post-mortem, medicul veterinar oficial ia în considerare certificatele oficiale prevăzute în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235 al Comisiei (^*1), precum şi orice declaraţii ale medicilor veterinari care efectuează controale oficiale sau alte controale la nivelul producţiei primare.

(^*1)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235 al Comisiei din 16 decembrie 2020 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) 2016/429 şi (UE) 2017/625 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte modelele de certificate de sănătate animală, modelele de certificate oficiale şi modelele de certificate de sănătate animală/oficiale pentru intrarea în Uniune şi circulaţia în interiorul Uniunii a transporturilor de anumite categorii de animale şi mărfuri, certificarea oficială privind astfel de certificate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 599/2004, a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 636/2014 şi (UE) 2019/628, a Directivei 98/68/CE şi a Deciziilor 2000/572/CE, 2003/779/CE şi 2007/240/CE (JO L 442, 30.12.2020, p. 1)

3.În cazul sacrificării de urgenţă a ungulatelor domestice în exteriorul abatorului, medicul veterinar oficial al abatorului examinează certificarea prevăzută în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235 şi emisă de medicul veterinar oficial care a efectuat inspecţia ante-mortem în conformitate cu secţiunea I capitolul VI punctul 6 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; şi cu orice alte informaţii relevante furnizate de operatorul din sectorul alimentar.

SECŢIUNEA 2:Inspecţia ante-mortem

Art. 11: Cerinţe privind inspecţia ante-mortem la abator

3.Inspecţiile ante-mortem trebuie să determine, în ceea ce priveşte animalul inspectat în cauză, dacă există vreun semn:

SECŢIUNEA 3:Inspecţia post-mortem

Art. 12: Cerinţe pentru inspecţia post-mortem

Art. 13: Derogare privind calendarul inspecţiei post-mortem

1.Prin derogare de la articolul 12 alineatul (1), autorităţile competente pot permite ca, atunci când nici medicul veterinar oficial, nici membrul personalului auxiliar oficial nu sunt prezenţi în unitatea de manipulare a vânatului sau în abator în timpul sacrificării şi al eviscerării, inspecţia post-mortem să fie întârziată cu o perioadă maximă de 24 de ore de la sacrificare sau de la intrarea în unitatea de manipulare a vânatului, cu condiţia ca:

2.autorităţile competente să poată creşte pragurile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii), asigurând aplicarea derogării în cele mai mici abatoare şi unităţi de manipulare a vânatului care corespund definiţiei de abator de capacitate redusă sau de unitate de manipulare a vânatului de capacitate redusă şi cu condiţia ca producţia anuală combinată a acestor unităţi să nu depăşească 5 % din cantitatea totală de carne proaspătă produsă într-un stat membru:

(d)pentru toate păsările şi lagomorfele împreună.

Art. 14: Cerinţe suplimentare de examinare pentru inspecţia post-mortem

1.Dacă este necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările şi incizarea anumitor părţi ale carcasei şi ale organelor comestibile, precum şi testări în laborator pentru:

(b)a depista:

Art. 15: Cerinţe pentru inspecţia post-mortem a solipedelor domestice, a bovinelor în vârstă de peste opt luni şi a porcilor domestici în vârstă de peste cinci săptămâni, precum şi a vânatului mare sălbatic

3.În cazul în care este necesar pentru inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ţine seama de obiceiurile alimentare specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situaţii specifice privind sănătatea animală, medicul veterinar oficial poate autoriza să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni şi de porci domestici în vârstă de peste cinci săptămâni destinate inspecţiei post-mortem.

Art. 17: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a bovinelor domestice, a ovinelor şi caprinelor domestice, a solipedelor domestice şi a porcinelor domestice

În cazul în care inspecţia post-mortem este efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la faţa locului suficiente garanţii, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2019/624, autorităţile competente se asigură că modalităţile practice prevăzute în următoarele articole 18-24 sunt respectate în cazul bovinelor domestice, al ovinelor şi caprinelor domestice, al solipedelor domestice şi al porcinelor domestice, pe lângă cerinţele prevăzute la articolele 12, 14 şi 15.

Art. 18: Animale tinere din specia bovină

1.Carcasele şi organele comestibile ale următoarelor animale din specia bovină sunt supuse procedurilor de inspecţie post-mortem prevăzute la alineatul (2):

(b)animale cu vârsta sub 20 luni, dacă au fost ţinute fără acces la păşuni pe parcursul întregii lor vieţi într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia, oficial indemn(ă) de tuberculoză, enumerat(ă) în partea I a anexei II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/620 al Comisiei (^*1).

(^*1)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/620 al Comisiei din 15 aprilie 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte aprobarea statutului de indemn de boală şi a statutului de nevaccinare al anumitor state membre sau zone ori compartimente ale acestora cu privire la anumite boli listate şi la aprobarea programelor de eradicare a bolilor listate respective (JO L 131, 16.4.2021, p. 78, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2021/620/oj).

2.Procedurile de inspecţie post-mortem includ cel puţin o examinare vizuală:

3.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:"

Art. 19: Alte animale din specia bovină

1.Carcasele şi organele comestibile ale bovinelor, altele decât cele menţionate la articolul 18 alineatul (1), sunt supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

2.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:

Art. 20: Animale domestice tinere din speciile ovină şi caprină

1.Carcasele şi organele comestibile de ovine şi caprine fără incisivi permanenţi sau de ovine şi caprine în vârstă de până la 12 luni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

Art. 21: Alte animale domestice din speciile ovină şi caprină

1.Carcasele şi organele comestibile de ovine şi caprine cărora le-a ieşit un incisiv permanent sau de ovine şi caprine în vârstă de 12 luni sau mai mult trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

Art. 22: Solipede domestice

1.Carcasele şi organele comestibile ale solipedelor domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

Art. 23: Animale domestice din specia porcină

1.Carcasele şi organele comestibile ale porcinelor domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

Art. 24: Indicii ale unor riscuri potenţiale pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor la bovinele domestice, ovinele şi caprinele domestice, solipedele domestice şi porcinele domestice

Procedurile suplimentare de inspecţie post-mortem prevăzute la articolul 18 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2), articolul 20 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2) şi articolul 23 alineatul (2) se efectuează prin incizia şi palparea carcasei şi a organelor, în cazul în care, în opinia medicului veterinar oficial, unul dintre următoarele elemente indică existenţa unui risc potenţial pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor:

Art. 25: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a păsărilor de curte

1.Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecţii post-mortem care poate include asistenţa personalului abatorului, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625. Medicul veterinar oficial sau membrul personalului auxiliar oficial, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menţionat, efectuează în mod personal următoarele controale:

2.Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot decide ca numai un eşantion reprezentativ de păsări de curte din fiecare şeptel să fie supus unei inspecţii post-mortem dacă:

(b)abatorul are o istorie îndelungată de conformitate cu cerinţele referitoare la:

Art. 27: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a vânatului de crescătorie

1.Următoarele proceduri de inspecţie post-mortem se aplică vânatului de crescătorie:

Art. 28: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a vânatului sălbatic

1.Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă vânatul sălbatic mare nejupuit transportat la unitatea de manipulare a vânatului din alt stat membru este însoţit de un certificat de sănătate în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul (UE) nr. 636/2014 sau de o declaraţie (declaraţii) în conformitate cu secţiunea IV capitolul II punctul 8 litera (b) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar oficial trebuie să ţină seama de conţinutul certificatului sau al declaraţiei (declaraţiilor) respective.

2.La inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:

(d)în cazul în care motive serioase duc la suspiciunea privind prezenţa unor reziduuri sau contaminanţi, o analiză prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanţilor mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecţie mai amănunţită pe baza acestor suspiciuni, medicul veterinar oficial trebuie să aştepte concluzia acestei inspecţii înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat sălbatic ucis la o anumită vânătoare sau a părţilor despre care se poate presupune că prezintă aceleaşi anomalii;

(e)identificarea elementelor caracteristice care indică prezenţa unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:

4.În cazul în care este vorba de bucăţi întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eşantion reprezentativ de animale de aceeaşi provenienţă unei inspecţii post-mortem. În cazul în care inspecţia dezvăluie o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la alineatul (2) litera (e), este necesar ca medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.

SECŢIUNEA 4:Controale oficiale referitoare la riscuri specifice şi testări în laborator

Art. 29: Modalităţi practice pentru controalele oficiale efectuate în ceea ce priveşte encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)

Art. 30: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa cisticercozei în cadrul inspecţiei post-mortem la bovine domestice şi Suidae

1.Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la articolele 18, 19 şi 23 constituie cerinţele minimale pentru identificarea cisticercozei la bovine şi Suidae (porci domestici, vânat de crescătorie şi vânat sălbatic). În ceea ce priveşte bovinele menţionate la articolul 19, autorităţile competente pot decide ca incizia maseterilor la inspecţia post-mortem să nu fie obligatorie dacă:

(c)prevalenţa populaţiei sursă sau, în cadrul unei subpopulaţii bine definite, este mai mică de unu la un milion, ceea ce a fost demonstrat cu o certitudine de 95 %, sau nu au fost detectate cazuri la toate animalele sacrificate în ultimii cinci ani (sau doi ani în cazul în care acest lucru a fost susţinut şi justificat de analiza de risc a autorităţilor competente) pe baza datelor provenite din rapoartele realizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.

Art. 31: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Trichinella în cadrul inspecţiei post-mortem

Art. 32: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa morvei în cadrul inspecţiei post-mortem la solipede

Art. 33: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa tuberculozei în cadrul inspecţiei post-mortem

2.Toată carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a pus în evidenţă leziuni localizate similare leziunilor tuberculoase în mai multe organe sau părţi ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidenţiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiaşi organ sau în aceeaşi parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei şi ganglionii limfatici asociaţi trebuie să fie declaraţi improprii pentru consumul uman.

Art. 34: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa brucelozei în cadrul inspecţiei post-mortem

Art. 35: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Salmonella

1.Autorităţile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctelor 2.1.3, 2.1.4 şi 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri:

Art. 36: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Campylobacter

1.Autorităţile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctului 2.1.9 (criteriu de igienă a procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui de carne) din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea următoarelor măsuri:

Art. 37: Cerinţe speciale cu privire la testele de laborator

1.La efectuarea testelor de laborator în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (d) punctele (ii) şi (iv) din Regulamentul (UE) 2017/625, medicul veterinar oficial asigură, în cadrul efectuării eşantionării, identificarea şi manipularea corectă a eşantioanelor şi trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:

(c)detectării substanţelor sau produselor active din punct de vedere farmacologic fie interzise, fie neautorizate, precum şi în cadrul controalelor privind substanţele farmacologic active reglementate, pesticidele, aditivii din hrana pentru animale şi contaminanţii care depăşesc limitele maxime aplicabile ale Uniunii, în special în cadrul planurilor naţionale de detectare a reziduurilor sau a substanţelor menţionate la articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi la articolul 5 din Directiva 96/23/CE;

CAPITOLUL III:Comunicarea rezultatelor inspecţiilor şi măsurile care trebuie luate de autorităţile competente în cazul încălcării specifice a cerinţelor privind carnea proaspătă şi bunăstarea animalelor

Art. 39: Măsuri privind comunicarea rezultatelor controalelor oficiale

2.În cazul în care inspecţiile pun în evidenţă prezenţa unei boli sau a unei stări patologice care ar putea afecta sănătatea umană sau animală sau ar putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial ia următoarele măsuri:

(b)atunci când problema menţionată la prezentul alineat a apărut în cursul producţiei primare şi se referă la sănătatea umană, sănătatea animală, bunăstarea animalelor sau reziduuri de medicamente de uz veterinar, substanţe neautorizate sau interzise, reziduuri de pesticide, aditivi din hrana animalelor sau contaminanţi, medicul veterinar oficial informează:

3.Autorităţile competente introduc rezultatele controalelor oficiale în baze de date relevante, cel puţin atunci când colectarea acestor informaţii este necesară în temeiul articolului 4 din Directiva 2003/99/CE, al articolelor 3 şi 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2002 al Comisiei (^*2) şi al anexei III la Directiva 2007/43/CE.

(^*2)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2002 al Comisiei din 7 decembrie 2020 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la notificarea şi raportarea la nivelul Uniunii a bolilor listate, la formatele şi procedurile de transmitere şi de raportare a programelor de supraveghere ale Uniunii şi a programelor de eradicare şi pentru cererea de recunoaştere a statutului de indemn de boală, precum şi la sistemul computerizat de informare(JO L 412, 8.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2020/2002/oj).

4.În cazul în care medicul veterinar oficial suspectează, în cursul inspecţiei ante-mortem sau post-mortem sau al oricărui alt control oficial, prezenţa unei boli la animale pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429, acesta notifică autorităţile competente. Medicul veterinar oficial şi autorităţile competente, în cadrul domeniilor lor de competenţă, iau toate măsurile şi precauţiile necesare pentru a preveni eventuala răspândire a agentului patogen.

Art. 40: Măsuri în caz de nerespectare a cerinţelor privind informaţiile referitoare la lanţul alimentar

4.Medicul veterinar oficial se asigură, de asemenea, că animalele nu sunt sacrificate decât dacă a verificat informaţiile relevante privind lanţul alimentar în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (b), în cazul:

Art. 41: Măsuri în caz de neconformitate înregistrată în informaţiile privind lanţul alimentar

1.Medicul veterinar oficial se asigură că operatorul abatorului nu acceptă animalele destinate sacrificării în cazul în care informaţiile privind lanţul alimentar sau orice alte înregistrări, documente sau informaţii care le însoţesc indică faptul că:

Art. 42: Măsuri în cazul unor informaţii înşelătoare privind lanţul alimentar

2.Autorităţile competente trebuie să ia măsuri împotriva operatorului din sectorul alimentar care răspunde de exploataţia de origine a animalelor, sau împotriva oricărei alte persoane în cauză, inclusiv împotriva operatorului abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului. În special, aceste măsuri pot avea forma unor controale suplimentare. Operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploataţia de origine a animalelor sau orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale suplimentare.

Art. 43: Măsuri în caz de nerespectare a cerinţelor privind animalele vii

1.Medicul veterinar oficial verifică respectarea de către operatorul din sectorul alimentar a obligaţiilor care decurg din secţiunea I capitolul IV punctul 3 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanţii că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se asigure că animalele a căror identitate nu este verificabilă sunt sacrificate separat şi declarate improprii pentru consumul uman. În cazul în care medicul veterinar oficial consideră că este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploataţia de origine.

3.Medicul veterinar oficial se asigură că animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor în timpul manipulării sau la consumarea cărnii acestora şi, de regulă, animalele care prezintă simptome clinice de boală sistemică sau de emaciere sau orice altă stare patologică din cauza căreia carnea devine improprie consumului uman nu sunt sacrificate pentru consumul uman. Este necesar ca aceste animale să fie sacrificate separat, în condiţii care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, şi să fie declarate improprii pentru consumul uman.

4.Medicul veterinar oficial amână sacrificarea animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică putând avea efecte nocive asupra sănătăţii umane sau animale. Aceste animale trebuie să fie supuse unei examinări ante-mortem detaliate de către medicul veterinar oficial în vederea stabilirii unui diagnostic. De asemenea, medicul veterinar oficial poate hotărî completarea inspecţiei post-mortem cu o prelevare de probe şi teste de laborator. Dacă este necesar pentru evitarea contaminării altor loturi de carne, animalele sunt sacrificate separat sau la încheierea operaţiunilor normale de sacrificare, luându-se toate celelalte precauţii necesare.

6.Medicul veterinar oficial impune condiţiile în care trebuie să fie tratate animalele în cadrul unui plan specific de eradicare sau de combatere a unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau agenţi zoonotici precum salmonela, sub directa supraveghere a acestuia. Autorităţile competente determină condiţiile în care pot fi sacrificate aceste animale. Aceste condiţii sunt destinate să reducă la minimum riscul de contaminare a celorlalte animale şi a cărnii acestor animale.

Art. 44: Măsuri în caz de nerespectare a cerinţelor privind bunăstarea animalelor

Art. 45: Măsuri în caz de nerespectare a cerinţelor privind carnea proaspătă

(e)provine de la animale afectate de boli ale animalelor pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală sau sunt adoptate astfel de norme în temeiul părţii III titlul II sau al articolului 259 din Regulamentul (UE) 2016/429, în special provine de la animale afectate de boli ale animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei (^*3), cu excepţia cazului în care este obţinut în conformitate cu cerinţele specifice prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 şi în Regulamentul delegat (UE) 2020/687; această excepţie nu se aplică dacă există o indicaţie contrară prevăzută în cerinţele privind controalele oficiale cu privire la tuberculoză şi bruceloză prevăzute la articolele 33 şi 34 din prezentul regulament;

Art. 46: Măsuri în caz de nerespectare a cerinţelor privind bunele practici de igienă

1.Autorităţile competente pot solicita operatorului din sectorul alimentar să ia măsuri corective imediate, inclusiv o reducere a vitezei sacrificării, atunci când acest lucru este considerat necesar de către funcţionarul prezent în următoarele cazuri:

CAPITOLUL V:Marcarea de sănătate pentru carnea adecvată pentru consumul uman după inspecţia ante-mortem şi post-mortem

Art. 48: Cerinţele tehnice ale mărcii de sănătate şi modalităţile practice de aplicare a acesteia

2.Medicul veterinar oficial se asigură, în special, că:

(a)marca de sănătate se aplică numai ungulatelor domestice şi mamiferelor din vânatul de crescătorie, cu excepţia lagomorfelor, care au fost supuse unei inspecţii ante-mortem şi post-mortem, precum şi vânatului mare sălbatic care a fost supus unei inspecţii post-mortem, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) 2017/625, în cazul în care nu există niciun motiv de a declara carnea improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, marca poate fi aplicată înainte ca rezultatele oricărei examinări privind Trichinella şi/sau ale testului pentru depistarea EST să fie disponibile, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 şi, respectiv, în capitolul A din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, punctele 6.2 şi 6.3 din secţiunea I şi punctele 7.2 şi 7.3 din secţiunea II;

TITLUL IV:CERINŢELE SPECIFICE ŞI FRECVENŢA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA LAPTELUI CRUD, COLOSTRULUI, PRODUSELOR LACTATE ŞI PRODUSELOR PE BAZĂ DE COLOSTRU, DUPĂ CUM ESTE NECESAR PENTRU A RĂSPUNDE LA PERICOLELE ŞI RISCURILE UNIFORME RECUNOSCUTE

Art. 49: Controlarea exploataţiilor care produc lapte şi colostru

1.Medicul veterinar oficial verifică respectarea cerinţelor de sănătate pentru producţia de lapte crud şi de colostru prevăzute în secţiunea IX capitolul I partea I din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În special, medicul veterinar oficial verifică:

4.Exploataţiile care produc lapte şi colostru fac obiectul unor controale oficiale efectuate de autorităţile competente pentru a verifica respectarea cerinţelor de igienă stabilite în secţiunea IX capitolul I partea II din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Aceste controale pot consta în inspecţii şi monitorizarea controalelor efectuate de organizaţiile profesionale. În cazul în care se dovedeşte că nu există condiţii adecvate de igienă, autorităţile competente verifică dacă se adoptă măsurile adecvate pentru remedierea situaţiei.

Art. 50: Controlul laptelui şi al colostrului

1.În cazul laptelui crud şi al colostrului, autorităţile competente monitorizează controalele efectuate în conformitate cu secţiunea IX capitolul I partea III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Atunci când se utilizează testele, autorităţile competente utilizează metodele analitice prevăzute în anexa III la prezentul regulament pentru a verifica respectarea limitelor stabilite pentru laptele crud şi colostru în secţiunea IX capitolul I partea III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

2.În cazul în care operatorul din sectorul alimentar al exploataţiei de producţie nu a remediat situaţia în termen de trei luni de la prima notificare către autorităţile competente cu privire la nerespectarea criteriilor privind conţinutul de germeni şi/sau de celule somatice pentru laptele crud şi colostru, autorităţile verifică dacă:

(b)laptele crud şi colostrul trebuie să facă obiectul unor cerinţe privind tratamentul şi utilizarea acestora, necesare pentru protejarea sănătăţii umane în conformitate cu o autorizaţie specifică sau cu instrucţiuni generale din partea autorităţilor competente.

TITLUL V:CERINŢE SPECIFICE PENTRU EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE PRIVIND MOLUŞTELE BIVALVE VII CARE PROVIN DIN ZONE DE PRODUCŢIE ŞI DE RELOCARE CLASIFICATE

CAPITOLUL 0:

Art. 52: Clasificarea zonelor de producţie şi de relocare a moluştelor bivalve vii

CAPITOLUL I:Cerinţe specifice privind clasificarea zonelor de producţie şi de relocare pentru moluştele bivalve vii

Art. 53: Cerinţe privind zonele din clasa A

Art. 54: Cerinţe privind zonele din clasa B

Art. 56: Cerinţe privind ancheta sanitară

1.Înainte de clasificarea unei zone de producţie sau de relocare, autorităţile competente efectuează o anchetă sanitară care include:

CAPITOLUL II:Condiţii pentru monitorizarea zonelor de producţie şi de relocare clasificate a moluştelor bivalve vii

Art. 59: Monitorizarea zonelor de producţie şi de relocare clasificate

Art. 60: Metode recunoscute pentru detectarea biotoxinelor marine în moluştele bivalve vii

Art. 61: Planuri de eşantionare

1.În scopul controalelor prevăzute la articolul 59 literele (b), (c) şi (d), autorităţile competente elaborează planuri de eşantionare care prevăd ca aceste controale să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de eşantionare şi frecvenţa eşantionării trebuie să asigure faptul că rezultatele analizei sunt reprezentative pentru zona de producţie şi de relocare clasificată luată în considerare.

3.Planurile de eşantionare pentru verificarea prezenţei planctonului toxic în apele din zonele de producţie şi de relocare clasificate, precum şi a biotoxinelor marine în moluştele bivalve vii iau în special în considerare eventualele variaţii ale prezenţei planctonului care conţine biotoxine marine. Eşantionarea cuprinde:

4.Frecvenţa eşantionării pentru analiza toxinelor la moluştele bivalve vii este săptămânală în timpul perioadelor de recoltare, cu excepţia cazului în care:

6.În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii crescute în aceeaşi zonă de producţie sau de relocare clasificată, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de referinţă. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conţinuturile de toxine ale speciei de referinţă sunt mai mici decât limitele regulamentare. În cazul în care conţinuturile de toxine ale speciei de referinţă sunt mai mari decât limitele reglementare, recoltarea celorlalte specii poate fi autorizată numai în cazul în care analizele suplimentare practicate asupra celorlalte specii pun în evidenţă conţinuturi de toxine mai mici decât aceste limite.

7.În ceea ce priveşte monitorizarea planctonului, eşantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de apă din zona de producţie sau de relocare clasificată şi să furnizeze informaţii asupra prezenţei speciilor toxice şi asupra evoluţiei populaţiei. În cazul detectării unei evoluţii a populaţiei toxice care poate duce la o acumulare de toxine, frecvenţa eşantionării moluştelor bivalve vii trebuie să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obţinerea rezultatelor analizelor toxinelor.

CAPITOLUL III:Gestionarea zonelor de producţie şi de relocare clasificate în urma monitorizării

Art. 62: Decizii luate în urma monitorizării

1.În cazul în care rezultatele monitorizării prevăzute la articolul 59 scot în evidenţă că nu sunt respectate standardele sanitare privind moluştele bivalve vii sau că este pusă în pericol sănătatea umană, autorităţile competente trebuie să închidă zona de producţie sau de relocare clasificată în cauză, împiedicând astfel recoltarea moluştelor bivalve vii. Cu toate acestea, ele pot reclasifica o zonă de producţie sau de relocare în zonă din clasa B sau C în cazul în care această zonă respectă criteriile relevante enunţate la articolele 54 şi 55 şi nu prezintă niciun alt risc pentru sănătatea umană.

2.În cazul în care rezultatele monitorizării microbiologice indică faptul că nu sunt respectate standardele sanitare privind moluştele bivalve vii prevăzute la articolul 53, autorităţile competente pot autoriza, pe baza unei evaluări a riscurilor şi numai temporar şi în mod nerecurent, continuarea recoltării fără închidere sau reclasificare, sub rezerva următoarelor condiţii:

Art. 63: Redeschiderea zonelor de producţie

2.În cazul în care autorităţile competente au închis o zonă de producţie sau de relocare din cauza prezenţei planctonului sau a nivelurilor de toxine din moluştele bivalve vii care depăşesc limita regulamentară pentru biotoxine marine prevăzută în secţiunea VII capitolul V punctul 2 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, acestea o pot redeschide numai dacă rezultatele a cel puţin două analize succesive, efectuate la un interval de cel puţin 48 de ore, se situează sub limita regulamentară.

Art. 64: Sistemul de control

Art. 65: Decizia autorităţilor competente

2.Atunci când iau decizii cu privire la clasificarea, reclasificarea, deschiderea sau închiderea zonelor de producţie în conformitate cu articolele 52, 62 şi 63, autorităţile competente pot lua în considerare rezultatele controalelor efectuate de operatorii din sectorul alimentar sau de organizaţiile care îi reprezintă, numai dacă laboratorul care efectuează analiza este desemnat de autorităţile competente iar eşantionarea şi analiza sunt efectuate în conformitate cu un protocol convenit de comun acord de către autorităţile competente şi operatorii din sectorul alimentar sau organizaţia în cauză.

CAPITOLUL IV:Alte cerinţe

Art. 66: Înregistrarea şi schimbul de informaţii

TITLUL VI:CERINŢELE SPECIFICE ŞI FRECVENŢA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE CU PRIVIRE LA PRODUSELE PESCĂREŞTI

Art. 67: Controale oficiale ale producţiei şi introducerii pe piaţă

Art. 68: Locaţia controalelor oficiale

Art. 69: Aprobarea navelor fabrică, a navelor congelator sau a navelor frigorifice

1.În cazul în care o navă fabrică, o navă congelator sau o navă frigorifică ce navighează sub pavilionul unui stat membru este inspectată în scopul acordării unei autorizări pentru această navă, autorităţile competente ale statului membru de pavilion efectuează controale oficiale în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE) 2017/625, în special în ceea ce priveşte termenele prevăzute la articolul 148 alineatul (4). În cazul în care este necesar, acestea pot inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă.

2.În cazul în care autorităţile competente din statul membru de pavilion au acordat navei o autorizare condiţionată în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE) 2017/625, acestea pot autoriza autorităţile competente dintr-un alt stat membru sau dintr-o ţară terţă să efectueze controale de monitorizare în vederea acordării aprobării definitive, a prelungirii autorizării condiţionate sau a evaluării constante a autorizării, cu condiţia ca, în cazul unei ţări terţe, această ţară să figureze pe o listă a ţărilor terţe din care sunt autorizate importurile de produse pescăreşti în temeiul articolului 127 din Regulamentul (UE) 2017/625. În cazul în care este necesar, aceste autorităţi competente pot inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă.

3.În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru autorizează autorităţile competente din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă să realizeze controale în numele lor în conformitate cu prezentul articol, cele două autorităţi competente stabilesc împreună modalităţile de realizare a acestor controale. Aceste modalităţi oferă, în special, garanţia că autorităţile competente din statul membru de pavilion primesc imediat rapoarte privind rezultatele controalelor şi orice suspiciune de neconformitate care să le permită să ia măsurile necesare.

Art. 71: Decizii în urma efectuării controalelor

Art. 72: Cerinţe referitoare la controalele oficiale privind produsele pescăreşti capturate de nave care arborează pavilionul unui stat membru şi introduse în Uniune după ce au fost transferate în ţări terţe, cu sau fără depozitare

1.Produsele pescăreşti destinate consumului uman capturate de nave care arborează pavilionul unui stat membru, descărcate, cu sau fără depozitare, în ţări terţe care figurează pe lista prevăzută la articolul 126 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625 înainte de a intra în Uniune printr-un mijloc de transport diferit, sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autorităţile competente din ţara terţă în cauză şi completat în conformitate cu modelul de certificat de sănătate stabilit în capitolul 29 din anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235.

TITLUL VIII:DISPOZIŢII FINALE

ANEXA I:MODEL DE DOCUMENT PENTRU COMUNICAREA CU EXPLOATAŢIA DE ORIGINE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 39 ALINEATUL (5)

1. Date de identificare

1.1. Exploataţie de origine (proprietar sau administrator)

Nume/număr

Adresa completă

Număr de telefon

Adresa electronică, după caz

1.2. Numerele de identificare ale [a se specifica] sau anexaţi o listă

Număr total de animale (pe specii)

Probleme de identificare (după caz)

1.3. Număr de identificare al efectivului/cuştii (după caz)

1.4. Specia de animale

1.5. Număr de referinţă al certificatului de sănătate animală (după caz)

2. Observaţii ante-mortem

2.1. Bunăstarea animalelor

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Observaţii

2.2. Animalele au fost livrate murdare

2.3. Semne clinice de boală

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Observaţii

Data inspecţiei

2.4. Rezultatele de laborator (¹)

(¹)Microbiologice, chimice, serologice etc. (se anexează rezultatele).

3. Constatări post-mortem

3.1. Constatări macroscopice

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Organul sau partea afectată a animalului/animalelor

Data sacrificării

3.2. Patologie (pot fi utilizate coduri (²))

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Organul sau partea afectată a animalului/animalelor

Carcase declarate parţial sau total improprii consumului (a se indica motivul)

Data sacrificării

3.3. Rezultatele de laborator (³)

3.4. Alte rezultate

3.5. Constatări privind bunăstarea animalelor

4. Informaţii suplimentare

5. Date de contact ale abatorului (numărul autorizaţiei)

Nume

Adresa completă

Număr de telefon

Adresa electronică, după caz

6. Medic veterinar oficial (cu majuscule)

Semnătura şi ştampila

7. Data

8. Număr de pagini anexate prezentului formular:

(²) Autorităţile competente pot introduce următoarele coduri: codul A pentru bolile care figurează pe lista OIE; codurile B100 şi B200 pentru chestiunile legate de bunăstarea animalelor şi C100-C290 pentru deciziile privind carnea. Acest sistem de codificare poate, în cazul în care este necesar, să includă subdiviziuni suplimentare (de exemplu C141 pentru o patologie benignă generalizată, C142 pentru o patologie mai gravă etc.). În cazul în care se utilizează coduri, acestea trebuie să fie uşor accesibile operatorului din sectorul alimentar, însoţite de explicaţii clare privind semnificaţia lor.

(³) Microbiologice, chimice, serologice etc. (se anexează rezultatele).

ANEXA II:MODALITĂŢI PRACTICE PRIVIND MARCA DE SĂNĂTATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 48

1.Marca de sănătate trebuie să fie o marcă ovală cu o lăţime de 6,5 cm şi o înălţime de 4,5 cm cel puţin şi să comporte următoarele informaţii scrise cu litere perfect lizibile:

(a)numele ţării unde se află unitatea; acesta poate fi scris în întregime cu majuscule sau sub forma unui cod de două litere în conformitate cu codul ISO corespunzător. Cu toate acestea, în cazul statelor membre (^*1), aceste coduri sunt BE, BG, CZ, DK, DE, EE, IE, GR, ES, FR, HR, IT, CY, LV, LT, LU, HU, MT, NL, AT, PL, PT, RO, SI, SK, FI, SE şi UK(NI);

ANEXA III:METODE DE TESTARE A LAPTELUI CRUD ŞI A LAPTELUI DE VACĂ TRATAT TERMIC ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 50

CAPITOLUL I:DETERMINAREA NUMĂRULUI DE GERMENI ŞI A NUMĂRULUI DE CELULE SOMATICE

(B)Se acceptă utilizarea unor metode de analiză alternative:

1.pentru numărul de germeni la 30 °C, atunci când metodele sunt validate în raport cu metoda de referinţă menţionată în partea A punctul 1 în conformitate cu protocolul stabilit de standardul EN ISO 16140-2, completat de standardul EN ISO 16297 pentru cazul specific al numărului de germeni prezenţi în laptele crud.

CAPITOLUL II:DETERMINAREA ACTIVITĂŢII FOSFATAZEI ALCALINE ÎN LAPTELE DE VACĂ

ANEXA IV:METODA DE ANALIZĂ DE REFERINŢĂ PENTRU ANALIZA E. COLI ÎN MOLUŞTELE BIVALVE VII PENTRU CLASIFICAREA ZONELOR DE PRODUCŢIE ŞI DE RELOCARE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 52 ALINEATUL (2)

ANEXA V:METODE RECUNOSCUTE PENTRU DETECTAREA BIOTOXINELOR MARINE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 60

CAPITOLUL I:METODĂ DE DETECTARE A TOXINEI PARALITICE A CRUSTACEELOR

B.Metodele menţionate anterior determină cel puţin următorii compuşi:

(c)toxine decarbamoil dcSTX, dcNeoSTX, decarbamoilgoniautoxină-2 şi -3 (izomeri determinaţi împreună).

B.2.Toxicitatea totală se exprimă în

g de echivalenţi STX 2HCL/Kg şi se calculează prin intermediul TEF, astfel cum se recomandă în cel mai recent aviz al EFSA sau în cel mai recent raport FAO şi OMS, la propunerea Laboratorului de referinţă al UE pentru biotoxine marine şi a reţelei sale de laboratoare naţionale de referinţă şi cu acceptul Comisiei Europene. TEF utilizaţi vor fi publicaţi pe site-ul web al Laboratorului de referinţă al UE pentru biotoxine marine (^*2).

CAPITOLUL II:METODA DE DETECTARE A TOXINEI AMNEZICE A CRUSTACEELOR

CAPITOLUL III:METODE DE DETECTARE A TOXINELOR LIPOFILE

A.Metoda de referinţă pentru detectarea toxinelor marine menţionate în secţiunea VII capitolul V punctul (2) literele (c), (d) şi (e) din anexa IlI la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 este metoda de cromatografie lichidă - spectrometrie de masă/spectrometrie de masă stabilită de laboratorul de referinţă al UE (EURL LC-MS/MS). Această metodă determină cel puţin următorii compuşi:

B.Metodele, altele decât cele menţionate în partea A, cum ar fi metoda LC-MS, HPLC cu detectare adecvată, imunoanalizele şi testele funcţionale precum testul de inhibare a fosfatazei, pot fi utilizate în locul metodei EURL LC-MS/MS sau pot să o completeze, cu condiţia ca:

ANEXA VI:MODALITĂŢI PRACTICE PENTRU CONTROALELE OFICIALE EFECTUATE ASUPRA PRODUSELOR PESCĂREŞTI ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 70

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

A.Evaluările organoleptice

Trebuie să se efectueze controale organoleptice aleatorii în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei. Aceste controale au drept scop verificarea respectării criteriilor de prospeţime stabilite în conformitate cu prezentul regulament. Aceasta înseamnă, în special, să se verifice, în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei, dacă produsele pescăreşti îndeplinesc cel puţin liniile de bază ale criteriilor de prospeţime stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2406/96 al Consiliului (¹).

B.Indicatorii de prospeţime

D.Reziduurile şi contaminanţii

2.Produsele pescăreşti proaspete, preparate, congelate şi prelucrate din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus şi Lepidocybium flavobrunneum, nu pot fi introduse pe piaţă decât ambalate sau împachetate şi trebuie să fie etichetate în mod corespunzător pentru a informa consumatorul cu privire la metodele de preparare/gătire, precum şi cu privire la riscul legat de prezenţa substanţelor care pot provoca tulburări gastrointestinale. Denumirile ştiinţifice şi denumirile comune ale produselor pescăreşti trebuie specificate pe etichetă;

CAPITOLUL II:CONTROALE CU PRIVIRE LA AZOTUL BAZIC VOLATIL TOTAL (ABVT)

(A)Valori-limită ale ABVT pentru anumite categorii de produse pescăreşti şi metode de analiză de utilizat

1.Produsele pescăreşti neprelucrate sunt considerate improprii consumului uman în cazul în care evaluarea organoleptică determină suspiciuni asupra prospeţimii acestora, iar controlul chimic arată că sunt depăşite următoarele limite ale ABVT:

d)60 mg de azot/100 g de produs pescăresc întreg utilizat direct pentru prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman, astfel cum se prevede în secţiunea VIII capitolul IV.B punctul 1 paragraful al doilea din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; cu toate acestea, în cazul în care materia primă este conformă cu primul paragraf literele (a), (b) şi (c) de la punctul menţionat, statele membre pot stabili limite la un nivel mai ridicat pentru anumite specii până la adoptarea unei legislaţii specifice a Uniunii.

(C)Procedură de referinţă pentru determinarea concentraţiei de ABVT în peşte şi produse pescăreşti

2.Definiţii

5.Se utilizează următoarele instrumente şi accesorii:

6.Executarea procedurii de referinţă

a)Pregătirea probei

b)Distilarea cu vapori

Se reglează dispozitivul de distilare astfel încât să se obţină aproximativ 100 ml de distilat în 10 minute. Se scufundă tubul de scurgere al distilatului într-un rezervor care conţine 100 ml dintr-o soluţie de acid boric, la care s-au adăugat 3-5 picături de indicator. Se opreşte distilarea după exact 10 minute. Tubul de scurgere se scoate din rezervor şi se clăteşte cu apă. Bazele volatile conţinute în soluţia rezervorului sunt determinate prin titrare cu o soluţie standard de acid clorhidric.

7.Calculul concentraţiei de ABVT