Capitolul ii - Condiţii pentru monitorizarea zonelor de producţie şi de relocare clasificate a moluştelor bivalve vii - Regulamentul 627/15-mar-2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale

Acte UE

Jurnalul Oficial 131L

În vigoare
Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
CAPITOLUL II:Condiţii pentru monitorizarea zonelor de producţie şi de relocare clasificate a moluştelor bivalve vii
Art. 59: Monitorizarea zonelor de producţie şi de relocare clasificate
Autorităţile competente monitorizează periodic zonele de producţie şi de relocare clasificate în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru a verifica:
(a)dacă nu există fraude privind originea, provenienţa şi destinaţia moluştelor bivalve vii;
(b)calitatea microbiologică a moluştelor bivalve vii în funcţie de zonele de producţie şi de relocare clasificate;
(c)posibilitatea prezenţei planctonului toxic în apele de producţie şi de relocare precum şi a biotoxinelor marine în moluştele bivalve vii;
(d)eventualitatea prezenţei contaminanţilor chimici în moluştele bivalve vii.
Art. 60: Metode recunoscute pentru detectarea biotoxinelor marine în moluştele bivalve vii
1.Autorităţile competente recurg la metodele de analiză prevăzute în anexa V pentru a verifica respectarea limitelor stabilite în secţiunea VII capitolul V punctul 2 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi, după caz, pentru a verifica respectarea acestora de către operatorii din sectorul alimentar. Operatorii din sectorul alimentar utilizează aceste metode după caz.
2.În conformitate cu articolul 4 din Directiva 2010/63/UE, se utilizează, atunci când este posibil, o metodă sau o strategie de testare satisfăcătoare din punct de vedere ştiinţific care nu implică utilizarea de animale vii, în locul unei proceduri definite la articolul 3 alineatul (1) din directiva menţionată.
3.În conformitate cu articolul 4 din Directiva 2010/63/UE, în cazul în care se recurge la metode biologice, trebuie să se ia în considerare elemente de înlocuire, îmbunătăţire şi reducere.
Art. 61: Planuri de eşantionare
1.În scopul controalelor prevăzute la articolul 59 literele (b), (c) şi (d), autorităţile competente elaborează planuri de eşantionare care prevăd ca aceste controale să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de eşantionare şi frecvenţa eşantionării trebuie să asigure faptul că rezultatele analizei sunt reprezentative pentru zona de producţie şi de relocare clasificată luată în considerare.
2.Planurile de eşantionare care vizează controlul calităţii microbiologice a moluştelor bivalve vii iau în special în considerare:
(a)variaţiile probabile ale contaminării fecale;
(b)parametrii prevăzuţi la articolul 56 alineatul (1).
3.Planurile de eşantionare pentru verificarea prezenţei planctonului toxic în apele din zonele de producţie şi de relocare clasificate, precum şi a biotoxinelor marine în moluştele bivalve vii iau în special în considerare eventualele variaţii ale prezenţei planctonului care conţine biotoxine marine. Eşantionarea cuprinde:
(a)o eşantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în compoziţia planctonului care conţine toxine şi repartizarea geografică a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de toxine în carnea moluştelor bivalve vii este urmat de o eşantionare intensivă;
(b)testări periodice ale toxicităţii pe moluştele bivalve vii din zona afectată care sunt cele mai sensibile la contaminare.
4.Frecvenţa eşantionării pentru analiza toxinelor la moluştele bivalve vii este săptămânală în timpul perioadelor de recoltare, cu excepţia cazului în care:
(a)frecvenţa eşantionării poate fi redusă în zonele specifice de relocare sau de producţie clasificate sau pentru tipuri specifice de moluşte bivalve vii, în cazul în care, în urma unei evaluări a riscurilor privind prezenţa toxinelor sau a fitoplanctonului, există indicaţia unui risc foarte scăzut de episod toxic;
(b)frecvenţa eşantionării trebuie să fie mai mare în cazul în care această evaluare arată că o eşantionare săptămânală nu este suficientă.
5.Evaluarea riscurilor menţionată la alineatul (4) trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice în vederea evaluării riscului de apariţie a toxinelor în moluştele bivalve vii din aceste zone.
6.În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii crescute în aceeaşi zonă de producţie sau de relocare clasificată, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de referinţă. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conţinuturile de toxine ale speciei de referinţă sunt mai mici decât limitele regulamentare. În cazul în care conţinuturile de toxine ale speciei de referinţă sunt mai mari decât limitele reglementare, recoltarea celorlalte specii poate fi autorizată numai în cazul în care analizele suplimentare practicate asupra celorlalte specii pun în evidenţă conţinuturi de toxine mai mici decât aceste limite.
7.În ceea ce priveşte monitorizarea planctonului, eşantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de apă din zona de producţie sau de relocare clasificată şi să furnizeze informaţii asupra prezenţei speciilor toxice şi asupra evoluţiei populaţiei. În cazul detectării unei evoluţii a populaţiei toxice care poate duce la o acumulare de toxine, frecvenţa eşantionării moluştelor bivalve vii trebuie să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obţinerea rezultatelor analizelor toxinelor.
8.Planurile de eşantionare pentru controlul prezenţei contaminanţilor chimici permit detectarea oricărei depăşiri a conţinuturilor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.