Secţiunea 4 - Controale oficiale referitoare la riscuri specifice şi testări în laborator - Regulamentul 627/15-mar-2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale

Acte UE

Jurnalul Oficial 131L

În vigoare
Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
SECŢIUNEA 4:Controale oficiale referitoare la riscuri specifice şi testări în laborator
Art. 29: Modalităţi practice pentru controalele oficiale efectuate în ceea ce priveşte encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)
1.Pe lângă cerinţele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 privind controalele oficiale care trebuie efectuate în legătură cu EST, medicul veterinar oficial verifică eliminarea, separarea şi, după caz, marcarea materialelor cu riscuri specificate şi în conformitate cu normele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menţionat şi la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele de origine animală.
2.Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita contaminarea cărnii prin materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării, inclusiv în timpul asomării. Acest lucru include eliminarea materialelor cu riscuri specificate.
Art. 30: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa cisticercozei în cadrul inspecţiei post-mortem la bovine domestice şi Suidae
1.Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la articolele 18, 19 şi 23 constituie cerinţele minimale pentru identificarea cisticercozei la bovine şi Suidae (porci domestici, vânat de crescătorie şi vânat sălbatic). În ceea ce priveşte bovinele menţionate la articolul 19, autorităţile competente pot decide ca incizia maseterilor la inspecţia post-mortem să nu fie obligatorie dacă:
(a)se utilizează un test serologic specific;
(b)animalele au fost crescute într-o exploataţie de origine declarată oficial indemnă de cisticercoză; sau
(c)prevalenţa populaţiei sursă sau, în cadrul unei subpopulaţii bine definite, este mai mică de unu la un milion, ceea ce a fost demonstrat cu o certitudine de 95 %, sau nu au fost detectate cazuri la toate animalele sacrificate în ultimii cinci ani (sau doi ani în cazul în care acest lucru a fost susţinut şi justificat de analiza de risc a autorităţilor competente) pe baza datelor provenite din rapoartele realizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
2.Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părţile neinfectate pot fi declarate corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la temperaturi joase.
Art. 31: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Trichinella în cadrul inspecţiei post-mortem
1.Carcasele de Suidae, solipede şi alte specii susceptibile de infestare cu Trichinella trebuie să fie examinate în ceea ce priveşte detectarea prezenţei de Trichinella în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/1375, cu excepţia cazului în care se aplică una dintre derogările prevăzute la articolul 3 din regulamentul menţionat.
2.Carnea care provine de la animale infectate cu trichine trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
Art. 32: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa morvei în cadrul inspecţiei post-mortem la solipede
1.Carnea proaspătă de solipede nu poate fi introdusă pe piaţă decât dacă a fost obţinută de la solipede ţinute timp de cel puţin 90 de zile înainte de data sacrificării într-un stat membru sau într-o ţară terţă sau o regiune a acesteia din care este autorizată aducerea de solipede în Uniune.
2.În cazul solipedelor care provin dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă sau o regiune a acestora care nu îndeplinesc criteriile Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor pentru ţări indemne de morvă, solipedele sunt inspectate pentru depistarea morvei printr-o examinare atentă a mucoaselor traheii, a laringelui, a cavităţilor nazale, a sinusurilor şi a ramificaţiilor acestora, după despicarea capului în plan median şi excizia septului nazal.
3.Carnea obţinută de la solipede la care a fost diagnosticată prezenţa morvei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
Art. 33: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa tuberculozei în cadrul inspecţiei post-mortem
1.În cazul în care animalele prezintă o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecţii, acestea trebuie să fie sacrificate sau manipulate separat faţă de celelalte animale, luându-se toate precauţiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de producţie şi a personalului prezent în abator sau unitatea de prelucrare a vânatului.

2.Toată carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a pus în evidenţă leziuni localizate similare leziunilor tuberculoase în mai multe organe sau părţi ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidenţiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiaşi organ sau în aceeaşi parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei şi ganglionii limfatici asociaţi trebuie să fie declaraţi improprii pentru consumul uman.
Art. 34: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa brucelozei în cadrul inspecţiei post-mortem
1.În cazul în care animalele prezintă o reacţie pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecţii, acestea trebuie să fie sacrificate sau manipulate separat faţă de celelalte animale, luându-se toate precauţiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de producţie şi a personalului prezent în abator sau unitatea de prelucrare a vânatului.

2.Carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a pus în evidenţă leziuni care indică prezenţa brucelozei acute trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În ceea ce priveşte animalele la care a fost depistată o reacţie pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, ugerul, tractul genital şi sângele trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost depistată nicio leziune de acest tip.
Art. 35: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Salmonella
1.Autorităţile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctelor 2.1.3, 2.1.4 şi 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri:
(a)eşantionare oficială, folosind aceeaşi metodă şi spaţiu de eşantionare ca operatorii din sectorul alimentar. Cel puţin 49 de eşantioane aleatorii (40) trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eşantioane poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului;
(40)În cazul în care toate sunt negative, 95 % din certitudinea statistică confirmă că prevalenţa este mai mică de 6 %.
(b)colectarea tuturor informaţiilor privind numărul total şi numărul de eşantioane pozitive la Salmonella prelevate de operatorii din sectorul alimentar în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, în cadrul punctelor 2.1.3, 2.1.4 şi 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la acesta;
(c)colectarea tuturor informaţiilor privind numărul total şi numărul de eşantioane pozitive la Salmonella prelevate în cadrul programelor naţionale de control în statele membre sau regiuni din statele membre pentru care au fost aprobate garanţii speciale în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în ceea ce priveşte producţia de carne de rumegătoare, ecvidee, Suidae şi pasăre.
2.În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor, autorităţile competente îi solicită acestuia să prezinte un plan de acţiune şi controlează cu stricteţe rezultatul acestuia.
3.Numărul total şi numărul de eşantioane pozitive la Salmonella, diferenţiate între eşantioane prelevate în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) şi (c), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
Art. 36: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Campylobacter
1.Autorităţile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctului 2.1.9 (criteriu de igienă a procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui de carne) din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea următoarelor măsuri:
(a)eşantionare oficială, folosind aceeaşi metodă şi spaţiu de eşantionare ca operatorii din sectorul alimentar. Cel puţin 49 de eşantioane aleatorii trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eşantioane poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului; sau
(b)colectarea tuturor informaţiilor privind numărul total şi numărul de eşantioane de Campylobacter cu peste 1 000 ufc/g prelevate de operatorii din sectorul alimentar în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, în cadrul punctului 2.1.9 din capitolul 2 din anexa I la acesta.
2.În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor, autorităţile competente îi solicită acestuia să prezinte un plan de acţiune şi controlează cu stricteţe rezultatul acestuia.
3.Numărul total şi numărul de eşantioane de Campylobacter cu peste 1 000 ufc/g, diferenţiate între eşantioane prelevate în temeiul punctului 1 literele (a) şi (b), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
Art. 37: Cerinţe speciale cu privire la testele de laborator
1.La efectuarea testelor de laborator în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (d) punctele (ii) şi (iv) din Regulamentul (UE) 2017/625, medicul veterinar oficial asigură, în cadrul efectuării eşantionării, identificarea şi manipularea corectă a eşantioanelor şi trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:
(a)supravegherii şi controlului zoonozelor şi agenţilor acestora;
(b)programului anual de monitorizare a EST, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;
(c)detectării substanţelor sau produselor active din punct de vedere farmacologic fie interzise, fie neautorizate, precum şi în cadrul controalelor privind substanţele farmacologic active reglementate, pesticidele, aditivii din hrana pentru animale şi contaminanţii care depăşesc limitele maxime aplicabile ale Uniunii, în special în cadrul planurilor naţionale de detectare a reziduurilor sau a substanţelor menţionate la articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi la articolul 5 din Directiva 96/23/CE;
(d)depistării unor boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429.
2.Medicul veterinar oficial se asigură că toate testările suplimentare în laborator considerate necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 au loc în funcţie de necesităţi.