Capitolul ii - Controale oficiale asupra cărnii proaspete - Regulamentul 627/15-mar-2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale
Acte UE
Jurnalul Oficial 131L
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
CAPITOLUL II:Controale oficiale asupra cărnii proaspete
Art. 8: Relevanţa rezultatelor auditurilor
La efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul capitol, medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare rezultatele auditurilor efectuate în conformitate cu capitolul I. Dacă este cazul, medicul veterinar oficial vizează controalele oficiale în ceea ce priveşte deficienţele constatate în cadrul auditurilor anterioare.
Art. 9
Obligaţiile autorităţilor competente în ceea ce priveşte controalele documentelor, altele decât verificările informaţiilor privind lanţul alimentar menţionate la articolul 10 alineatul (1)
(1)Autorităţile competente informează operatorul din sectorul alimentar al exploataţiei de origine cu privire la elementele minime ale informaţiilor privind lanţul alimentar care trebuie să fie furnizate operatorului abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului, în conformitate cu secţiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(2)Autorităţile competente efectuează controalele necesare ale documentelor pentru a verifica dacă:
a)informaţiile privind lanţul alimentar sunt comunicate în mod sistematic şi eficient operatorului abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului de către operatorul responsabil cu creşterea animalelor sau păstrarea lor înaintea expediţiei;
b)informaţiile privind lanţul alimentar sunt valabile şi fiabile;
c)exploataţiei de origine îi sunt comunicate, după caz, informaţiile pertinente în conformitate cu articolul 39 alineatul (5).
(3)Atunci când animalele sunt trimise spre sacrificare într-un alt stat membru, autorităţile competente de la exploataţia de origine şi de la locul de sacrificare cooperează pentru a se asigura că informaţiile privind lanţul alimentar furnizate de către operatorul din sectorul alimentar al exploataţiei de origine sunt accesibile operatorului abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului care le primeşte.
Art. 10: Obligaţiile medicului veterinar oficial în ceea ce priveşte controalele documentelor
1.Atunci când efectuează inspecţiile ante-mortem, medicul veterinar oficial verifică rezultatele controalelor şi ale evaluărilor informaţiilor privind lanţul alimentar furnizate de operatorul abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului în conformitate cu secţiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar oficial ia în considerare aceste controale şi evaluări la efectuarea inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem, alături de orice alte informaţii relevante din evidenţele exploataţiei de provenienţă a animalelor.
2.Atunci când efectuează inspecţii ante-mortem şi post-mortem, medicul veterinar oficial ia în considerare certificatele oficiale prevăzute în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235 al Comisiei (*1), precum şi orice declaraţii ale medicilor veterinari care efectuează controale oficiale sau alte controale la nivelul producţiei primare.
(*1)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235 al Comisiei din 16 decembrie 2020 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) 2016/429 şi (UE) 2017/625 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte modelele de certificate de sănătate animală, modelele de certificate oficiale şi modelele de certificate de sănătate animală/oficiale pentru intrarea în Uniune şi circulaţia în interiorul Uniunii a transporturilor de anumite categorii de animale şi mărfuri, certificarea oficială privind astfel de certificate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 599/2004, a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 636/2014 şi (UE) 2019/628, a Directivei 98/68/CE şi a Deciziilor 2000/572/CE, 2003/779/CE şi 2007/240/CE (JO L 442, 30.12.2020, p. 1)
3.În cazul sacrificării de urgenţă a ungulatelor domestice în exteriorul abatorului, medicul veterinar oficial al abatorului examinează certificarea prevăzută în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2235 şi emisă de medicul veterinar oficial care a efectuat inspecţia ante-mortem în conformitate cu secţiunea I capitolul VI punctul 6 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; şi cu orice alte informaţii relevante furnizate de operatorul din sectorul alimentar.
4.În cazul vânatului mare sălbatic, medicul veterinar oficial al unităţii de manipulare a vânatului examinează şi ia în considerare declaraţia care însoţeşte corpul animalului, eliberată de o persoană formată, în conformitate cu secţiunea IV capitolul II punctul 4 litera (a) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
Art. 11: Cerinţe privind inspecţia ante-mortem la abator
1.Toate animalele sunt supuse inspecţiei ante-mortem înainte de sacrificare. Cu toate acestea, inspecţia poate fi limitată la un eşantion reprezentativ de păsări din fiecare şeptel şi un eşantion reprezentativ de lagomorfe din fiecare exploataţie de origine de lagomorfe.
2.Inspecţia ante-mortem are loc în termen de 24 de ore după sosirea animalelor la abator şi la mai puţin de 24 de ore înainte de sacrificare. Medicul veterinar oficial poate solicita o inspecţie ante-mortem suplimentară în orice alt moment.
3.Inspecţiile ante-mortem trebuie să determine, în ceea ce priveşte animalul inspectat în cauză, dacă există vreun semn:
(a)că sănătatea şi bunăstarea animalului au fost compromise;
(b)al oricărei stări, anomalii sau boli care transformă carnea proaspătă în carne improprie consumului uman sau care ar putea afecta sănătatea animalelor, acordând o atenţie specială depistării zoonozelor şi bolilor animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429;
(c)al utilizării substanţelor interzise sau neautorizate, al utilizării abuzive a medicamentelor de uz veterinar sau al prezenţei reziduurilor chimice sau a contaminanţilor.
4.Inspecţia ante-mortem include verificarea respectării de către operatorii din sectorul alimentar a obligaţiei de a se asigura că animalele au pielea sau părul curate, astfel încât să se evite orice risc inacceptabil de contaminare a cărnii proaspete în timpul sacrificării.
5.Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecţie clinică a tuturor animalelor pe care operatorul din sectorul alimentar sau un membru al personalului auxiliar oficial este posibil să le fi separat de restul animalelor pentru o inspecţie ante-mortem amănunţită.
6.În cazul în care inspecţia ante-mortem se efectuează la exploataţia de origine în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2019/624, medicul veterinar oficial al abatorului efectuează o inspecţie ante-mortem numai în cazurile şi în măsura specificate.
Art. 12: Cerinţe pentru inspecţia post-mortem
1.Sub rezerva derogării prevăzute la secţiunea IV capitolul II punctul 4 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, carcasele şi organele comestibile care însoţesc animalul sunt supuse inspecţiei post-mortem:
(a)fără întârziere după sacrificare, sau
(b)cât mai curând posibil după sosirea la unitatea de manipulare a vânatului.
2.Autorităţile competente pot solicita operatorului din sectorul alimentar să pună la dispoziţie instalaţii tehnice speciale şi spaţiu suficient pentru verificarea organelor comestibile.
3.Autorităţile competente:
(a)verifică toate suprafeţele externe, inclusiv pe cele ale cavităţilor corporale ale carcaselor, precum şi organele comestibile;
(b)acordă o atenţie deosebită depistării zoonozelor şi a bolilor animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429.
4.Este necesar ca viteza liniei de sacrificare şi efectivele de personal de inspecţie prezente să fie adaptate pentru a se putea efectua o inspecţie corespunzătoare.
Art. 13: Derogare privind calendarul inspecţiei post-mortem
1.Prin derogare de la articolul 12 alineatul (1), autorităţile competente pot permite ca, atunci când nici medicul veterinar oficial, nici membrul personalului auxiliar oficial nu sunt prezenţi în unitatea de manipulare a vânatului sau în abator în timpul sacrificării şi al eviscerării, inspecţia post-mortem să fie întârziată cu o perioadă maximă de 24 de ore de la sacrificare sau de la intrarea în unitatea de manipulare a vânatului, cu condiţia ca:
(a)animalele în cauză să fie sacrificate într-un abator de capacitate redusă sau manipulate într-o unitate de manipulare a vânatului de capacitate redusă care sacrifică sau prelucrează:
(i)mai puţin de 1 000 de unităţi animal viu; sau
(ii)mai puţin de 150 000 de păsări de curte, lagomorfe şi vânat mic sălbatic pe an;
(b)în cadrul unei unităţi de depozitare a cărnii şi a organelor comestibile proaspete să existe instalaţii suficiente care să permită examinarea acestora;
(c)inspecţia post-mortem să fie efectuată de medicul veterinar oficial.
2.autorităţile competente să poată creşte pragurile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii), asigurând aplicarea derogării în cele mai mici abatoare şi unităţi de manipulare a vânatului care corespund definiţiei de abator de capacitate redusă sau de unitate de manipulare a vânatului de capacitate redusă şi cu condiţia ca producţia anuală combinată a acestor unităţi să nu depăşească 5 % din cantitatea totală de carne proaspătă produsă într-un stat membru:
(a)pentru speciile vizate;
(b)sau pentru toate ungulatele împreună;
(c)pentru toate păsările de curte împreună; sau
(d)pentru toate păsările şi lagomorfele împreună.
În acest caz, autorităţile competente notifică această derogare şi probele în sprijinul acesteia în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (39);
(39)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
3.În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i), se utilizează ratele de conversie prevăzute la articolul 17 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2009. Cu toate acestea, în cazul ovinelor şi al caprinelor, precum şi al cervidelor mici (cu o greutate în viu < 100 kg), se utilizează o rată de conversie de 0,05 unităţi animal viu, iar în cazul altor specii de vânat mare se utilizează o rată de conversie de 0,2 unităţi animal viu.
Art. 14: Cerinţe suplimentare de examinare pentru inspecţia post-mortem
1.Dacă este necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările şi incizarea anumitor părţi ale carcasei şi ale organelor comestibile, precum şi testări în laborator pentru:
(a)a pune un diagnostic definitiv cu privire la o suspiciune de pericol; sau
(b)a depista:
(i)prezenţa unei boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429;
(ii)prezenţa unor reziduuri sau contaminanţi chimici astfel cum se prevede în Directiva 96/23/CE şi în Decizia 97/747/CE, în special:
- reziduuri chimice în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în Regulamentele (UE) nr. 37/2010 şi (CE) nr. 396/2005;
- contaminanţi în cantitate mai mare decât nivelurile maxime stabilite în Regulamentele (CE) nr. 1881/2006 şi (CE) nr. 124/2009; sau
- reziduuri de substanţe care sunt interzise sau neautorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 37/2010 sau cu Directiva 96/22/CE;
(iii)nerespectarea criteriilor microbiologice menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 sau posibila prezenţă a altor pericole microbiologice care pot transforma carnea proaspătă în carne improprie pentru consumul uman;
(iv)prezenţa altor factori care pot duce la situaţia în care carnea proaspătă să fie declarată improprie pentru consumul uman sau în care să fie impuse restricţii privind utilizarea acesteia.
2.În timpul inspecţiei post-mortem, trebuie luate precauţii pentru a se asigura reducerea la minimum a riscului de contaminare a cărnii proaspete prin operaţiuni cum sunt palparea, tranşarea sau incizarea.
Art. 15: Cerinţe pentru inspecţia post-mortem a solipedelor domestice, a bovinelor în vârstă de peste opt luni şi a porcilor domestici în vârstă de peste cinci săptămâni, precum şi a vânatului mare sălbatic
1.Cerinţele prevăzute în prezentul articol se aplică în mod suplimentar faţă de cerinţele de la articolele 12 şi 14.
2.Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitudinală în două semicarcase, urmând coloana vertebrală, a carcaselor de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni şi de porci domestici în vârstă de peste cinci săptămâni, în vederea inspecţiei post-mortem.
3.În cazul în care este necesar pentru inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ţine seama de obiceiurile alimentare specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situaţii specifice privind sănătatea animală, medicul veterinar oficial poate autoriza să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni şi de porci domestici în vârstă de peste cinci săptămâni destinate inspecţiei post-mortem.
4.În cazul abatoarelor de capacitate redusă sau al unităţilor de manipulare a vânatului de capacitate redusă care manipulează mai puţin de 1 000 de unităţi animal viu pe an, medicul veterinar oficial poate autoriza, din motive sanitare, tranşarea în sferturi de carcase a solipedelor domestice adulte, a bovinelor adulte şi a vânatului mare sălbatic adult înainte de inspecţia post-mortem.
Art. 16: Cerinţe suplimentare pentru inspecţia post-mortem în caz de sacrificare de urgenţă
În cazul sacrificării de urgenţă, carcasa face obiectul, cât mai rapid posibil, al unei inspecţii post-mortem în conformitate cu articolele 12, 13, 14 şi 15 înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.
Art. 17: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a bovinelor domestice, a ovinelor şi caprinelor domestice, a solipedelor domestice şi a porcinelor domestice
În cazul în care inspecţia post-mortem este efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la faţa locului suficiente garanţii, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2019/624, autorităţile competente se asigură că modalităţile practice prevăzute în următoarele articole 18-24 sunt respectate în cazul bovinelor domestice, al ovinelor şi caprinelor domestice, al solipedelor domestice şi al porcinelor domestice, pe lângă cerinţele prevăzute la articolele 12, 14 şi 15.
Art. 18: Animale tinere din specia bovină
1.Carcasele şi organele comestibile ale următoarelor animale din specia bovină sunt supuse procedurilor de inspecţie post-mortem prevăzute la alineatul (2):
(a)animale în vârstă de sub opt luni; şi
(b)animale cu vârsta sub 20 luni, dacă au fost ţinute fără acces la păşuni pe parcursul întregii lor vieţi într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia, oficial indemn(ă) de tuberculoză, enumerat(ă) în partea I a anexei II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/620 al Comisiei (*1).
(*1)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/620 al Comisiei din 15 aprilie 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte aprobarea statutului de indemn de boală şi a statutului de nevaccinare al anumitor state membre sau zone ori compartimente ale acestora cu privire la anumite boli listate şi la aprobarea programelor de eradicare a bolilor listate respective (JO L 131, 16.4.2021, p. 78, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2021/620/oj).
2.Procedurile de inspecţie post-mortem includ cel puţin o examinare vizuală:
(a)a capului şi a gâtului; împreună cu palparea şi examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales), cu toate acestea, pentru a asigura supravegherea statutului oficial de indemne de tuberculoză, statele membre pot decide să efectueze investigaţii suplimentare; inspectarea cavităţii bucale şi a orofaringelui;
(b)a plămânilor, a traheii şi a esofagului; palparea plămânilor; palparea şi examinarea ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales);
(c)a pericardului şi a inimii;
(d)a diafragmei;
(e)a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
(f)a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi a nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
(g)a splinei;
(h)a rinichilor;
(i)a pleurei şi a peritoneului;
(j)a regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere.
3.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:"
(a)incizia ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); palparea limbii;
(b)incizia ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales); deschiderea longitudinală a traheii şi a principalelor ramificaţii bronhice; plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; aceste incizii nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluşi de la consumul uman;
(c)incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele şi să fie secţionat septul interventricular;
(d)incizia nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici;
(e)palparea splinei;
(f)incizia rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(g)palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor. Regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial.
Art. 19: Alte animale din specia bovină
1.Carcasele şi organele comestibile ale bovinelor, altele decât cele menţionate la articolul 18 alineatul (1), sunt supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
(a)examinarea vizuală a capului şi a gâtului; incizia şi examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); inspectarea maseterilor externi, unde este necesar să fie practicate două incizii paralele cu mandibula, precum şi a maseterilor interni (muşchii interni pterigoizi), care sunt incizaţi într-un singur plan. Limba este detaşată în prealabil pentru a permite o examinare detaliată a cavităţii bucale şi a orofaringelui;
(b)inspecţia traheii şi a esofagului; inspecţia vizuală şi palparea plămânilor; incizia şi examinarea ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales);
(c)examinarea vizuală a pericardului şi a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele şi să fie secţionat septul interventricular;
(d)examinarea vizuală a diafragmei;
(e)examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
(f)examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
(g)examinarea vizuală a splinei;
(h)examinarea vizuală a rinichilor;
(i)examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;
(j)examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
(k)examinarea vizuală a ugerului şi a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii).
2.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:
(a)incizia şi examinarea ganglionilor limfatici submaxilari şi parotidieni (Lnn. mandibulares şi parotidei); palparea limbii şi a orofaringelui;
(b)inspecţia traheii şi a esofagului; inspecţia vizuală şi palparea plămânilor;
(c)palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales); incizia suprafeţei gastrice a ficatului şi a bazei lobului caudat pentru a examina canalele biliare;
(d)incizia nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici;
(e)palparea splinei;
(f)incizia rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(g)palparea şi incizia ugerului şi a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii) la vaci. Este deschisă fiecare jumătate a ugerului printr-o incizie longitudinală şi profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar ganglionii limfatici ai ugerului sunt incizaţi, cu excepţia cazului în care ugerul este exclus de la consumul uman.
Art. 20: Animale domestice tinere din speciile ovină şi caprină
1.Carcasele şi organele comestibile de ovine şi caprine fără incisivi permanenţi sau de ovine şi caprine în vârstă de până la 12 luni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
(a)examinarea vizuală a capului, inclusiv a gâtului, a gurii, a limbii şi a ganglionilor limfatici parotidieni şi retrofaringieni. Aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autorităţile competente sunt în măsură să ofere garanţii că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba şi creierul;
(b)examinarea vizuală a plămânilor, a traheii şi a esofagului, precum şi a ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales);
(c)examinarea vizuală a pericardului şi a inimii;
(d)examinarea vizuală a diafragmei;
(e)examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
(f)examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
(g)examinarea vizuală a splinei;
(h)examinarea vizuală a rinichilor;
(i)examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;
(j)examinarea vizuală a regiunii ombilicale şi a articulaţiilor.
2.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:
(a)palparea gâtului, a gurii, a limbii şi a ganglionilor limfatici parotidieni. Cu excepţia cazului în care normele de sănătate animală prevăd altfel, aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autorităţile competente sunt în măsură să ofere garanţii că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba şi creierul;
(b)palparea plămânilor; incizia plămânilor, a traheii, a esofagului şi a ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali;
(c)incizia inimii;
(d)palparea ficatului şi a nodulilor săi limfatici; incizia suprafeţei gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;
(e)palparea splinei;
(f)incizia rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(g)palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor; regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial.
Art. 21: Alte animale domestice din speciile ovină şi caprină
1.Carcasele şi organele comestibile de ovine şi caprine cărora le-a ieşit un incisiv permanent sau de ovine şi caprine în vârstă de 12 luni sau mai mult trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
(a)examinarea vizuală a capului, inclusiv a gâtului, a gurii, a limbii şi a ganglionilor limfatici parotidieni, şi palparea ganglionilor limfatici retrofaringieni. Aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autorităţile competente sunt în măsură să ofere garanţii că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba şi creierul;
(b)inspecţia vizuală a plămânilor, a traheii şi a esofagului; palparea plămânilor şi a ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales);
(c)examinarea vizuală a pericardului şi a inimii;
(d)examinarea vizuală a diafragmei;
(e)examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului şi a nodulilor săi limfatici; incizia suprafeţei gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;
(f)examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
(g)examinarea vizuală a splinei;
(h)examinarea vizuală a rinichilor;
(i)examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;
(j)examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
(k)examinarea vizuală a ugerului şi a ganglionilor limfatici ai acestuia.
2.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:
(a)palparea gâtului, a gurii, a limbii şi a ganglionilor limfatici parotidieni. Cu excepţia cazului în care normele de sănătate animală prevăd altfel, aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autorităţile competente sunt în măsură să ofere garanţii că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba şi creierul;
(b)incizia plămânilor, a traheii şi a ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali;".
(c)incizia inimii;
(d)palparea splinei;
(e)incizia rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales).
Art. 22: Solipede domestice
1.Carcasele şi organele comestibile ale solipedelor domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
(a)examinarea vizuală a capului şi, după detaşarea limbii, examinarea gâtului; limba, detaşată în prealabil pentru a permite o examinare vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a orofaringelui, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale;
(b)examinarea vizuală a plămânilor, a traheii, a esofagului, precum şi a ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales);
(c)inspecţia vizuală a pericardului şi a inimii;
(d)examinarea vizuală a diafragmei;
(e)examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
(f)examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
(g)examinarea vizuală a splinei;
(h)examinarea vizuală a rinichilor;
(i)examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;
(j)examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat) şi ale iepelor;
(k)examinarea vizuală a ugerului şi a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii);
(l)examinarea vizuală a regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere;
(m)examinarea muşchilor şi a ganglionilor limfatici subromboidali (Lnn. subrhomboidei), de sub cartilajul scapular, prin secţionarea inserţiei unui umăr, în cazul cailor suri, pentru a depista prezenţa melanozei şi a melanomatozei. Rinichii trebuie să fie scoşi.
2.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:
(a)palparea şi incizia ganglionilor limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei); palparea limbii;
(b)palparea plămânilor; palparea şi incizia ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali. Traheea şi principalele ramificaţii bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; cu toate acestea, inciziile respective nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluşi de la consumul uman;
(c)incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele şi să fie secţionat septul interventricular;
(d)palparea şi incizia ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
(e)incizia nodulilor limfatici stomacali şi mezenterici;
(f)palparea splinei;
(g)palparea rinichilor şi incizia rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(h)incizia nodulilor limfatici supramamari;
(i)palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial;
(j)la caii suri, incizia rinichilor pe toată lungimea lor.
Art. 23: Animale domestice din specia porcină
1.Carcasele şi organele comestibile ale porcinelor domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
(a)examinarea vizuală a capului şi a gâtului;
(b)examinarea vizuală a cavităţii bucale, a orofaringelui şi a limbii;
(c)inspecţia vizuală a plămânilor, a traheii şi a esofagului;
(d)examinarea vizuală a pericardului şi a inimii;
(e)examinarea vizuală a diafragmei;
(f)examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales); examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
(g)examinarea vizuală a splinei; examinarea vizuală a rinichilor; examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;
(h)examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
(i)examinarea vizuală a ugerului şi a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii);
(j)examinarea vizuală a regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere.
2.În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor în conformitate cu articolul 24, medicul veterinar oficial efectuează procedurile următoare de inspecţie post-mortem care sunt relevante pe baza indicaţiilor privind un posibil risc, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2019/624, utilizând incizia şi palparea carcasei şi a organelor comestibile:
(a)incizia şi examinarea ganglionilor limfatici submaxilari (Lnn. mandibulares);
(b)palparea plămânilor şi a ganglionilor limfatici bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificaţii bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; inciziile respective nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluşi de la consumul uman;
(c)incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele şi să fie secţionat septul interventricular;
(d)palparea ficatului şi a nodulilor săi limfatici;
(e)palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici;
(f)palparea splinei;
(g)incizia rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(h)incizia nodulilor limfatici supramamari;
(i)palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere şi, în cazul în care este necesar, incizia regiunii ombilicale şi deschiderea articulaţiilor.
Art. 24: Indicii ale unor riscuri potenţiale pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor la bovinele domestice, ovinele şi caprinele domestice, solipedele domestice şi porcinele domestice
Procedurile suplimentare de inspecţie post-mortem prevăzute la articolul 18 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2), articolul 20 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2) şi articolul 23 alineatul (2) se efectuează prin incizia şi palparea carcasei şi a organelor, în cazul în care, în opinia medicului veterinar oficial, unul dintre următoarele elemente indică existenţa unui risc potenţial pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor:
(a)verificările şi analiza controalelor documentelor efectuate în conformitate cu articolele 9 şi 10;
(b)constatările inspecţiei ante-mortem efectuate în conformitate cu articolul 11;
(c)rezultatele verificărilor respectării normelor de bunăstare animală efectuate în conformitate cu articolul 38;
(d)constatările inspecţiei post-mortem efectuate în conformitate cu articolele 12-24;
(e)datele epidemiologice suplimentare sau alte date provenite de la exploataţia de origine a animalelor.
Art. 25: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a păsărilor de curte
1.Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecţii post-mortem care poate include asistenţa personalului abatorului, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625. Medicul veterinar oficial sau membrul personalului auxiliar oficial, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menţionat, efectuează în mod personal următoarele controale:
(a)inspecţia zilnică a viscerelor şi a cavităţilor corporale ale unui eşantion reprezentativ din fiecare şeptel;
(b)inspecţia detaliată a unui eşantion aleator a părţilor de păsări sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru consumul uman în urma inspecţiei post-mortem din fiecare şeptel;
(c)orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive pentru a suspecta că păsările de curte în cauză pot fi improprii pentru consumul uman.
2.Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot decide ca numai un eşantion reprezentativ de păsări de curte din fiecare şeptel să fie supus unei inspecţii post-mortem dacă:
(a)operatorii din sectorul alimentar au pus în aplicare un sistem, cu avizul medicului veterinar oficial, care permite depistarea şi separarea păsărilor cu anomalii, contaminări sau defecte;
(b)abatorul are o istorie îndelungată de conformitate cu cerinţele referitoare la:
(i)cerinţele generale şi speciale în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, inclusiv criteriile microbiologice aplicabile punctelor 1.28 şi 2.1.5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;
(ii)procedurile bazate pe principiile HACCP în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004; şi
(iii)normele specifice de igienă în conformitate cu articolul 5 şi cu secţiunea II din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(c)în cadrul inspecţiei ante-mortem şi al verificării informaţiilor privind lanţul alimentar nu s-au constatat anomalii care să indice o problemă gravă pentru sănătatea umană sau animală, şi care ar putea justifica necesitatea adoptării măsurilor prevăzute la articolele 40-44.
3.În ceea ce priveşte păsările de curte crescute pentru producţia de foie gras şi păsările de curte cu eviscerare amânată obţinute în exploataţia de origine în conformitate cu secţiunea II capitolul VI punctele 8 şi 9 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, inspecţia post-mortem are loc la secţia de tranşare unde aceste carcase sunt transportate direct de la exploataţia de origine.
Art. 26: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a lagomorfelor de crescătorie
Modalităţile practice pentru inspecţia post-mortem a păsărilor de curte în conformitate cu articolul 25 se aplică lagomorfelor de crescătorie. Dispoziţiile aplicabile unui singur şeptel de păsări de curte de la articolul 25 se aplică lagomorfelor de crescătorie sacrificate în aceeaşi zi dintr-o singură exploataţie de origine.
Art. 27: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a vânatului de crescătorie
1.Următoarele proceduri de inspecţie post-mortem se aplică vânatului de crescătorie:
(a)în cazul cervidelor mici ( < 100 kg), procedurile post-mortem pentru ovine prevăzute la articolul 21; cu toate acestea, în cazul renilor, se utilizează procedurile post-mortem pentru ovine prevăzute la articolul 20 iar limba poate fi utilizată pentru consumul uman fără inspecţia capului;
(b)în cazul vânatului din familia Suidae, procedurile post-mortem pentru porcine domestice prevăzute la articolul 23;
(c)în cazul altor ungulate de vânat care nu intră sub incidenţa literelor (a) şi (b), procedurile post-mortem pentru bovine prevăzute la articolul 19;
(d)în cazul ratitelor, procedurile post-mortem pentru păsări de curte prevăzute la articolul 25 alineatul (1).
2.În cazul în care animalele au fost sacrificate în afara abatorului, medicul veterinar oficial al abatorului sau unităţii de prelucrare a vânatului trebuie să verifice certificatul.
Art. 28: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a vânatului sălbatic
1.Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă vânatul sălbatic mare nejupuit transportat la unitatea de manipulare a vânatului din alt stat membru este însoţit de un certificat de sănătate în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul (UE) nr. 636/2014 sau de o declaraţie (declaraţii) în conformitate cu secţiunea IV capitolul II punctul 8 litera (b) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar oficial trebuie să ţină seama de conţinutul certificatului sau al declaraţiei (declaraţiilor) respective.
2.La inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:
(a)o inspecţie vizuală a carcasei, a cavităţilor acesteia şi, după caz, a organelor în scopul de a:
(i)detecta eventuale anomalii care nu rezultă din activitatea de vânătoare. În acest scop, diagnosticul se poate baza pe informaţiile furnizate eventual de persoana calificată privind comportamentul animalului înainte de a fi ucis;
(ii)verifica dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât vânătoarea;
(b)identificarea unor anomalii organoleptice;
(c)o palpare şi incizii ale organelor, după caz;
(d)în cazul în care motive serioase duc la suspiciunea privind prezenţa unor reziduuri sau contaminanţi, o analiză prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanţilor mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecţie mai amănunţită pe baza acestor suspiciuni, medicul veterinar oficial trebuie să aştepte concluzia acestei inspecţii înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat sălbatic ucis la o anumită vânătoare sau a părţilor despre care se poate presupune că prezintă aceleaşi anomalii;
(e)identificarea elementelor caracteristice care indică prezenţa unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:
(i)un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a animalului viu semnalate de vânător;
(ii)prezenţa generalizată a unor tumori sau abcese în diferite organe interne sau muşchi;
(iii)prezenţa artritei, orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a splinei, o inflamare a intestinelor sau a regiunii ombilicale;
(iv)prezenţa unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de vânătoare în cavităţile corporale, în interiorul stomacului, al intestinelor sau în urină, în cazul în care culoarea pleurei sau a peritoneului prezintă o alterare (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);
(v)prezenţa paraziţilor;
(vi)formarea unei cantităţi importante de gaz în tractul gastrointestinal cu alterarea culorii organelor interne (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);
(vii)prezenţa unor anomalii de culoare, de consistenţă sau de miros accentuate în musculatură sau în organe;
(viii)prezenţa unor fracturi mai vechi deschise;
(ix)o stare de emaciere şi/sau un edem generalizat sau localizat;
(x)aderenţe recente în cazul pleurei sau al peritoneului;
(xi)alte alterări importante evidente, cum este putrefacţia.
3.În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana vertebrală şi capul trebuie despicate în lungime.
4.În cazul în care este vorba de bucăţi întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eşantion reprezentativ de animale de aceeaşi provenienţă unei inspecţii post-mortem. În cazul în care inspecţia dezvăluie o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la alineatul (2) litera (e), este necesar ca medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.
5.Medicul veterinar oficial poate practica alte tranşări şi inspecţii pe părţi ale animalelor pe care este necesar să le examineze pentru a pune un diagnostic definitiv. În cazul în care modalităţile practice prevăzute la alineatul (2) nu permit să se ajungă la o evaluare, este necesar să se efectueze examinări suplimentare într-un laborator.
6.Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menţionate la articolul 45, precum şi în cazul în care prezintă, la inspecţia post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate la alineatul (2) litera (e).
Art. 29: Modalităţi practice pentru controalele oficiale efectuate în ceea ce priveşte encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)
1.Pe lângă cerinţele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 privind controalele oficiale care trebuie efectuate în legătură cu EST, medicul veterinar oficial verifică eliminarea, separarea şi, după caz, marcarea materialelor cu riscuri specificate şi în conformitate cu normele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menţionat şi la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele de origine animală.
2.Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita contaminarea cărnii prin materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării, inclusiv în timpul asomării. Acest lucru include eliminarea materialelor cu riscuri specificate.
Art. 30: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa cisticercozei în cadrul inspecţiei post-mortem la bovine domestice şi Suidae
1.Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la articolele 18, 19 şi 23 constituie cerinţele minimale pentru identificarea cisticercozei la bovine şi Suidae (porci domestici, vânat de crescătorie şi vânat sălbatic). În ceea ce priveşte bovinele menţionate la articolul 19, autorităţile competente pot decide ca incizia maseterilor la inspecţia post-mortem să nu fie obligatorie dacă:
(a)se utilizează un test serologic specific;
(b)animalele au fost crescute într-o exploataţie de origine declarată oficial indemnă de cisticercoză; sau
(c)prevalenţa populaţiei sursă sau, în cadrul unei subpopulaţii bine definite, este mai mică de unu la un milion, ceea ce a fost demonstrat cu o certitudine de 95 %, sau nu au fost detectate cazuri la toate animalele sacrificate în ultimii cinci ani (sau doi ani în cazul în care acest lucru a fost susţinut şi justificat de analiza de risc a autorităţilor competente) pe baza datelor provenite din rapoartele realizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
2.Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părţile neinfectate pot fi declarate corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la temperaturi joase.
Art. 31: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Trichinella în cadrul inspecţiei post-mortem
1.Carcasele de Suidae, solipede şi alte specii susceptibile de infestare cu Trichinella trebuie să fie examinate în ceea ce priveşte detectarea prezenţei de Trichinella în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/1375, cu excepţia cazului în care se aplică una dintre derogările prevăzute la articolul 3 din regulamentul menţionat.
2.Carnea care provine de la animale infectate cu trichine trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
Art. 32: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa morvei în cadrul inspecţiei post-mortem la solipede
1.Carnea proaspătă de solipede nu poate fi introdusă pe piaţă decât dacă a fost obţinută de la solipede ţinute timp de cel puţin 90 de zile înainte de data sacrificării într-un stat membru sau într-o ţară terţă sau o regiune a acesteia din care este autorizată aducerea de solipede în Uniune.
2.În cazul solipedelor care provin dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă sau o regiune a acestora care nu îndeplinesc criteriile Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor pentru ţări indemne de morvă, solipedele sunt inspectate pentru depistarea morvei printr-o examinare atentă a mucoaselor traheii, a laringelui, a cavităţilor nazale, a sinusurilor şi a ramificaţiilor acestora, după despicarea capului în plan median şi excizia septului nazal.
3.Carnea obţinută de la solipede la care a fost diagnosticată prezenţa morvei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
Art. 33: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa tuberculozei în cadrul inspecţiei post-mortem
1.În cazul în care animalele prezintă o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecţii, acestea trebuie să fie sacrificate sau manipulate separat faţă de celelalte animale, luându-se toate precauţiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de producţie şi a personalului prezent în abator sau unitatea de prelucrare a vânatului.
2.Toată carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a pus în evidenţă leziuni localizate similare leziunilor tuberculoase în mai multe organe sau părţi ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidenţiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiaşi organ sau în aceeaşi parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei şi ganglionii limfatici asociaţi trebuie să fie declaraţi improprii pentru consumul uman.
Art. 34: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa brucelozei în cadrul inspecţiei post-mortem
1.În cazul în care animalele prezintă o reacţie pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecţii, acestea trebuie să fie sacrificate sau manipulate separat faţă de celelalte animale, luându-se toate precauţiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de producţie şi a personalului prezent în abator sau unitatea de prelucrare a vânatului.
2.Carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a pus în evidenţă leziuni care indică prezenţa brucelozei acute trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În ceea ce priveşte animalele la care a fost depistată o reacţie pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, ugerul, tractul genital şi sângele trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost depistată nicio leziune de acest tip.
Art. 35: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Salmonella
1.Autorităţile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctelor 2.1.3, 2.1.4 şi 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri:
(a)eşantionare oficială, folosind aceeaşi metodă şi spaţiu de eşantionare ca operatorii din sectorul alimentar. Cel puţin 49 de eşantioane aleatorii (40) trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eşantioane poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului;
(40)În cazul în care toate sunt negative, 95 % din certitudinea statistică confirmă că prevalenţa este mai mică de 6 %.
(b)colectarea tuturor informaţiilor privind numărul total şi numărul de eşantioane pozitive la Salmonella prelevate de operatorii din sectorul alimentar în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, în cadrul punctelor 2.1.3, 2.1.4 şi 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la acesta;
(c)colectarea tuturor informaţiilor privind numărul total şi numărul de eşantioane pozitive la Salmonella prelevate în cadrul programelor naţionale de control în statele membre sau regiuni din statele membre pentru care au fost aprobate garanţii speciale în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în ceea ce priveşte producţia de carne de rumegătoare, ecvidee, Suidae şi pasăre.
2.În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor, autorităţile competente îi solicită acestuia să prezinte un plan de acţiune şi controlează cu stricteţe rezultatul acestuia.
3.Numărul total şi numărul de eşantioane pozitive la Salmonella, diferenţiate între eşantioane prelevate în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) şi (c), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
Art. 36: Modalităţi practice pentru controalele oficiale privind prezenţa de Campylobacter
1.Autorităţile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctului 2.1.9 (criteriu de igienă a procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui de carne) din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea următoarelor măsuri:
(a)eşantionare oficială, folosind aceeaşi metodă şi spaţiu de eşantionare ca operatorii din sectorul alimentar. Cel puţin 49 de eşantioane aleatorii trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eşantioane poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului; sau
(b)colectarea tuturor informaţiilor privind numărul total şi numărul de eşantioane de Campylobacter cu peste 1 000 ufc/g prelevate de operatorii din sectorul alimentar în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, în cadrul punctului 2.1.9 din capitolul 2 din anexa I la acesta.
2.În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor, autorităţile competente îi solicită acestuia să prezinte un plan de acţiune şi controlează cu stricteţe rezultatul acestuia.
3.Numărul total şi numărul de eşantioane de Campylobacter cu peste 1 000 ufc/g, diferenţiate între eşantioane prelevate în temeiul punctului 1 literele (a) şi (b), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
Art. 37: Cerinţe speciale cu privire la testele de laborator
1.La efectuarea testelor de laborator în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (d) punctele (ii) şi (iv) din Regulamentul (UE) 2017/625, medicul veterinar oficial asigură, în cadrul efectuării eşantionării, identificarea şi manipularea corectă a eşantioanelor şi trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:
(a)supravegherii şi controlului zoonozelor şi agenţilor acestora;
(b)programului anual de monitorizare a EST, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;
(c)detectării substanţelor sau produselor active din punct de vedere farmacologic fie interzise, fie neautorizate, precum şi în cadrul controalelor privind substanţele farmacologic active reglementate, pesticidele, aditivii din hrana pentru animale şi contaminanţii care depăşesc limitele maxime aplicabile ale Uniunii, în special în cadrul planurilor naţionale de detectare a reziduurilor sau a substanţelor menţionate la articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 şi la articolul 5 din Directiva 96/23/CE;
(d)depistării unor boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429.
2.Medicul veterinar oficial se asigură că toate testările suplimentare în laborator considerate necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 au loc în funcţie de necesităţi.
Art. 38: Controale oficiale privind bunăstarea animalelor în timpul transportului şi al sacrificării
Medicul veterinar oficial verifică respectarea normelor privind protecţia animalelor în timpul transportului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005 şi, în momentul sacrificării, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 şi cu normele naţionale privind bunăstarea animalelor.