Art. 28. - Art. 28: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a vânatului sălbatic - Regulamentul 627/15-mar-2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale
Acte UE
Jurnalul Oficial 131L
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
Art. 28: Modalităţi practice pentru inspecţia post-mortem a vânatului sălbatic
1.Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă vânatul sălbatic mare nejupuit transportat la unitatea de manipulare a vânatului din alt stat membru este însoţit de un certificat de sănătate în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul (UE) nr. 636/2014 sau de o declaraţie (declaraţii) în conformitate cu secţiunea IV capitolul II punctul 8 litera (b) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar oficial trebuie să ţină seama de conţinutul certificatului sau al declaraţiei (declaraţiilor) respective.
2.La inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:
(a)o inspecţie vizuală a carcasei, a cavităţilor acesteia şi, după caz, a organelor în scopul de a:
(i)detecta eventuale anomalii care nu rezultă din activitatea de vânătoare. În acest scop, diagnosticul se poate baza pe informaţiile furnizate eventual de persoana calificată privind comportamentul animalului înainte de a fi ucis;
(ii)verifica dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât vânătoarea;
(b)identificarea unor anomalii organoleptice;
(c)o palpare şi incizii ale organelor, după caz;
(d)în cazul în care motive serioase duc la suspiciunea privind prezenţa unor reziduuri sau contaminanţi, o analiză prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanţilor mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecţie mai amănunţită pe baza acestor suspiciuni, medicul veterinar oficial trebuie să aştepte concluzia acestei inspecţii înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat sălbatic ucis la o anumită vânătoare sau a părţilor despre care se poate presupune că prezintă aceleaşi anomalii;
(e)identificarea elementelor caracteristice care indică prezenţa unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:
(i)un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a animalului viu semnalate de vânător;
(ii)prezenţa generalizată a unor tumori sau abcese în diferite organe interne sau muşchi;
(iii)prezenţa artritei, orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a splinei, o inflamare a intestinelor sau a regiunii ombilicale;
(iv)prezenţa unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de vânătoare în cavităţile corporale, în interiorul stomacului, al intestinelor sau în urină, în cazul în care culoarea pleurei sau a peritoneului prezintă o alterare (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);
(v)prezenţa paraziţilor;
(vi)formarea unei cantităţi importante de gaz în tractul gastrointestinal cu alterarea culorii organelor interne (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);
(vii)prezenţa unor anomalii de culoare, de consistenţă sau de miros accentuate în musculatură sau în organe;
(viii)prezenţa unor fracturi mai vechi deschise;
(ix)o stare de emaciere şi/sau un edem generalizat sau localizat;
(x)aderenţe recente în cazul pleurei sau al peritoneului;
(xi)alte alterări importante evidente, cum este putrefacţia.
3.În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana vertebrală şi capul trebuie despicate în lungime.
4.În cazul în care este vorba de bucăţi întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eşantion reprezentativ de animale de aceeaşi provenienţă unei inspecţii post-mortem. În cazul în care inspecţia dezvăluie o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la alineatul (2) litera (e), este necesar ca medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.
5.Medicul veterinar oficial poate practica alte tranşări şi inspecţii pe părţi ale animalelor pe care este necesar să le examineze pentru a pune un diagnostic definitiv. În cazul în care modalităţile practice prevăzute la alineatul (2) nu permit să se ajungă la o evaluare, este necesar să se efectueze examinări suplimentare într-un laborator.
6.Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menţionate la articolul 45, precum şi în cazul în care prezintă, la inspecţia post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate la alineatul (2) litera (e).