Art. 39. - Art. 39: Măsuri privind comunicarea rezultatelor controalelor oficiale - Regulamentul 627/15-mar-2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale

Acte UE

Jurnalul Oficial 131L

În vigoare
Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
Art. 39: Măsuri privind comunicarea rezultatelor controalelor oficiale
1.Medicul veterinar oficial înregistrează şi evaluează rezultatele controalelor oficiale efectuate în conformitate cu articolele 7-38.
2.În cazul în care inspecţiile pun în evidenţă prezenţa unei boli sau a unei stări patologice care ar putea afecta sănătatea umană sau animală sau ar putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial ia următoarele măsuri:
(a)medicul veterinar oficial informează operatorul abatorului sau al unităţii de prelucrare a vânatului;

(b)atunci când problema menţionată la prezentul alineat a apărut în cursul producţiei primare şi se referă la sănătatea umană, sănătatea animală, bunăstarea animalelor sau reziduuri de medicamente de uz veterinar, substanţe neautorizate sau interzise, reziduuri de pesticide, aditivi din hrana animalelor sau contaminanţi, medicul veterinar oficial informează:
(i)medicul veterinar care se ocupă de animalele din exploataţia de origine;
(ii)medicul veterinar oficial care a efectuat orice inspecţie ante-mortem în exploataţia de origine, în cazul în care este diferit de cel de la punctul (i);
(iii)operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploataţia de origine (cu condiţia ca aceste informaţii să nu fie de natură a compromite o procedură judiciară ulterioară); şi
(iv)autorităţile competente responsabile cu supravegherea exploataţiei de origine sau a teritoriului de vânătoare respectiv;
(c)în cazul în care animalele în cauză au fost crescute într-o altă ţară, medicul veterinar oficial asigură informarea autorităţilor competente din ţara respectivă.
3.Autorităţile competente introduc rezultatele controalelor oficiale în baze de date relevante, cel puţin atunci când colectarea acestor informaţii este necesară în temeiul articolului 4 din Directiva 2003/99/CE, al articolelor 3 şi 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2002 al Comisiei (*2) şi al anexei III la Directiva 2007/43/CE.
(*2)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2002 al Comisiei din 7 decembrie 2020 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la notificarea şi raportarea la nivelul Uniunii a bolilor listate, la formatele şi procedurile de transmitere şi de raportare a programelor de supraveghere ale Uniunii şi a programelor de eradicare şi pentru cererea de recunoaştere a statutului de indemn de boală, precum şi la sistemul computerizat de informare(JO L 412, 8.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2020/2002/oj).

4.În cazul în care medicul veterinar oficial suspectează, în cursul inspecţiei ante-mortem sau post-mortem sau al oricărui alt control oficial, prezenţa unei boli la animale pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429, acesta notifică autorităţile competente. Medicul veterinar oficial şi autorităţile competente, în cadrul domeniilor lor de competenţă, iau toate măsurile şi precauţiile necesare pentru a preveni eventuala răspândire a agentului patogen.
5.Medicul veterinar oficial poate utiliza modelul de document prezentat în anexa I în scopul comunicării rezultatelor relevante ale inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem către exploataţia de origine în care au fost ţinute animalele înainte de sacrificare.
6.În cazul în care animalele au fost ţinute într-o exploataţie de origine dintr-un alt stat membru, autorităţile competente ale statului membru în care au fost sacrificate comunică rezultatele relevante ale inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem către autorităţile competente din statul membru de origine. Acestea utilizează modelul de document din anexa I în limbile oficiale ale ambelor state membre implicate sau într-o limbă convenită între ambele state membre.