Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624

Acte UE

Jurnalul Oficial 295L

În vigoare

Versiune de la: 2 August 2021

Dată act: 13-nov-2019

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Obiectivul politicii Uniunii în domeniul gestionării frontierelor externe este de a dezvolta şi a pune în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor la nivel naţional şi la nivelul Uniunii, ceea ce reprezintă un corolar indispensabil al liberei circulaţii a persoanelor în Uniune şi o componentă fundamentală a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Gestionarea europeană integrată a frontierelor este esenţială pentru îmbunătăţirea gestionării migraţiei. Scopul este de a aborda în mod eficient trecerea frontierelor externe, de a soluţiona provocările legate de migraţie şi de a face faţă potenţialelor ameninţări la aceste graniţe, contribuind astfel la combaterea criminalităţii grave cu o dimensiune transfrontalieră şi asigurând un nivel ridicat de securitate internă în Uniune. În acelaşi timp, este necesar să se acţioneze respectând întru totul drepturile fundamentale şi într-un mod care să garanteze libertatea de circulaţie a persoanelor pe teritoriul Uniunii.

(2)Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene a fost instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (⁴). De la 1 mai 2005, când şi-a preluat mandatul, aceasta a sprijinit cu succes statele membre la punerea în aplicare a aspectelor operative ale gestionării frontierelor externe prin intermediul unor operaţiuni comune şi al unor intervenţii rapide la frontieră, prin analiză de risc, schimb de informaţii, relaţii cu ţările terţe şi returnarea persoanelor returnate.

(3)Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene a fost redenumită Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (denumită în continuare "agenţia"), cunoscută sub denumirea de Frontex, iar sarcinile acesteia au fost extinse, asigurându-se continuitatea deplină a tuturor activităţilor şi procedurilor sale. Rolurile de bază ale agenţiei ar trebui să fie următoarele: instituirea unei strategii tehnice şi operaţionale în cadrul punerii în aplicare a ciclului politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor; supravegherea funcţionării efective a controlului la frontierele externe; efectuarea de analize de risc şi evaluări ale vulnerabilităţii; oferirea de asistenţă tehnică şi operaţională sporită statelor membre şi ţărilor terţe prin intermediul operaţiunilor comune şi al intervenţiilor rapide la frontieră; asigurarea punerii în practică a măsurilor în situaţii care necesită acţiuni urgente la frontierele externe; oferirea de asistenţă tehnică şi operaţională în sprijinul operaţiunilor de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare; şi organizarea, coordonarea şi desfăşurarea de operaţiuni de returnare şi intervenţii de returnare.

(4)De la începutul crizei migraţiei în 2015, Comisia a luat iniţiative importante şi a propus o serie de măsuri pentru a consolida protecţia frontierelor externe şi a restabili funcţionarea normală a spaţiului Schengen. O propunere de consolidare semnificativă a mandatului Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe a fost prezentată în decembrie 2015 şi negociată rapid în 2016. Regulamentul care a rezultat, şi anume Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵), a intrat în vigoare la 6 octombrie 2016.

(5)Cu toate acestea, cadrul Uniunii în domeniile controlului frontierelor externe, al returnării, al combaterii criminalităţii transfrontaliere şi al azilului trebuie îmbunătăţit în continuare. În acest scop şi pentru a susţine în continuare eforturile operative actuale şi preconizate în viitor, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ar trebui să fie reformată, oferind agenţiei un mandat mai puternic şi, în special, furnizându-i acesteia capacităţile necesare sub forma unui corp permanent al Poliţiei de frontieră şi gardă de coastă la nivel european (denumit în continuare "corpul permanent"). Corpul permanent ar trebui să ajungă treptat, dar rapid, la ţinta strategică de a avea o capacitate de 10 000 de membri ai personalului operativ, astfel cum se prevede în anexa I, cu competenţe executive, dacă este cazul, pentru a sprijini în mod eficace statele membre pe teren în eforturile lor de a proteja frontierele externe, de a combate criminalitatea transfrontalieră şi de a accelera în mod semnificativ returnarea efectivă şi sustenabilă a migranţilor în situaţie neregulamentară. O astfel de capacitate de 10 000 de membri ai personalului operativ reprezintă capacitatea maximă disponibilă care este necesară pentru a aborda în mod eficace nevoile operative pentru operaţiuni existente şi viitoare din Uniune şi din ţările terţe privind frontierele şi returnările, inclusiv o capacitate de reacţie rapidă pentru a face faţă crizelor viitoare.

(9)Se impune monitorizarea eficientă a trecerilor frontierelor externe, soluţionarea provocărilor legate de migraţie şi a potenţialelor ameninţări viitoare la frontierele externe, asigurarea unui nivel ridicat de securitate internă în Uniune, protecţia funcţionării spaţiului Schengen şi respectarea principiului general al solidarităţii. Aceste acţiuni şi obiective ar trebui să fie însoţite de gestionarea proactivă a migraţiei, care include măsurile necesare în ţările terţe. În acest scop, este necesar să se consolideze Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi să se extindă în continuare mandatul agenţiei.

(12)Gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui pusă în aplicare ca o responsabilitate partajată a agenţiei şi a autorităţilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzii de coastă în măsura în care efectuează operaţiuni de supraveghere a frontierelor maritime şi orice altă sarcină de control la frontiere, precum şi a autorităţilor naţionale responsabile cu returnarea. Statelor membre le revine în continuare responsabilitatea principală pentru gestionarea frontierelor lor externe, în interes propriu şi în interesul tuturor statelor membre şi sunt responsabile cu emiterea deciziilor de returnare, însă agenţia ar trebui să sprijine aplicarea măsurilor Uniunii legate de gestionarea frontierelor externe şi de returnare prin consolidarea, evaluarea şi coordonarea acţiunilor statelor membre care pun în aplicare aceste măsuri. Activităţile agenţiei ar trebui să completeze eforturile statelor membre.

(13)Pentru a se asigura punerea eficace în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor şi sporirea eficienţei politicii Uniunii în materie de returnare, ar trebui să se instituie o poliţie de frontieră şi gardă de coastă la nivel european. Aceasta ar trebui să fie dotată cu echipamentele şi resursele umane şi financiare necesare. Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ar trebui să fie formată din agenţie şi din autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv serviciile de gardă de coastă, în măsura în care îndeplinesc sarcini de control la frontiere, precum şi din autorităţile naţionale responsabile cu returnarea. Ca atare, aceasta se va baza pe utilizarea în comun a informaţiilor, a capacităţilor şi a sistemelor, la nivel naţional, şi pe răspunsul agenţiei la nivelul Uniunii.

(16)Punerea eficace în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor de către Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui ciclu multianual de politică strategică. Ciclul multianual ar trebui să stabilească un proces integrat, unificat şi continuu, care să furnizeze orientări strategice tuturor actorilor relevanţi la nivelul Uniunii şi la nivel naţional în domeniul gestionării frontierelor şi al returnării, pentru ca actorii respectivi să pună în aplicare într-o manieră coerentă gestionarea europeană integrată a frontierelor. Acesta ar trebui să abordeze, de asemenea, toate interacţiunile relevante ale Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european cu Comisia, cu alte instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, precum şi cooperarea cu alţi parteneri relevanţi, inclusiv ţări terţe şi părţi terţe, după caz.

(18)Agenţia ar trebui să elaboreze standarde tehnice pentru schimbul de informaţii, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În plus, pentru punerea în aplicare eficace a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶), ar trebui elaborate standarde minime comune pentru supravegherea frontierelor externe. În acest scop, agenţia ar trebui să poată contribui la elaborarea unor standarde minime comune, în conformitate cu competenţele statelor membre şi, respectiv, ale Comisiei. Aceste standarde minime comune ar trebui dezvoltate ţinând seama de tipul de frontiere, de nivelurile de impact atribuite de agenţie fiecărei secţiuni de frontieră externă şi de alţi factori, cum ar fi particularităţile geografice. Atunci când dezvoltă standardele minime respective, ar trebui să ia în considerare posibilele limitări care decurg din dreptul intern.

(20)Punerea în aplicare a prezentului regulament nu aduce atingere separării competenţelor între Uniune şi statele membre sau obligaţiilor care le revin statelor membre în temeiul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, Convenţiei internaţionale pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, Convenţiei internaţionale privind căutarea şi salvarea pe mare, Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi Protocolului adiţional împotriva traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, Convenţiei din 1951 privind statutul refugiaţilor, protocolului la aceasta din 1967, Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind statutul apatrizilor, precum şi în temeiul altor instrumente internaţionale relevante.

(21)Punerea în aplicare a prezentului regulament nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷). Operaţiunile pe mare ar trebui efectuate astfel încât, în toate situaţiile, să se asigure siguranţa persoanelor interceptate sau salvate, siguranţa unităţilor participante la operaţiunea pe mare în cauză şi siguranţa părţilor terţe.

(26)De asemenea, în interesul lor şi în interesul celorlalte state membre, statele membre ar trebui să contribuie cu date relevante necesare pentru activităţile desfăşurate de agenţie, inclusiv în scopul conştientizării situaţiei, al analizei de risc, al evaluărilor vulnerabilităţii şi al planificării integrate. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să se asigure că datele sunt corecte, actualizate şi obţinute şi introduse cu respectarea legii. În cazul în care aceste date includ date cu caracter personal, dreptul Uniunii privind protecţia datelor ar trebui să se aplice integral.

(27)Reţeaua de comunicare instituită prin prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe reţeaua de comunicare a EUROSUR, dezvoltată în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸), şi să o înlocuiască. Reţeaua de comunicare instituită prin prezentul regulament ar trebui să fie utilizată pentru toate schimburile de informaţii securizate în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european. Nivelul de acreditare al reţelei de comunicare ar trebui să crească până la nivelul de clasificare CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL pentru a îmbunătăţi asigurarea informaţiilor între statele membre şi între acestea şi agenţie.

(28)EUROSUR este necesar pentru Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european pentru a putea asigura un cadru pentru schimbul de informaţii şi cooperarea operativă dintre autorităţile naţionale ale statelor membre şi cu agenţia. EUROSUR oferă autorităţilor naţionale şi agenţiei infrastructura şi instrumentele necesare pentru a îmbunătăţi conştientizarea situaţiei de către acestea şi creşterea capacităţii de reacţie a acestora la frontierele externe, în scopul detectării, prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere, contribuind astfel la salvarea vieţilor migranţilor şi la asigurarea protecţiei acestora.

(29)Statele membre ar trebui să înfiinţeze centre naţionale de coordonare în scopul îmbunătăţirii schimbului de informaţii şi a cooperării dintre statele membre şi cu agenţia în ceea ce priveşte supravegherea frontierelor şi în scopul efectuării de verificări la frontiere. Pentru funcţionarea corespunzătoare a EUROSUR este necesar ca toate autorităţile naţionale în a căror responsabilitate intră supravegherea frontierelor externe, în temeiul dreptului intern, să coopereze prin intermediul centrelor naţionale de coordonare.

(35)Supravegherea frontierelor aeriene ar trebui să fie un element al gestionării frontierelor, deoarece zborurile comerciale şi private şi sistemele de aeronave pilotate de la distanţă sunt utilizate pentru activităţi ilegale legate de imigraţie şi de criminalitatea transfrontalieră. Supravegherea frontierelor aeriene vizează detectarea şi monitorizarea acestor zboruri suspecte care trec sau intenţionează să treacă frontierele externe şi efectuarea unor analize de risc legate de acestea, cu scopul de a declanşa capacităţile de reacţie ale autorităţilor competente din Uniune şi din statele membre. În acest scop, ar trebui să se promoveze cooperarea între agenţii la nivelul Uniunii, între agenţie, administratorul reţelei europene de management al traficului aerian (EATMN) şi Agenţia Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei (AESA). Dacă este cazul, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a primi informaţii cu privire la zborurile externe suspecte şi să reacţioneze în consecinţă. Agenţia ar trebui să monitorizeze şi să sprijine activităţile de cercetare şi inovare în acest domeniu.

(36)Raportarea evenimentelor legate de deplasările secundare neautorizate în EUROSUR va contribui la monitorizarea de către agenţie a fluxurilor de migraţie către şi în interiorul Uniunii, în scopul analizei de risc şi al conştientizării situaţiei. Actul de punere în aplicare de stabilire a detaliilor privind straturile de informaţii ale tablourilor situaţionale şi normele pentru alcătuirea de tablouri situaţionale specifice ar trebui să definească mai în detaliu tipul raportării pentru a realiza cel mai bine acest obiectiv.

(37)Serviciile de fuziune EUROSUR furnizate de agenţie ar trebui să se bazeze pe aplicarea comună a instrumentelor de supraveghere şi a cooperării între agenţii la nivelul Uniunii, inclusiv pe furnizarea serviciilor Copernicus de securitate. Serviciile de fuziune EUROSUR ar trebui să ofere statelor membre şi agenţiei servicii de informare cu valoare adăugată legate de gestionarea europeană integrată a frontierelor. Serviciile de fuziune EUROSUR ar trebui extinse pentru a sprijini verificările la frontiere, supravegherea frontierelor aeriene şi monitorizarea fluxurilor de migraţie.

(38)Practica de a călători în nave mici şi neadecvate transportului pe mare a dus la o creştere dramatică a numărului de migranţi care se îneacă la frontierele maritime externe sudice. EUROSUR ar trebui să îmbunătăţească în mod considerabil capacitatea operativă şi tehnică a agenţiei şi a statelor membre de a detecta asemenea nave mici şi capacitatea de reacţie a statelor membre, contribuind astfel la scăderea numărului de migranţi care îşi pierd viaţa, inclusiv în cadrul operaţiunilor de căutare şi salvare.

(40)Agenţia ar trebui să efectueze analize de risc generale şi specifice, bazate pe un model comun integrat de analiză de risc, care să fie aplicate şi de agenţie, şi de statele membre. Pe baza informaţiilor furnizate şi de statele membre, agenţia ar trebui să pună la dispoziţie informaţii adecvate, care să acopere toate aspectele relevante pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, în special controlul la frontieră, returnarea, fenomenul deplasărilor secundare neautorizate ale resortisanţilor ţărilor terţe în cadrul Uniunii în ceea ce priveşte tendinţele, amploarea şi rutele, prevenirea criminalităţii transfrontaliere, inclusiv a facilitării trecerii neautorizate a frontierelor, a traficului de persoane, a terorismului şi a ameninţărilor de natură hibridă, precum şi situaţia din ţările terţe relevante, astfel încât să permită adoptarea unor măsuri adecvate şi contracararea ameninţărilor şi a riscurilor identificate, în vederea îmbunătăţirii gestionării integrate a frontierelor externe.

(41)Date fiind activităţile sale la frontierele externe, agenţia ar trebui să contribuie la prevenirea şi depistarea criminalităţii transfrontaliere, precum traficul de migranţi, traficul de persoane şi terorismul, atunci când este potrivit să acţioneze şi atunci când obţine informaţii pertinente în cursul activităţilor sale. Agenţia ar trebui să îşi coordoneze activităţile cu Europol, care este agenţia responsabilă cu sprijinirea şi consolidarea acţiunilor statelor membre şi a cooperării acestora pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii grave care afectează două sau mai multe state membre. Dimensiunea transfrontalieră este caracterizată de infracţiuni legate în mod direct de trecerea neautorizată a frontierelor externe, inclusiv de traficul de persoane şi traficul de migranţi. În conformitate cu Directiva 2002/90/CE a Consiliului (⁹), statele membre pot decide să nu impună sancţiuni în cazul în care scopul comportamentelor în cauză este de a oferi asistenţă umanitară migranţilor.

(42)Într-un spirit de responsabilitate partajată, rolul agenţiei ar trebui să fie monitorizarea în mod regulat a gestionării frontierelor externe, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale ca parte a activităţilor de gestionare a frontierelor şi de returnare ale agenţiei. Agenţia ar trebui să asigure o monitorizare adecvată şi eficace nu numai prin conştientizarea situaţiei şi analiza de risc, ci şi prin prezenţa în statele membre a unor experţi din cadrul personalului său propriu. Prin urmare, agenţia ar trebui să poată trimite ofiţeri de legătură în statele membre pentru o perioadă în care ofiţerul de legătură să raporteze directorului executiv. Rapoartele ofiţerilor de legătură ar trebui să facă parte din evaluarea vulnerabilităţii.

(43)Agenţia ar trebui să efectueze o evaluare a vulnerabilităţii bazată pe criterii obiective, pentru a analiza capacitatea statelor membre şi gradul de pregătire al acestora de a face faţă provocărilor la frontierele lor externe şi de a contribui la corpul permanent şi la rezerva de echipamente tehnice. Evaluarea vulnerabilităţii ar trebui să includă o evaluare a echipamentului, a infrastructurii, a personalului, a bugetului şi a resurselor financiare ale statelor membre, precum şi a planurilor de contingenţă pe care acestea le-au întocmit pentru abordarea unor posibile crize la frontierele externe. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a remedia orice deficienţă identificată în evaluarea respectivă. Directorul executiv ar trebui să identifice măsurile care se impun a fi luate şi să le recomande statului membru în cauză. Directorul executiv ar trebui, de asemenea, să stabilească un termen în care ar fi necesar să fie luate măsurile respective şi să monitorizeze îndeaproape punerea lor în aplicare în timp util. În cazul în care măsurile necesare nu sunt luate în termenul stabilit, chestiunea ar trebui transmisă Consiliului de administraţie în vederea unei decizii ulterioare.

(45)Evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (¹⁰) sunt două mecanisme complementare pentru garantarea controlului calităţii de către Uniune privind buna funcţionare a spaţiului Schengen şi pentru asigurarea unei pregătiri constante atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional pentru a răspunde oricăror provocări la frontierele externe. Mecanismul de evaluare Schengen este principala metodă pentru evaluarea punerii în aplicare şi a respectării dreptului Uniunii în statele membre, iar sinergiile dintre evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen ar trebui să fie maximizate pentru a stabili un tablou situaţional îmbunătăţit privind funcţionarea spaţiului Schengen, pentru a evita, pe cât posibil, dublarea eforturilor depuse de statele membre şi pentru a asigura o utilizare mai bine coordonată a instrumentelor financiare relevante ale Uniunii care sprijină gestionarea frontierelor externe. În acest scop, ar trebui să se instituie un schimb periodic de informaţii între agenţie şi Comisie privind rezultatele ambelor mecanisme.

(48)Agenţia ar trebui să organizeze asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare pentru statele membre în vederea consolidării capacităţii acestora de a pune în aplicare obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte controlul frontierelor externe şi de a face faţă provocărilor la frontierele externe rezultate în urma creşterii numărului de migranţi în situaţie neregulamentară sosiţi sau a criminalităţii transfrontaliere. Această asistenţă nu ar trebui să aducă atingere competenţei autorităţilor naţionale relevante de a iniţia anchete penale. În acest sens, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, sau la cererea statului membru respectiv, agenţia ar trebui să organizeze şi să coordoneze operaţiuni comune pentru unul sau mai multe state membre, să trimită echipe de gestionare a frontierelor, echipe sprijin pentru gestionarea migraţiei şi echipe de returnare (denumite în mod generic "echipe") din cadrul corpului permanent, şi să furnizeze echipamentele tehnice necesare.

(49)În cazurile în care există o provocare specifică şi disproporţionată la frontierele externe, agenţia ar trebui, fie din proprie iniţiativă, şi cu acordul statului membru în cauză, sau la cererea statului membru respectiv, să organizeze şi să coordoneze intervenţii rapide la frontieră şi să trimită atât echipe din cadrul corpului permanent, cât şi echipamente tehnice, inclusiv din cadrul rezervei de echipamente pentru reacţie rapidă. Rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă ar trebui să conţină un număr limitat de echipamente necesare pentru eventuale intervenţii rapide la frontieră. Intervenţiile rapide la frontieră ar trebui să furnizeze întăriri pentru o perioadă limitată în situaţiile în care este necesar un răspuns imediat şi în care o astfel de intervenţie ar oferi un răspuns eficace. Pentru a se asigura desfăşurarea eficace a unei astfel de intervenţii, statele membre ar trebui să pună la dispoziţie personal pe care îl detaşează la agenţie, îl furnizează agenţiei pentru trimiteri de scurtă durată şi îl trimite la rezerva pentru reacţie rapidă, pentru a forma echipe relevante şi să furnizeze echipamentele tehnice necesare. În cazul în care personalul trimis cu echipamentul tehnic al unui stat membru provine din acel stat membru, ar trebui să se considere că personalul respectiv reprezintă contribuţia acelui stat membru la corpul permanent. Agenţia şi statul membru în cauză ar trebui să convină asupra unui plan operaţional.

(50)În cazul în care statele membre se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate legate de migraţie în anumite regiuni ale frontierelor lor externe, caracterizate de sosirea masivă a unor fluxuri de migraţie mixte, statele membre ar trebui să se poată baza pe întăriri tehnice şi operative sporite. Aceste întăriri ar trebui să fie furnizate în zonele hotspot de către echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei. Echipele respective ar trebui să fie formate din personal operativ care urmează să fie trimis din cadrul corpului permanent şi din experţi de la Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Europol şi, unde este cazul, de la Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, de la alte organe, birouri şi agenţii ale Uniunii şi din statele membre. Comisia ar trebui să asigure coordonarea necesară a evaluării nevoilor prezentată de statele membre. Agenţia ar trebui să sprijine Comisia în coordonarea pe teren a diferitelor agenţii. Comisia ar trebui să stabilească, în colaborare cu statul membru gazdă şi cu agenţiile relevante ale Uniunii, condiţiile cooperării în zonele hotspot. Comisia ar trebui să asigure cooperarea agenţiilor relevante în limitele mandatelor acestora şi să fie responsabilă de coordonarea activităţilor echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei.

(51)Statele membre ar trebui să se asigure că orice autorităţi susceptibile să primească cereri de protecţie internaţională, precum poliţia, poliţiştii de frontieră, autorităţile pentru imigraţie şi personalul din centrele de detenţie, dispun de informaţiile relevante. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că personalul acestor autorităţi beneficiază de nivelul necesar de formare, corespunzător sarcinilor şi responsabilităţilor care le revin şi primesc instrucţiuni pentru a-i informa pe solicitanţi cu privire la locul şi modalitatea de depunere a cererilor de protecţie internaţională, precum şi instrucţiuni privind modul în care pot îndruma persoanele aflate într-o situaţie vulnerabilă către mecanismele de sesizare adecvate.

(53)Agenţia şi EASO ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a aborda în mod eficace provocările legate de migraţie caracterizate de sosirea masivă a unor fluxuri de migraţie mixte, în mai ales la frontierele externe. În special, agenţia şi EASO ar trebui să îşi coordoneze activităţile şi să sprijine statele membre în vederea facilitării procedurilor referitoare la protecţia internaţională şi a procedurii de returnare cu privire la resortisanţii ţărilor terţe ale căror cereri de protecţie internaţională au fost respinse. Agenţia şi EASO ar trebui, de asemenea, să coopereze în cadrul altor activităţi operative comune, cum ar fi analiza comună de risc, colectarea de date statistice, formarea şi sprijinul acordat statelor membre în ceea ce priveşte planificarea de contingenţă.

(54)Autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă răspund pentru o serie amplă de sarcini, care pot include siguranţa şi securitatea maritimă, operaţiunile de căutare şi salvare pe mare, controlul la frontieră, controlul pescuitului, controlul vamal, asigurarea generală a respectării legii şi protecţia mediului în domeniul maritim. Prin urmare, agenţia, Agenţia Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) şi Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA) ar trebui să îşi consolideze cooperarea, atât între ele, cât şi cu autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă pentru a spori conştientizarea situaţiei din domeniul maritim şi pentru a sprijini desfăşurarea unor acţiuni coerente şi eficiente din punctul de vedere al costurilor. Sinergia dintre diferiţii actori din domeniul maritim ar trebui să concorde cu gestionarea europeană integrată a frontierelor şi cu strategiile de securitate maritimă.

(57)În cazul în care controlul la frontierele externe este afectat într-o asemenea măsură încât există riscul ca funcţionarea spaţiului Schengen să fie pusă în pericol, fie pentru că un stat membru nu ia măsurile necesare în conformitate cu evaluarea vulnerabilităţii, fie pentru că un stat membru care se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate la frontierele externe nu a solicitat agenţiei suficient sprijin sau nu a pus în aplicare un astfel de sprijin, ar trebui să se furnizeze un răspuns unitar, rapid şi eficace la nivelul Uniunii. Pentru a atenua aceste riscuri şi pentru a asigura o mai bună coordonare la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să propună Consiliului o decizie prin care să fie identificate măsurile care se impun a fi puse în aplicare de agenţie şi prin care să se solicite statului membru în cauză să coopereze cu agenţia în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor respective. Competenţa de executare pentru a adopta această decizie ar trebui conferită Consiliului, având în vedere natura potenţial sensibilă din punct de vedere politic a măsurilor care urmează să fie decise, care ar putea afecta competenţele naţionale executive şi de aplicare a legii. Agenţia ar trebui să stabilească ulterior acţiunile care se impun a fi luate în vederea punerii în practică a măsurilor indicate în decizia Consiliului. Împreună cu statul membru în cauză, agenţia ar trebui să elaboreze un plan operaţional. Statul membru în cauză ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a deciziei Consiliului şi a planului operaţional prin îndeplinirea, printre altele, a obligaţiilor sale prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care un stat membru nu respectă, în termen de 30 de zile, această decizie a Consiliului şi nu cooperează cu agenţia în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor din respectiva decizie, Comisia ar trebui să poată iniţia procedura specifică prevăzută la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/399 pentru a face faţă unor circumstanţe excepţionale care periclitează funcţionarea generală a spaţiului fără controale la frontierele interne.

(58)Corpul permanent ar trebui să fie compus din patru categorii de personal operativ, şi anume personal statutar, personal detaşat în cadrul agenţiei de către statele membre pe termen lung, personal pus la dispoziţie de statele membre în vederea trimiterii pe termen scurt şi personal care face parte din rezerva pentru reacţie rapidă, destinată intervenţiilor rapide la frontieră. Personalul operativ ar trebui să fie compus din poliţişti de frontieră, escorte pentru returnări, specialişti în materie de returnare şi alte categorii relevante de personal. Corpul permanent ar trebui să fie trimis în cadrul echipelor. Numărul efectiv al membrilor personalului operativ trimis din corpul permanent ar trebui să depindă de nevoile operative.

(60)Statele membre ar trebui să asigure propriile contribuţii la corpul permanent în conformitate cu anexa II pentru detaşările pe termen lung şi cu anexa III pentru trimiterile pe termen scurt. Contribuţiile individuale ale statelor membre ar trebui să fie stabilite pe baza cheii de repartizare convenite în cursul negocierilor din 2016 privind Regulamentul (UE) 2016/1624 în scopul rezervei pentru reacţie rapidă şi prevăzută în anexa I la regulamentul respectiv. Această cheie de distribuţie ar trebi să fie adaptată proporţional la dimensiunea corpului permanent. Aceste contribuţii ar trebui să fie, de asemenea, instituite în mod proporţional pentru ţările asociate spaţiului Schengen.

(62)Ar trebui convenită între fiecare stat membru şi agenţie, prin intermediul negocierilor bilaterale anuale, ţinând seama de capacităţi şi de proporţionalitate, programarea exactă a trimiterilor pe termen scurt din cadrul corpului permanent, precum şi punerea la dispoziţie a echipamentelor tehnice cofinanţate în temeiul acţiunilor specifice din cadrul Fondului pentru securitate internă sau al oricărei alte finanţări specifice din partea Uniunii. Atunci când se solicită contribuţiile naţionale la corpul permanent, directorul executiv ar trebui să aplice ca regulă generală principiile proporţionalităţii şi tratamentului egal al statelor membre, cu scopul de a preveni situaţiile care ar fi afectată în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor naţionale într-un stat membru, prin solicitarea trimiterii contribuţiilor anuale ale statului membru respectiv într-o perioadă determinată de patru luni. Astfel de modalităţi ar trebui să includă posibilitatea ca statele membre să îşi îndeplinească obligaţiile referitoare la perioadele de trimitere prin intermediul perioadelor neconsecutive. În ceea ce priveşte trimiterile pe termen scurt din corpul permanent, statele membre ar trebui să îşi poată îndeplini, de asemenea, în mod cumulativ, obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte trimiterea pe termen scurt, prin trimiterea unui număr mai mare de membri ai personalului pentru perioade mai scurte sau prin trimiterea aceloraşi membri ai personalului pentru o perioadă mai mare de patru luni, în conformitate cu planificarea convenită prin negocieri bilaterale anuale.

(64)Dezvoltarea pe termen lung a resurselor umane în vederea asigurării contribuţiilor statelor membre la corpul permanent ar trebui să fie susţinută de un sistem de sprijin financiar. În acest scop, este adecvat ca agenţia să fie autorizată să utilizeze acordarea de granturi statelor membre fără o cerere de propuneri în cadrul "finanţării care nu este legată de costuri", cu îndeplinirea condiţiilor stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹¹). Sprijinul financiar ar trebui să le permită statelor membre să angajeze şi să formeze personal suplimentar pentru a le oferi flexibilitatea necesară în vederea respectării contribuţiilor obligatorii la corpul permanent. Sistemul de sprijin financiar ar trebui să ţină seama de timpul necesar pentru recrutare şi formare şi, prin urmare, ar trebui să se bazeze pe regula N + 2. Sistemul de finanţare specific ar trebui să găsească un echilibru adecvat între riscurile de nereguli şi de fraude şi costurile controalelor. Regulamentul stabileşte condiţiile esenţiale care determină sprijinul financiar, şi anume recrutarea şi formarea unui număr adecvat de poliţişti de frontieră sau de alţi specialişti care corespund numărului de agenţi detaşaţi în cadrul agenţiei pe termen lung sau trimiterea efectivă a agenţilor pe durata activităţilor operative ale agenţiei, echivalentă unei perioade consecutive sau neconsecutive de cel puţin patru luni sau pe o bază proporţională, în cazul trimiterilor pentru o perioadă consecutivă sau neconsecutivă mai scurtă de patru luni. Având în vedere lipsa datelor relevante şi comparabile privind costurile reale în toate statele membre, dezvoltarea unui sistem de finanţare bazat pe costuri ar fi excesiv de complexă şi nu ar aborda necesitatea unui sistem de finanţare simplu, rapid, eficient şi eficace. În scopul stabilirii cuantumului acestei finanţări pentru diferite state membre, este oportun să se utilizeze drept cuantum de referinţă salariul anual al agenţilor contractuali din grupa de funcţii III gradul 8 treapta 1 din cadrul instituţiilor europene, ajustat de un coeficient de corecţie per stat membru, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare şi în spiritul egalităţii de tratament. Atunci când pun în aplicare acest sprijin financiar, agenţia şi statele membre ar trebui să asigure respectarea principiilor de cofinanţare şi lipsa dublei finanţări.

(67)Pentru ca trimiterile corpului permanent să fie efective începând cu 1 ianuarie 2021, ar trebui să fie luate şi puse în aplicare cât mai curând posibil anumite decizii şi măsuri de punere în aplicare. Prin urmare, agenţia, împreună cu statele membre şi Comisia, ar trebui să se angajeze în pregătirea unor astfel de măsuri de punere în aplicare şi a unor decizii care să fie adoptate de consiliul de administraţie. Acest proces de pregătire ar trebui să includă mandatul relevant de recrutare de către agenţie şi de către statele membre, astfel cum se menţionează în prezentul regulament.

(68)Cu toate acestea, pentru a se asigura continuitatea sprijinului pentru activităţile operative organizate de agenţie, ar trebui planificate şi puse în aplicare toate trimiterile până la 31 decembrie 2020, inclusiv în cadrul rezervei pentru reacţie rapidă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1624 şi în conformitate cu negocierile bilaterale anuale efectuate în 2019. În acest scop, este necesar ca dispoziţiile relevante ale regulamentului menţionat să fie abrogate numai de la 1 ianuarie 2021.

(69)Forţa de muncă a agenţiei ar trebui să constea în personalul care îndeplineşte sarcinile atribuite agenţiei, fie la sediul agenţiei, fie ca parte a corpului permanent. Membrii personalului statutar din cadrul corpului permanent ar trebui să poată fi trimişi, în principal, în calitate de membri ai echipelor. Numai o parte limitată şi clar definită din personalul statutar ar trebui să poată fi recrutată pentru a îndeplini funcţii de sprijin pentru instituirea corpului permanent, în special la sediul central.

(70)Pentru a elimina lacunele persistente în ceea ce priveşte punerea în comun voluntară a echipamentelor tehnice din statele membre, în special în ceea ce priveşte activele la scară largă, agenţia ar trebui să dispună de propriile echipamente necesare pentru a fi utilizate în operaţiuni comune sau în intervenţii rapide la frontieră sau în orice alte activităţi operative. Aceste active ar trebui să fie autorizate de statele membre ca active aflate în serviciul guvernului. Deşi agenţia a putut, din punct de vedere juridic, să achiziţioneze sau să închirieze echipamente tehnice proprii începând din 2011, această posibilitate a fost afectată în mod semnificativ de lipsa resurselor bugetare.

(71)În consecinţă, pentru a corespunde nivelului de ambiţie care stă la baza instituirii corpului permanent, Comisia a alocat un pachet financiar semnificativ în cadrul financiar multianual 2021-2027, pentru a permite agenţiei să achiziţioneze, să întreţină şi să exploateze activele aeriene, maritime şi terestre necesare care corespund nevoilor operative. În vreme ce achiziţionarea activelor necesare ar putea fi un proces de lungă durată, în special în cazul activelor de mari dimensiuni, echipamentele proprii ale agenţiei ar trebui, în cele din urmă, să devină coloana vertebrală a trimiterilor de echipe operative, urmând ca, în circumstanţe excepţionale, să fie solicitate contribuţii suplimentare din partea statelor membre. Echipamentele agenţiei ar trebui să fie exploatate în mare măsură de echipajele tehnice ale agenţiei care face parte din corpul permanent. Pentru a se asigura utilizarea eficace a resurselor financiare propuse, achiziţia activelor necesare ar trebui să se bazeze pe o strategie multianuală decisă cât mai curând posibil de Consiliul de administraţie. Este necesar să se asigure sustenabilitatea agenţiei prin intermediul viitoarelor cadre financiare multianuale şi să se menţină o gestionare europeană integrată cuprinzătoare a frontierelor.

(73)Dezvoltarea pe termen lung de noi capacităţi în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european ar trebui să fie coordonată între statele membre şi agenţie, în conformitate cu ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, ţinând seama de durata îndelungată a anumitor procese. Printre acestea se numără recrutarea şi formarea de noi poliţişti de frontieră, care ar putea, în timpul carierei lor, să îşi desfăşoare activitatea atât în statele membre, cât şi în cadrul corpului permanent, achiziţionarea, întreţinerea şi eliminarea echipamentelor, pentru care ar trebui căutate oportunităţi de interoperabilitate şi economii de scară, şi dezvoltarea de noi echipamente şi tehnologii conexe, inclusiv prin cercetare.

(75)Ţinând seama de mandatul consolidat al agenţiei, de instituirea corpului permanent, de prezenţa sa consolidată pe teren la frontierele externe şi de implicarea sporită a acestuia în domeniul returnării, ar trebui să fie posibil ca agenţia să înfiinţeze antene situate în apropierea locurilor în care îşi desfăşoară activităţile operative semnificative pe durata acestor activităţi, care să acţioneze ca o interfaţă între agenţie şi statul membru gazdă şi să se ocupe de sarcinile de coordonare, logistice şi de sprijin şi să faciliteze cooperarea dintre agenţie şi statul membru gazdă.

(77)Agenţia şi statele membre, în special academiile de formare ale acestora, ar trebui să coopereze strâns cu privire la formarea corpului permanent asigurându-se, în acelaşi timp, că programele de formare sunt armonizate şi promovează valorile comune, astfel cum sunt consacrate în tratate. După ce obţine aprobarea consiliului de administraţie, agenţia ar trebui să poată înfiinţa un centru de formare propriu pentru a facilita şi mai mult includerea unei culturi europene comune în formarea oferită.

(78)Agenţia ar trebui să dezvolte în continuare programe comune de bază şi instrumente de formare adecvate pentru gestionarea frontierelor şi returnare, inclusiv formare specifică pentru protecţia persoanelor vulnerabile, inclusiv a copiilor. Agenţia ar trebui, de asemenea, să ofere cursuri de formare şi seminare suplimentare privind sarcinile de gestionare integrată a frontierelor, inclusiv pentru agenţii din cadrul organismelor naţionale competente. Agenţia ar trebui să le ofere celor care fac parte din corpul permanent o formare specializată relevantă pentru sarcinile şi competenţele lor. Formarea ar trebui să includă şi instruirea cu privire la dreptul Uniunii şi la dreptul internaţional relevant, precum şi privind drepturile fundamentale. Agenţia ar trebui să fie autorizată să organizeze activităţi de formare în cooperare cu statele membre şi cu ţările terţe, pe teritoriul acestora.

(79)Returnarea resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, şedere sau reşedinţă în statele membre, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²), constituie o componentă esenţială a eforturilor ample de combatere a imigraţiei ilegale şi reprezintă un aspect important de interes public major.

(80)Agenţia ar trebui să îşi intensifice asistenţa acordată statelor membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe, cu condiţia respectării politicii Uniunii în materie de returnare şi în conformitate cu Directiva 2008/115/CE. În special, agenţia ar trebui să coordoneze şi să organizeze operaţiuni de returnare din unul sau mai multe state membre şi ar trebui să organizeze şi să desfăşoare intervenţii de returnare pentru a consolida sistemele de returnare ale statelor membre care au nevoie de asistenţă tehnică şi operaţională sporită atunci când îşi îndeplinesc obligaţia de a-i returna pe resortisanţii ţărilor terţe, în conformitate cu directiva menţionată.

(81)Agenţia ar trebui, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale şi fără a aduce atingere responsabilităţii statelor membre în ceea ce priveşte emiterea de decizii de returnare, să ofere asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre în procesul de returnare, inclusiv în ceea ce priveşte identificarea resortisanţilor ţărilor terţe şi alte activităţi premergătoare returnării şi legate de returnare ale statelor membre. De asemenea, agenţia ar trebui să sprijine statele membre în privinţa obţinerii documentelor de călătorie necesare pentru returnare, în cooperare cu autorităţile ţărilor terţe în cauză.

(83)Asistenţa acordată statelor membre pentru procedurile de returnare ar trebui să includă oferirea unor informaţii practice privind ţările terţe în care se efectuează returnarea, relevante pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cum ar fi datele de contact sau alte informaţii logistice necesare pentru desfăşurarea fără impedimente a operaţiunilor de returnare şi respectând demnitatea. Asistenţa ar trebui să includă, de asemenea, exploatarea şi întreţinerea unei platforme pentru schimbul de date şi de informaţii necesare agenţiei pentru a furniza asistenţă tehnică şi operaţională, în conformitate cu prezentul regulament. Platforma ar trebui să aibă o infrastructură de comunicaţii care să permită transmiterea automată a datelor statistice de către sistemele de gestionare a returnărilor ale statelor membre.

(87)Cooperarea cu ţările terţe este un element important al gestionării europene integrate a frontierelor. Aceasta ar trebui să contribuie la promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor şi de returnare, la schimbul de informaţii şi de analize de risc şi la facilitarea punerii în aplicare a returnărilor în vederea sporirii eficienţei acestora, precum şi la sprijinirea ţărilor terţe în domeniul gestionării frontierelor şi al migraţiei, inclusiv prin trimiterea corpului permanent, în cazul în care un astfel de sprijin este necesar pentru a proteja frontierele externe şi pentru gestionarea eficace a politicii de migraţie a Uniunii.

(89)Cooperarea cu ţările terţe ar trebui să aibă loc în cadrul acţiunii externe a Uniunii şi în conformitate cu principiile şi obiectivele prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Comisia ar trebui să asigure coerenţa între gestionarea europeană integrată a frontierelor şi alte politici ale Uniunii în domeniul acţiunii externe a Uniunii şi, în special, în cel al politicii de securitate şi apărare comune. Comisia ar trebui să fie asistată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Această cooperare ar trebui să se realizeze în special cu privire la activităţile agenţiei care se desfăşoară pe teritoriul ţărilor terţe sau care implică funcţionari din ţări terţe în domenii precum analiza de risc, planificarea şi desfăşurarea operaţiunilor, formarea, schimbul de informaţii şi cooperarea.

(90)Pentru a se asigura faptul că informaţiile pe care le conţine EUROSUR sunt cât mai complete şi mai actualizate posibil, în special în ceea ce priveşte situaţia din ţările terţe, agenţia ar trebui să coopereze cu autorităţile ţărilor terţe fie în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale încheiate între statele membre şi ţările terţe, inclusiv reţelele regionale, fie prin intermediul unui acord de lucru încheiat între agenţie şi autorităţile relevante ale ţărilor terţe. În acest scop, Serviciul European de Acţiune Externă, delegaţiile şi oficiile Uniunii ar trebui să furnizeze toate informaţiile care pot fi relevante pentru EUROSUR.

(91)Prezentul regulament include dispoziţii privind cooperarea cu ţările terţe, întrucât schimbul de informaţii permanent şi bine structurat şi cooperarea cu aceste ţări, inclusiv cu ţările terţe vecine, fără a se limita însă la acestea, reprezintă factori fundamentali pentru atingerea obiectivelor gestionării europene integrate a frontierelor. Este esenţial ca orice schimb de informaţii şi orice cooperare între statele membre şi ţările terţe să se desfăşoare cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.

(95)Sistemul "Documente false şi autentice online" (FADO) a fost instituit prin Acţiunea Comună 98/700/JAI a Consiliului (¹³) în cadrul Secretariatului General al Consiliului, oferind acces autorităţilor statelor membre pentru ca acestea să dispună de informaţii cu privire la orice metode noi de falsificare depistate şi cu privire la noile documente autentice aflate în circulaţie.

(96)În concluziile sale din 27 martie 2017, Consiliul a afirmat că gestionarea sistemului FADO este depăşită şi că este necesară o modificare a temeiului său juridic pentru a continua îndeplinirea cerinţelor politicilor în materie de justiţie şi afaceri interne. Consiliul a remarcat, de asemenea, că sinergiile ar putea fi exploatate în această privinţă folosind expertiza agenţiei în domeniul fraudării documentelor şi activitatea pe care agenţia a desfăşurat-o deja în acest domeniu. Prin urmare, se intenţionează ca agenţia să preia administrarea, precum şi gestionarea operaţională şi tehnică a sistemului FADO de la Secretariatul General al Consiliului, după adoptarea de către Parlamentul European şi Consiliu a actului juridic relevant privind sistemul FADO şi înlocuirea Acţiunii comune 98/700/JAI.

(98)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către agenţie în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴).

(99)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁵) sau cu Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁶), după caz.

(100)În contextul returnării, se întâmplă frecvent ca resortisanţii ţărilor terţe să nu deţină documente de identificare şi să nu coopereze la stabilirea identităţii lor, prin necomunicarea de informaţii sau prin furnizarea de date cu caracter personal incorecte. Având în vedere necesitatea de politică deosebită a rapidităţii procedurilor de returnare, este necesar ca agenţia să poată restricţiona anumite drepturi ale persoanelor vizate pentru a preveni ca abuzul de astfel de drepturi să împiedice punerea în aplicare corespunzătoare a procedurilor de returnare şi executarea cu succes a deciziilor de returnare de către statele membre sau să împiedice agenţia să îşi îndeplinească sarcinile în mod eficient. În special, exercitarea dreptului la restricţionarea prelucrării poate întârzia şi împiedica în mod semnificativ desfăşurarea operaţiunilor de returnare. În plus, în unele cazuri, dreptul de acces al resortisantului ţării terţe ar putea prejudicia o operaţiune de returnare prin sporirea riscului de sustragere în cazul în care persoana vizată constată că agenţia prelucrează datele sale în contextul unei operaţiuni planificate de returnare. Dreptul la rectificare poate spori riscul ca resortisantul ţării terţe în cauză să inducă în eroare autorităţile prin furnizarea de date incorecte. Pentru a permite agenţiei să restricţioneze anumite drepturi ale persoanelor vizate, agenţia ar trebui să poată adopta norme interne privind astfel de restricţii.

(101)Pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcinile în domeniul returnării, inclusiv prin sprijinirea statelor membre în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a procedurilor de returnare şi a executării cu succes a deciziilor de returnare, precum şi pentru a facilita operaţiunile de returnare, agenţia poate fi nevoită să transfere date cu caracter personal ale persoanelor returnate către ţări terţe. Ţările terţe de returnare nu fac adesea obiectul unor decizii privind caracterul adecvat adoptate de Comisie în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în temeiul articolului 36 din Directiva (UE) 2016/680 şi adesea nu au încheiat sau nu intenţionează să încheie un acord de readmisie cu Uniunea sau nu oferă în alt mod garanţii corespunzătoare în sensul articolului 48 din Regulamentul (UE) 2018/1725 sau în sensul dispoziţiilor naţionale de transpunere a articolului 37 din Directiva (UE) 2016/680. Cu toate acestea, în pofida eforturilor intense depuse de Uniune în ceea ce priveşte cooperarea cu principalele ţări de origine ale resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală care fac obiectul unei obligaţii de returnare, nu este întotdeauna posibil să se asigure faptul că aceste ţări terţe îndeplinesc în mod sistematic obligaţia stabilită de dreptul internaţional de readmitere a propriilor resortisanţi. Acordurile de readmisie, încheiate sau în curs de negociere de către Uniune sau de către statele membre şi care prevăd garanţii adecvate pentru datele cu caracter personal, vizează un număr limitat de astfel de ţări terţe. În situaţia în care nu există încă astfel de acorduri, datele cu caracter personal ar trebui să fie transferate de către agenţie în scopul facilitării operaţiunilor de returnare ale Uniunii, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 50 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(102)Orice transfer de date cu caracter personal de către state membre către ţări terţe ar trebui efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu Directiva (UE) 2016/680, după caz. În absenţa unor acorduri de readmisie şi cu titlu de excepţie de la cerinţa existenţei unei decizii privind caracterul adecvat sau a unor garanţii adecvate, statele membre ar trebui să poată transfera date cu caracter personal către autorităţile ţărilor terţe în scopul punerii în aplicare a politicii Uniunii în materie de returnare. Ar trebui să fie posibilă utilizarea derogării pentru situaţii specifice prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2016/679 şi la articolul 38 din Directiva (UE) 2016/680, după caz, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolele respective.

(103)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la articolele 2 şi 6 din TUE şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("carta"), în special respectul pentru demnitatea umană, dreptul la viaţă, interzicerea torturii şi a tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante, interzicerea traficului de persoane, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul de acces la documente, dreptul la azil, precum şi protecţia împotriva îndepărtării şi expulzării, nereturnarea, nediscriminarea şi drepturile copilului.

(104)Prezentul regulament ar trebui să instituie un mecanism de tratare a plângerilor pentru agenţie, în cooperare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, prin care să se garanteze respectarea drepturilor fundamentale în toate activităţile agenţiei. Acesta ar trebui să fie un mecanism administrativ în cadrul căruia ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să aibă responsabilitatea de a trata plângerile primite de către agenţie, în conformitate cu dreptul la o bună administrare. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să examineze admisibilitatea unei plângeri, să înregistreze plângerile admisibile, să transmită toate plângerile înregistrate directorului executiv, să transmită plângerile privind membrii echipelor către statul membru de origine şi să înregistreze acţiunile întreprinse de agenţie sau de statul membru respectiv în urma plângerilor. Mecanismul ar trebui să fie eficace şi să asigure tratarea corectă a plângerilor. Mecanismul de tratare a plângerilor nu ar trebui să aducă atingere căilor de atac administrative şi judiciare şi nu constituie o cerinţă pentru exercitarea unor astfel de căi de atac. Anchetele penale ar trebui realizate de către statele membre. Pentru sporirea transparenţei şi a răspunderii, agenţia prezintă în raportul său anual informaţii privind mecanismul de soluţionare a plângerilor. Raportul ar trebui să vizeze în mod special numărul de plângeri primite, tipurile de încălcări ale drepturilor fundamentale, operaţiunile în cauză şi, dacă este posibil, măsurile întreprinse de agenţie şi de statele membre în urma plângerilor. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să aibă acces la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, în ceea ce priveşte toate activităţile agenţiei. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să dispună de personalul şi resursele necesare pentru a putea să îşi îndeplinească efectiv toate sarcinile în conformitate cu prezentul regulament. Personalul pus la dispoziţia ofiţerului pentru drepturile fundamentale ar trebui să aibă competenţele şi vechimea care corespund extinderii activităţilor şi competenţelor agenţiei.

(106)Comisia şi statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul Consiliului de administraţie pentru a exercita supravegherea asupra agenţiei. În măsura în care este posibil, Consiliul de administraţie ar trebui să fie format din şefii de operaţiuni din cadrul serviciilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor sau din reprezentanţi ai acestora. Părţile reprezentate în Consiliul de administraţie ar trebui să facă eforturi pentru a limita rotaţia reprezentanţilor lor, pentru a se asigura continuitatea activităţii acestuia. Consiliului de administraţie ar trebui să i se confere competenţele necesare pentru a stabili bugetul agenţiei, a verifica executarea acestuia, a adopta norme financiare corespunzătoare, a institui proceduri de lucru transparente pentru procesul decizional al agenţiei şi a numi directorul executiv şi trei directori executivi adjuncţi, fiecare dintre aceştia urmând să aibă responsabilităţi în cadrul unui anumit domeniu de competenţă al agenţiei, cum ar fi gestionarea corpului permanent, supravegherea sarcinilor agenţiei în ceea ce priveşte returnările sau gestionarea participării agenţiei la sistemele informatice la scară largă. Agenţia ar trebui să fie administrată şi să funcţioneze ţinând seama de principiile abordării comune referitoare la agenţiile descentralizate ale Uniunii, adoptată la 19 iulie 2012 de către Parlamentul European, Consiliu şi Comisie.

(109)Pentru a se garanta autonomia agenţiei, acesteia ar trebui să i se acorde un buget propriu, alimentat în principal dintr-o contribuţie a Uniunii. Bugetul agenţiei ar trebui stabilit respectând principiul întocmirii bugetului în funcţie de performanţe şi ţinând cont de obiectivele agenţiei şi de rezultatele preconizate ale activităţilor sale. Procedura bugetară a Uniunii ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte contribuţia Uniunii şi alte eventuale subvenţii de la bugetul general al Uniunii. Auditul situaţiilor contabile ar trebui să fie efectuat de către Curtea de Conturi. În situaţii excepţionale, în care bugetul disponibil este considerat insuficient, iar procedura bugetară nu permite un răspuns adecvat la situaţii care evoluează rapid, agenţia ar trebui să aibă posibilitatea de a primi granturi din fondurile Uniunii pentru a-şi îndeplini sarcinile.

(112)În spiritul responsabilităţii exercitate în comun, agenţia ar trebui să solicite personalului pe care îl angajează, în special personalului statutar al corpului permanent, inclusiv personalului statutar trimis în cadrul activităţilor operative, să aibă acelaşi nivel de formare, cunoştinţe de specialitate şi profesionalism ca personalul detaşat sau angajat de statele membre. Prin urmare, agenţia ar trebui să examineze şi să evalueze dacă personalul său statutar se comportă corespunzător în activităţile operative în domeniul controlului la frontieră şi al returnării.

(113)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷) ar trebui să se aplice fără restricţii agenţiei, care ar trebui să adere la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (¹⁸).

(114)În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (¹⁹), Parchetul European ar trebui să poată ancheta şi trimite în judecată cazuri de fraudă şi alte infracţiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform dispoziţiilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁰).

(115)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (²¹) ar trebui să se aplice agenţiei. Agenţia ar trebui să fie cât mai transparentă posibil cu privire la activităţile sale, fără a periclita atingerea obiectivelor operaţiunilor pe care le desfăşoară. Agenţia ar trebui să publice informaţiile cu privire la toate activităţile sale. Aceasta ar trebui, de asemenea, să se asigure că publicul şi orice parte interesată obţine rapid informaţii cu privire la activitatea sa.

(119)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²²).

(120)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume dezvoltarea şi punerea în aplicare a unui sistem de gestionare integrată a frontierelor externe pentru a se asigura buna funcţionare a spaţiului Schengen, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre acţionând în mod necoordonat, dar, având în vedere lipsa controalelor la frontierele interne, provocările semnificative legate de migraţie la frontierele externe, necesitatea de a monitoriza în mod eficient trecerea acestor frontiere şi de a contribui la un nivel ridicat de securitate internă în cadrul Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(121)În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (²³), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (²⁴). Înţelegerea dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei cu privire la modalităţile de participare a acestor state la Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (²⁵) prevede norme privind participarea acestor ţări la activitatea agenţiei, inclusiv dispoziţii privind contribuţiile financiare şi personalul.

(122)În ceea ce priveşte Elveţia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (²⁶), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (²⁷).

(123)În ceea ce priveşte Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în înţelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în practică, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (²⁸), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (²⁹).

(²⁹)Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce priveşte eliminarea controalelor la frontierele interne şi circulaţia persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

(124)Acordul dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, privind modalităţile de participare a statelor respective la activităţile Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (³⁰) prevede norme privind participarea acestor ţări la activitatea agenţiei, inclusiv dispoziţii privind contribuţiile financiare şi personalul.

(125)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei, anexat la TUE şi la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de şase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislaţia sa naţională.

(126)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (³¹); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.

(127)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (³²); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.

(128)Agenţia ar trebui să faciliteze organizarea de acţiuni specifice în cadrul cărora statele membre să poată beneficia de cunoştinţele de specialitate şi de instalaţiile pe care Irlanda şi Regatul Unit ar fi dispuse să le ofere, în condiţii ce urmează a fi stabilite, de la caz la caz, de către Consiliul de administraţie. În acest scop, reprezentanţii Irlandei ar putea fi invitaţi să ia parte la reuniunile Consiliului de administraţie, pentru a le permite să participe pe deplin la pregătirea acestor acţiuni specifice. Reprezentanţii Regatului Unit ar putea fi invitaţi să participe la reuniunile Consiliului de administraţie până la data în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE.

(129)Deşi Regatul Unit nu participă la prezentul regulament, acestuia i-a fost acordată posibilitatea de a coopera cu Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european, în calitatea sa de stat membru. Având în vedere notificarea de către Regatul Unit a intenţiei sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din TUE, ar trebui să se aplice dispoziţii speciale cooperării operative cu Regatul Unit pe baza prezentului regulament, până la data în care în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE sau în cazul intrării în vigoare a unui acord de retragere încheiat cu Regatul Unit în temeiul articolului 50 din TUE, care să reglementeze astfel de dispoziţii speciale.

(132)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (³³) la 7 noiembrie 2018 şi a emis un aviz la 30 noiembrie 2018.

CAPITOLUL I:POLIŢIA DE FRONTIERĂ ŞI GARDA DE COASTĂ LA NIVEL EUROPEAN

Art. 1: Obiect

Art. 2: Definiţii

10."tablou situaţional" înseamnă o agregare de date şi informaţii de geolocalizare în timp aproape real primite de la diferite autorităţi, senzori, platforme şi alte surse, care sunt transmise prin intermediul unor canale de comunicare şi informare securizate şi pot fi prelucrate, afişate selectiv şi partajate cu alte autorităţi relevante, în scopul conştientizării situaţiei şi al sprijinirii capacităţii de reacţie la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora şi în zona prefrontalieră;

16."personal operativ" înseamnă poliţişti de frontieră, escorte pentru returnări, specialişti în materie de returnare şi alte categorii relevante de personal care constituie corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european, în conformitate cu cele patru categorii prevăzute la articolul 54 alineatul (1), care acţionează ca membri ai echipelor cu competenţe executive, după caz, şi personalul statutar responsabil cu funcţionarea unităţii centrale a Sistemului european de informaţii şi de autorizare privind călătoriile (ETIAS) care nu poate fi trimis în cadrul echipelor;

22."stat membru participant" înseamnă un stat membru care participă la o operaţiune comună, o intervenţie rapidă la frontieră, o operaţiune de returnare, o intervenţie de returnare sau la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei prin punerea la dispoziţie de echipamente tehnice sau de personalul pentru corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european, precum şi un stat membru care participă la operaţiuni de returnare sau intervenţii de returnare prin punerea la dispoziţie de echipamente tehnice sau de personal, dar care nu este un stat membru gazdă;

Art. 3: Gestionarea europeană integrată a frontierelor

(1)Gestionarea europeană integrată a frontierelor are următoarele componente:

a)controlul la frontiere, care include măsuri de facilitare a trecerii legale a frontierelor şi, după caz: măsuri legate de prevenirea şi depistarea criminalităţii transfrontaliere la frontierele externe, în principal traficul de migranţi, traficul de persoane şi terorism; şi mecanisme şi proceduri pentru identificarea persoanelor vulnerabile şi a minorilor neînsoţiţi, şi pentru identificarea persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională sau doresc să solicite protecţie internaţională şi informarea şi îndrumarea acestor persoane;

Art. 5: Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă

Art. 7: Responsabilitatea partajată

(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european pune în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor ca responsabilitate partajată a agenţiei şi a autorităţilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzii de coastă în măsura în care efectuează operaţiuni de supraveghere a frontierelor maritime sau îndeplineşte orice alte sarcini de control la frontiere. Statelor membre le revine principala responsabilitate pentru gestionarea propriilor secţiuni ale frontierelor externe.

(2)Agenţia acordă asistenţă tehnică şi operaţională în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor legate de returnare, astfel cum se menţionează la articolul 48 din prezentul regulament, la cererea statului membru în cauză sau din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză. Statelor membre le revine responsabilitatea exclusivă de a emite deciziile de returnare şi de a adopta măsurile privind luarea în custodie publică a persoanelor returnate în conformitate cu Directiva 2008/115/CE.

(4)Agenţia sprijină aplicarea măsurilor Uniunii care au legătură cu gestionarea frontierelor externe şi cu executarea deciziilor de returnare consolidând, evaluând şi coordonând acţiunile statelor membre, precum şi furnizând asistenţă tehnică şi operaţională, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor respective şi aspectele legate de returnare. Agenţia nu sprijină măsuri şi nu participă la activităţi legate de controlul la frontierele interne. Agenţia este pe deplin responsabilă şi răspunzătoare pentru orice decizie pe care o ia, precum şi pentru orice activitate pentru care îi revine responsabilitatea exclusivă în temeiul prezentului regulament.

(5)Statele membre pot coopera la nivel operativ cu alte state membre sau ţări terţe, în cazul în care o astfel de cooperare este compatibilă cu sarcinile agenţiei. Statele membre se abţin de la orice activitate care ar putea periclita funcţionarea agenţiei sau realizarea obiectivelor acesteia. Statele membre transmit agenţiei rapoarte privind cooperarea lor operativă cu alte state membre sau ţări terţe la frontierele externe şi în materie de returnare. Directorul executiv informează cu regularitate şi cel puţin o dată pe an Consiliul de administraţie cu privire la aceste aspecte.

Art. 8: Ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor

(4)Pe baza analizei strategice de risc pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionată la articolul 29 alineatul (2), Comisia pregăteşte un document de politică ce dezvoltă o politică strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Comisia prezintă documentul respectiv Parlamentului European şi Consiliului în vederea discutării. În urma acestei discuţii, Comisia adoptă o comunicare care stabileşte politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor.

(5)Pentru a pune în aplicare politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, agenţia stabileşte, printr-o decizie a Consiliului de administraţie pe baza unei propuneri a directorului executiv, elaborată în strânsă cooperare cu statele membre şi cu Comisia, o strategie tehnică şi operaţională pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Agenţia ia în considerare, atunci când acest lucru se justifică, situaţia specifică a statelor membre, în special poziţiile lor geografice. Această strategie tehnică şi operaţională trebuie să fie în concordanţă cu articolul 3 şi cu politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Ea promovează şi sprijină punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor în toate statele membre.

(6)În vederea punerii în aplicare a politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, statele membre stabilesc strategii naţionale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor printr-o strânsă cooperare între toate autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor externe şi cu returnarea. Aceste strategii naţionale sunt conforme cu articolul 3, cu politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor şi cu strategia tehnică şi operaţională.

(7)La patru ani de la adoptarea politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Comisia efectuează o evaluare detaliată a punerii sale în aplicare. Rezultatele evaluării sunt luate în considerare la pregătirea următorului ciclu al politicii strategice multianuale. Statele membre şi agenţia pun la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare în timp util pentru efectuarea evaluării respective. Comisia transmite rezultatele evaluării respective Parlamentului European şi Consiliului.

(8)În cazul în care situaţia la frontierele externe sau în domeniul returnării necesită o modificare a priorităţilor de politică, Comisia modifică politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor sau părţi relevante ale acesteia în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4).

Art. 9: Planificarea integrată

(1)Pe baza ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european instituie un proces de planificare integrată pentru gestionarea frontierelor şi pentru returnare, inclusiv procese de planificare operativă, planificare de contingenţă şi planificare de dezvoltare a capacităţii. Procesul respectiv de planificare integrată se stabileşte în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.

(2)Statele membre şi agenţia adoptă planuri operaţionale privind gestionarea frontierelor şi a returnării. Planurile operaţionale ale statelor membre referitoare la secţiunile de frontieră cu niveluri de impact ridicate şi critice sunt coordonate cu statele membre învecinate şi cu agenţia în scopul punerii în aplicare a măsurilor transfrontaliere necesare şi al furnizării de sprijin din partea agenţiei. În ceea ce priveşte activităţile agenţiei, procesele de planificare operativă pentru anul următor se stabilesc în anexa la documentul unic de programare menţionat la articolul 102. Pentru fiecare activitate operativă specifică, procesele de planificare operativă trebuie să aibă ca rezultat planurile operative menţionate la articolul 38 şi la articolul 74 alineatul (3). Planurile operaţionale sau părţi din acestea pot fi clasificate în mod corespunzător, după caz, în conformitate cu articolul 92.

(3)Fiecare stat membru adoptă un plan de contingenţă pentru gestionarea propriilor frontiere şi a returnării. În conformitate cu strategiile naţionale de gestionare integrată a frontierelor, planurile de contingenţă descriu toate măsurile şi resursele necesare pentru o eventuală consolidare a capacităţilor, inclusiv la nivel de logistică şi de sprijin, atât la nivel naţional, cât şi din partea agenţiei.

(4)Statele membre adoptă planuri naţionale de dezvoltare a capacităţilor de gestionare a frontierelor şi a returnării, în conformitate cu propriile lor strategii naţionale de gestionare integrată a frontierelor. Planurile naţionale respective de dezvoltare a capacităţilor trebuie să descrie evoluţia pe termen mediu şi lung a capacităţilor naţionale de gestionare a frontierelor şi a returnării.

(5)Planurile de contingenţă şi planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor menţionate la alineatele (3) şi (4) se bazează pe scenariile care sunt derivate din analiza de risc. Scenariile respective reflectă posibila evoluţie a situaţiei la frontierele externe şi în domeniul imigraţiei ilegale, precum şi provocările identificate în cadrul ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Scenariile respective se stabilesc în planurile de contingenţă şi în planurile naţionale de dezvoltare a capacităţii de care sunt legate.

(7)Agenţia elaborează o sinteză a planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, o strategie multianuală pentru achiziţionarea echipamentelor agenţiei menţionată la articolul 63 şi planificarea multianuală a profilurilor pentru corpul permanent.

(8)Consiliul de administraţie se reuneşte cel puţin o dată pe an pentru a discuta şi a aproba foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european. Foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţilor este propusă de către directorul executiv pe baza sintezei planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, ţinând seama, printre altele, de rezultatele analizelor de risc şi ale evaluărilor privind vulnerabilitatea efectuate în conformitate cu articolele 29 şi 32 şi de planurile multianuale ale agenţiei. După aprobarea foii de parcurs privind dezvoltarea capacităţii de către Consiliul de administraţie, aceasta se anexează la strategia tehnică şi operaţională menţionată la articolul 8 alineatul (5).

CAPITOLUL II:FUNCŢIONAREA POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ŞI GĂRZII DE COASTĂ LA NIVEL EUROPEAN

SECŢIUNEA 1:Sarcinile Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă

Art. 10: Sarcinile Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă

(1)Agenţia îndeplineşte următoarele sarcini:

m)în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei în zonele hotspot;

n)oferă sprijin în toate etapele procesului de returnare, fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, oferă asistenţă în ceea ce priveşte coordonarea şi organizarea operaţiunilor de returnare şi acordă sprijin tehnic şi operativ în vederea îndeplinirii obligaţiei de returnare a persoanelor returnate şi sprijin tehnic şi operativ pentru operaţiunile şi intervenţiile de returnare, inclusiv în circumstanţe care impun o asistenţă sporită;

a²)dezvoltă şi operează, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725, sisteme de informaţii care permit schimbul rapid şi fiabil de informaţii referitoare la riscurile emergente în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor externe, imigraţia ilegală şi returnarea, în strânsă cooperare cu Comisia, cu organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi cu Reţeaua europeană de migraţie instituită prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului (³⁶);

a⁶)îndeplineşte sarcinile şi obligaţiile care revin agenţiei în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁷) şi asigură instituirea şi funcţionarea unităţii centrale a ETIAS în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv;

(2)Agenţia realizează acţiuni de comunicare cu privire la aspectele care ţin de competenţa sa. Aceasta îi oferă publicului informaţii exacte, detaliate, prompte şi cuprinzătoare cu privire la activităţile sale.

Activităţile de comunicare nu prejudiciază sarcinile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, şi în special nu dezvăluie informaţii cu caracter operativ care, dacă ar fi făcute publice, ar periclita atingerea obiectivului operaţiunilor. Agenţia realizează acţiunile de comunicare fără a aduce atingere articolului 92 şi în conformitate cu planurile de comunicare şi difuzare aplicabile adoptate de Consiliul de administraţie şi în strânsă cooperare, după caz, cu alte organe, oficii şi agenţii.

SECŢIUNEA 2 :Schimbul de informaţii şi cooperarea

Art. 12: Obligaţia de a face schimb de informaţii

(1)În scopul de a-şi îndeplini sarcinile care le sunt conferite prin prezentul regulament, agenţia şi autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor şi returnările, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea, partajează toate informaţiile necesare, în timp util şi cu exactitate, în conformitate cu prezentul regulament şi cu alte dispoziţii relevante din dreptul Uniunii şi din dreptul intern privind schimbul de informaţii.

(2)Agenţia ia măsurile adecvate în vederea facilitării schimbului de informaţii relevante pentru sarcinile sale cu Comisia şi statele membre.

Dacă informaţiile sunt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenţia transmite informaţiile respective altor organe, oficii sau agenţii relevante ale Uniunii, în scopul analizei de risc, al colectării de date statistice, al evaluării situaţiei din ţări terţe, al formării şi al acordării de sprijin statelor membre în legătură cu planificarea de contingenţă. În acest scop, între organele, oficiile şi agenţiile Uniunii se dezvoltă instrumentele şi structurile necesare.

Art. 13: Punctele de contact naţionale

(1)Fiecare stat membru desemnează un punct de contact naţional pentru comunicarea cu agenţia în toate aspectele legate de activităţile agenţiei, fără a aduce atingere rolului centrelor naţionale de coordonare. Punctele de contact naţionale trebuie să fie accesibile în orice moment şi să asigure difuzarea în timp util a tuturor informaţiilor primite de la agenţie către toate autorităţile relevante din statul membru în cauză, în special membrii Consiliului de administraţie şi centrul naţional de coordonare.

Art. 14: Reţeaua de comunicaţii

(1)Agenţia instituie o reţea de comunicaţii şi asigură funcţionarea acesteia pentru a pune la dispoziţie instrumente analitice şi de comunicare şi pentru a permite schimbul de informaţii sensibile neclasificate şi de informaţii clasificate într-un mediu securizat şi în timp aproape real cu şi între centrele naţionale de coordonare.

Art. 15: Sistemele de schimb de informaţii şi aplicaţiile gestionate de agenţie

Art. 16: Standarde tehnice pentru schimbul de informaţii

(d)a comunica poziţia activelor proprii, utilizând în mod optim dezvoltarea tehnologică a sistemului de navigaţie prin satelit instituit în cadrul programului Galileo, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁸).

Art. 17: Asigurarea informaţiilor

SECŢIUNEA 3:EUROSUR

Art. 18: EUROSUR

Prezentul regulament instituie EUROSUR în calitate de cadru integrat pentru schimbul de informaţii şi pentru cooperarea operaţională în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european în vederea îmbunătăţirii conştientizării situaţiei şi a sporirii capacităţii de reacţie în scopul gestionării frontierelor Uniunii, inclusiv al detectării, prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere şi în vederea contribuirii la asigurarea protecţiei vieţilor migranţilor şi la salvarea acestora.

Art. 19: Domeniul de aplicare al EUROSUR

(1)EUROSUR se utilizează pentru verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei autorizate şi pentru supravegherea frontierelor externe terestre, maritime şi aeriene, inclusiv monitorizarea, detectarea, identificarea, urmărirea, prevenirea şi interceptarea trecerilor neautorizate ale frontierei, în scopul detectării, prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere şi al contribuţiei la asigurarea protecţiei şi salvarea vieţilor migranţilor.

Art. 20: Componentele EUROSUR

(1)Statele membre şi agenţia utilizează EUROSUR pentru schimbul de informaţii şi pentru cooperarea în domeniul controlului frontierelor, ţinând seama de mecanismele existente de schimb de informaţii şi de cooperare. EUROSUR constă în următoarele componente:

Art. 21: Centrele naţionale de coordonare

(1)Fiecare stat membru desemnează, administrează şi gestionează un centru naţional de coordonare care coordonează şi efectuează schimbul de informaţii în rândul tuturor autorităţilor responsabile cu controlul la frontierele externe la nivel naţional, precum şi cu celelalte centre naţionale de coordonare şi cu agenţia. Fiecare stat membru transmite Comisiei o notificare privind instituirea centrului său naţional de coordonare, Comisia informând imediat celelalte state membre şi agenţia în acest sens.

(3)Centrele naţionale de coordonare au următoarele atribuţii:

(6)În cazuri predefinite, astfel cum sunt stabilite la nivel naţional, un centru naţional de coordonare poate autoriza o autoritate menţionată la alineatul (4) să comunice şi să facă schimb de informaţii cu autorităţile regionale sau cu centrul naţional de coordonare al unui alt stat membru sau cu autorităţile competente ale unei ţări terţe, cu condiţia ca autoritatea autorizată respectivă să informeze în mod regulat propriul centru naţional de coordonare cu privire la comunicarea şi schimbul de informaţii respective.

Art. 22: Manualul EUROSUR

Art. 23: Monitorizarea EUROSUR

SECŢIUNEA 4:Conştientizarea situaţiei

Art. 24: Tablouri situaţionale

(1)Tablourile situaţionale naţionale, tabloul situaţional european şi tablourile situaţionale specifice sunt elaborate prin colectarea, evaluarea, compararea, analizarea, interpretarea, generarea, vizualizarea şi difuzarea informaţiilor.

(3)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte detaliile privind straturile de informaţii ale tablourilor situaţionale şi normele pentru alcătuirea de tablouri situaţionale specifice. Actul de punere în aplicare specifică tipul de informaţii care trebuie furnizate, entităţile responsabile cu colectarea, prelucrarea, arhivarea şi transmiterea informaţiilor specifice, termenele maxime pentru raportare, normele în materie de securitate şi protecţie a datelor şi mecanismele aferente de control al calităţii. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 122 alineatul (2).

Art. 25: Tablourile situaţionale naţionale

(2)Tabloul situaţional naţional cuprinde informaţii colectate din următoarele surse:

Art. 26: Tabloul situaţional european

(2)Tabloul situaţional european este alcătuit din informaţii colectate din următoarele surse:

Art. 27: Tablouri situaţionale specifice

Art. 28: Serviciile de fuziune EUROSUR

(2)Agenţia furnizează unui centru naţional de coordonare, la cererea acestuia, informaţii privind frontierele externe ale statului membru de care aparţine şi zona prefrontalieră, care pot fi obţinute prin:

SECŢIUNEA 5:Analiza de risc

Art. 29: Analiza de risc

(1)Agenţia monitorizează fluxurile de migraţie către Uniune, precum şi în interiorul acesteia în ceea ce priveşte tendinţele, amploarea şi rutele, şi alte tendinţe şi eventuale provocări la frontierele externe şi în privinţa returnării. În acest scop, agenţia, printr-o decizie a Consiliului de administraţie bazată pe o propunere a directorului executiv, instituie un model comun integrat de analiză de risc, care trebuie să fie aplicat şi de agenţie şi de statele membre. Modelul comun integrat de analiză de risc se instituie şi se actualizează, dacă este cazul, pe baza rezultatelor evaluării punerii în aplicare a ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionat la articolul 8 alineatul (7).

(2)Agenţia elaborează analize de risc anuale generale, pe care le prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei aplicând normele de securitate adoptate în conformitate cu articolul 92, şi analize de risc specifice pentru activităţile operative. Din doi în doi ani, agenţia, în strânsă consultare cu statele membre, pregăteşte şi prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei o analiză strategică de risc pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. O astfel de analiză strategică de risc va fi luată în considerare la elaborarea ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Agenţia elaborează astfel de analize de risc anuale generale şi de analize strategice de risc pe baza informaţiilor primite, inclusiv de la statele membre. În rezultatele acestor analize de risc, datele cu caracter personal sunt anonimizate.

(5)Statele membre transmit agenţiei toate informaţiile necesare privind situaţia, tendinţele şi ameninţările posibile la frontierele externe şi în materie de returnare. Statele membre transmit agenţiei, la intervale regulate sau la cererea acesteia, toate informaţiile relevante, cum ar fi datele statistice şi operative colectate în legătură cu gestionarea europeană integrată a frontierelor care sunt incluse în lista de informaţii şi date obligatorii care trebuie transmise agenţiei menţionată la articolul 100 alineatul (2) litera (e), precum şi date provenite din stratul de analiză al tabloului situaţional naţional, astfel cum se prevede la articolul 25.

SECŢIUNEA 6:Prevenirea şi capacitatea de reacţie

Art. 30: Determinarea secţiunilor de frontieră externă

Art. 31: Ofiţerii de legătură ai agenţiei în statele membre

(2)Directorul executiv numeşte experţi din cadrul personalului statutar care urmează să fie trimişi ca ofiţeri de legătură. Pe baza analizei de risc şi în urma consultării cu statele membre vizate, directorul executiv face o propunere privind natura şi condiţiile trimiterii ofiţerilor de legătură respectivi, statul membru sau regiunea în care pot fi trimişi şi eventualele sarcini care nu intră sub incidenţa alineatului (3). Propunerea formulată de directorul executiv se supune aprobării Consiliului de administraţie. Directorul executiv informează statul membru în cauză cu privire la numire şi stabileşte, împreună cu acesta, locul de trimitere.

(3)Ofiţerii de legătură acţionează în numele agenţiei şi rolul acestora este să promoveze cooperarea şi dialogul dintre agenţie şi autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, precum şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea. Ofiţerii de legătură au, în special, următoarele sarcini:

(5)În sensul alineatului (3), în conformitate cu normele naţionale şi cu normele Uniunii în materie de securitate şi de protecţie a datelor, ofiţerul de legătură:

Art. 32: Evaluarea vulnerabilităţii

(1)Agenţia stabileşte o metodologie comună de evaluare a vulnerabilităţii, printr-o decizie a Consiliului de administraţie bazată pe o propunere a directorului executiv pregătită în strânsă cooperare cu statele membre şi Comisia. Această metodologie include criterii obiective în raport cu care agenţia realizează evaluarea vulnerabilităţii, frecvenţa acestor evaluări, modalităţile de realizare a unor evaluări consecutive ale vulnerabilităţii şi modalităţile pentru un sistem eficient de monitorizare a punerii în aplicare a recomandărilor directorului executiv menţionate la alineatul (7).

(2)Agenţia monitorizează şi evaluează disponibilitatea echipamentelor tehnice, a sistemelor, a capacităţilor, a resurselor, a infrastructurii şi a personalului calificat şi format în mod corespunzător de care dispun statele membre, necesare pentru controlul la frontiere astfel cum este menţionat la articolul 3 alineatul (1) litera (a). În acest context, agenţia evaluează planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor menţionate la articolul 9 alineatul (4) în ceea ce priveşte capacitatea de a efectua controlul la frontieră, ţinând seama de faptul că unele capacităţi naţionale pot fi utilizate parţial pentru alte scopuri decât controlul la frontiere. În scopul planificării viitoare, agenţia realizează această monitorizare şi evaluare ca măsură preventivă pe baza analizelor de risc elaborate în conformitate cu articolul 29 alineatul (2). Agenţia efectuează o astfel de monitorizare şi evaluare cel puţin o dată pe an, cu excepţia cazului în care directorul executiv decide altfel pe baza analizei de risc sau al unei evaluări anterioare a vulnerabilităţii. În orice caz, fiecare stat membru face obiectul monitorizării şi evaluării cel puţin o dată la trei ani.

(4)Scopul evaluării vulnerabilităţii este ca agenţia să evalueze capacitatea şi pregătirea statelor membre de a face faţă provocărilor prezente şi viitoare la frontierele externe; să identifice, în special pentru statele membre care se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate, eventualele consecinţe imediate la frontierele externe şi consecinţele ulterioare pentru funcţionarea spaţiului Schengen; să evalueze capacitatea acestora de a contribui la corpul permanent şi la rezerva de echipamente tehnice, inclusiv la rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă; şi să evalueze capacitatea de găzduire a statelor membre în privinţa unui sprijin din partea Poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). Evaluarea respectivă nu aduce atingere mecanismului de evaluare Schengen.

(8)Directorul executiv îşi întemeiază măsurile pe care urmează să le recomande statelor membre în cauză pe rezultatele evaluării vulnerabilităţii, ţinând cont de analiza de risc efectuată de agenţie, de observaţiile statului membru în cauză şi de rezultatele mecanismului de evaluare Schengen.

Măsurile recomandate trebuie să vizeze eliminarea vulnerabilităţilor identificate în evaluare, astfel încât statele membre să fie mai pregătite pentru a face faţă provocărilor prezente şi viitoare la frontierele externe, prin sporirea sau îmbunătăţirea capacităţilor, a echipamentelor tehnice, a sistemelor, a resurselor şi a planurilor lor de contingenţă. Directorul executiv poate oferi expertiza tehnică a agenţiei statelor membre pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor recomandate.

(9)Directorul executiv monitorizează punerea în aplicare a măsurilor recomandate prin intermediul unor rapoarte periodice care trebuie prezentate de statele membre pe baza planurilor de acţiune menţionate la alineatul (7).

În cazul existenţei unui risc ca un stat membru să nu pună în aplicare o măsură recomandată în termenul stabilit în conformitate cu alineatul (7), directorul executiv informează imediat membrul Consiliului de administraţie din statul membru în cauză şi Comisia. După consultarea membrului din Consiliul de administraţie al statului membru în cauză, directorul executiv solicită informaţii din partea autorităţilor relevante ale statului membru respectiv cu privire la motivele întârzierii şi oferă sprijin din partea agenţiei pentru a facilita punerea în aplicare a măsurii recomandate.

(10)În cazul în care un stat membru nu pune în aplicare măsurile necesare din recomandare în termenul stabilit în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, directorul executiv sesizează Consiliul de administraţie şi informează Comisia cu privire la acest lucru. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă o decizie în care stabileşte măsurile necesare care trebuie luate de statul membru în cauză şi termenul în care măsurile respective trebuie să fie puse în aplicare. Decizia Consiliului de administraţie este obligatorie pentru statul membru. În cazul în care statul membru nu pune în aplicare măsurile în termenul stabilit în decizia respectivă, Consiliul de administraţie notifică acest lucru Consiliului şi Comisiei şi pot fi întreprinse acţiuni suplimentare în conformitate cu articolul 42.

Art. 33: Sinergiile dintre evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen

(2)În scopul menţionat la alineatul (1), Comisia şi agenţia stabilesc dispoziţiile necesare pentru a-şi transmite, în mod regulat, securizat şi în timp util, toate informaţiile referitoare la rezultatele evaluărilor vulnerabilităţii şi la rezultatele evaluărilor efectuate în cadrul mecanismului de evaluare Schengen în domeniul gestionării frontierelor. Dispoziţiile de transmitere a informaţiilor respective acoperă rapoartele privind evaluările vulnerabilităţii şi rapoartele privind vizitele de evaluare Schengen, recomandările ulterioare, planurile de acţiune, precum şi orice actualizări privind punerea în aplicare a planurilor de acţiune prezentate de statele membre.

Art. 34: Atribuirea de niveluri de impact secţiunilor de frontieră externă

(1)Pe baza analizei de risc şi a evaluării vulnerabilităţii efectuate de agenţie şi în acord cu statul membru în cauză, agenţia atribuie următoarele niveluri de impact fiecăreia dintre secţiunile de frontieră externă:

(2)În vederea soluţionării rapide a unei situaţii de criză la o anumită secţiune de frontieră, atunci când analiza de risc a agenţiei arată incidentele legate de imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secţiunea relevantă de frontieră externă au un impact decisiv asupra securităţii frontierelor într-o asemenea măsură încât riscă să pună în pericol funcţionarea spaţiului Schengen agenţia atribuie temporar, în acord cu statul membru în cauză, un nivel de impact "critic" respectivei secţiuni de frontieră.

Art. 35: Reacţia corespunzătoare nivelurilor de impact

(1)Statele membre se asigură că controlul la frontiere la secţiunile de frontieră externă corespunde nivelurilor de impact atribuite, după cum urmează:

b)în cazul în care unei secţiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact mediu, autorităţile naţionale responsabile de controlul la frontierele externe, pe lângă măsurile întreprinse în temeiul literei (a) din prezentul alineat, asigură luarea măsurilor de control adecvate la secţiunea de frontieră respectivă; atunci când se iau astfel de măsuri de control la frontieră, centrul naţional de coordonare este notificat în mod corespunzător; centrul naţional de coordonare coordonează orice sprijin acordat în conformitate cu articolul 21 alineatul (3);

c)în cazul în care unei secţiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact ridicat, statul membru în cauză, pe lângă măsurile întreprinse în temeiul literei (b) din prezentul alineat, se asigură, prin intermediul centrului naţional de coordonare, că autorităţile naţionale care acţionează la secţiunea de frontieră respectivă beneficiază de sprijinul necesar şi că sunt luate măsuri de control la frontieră sporite; statul membru respectiv poate solicita sprijin din partea agenţiei sub rezerva condiţiilor pentru iniţierea unor operaţiuni comune sau a unor intervenţii rapide la frontieră, astfel cum sunt prevăzute la articolul 36;

(3)În cazul în care se atribuie un nivel de impact mediu, ridicat sau critic unei secţiuni de frontieră externă adiacentă secţiunii de frontieră a unui alt stat membru sau a unei ţări terţe cu care există acorduri sau reţele regionale, astfel cum sunt menţionate la articolele 72 şi 73, centrul naţional de coordonare contactează centrul naţional de coordonare al statului membru vecin sau autoritatea competentă a ţării terţe şi depune eforturi în vederea coordonării măsurilor transfrontaliere necesare împreună cu agenţia.

SECŢIUNEA 7:Acţiunile desfăşurate de agenţie la frontierele externe

Art. 36: Acţiunile desfăşurate de agenţie la frontierele externe

(2)Agenţia organizează asistenţa tehnică şi operaţională necesară pentru statul membru gazdă şi, acţionând în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu principiul nereturnării, poate lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

Art. 37: Iniţierea unor operaţiuni comune şi a unor intervenţii rapide la frontierele externe

(1)Un stat membru poate solicita ca agenţia să lanseze operaţiuni comune pentru a face faţă provocărilor viitoare, inclusiv imigraţiei ilegale, ameninţărilor prezente sau viitoare la frontierele sale externe sau criminalităţii transfrontaliere, sau să ofere asistenţă tehnică şi operaţională sporită atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile legate de controlul frontierelor externe. Ca parte a solicitării respective, un stat membru poate de asemenea să indice profilurile de personal operativ necesare operaţiunii comune în cauză, inclusiv de personal cu competenţe executive, dacă este cazul.

(3)Directorul executiv evaluează, aprobă şi coordonează propunerile din partea statelor membre pentru operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră. Operaţiunile comune şi intervenţiile rapide la frontieră trebuie să fie precedate de o analiză de risc temeinică, fiabilă şi actualizată, în măsură să permită agenţiei să stabilească o ordine de prioritate pentru propunerile de operaţiuni comune şi de intervenţii rapide la frontieră, ţinând seama de nivelul de impact atribuit secţiunilor de frontieră externă în conformitate cu articolul 34 şi de disponibilitatea resurselor.

Art. 38: Planul operaţional pentru operaţiunile comune

(1)Pentru a pregăti o operaţiune comună, directorul executiv, în cooperare cu statul membru gazdă, întocmeşte o listă a echipamentelor tehnice, personalului şi profilurilor de personal necesare, inclusiv a personalului cu competenţe executive, dacă este cazul, pentru a fi autorizate în conformitate cu articolul 82 alineatul (2). Lista respectivă se elaborează ţinând seama de resursele disponibile ale statului membru gazdă şi de cererea statului membru gazdă menţionată la articolul 37. Pe baza acestor elemente, agenţia defineşte un pachet de întăriri tehnice şi operative, precum şi activităţi de consolidare a capacităţilor care să fie incluse în planul operaţional.

(3)Planul operaţional este obligatoriu pentru agenţie, pentru statul membru gazdă şi pentru statele membre participante. Acesta abordează toate aspectele considerate necesare pentru desfăşurarea operaţiunii comune, inclusiv:

Art. 39: Procedura de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră

(4)Directorul executiv evaluează de îndată posibilităţile de relocare a membrilor echipei disponibili în cadrul corpului permanent, în special a personalului statutar şi personalului detaşat la agenţie de statele membre, prezent în alte zone operative. Directorul executiv evaluează, de asemenea, nevoile suplimentare de trimitere a personalului operativ în conformitate cu articolul 57 şi, odată ce personalul în cadrul profilurilor necesare a fost epuizat, de a activa rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58.

Art. 40: Echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei

(1)În cazul în care un stat membru se confruntă cu o provocare disproporţionată legată de migraţie în anumite zone hotspot la frontierele sale externe, caracterizată de sosiri masive de grupuri migratorii mixte, statul membru respectiv poate solicita întăriri tehnice şi operative din partea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei alcătuite din experţi din organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii care acţionează în conformitate cu mandatele lor.

(4)Întăririle tehnice şi operative furnizate, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, de către corpul permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei pot include furnizarea de:

Art. 41: Acţiuni propuse la frontierele externe

(1)Pe baza rezultatelor evaluării vulnerabilităţii sau în cazul în care un impact critic este atribuit uneia sau mai multor secţiuni de frontieră externă şi ţinând seama de elementele relevante din planurile de contingenţă ale statului membru în cauză, de analiza de risc efectuată de agenţie şi de stratul de analiză al tabloului situaţional european, directorul executiv recomandă statului membru în cauză să solicite ca agenţia să iniţieze, să desfăşoare sau să adapteze operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră sau orice alte acţiuni relevante desfăşurate de agenţie, astfel cum sunt stabilite la articolul 36.

(2)Statul membru în cauză răspunde recomandării directorului executiv menţionată la alineatul (1) în termen de şase zile lucrătoare. În cazul unui răspuns negativ la recomandare, statul membru furnizează, de asemenea, justificările care stau la baza acestui răspuns. Directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administraţie şi Comisia cu privire la acţiunile recomandate şi la justificările pentru răspunsul negativ, pentru a evalua dacă poate fi necesară o acţiune urgentă în conformitate cu articolul 42.

Art. 42: Situaţiile de la frontierele externe care necesită o acţiune urgentă

(1)În cazul în care controlul la frontierele externe devine ineficace într-o asemenea măsură încât există riscul ca funcţionarea spaţiului Schengen să fie pusă în pericol din cauză că:

b)un stat membru care se confruntă cu o provocare specifică şi disproporţionată la frontierele externe fie nu a solicitat sprijin suficient din partea agenţiei în temeiul articolului 37, al articolului 39 sau al articolului 40, fie nu întreprinde măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acţiunilor în temeiul acestor articole sau în temeiul articolului 41,

(3)În vederea atenuării riscului de periclitare a spaţiului Schengen, decizia Consiliului menţionată la alineatul (1) prevede ca agenţia să adopte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(4)În termen de două zile lucrătoare de la data adoptării deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1), directorul executiv:

(10)Comisia monitorizează punerea în aplicare a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1), precum şi acţiunile întreprinse de agenţie în acest scop. În cazul în care statul membru în cauză nu se conformează deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 30 de zile şi nu cooperează cu agenţia în conformitate cu alineatul (8) din prezentul articol, Comisia poate iniţia procedura prevăzută la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/399.

Art. 43: Instrucţiuni adresate echipelor

(4)În îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin, membrii echipelor au obligaţia de a respecta pe deplin drepturile fundamentale, printre care accesul la procedurile de azil şi demnitatea umană, şi acordă o atenţie deosebită persoanelor vulnerabile. Orice măsură luată în îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin trebuie să fie proporţională cu obiectivele urmărite prin măsurile respective. În îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin, membrii echipelor nu discriminează persoanele din niciun motiv, precum discriminarea legată de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate cu articolul 21 din Cartă.

Art. 44: Ofiţerul coordonator

(3)Ofiţerul coordonator acţionează în numele agenţiei în toate aspectele legate de trimiterea echipelor. Rolul ofiţerului coordonator este de a promova cooperarea şi coordonarea între statele membre gazdă şi cele participante. Ofiţerul coordonator este ajutat şi îndrumat de cel puţin un responsabil cu monitorizarea respectării drepturilor fundamentale. Ofiţerul coordonator are în special următoarele sarcini:

Art. 45: Costuri

(1)Agenţia trebuie să acopere integral următoarele costuri suportate de statele membre în vederea punerii la dispoziţie a membrilor personalului lor în scopul trimiterii acestora din cadrul corpului permanent în calitate de membri ai echipelor în statele membre şi în ţările terţe pe termen scurt în conformitate cu articolul 57 sau în statele membre prin rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58:

(2)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă norme detaliate privind rambursarea costurilor suportate de personalul trimis pe termen scurt, în conformitate cu articolele 57 şi 58 şi le actualizează atunci când este necesar. Pentru a se asigura respectarea cadrului juridic aplicabil, directorul executiv prezintă o astfel de propunere după ce primeşte avizul pozitiv al Comisiei. Normele detaliate se bazează, în măsura posibilului, pe opţiunile simplificate în materie de costuri, în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Dacă este cazul, Consiliul de administraţie asigură coerenţa cu normele aplicabile cheltuielilor de delegaţie ale personalului statutar.

Art. 46: Decizii privind suspendarea, încetarea sau neiniţierea activităţilor

(4)Directorul executiv, după consultarea ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi după ce informează statul membru în cauză, retrage finanţarea pentru orice activitate a agenţiei sau dispune suspendarea sau încetarea totală sau parţială a oricărei activităţi a agenţiei în cazul în care consideră că există încălcări grave sau care sunt susceptibile să persiste, ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională, legate de activitatea în cauză.

(6)Deciziile menţionate la alineatele (4) şi (5) se justifică în mod corespunzător. Când adoptă astfel de decizii, directorul executiv ţine seama de informaţii pertinente, cum ar fi numărul şi obiectul plângerilor înregistrate care nu au fost soluţionate de o autoritate naţională competentă, rapoartele privind incidentele grave, rapoartele din partea ofiţerilor coordonatori, organizaţiilor internaţionale şi a instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii din domeniile vizate de prezentul regulament. Directorul executiv informează Consiliul de administraţie cu privire la aceste decizii şi îi prezintă justificările pentru acestea.

Art. 47: Evaluarea activităţilor

Directorul executiv evaluează rezultatele tuturor activităţilor operaţionale ale agenţiei. Acesta transmite Consiliului de administraţie rapoarte detaliate de evaluare, însoţite de observaţiile ofiţerului pentru drepturile fundamentale, în termen de 60 de zile de la data încetării activităţilor respective. Directorul executiv efectuează o analiză cuprinzătoare a acestor rezultate în vederea îmbunătăţirii calităţii, a coerenţei şi a eficacităţii viitoarelor activităţi, include această analiză în raportul anual de activitate al agenţiei. Directorul executiv asigură luarea în considerare a analizei rezultatelor respective de către agenţie în activităţile sale operative viitoare.

SECŢIUNEA 8:Acţiunile agenţiei în domeniul returnării

Art. 48: Returnarea

(1)Fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, şi cu respectarea drepturilor fundamentale, a principiilor generale ale dreptului Uniunii şi ale dreptului internaţional, inclusiv protecţia internaţională, respectarea principiului nereturnării şi drepturile copiilor, în ceea ce priveşte returnarea, agenţia are următoarele sarcini:

a)acordă asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre în materie de returnare, inclusiv la:

(i)colectarea informaţilor necesare pentru emiterea deciziilor de returnare, identificarea resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul procedurilor de returnare şi pentru alte activităţi ale statelor membre premergătoare returnării, legate de returnare şi de faza ce urmează sosirii şi returnării, pentru a realiza un sistem integrat de gestionare a returnărilor între autorităţile competente ale statelor membre, cu participarea autorităţilor responsabile ale ţărilor terţe şi a altor părţi interesate relevante;

(2)Asistenţa tehnică şi operaţională menţionată la alineatul (1) litera (b) include activităţi menite să ajute statele membre în cadrul procedurilor de returnare desfăşurate de autorităţile naţionale competente prin furnizarea, în special, de:

Art. 49: Sistemele de schimb de informaţii şi gestionarea returnărilor

(1)Agenţia exploatează şi dezvoltă în continuare o platformă integrată de gestionare a returnărilor, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (d), pentru prelucrarea informaţiilor, inclusiv a datelor cu caracter personal transmise de sistemele de gestionare a returnărilor ale statelor membre, de care agenţia are nevoie pentru a acorda asistenţă tehnică şi operaţională. Datele cu caracter personal pot conţine numai date biografice sau liste de pasageri. Datele cu caracter personal se transmit numai dacă acestea îi sunt necesare agenţiei pentru a-i permite să ofere asistenţă în coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare în ţările terţe, indiferent de mijlocul de transport. Aceste date cu caracter personal se transmit platformei numai după luarea unei decizii de a se iniţia o operaţiune de returnare şi se şterg de îndată ce operaţiunea se încheie.

Platforma poate fi utilizată de agenţie şi pentru transmiterea securizată a datelor biografice sau biometrice, inclusiv a tuturor tipurilor de documente care pot fi considerate drept probe sau dovezi la prima vedere ale cetăţeniei resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul deciziilor de returnare, dacă aceste date cu caracter personal trebuie transmise pentru ca agenţia să poată acorda asistenţă, în cazuri individuale şi la cererea statelor membre, în ceea ce priveşte confirmarea identităţii şi a cetăţeniei resortisanţilor ţărilor terţe. Aceste date nu se păstrează pe platformă şi se şterg imediat după ce a fost confirmată primirea lor.

Art. 50: Operaţiunile de returnare

(1)Fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, agenţia acordă statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională şi asigură coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare, inclusiv prin închirierea de aeronave pentru astfel de operaţiuni şi organizarea de returnări cu zboruri regulate sau cu alte mijloace de transport. Agenţia poate, din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, să coordoneze sau să organizeze operaţiuni de returnare.

(2)Prin intermediul platformei menţionate la articolul 49 alineatul (1), statele membre pun la dispoziţie datele operaţionale privind returnările de care are nevoie agenţia pentru a evalua nevoile în materie de returnare şi informează agenţia cu privire la planificarea lor orientativă privind numărul de persoane returnate şi ţările terţe de returnare, ambele referindu-se la operaţiunile naţionale de returnare relevante, şi cu privire la nevoile lor de asistenţă sau coordonare din partea agenţiei. Agenţia întocmeşte şi actualizează un plan operaţional continuu pentru a furniza statelor membre solicitante asistenţa operaţională şi întăririle necesare, inclusiv prin intermediul echipamentelor tehnice. Agenţia poate, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la solicitarea unui stat membru, să includă în planul operaţional continuu datele şi destinaţiile operaţiunilor de returnare pe care le consideră necesare, pe baza unei evaluări a nevoilor. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administraţie decide cu privire la modul de operare al planului operaţional continuu. Statul membru în cauză confirmă agenţiei că toate persoanele vizate de o operaţiune de returnare organizată sau coordonată de către agenţie fac obiectul unei decizii executorii de returnare.

(3)Agenţia poate să acorde asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi poate, de asemenea, să asigure, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statelor membre participante coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare în cazul cărora mijloacele de transport şi escortele pentru returnări sunt asigurate de o ţară terţă de returnare (denumite în continuare "operaţiuni de returnare în sarcina destinatarului"). Statele membre participante şi agenţia se asigură că este garantată pe durata întregii operaţiuni de returnare respectarea drepturilor fundamentale, a principiului nereturnării, a utilizării proporţionale a mijloacelor de constrângere şi a demnităţii persoanei returnate. Cel puţin un reprezentant al statului membru şi un monitor pentru returnările forţate din rezerva constituită în temeiul articolului 51 sau din sistemul de supraveghere al statului membru participant sunt prezenţi pe parcursul întregii operaţiuni de returnare, până la sosirea în ţara terţă de returnare.

(4)Directorul executiv întocmeşte fără întârziere un plan de returnare pentru operaţiunile de returnare în sarcina destinatarului. Directorul executiv şi orice stat membru participant convin asupra planului, care prezintă în detaliu aspectele organizatorice şi procedurale ale operaţiunii de returnare în sarcina destinatarului, ţinând cont de implicaţiile pentru drepturile fundamentale şi de riscurile unei astfel de operaţiuni. Orice modificare sau adaptare a acestui plan necesită acordul părţilor menţionate la alineatul (3) şi la prezentul alineat.

(5)Toate operaţiunile de returnare organizate sau coordonate de agenţie sunt supravegheate în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE. Supravegherea operaţiunilor de returnare forţată se efectuează de monitorul pentru returnările forţate pe baza unor criterii obiective şi transparente şi vizează operaţiunea de returnare în ansamblul ei, din faza premergătoare plecării până la predarea persoanelor returnate în ţara terţă de returnare. Monitorul pentru returnările forţate prezintă un raport privind fiecare operaţiune directorului executiv, ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi autorităţilor naţionale competente ale tuturor statelor membre implicate în operaţiunea respectivă. Dacă este necesar, directorul executiv şi, respectiv, autorităţile naţionale competente iau lua măsurile subsecvente corespunzătoare.

(7)Directorul executiv evaluează rezultatele operaţiunilor de returnare şi, o dată la şase luni, transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Consiliului de administraţie un raport detaliat de evaluare privind toate operaţiunile de returnare desfăşurate în cursul semestrului anterior, împreună cu observaţiile ofiţerului pentru drepturile fundamentale. Directorul executiv realizează o analiză comparativă cuprinzătoare a acestor rezultate în vederea îmbunătăţirii calităţii, a coerenţei şi a eficacităţii viitoarelor operaţiuni de returnare. Directorul executiv include această analiză în raportul anual de activitate al agenţiei.

Art. 51: Rezerva de monitori pentru returnările forţate

(2)Consiliul de administraţie stabileşte, pe baza unei propuneri formulate de directorul executiv, profilul şi numărul monitorilor pentru returnările forţate care vor fi puşi la dispoziţie pentru rezervă. Aceeaşi procedură se aplică şi în ceea ce priveşte eventualele modificări ulterioare ale profilului şi ale numărului total de monitori.

Statelor membre le revine responsabilitatea de a contribui la rezervă prin numirea de monitori pentru returnările forţate care corespund profilului definit, fără a aduce atingere independenţei de care se bucură aceşti monitori în temeiul dreptului intern, atunci când dreptul intern prevede astfel. Agenţia contribuie de asemenea la această rezervă cu monitori pentru drepturile fundamentale, menţionaţi la articolul 110. Din rezervă trebuie să facă parte monitori pentru returnările forţate care au cunoştinţe de specialitate în domeniul protecţiei copilului.

(3)Contribuţia statelor membre în ceea ce priveşte monitorii pentru returnările forţate la operaţiuni şi intervenţii de returnare în anul următor se planifică pe baza negocierilor şi a acordurilor bilaterale anuale dintre agenţie şi statele membre. Conform acestor acorduri, statele membre pun la dispoziţie monitori pentru returnările forţate în vederea trimiterii lor la cererea agenţiei, cu excepţia cazului în care statele membre se confruntă cu o situaţie excepţională, care afectează în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor naţionale. O astfel de cerere se introduce cu cel puţin 21 de zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru trimitere sau cinci zile lucrătoare în cazul unei intervenţii rapide de returnare.

Art. 52: Echipele de returnare

(1)Agenţia poate trimite echipe de returnare fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea unui stat membru. Agenţia poate trimite astfel de echipe de returnare în timpul intervenţiilor de returnare, în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei sau în funcţie de necesităţi, pentru a asigura asistenţă tehnică şi operaţională suplimentară în domeniul returnării. Dacă este necesar, echipele de returnare conţin ofiţeri cu competenţe specifice în domeniul protecţiei copiilor.

Art. 53: Intervenţiile de returnare

(1)Atunci când un stat membru se confruntă cu o dificultate în îndeplinirea obligaţiei de returnare a persoanelor care fac obiectul deciziilor de returnare, agenţia asigură asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare sub forma unei intervenţii de returnare, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statului membru respectiv. O astfel de intervenţie poate consta în trimiterea echipelor de returnare în statul membru gazdă care acordă asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de returnare şi pentru organizarea operaţiunilor de returnare din statul membru gazdă.

(2)În situaţia în care un stat membru se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate în îndeplinirea obligaţiei sale de returnare a persoanelor care fac obiectul deciziilor de returnare, agenţia asigură asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare sub forma unei intervenţii rapide de returnare, fie din proprie iniţiativă cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statului membru respectiv. O intervenţie rapidă de returnare poate consta în trimiterea imediată a echipelor de returnare în statul membru gazdă care acordă asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de returnare şi pentru organizarea operaţiunilor de returnare din statul membru gazdă.

SECŢIUNEA 9:Capacităţi

Art. 54: Corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european

(1)Un corp permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european având capacitatea menţionată în anexa I face parte din agenţie. Corpul permanent cuprinde următoarele patru categorii de personal operativ în conformitate cu schema anuală a disponibilităţilor stabilită în anexa I:

(2)Agenţia trimite membrii corpului permanent să facă parte din echipele de gestionare a frontierelor, din echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei şi din echipele de returnare în cadrul unor operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră, intervenţii de returnare sau la orice alte activităţi operative relevante din statele membre sau din ţările terţe. Aceste activităţi se desfăşoară numai cu autorizaţia statului membru în cauză sau a ţării terţe în cauză. Numărul personalului trimis din corpul permanent depinde de nevoile operative.

(3)Atunci când acordă asistenţă statelor membre, membrii corpului permanent trimişi ca membri ai echipelor au capacitatea de a efectua sarcini de control la frontiere sau de returnare, inclusiv sarcini care necesită competenţe executive prevăzute în dreptul intern relevant sau, în cazul personalului statutar, sarcinile care necesită competenţele executive stabilite la articolul 55 alineatul (7).

(4)La propunerea directorului executiv şi ţinând seama de analiza de risc efectuată de agenţie, de rezultatele evaluării vulnerabilităţii şi de ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, şi de numărul de membri ai personalului şi profilurile de personal de care dispune agenţia prin personalul statutar şi personalului în curs de detaşare, Consiliul de administraţie adoptă, până la data de 31 martie a fiecărui an, o decizie:

(5)Echipajul pentru echipamentele tehnice asigurată în conformitate cu articolul 64 se ia în considerare în cadrul contribuţiilor din anul următor la trimiterile pe termen scurt efectuate de statele membre în conformitate cu articolul 57. În vederea elaborării deciziei corespunzătoare a Consiliului de administraţie menţionate la alineatul (4) din prezentul articol, statul membru vizat informează agenţia, până la sfârşitul lunii ianuarie a fiecărui an, cu privire la intenţia sa de a trimite echipamentele tehnice împreună cu echipajul corespunzător.

Art. 55: Personalul statutar care face parte din corpul permanent

(3)În conformitate cu articolul 62 alineatul (2), după ce sunt recrutaţi, membrii personalului statutar care urmează să fie trimişi ca membri ai echipelor urmează formarea necesară privind controlul la frontieră sau sarcinile de returnare, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, în funcţie de profilurile de personal decise de Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 54 alineatul (4), ţinându-se seama de calificările şi experienţa profesională dobândite anterior în domeniile corespunzătoare.

Procesul de formare menţionat la primul paragraf se desfăşoară în cadrul unor programe de formare specifice elaborate de agenţie şi, pe baza acordurilor cu anumite state membre, organizate în instituţiile de formare şi învăţământ specializate ale acestora, inclusiv în academiile din statele membre cu care agenţia are acorduri de parteneriat. După recrutare, pentru fiecare membru al personalului se întocmeşte o hartă de formare corespunzătoare, menită să garanteze că acesta are în permanenţă calificarea profesională necesară pentru îndeplinirea sarcinilor de control la frontieră sau de returnare. Hărţile de formare se actualizează regulat. Costul formării este acoperit în întregime de agenţie.

(5)Pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administraţie:

b)instituie norme pentru directorul executiv pentru autorizarea personalului statutar să poarte şi să utilizeze arme, în conformitate cu articolul 82 şi a anexei V, inclusiv în ceea ce priveşte cooperarea obligatorie cu autorităţile naţionale competente, îndeosebi cu cele din statul membru al cetăţeniei, din statul membru al domiciliului şi din statul membru al formării iniţiale; normele respective tratează, de asemenea, modalitatea în care directorul executiv se asigură că condiţiile de emitere a unor astfel de autorizaţii continuă să fie îndeplinite de către personalul statutar, îndeosebi în ceea ce priveşte mânuirea armelor, inclusiv prin supunerea la teste regulate de tragere cu arma;

c)instituie norme specifice pentru facilitarea păstrării armelor, muniţiilor şi a altor echipamente în condiţii securizate, precum şi transportul acestora către zona operativă.

(7)Membrii personalului statutar care urmează să fie trimişi ca membri ai echipelor, trebuie să aibă capacitatea de a îndeplini, în conformitate cu articolul 82, următoarele sarcini care necesită competenţe executive, în conformitate cu profilurile de personal şi şi de formarea corespunzătoare:

g)înregistrarea în Eurodac a amprentelor digitale ale persoanelor reţinute în legătură cu trecerea ilegală a unei frontiere externe, în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴¹);

(⁴¹)Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid şi privind cererile autorităţilor de aplicare a legii din statele membre şi a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenţiei europene pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (JO L 180, 29.6.2013, p. 1).

Art. 56: Participarea statelor membre la corpul permanent prin detaşări de lungă durată

(1)Statele membre contribuie la corpul permanent prin detaşarea de personal operativ în cadrul agenţiei în calitate de membri ai echipelor (categoria 2). Durata fiecărei detaşări este de 24 de luni. Cu acordul statului membru de origine şi al agenţiei, detaşările individuale pot fi prelungite o singură dată cu 12 sau cu 24 de luni. Pentru a facilita punerea în aplicare a sistemului de sprijin financiar menţionat la articolul 61, detaşările încep, ca regulă generală, la începutul unui an calendaristic.

(3)Membrii personalului operativ detaşaţi în cadrul agenţiei au aceleaşi sarcini şi competenţe ca membrii echipelor în conformitate cu articolul 82. Statul membru care i-a detaşat pe respectivii membri ai personalului operativ este considerat a fi statul membru de origine al acestora. Pe durata detaşării, directorul executiv hotărăşte, în funcţie de nevoile operative, locul (locurile) şi durata trimiterii membrilor echipei. Agenţia asigură formarea continuă a membrilor personalului operativ în perioada de detaşare a acestora.

(4)Până la data de 30 iunie a fiecărui an, fiecare stat membru numeşte candidaţii pentru detaşare din rândul personalului său operativ în funcţie de efectivele şi profilurile specifice stabilite de Consiliul de administraţie pentru anul următor, astfel cum se prevede la articolul 54 alineatul (4). Agenţia verifică dacă personalul operativ propus de statele membre corespunde profilurilor de personal stabilite şi are cunoştinţele lingvistice necesare. Până la data de 15 septembrie a fiecărui an, agenţia acceptă candidaţii propuşi sau îi refuză în cazul în care aceştia nu corespund profilului cerut, au competenţe lingvistice insuficiente sau au comis o abatere de la normele aplicabile ori au încălcat aceste norme în cursul trimiterilor anterioare şi solicită statului membru să propună alţi candidaţi pentru detaşare.

Art. 57: Participarea statelor membre la corpul permanent prin trimiteri pe termen scurt

(1)În plus faţă de detaşările în temeiul articolului 56, până la data de 30 iunie a fiecărui an, statele membre contribuie, de asemenea, la corpul permanent desemnând poliţiştii de frontieră şi alte categorii relevante de personal care sunt înscrişi pe lista naţională preliminară a personalului operativ disponibil pentru trimiteri pe termen scurt (categoria 3) în conformitate cu contribuţiile prevăzute în anexa III şi în conformitate cu efectivele şi profilurile specific ale personalului decise de Consiliul de administraţie pentru anul următor, astfel cum se prevede la articolul 54 alineatul (4). Listele naţionale preliminare cu personalul operativ desemnat se comunică agenţiei. Componenţa definitivă a listelor anuale îi este confirmată agenţiei după încheierea negocierilor bilaterale anuale, înainte de data de 1 decembrie a anului respectiv.

(2)Fiecare stat membru se asigură că personalul operativ nominalizat este disponibil la cererea agenţiei, în conformitate cu modalităţile stabilite în prezentul articol. Fiecare membru al personalului operativ este disponibil pentru o perioadă de cel mult patru luni într-un an calendaristic. Cu toate acestea, statele membre pot decide să trimită un anumit membru al personalului pentru o perioadă ce depăşeşte patru luni. O asemenea prelungire se consideră o contribuţie separată a statului membru respectiv la acelaşi profil sau la un alt profil necesar, dacă membrul personalului în cauză are competenţele necesare. Plata costurilor aferente trimiterii personalului în temeiul prezentului articol se efectuează în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 45 alineatul (2).

(4)Agenţia poate verifica dacă membrii personalului operativ numiţi de statele membre pentru trimiteri pe termen scurt corespund profilurilor de personal stabilite şi au cunoştinţele lingvistice necesare. Agenţia refuză membrii personalului operativ desemnaţi în cazul în care aceştia au competenţe lingvistice insuficiente sau au comis o abatere de la normele aplicabile ori au încălcat aceste norme în cursul trimiterilor anterioare. Agenţia refuză, de asemenea, membrii personalului operativ desemnaţi în cazul în care aceştia nu respectă profilurile cerute, cu excepţia cazului în care membrii respectivi ai personalului corespund unui alt profil repartizat statului membru în cauză. În caz de refuz din partea agenţiei al unui membru al personalului, statul membru în cauză asigură înlocuirea cu un alt membru al personalului operativ, care are profilul cerut.

(8)În cazul unei nevoi sporite de consolidare a operaţiunilor comune în curs, unei nevoi de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră sau unei noi operaţiuni comune care nu este prevăzută în programul anual de lucru corespunzător sau în concluziile corespunzătoare ale negocierilor bilaterale anuale, trimiterea respectivă se efectuează în limitele prevăzute în anexa III. Directorul executiv informează fără întârziere statele membre cu privire la nevoile suplimentare, indicând eventualele efective şi profiluri ale personalului operativ care urmează să fie pus la dispoziţie de către fiecare stat membru. După ce directorul executiv şi statul membru gazdă convin asupra unui plan operaţional modificat sau, după caz, a unui nou plan operaţional, directorul executiv prezintă o cerere oficială care precizează efectivele şi profilurile membrilor personalului operativ. Membrii echipelor sunt trimişi de fiecare stat membru în termen de 20 de zile lucrătoare de la această cerere oficială, fără a aduce atingere articolului 39.

(9)În cazul în care o analiză de risc şi, dacă este disponibilă, o evaluare a vulnerabilităţii arată că un stat membru se confruntă cu o situaţie care ar afecta în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor sale naţionale, statul membru respectiv contribuie cu personal operativ în conformitate cu solicitarea menţionată la alineatul (5) sau (8) de la prezentul articol. Cu toate acestea, contribuţiile în cauză nu pot depăşi împreună jumătate din contribuţia statului membru respectiv pentru anul respectiv prevăzută în anexa III. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi date cu privire la situaţia invocată, iar conţinutul acestei informări este inclus în raportul menţionat la articolul 65.

(11)Echipajul tehnic luat în considerare în ceea ce priveşte contribuţia statelor membre în temeiul articolului 54 alineatul (5) este trimis numai în conformitate cu acordurile ce rezultă în urma negocierilor bilaterale anuale ce vizează echipamentele respective menţionate la articolul 64 alineatul (9).

Art. 58: Participarea statelor membre la corpul permanent prin rezerva pentru reacţie rapidă

(2)Fiecare stat membru are responsabilitatea de a asigura disponibilitatea personalului operativ în conformitate cu efectivele şi cu profilurile corespunzătoare decise de Consiliul de administraţie pentru anul următor, astfel cum se prevede la articolul 54 alineatul (4), la cererea agenţiei, în limitele prevăzute în anexa IV şi în conformitate cu modalităţile stabilite la prezentul articol. Fiecare membru al personalului operativ este disponibil pentru o perioadă de cel mult patru luni într-un an calendaristic.

Art. 59: Evaluarea corpului permanent

(1)Până la 31 decembrie 2023, în special pe baza rapoartelor menţionate la articolul 62 alineatul (10) şi la articolul 65, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o evaluare a numărului total şi a componenţei corpului permanent, inclusiv amploarea contribuţiilor fiecărui stat membru la corpul permanent, precum şi a competenţelor profesionale şi a profesionalismului corpului permanent şi a formării pe care o primeşte. Evaluarea analizează, de asemenea, necesitatea menţinerii rezervei pentru reacţie rapidă în cadrul corpului permanent.

Art. 60: Birourile antenă

(1)Sub rezerva acordului cu statul membru gazdă sau a includerii explicite a acestei posibilităţi în acordul privind statutul încheiat cu ţara terţă gazdă, agenţia poate înfiinţa birouri antenă pe teritoriul statului membru sau al ţării terţe în cauză pentru a facilita şi a îmbunătăţi coordonarea activităţilor operative, inclusiv în domeniul returnării, organizate de agenţie în statul membru respectiv, în regiunea învecinată sau în ţară terţă respectivă, şi pentru a asigura gestionarea eficace a resurselor umane şi tehnice ale agenţiei. Birourile antenă sunt înfiinţate în funcţie de nevoile operative, pentru perioada de timp în care agenţia desfăşoară activităţi operative importante în statul membru respectiv, în regiunea învecinată sau în ţara terţă în cauză. Perioada de funcţionare menţionată poate fi prelungită, dacă este necesar.

(3)După caz, birourile antenă:

Art. 61: Sprijinul financiar pentru dezvoltarea corpului permanent

(1)În conformitate cu articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, statele membre au dreptul să primească anual fonduri sub formă de finanţare care nu este legată de costuri, pentru a facilita dezvoltarea resurselor umane care să le asigure contribuţia la corpul permanent prevăzută la anexele II, III şi IV. Această finanţare urmează să fie plătită după sfârşitul anului în cauză, sub rezerva respectării condiţiilor stabilite la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol. Această finanţare se bazează pe o valoare de referinţă stabilită la alineatul (2) din prezentul articol şi reprezintă, după caz:

(3)Suma prevăzută la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol devine exigibilă cu condiţia ca statele membre să îşi majoreze în consecinţă efectivele naţionale totale de poliţişti de frontieră prin recrutarea de noi membri ai personalului în perioada respectivă. Informaţiile relevante pentru întocmirea raportului sunt puse la dispoziţia agenţiei în cadrul negocierilor bilaterale anuale şi sunt verificate prin evaluarea vulnerabilităţii în anul următor. Plata anuală a sumei prevăzute la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol se efectuează integral în funcţie de numărul membrilor personalului trimişi efectiv pe o perioadă continuă sau discontinuă de patru luni, în conformitate cu articolul 57, în limita stabilită în anexa III, şi în conformitate cu articolul 58, în limitele stabilite în anexa IV. În cazul trimiterilor efective menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, plăţile se calculează în mod proporţional cu o perioadă de referinţă de patru luni.

(4)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind modalităţile de plată anuală şi monitorizarea condiţiilor aplicabile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol. Aceste norme conţin modalităţile pentru efectuarea plăţilor în avans odată ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, precum şi modalităţile calculului proporţional, inclusiv pentru cazurile în care trimiterea echipajului tehnic ar depăşi, în mod excepţional, contribuţia naţională maximă prevăzută în anexa III. Actul respectiv de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 122 alineatul (2).

Art. 62: Formarea

(1)În funcţie de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8), atunci când aceasta este disponibilă, şi în cooperare cu entităţile de formare responsabile din statele membre, agenţia şi, după caz, EASO, FRA, Agenţia Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA) şi Agenţia Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) elaborează instrumente de formare specifice, inclusiv o formare specifică în domeniul protecţiei copiilor şi a altor persoane aflate într-o situaţie vulnerabilă. Conţinutul formării ţine seama de rezultatele ştiinţifice pertinente şi de bunele practici. Agenţia le oferă poliţiştilor de frontieră, specialiştilor în materie de returnare, escortelor pentru returnări şi altor categorii relevante de personal care fac parte din corpul permanent, precum şi monitorilor pentru returnările forţate şi observatorilor pentru drepturile fundamentale o formare specializată relevantă pentru sarcinile şi competenţele lor. Agenţia desfăşoară exerciţii periodice cu respectivii poliţişti de frontieră şi cu ceilalţi membri ai echipelor, în conformitate cu calendarul de formare specializată prevăzut în programul anual de lucru al agenţiei.

(2)Agenţia se asigură că, pe lângă formarea menţionată la articolul 55 alineatul (3), toţi membrii personalului statutar care urmează să fie trimişi ca membri ai echipelor au beneficiat, înainte de a fi trimişi pentru prima dată să participe la activităţi operative organizate de agenţie, de formare adecvată în domeniul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional relevant, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecţie internaţională, orientări în scopul identificării persoanelor care solicită protecţie şi al îndrumării acestora către procedurile corespunzătoare, orientări pentru tratarea nevoilor speciale ale copiilor, inclusiv ale minorilor neînsoţiţi, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă şi ale altor persoane deosebit de vulnerabile şi, în cazul în care se preconizează participarea lor la operaţiuni maritime, în materie de căutare şi salvare.

(3)În scopul alineatului (2), pe baza acordurilor încheiate cu anumite state membre, agenţia organizează programele de formare necesare în cadrul instituţiilor specializate de formare şi învăţământ ale statelor membre respective, inclusiv la academiile din statele membre care sunt partenere ale agenţiei. Agenţia garantează că formarea urmează programa comună de bază, este armonizată şi favorizează înţelegerea reciprocă şi o cultură comună bazată pe valorile consacrate în tratate. Costul formării este acoperit în întregime de agenţie.

(5)Agenţia adoptă măsurile necesare pentru a asigura formarea personalului implicat în sarcini de returnare care este alocat corpului permanent şi rezervei prevăzute la articolul 51. Agenţia se asigură că personalul său statutar şi întregul personal care participă la operaţiuni sau intervenţii de returnare au urmat, înainte să participe la activităţi operative organizate de agenţie, la cursuri de formare în domeniul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional relevant, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecţie internaţională şi îndrumarea persoanelor vulnerabile.

(6)Agenţia elaborează şi dezvoltă în continuare programa comună de bază pentru formarea poliţiştilor de frontieră şi asigură o formare la nivel european pentru instructorii poliţiştilor de frontieră naţionali ai statelor membre, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecţie internaţională şi dreptul maritim relevant, precum şi o programă comună pentru formarea personalului implicat în sarcini de returnare. Programa comună de bază urmăreşte promovarea celor mai înalte standarde şi a bunelor practici în punerea în aplicare a dreptului Uniunii privind gestionarea frontierelor şi returnarea. Agenţia întocmeşte programa comună de bază după ce consultă forumul consultativ menţionat la articolul 108 (denumit în continuare "forumul consultativ") şi ofiţerul pentru drepturile fundamentale. Statele membre integrează programa comună de bază în formarea pe care o oferă poliţiştilor de frontieră naţionali şi personalului implicat în sarcini de returnare.

(9)Agenţia instituie un program de schimb prin care poliţiştii de frontieră participanţi la echipele sale, precum şi personalul care participă la echipele de intervenţii de returnare să poată dobândi cunoştinţe sau competenţe de specialitate pe baza experienţei dobândite în alte state membre şi a bunelor practici existente în străinătate, lucrând cu poliţiştii de frontieră şi cu personalul implicat în sarcini de returnare dintr-un alt stat membru decât cel de origine.

Art. 63: Achiziţionarea sau închirierea de echipamente tehnice

(1)Agenţia poate achiziţiona, pe cont propriu sau în coproprietate cu un stat membru, ori poate închiria echipamente tehnice care să fie utilizate în cadrul operaţiunilor comune, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră, al activităţilor din domeniul returnării, inclusiv al operaţiunilor de returnare şi al intervenţiilor de returnare, al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei sau în cadrul proiectelor de asistenţă tehnică, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei.

(2)Pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă o strategie multianuală globală privind modul în care vor fi consolidate capacităţile tehnice ale agenţiei în funcţie de ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, inclusiv de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8), atunci când este disponibilă, precum şi de resursele bugetare disponibile în acest scop în cadrul financiar multianual. Pentru a se asigura respectarea cadrelor juridice, financiare şi politice aplicabile, directorul executiv prezintă propunerea în cauză numai după ce primeşte avizul pozitiv al Comisiei.

Strategia multianuală este însoţită de un plan de punere în aplicare detaliat, care precizează calendarul de achiziţie sau de închiriere, planificarea achiziţiilor şi reducerea riscurilor. Dacă, atunci când adoptă strategia şi planul, Consiliul de administraţie decide să nu respecte avizul Comisiei, acesta prezintă Comisiei o justificare în acest sens. După adoptarea strategiei multianuale, planul de punere în aplicare devine parte a componentei de programare multianuală a documentului unic de programare menţionat la articolul 100 alineatul (2) litera (k).

(3)Agenţia poate achiziţiona echipamente tehnice pe baza unei decizii a directorului executiv, adoptată după consultarea Consiliului de administraţie în conformitate cu normele aplicabile în materie de achiziţii publice. Orice achiziţie sau închiriere de echipamente care presupune costuri semnificative pentru agenţie este precedată de o analiză riguroasă a nevoilor şi a raportului cost-beneficiu. Orice cheltuială legată de o astfel de achiziţie sau închiriere se prevede în bugetul agenţiei, astfel cum a fost adoptat de Consiliul de administraţie.

(4)În cazul în care agenţia achiziţionează sau închiriază echipamente tehnice importante, cum ar fi aeronave, vehicule de serviciu sau nave, se aplică următoarele condiţii:

(5)Pe baza unui acord-tip întocmit de agenţie şi aprobat de Consiliul de administraţie, statul membru de înregistrare şi agenţia convin asupra modalităţilor de asigurare a operabilităţii echipamentului. În cazul activelor deţinute în coproprietate, aceste modalităţi acoperă, de asemenea, perioadele în care activele sunt puse în totalitate la dispoziţia agenţiei şi prevăd condiţiile de utilizare a activelor respective, inclusiv dispoziţii specifice privind trimiterea rapidă în timpul intervenţiilor rapide la frontieră şi finanţarea acestor active.

(6)În cazul în care agenţia nu dispune de personalul statutar calificat necesar, statul membru de înregistrare sau furnizorul echipamentelor tehnice pune la dispoziţie experţii necesari şi echipajele tehnice necesare pentru utilizarea echipamentelor tehnice într-un mod corect din punct de vedere legal şi în condiţii de siguranţă, în conformitate cu modelul de acord menţionat la alineatul (5) din prezentul articol şi în mod planificat pe baza negocierilor şi acordurilor anuale bilaterale menţionate la articolul 64 alineatul (9). Într-un astfel de caz, echipamentele tehnice aflate în proprietatea exclusivă a agenţiei sunt puse la dispoziţia acesteia la cerere, iar statul membru de înregistrare nu poate invoca situaţia excepţională prevăzută la articolul 64 alineatul (9).

Art. 64: Rezerva de echipamente tehnice

(6)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, ţinând seama de analiza de risc efectuată de agenţie şi de rezultatele evaluărilor vulnerabilităţii, Consiliul de administraţie decide, până la 31 martie a fiecărui an, numărul minim de echipamente tehnice necesare pentru a răspunde nevoilor agenţiei în anul următor, în special în ceea ce priveşte desfăşurarea operaţiunilor comune, trimiterea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, intervenţiile rapide la frontieră, activităţile în domeniul returnării, inclusiv operaţiunile şi intervenţiile de returnare. Echipamentele proprii ale agenţiei se contabilizează în numărul minim de echipamente tehnice. Decizia respectivă stabileşte norme referitoare la trimiterea echipamentelor tehnice în cadrul activităţilor operative.

(8)Rezerva de echipamente tehnice include o rezervă de echipamente pentru reacţie rapidă, care conţine un număr redus de echipamente necesare pentru eventuale intervenţii rapide la frontieră. Contribuţia statelor membre la rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă se planifică în conformitate cu negocierile şi acordurile bilaterale anuale menţionate la alineatul (9) din prezentul articol. În ceea ce priveşte echipamentele de pe lista de echipamente din această rezervă, statele membre nu pot invoca situaţia excepţională menţionată la alineatul (9) din prezentul articol.

(9)Statele membre contribuie la rezerva de echipamente tehnice. Contribuţia statelor membre la rezervă şi trimiterea echipamentelor tehnice pentru operaţiuni specifice se planifică pe baza unor negocieri şi acorduri bilaterale anuale între agenţie şi statele membre. La cererea agenţiei şi în afara cazului în care se confruntă cu o situaţie excepţională care afectează în mod substanţial executarea sarcinilor naţionale, statele membre îşi pun la dispoziţie echipamentele tehnice pentru trimitere în conformitate cu aceste acorduri şi în măsura în care acestea fac parte din numărul minim de echipamente tehnice pentru un anumit an. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi date cu privire la situaţia invocată, iar conţinutul acestei informări este inclus în raportul menţionat la articolul 65 alineatul (1). Agenţia introduce cererea cu cel puţin 45 de zile înainte de data prevăzută pentru trimiterea echipamentelor în cazul echipamentelor tehnice importante şi cu cel puţin 30 de zile înainte de data prevăzută pentru trimitere în cazul altor echipamente. Contribuţiile la rezerva de echipamente tehnice sunt revizuite anual.

(10)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie stabileşte anual regulile referitoare la echipamentele tehnice, inclusiv numărul minim total pentru fiecare tip de echipament tehnic, condiţiile de trimitere şi rambursare a costurilor, precum şi numărul limitat de echipamente tehnice pentru o rezervă de echipamente pentru reacţie rapidă. Din motive bugetare, această decizie trebuie luată de Consiliul de administraţie până la data de 31 martie a fiecărui an.

(13)Directorul executiv informează periodic Consiliul de administraţie cu privire la componenţa rezervei de echipamente tehnice şi la trimiterea echipamentelor care fac parte din aceasta. Dacă nu se atinge numărul minim de echipamente tehnice necesar pentru rezervă, directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administraţie. Acesta decide de urgenţă cu privire la ierarhizarea priorităţilor de trimitere a echipamentelor tehnice şi ia măsurile corespunzătoare pentru remedierea lipsurilor identificate. Consiliul de administraţie informează Comisia cu privire la lipsurile identificate şi cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru remedierea acestora. Comisia informează ulterior Parlamentul European şi Consiliul cu privire la aceasta şi cu privire la propria sa evaluare.

(14)Statele membre înregistrează în rezerva de echipamente tehnice toate mijloacele de transport şi echipamentele operative achiziţionate în cadrul acţiunilor specifice ale Fondului pentru securitate internă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴²) sau, după caz, prin utilizarea altor viitoare fonduri specifice ale Uniunii puse la dispoziţia statelor membre cu obiectivul clar de a dezvolta capacitatea operativă a agenţiei. Echipamentul tehnic respectiv face parte din numărul minim de echipamente tehnice pentru un anumit an.

La cererea agenţiei, făcută în cadrul negocierilor bilaterale anuale, statele membre pun echipamentele tehnice cofinanţate în cadrul acţiunilor specifice ale Fondului pentru securitate internă sau prin orice altă formă de viitoare finanţare specifică din partea Uniunii, astfel cum se specifică în primul paragraf din prezentul alineat, la dispoziţia agenţiei pentru trimitere. Fiecare echipament este pus la dispoziţie pentru o perioadă de maximum patru luni, astfel cum se prevede în negocierile bilaterale anuale. Statele membre pot decide să trimită un echipament pentru o perioadă mai mare de patru luni. În cazul operaţiunilor menţionate la articolul 39 sau 42 din prezentul regulament, statele membre nu pot invoca situaţia excepţională prevăzută la alineatul (9) din prezentul articol.

(15)Agenţia gestionează evidenţele privind rezerva de echipamente tehnice după cum urmează:

Art. 65: Raportarea privind capacităţile agenţiei

(2)Raportul anual privind punerea în aplicare cuprinde în special:

Art. 66: Cercetarea şi inovarea

(1)Agenţia monitorizează în mod proactiv şi contribuie la activităţile de cercetare şi inovare relevante pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor externe, inclusiv utilizarea tehnologiilor avansate de control la frontieră, ţinând seama de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8). Agenţia comunică rezultatele acestor activităţi de cercetare Parlamentului European, statelor membre şi Comisiei, în conformitate cu articolul 92. Agenţia poate utiliza rezultatele respective, după caz, în operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră, operaţiuni şi intervenţii de returnare.

(3)Agenţia pune în aplicare părţile din Programul-cadru pentru cercetare şi inovare care se referă la securitatea frontierelor. În acest scop şi în cazul în care Comisia i-a delegat competenţele relevante, agenţia are următoarele sarcini:

SECŢIUNEA 11:Cooperarea

Art. 68: Cooperarea agenţiei cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi cu organizaţiile internaţionale

(1)Agenţia cooperează cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi poate coopera cu organizaţiile internaţionale, în limitele cadrelor juridice ale acestora, şi utilizează informaţiile, resursele şi sistemele existente disponibile în cadrul EUROSUR.

j)misiunile şi operaţiunile PSAC, în conformitate cu mandatele lor, în scopul de a asigura următoarele:

(4)Deşi nu intră sub incidenţa prezentului regulament, agenţia se angajează de asemenea în relaţii de cooperare cu Comisia şi, dacă este cazul, cu statele membre şi cu SEAE în cadrul activităţilor referitoare la domeniul vamal, inclusiv gestionarea riscurilor, atunci când respectivele activităţi se susţin reciproc. Această cooperare nu trebuie să aducă atingere competenţelor existente ale Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate sau ale statelor membre.

(5)Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) utilizează informaţiile primite de la agenţie exclusiv în limitele propriilor competenţe şi în măsura în care acestea respectă drepturile fundamentale, inclusiv cerinţele privind protecţia datelor cu caracter personal.

Acordurile de lucru menţionate la al doilea paragraf includ o dispoziţie care garantează că datele cu caracter personal transmise de către agenţie instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot fi prelucrate în alt scop numai dacă acest lucru este autorizat de agenţie şi dacă este compatibil cu scopul iniţial pentru care agenţia a colectat şi transmis datele. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile respective ale Uniunii păstrează o evidenţă în scris a evaluărilor compatibilităţii de la caz la caz.

Art. 69: Cooperarea europeană privind îndeplinirea funcţiilor de gardă de coastă

(1)Fără a aduce atingere EUROSUR, în cooperare cu EFCA şi cu EMSA, agenţia sprijină autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă la nivel naţional şi la nivelul Uniunii şi, dacă este cazul, la nivel internaţional, prin:

(2)Modalităţile precise de cooperare în privinţa funcţiilor de gardă de coastă dintre agenţie, EFCA şi EMSA se stabilesc printr-un acord de lucru, în conformitate cu mandatele lor respective şi cu normele financiare aplicabile agenţiilor respective. Acest acord se aprobă de către Consiliul de administraţie al agenţiei, de către Consiliul de administraţie al EFCA şi de către Consiliul de administraţie al EMSA. Agenţia, EFCA şi EMSA utilizează informaţiile primite în contextul cooperării lor exclusiv în limitele cadrelor lor juridice şi în conformitate cu drepturile fundamentale, inclusiv cu cerinţele privind protecţia datelor.

Art. 70: Cooperarea cu Irlanda şi Regatul Unit

(3)Acordurile menţionate la alineatul (2) se limitează la transmiterea următoarelor informaţii între un centru naţional de coordonare şi autoritatea omoloagă a Irlandei sau a Regatului Unit:

Art. 71: Cooperarea cu ţările terţe

Art. 72: Cooperarea statelor membre cu ţările terţe

(3)Acordurile bilaterale şi multilaterale şi alte forme de acorduri menţionate la alineatul (1) trebuie să respecte dreptul Uniunii şi dreptul internaţional privind drepturile fundamentale şi protecţia internaţională, inclusiv Carta, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951 cu protocolul la aceasta din 1967, în special principiul nereturnării. Atunci când pun în aplicare aceste acorduri, statele membre evaluează situaţia generală din ţara terţă respectivă şi ţin seama de aceasta periodic şi, având în vedere şi articolul 8.

Art. 73: Cooperarea dintre agenţie şi ţările terţe

(2)Atunci când cooperează cu autorităţile ţărilor terţe astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, agenţia acţionează în cadrul politicii externe a Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi a datelor cu caracter personal, principiul nereturnării, interzicerea trimiterii arbitrare în custodie publică şi interzicerea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, cu sprijinul delegaţiilor Uniunii şi, după caz, al misiunilor şi operaţiunilor PSAC şi în coordonare cu acestea, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) paragraful al doilea litera (j).

(3)În situaţiile în care trebuie trimise echipe de gestionare a frontierelor din cadrul corpului permanent către o ţară terţă în care membrii echipei vor exercita competenţe de executare, Uniunea, în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), încheie cu ţara terţă respectivă un acord privind statutul, elaborat pe baza modelului de acord privind statutul menţionat la articolul 76 alineatul (1). Acordul privind statutul acoperă toate aspectele necesare pentru desfăşurarea acţiunilor. În special, acesta stabileşte domeniul de aplicare al operaţiunii, dispoziţii privind răspunderea civilă şi penală, sarcinile şi atribuţiile membrilor echipelor, măsurile legate de înfiinţarea unui birou antenă şi măsurile practice legate de respectarea drepturilor fundamentale. Acordul privind statutul asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale în timpul acestor operaţiuni şi prevede un mecanism de tratare a plângerilor. Se consultă Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor cu privire la dispoziţiile acordului privind statutul în ceea ce priveşte transferurile de date în cazul în care dispoziţiile diferă substanţial faţă de modelul de acord privind statutul.

(4)În conformitate cu articolul 76 alineatul (4), agenţia acţionează şi în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu autorităţile ţărilor terţe menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în concordanţă cu dreptul şi politicile Uniunii.

Agenţia se asigură că ţările terţe cărora le-au fost transferate informaţii prelucrează informaţiile respective numai în scopul în care au fost transferate. Orice acord de lucru privind schimbul de informaţii clasificate se încheie în conformitate cu articolul 76 alineatul (4) din prezentul regulament. Agenţia solicită autorizare prealabilă din partea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, atunci când aceste acorduri de lucru prevăd transferul de date cu caracter personal şi atunci când Regulamentul (UE) 2018/1725 prevede acest lucru.

(7)Agenţia informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la activităţile realizate în temeiul prezentului articol şi, în special, cu privire la activităţile legate de asistenţa tehnică şi operaţională în domeniul gestionării frontierelor şi al returnării în ţările terţe şi trimiterea de ofiţeri de legătură şi le furnizează informaţii detaliate privind respectarea drepturilor fundamentale. Agenţia publică toate acordurile, acordurile de lucru, proiectele-pilot şi proiectele de asistenţă tehnică cu ţările terţe în conformitate cu articolul 114 alineatul (2).

Art. 74: Asistenţa tehnică şi operaţională acordată de agenţie ţărilor terţe

(3)Operaţiunile de pe teritoriul unei ţări terţe sunt incluse în programul anual de lucru adoptat de Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 102 şi se efectuează pe baza unui plan operaţional convenit între agenţie şi ţara terţă în cauză şi în consultare cu statele membre participante. În cazul în care un stat membru sau statele membre sunt învecinate cu ţara terţă sau cu zona operativă a ţării terţe, planul operaţional şi orice modificări ale acestuia trebuie să aibă acordul statului membru sau al statelor membre în cauză. Articolele 38, 43, 46, 47 şi 54-57 se aplică mutatis mutandis echipelor de intervenţie trimise în ţările terţe.

(4)Directorul executiv garantează securitatea personalului trimis în ţări terţe.

(5)Fără a se aduce atingere trimiterii membrilor corpului permanent în conformitate cu articolele 54-58, participarea statelor membre la operaţiuni pe teritoriul unor ţări terţe se face în mod voluntar.

Pe lângă mecanismul relevant menţionat la articolul 57 alineatul (9) şi alineatul (4) din prezentul articol, în cazul în care securitatea personalului său participant nu poate fi garantată într-o măsură considerată suficientă de statul membru în cauză, acesta îşi poate retrage contribuţia la operaţiunea din ţara terţă în cauză. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi informaţii cu privire la situaţia invocată, al căror conţinut se include în raportul menţionat la articolul 65. Motivele şi informaţiile respective se prezintă în timpul negocierilor bilaterale anuale şi cu maximum 21 de zile înainte de trimitere. Trimiterea personalului detaşat în conformitate cu articolul 56 este supusă aprobării statului membru de origine comunicat în notificarea de către agenţie şi cu maximum 21 de zile înainte de trimitere.

Art. 75: Schimbul de informaţii cu ţările terţe în cadrul EUROSUR

(2)Dispoziţiile privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR conţinute în acordurile bilaterale sau multilaterale menţionate la articolul 72 alineatul (2) abordează:

Art. 76: Rolul Comisiei în ceea ce priveşte cooperarea cu ţările terţe

(2)Comisia, în cooperare cu statele membre şi cu agenţia, întocmeşte modele de dispoziţii pentru schimbul de informaţii în cadrul EUROSUR în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) şi articolul 72 alineatul (2).

(3)Înainte de a încheia un nou acord bilateral sau multilateral menţionat la articolul 72 alineatul (1), statul membru sau statele membre în cauză notifică Comisiei proiectele sale de dispoziţii legate de gestionarea frontierelor şi de returnare.

Art. 77: Ofiţerii de legătură în ţările terţe

(1)Agenţia poate trimite în ţări terţe experţi din cadrul personalului său statutar şi alţi experţi, în calitate de ofiţeri de legătură, care trebuie să beneficieze de cel mai înalt grad de protecţie în îndeplinirea sarcinilor lor. Aceştia fac parte din reţelele locale sau regionale de cooperare ale ofiţerilor de legătură în materie de imigraţie şi ale experţilor în domeniul securităţii din Uniune şi din statele membre, inclusiv din reţeaua creată în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1240. Prin decizia Consiliului de administraţie, agenţia poate stabili profiluri specifice ale ofiţerilor de legătură, în funcţie de nevoile operative în contextul ţării terţe în cauză.

(2)În cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, se acordă prioritate trimiterii de ofiţeri de legătură în acele ţări terţe care, pe baza unei analize de risc, reprezintă ţări de origine sau de tranzit în ceea ce priveşte imigraţia ilegală. Agenţia poate primi ofiţeri de legătură detaşaţi de ţările terţe respective, pe bază de reciprocitate. Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă anual lista priorităţilor. Trimiterea ofiţerilor de legătură este aprobată de Consiliul de administraţie, după ce Comisia îşi dă avizul.

(3)Sarcinile ofiţerilor de legătură ai agenţiei includ stabilirea şi menţinerea de contacte cu autorităţile competente ale ţărilor terţe în care sunt trimişi, pentru a contribui la prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale şi la returnarea persoanelor care fac obiectul unei decizii de returnare, inclusiv prin acordarea de asistenţă tehnică în ceea ce priveşte identificarea resortisanţilor ţărilor terţe şi obţinerea de documente de călătorie. Aceste sarcini se efectuează în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu respectarea drepturilor fundamentale. Ofiţerii de legătură ai agenţiei au relaţii de strânsă colaborare cu delegaţiile Uniunii, cu statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1240 şi, dacă este cazul, cu misiunile şi operaţiile PSAC, astfel cum se prevede la articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf litera (j). Ori de câte ori este posibil, birourile lor sunt situate în aceeaşi incintă ca delegaţiile Uniunii.

Art. 78: Observatorii care participă la activităţile agenţiei

(1)Cu acordul statelor membre în cauză, agenţia poate invita observatori din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii ori din partea organizaţiilor internaţionale şi a misiunilor şi operaţiilor PSAC menţionate la articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf litera (j), să participe la activităţile sale, în special la operaţiunile comune şi la proiectele-pilot, la analiza de risc şi activităţile de formare, în măsura în care prezenţa lor este în conformitate cu obiectivele acestor activităţi, poate contribui la îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de bune practici şi nu afectează siguranţa şi securitatea generală a activităţilor. Aceşti observatori pot participa la analiza de risc şi activităţile de formare numai cu acordul statelor membre în cauză. În ceea ce priveşte operaţiunile comune şi proiectele-pilot, participarea observatorilor este condiţionată de acordul statului membru gazdă. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operaţional. Observatorii respectivi urmează cursuri de formare oferite de agenţie înainte să participe la activităţi.

(2)Agenţia poate invita, cu acordul statelor membre în cauză, observatori din ţările terţe să participe la activităţile sale de la frontierele externe, la operaţiunile de returnare, la intervenţiile de returnare şi la acţiunile de formare menţionate la articolul 62, în măsura în care prezenţa lor este conformă obiectivelor acestor activităţi, poate contribui la îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de bune practici şi nu afectează securitatea generală a activităţilor respective sau siguranţa resortisanţilor ţărilor terţe. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operaţional. Observatorii respectivi urmează cursuri de formare oferite de agenţie înainte să participe la activităţi. Observatorii au obligaţia să respecte codurile de conduită ale agenţiei atunci când participă la activităţile acesteia.

CAPITOLUL IV:DISPOZIŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1:Norme generale

Art. 80: Protecţia drepturilor fundamentale şi o strategie privind drepturile fundamentale

(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european garantează protecţia drepturilor fundamentale în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în special cu Carta şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Protocolul din 1967 la acesta, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi obligaţiile privind accesul la protecţie internaţională, în special principiul nereturnării.

(2)În cadrul îndeplinirii sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european se asigură că nicio persoană, încălcând principiul nereturnării, nu este forţată să debarce, forţată să intre sau condusă într-o ţară în care există, printre altele, un risc grav ca persoana în cauză să fie supusă pedepsei cu moartea, torturii, persecuţiei sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante sau în care viaţa sau libertatea persoanei respective ar fi ameninţată din motive legate de rasă, religie, naţionalitate, orientare sexuală, apartenenţa sa la un anumit grup social sau din cauza opiniilor sale politice, sau în care există un risc de expulzare, de îndepărtare, de extrădare sau de returnare către o altă ţară cu încălcarea principiului nereturnării, precum şi că nicio persoană nu este predată în alt fel sau returnată autorităţilor unei astfel de ţări.

(3)În îndeplinirea sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ţine cont de nevoile speciale ale copiilor, ale minorilor neînsoţiţi, ale persoanelor cu dizabilităţi, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală, ale persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, ale persoanelor aflate în pericol pe mare şi ale altor persoane aflate într-o situaţie deosebit de vulnerabilă şi abordează aceste nevoi în cadrul mandatului său. În toate activităţile sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european acordă o atenţie deosebită drepturilor copilului şi se asigură că sunt respectate interesele superioare ale copilului.

Art. 81: Codul de conduită

(1)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită care se aplică tuturor operaţiunilor de control la frontiere coordonate de agenţie şi tuturor persoanelor care participă la activităţile agenţiei. Codul de conduită stabileşte proceduri menite să garanteze principiile statului de drept şi respectării drepturilor fundamentale, acordându-se o atenţie specială persoanelor vulnerabile, inclusiv copiilor, minorilor neînsoţiţi şi altor persoane aflate într-o situaţie vulnerabilă, precum şi persoanelor care solicită protecţie internaţională.

(2)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită pentru operaţiunile de returnare şi intervenţiile de returnare, aplicabil în cursul tuturor operaţiunilor şi al intervenţiilor de returnare coordonate şi organizate de către agenţie. Acest cod de conduită descrie proceduri comune standardizate destinate să simplifice organizarea operaţiunilor şi a intervenţiilor de returnare şi asigură returnarea în condiţii umane şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnităţii umane şi interzicerii torturii şi a tratamentelor sau a pedepselor inumane ori degradante, a dreptului la libertate şi la siguranţă, precum şi a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal şi a principiului nediscriminării.

Art. 82: Sarcinile şi competenţele membrilor echipelor

(6)Membrii echipelor care fac parte din personalul statutar poartă uniforma corpului permanent în cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe. În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor detaşaţi de către statele membre pe termen lung sau trimişi pe termen scurt poartă propriile lor uniforme.

Toţi membrii echipelor poartă pe uniformă un element vizibil de identificare personală şi o banderolă albastră cu însemnele Uniunii şi ale agenţiei, prin care se indică faptul că participă la o operaţiune comună, la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, la un proiect-pilot, la o intervenţie rapidă la frontieră sau la o operaţiune ori intervenţie de returnare. Pentru a se legitima în faţa autorităţilor naţionale ale statului membru gazdă, membrii echipelor au în permanenţă asupra lor un document de acreditare, pe care au obligaţia să îl prezinte la cerere.

(7)În cazul personalului detaşat în cadrul agenţiei sau trimis de către un stat membru pe termen scurt, capacitatea de a purta şi de a utiliza armele de serviciu, muniţiile şi echipamentele se supune legislaţiei naţionale a statului membru de origine.

(8)Membrii echipelor, inclusiv personalul statutar, trebuie să fie autorizaţi pentru profilurile relevante de către statul membru gazdă pentru a îndeplini, pe durata unei trimiteri, sarcinile care necesită utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor şi sunt supuşi aprobării fie din partea statului membru de origine, fie, în cazul personalului statutar, din partea agenţiei. Utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor se exercită în conformitate cu dreptul naţional al statului membru gazdă şi în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă. Cu acordul statului membru de origine sau al agenţiei, dacă este cazul, statul membru gazdă poate să îi autorizeze pe membrii echipelor să folosească forţa pe teritoriul său, în absenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă.

Statul membru gazdă poate interzice purtarea anumitor arme de serviciu, muniţii şi echipamente, cu condiţia ca în propria legislaţie să se aplice aceeaşi interdicţie pentru propriii poliţişti de frontieră sau propriul personal implicat în sarcini de returnare. Înainte de trimiterea membrilor echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor autorizate, precum şi în privinţa condiţiilor de utilizare a acestora. Agenţia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre.

(10)În scopul prezentului regulament, statul membru gazdă îi autorizează pe membrii echipelor să consulte bazele de date ale Uniunii a căror consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operaţional privind verificările la frontiere, supravegherea frontierelor şi returnarea, prin interfeţele lor naţionale sau prin alte forme de acces prevăzute de actele juridice ale Uniunii prin care se creează aceste baze de date, după caz. Statul membru gazdă poate, de asemenea, autoriza membrii echipelor să consulte bazele sale de date naţionale, atunci când acest lucru este necesar în acelaşi scop. Statele membre se asigură că oferă acces la aceste baze de date într-un mod eficient şi efectiv. Membrii echipelor consultă numai datele care sunt strict necesare pentru executarea sarcinilor care le revin şi exercitarea propriilor competenţe. Înainte de a-i trimite pe membrii echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa bazelor de date naţionale şi ale Uniunii care pot fi consultate. Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre care participă la trimitere.

Art. 83: Documentul de acreditare

(1)Agenţia, în cooperare cu statul membru gazdă, eliberează membrilor echipelor un document în limba oficială a statului membru gazdă şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii, care să permită identificarea acestora şi să ateste faptul că sunt autorizaţi să execute sarcinile şi să exercite competenţele menţionate la articolul 82. Documentul respectiv include următoarele date privind fiecare membru al echipelor:

Art. 84: Răspunderea civilă a membrilor echipei

(2)În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către membrii echipelor detaşaţi sau trimişi de statele membre, statul membru gazdă poate solicita statului membru de origine să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate.

În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către personalul statutar, statul membru gazdă poate solicita agenţia să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate. Acest lucru nu aduce atingere înaintării unei acţiuni în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") împotriva agenţiei în conformitate cu articolul 98.

Art. 85: Răspunderea penală a membrilor echipelor

Fără a se aduce atingere articolului 95, în cursul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al trimiterii unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei operaţiuni de returnare sau al unei intervenţii de returnare, membrii echipelor de pe teritoriul statului membru gazdă, inclusiv personalul statutar, sunt trataţi în acelaşi fel ca funcţionarii statului membru gazdă în ceea ce priveşte infracţiunile care ar putea fi comise împotriva lor sau pe care le-ar putea comite aceştia.

SECŢIUNEA 2:Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Poliţia de frontieră şi garda de coastă

Art. 86: Reguli generale privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenţie

(2)Consiliul de administraţie adoptă norme interne de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1725 de către agenţie, inclusiv norme referitoare la responsabilul cu protecţia datelor din cadrul agenţiei.

În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725, agenţia poate adopta norme interne privind restricţionarea aplicării articolelor 14-22, 35 şi 36 din regulamentul menţionat. În special, pentru îndeplinirea sarcinilor sale în domeniul returnării, agenţia poate prevedea norme interne prin care se restricţionează aplicarea acestor dispoziţii de la caz la caz, atât timp cât aplicarea dispoziţiilor respective ar risca să pună în pericol procedurile de returnare. Astfel de restricţii respectă esenţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale, trebuie să fie necesare şi proporţionale cu obiectivul urmărit şi includ prevederi specifice, după caz, astfel cum se prevede la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(3)Agenţia poate transfera datele cu caracter personal menţionate la articolele 49, 88 şi 89 unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale în conformitate cu capitolul V din Regulamentului (UE) 2018/1725, în măsura în care un astfel de transfer este necesar pentru ca agenţia să îşi îndeplinească sarcinile. Agenţia se asigură că datele cu caracter personal transferate unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale sunt prelucrate numai în scopul în care au fost furnizate. La momentul transferării datelor cu caracter personal unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale, agenţia indică, în termeni generali sau specifici, eventualele restricţii privind accesul sau utilizarea datelor respective, inclusiv în ceea ce priveşte transferul, ştergerea sau distrugerea. Dacă necesitatea unor astfel de restricţii apare după transferul datelor cu caracter personal, agenţia informează ţara terţă sau organizaţia internaţională în acest sens. Agenţia se asigură că ţara terţă sau organizaţia internaţională în cauză respectă astfel de restricţii.

(4)Transferul de date cu caracter personal către ţări terţe nu aduce atingere drepturilor solicitanţilor de protecţie internaţională şi beneficiarilor de protecţie internaţională, în special în ceea ce priveşte principiul nereturnării, şi nici interdicţiei de a divulga sau de a obţine informaţii prevăzute la articolul 30 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴³).

Art. 87: Scopurile prelucrării datelor cu caracter personal

(1)Agenţia poate prelucra date cu caracter personal exclusiv în următoarele scopuri:

(2)Statele membre şi autorităţile de aplicare a legii ale acestora, Comisia, SEAE şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) care transmit date cu caracter personal agenţiei determină scopul sau scopurile prelucrării acestor date, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Agenţia poate decide să prelucreze astfel de date cu caracter personal pentru un scop diferit, de asemenea prevăzut la alineatul (1), numai de la caz la caz şi după ce a stabilit că o astfel de prelucrare este compatibilă cu scopul iniţial în care datele au fost colectate şi dacă există autorizarea entităţii care furnizează datele cu caracter personal. Agenţia păstrează o evidenţă scrisă a evaluărilor compatibilităţii de la caz la caz.

(3)La momentul transmiterii datelor cu caracter personal, agenţia, statele membre şi autorităţile de aplicare a legii ale acestora, Comisia, SEAE şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) pot indica, în termeni generali sau specifici, eventualele restricţii privind accesul la aceste date sau utilizarea unor astfel de date, inclusiv în ceea ce priveşte transferul, ştergerea sau distrugerea unor astfel de date. Dacă după transferul datelor cu caracter personal apare necesitatea unor astfel de restricţii, acestea informează destinatarii în consecinţă. Destinatarii se conformează acestor restricţii.

Art. 88: Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate în cursul operaţiunilor comune, al operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei

(1)Înainte de fiecare operaţiune comună, operaţiune de returnare, intervenţie de returnare, proiect-pilot, intervenţie rapidă la frontieră sau trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, agenţia şi statul membru gazdă stabilesc în mod transparent responsabilităţile în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor în materie de protecţie a datelor. Atunci când scopul şi metodele de prelucrare sunt stabilite în comun de agenţie şi de statul membru gazdă, acestea devin operatori asociaţi, prin intermediul unui acord încheiat între ele.

În scopurile menţionate la articolul 87 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) şi (f), agenţia prelucrează numai următoarele categorii de date cu caracter personal care au fost colectate de statele membre, de membrii echipei, de personalul său sau de EASO şi care i-au fost transmise în contextul operaţiunilor comune, al operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei:

(2)Datele cu caracter personal menţionate la alineatul (1) pot fi prelucrate de agenţie în următoarele cazuri:

Art. 89: Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul EUROSUR

(1)Atunci când tabloul situaţional naţional necesită prelucrarea unor date cu caracter personal, datele respective se prelucrează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi, după caz, cu Directiva (UE) 2016/680. Fiecare stat membru desemnează autoritatea care trebuie considerată operator în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau al articolului 3 punctul 8 din Directiva (UE) 2016/680, după caz, şi care are principala responsabilitate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către statul membru respectiv. Fiecare stat membru notifică Comisiei datele de contact ale acestei autorităţi.

(4)Orice schimb de date cu caracter personal cu ţări terţe în cadrul EUROSUR se limitează strict la ceea ce este absolut necesar în sensul prezentului regulament. Acest schimb se realizează de către agenţie în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2018/1725, iar de către statele membre, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679, cu capitolul V din Directiva (UE) 2016/680, după caz, şi cu dispoziţiile naţionale relevante privind protecţia datelor care transpun directiva respectivă.

(5)Este interzis orice schimb de informaţii efectuat în temeiul articolului 72 alineatul (2), al articolului 73 alineatul (3) şi al articolului 74 alineatul (3) care oferă unei ţări terţe date ce ar putea fi utilizate pentru identificarea persoanelor sau a grupurilor de persoane a căror cerere de acces la protecţie internaţională este în curs de examinare sau care se confruntă cu un risc grav de a fi supuse torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante sau oricărei alte încălcări a drepturilor fundamentale.

Art. 90: Prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal

(1)Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (q) din prezentul regulament, agenţia prelucrează datele cu caracter personal pe care le-a colectat în cursul monitorizării fluxurilor de migraţie, al efectuării analizelor de risc sau al operaţiunilor sale în scopul identificării persoanelor suspectate de criminalitate transfrontalieră, aceasta prelucrează aceste date cu caracter personal în conformitate cu capitolul IX din Regulamentul (UE) 2018/1725. Datele cu caracter personal prelucrate în acest scop, incluzând numere de înmatriculare, numere de identificare ale vehiculelor, numere de telefon, numere de identificare ale navelor sau ale aeronavelor, care au legătură cu aceste persoane, se referă la persoane fizice suspectate, din motive întemeiate, de către autorităţile competente ale statelor membre, de către Europol, Eurojust sau de către agenţie de implicare în infracţiuni transfrontaliere. Astfel de date cu caracter personal pot include date cu caracter personal referitoare la victime sau martori, în cazul în care respectivele date completează datele cu caracter personal cu privire la persoanele suspectate, prelucrate de agenţie în conformitate cu prezentul articol.

(2)Agenţia face schimb de date cu caracter personal, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol numai cu:

Art. 91: Păstrarea datelor

(3)Datele cu caracter personal prelucrate în sensul articolului 90 sunt şterse de îndată ce scopul pentru care au fost colectate este atins de către agenţie. Agenţia analizează în permanenţă necesitatea stocării unor astfel de date, în special a datelor cu caracter personal ale victimelor şi ale martorilor. În orice caz, agenţia analizează necesitatea stocării unor astfel de date în termen de cel mult trei luni de la începerea prelucrării iniţiale a acestor date şi, ulterior, din şase în şase luni. Agenţia decide cu privire la stocarea în continuare a datelor cu caracter personal, în special a datelor cu caracter personal ale victimelor şi ale martorilor, până la următoarea analiză a necesităţii stocării, numai în cazul în care o astfel de stocare este necesară în continuare pentru îndeplinirea sarcinilor agenţiei în temeiul articolului 90.

Art. 92: Normele de securitate privind protecţia informaţiilor clasificate şi a informaţiilor neclasificate sensibile

(1)Agenţia îşi adoptă propriile norme de securitate, care trebuie să se bazeze pe principiile şi normele stabilite în normele de securitate ale Comisiei pentru protecţia informaţiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) şi a informaţiilor neclasificate sensibile, inclusiv, printre altele, dispoziţii privind schimbul de astfel de informaţii cu ţări terţe şi prelucrarea şi stocarea acestor informaţii în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (⁴⁴) şi (UE, Euratom) 2015/444 (⁴⁵) ale Comisiei. Orice acord administrativ privind schimbul de informaţii clasificate cu autorităţile relevante ale unei ţări terţe sau, în absenţa unui astfel de acord, orice transmitere de informaţii excepţională ad-hoc a IUEC către autorităţile respective trebuie aprobate în prealabil de către Comisie.

SECŢIUNEA 3:Cadrul general şi organizarea agenţiei

Art. 93: Statutul juridic şi sediul

Art. 94: Acordul privind sediul

(1)Dispoziţiile necesare privind găzduirea agenţiei în statul membru în care aceasta îşi are sediul şi privind infrastructura care trebuie pusă la dispoziţie de statul membru respectiv, precum şi normele specifice aplicabile în statul membru respectiv directorului executiv, directorilor executivi adjuncţi, membrilor Consiliului de administraţie, personalului agenţiei şi membrilor familiilor acestora sunt prevăzute într-un acord privind sediul încheiat între agenţie şi statul membru în care îşi are sediul agenţia.

Art. 95: Personalul

(6)După aprobarea prealabilă a Comisiei, Consiliul de administraţie adoptă normele referitoare la personalul din statele membre care urmează să fie detaşat în cadrul agenţiei în conformitate cu articolul 56 şi le actualizează în funcţie de necesităţi. Normele respective includ, în special, dispoziţiile financiare referitoare la detaşările respective, inclusiv legate de asigurare şi formare. Normele respective ţin seama de faptul că membrii personalului sunt detaşaţi pentru a fi trimişi în calitate de membri ai echipelor şi urmează să aibă sarcinile şi competenţele prevăzute la articolul 82. Astfel de norme includ dispoziţii privind condiţiile de trimitere. Dacă este cazul, Consiliul de administraţie urmăreşte să asigure coerenţa cu normele aplicabile rambursării cheltuielilor de delegaţie ale personalului statutar.

Art. 97: Răspunderea

Art. 98: Acţiuni în faţa Curţii de Justiţie

(1)Pot fi înaintate Curţii de Justiţie acţiuni pentru anularea actelor agenţiei menite să producă efecte juridice faţă de terţi, în conformitate cu articolul 263 din TFUE, şi pentru neîndeplinirea obligaţiei de a acţiona, în conformitate cu articolul 265 din TFUE, pentru răspunderea extracontractuală pentru daunele cauzate de agenţie şi, în temeiul unei clauze compromisorii, pentru răspunderea contractuală pentru daunele cauzate de acte ale agenţiei, în conformitate cu articolul 340 din TFUE.

Art. 100: Funcţiile Consiliului de administraţie

(2)Consiliul de administraţie:

e)adoptă decizii privind listele de informaţii şi date obligatorii care trebuie transmise agenţiei de către autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, precum şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea, pentru ca agenţia să îşi poată îndeplini sarcinile, fără a aduce atingere obligaţiilor stabilite în prezentul regulament, în special la articolele 49 şi 86-89;

(3)Propunerile de decizii ale Consiliului de administraţie, menţionate la alineatul (2), privind activităţile specifice ale agenţiei care trebuie îndeplinite la frontierele externe ale unui anumit stat membru sau în imediata lor apropiere sau acordurile de lucru cu ţările terţe menţionate la articolul 73 alineatul (4) necesită un vot favorabil din partea membrului Consiliului de administraţie care reprezintă statul membru respectiv sau statul membru învecinat cu ţara terţă în cauză.

(5)În cazul în care Irlanda sau Regatul Unit solicită să participe la activităţi specifice, Consiliul de administraţie hotărăşte în acest sens.

(7)Consiliul de administraţie poate institui un comitet executiv alcătuit din maximum patru reprezentanţi ai Consiliului de administraţie, dintre care unul este preşedintele său, iar altul un reprezentant din partea Comisiei; scopul acestui comitet executiv este să acorde sprijin Consiliului de administraţie şi directorului executiv la pregătirea deciziilor, a programelor şi a activităţilor pe care trebuie să le adopte Consiliul de administraţie şi, dacă este necesar, să adopte anumite decizii provizorii urgente în numele Consiliului de administraţie atunci când este necesar. Comitetul executiv nu ia decizii pentru adoptarea cărora este nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie poate delega comitetului executiv anumite sarcini clar definite, în special atunci când astfel se îmbunătăţeşte eficienţa agenţiei. Consiliul de administraţie nu poate delega comitetului executiv sarcini legate de decizii pentru adoptarea cărora este nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie.

(8)Consiliul de administraţie adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcţionarilor şi pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, prin care îi deleagă directorului executiv competenţe relevante ale autorităţii împuternicite să facă numiri şi stabileşte condiţiile în care această delegare de competenţe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competenţe.

Art. 101: Componenţa Consiliului de administraţie

(3)Ţările asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen participă la agenţie. Fiecare dintre acestea au câte un reprezentant şi câte un membru supleant în Consiliul de administraţie. Se aplică mecanismele elaborate în temeiul dispoziţiilor relevante ale acordurilor lor de asociere, în care se precizează natura şi amploarea participării acestor ţări la activităţile agenţiei, precum şi normele detaliate privind această participare, inclusiv dispoziţiile privind contribuţiile financiare şi personalul.

Art. 102: Programul multianual şi programul anual de lucru

(1)Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, Consiliul de administraţie adoptă un document unic de programare care conţine, printre altele, programul de lucru multianual al agenţiei şi programul de lucru al acesteia pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv şi aprobat de Consiliul de administraţie. Documentul unic de programare se adoptă ţinându-se seama de avizul favorabil al Comisiei, iar, în ceea ce priveşte programarea multianuală, după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului. În cazul în care Consiliul de administraţie decide să nu ia în considerare elemente din avizul Comisiei, aceasta furnizează o justificare detaliată. Obligaţia de a furniza o justificare detaliată se aplică, de asemenea, elementelor aduse în discuţie de Parlamentul European şi de Consiliu în timpul consultării. Consiliul de administraţie transmite fără întârziere acest document Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.

(3)În conformitate cu ciclul strategic multianual de elaborare a politicilor pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, programul multianual stabileşte programarea strategică globală pe termen mediu şi lung, care include obiectivele, rezultatele preconizate, indicatorii de performanţă şi planificarea resurselor, inclusiv bugetul multianual, personalul şi dezvoltarea capacităţilor proprii ale agenţiei, incluzând planificarea multianuală orientativă a profilurilor personalului corpului permanent. Programul multianual stabileşte domeniile strategice pentru intervenţii şi ceea ce trebuie făcut pentru atingerea obiectivelor. Acesta include acţiuni strategice pentru punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale menţionate la articolul 80 alineatul (1) şi o strategie privind relaţiile cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale, precum şi acţiuni care au legătură cu strategia respectivă.

(5)Programul anual de lucru conţine o descriere a activităţilor care urmează să fie finanţate, conţinând obiective detaliate şi rezultatele scontate, inclusiv indicatori de performanţă. Acesta menţionează, de asemenea, resursele financiare şi umane alocate fiecărei activităţi, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului şi ale gestionării pe activităţi. Programul anual de lucru este în concordanţă cu programul multianual. Acesta prevede în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparaţie cu exerciţiul financiar precedent.

Art. 103: Preşedinţia Consiliului de administraţie

Art. 104: Reuniunile Consiliului de administraţie

(7)Preşedintele Consiliului de administraţie poate, de asemenea, să invite un expert al Parlamentului European să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie poate invita şi reprezentanţi ai altor instituţii, organe, oficii şi agenţii relevante ale Uniunii. Consiliul de administraţie poate invita, în conformitate cu regulamentul său de procedură, orice altă persoană ale cărei opinii pot fi de interes să asiste la şedinţe în calitate de observator.

Art. 105: Votul

Art. 106: Funcţiile şi competenţele directorului executiv

(2)Parlamentul European sau Consiliul îl pot invita pe directorul executiv să prezinte un raport cu privire la modul în care şi-a îndeplinit sarcinile. Acest raport se referă la activităţile agenţiei, punerea în aplicare şi monitorizarea strategiei privind drepturile fundamentale, raportul anual de activitate al agenţiei pentru anul anterior, programul de lucru pentru anul următor şi programul multianual al agenţiei şi orice altă chestiune legată de activităţile agenţiei. De asemenea, directorul executiv prezintă o declaraţie în faţa Parlamentului European, la cererea acestuia, şi răspunde în scris, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea acestora, tuturor întrebărilor adresate de un deputat în Parlamentul European. Directorul executiv informează în mod regulat organele şi comisiile adecvate ale Parlamentului European.

(4)Directorul executiv este responsabil cu pregătirea şi punerea în aplicare a deciziilor strategice luate de Consiliul de administraţie, precum şi de luarea deciziilor referitoare la activităţile operative ale agenţiei în conformitate cu prezentul regulament. Directorul executiv are următoarele funcţii şi competenţe:

Art. 107: Numirea directorului executiv şi a directorilor executivi adjuncţi

(2)Pe baza unei propuneri a Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (1), Consiliul de administraţie numeşte directorul executiv pe baza meritelor şi a calităţilor administrative şi de conducere de nivel înalt dovedite, inclusiv a experienţei profesionale relevante în posturi de conducere din domeniul gestionării frontierelor externe şi al returnării. Înainte de a fi numiţi în funcţie, candidaţii propuşi de Comisie sunt invitaţi să facă o declaraţie în faţa comisiei sau a comisiilor competente ale Parlamentului European şi să răspundă întrebărilor care le sunt adresate de membrii acestei (acestor) comisii.

(4)Pe baza unei propuneri a Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (1), Consiliul de administraţie numeşte directorii executivi adjuncţi pe baza meritelor şi a calităţilor administrative şi de conducere corespunzătoare, inclusiv a experienţei profesionale relevante în domeniul gestionării frontierelor externe şi al returnării. Directorul executiv este implicat în procesul de selecţie. Consiliul de administraţie ia deciziile cu o majoritate de două treimi dintre membrii cu drept de vot.

Art. 108: Forumul consultativ

(2)Agenţia invită EASO, FRA, Înaltul Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi alte organizaţii relevante să facă parte din forumul consultativ. Pe baza unei propuneri a ofiţerului pentru drepturile fundamentale, efectuată după consultarea directorului executiv, Consiliul de administraţie decide asupra componenţei forumului consultativ şi asupra condiţiilor de transmitere a informaţiilor către acesta. Forumul consultativ îşi defineşte metodele de lucru şi îşi elaborează programul de lucru după consultarea cu Consiliul de administraţie şi cu directorul executiv.

(5)Fără a aduce atingere atribuţiilor ofiţerului pentru drepturile fundamentale, forumul consultativ are acces efectiv, în timp util şi în mod eficace, la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale pe care le poate obţine inclusiv prin efectuarea de vizite în locurile unde se desfăşoară operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră, cu condiţia obţinerii acordului statului membru gazdă sau al ţării terţe, după caz, în zonele hotspot şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni şi intervenţii de returnare, inclusiv în ţări terţe. Atunci când un stat membru gazdă nu este de acord cu vizita forumului consultativ în locul unde se desfăşoară o operaţiune comună sau o intervenţie rapidă la frontieră pe teritoriul său, acesta îi prezintă agenţiei, în scris, motivele justificate pentru aceasta.

Art. 109: Ofiţerul pentru drepturile fundamentale

(2)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte următoarele sarcini:

(3)În sensul alineatului (2) primul paragraf litera (j), ofiţerul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte în special următoarele sarcini:

e)prezintă rapoarte directorului executiv cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale care i-au fost aduse la cunoştinţă de către observatorii pentru drepturile fundamentale, după cum consideră necesar.

(4)Consiliul de administraţie stabileşte normele speciale aplicabile ofiţerului pentru drepturile fundamentale pentru a garanta că ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi personalul său sunt independenţi în exercitarea sarcinilor care le revin. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este subordonat direct Consiliului de administraţie şi cooperează cu forumul consultativ. Consiliul de administraţie se asigură că se iau măsuri în ceea ce priveşte recomandările ofiţerului pentru drepturile fundamentale. În plus, ofiţerul pentru drepturile fundamentale publică rapoarte anuale privind activităţile sale şi măsura în care în cadrul activităţilor agenţiei se respectă drepturile fundamentale. Aceste rapoarte includ informaţii privind mecanismul de tratare a plângerilor şi punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale.

(6)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este asistat de un ofiţer adjunct pentru drepturile fundamentale. Consiliul de administraţie numeşte ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale, pe baza unei liste de cel puţin trei candidaţi înaintate de ofiţerul pentru drepturile fundamentale. Ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale are experienţa şi calificările necesare în domeniul drepturilor fundamentale şi este independent în îndeplinirea sarcinilor sale. În cazul în care ofiţerul pentru drepturile fundamentale este absent sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale preia sarcinile şi responsabilităţile ofiţerului pentru drepturile fundamentale.

Art. 110: Observatorii pentru drepturile fundamentale

(2)Observatorii pentru drepturile fundamentale îndeplinesc următoarele sarcini:

c)contribuie la activităţile de formare ale agenţiei în domeniul drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede la articolul 62, inclusiv oferind cursuri de formare cu privire la drepturile fundamentale.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (4), ofiţerul pentru drepturile fundamentale desemnează cel puţin un observator pentru drepturile fundamentale pentru fiecare operaţiune. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate decide, de asemenea, să desemneze observatori pentru drepturile fundamentale pentru a monitoriza orice altă activitate operativă pe care o consideră relevantă.

(6)Agenţia se asigură că, până la 20 decembrie 2020, recrutează cel puţin 40 de observatori pentru drepturile fundamentale. Directorul executiv, în consultare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, evaluează în fiecare an dacă este necesară creşterea numărului de observatori pentru drepturile fundamentale. În urma evaluării respective, directorul executiv propune Consiliului de administraţie, dacă este cazul, creşterea, pentru anul următor, a numărului de observatori pentru drepturile fundamentale, în funcţie de nevoile operative.

(7)După recrutare, observatorii pentru drepturile fundamentale beneficiază de o formare consolidată în domeniul drepturilor fundamentale, ţinându-se seama de calificările şi experienţa profesională dobândite anterior în domeniile relevante. Pe toată durata raportului de muncă, agenţia se asigură că observatorii pentru drepturile fundamentale îşi îndeplinesc sarcinile în conformitate cu cele mai ridicate standarde. Pentru fiecare observator pentru drepturile fundamentale se întocmesc planuri de formare adecvate, pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a acestora, necesară pentru îndeplinirea rolului de observator pentru drepturile fundamentale.

Art. 111: Mecanismul de tratare a plângerilor

(2)Orice persoană care este direct afectată de neîndeplinirea obligaţiei de a acţiona sau de acţiunile personalului implicat în cadrul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei trimiteri a unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei operaţiuni de returnare, al unei intervenţii de returnare sau al unei activităţi operative a agenţiei într-o ţară terţă şi care consideră că aceste acţiuni sau neîndepliniri ale obligaţiei de a acţiona i-au încălcat drepturile fundamentale, precum şi orice parte care reprezintă o astfel de persoană, poate înainta agenţiei o plângere scrisă.

(4)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este responsabil cu gestionarea plângerilor primite de agenţie în conformitate cu dreptul la bună administrare. În acest scop, ofiţerul pentru drepturile fundamentale analizează admisibilitatea unei plângeri, înregistrează plângerile admisibile, transmite directorului executiv toate plângerile înregistrate şi înaintează plângerile referitoare la membrii echipelor statului membru de origine, inclusiv autorităţii relevante sau organismului competent în aspecte de drepturi fundamentale dintr-un stat membru, în vederea luării de măsuri suplimentare în concordanţă cu mandatul lor. De asemenea, ofiţerul pentru drepturile fundamentale înregistrează măsurile adoptate de agenţie sau de statul membru în cauză ca urmare a plângerilor şi asigură realizarea acestor măsuri.

(5)În conformitate cu dreptul la bună administrare, dacă o plângere este admisibilă, reclamantul este informat că plângerea sa a fost înregistrată, că s-a început evaluarea acesteia şi că va primi un răspuns de îndată ce acesta va fi disponibil. În cazul în care este transmisă autorităţilor sau organismelor naţionale, plângerea cuprinde datele de contact ale reclamantului. Dacă o plângere este declarată inadmisibilă, reclamantul este informat cu privire la motive şi, dacă este posibil, i se comunică alte modalităţi de rezolvare a nemulţumirilor sale.

(6)În cazul înregistrării unei plângeri referitoare la un membru al personalului agenţiei, ofiţerul pentru drepturile fundamentale recomandă directorului executiv măsuri subsecvente adecvate, inclusiv de natură disciplinară şi, dacă este cazul, recomandă iniţierea de proceduri civile sau penale în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul intern. Directorul executiv asigură luarea măsurilor subsecvente adecvate şi raportează ofiţerului pentru drepturile fundamentale, într-un termen determinat şi ulterior, dacă este necesar, la intervale regulate, cu privire la constatările la care a ajuns agenţia în urma unei plângeri, la punerea în aplicare a unor măsuri disciplinare şi la măsurile luate de către agenţie în urma unei plângeri.

(7)În cazul înregistrării unei plângeri referitoare la un membru al echipelor dintr-un stat membru gazdă sau dintr-un alt stat membru participant, inclusiv la membri detaşaţi ai echipelor sau la experţi naţionali detaşaţi, statul membru de origine asigură luarea măsurilor subsecvente corespunzătoare, inclusiv măsuri de natură disciplinară, iniţierea de proceduri civile sau penale, dacă este necesar, şi alte măsuri în conformitate cu dreptul intern. Statul membru relevant îl informează pe ofiţerul pentru drepturile fundamentale, într-un termen determinat şi, ulterior, dacă este necesar, la intervale regulate, cu privire la constatările la care a ajuns în urma unei plângeri şi la măsurile luate în consecinţă. În cazul în care statul membru relevant nu prezintă măsurile luate ca urmare a plângerii, agenţia urmăreşte chestiunea.

(10)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale întocmeşte, în conformitate cu alineatele (1)-(9) şi după consultarea forumului consultativ, un formular de plângere standardizat prin care se solicită informaţii detaliate şi specifice referitoare la presupusa încălcare a drepturilor fundamentale. De asemenea, ofiţerul pentru drepturile fundamentale întocmeşte orice altă normă detaliată, după caz. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale transmite acest formular, precum şi aceste norme detaliate, directorului executiv şi Consiliului de administraţie.

Agenţia se asigură că informaţiile legate de posibilitatea şi de procedura de depunere a unei plângeri sunt uşor accesibile, inclusiv pentru persoanele vulnerabile. Formularul de plângere standardizat se publică atât pe site-ul web al agenţiei, cât şi pe suport de hârtie, pe parcursul tuturor activităţilor agenţiei, în limbile pe care resortisanţii ţărilor terţe le înţeleg sau pe care se presupune în mod rezonabil că le înţeleg. Formularul de plângere standardizat trebuie să fie uşor de accesat, inclusiv pe dispozitive portabile. Agenţia se asigură că reclamanţilor li se pun la dispoziţie consiliere şi asistenţă privind procedura de depunere a plângerilor. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ia în considerare plângerile chiar dacă acestea nu au fost transmise cu ajutorul formularului de plângere standardizat.

(11)Toate datele cu caracter personal conţinute într-o plângere sunt tratate şi prelucrate de către agenţie, inclusiv de ofiţerul pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 şi de către statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu Directiva (UE) 2016/680.

Pentru a proteja interesele reclamantului, plângerile sunt tratate în mod confidenţial de către ofiţerul pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu dreptul intern şi cu dreptul Uniunii, cu excepţia cazurilor în care reclamantul renunţă explicit la dreptul său la confidenţialitate. Atunci când un reclamant renunţă la dreptul său la confidenţialitate, se consideră că acesta consimte ca ofiţerul pentru drepturile fundamentale sau agenţia să îi divulge identitatea, dacă este necesar, autorităţilor sau organismelor competente în legătură cu subiectul plângerii.

Art. 112: Cooperarea interparlamentară

(1)Pentru a ţine seama de natura specifică a Poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european, care este compusă din autorităţile naţionale şi agenţie, şi pentru a asigura exercitarea efectivă a funcţiilor Parlamentului European de control al agenţiei şi funcţiilor parlamentelor naţionale de control al autorităţilor lor naţionale, astfel cum se prevede în tratate şi, respectiv, în dreptul intern, Parlamentul European şi parlamentele naţionale pot coopera în cadrul articolul 9 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat la TUE şi la TFUE.

Art. 113: Regimul lingvistic

Art. 114: Transparenţa şi comunicarea

(2)Agenţia desfăşoară activităţi de comunicare din proprie iniţiativă privind domeniile care ţin de competenţa sa. Agenţia face publice informaţii relevante, cum ar fi raportul anual de activitate, programul anual de lucru, codul de conduită, analizele strategice de risc, precum şi informaţii detaliate cu privire la operaţiunile comune trecute şi viitoare, intervenţiile rapide la frontieră, proiectele-pilot, proiectele de asistenţă tehnică cu ţări terţe, trimiterea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, operaţiunile de returnare sau intervenţiile de returnare, inclusiv în ţări terţe, şi acordurile de lucru şi se asigură, fără a aduce atingere articolului 92, că publicul şi orice parte interesată primesc rapid informaţii obiective, detaliate, cuprinzătoare, fiabile şi uşor de înţeles privind activitatea sa. Prin aceasta, agenţia nu dezvăluie informaţii operative care, dacă ar fi făcute publice, ar periclita atingerea obiectivelor operaţiunilor.

SECŢIUNEA 4:Cerinţe financiare

Art. 115: Buget

(1)Veniturile agenţiei constau, fără a se aduce atingere altor tipuri de resurse, în:

(13)În cazul oricărui proiect imobiliar care poate avea implicaţii semnificative asupra bugetului agenţiei, se aplică dispoziţiile Regulamentului delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (⁴⁷).

(14)În vederea finanţării desfăşurării intervenţiilor rapide la frontieră şi a intervenţiilor de returnare, bugetul agenţiei adoptat de Consiliul de administraţie include o rezervă financiară operativă, în cuantum de cel puţin 2 % din alocarea prevăzută în comun pentru operaţiunile comune la frontierele externe şi activităţile operative în domeniul returnării. La sfârşitul fiecărei luni, directorul executiv poate decide să realoce o sumă echivalentă cu a douăsprezecea parte din creditele rezervei pentru alte activităţi operative ale agenţiei. Într-un astfel de caz, directorul executiv informează Consiliul de administraţie.

Art. 116: Execuţia şi controlul bugetului

Art. 117: Combaterea fraudei

(3)OLAF poate efectua investigaţii administrative, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu dispoziţiile şi procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 şi în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (⁴⁸), cu scopul de a stabili dacă, în cadrul unui acord de grant, al unei decizii de acordare a unui grant sau al unui contract finanţat de agenţie a avut loc vreo fraudă, un act de corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.

Art. 118: Prevenirea conflictelor de interese

Agenţia asigură transparenţa activităţilor de lobby prin intermediul unui registru de transparenţă şi prin dezvăluirea tuturor reuniunilor sale cu terţe părţi interesate. Registrul de transparenţă conţine toate reuniunile şi contactele dintre părţile terţe interesate şi directorul executiv, directorii executivi adjuncţi şi şefii de divizie în chestiuni care privesc achiziţiile şi procedurile de licitaţii pentru servicii, echipamente sau proiecte şi studii externalizate. Agenţia ţine o evidenţă a tuturor reuniunilor personalului său cu terţe părţi interesate în chestiuni referitoare la achiziţii şi licitaţii pentru servicii, echipamente sau proiecte şi studii externalizate.

Art. 120: Dispoziţii financiare

Normele financiare aplicabile agenţiei se adoptă de către Consiliul de administraţie, după consultarea Comisiei. Acestea nu derogă de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepţia cazului în care o astfel de derogare este în mod specific necesară pentru funcţionarea agenţiei, iar Comisia şi-a dat în prealabil acordul. În acest cadru, Consiliul de administraţie adoptă norme financiare specifice aplicabile activităţilor agenţiei în domeniul cooperării cu ţările terţe în materie de returnare.

Art. 121: Evaluare

(1)Fără a se aduce atingere articolului 59, până la 5 decembrie 2023 şi ulterior o dată la patru ani, Comisia face o evaluare a prezentului regulament pentru a analiza, în special:

(4)Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului şi Consiliului de administraţie rapoartele de evaluare împreună cu concluziile sale asupra rapoartelor. Consiliul de administraţie poate formula recomandări destinate Comisiei cu privire la eventuale modificări ale prezentului regulament. Rapoartele de evaluare şi concluziile asupra acestora sunt făcute publice. Statele membre şi agenţia pun la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare pentru elaborarea rapoartelor de evaluare. Acolo unde este necesar, rapoartele de evaluare sunt însoţite de propuneri legislative.

(6)În cadrul evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia prezintă o evaluare globală a EUROSUR, însoţită, dacă este necesar, de propuneri adecvate de îmbunătăţire a modul de funcţionare a acestuia.

CAPITOLUL V:DISPOZIŢII FINALE

Art. 123: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii

Art. 124: Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea

(3)Articolul 12 alineatul (3), articolul 70 şi articolul 100 alineatul (5), în măsura în care se referă la cooperarea cu Regatul Unit, se aplică până la ziua în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE sau, în cazul în care, până la data respectivă, a intrat în vigoare un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, până la sfârşitul perioadei de tranziţie stabilite în respectivul acord de retragere.

ANEXA I:Capacitatea corpului permanent pe an şi categorie în conformitate cu articolul 54

ANEXA II:Contribuţiile anuale pe care statele membre urmează să le pună la dispoziţia corpului permanent prin detaşarea pe termen lung de personal în conformitate cu articolul 56

Ţara/Anul	2021	2022	2023	2024	2025	2026	2027 şi ulterior
Belgia	8	10	10	15	20	25	30
Bulgaria	11	13	13	20	27	33	40
Cehia	5	7	7	10	13	17	20
Danemarca	8	10	10	15	19	24	29
Germania	61	73	73	110	152	187	225
Estonia	5	6	6	9	12	15	18
Grecia	13	17	17	25	33	42	50
Spania	30	37	37	56	74	93	11
Franţa	46	56	56	83	114	141	170
Croaţia	17	22	22	33	43	54	65
Italia	33	42	42	63	83	104	125
Cipru	2	3	3	4	5	7	8
Letonia	8	10	10	15	20	25	30
Lituania	10	13	13	20	26	33	39
Luxemburg	2	3	3	4	5	7	8
Ungaria	17	22	22	33	43	54	65
Malta	2	2	2	3	4	5	6
Ţările de Jos	13	17	17	25	33	42	50
Austria	9	11	11	17	23	28	34
Polonia	27	33	33	50	67	83	100
Portugalia	8	10	10	15	20	25	30
România	20	25	25	38	50	63	75
Slovenia	9	12	12	18	23	29	35
Slovacia	9	12	12	18	23	29	35
Finlanda	8	10	10	15	20	25	30
Suedia	9	11	11	17	23	28	34
Elveţia	4	5	5	8	11	13	16
Islanda	1	1	1	1	1	2	2
Liechtenstein (^*1)	0	0	0	0	0	0	0
Norvegia	5	7	7	10	13	17	20
TOTAL	400	500	500	750	1 000	1 250	1 500
(^*1) Liechtenstein va contribui prin sprijin financiar proporţional.

ANEXA III:Contribuţiile anuale pe care statele membre urmează să le pună la dispoziţia corpului permanent pentru detaşarea pe termen scurt de personal în conformitate cu articolul 57

Ţara/Anul	2021	2022	2023	2024	2025	2026	2027 şi ulterior
Belgia	72	70	80	85	100	105	110
Bulgaria	96	93	107	113	133	140	147
Cehia	48	47	53	57	67	70	73
Danemarca	70	68	77	82	97	102	106
Germania	540	523	602	637	748	785	827
Estonia	43	42	48	51	60	63	66
Grecia	120	117	133	142	167	175	183
Spania	266	259	296	315	370	389	407
Franţa	408	396	454	481	566	593	624
Croaţia	156	152	173	184	217	228	238
Italia	300	292	333	354	417	438	458
Cipru	19	19	21	23	27	28	29
Letonia	72	70	80	85	100	105	110
Lituania	94	91	104	111	130	137	143
Luxemburg	19	19	21	23	27	28	29
Ungaria	156	152	173	184	217	228	238
Malta	14	14	16	17	20	21	22
Ţările de Jos	120	117	133	142	167	175	183
Austria	82	79	91	96	113	119	125
Polonia	240	233	267	283	333	350	367
Portugalia	72	0	80	85	100	105	110
România	180	175	200	213	250	263	275
Slovenia	84	82	93	99	117	123	128
Slovacia	84	82	93	99	117	123	128
Finlanda	72	70	80	85	100	105	110
Suedia	82	79	91	96	113	119	125
Elveţia	38	37	43	45	53	56	59
Islanda	5	5	5	6	7	7	7
Liechtenstein (^*1)	0	0	0	0	0	0	0
Norvegia	48	47	53	57	67	70	73
TOTAL	3 600	3 500	4 000	4 250	5 000	5 250	5 500
(^*1) Liechtenstein va contribui prin sprijin financiar proporţional.

ANEXA IV:Contribuţiile pe care statele membre urmează să le pună la dispoziţia corpului permanent prin rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58

ANEXA V:Norme privind utilizarea forţei, inclusiv formarea şi furnizarea, controlul şi utilizarea armelor de serviciu şi a echipamentelor neletale, aplicabile membrilor personalului statutar atunci când sunt trimişi în calitate de membri ai echipelor

1.Principii generale privind utilizarea forţei şi a armelor

a)Principiul necesităţii

Utilizarea forţei, prin contact fizic direct sau prin utilizarea de arme sau de echipamente, este excepţională şi are loc numai în cazul în care acest lucru este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor agenţiei sau pentru autoapărare. Forţa se utilizează numai în ultimă instanţă, după ce s-au depus toate eforturile rezonabile necesare pentru a soluţiona o situaţie utilizând mijloace nonviolente, inclusiv prin intermediul convingerii, al negocierii sau al medierii. Utilizarea forţei sau a măsurilor coercitive nu trebuie să fie niciodată arbitrară sau abuzivă.

b)Principiul proporţionalităţii

Ori de câte ori utilizarea legală a forţei sau a armelor de foc este inevitabilă, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor acţionează proporţional cu gravitatea situaţiei şi cu obiectivul legitim care trebuie atins. În cursul activităţilor operative, principiul proporţionalităţii ghidează atât natura forţei utilizate (de exemplu, necesitatea utilizării de arme), cât şi amploarea forţei aplicate. Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor nu poate folosi mai multă forţă decât este absolut necesar pentru a îndeplini obiectivul legitim de asigurare a respectării legii. În cazul în care se foloseşte o armă de foc, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor se asigură că această utilizare cauzează cât mai puţină vătămare corporală sau reduce la minimum vătămarea corporală sau dauna, în cea mai mare măsură posibilă. Dacă măsurile conduc la un rezultat inacceptabil, membrii personalului trimişi ca membri ai echipelor pot renunţa la măsură. Conform principiului proporţionalităţii, agenţia trebuie să furnizeze echipamente şi instrumente de autoprotecţie pentru membrii personalului său statutar trimişi ca membri ai echipelor, necesare pentru a permite aplicarea nivelului adecvat de forţă.

c)Îndatorirea privind precauţia

Activităţile operative desfăşurate de membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor respectă pe deplin viaţa umană şi demnitatea umană şi urmăresc protejarea lor. Se iau toate măsurile necesare care pot reduce la minimum riscul de vătămare corporală şi de daune în timpul operaţiunilor. Această obligaţie include o obligaţie generală a membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor de a emite avertismente clare cu privire la intenţia de a utiliza forţa, cu excepţia cazului în care un astfel de avertisment ar pune nejustificat în pericol membrii echipelor sau ar crea un risc de deces sau de vătămare gravă altor persoane sau ar fi în mod clar inadecvat sau ineficace în circumstanţele respective.

2.Norme specifice pentru instrumentele de forţă utilizate cel mai frecvent (echipamentul membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor)

În cazul în care este necesar să se treacă la un nivel mai înalt de intervenţie (de exemplu, utilizarea unei arme sau a unui tip diferit de armă), se emite, de asemenea, un avertisment clar cu privire la o astfel de trecere, cu excepţia cazului în care un astfel de avertisment ar pune în pericol în mod nejustificat membrii unei echipe sau ar crea un risc de pierdere a vieţii sau de vătămare gravă altor persoane sau ar fi în mod evident inadecvat sau ineficace în circumstanţele respective.

a)Arme de foc

b)Arme neletale

3.Norme practice privind utilizarea forţei, a armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor în timpul operaţiunilor

a)Norme practice generale privind utilizarea forţei, a armelor şi a altor echipamente în timpul operaţiunilor

În conformitate cu articolul 82 alineatul (8), membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor îşi exercită competenţele executive, inclusiv utilizarea forţei, sub comanda şi controlul statului membru gazdă şi utilizează forţa, inclusiv arme, muniţie şi echipamente, în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă numai după primirea autorizaţiei din partea autorităţilor competente ale statului membru gazdă. Cu toate acestea, autorităţile competente ale statului membru gazdă pot autoriza, cu aprobarea agenţiei, ca membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor să utilizeze forţa în absenţa agenţilor din statul membru gazdă.

(b)respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate în temeiul dreptului internaţional şi al dreptului Uniunii, inclusiv, în special, în temeiul Cartei, al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al Principiilor de bază ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind recurgerea la forţă şi la utilizarea armelor de foc de către agenţii însărcinaţi cu asigurarea respectării legii şi al Codului de conduită al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru reprezentanţii autorităţilor de aplicare a legii;

4.Mecanismul de control

a)Formarea

Formarea furnizată în conformitate cu articolul 62 alineatul (2) acoperă aspectele teoretice şi practice legate de prevenirea şi utilizarea forţei. Formarea teoretică include formarea psihologică, inclusiv formarea în ceea ce priveşte rezistenţa şi lucrul în situaţii de înaltă presiune, precum şi tehnicile pentru evitarea utilizării forţei, cum ar fi negocierea şi medierea. Formarea teoretică este urmată de o formare teoretică şi practică obligatorie şi adecvată cu privire la utilizarea forţei, a armelor, a muniţiei şi a echipamentelor şi cu privire la garanţiile aplicabile în materie de protecţie a drepturilor fundamentale. Pentru a asigura o înţelegere şi o abordare practică comună, formarea practică se încheie cu o simulare relevantă pentru activităţile care urmează să fie desfăşurate în timpul trimiterii şi include o simulare practică care implică operaţionalizarea garanţiilor în materie de protecţie a drepturilor fundamentale.

Agenţia oferă membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor o formare continuă anuală privind utilizarea forţei. Această formare se desfăşoară în conformitate cu formarea prevăzută la articolul 62 alineatul (2). Pentru a permite membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor să transporte arme de serviciu şi să folosească forţa, este necesar ca acesta să îşi fi încheiat cu succes formarea anuală continuă. Formarea anuală continuă acoperă aspecte teoretice şi practice, astfel cum este descris la primul paragraf. Formarea anuală continuă durează cel puţin 24 de ore în total, formarea teoretică fiind de cel puţin opt ore, iar formarea practică fiind de cel puţin 16 ore. Formarea practică este împărţită în cel puţin opt ore de pregătire fizică, folosind tehnici de constrângere fizică, şi cel puţin opt ore pentru utilizarea armelor de foc.

b)Utilizarea narcoticelor, a medicamentelor şi consumul de alcool

Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor nu trebuie să deţină sau să utilizeze narcotice sau medicamente, cu excepţia cazului în care acestea sunt prescrise medical. Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor care necesită medicamente în scopuri medicale informează imediat superiorul ierarhic direct cu privire la această necesitate. Participarea acestora la activităţile operative poate fi revizuită având în vedere efectele potenţiale şi efectele secundare asociate utilizării substanţei respective.

Agenţia instituie un mecanism de control care să asigure că membrii personalului său statutar trimişi ca membri ai echipelor îşi îndeplinesc funcţiile fără a fi sub influenţa narcoticelor, medicamentelor sau alcoolului. Acest mecanism se bazează pe testarea medicală periodică a membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor pentru a depista orice posibil consum de narcotice, de medicamente sau de alcool. Orice rezultat pozitiv obţinut în urma testării se comunică de îndată directorului executiv.

g)Sancţiuni

Fără a se aduce atingere articolului 85, în cazul în care agenţia stabileşte că un membru al personalului său statutar trimis ca membru al echipelor a desfăşurat activităţi care încalcă normele aplicabile în temeiul prezentului regulament, inclusiv drepturile fundamentale protejate în temeiul Cartei, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dreptul internaţional, directorul executiv ia măsurile adecvate care pot include retragerea imediată a respectivului membru al personalului statutar din activitatea operativă şi orice măsură disciplinară în conformitate cu Statutul funcţionarilor, inclusiv îndepărtarea membrului personalului statutar din agenţie.

h)Rolul ofiţerului pentru drepturile fundamentale

5.Furnizarea de arme de serviciu

a)Autorizarea armelor

b)Instrucţiuni pentru perioada de serviciu

Portul armelor, muniţiei şi echipamentelor este autorizat în timpul operaţiunilor, iar utilizarea lor este permisă doar ca măsură de ultimă instanţă. Nu sunt permise portul sau utilizarea armelor, muniţiei şi echipamentelor în afara perioadelor de serviciu. Agenţia stabileşte norme şi măsuri specifice pentru a facilita depozitarea în spaţii securizate a armelor, a muniţiei şi a altor echipamente ale membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor în afara perioadelor de serviciu, astfel cum se menţionează la articolul 55 alineatul (5) litera (c).

ANEXA VI:Tabel de corespondenţă

Regulamentul (UE) 2016/1624	Regulamentul (UE) nr. 1052/2013	Prezentul regulament
Articolul 1 prima teză	-	Articolul 1 primul paragraf
Articolul 1 a doua teză	-	Articolul 1 al doilea paragraf
Articolul 2 punctul 1.	-	Articolul 2 punctul 1.
-	-	Articolul 2 punctele 2, 4, 5, 6, 9, 15, 16, 17, 18, 29, şi 30
Articolul 2 punctul 2.	-	Articolul 2 punctul 3.
-	Articolul 3 literele (b), (c), (d), (f) şi (g)	Articolul 2 punctele 7, 8, 10 11, şi 13
Articolul 2 punctul 16	Articolul 3 litera (e)	Articolul 2 punctul 12
-	Articolul 3 litera (i)	Articolul 2 punctul 14
Articolul 2 punctul 9.	-	Articolul 2 punctul 19
Articolul 2 punctele 5-7	-	Articolul 2 punctele 20-22
Articolul 2 punctele 10-15	-	Articolul 2 punctele 23-28
Articolul 4 literele (a)-(d)	-	Articolul 3 alineatul (1) literele (a)-(d)
Articolul 4 litera (e)	-	Articolul 3 alineatul (1) literele (e) şi (f)
Articolul 4 literele (f)-(k)	-	Articolul 3 alineatul (1) literele (g)-(l)
-	-	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (1)	-	Articolul 4
Articolul 6	-	Articolul 5
Articolul 7	-	Articolul 6
Articolul 5 alineatul (1)	-	Articolul 7 alineatul (1)
-	-	Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 5 alineatele (2) şi (3)	-	Articolul 7 alineatele (3) şi (4)
Articolul 8 alineatul (2)	-	Articolul 7 alineatul (5)
-	-	Articolul 8 alineatele (1)-(4)
Articolul 3 alineatul (2)	-	Articolul 8 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (3)	-	Articolul 8 alineatul (6)
-	-	Articolul 8 alineatele (7) şi (8)
-	-	Articolul 9
Articolul 8 alineatul (1) litera (a)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (a)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (b)
Articolul 8 alineatul (1) litera (b)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (c)
Articolul 8 alineatul (1) litera (c)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (d)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (e)
Articolul 8 alineatul (1) litera (s)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (f)
Articolul 8 alineatul (1) litera (d)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (g)
Articolul 8 alineatul (1) litera (e)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (h)
Articolul 8 alineatul (1) litera (f)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (i)
Articolul 8 alineatul (1) litera (g)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (j)
Articolul 8 alineatul (1) litera (h)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (k)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (l)
Articolul 8 alineatul (1) litera (i)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (m)
Articolul 8 alineatul (1) litera (l)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (n)
Articolul 8 alineatul (1) litera (n)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (o)
Articolul 8 alineatul (1) litera (o)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (p)
Articolul 8 alineatul (1) litera (m)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (q)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) literele (r) şi (s)
Articolul 8 alineatul (1) litera (t)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (t)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (u)
Articolul 8 alineatul (1) litera (u)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (v)
Articolul 8 alineatul (1) litera (p)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (w)
Articolul 8 alineatul (1) litera (q)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (x)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (y)
Articolul 8 alineatul (1) litera (j)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (z)
-	Articolul 6 alineatul (1) litera (a)	Articolul 10 alineatul (1) litera (aa)
Articolul 8 alineatul (1) litera (r)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (ab)
Articolul 8 alineatul (1) litera (s)	-	Articolul 10 alineatul (1) litera (ac)
-	-	Articolul 10 alineatul (1) literele (ad)-(ag)
Articolul 8 alineatul (3)	-	Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 9	-	Articolul 11
Articolul 10	-	Articolul 12 alineatul (1)
-	-	Articolul 12 alineatele (2) şi (3)
Articolul 23	-	Articolul 13 alineatul (1) prima teză
-	-	Articolul 13 alineatul (1) a doua teză
-	-	Articolul 13 alineatele (2) şi (3)
-	Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 14 alineatul (1)
-	Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 14 alineatul (2)
Articolul 44 alineatul (1)	-	Articolul 15 alineatele (1) şi (2)
-	-	Articolul 15 alineatul (3)
-	-	Articolul 16
-	-	Articolul 17
-	Articolul 1	Articolul 18
-	Articolul 2 alineatele (1) şi (2)	Articolul 19 alineatul (1)
-	Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 19 alineatul (2)
-	Articolul 4 alineatul (1) literele (a) şi (b)	Articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b)
-	Articolul 4 alineatul (1) litera (d)	Articolul 20 alineatul (1) litera (c)
-	-	Articolul 20 alineatul (1) literele (d), (e) şi (f)
-	Articolul 4 alineatele (2) şi (3)	Articolul 20 alineatele (2) şi (3)
-	Articolul 5 alineatele (1), (2) şi (3)	Articolul 21 alineatele (1) şi (2) şi alineatul (3) literele (a)-(h)
-	-	Articolul 21 alineatul (3) literele (i) şi (j)
-	Articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3)	Articolul 21 alineatele (4), (5) şi (6)
-	Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 21 alineatul (7)
-	Articolul 21	Articolul 22
-	Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 23 alineatul (1)
-	-	Articolul 23 alineatele (2) şi (3)
-	Articolul 8 alineatele (1) şi (2)	Articolul 24 alineatul (1)
-	-	Articolul 24 alineatul (2)
-	-	Articolul 24 alineatul (3)
-	Articolul 9 alineatul (1)	Articolul 25 alineatul (1)
-	Articolul 9 alineatul (2) literele (a)-(e)	Articolul 25 alineatul (2) literele (a)-(e)
-	-	Articolul 25 alineatul (2) litera (f)
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (f)	Articolul 25 alineatul (2) litera (g)
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (g)	Articolul 25 alineatul (2) litera (h)
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (h)	Articolul 25 alineatul (2) litera (i)
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (i)	Articolul 25 alineatul (2) litera (j)
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (j)	Articolul 25 alineatul (2) litera (k)
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (k)	Articolul 25 alineatul (2) litera (l)
-	Articolul 9 alineatul (4)	Articolul 25 alineatul (3)
-	Articolul 9 alineatul (5) litera (a) a doua teză	Articolul 25 alineatul (4)
-	Articolul 9 alineatul (10)	Articolul 25 alineatul (5)
-	Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 26 alineatul (1)
-	Articolul 10 alineatul (2) literele (a) şi (b)	Articolul 26 alineatul (2) literele (a) şi (b)
-	Articolul 10 alineatul (2) litera (d)	Articolul 26 alineatul (2) litera (c)
-	Articolul 10 alineatul (2) litera (e)	Articolul 26 alineatul (2) litera (d)
-	-	Articolul 26 alineatul (2) litera (e)
-	Articolul 10 alineatul (2) litera (f)	Articolul 26 alineatul (2) litera (f)
-	Articolul 10 alineatul (3) litera (a)	Articolul 26 alineatul (3) litera (a)
-	-	Articolul 26 alineatul (3) litera (b)
-	Articolul 10 alineatul (3) litera (c)	Articolul 26 alineatul (3) litera (c)
-	Articolul 10 alineatul (5)	Articolul 26 alineatul (4)
-	Articolul 10 alineatul (6)	Articolul 26 alineatul (5)
-	Articolul 10 alineatul (4)	Articolul 26 alineatul (6)
-	-	Articolul 27
-	Articolul 12 alineatul (1)	Articolul 28 alineatul (1)
-	Articolul 12 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)	Articolul 28 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)
-	-	Articolul 28 alineatul (2) litera (d)
-	Articolul 12 alineatul (2) litera (d)	Articolul 28 alineatul (2) litera (e)
-	Articolul 12 alineatul (2) litera (e)	Articolul 28 alineatul (2) litera (f)
-	-	Articolul 28 alineatul (2) literele (g), (h) şi (i)
-	Articolul 12 alineatele (4) şi (5)	Articolul 28 alineatele (3) şi (4)
Articolul 11	-	Articolul 29 alineatele (1), (2), (3) şi (5)-(8)
-	-	Articolul 29 alineatul (4)
-	Articolul 14	Articolul 30
Articolul 12	-	Articolul 31 alineatele (1), (2) şi (4)-(7) şi alineatul (3) literele (a)-(e) şi (g)-(j)
-	-	Articolul 31 alineatul (3) literele (f) şi (k)
Articolul 13	-	Articolul 32 alineatele (1)-(8), (10) şi (11)
-	-	Articolul 32 alineatul (9)
-	-	Articolul 33
-	Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 34 alineatul (1)
-	-	Articolul 34 alineatul (2)
-	-	Articolul 34 alineatul (3)
-	Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 34 alineatul (4)
-	Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 34 alineatul (5)
-	Articolul 16 alineatele (1), (2) şi (3)	Articolul 35 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi alineatele (2) şi (3)
-	-	Articolul 35 alineatul (1) litera (d)
-	Articolul 16 alineatul (5)	Articolul 35 alineatul (4)
Articolul 14	-	Articolul 36 alineatele (1), (3) şi (4) şi alineatul (2) literele (a)-(e)
-	Articolul 16 alineatul (4) litera (a)	Articolul 36 alineatul (2) litera (f)
Articolul 15 alineatele (1), (2) şi (3)	-	Articolul 37 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 15 alineatul (5)	-	Articolul 37 alineatul (4)
Articolul 16	-	Articolul 38 alineatele (1), (2) şi (4) şi alineatul (3) literele (a)-(k) şi literele (m)-(o)
-	-	Articolul 38 alineatul (3) litera (l) şi alineatul (5)
Articolul 17	-	Articolul 39 alineatele (1), (2), (3), (5), (7)-(10) şi (13)-(15)
-	-	Articolul 39 alineatele (4), (6), (11) şi (12)
Articolul 18	-	Articolul 40 alineatele (1), (2), (3) şi (5) şi alineatul (4) literele (a), (b) şi (c)
-	-	Articolul 40 alineatul (4) litera (d)
Articolul 15 alineatul (4)	-	Articolul 41 alineatul (1)
-	-	Articolul 41 alineatul (2)
Articolul 19	-	Articolul 42
Articolul 21	-	Articolul 43 alineatele (1)-(5)
-	-	Articolul 43 alineatul (6)
Articolul 22	-	Articolul 44
Articolul 24 alineatul (1) literele (a)-(e) şi alineatul (2)	-	Articolul 45 alineatul (1)
-	-	Articolul 45 alineatul (2)
Articolul 25	-	Articolul 46 alineatele (1)-(4) şi (7)
-	-	Articolul 46 alineatele (5) şi (6)
Articolul 26	-	Articolul 47
Articolul 27 alineatul (1) litera (a)	-	Articolul 48 alineatul (1) litera (a) punctul (i)
Articolul 27 alineatul (1) litera (c)	-	Articolul 48 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii)
-	-	Articolul 48 alineatul (1) litera (a) punctul (iv)
Articolul 27 alineatul (1) litera (b)	-	Articolul 48 alineatul (1) litera (b)
-	-	Articolul 48 alineatul (1) literele (c) şi (d)
Articolul 27 alineatul (1) litera (d)	-	Articolul 48 alineatul (1) litera (e)
Articolul 27 alineatul (1) litera (e)	-	Articolul 48 alineatul (1) litera (f)
Articolul 27 alineatul (2)	-	Articolul 48 alineatul (2) literele (a)-(d)
-	-	Articolul 48 alineatul (2) litera (e)
Articolul 27 alineatul (3)	-	Articolul 48 alineatul (3)
-	-	Articolul 49
Articolul 28	-	Articolul 50
Articolul 29	-	Articolul 51
-	-	Articolul 52 alineatul (1)
Articolul 32 alineatul (2)	-	Articolul 52 alineatul (2)
Articolul 33	-	Articolul 53
-	-	Articolul 54
-	-	Articolul 55
-	-	Articolul 56
-	-	Articolul 57
-	-	Articolul 58
-	-	Articolul 59
-	-	Articolul 60
-	-	Articolul 61
Articolul 36 alineatul (1)	-	Articolul 62 alineatul (1)
-	-	Articolul 62 alineatele (2) şi (3)
Articolul 36 alineatul (2)	-	Articolul 62 alineatul (4)
Articolul 36 alineatele (4)-(8)	-	Articolul 62 alineatele (5)-(9)
-	-	Articolul 62 alineatul (10)
Articolul 38 alineatul (1)	-	Articolul 63 alineatul (1)
-	-	Articolul 63 alineatul (2)
Articolul 38 alineatele (2)-(5)	-	Articolul 63 alineatele (3)-(6)
Articolul 39 alineatele (1)-(12) şi (14)-(16)	-	Articolul 64
-	-	Articolul 65 alineatele (1) şi (2)
Articolul 20 alineatul (12) şi articolul 39 alineatul (13)	-	Articolul 65 alineatul (3)
-	-	Articolul 65 alineatul (4)
Articolul 37	-	Articolul 66 alineatele (1)-(4)
-	-	Articolul 66 alineatul (5)
-	-	Articolul 67
Articolul 52 alineatul (1)	Articolul 18 alineatele (1), (2) şi (3)	Articolul 68 alineatul (1) primul paragraf şi al doilea paragraf literele (a)-(g)
-	-	Articolul 68 alineatul (1) literele (i) şi (j)
-	-	Articolul 68 alineatul (1) al treilea paragraf literele (a)-(d)
-	Articolul 18 alineatul (3)	Articolul 68 alineatul (1) al treilea paragraf litera (e)
Articolul 52 alineatul (2)	Articolul 18 alineatul (5)	Articolul 68 alineatul (2)
Articolul 52 alineatul (4)	Articolul 18 alineatul (5)	Articolul 68 alineatul (3)
Articolul 52 alineatul (3)	-	Articolul 68 alineatul (4)
Articolul 52 alineatul (4)	Articolul 18 alineatul (6)	Articolul 68 alineatul (5)
-	Articolul 18 alineatul (4)	Articolul 68 alineatul (6)
Articolul 53	-	Articolul 69
Articolul 51 alineatul (1)	-	Articolul 70 alineatul (1)
-	Articolul 19	Articolul 70 alineatele (2)-(6)
Articolul 51 alineatele (2) şi (3)	-	Articolul 70 alineatele (7) şi (8)
Articolul 54 alineatele (1) şi (2)	-	Articolul 71 alineatele (1), (2) şi (3)
-	-	Articolul 71 alineatul (4)
-	Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 72 alineatul (1)
-	-	Articolul 72 alineatul (2)
-	Articolul 20 alineatul (3)	Articolul 72 alineatul (3)
Articolul 54 alineatul (2)	-	Articolul 73 alineatele (1) şi (2)
Articolul 54 alineatul (4)	-	Articolul 73 alineatele (3) şi (4)
Articolul 54 alineatul (8)	-	Articolul 73 alineatul (5)
Articolul 54 alineatul (9)	-	Articolul 73 alineatul (6)
Articolul 54 alineatul (11)	-	Articolul 73 alineatele (7) şi (8)
Articolul 54 alineatul (3)	-	Articolul 74 alineatele (1), (2) şi (3)
-	-	Articolul 74 alineatele (4), (5) şi (6)
-	Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 75 alineatele (1) şi (2)
-	Articolul 20 alineatul (7)	Articolul 75 alineatul (3)
Articolul 54 alineatul (5)	-	Articolul 76 alineatul (1)
-	-	Articolul 76 alineatele (2), (3) şi (4)
Articolul 55 alineatul (4)	-	Articolul 76 alineatul (5)
Articolul 55 alineatele (1), (2) şi (3)	-	Articolul 77 alineatele (1), (2) şi (3)
-	-	Articolul 77 alineatul (4)
Articolul 52 alineatul (5)	-	Articolul 78 alineatul (1)
Articolul 54 alineatul (7)	-	Articolul 78 alineatul (2)
-	-	Articolul 78 alineatul (3)
-	-	Articolul 79
Articolul 34	-	Articolul 80
Articolul 35	-	Articolul 81
Articolul 40	-	Articolul 82 alineatele (1), (3), (4) şi (6)-(11)
-	-	Articolul 82 alineatele (2) şi (5)
Articolul 41	-	Articolul 83
Articolul 42	-	Articolul 84
Articolul 43	-	Articolul 85
Articolul 45 alineatele (1) şi (2)	-	Articolul 86 alineatele (1) şi (2)
-	-	Articolul 86 alineatele (3), (4) şi (5)
Articolul 46 alineatul (1)	-	Articolul 87 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e), (f) şi (h)
-	-	Articolul 87 alineatul (1) literele (d) şi (g)
Articolul 46 alineatele (3) şi (4)	-	Articolul 87 alineatele (2) şi (3)
-	-	Articolul 88 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 47 alineatul (1) literele (b) şi (c)	-	Articolul 88 alineatul (1) paragraful al doilea literele (a) şi (c)
-	-	Articolul 88 alineatul (1) paragraful al doilea litera (b)
Articolul 47 alineatul (2)	-	Articolul 88 alineatul (2) literele (a) şi (c)
-	-	Articolul 88 alineatul (2) litera (b)
-	Articolul 13	Articolul 89 alineatele (1) şi (2)
-	-	Articolul 89 alineatul (3)
-	Articolul 20 alineatele (4) şi (5)	Articolul 89 alineatele (4) şi (5)
-	-	Articolul 89 alineatul (6)
-	-	Articolul 90
-	-	Articolul 91
Articolul 50	-	Articolul 92
Articolul 56	-	Articolul 93
Articolul 57	-	Articolul 94
Articolul 58	-	Articolul 95 alineatele (1), (4), (5) şi (6)
-	-	Articolul 95 alineatele (2) şi (3)
Articolul 59	-	Articolul 96
Articolul 60	-	Articolul 97
-	-	Articolul 98
Articolul 61	-	Articolul 99
Articolul 62 alineatele (1) şi (3)-(8)	-	Articolul 100 alineatele (1) şi (3)-(8)
Articolul 62 alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(g) şi (i)-(z)	-	Articolul 100 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b), (d), (f)-(z) şi litera (ab)
-	-	Articolul 100 alineatul (2) primul paragraf literele (c), (e), (aa), (ac), (ad), (ae)
Articolul 62 alineatul (2) al doilea paragraf	-	Articolul 100 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 63	-	Articolul 101
Articolul 64	-	Articolul 102
Articolul 65	-	Articolul 103
Articolul 66	-	Articolul 104 alineatele (1)-(5) şi (7)-(9)
-	-	Articolul 104 alineatul (6)
Articolul 67	-	Articolul 105
Articolul 68 alineatele (1) şi (2) şi alineatul (3) literele (a)-(j) şi (l)-(r)	-	Articolul 106 alineatele (1), (2), (5) şi (6) şi alineatul (4) literele (a)-(l), (n), (o), (r), (s) şi (t)
-	-	Articolul 106 alineatul (3)
-	-	Articolul 106 alineatul (4) literele (m), (p) şi (q)
Articolul 69	-	Articolul 107 alineatele (1)-(7)
-	-	Articolul 107 alineatul (8)
Articolul 70	-	Articolul 108
Articolul 71	-	Articolul 109 alineatele (1), (4) şi (7)
-	-	Articolul 109 alineatele (2), (3), (5) şi (6)
-	-	Articolul 110
Articolul 72	-	Articolul 111
-	-	Articolul 112
Articolul 73	-	Articolul 113
Articolul 74	-	Articolul 114
Articolul 75	-	Articolul 115 alineatele (1)-(14)
-	-	Articolul 115 alineatul (15)
Articolul 76	-	Articolul 116
Articolul 77	-	Articolul 117 alineatele (1), (2), (3) şi (5)
-	-	Articolul 117 alineatul (4)
Articolul 78	-	Articolul 118
-	-	Articolul 119
Articolul 79	-	Articolul 120
Articolul 81 alineatul (1)	-	Articolul 121 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(e) şi al doilea paragraf
-	-	Articolul 121 alineatul (1) primul paragraf literele (f) şi (g)
-	-	Articolul 121 alineatele (2) şi (3)
Articolul 81 alineatul (2)	-	Articolul 121 alineatul (4)
-	Articolul 22 alineatul (2)	Articolul 121 alineatul (5)
-	Articolul 22 alineatele (3) şi (4)	Articolul 121 alineatul (6)
-	-	Articolul 122
Articolul 82	-	Articolul 123
Articolul 83	-	Articolul 124
Articolul 2 punctele 3 şi 4	-	-
Articolul 8 alineatul (1) litera (k)	-	-
Articolul 8 alineatul (1) literele (t) şi (u)	-	-
Articolul 20 alineatele (3)-(11)	-	-
Articolul 27 alineatul (1) litera (c)	-	-
Articolul 27 alineatul (4)	-	-
Articolul 30	-	-
Articolul 31	-	-
Articolul 32 alineatul (1)	-	-
Articolul 36 alineatul (3)	-	-
Articolul 44 alineatul (2)	-	-
Articolul 45 alineatele (3) şi (4)	-	-
Articolul 46 alineatele (2), (3) şi (4)	-	-
Articolul 47 alineatul (3)	-	-
Articolul 48	-	-
Articolul 49	-	-
Articolul 62 alineatul (2) primul paragraf litera (h)	-	-
-	Articolul 2 alineatul (4)	-
-	Articolul 3 litera (a)	-
-	Articolul 3 litera (h)	-
-	Articolul 4 alineatul (1) literele (c), (e) şi (f)	-
-	Articolul 4 alineatul (4)	-
-	Articolul 6 alineatul (1) literele (b), (c), (d)	-
-	Articolul 6 alineatul (2)	-
-	Articolul 7 alineatele (3), (4) şi (5)	-
-	Articolul 9 alineatul (2) litera (k)	-
-	Articolul 9 alineatul (5) litera (b)	-
-	Articolul 9 alineatul (6)	-
-	Articolul 9 alineatul (7)	-
-	Articolul 9 alineatul (8)	-
-	Articolul 9 alineatul (9)	-
-	Articolul 9 alineatul (10)	-
-	Articolul 10 alineatul (2) literele (c) şi (f)	-
-	Articolul 10 alineatul (7)	-
-	Articolul 11	-
-	Articolul 12 alineatul (3)	-
-	Articolul 16 alineatul (4)	-
-	Articolul 20 alineatul (2)	-
-	Articolul 20 alineatul (6)	-
-	Articolul 20 alineatul (8)	-
-	Articolul 20 alineatul (9)	-
-	Articolul 23	-
-	Articolul 24	-