Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624

Acte UE

Jurnalul Oficial 295L

În vigoare
Versiune de la: 2 August 2021
Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624
Dată act: 13-nov-2019
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) literele (b) şi (d) şi articolul 79 alineatul (2) litera (c),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 110, 22.3.2019, p. 62.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 168, 16.5.2019, p. 74.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 17 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 8 noiembrie 2019.
întrucât:
(1)Obiectivul politicii Uniunii în domeniul gestionării frontierelor externe este de a dezvolta şi a pune în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor la nivel naţional şi la nivelul Uniunii, ceea ce reprezintă un corolar indispensabil al liberei circulaţii a persoanelor în Uniune şi o componentă fundamentală a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Gestionarea europeană integrată a frontierelor este esenţială pentru îmbunătăţirea gestionării migraţiei. Scopul este de a aborda în mod eficient trecerea frontierelor externe, de a soluţiona provocările legate de migraţie şi de a face faţă potenţialelor ameninţări la aceste graniţe, contribuind astfel la combaterea criminalităţii grave cu o dimensiune transfrontalieră şi asigurând un nivel ridicat de securitate internă în Uniune. În acelaşi timp, este necesar să se acţioneze respectând întru totul drepturile fundamentale şi într-un mod care să garanteze libertatea de circulaţie a persoanelor pe teritoriul Uniunii.
(2)Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene a fost instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (4). De la 1 mai 2005, când şi-a preluat mandatul, aceasta a sprijinit cu succes statele membre la punerea în aplicare a aspectelor operative ale gestionării frontierelor externe prin intermediul unor operaţiuni comune şi al unor intervenţii rapide la frontieră, prin analiză de risc, schimb de informaţii, relaţii cu ţările terţe şi returnarea persoanelor returnate.
(4)Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1).
(3)Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene a fost redenumită Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (denumită în continuare "agenţia"), cunoscută sub denumirea de Frontex, iar sarcinile acesteia au fost extinse, asigurându-se continuitatea deplină a tuturor activităţilor şi procedurilor sale. Rolurile de bază ale agenţiei ar trebui să fie următoarele: instituirea unei strategii tehnice şi operaţionale în cadrul punerii în aplicare a ciclului politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor; supravegherea funcţionării efective a controlului la frontierele externe; efectuarea de analize de risc şi evaluări ale vulnerabilităţii; oferirea de asistenţă tehnică şi operaţională sporită statelor membre şi ţărilor terţe prin intermediul operaţiunilor comune şi al intervenţiilor rapide la frontieră; asigurarea punerii în practică a măsurilor în situaţii care necesită acţiuni urgente la frontierele externe; oferirea de asistenţă tehnică şi operaţională în sprijinul operaţiunilor de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare; şi organizarea, coordonarea şi desfăşurarea de operaţiuni de returnare şi intervenţii de returnare.
(4)De la începutul crizei migraţiei în 2015, Comisia a luat iniţiative importante şi a propus o serie de măsuri pentru a consolida protecţia frontierelor externe şi a restabili funcţionarea normală a spaţiului Schengen. O propunere de consolidare semnificativă a mandatului Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe a fost prezentată în decembrie 2015 şi negociată rapid în 2016. Regulamentul care a rezultat, şi anume Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European şi al Consiliului (5), a intrat în vigoare la 6 octombrie 2016.
(5)Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului şi a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
(5)Cu toate acestea, cadrul Uniunii în domeniile controlului frontierelor externe, al returnării, al combaterii criminalităţii transfrontaliere şi al azilului trebuie îmbunătăţit în continuare. În acest scop şi pentru a susţine în continuare eforturile operative actuale şi preconizate în viitor, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ar trebui să fie reformată, oferind agenţiei un mandat mai puternic şi, în special, furnizându-i acesteia capacităţile necesare sub forma unui corp permanent al Poliţiei de frontieră şi gardă de coastă la nivel european (denumit în continuare "corpul permanent"). Corpul permanent ar trebui să ajungă treptat, dar rapid, la ţinta strategică de a avea o capacitate de 10 000 de membri ai personalului operativ, astfel cum se prevede în anexa I, cu competenţe executive, dacă este cazul, pentru a sprijini în mod eficace statele membre pe teren în eforturile lor de a proteja frontierele externe, de a combate criminalitatea transfrontalieră şi de a accelera în mod semnificativ returnarea efectivă şi sustenabilă a migranţilor în situaţie neregulamentară. O astfel de capacitate de 10 000 de membri ai personalului operativ reprezintă capacitatea maximă disponibilă care este necesară pentru a aborda în mod eficace nevoile operative pentru operaţiuni existente şi viitoare din Uniune şi din ţările terţe privind frontierele şi returnările, inclusiv o capacitate de reacţie rapidă pentru a face faţă crizelor viitoare.
(6)Comisia ar trebui să revizuiască numărul total şi componenţa corpului permanent, inclusiv dimensiunea contribuţiilor fiecărui stat membru la acesta, precum şi formarea, expertiza şi profesionalismul acestuia. Până în martie 2024, Comisia ar trebui să prezinte, dacă este necesar, propuneri adecvate de modificare a anexelor I, II, III şi IV. În cazul în care Comisia nu prezintă o propunere, aceasta ar trebui să explice motivul.
(7)Punerea în aplicare a prezentului regulament, în special instituirea unui corp permanent, inclusiv după revizuirea de către Comisie a corpului permanent, ar trebui să facă obiectul cadrului financiar multianual.
(8)În concluziile sale din 28 iunie 2018, Consiliul European a solicitat consolidarea în continuare a rolului de sprijin al agenţiei, inclusiv în privinţa cooperării cu ţările terţe, prin sporirea resurselor şi printr-un mandat mai cuprinzător, cu scopul de a asigura controlul eficace al frontierelor externe şi de a intensifica în mod semnificativ returnarea eficace a migranţilor în situaţie neregulamentară.
(9)Se impune monitorizarea eficientă a trecerilor frontierelor externe, soluţionarea provocărilor legate de migraţie şi a potenţialelor ameninţări viitoare la frontierele externe, asigurarea unui nivel ridicat de securitate internă în Uniune, protecţia funcţionării spaţiului Schengen şi respectarea principiului general al solidarităţii. Aceste acţiuni şi obiective ar trebui să fie însoţite de gestionarea proactivă a migraţiei, care include măsurile necesare în ţările terţe. În acest scop, este necesar să se consolideze Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi să se extindă în continuare mandatul agenţiei.
(10)La punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor, ar trebui să se asigure coerenţa cu alte obiective de politică.
(11)Gestionarea europeană integrată a frontierelor, bazată pe modelul de control al accesului pe patru niveluri, cuprinde măsuri în ţări terţe, cum ar fi cele din cadrul politicii comune în domeniul vizelor, măsuri cu ţările terţe vecine, măsuri de control la frontierele externe, analiză de risc, precum şi măsuri în spaţiul Schengen şi în domeniul returnării.
(12)Gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui pusă în aplicare ca o responsabilitate partajată a agenţiei şi a autorităţilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzii de coastă în măsura în care efectuează operaţiuni de supraveghere a frontierelor maritime şi orice altă sarcină de control la frontiere, precum şi a autorităţilor naţionale responsabile cu returnarea. Statelor membre le revine în continuare responsabilitatea principală pentru gestionarea frontierelor lor externe, în interes propriu şi în interesul tuturor statelor membre şi sunt responsabile cu emiterea deciziilor de returnare, însă agenţia ar trebui să sprijine aplicarea măsurilor Uniunii legate de gestionarea frontierelor externe şi de returnare prin consolidarea, evaluarea şi coordonarea acţiunilor statelor membre care pun în aplicare aceste măsuri. Activităţile agenţiei ar trebui să completeze eforturile statelor membre.
(13)Pentru a se asigura punerea eficace în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor şi sporirea eficienţei politicii Uniunii în materie de returnare, ar trebui să se instituie o poliţie de frontieră şi gardă de coastă la nivel european. Aceasta ar trebui să fie dotată cu echipamentele şi resursele umane şi financiare necesare. Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ar trebui să fie formată din agenţie şi din autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv serviciile de gardă de coastă, în măsura în care îndeplinesc sarcini de control la frontiere, precum şi din autorităţile naţionale responsabile cu returnarea. Ca atare, aceasta se va baza pe utilizarea în comun a informaţiilor, a capacităţilor şi a sistemelor, la nivel naţional, şi pe răspunsul agenţiei la nivelul Uniunii.
(14)Gestionarea europeană integrată a frontierelor nu aduce modificări competenţelor care revin Comisiei şi statelor membre în domeniul vamal, în special în ceea ce priveşte controalele, gestionarea riscurilor şi schimbul de informaţii.
(15)Dezvoltarea politicii şi a dreptului privind controlul la frontierele externe şi returnarea, inclusiv dezvoltarea unei politici strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, rămâne o responsabilitate a instituţiilor Uniunii. Ar trebui să se garanteze coordonarea strânsă dintre agenţie şi respectivele instituţii.
(16)Punerea eficace în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor de către Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui ciclu multianual de politică strategică. Ciclul multianual ar trebui să stabilească un proces integrat, unificat şi continuu, care să furnizeze orientări strategice tuturor actorilor relevanţi la nivelul Uniunii şi la nivel naţional în domeniul gestionării frontierelor şi al returnării, pentru ca actorii respectivi să pună în aplicare într-o manieră coerentă gestionarea europeană integrată a frontierelor. Acesta ar trebui să abordeze, de asemenea, toate interacţiunile relevante ale Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european cu Comisia, cu alte instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, precum şi cooperarea cu alţi parteneri relevanţi, inclusiv ţări terţe şi părţi terţe, după caz.
(17)Gestionarea europeană integrată a frontierelor necesită planificarea integrată între statele membre şi agenţie pentru operaţiunile privind frontierele şi returnarea, în vederea pregătirii de răspunsuri la provocările de la frontierele externe, pentru planificarea de contingenţă şi pentru coordonarea dezvoltării pe termen lung a capacităţilor atât în ceea ce priveşte recrutarea şi formarea, cât şi în ceea ce priveşte achiziţionarea şi dezvoltarea de echipamente.
(18)Agenţia ar trebui să elaboreze standarde tehnice pentru schimbul de informaţii, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În plus, pentru punerea în aplicare eficace a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului (6), ar trebui elaborate standarde minime comune pentru supravegherea frontierelor externe. În acest scop, agenţia ar trebui să poată contribui la elaborarea unor standarde minime comune, în conformitate cu competenţele statelor membre şi, respectiv, ale Comisiei. Aceste standarde minime comune ar trebui dezvoltate ţinând seama de tipul de frontiere, de nivelurile de impact atribuite de agenţie fiecărei secţiuni de frontieră externă şi de alţi factori, cum ar fi particularităţile geografice. Atunci când dezvoltă standardele minime respective, ar trebui să ia în considerare posibilele limitări care decurg din dreptul intern.
(6)Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).
(19)Standardele tehnice pentru sistemele informatice şi aplicaţiile software ar trebui să fie aliniate la standardele utilizate de către Agenţia Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA) pentru alte sisteme informatice în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.
(20)Punerea în aplicare a prezentului regulament nu aduce atingere separării competenţelor între Uniune şi statele membre sau obligaţiilor care le revin statelor membre în temeiul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, Convenţiei internaţionale pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, Convenţiei internaţionale privind căutarea şi salvarea pe mare, Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi Protocolului adiţional împotriva traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, Convenţiei din 1951 privind statutul refugiaţilor, protocolului la aceasta din 1967, Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind statutul apatrizilor, precum şi în temeiul altor instrumente internaţionale relevante.
(21)Punerea în aplicare a prezentului regulament nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (7). Operaţiunile pe mare ar trebui efectuate astfel încât, în toate situaţiile, să se asigure siguranţa persoanelor interceptate sau salvate, siguranţa unităţilor participante la operaţiunea pe mare în cauză şi siguranţa părţilor terţe.
(7)Regulamentul (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operative coordonate de Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 189, 27.6.2014, p. 93).
(22)Agenţia ar trebui să îşi îndeplinească sarcinile în conformitate cu principiul subsidiarităţii şi fără a aduce atingere responsabilităţilor statelor membre în ceea ce priveşte respectarea legii şi menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii interne.
(23)Agenţia ar trebui să îşi îndeplinească sarcinile fără a aduce atingere competenţelor statelor membre în materie de apărare.
(24)Sarcinile şi competenţele extinse ale agenţiei ar trebui să păstreze echilibrul în raport cu garanţiile consolidate privind drepturile fundamentale şi o responsabilitate şi răspundere sporite, în special în ceea ce priveşte exercitarea competenţelor executive de către personalul statutar.
(25)Pentru a-şi putea îndeplini în mod eficace sarcinile, agenţia se bazează pe cooperarea statelor membre. În acest sens, este important ca agenţia şi statele membre să acţioneze cu bună credinţă şi să efectueze în timp util schimburi de informaţii corecte. Niciun stat membru nu ar trebui să fie obligat să furnizeze informaţii a căror divulgare o consideră ca fiind contrară intereselor esenţiale ale securităţii sale.
(26)De asemenea, în interesul lor şi în interesul celorlalte state membre, statele membre ar trebui să contribuie cu date relevante necesare pentru activităţile desfăşurate de agenţie, inclusiv în scopul conştientizării situaţiei, al analizei de risc, al evaluărilor vulnerabilităţii şi al planificării integrate. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să se asigure că datele sunt corecte, actualizate şi obţinute şi introduse cu respectarea legii. În cazul în care aceste date includ date cu caracter personal, dreptul Uniunii privind protecţia datelor ar trebui să se aplice integral.
(27)Reţeaua de comunicare instituită prin prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe reţeaua de comunicare a EUROSUR, dezvoltată în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (8), şi să o înlocuiască. Reţeaua de comunicare instituită prin prezentul regulament ar trebui să fie utilizată pentru toate schimburile de informaţii securizate în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european. Nivelul de acreditare al reţelei de comunicare ar trebui să crească până la nivelul de clasificare CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL pentru a îmbunătăţi asigurarea informaţiilor între statele membre şi între acestea şi agenţie.
(8)Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2013 de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (Eurosur) (JO L 295, 6.11.2013, p. 11).
(28)EUROSUR este necesar pentru Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european pentru a putea asigura un cadru pentru schimbul de informaţii şi cooperarea operativă dintre autorităţile naţionale ale statelor membre şi cu agenţia. EUROSUR oferă autorităţilor naţionale şi agenţiei infrastructura şi instrumentele necesare pentru a îmbunătăţi conştientizarea situaţiei de către acestea şi creşterea capacităţii de reacţie a acestora la frontierele externe, în scopul detectării, prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere, contribuind astfel la salvarea vieţilor migranţilor şi la asigurarea protecţiei acestora.
(29)Statele membre ar trebui să înfiinţeze centre naţionale de coordonare în scopul îmbunătăţirii schimbului de informaţii şi a cooperării dintre statele membre şi cu agenţia în ceea ce priveşte supravegherea frontierelor şi în scopul efectuării de verificări la frontiere. Pentru funcţionarea corespunzătoare a EUROSUR este necesar ca toate autorităţile naţionale în a căror responsabilitate intră supravegherea frontierelor externe, în temeiul dreptului intern, să coopereze prin intermediul centrelor naţionale de coordonare.
(30)Rolul centrului naţional de coordonare de a coordona şi efectua schimbul de informaţii între toate autorităţile în a căror responsabilitate intră controlul la frontierele externe la nivel naţional nu aduce atingere competenţelor stabilite la nivel naţional în ceea ce priveşte planificarea şi punerea în aplicare a controlului la frontieră.
(31)Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să atribuie centrelor lor naţionale de coordonare şi responsabilitatea de a coordona schimbul de informaţii şi de a coopera cu privire la alte componente ale gestionării europene integrate a frontierelor.
(32)Calitatea informaţiilor transmise între statele membre şi agenţie şi promptitudinea acestui schimb de informaţii sunt condiţii prealabile pentru buna funcţionare a gestionării europene integrate a frontierelor. Pe baza succesului EUROSUR, calitatea ar trebui asigurată prin standardizare, automatizarea schimbului de informaţii între reţele şi sisteme, asigurarea informaţiilor şi controlul calităţii datelor şi informaţiilor transmise.
(33)Agenţia ar trebui să furnizeze asistenţa necesară pentru dezvoltarea şi funcţionarea EUROSUR, inclusiv interoperabilitatea sistemelor, în special prin instituirea, asigurarea funcţionării şi coordonarea EUROSUR.
(34)EUROSUR ar trebui să ofere un tablou situaţional cuprinzător nu numai la frontierele externe, dar şi în spaţiul Schengen şi în zona prefrontalieră. Acesta ar trebui să includă supravegherea frontierelor terestre, maritime şi aeriene şi verificări la frontiere. Furnizarea elementelor de conştientizare a situaţiei în spaţiul Schengen nu ar trebui să conducă la activităţi operaţionale ale agenţiei la frontierele interne ale statelor membre.
(35)Supravegherea frontierelor aeriene ar trebui să fie un element al gestionării frontierelor, deoarece zborurile comerciale şi private şi sistemele de aeronave pilotate de la distanţă sunt utilizate pentru activităţi ilegale legate de imigraţie şi de criminalitatea transfrontalieră. Supravegherea frontierelor aeriene vizează detectarea şi monitorizarea acestor zboruri suspecte care trec sau intenţionează să treacă frontierele externe şi efectuarea unor analize de risc legate de acestea, cu scopul de a declanşa capacităţile de reacţie ale autorităţilor competente din Uniune şi din statele membre. În acest scop, ar trebui să se promoveze cooperarea între agenţii la nivelul Uniunii, între agenţie, administratorul reţelei europene de management al traficului aerian (EATMN) şi Agenţia Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei (AESA). Dacă este cazul, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a primi informaţii cu privire la zborurile externe suspecte şi să reacţioneze în consecinţă. Agenţia ar trebui să monitorizeze şi să sprijine activităţile de cercetare şi inovare în acest domeniu.
(36)Raportarea evenimentelor legate de deplasările secundare neautorizate în EUROSUR va contribui la monitorizarea de către agenţie a fluxurilor de migraţie către şi în interiorul Uniunii, în scopul analizei de risc şi al conştientizării situaţiei. Actul de punere în aplicare de stabilire a detaliilor privind straturile de informaţii ale tablourilor situaţionale şi normele pentru alcătuirea de tablouri situaţionale specifice ar trebui să definească mai în detaliu tipul raportării pentru a realiza cel mai bine acest obiectiv.
(37)Serviciile de fuziune EUROSUR furnizate de agenţie ar trebui să se bazeze pe aplicarea comună a instrumentelor de supraveghere şi a cooperării între agenţii la nivelul Uniunii, inclusiv pe furnizarea serviciilor Copernicus de securitate. Serviciile de fuziune EUROSUR ar trebui să ofere statelor membre şi agenţiei servicii de informare cu valoare adăugată legate de gestionarea europeană integrată a frontierelor. Serviciile de fuziune EUROSUR ar trebui extinse pentru a sprijini verificările la frontiere, supravegherea frontierelor aeriene şi monitorizarea fluxurilor de migraţie.
(38)Practica de a călători în nave mici şi neadecvate transportului pe mare a dus la o creştere dramatică a numărului de migranţi care se îneacă la frontierele maritime externe sudice. EUROSUR ar trebui să îmbunătăţească în mod considerabil capacitatea operativă şi tehnică a agenţiei şi a statelor membre de a detecta asemenea nave mici şi capacitatea de reacţie a statelor membre, contribuind astfel la scăderea numărului de migranţi care îşi pierd viaţa, inclusiv în cadrul operaţiunilor de căutare şi salvare.
(39)Prin prezentul regulament se recunoaşte faptul că rutele de migraţie sunt utilizate şi de persoane care au nevoie de protecţie internaţională.
(40)Agenţia ar trebui să efectueze analize de risc generale şi specifice, bazate pe un model comun integrat de analiză de risc, care să fie aplicate şi de agenţie, şi de statele membre. Pe baza informaţiilor furnizate şi de statele membre, agenţia ar trebui să pună la dispoziţie informaţii adecvate, care să acopere toate aspectele relevante pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, în special controlul la frontieră, returnarea, fenomenul deplasărilor secundare neautorizate ale resortisanţilor ţărilor terţe în cadrul Uniunii în ceea ce priveşte tendinţele, amploarea şi rutele, prevenirea criminalităţii transfrontaliere, inclusiv a facilitării trecerii neautorizate a frontierelor, a traficului de persoane, a terorismului şi a ameninţărilor de natură hibridă, precum şi situaţia din ţările terţe relevante, astfel încât să permită adoptarea unor măsuri adecvate şi contracararea ameninţărilor şi a riscurilor identificate, în vederea îmbunătăţirii gestionării integrate a frontierelor externe.
(41)Date fiind activităţile sale la frontierele externe, agenţia ar trebui să contribuie la prevenirea şi depistarea criminalităţii transfrontaliere, precum traficul de migranţi, traficul de persoane şi terorismul, atunci când este potrivit să acţioneze şi atunci când obţine informaţii pertinente în cursul activităţilor sale. Agenţia ar trebui să îşi coordoneze activităţile cu Europol, care este agenţia responsabilă cu sprijinirea şi consolidarea acţiunilor statelor membre şi a cooperării acestora pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii grave care afectează două sau mai multe state membre. Dimensiunea transfrontalieră este caracterizată de infracţiuni legate în mod direct de trecerea neautorizată a frontierelor externe, inclusiv de traficul de persoane şi traficul de migranţi. În conformitate cu Directiva 2002/90/CE a Consiliului (9), statele membre pot decide să nu impună sancţiuni în cazul în care scopul comportamentelor în cauză este de a oferi asistenţă umanitară migranţilor.
(9)Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 17).
(42)Într-un spirit de responsabilitate partajată, rolul agenţiei ar trebui să fie monitorizarea în mod regulat a gestionării frontierelor externe, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale ca parte a activităţilor de gestionare a frontierelor şi de returnare ale agenţiei. Agenţia ar trebui să asigure o monitorizare adecvată şi eficace nu numai prin conştientizarea situaţiei şi analiza de risc, ci şi prin prezenţa în statele membre a unor experţi din cadrul personalului său propriu. Prin urmare, agenţia ar trebui să poată trimite ofiţeri de legătură în statele membre pentru o perioadă în care ofiţerul de legătură să raporteze directorului executiv. Rapoartele ofiţerilor de legătură ar trebui să facă parte din evaluarea vulnerabilităţii.
(43)Agenţia ar trebui să efectueze o evaluare a vulnerabilităţii bazată pe criterii obiective, pentru a analiza capacitatea statelor membre şi gradul de pregătire al acestora de a face faţă provocărilor la frontierele lor externe şi de a contribui la corpul permanent şi la rezerva de echipamente tehnice. Evaluarea vulnerabilităţii ar trebui să includă o evaluare a echipamentului, a infrastructurii, a personalului, a bugetului şi a resurselor financiare ale statelor membre, precum şi a planurilor de contingenţă pe care acestea le-au întocmit pentru abordarea unor posibile crize la frontierele externe. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a remedia orice deficienţă identificată în evaluarea respectivă. Directorul executiv ar trebui să identifice măsurile care se impun a fi luate şi să le recomande statului membru în cauză. Directorul executiv ar trebui, de asemenea, să stabilească un termen în care ar fi necesar să fie luate măsurile respective şi să monitorizeze îndeaproape punerea lor în aplicare în timp util. În cazul în care măsurile necesare nu sunt luate în termenul stabilit, chestiunea ar trebui transmisă Consiliului de administraţie în vederea unei decizii ulterioare.
(44)Dacă agenţiei nu i se oferă în timp util informaţiile exacte necesare pentru elaborarea unei evaluări a vulnerabilităţii, agenţia ar trebui să poată lua în considerare acest fapt la efectuarea evaluării vulnerabilităţii, cu excepţia cazului când i se prezintă motive justificate pentru necomunicarea datelor.
(45)Evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (10) sunt două mecanisme complementare pentru garantarea controlului calităţii de către Uniune privind buna funcţionare a spaţiului Schengen şi pentru asigurarea unei pregătiri constante atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional pentru a răspunde oricăror provocări la frontierele externe. Mecanismul de evaluare Schengen este principala metodă pentru evaluarea punerii în aplicare şi a respectării dreptului Uniunii în statele membre, iar sinergiile dintre evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen ar trebui să fie maximizate pentru a stabili un tablou situaţional îmbunătăţit privind funcţionarea spaţiului Schengen, pentru a evita, pe cât posibil, dublarea eforturilor depuse de statele membre şi pentru a asigura o utilizare mai bine coordonată a instrumentelor financiare relevante ale Uniunii care sprijină gestionarea frontierelor externe. În acest scop, ar trebui să se instituie un schimb periodic de informaţii între agenţie şi Comisie privind rezultatele ambelor mecanisme.
(10)Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare şi monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen şi de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea şi punerea în aplicare a Acordului Schengen (JO L 295, 6.11.2013, p. 27).
(46)Având în vedere că statele membre stabilesc secţiuni de frontieră, cărora agenţia le atribuie niveluri de impact, şi că ar trebui să se coreleze capacităţile de reacţie ale statelor membre şi ale agenţiei cu aceste niveluri de impact, ar trebui să se instituie un al patrulea nivel de impact – nivelul de impact critic – care să fie atribuit temporar unei secţiuni de frontieră atunci când spaţiul Schengen este în pericol şi agenţia ar trebui să intervină.
(47)Dacă un nivel de impact critic sau ridicat este atribuit unei secţiuni de frontieră maritimă din cauza unei creşteri a imigraţiei ilegale, statele membre în cauză ar trebui să ia în considerare această creştere pentru planificarea şi desfăşurarea operaţiunilor de căutare şi salvare, deoarece o astfel de situaţie ar putea genera o creştere a numărului de cereri de asistenţă pentru persoanele aflate în pericol pe mare.
(48)Agenţia ar trebui să organizeze asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare pentru statele membre în vederea consolidării capacităţii acestora de a pune în aplicare obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte controlul frontierelor externe şi de a face faţă provocărilor la frontierele externe rezultate în urma creşterii numărului de migranţi în situaţie neregulamentară sosiţi sau a criminalităţii transfrontaliere. Această asistenţă nu ar trebui să aducă atingere competenţei autorităţilor naţionale relevante de a iniţia anchete penale. În acest sens, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, sau la cererea statului membru respectiv, agenţia ar trebui să organizeze şi să coordoneze operaţiuni comune pentru unul sau mai multe state membre, să trimită echipe de gestionare a frontierelor, echipe sprijin pentru gestionarea migraţiei şi echipe de returnare (denumite în mod generic "echipe") din cadrul corpului permanent, şi să furnizeze echipamentele tehnice necesare.
(49)În cazurile în care există o provocare specifică şi disproporţionată la frontierele externe, agenţia ar trebui, fie din proprie iniţiativă, şi cu acordul statului membru în cauză, sau la cererea statului membru respectiv, să organizeze şi să coordoneze intervenţii rapide la frontieră şi să trimită atât echipe din cadrul corpului permanent, cât şi echipamente tehnice, inclusiv din cadrul rezervei de echipamente pentru reacţie rapidă. Rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă ar trebui să conţină un număr limitat de echipamente necesare pentru eventuale intervenţii rapide la frontieră. Intervenţiile rapide la frontieră ar trebui să furnizeze întăriri pentru o perioadă limitată în situaţiile în care este necesar un răspuns imediat şi în care o astfel de intervenţie ar oferi un răspuns eficace. Pentru a se asigura desfăşurarea eficace a unei astfel de intervenţii, statele membre ar trebui să pună la dispoziţie personal pe care îl detaşează la agenţie, îl furnizează agenţiei pentru trimiteri de scurtă durată şi îl trimite la rezerva pentru reacţie rapidă, pentru a forma echipe relevante şi să furnizeze echipamentele tehnice necesare. În cazul în care personalul trimis cu echipamentul tehnic al unui stat membru provine din acel stat membru, ar trebui să se considere că personalul respectiv reprezintă contribuţia acelui stat membru la corpul permanent. Agenţia şi statul membru în cauză ar trebui să convină asupra unui plan operaţional.
(50)În cazul în care statele membre se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate legate de migraţie în anumite regiuni ale frontierelor lor externe, caracterizate de sosirea masivă a unor fluxuri de migraţie mixte, statele membre ar trebui să se poată baza pe întăriri tehnice şi operative sporite. Aceste întăriri ar trebui să fie furnizate în zonele hotspot de către echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei. Echipele respective ar trebui să fie formate din personal operativ care urmează să fie trimis din cadrul corpului permanent şi din experţi de la Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Europol şi, unde este cazul, de la Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, de la alte organe, birouri şi agenţii ale Uniunii şi din statele membre. Comisia ar trebui să asigure coordonarea necesară a evaluării nevoilor prezentată de statele membre. Agenţia ar trebui să sprijine Comisia în coordonarea pe teren a diferitelor agenţii. Comisia ar trebui să stabilească, în colaborare cu statul membru gazdă şi cu agenţiile relevante ale Uniunii, condiţiile cooperării în zonele hotspot. Comisia ar trebui să asigure cooperarea agenţiilor relevante în limitele mandatelor acestora şi să fie responsabilă de coordonarea activităţilor echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei.
(51)Statele membre ar trebui să se asigure că orice autorităţi susceptibile să primească cereri de protecţie internaţională, precum poliţia, poliţiştii de frontieră, autorităţile pentru imigraţie şi personalul din centrele de detenţie, dispun de informaţiile relevante. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că personalul acestor autorităţi beneficiază de nivelul necesar de formare, corespunzător sarcinilor şi responsabilităţilor care le revin şi primesc instrucţiuni pentru a-i informa pe solicitanţi cu privire la locul şi modalitatea de depunere a cererilor de protecţie internaţională, precum şi instrucţiuni privind modul în care pot îndruma persoanele aflate într-o situaţie vulnerabilă către mecanismele de sesizare adecvate.
(52)În concluziile sale din 28 iunie 2018, Consiliul European a reconfirmat importanţa utilizării unei abordări cuprinzătoare referitoare la migraţie şi a considerat că migraţia reprezintă o provocare nu doar pentru un singur stat membru, ci şi pentru Europa în ansamblul său. În acest sens, Consiliul European a subliniat importanţa acordării de către Uniune a unui sprijin deplin în vederea asigurării unei gestionări ordonate a fluxurilor de migraţie.
(53)Agenţia şi EASO ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a aborda în mod eficace provocările legate de migraţie caracterizate de sosirea masivă a unor fluxuri de migraţie mixte, în mai ales la frontierele externe. În special, agenţia şi EASO ar trebui să îşi coordoneze activităţile şi să sprijine statele membre în vederea facilitării procedurilor referitoare la protecţia internaţională şi a procedurii de returnare cu privire la resortisanţii ţărilor terţe ale căror cereri de protecţie internaţională au fost respinse. Agenţia şi EASO ar trebui, de asemenea, să coopereze în cadrul altor activităţi operative comune, cum ar fi analiza comună de risc, colectarea de date statistice, formarea şi sprijinul acordat statelor membre în ceea ce priveşte planificarea de contingenţă.
(54)Autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă răspund pentru o serie amplă de sarcini, care pot include siguranţa şi securitatea maritimă, operaţiunile de căutare şi salvare pe mare, controlul la frontieră, controlul pescuitului, controlul vamal, asigurarea generală a respectării legii şi protecţia mediului în domeniul maritim. Prin urmare, agenţia, Agenţia Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) şi Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA) ar trebui să îşi consolideze cooperarea, atât între ele, cât şi cu autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă pentru a spori conştientizarea situaţiei din domeniul maritim şi pentru a sprijini desfăşurarea unor acţiuni coerente şi eficiente din punctul de vedere al costurilor. Sinergia dintre diferiţii actori din domeniul maritim ar trebui să concorde cu gestionarea europeană integrată a frontierelor şi cu strategiile de securitate maritimă.
(55)În zonele hotspot, statele membre ar trebui să coopereze cu agenţiile relevante ale Uniunii, care ar trebui să acţioneze în limitele mandatelor şi competenţelor care le revin şi sub coordonarea Comisiei. Comisia, în cooperare cu agenţiile relevante ale Uniunii, ar trebui să se asigure că activităţile din zonele hotspot sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii şi cu drepturile fundamentale.
(56)În cazul în care acest lucru este justificat de rezultatele evaluării vulnerabilităţii sau ale analizei de risc sau atunci când un nivel de impact critic a fost atribuit temporar uneia sau mai multor secţiuni de frontieră, directorul executiv al agenţiei ar trebui să recomande statului membru în cauză să iniţieze şi să desfăşoare operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră.
(57)În cazul în care controlul la frontierele externe este afectat într-o asemenea măsură încât există riscul ca funcţionarea spaţiului Schengen să fie pusă în pericol, fie pentru că un stat membru nu ia măsurile necesare în conformitate cu evaluarea vulnerabilităţii, fie pentru că un stat membru care se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate la frontierele externe nu a solicitat agenţiei suficient sprijin sau nu a pus în aplicare un astfel de sprijin, ar trebui să se furnizeze un răspuns unitar, rapid şi eficace la nivelul Uniunii. Pentru a atenua aceste riscuri şi pentru a asigura o mai bună coordonare la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să propună Consiliului o decizie prin care să fie identificate măsurile care se impun a fi puse în aplicare de agenţie şi prin care să se solicite statului membru în cauză să coopereze cu agenţia în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor respective. Competenţa de executare pentru a adopta această decizie ar trebui conferită Consiliului, având în vedere natura potenţial sensibilă din punct de vedere politic a măsurilor care urmează să fie decise, care ar putea afecta competenţele naţionale executive şi de aplicare a legii. Agenţia ar trebui să stabilească ulterior acţiunile care se impun a fi luate în vederea punerii în practică a măsurilor indicate în decizia Consiliului. Împreună cu statul membru în cauză, agenţia ar trebui să elaboreze un plan operaţional. Statul membru în cauză ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a deciziei Consiliului şi a planului operaţional prin îndeplinirea, printre altele, a obligaţiilor sale prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care un stat membru nu respectă, în termen de 30 de zile, această decizie a Consiliului şi nu cooperează cu agenţia în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor din respectiva decizie, Comisia ar trebui să poată iniţia procedura specifică prevăzută la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/399 pentru a face faţă unor circumstanţe excepţionale care periclitează funcţionarea generală a spaţiului fără controale la frontierele interne.
(58)Corpul permanent ar trebui să fie compus din patru categorii de personal operativ, şi anume personal statutar, personal detaşat în cadrul agenţiei de către statele membre pe termen lung, personal pus la dispoziţie de statele membre în vederea trimiterii pe termen scurt şi personal care face parte din rezerva pentru reacţie rapidă, destinată intervenţiilor rapide la frontieră. Personalul operativ ar trebui să fie compus din poliţişti de frontieră, escorte pentru returnări, specialişti în materie de returnare şi alte categorii relevante de personal. Corpul permanent ar trebui să fie trimis în cadrul echipelor. Numărul efectiv al membrilor personalului operativ trimis din corpul permanent ar trebui să depindă de nevoile operative.
(59)Membrii personalului operativ trimişi în calitate de membri ai echipelor ar trebui să dispună de toate competenţele necesare pentru a efectua sarcinile de control la frontiere şi de returnare, inclusiv sarcinile care necesită competenţe executive stabilite în dreptul intern relevant sau în prezentul regulament. Atunci când personalul statutar îşi exercită competenţele executive, agenţia ar trebui să fie responsabilă pentru orice daună provocată.
(60)Statele membre ar trebui să asigure propriile contribuţii la corpul permanent în conformitate cu anexa II pentru detaşările pe termen lung şi cu anexa III pentru trimiterile pe termen scurt. Contribuţiile individuale ale statelor membre ar trebui să fie stabilite pe baza cheii de repartizare convenite în cursul negocierilor din 2016 privind Regulamentul (UE) 2016/1624 în scopul rezervei pentru reacţie rapidă şi prevăzută în anexa I la regulamentul respectiv. Această cheie de distribuţie ar trebi să fie adaptată proporţional la dimensiunea corpului permanent. Aceste contribuţii ar trebui să fie, de asemenea, instituite în mod proporţional pentru ţările asociate spaţiului Schengen.
(61)La selectarea numerelor şi a profilurilor de personal care urmează să fie indicate în decizia consiliului de administraţie, directorul executiv ar trebui să aplice principiile egalităţii de tratament şi proporţionalităţii, în special în ceea ce priveşte capacităţile naţionale ale statelor membre.
(62)Ar trebui convenită între fiecare stat membru şi agenţie, prin intermediul negocierilor bilaterale anuale, ţinând seama de capacităţi şi de proporţionalitate, programarea exactă a trimiterilor pe termen scurt din cadrul corpului permanent, precum şi punerea la dispoziţie a echipamentelor tehnice cofinanţate în temeiul acţiunilor specifice din cadrul Fondului pentru securitate internă sau al oricărei alte finanţări specifice din partea Uniunii. Atunci când se solicită contribuţiile naţionale la corpul permanent, directorul executiv ar trebui să aplice ca regulă generală principiile proporţionalităţii şi tratamentului egal al statelor membre, cu scopul de a preveni situaţiile care ar fi afectată în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor naţionale într-un stat membru, prin solicitarea trimiterii contribuţiilor anuale ale statului membru respectiv într-o perioadă determinată de patru luni. Astfel de modalităţi ar trebui să includă posibilitatea ca statele membre să îşi îndeplinească obligaţiile referitoare la perioadele de trimitere prin intermediul perioadelor neconsecutive. În ceea ce priveşte trimiterile pe termen scurt din corpul permanent, statele membre ar trebui să îşi poată îndeplini, de asemenea, în mod cumulativ, obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte trimiterea pe termen scurt, prin trimiterea unui număr mai mare de membri ai personalului pentru perioade mai scurte sau prin trimiterea aceloraşi membri ai personalului pentru o perioadă mai mare de patru luni, în conformitate cu planificarea convenită prin negocieri bilaterale anuale.
(63)Fără a aduce atingere încheierii la timp a planului operaţional privind operaţiunile pe mare, agenţia ar trebui să furnizeze statelor membre participante, în cel mai scurt timp posibil, informaţii specifice privind aplicarea jurisdicţiei relevante şi a legislaţiei aplicabile, în special în ceea ce priveşte prerogativele comandanţilor de nave şi aeronave, condiţiile de utilizare a forţei şi impunerea unor măsuri restrictive sau privative de libertate.
(64)Dezvoltarea pe termen lung a resurselor umane în vederea asigurării contribuţiilor statelor membre la corpul permanent ar trebui să fie susţinută de un sistem de sprijin financiar. În acest scop, este adecvat ca agenţia să fie autorizată să utilizeze acordarea de granturi statelor membre fără o cerere de propuneri în cadrul "finanţării care nu este legată de costuri", cu îndeplinirea condiţiilor stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (11). Sprijinul financiar ar trebui să le permită statelor membre să angajeze şi să formeze personal suplimentar pentru a le oferi flexibilitatea necesară în vederea respectării contribuţiilor obligatorii la corpul permanent. Sistemul de sprijin financiar ar trebui să ţină seama de timpul necesar pentru recrutare şi formare şi, prin urmare, ar trebui să se bazeze pe regula N + 2. Sistemul de finanţare specific ar trebui să găsească un echilibru adecvat între riscurile de nereguli şi de fraude şi costurile controalelor. Regulamentul stabileşte condiţiile esenţiale care determină sprijinul financiar, şi anume recrutarea şi formarea unui număr adecvat de poliţişti de frontieră sau de alţi specialişti care corespund numărului de agenţi detaşaţi în cadrul agenţiei pe termen lung sau trimiterea efectivă a agenţilor pe durata activităţilor operative ale agenţiei, echivalentă unei perioade consecutive sau neconsecutive de cel puţin patru luni sau pe o bază proporţională, în cazul trimiterilor pentru o perioadă consecutivă sau neconsecutivă mai scurtă de patru luni. Având în vedere lipsa datelor relevante şi comparabile privind costurile reale în toate statele membre, dezvoltarea unui sistem de finanţare bazat pe costuri ar fi excesiv de complexă şi nu ar aborda necesitatea unui sistem de finanţare simplu, rapid, eficient şi eficace. În scopul stabilirii cuantumului acestei finanţări pentru diferite state membre, este oportun să se utilizeze drept cuantum de referinţă salariul anual al agenţilor contractuali din grupa de funcţii III gradul 8 treapta 1 din cadrul instituţiilor europene, ajustat de un coeficient de corecţie per stat membru, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare şi în spiritul egalităţii de tratament. Atunci când pun în aplicare acest sprijin financiar, agenţia şi statele membre ar trebui să asigure respectarea principiilor de cofinanţare şi lipsa dublei finanţări.
(11)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014, şi a Deciziei nr. 541/2014/EU şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(65)Pentru a atenua posibilul impact asupra serviciilor naţionale legate de recrutarea personalului statutar în cadrul corpului permanent, ar trebui să se acorde sprijin serviciilor relevante din statele membre pentru a acoperi investiţiile de formare pentru personalul nou care înlocuieşte personalul care pleacă.
(66)În vederea trimiterii corpului permanent pe teritoriul unor ţări terţe, agenţia ar trebui să îşi dezvolte capacităţile pentru propriile structuri de comandă şi control şi o procedură pentru a asigura faptul că membrii echipelor sunt supuşi răspunderii civile şi penale.
(67)Pentru ca trimiterile corpului permanent să fie efective începând cu 1 ianuarie 2021, ar trebui să fie luate şi puse în aplicare cât mai curând posibil anumite decizii şi măsuri de punere în aplicare. Prin urmare, agenţia, împreună cu statele membre şi Comisia, ar trebui să se angajeze în pregătirea unor astfel de măsuri de punere în aplicare şi a unor decizii care să fie adoptate de consiliul de administraţie. Acest proces de pregătire ar trebui să includă mandatul relevant de recrutare de către agenţie şi de către statele membre, astfel cum se menţionează în prezentul regulament.
(68)Cu toate acestea, pentru a se asigura continuitatea sprijinului pentru activităţile operative organizate de agenţie, ar trebui planificate şi puse în aplicare toate trimiterile până la 31 decembrie 2020, inclusiv în cadrul rezervei pentru reacţie rapidă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1624 şi în conformitate cu negocierile bilaterale anuale efectuate în 2019. În acest scop, este necesar ca dispoziţiile relevante ale regulamentului menţionat să fie abrogate numai de la 1 ianuarie 2021.
(69)Forţa de muncă a agenţiei ar trebui să constea în personalul care îndeplineşte sarcinile atribuite agenţiei, fie la sediul agenţiei, fie ca parte a corpului permanent. Membrii personalului statutar din cadrul corpului permanent ar trebui să poată fi trimişi, în principal, în calitate de membri ai echipelor. Numai o parte limitată şi clar definită din personalul statutar ar trebui să poată fi recrutată pentru a îndeplini funcţii de sprijin pentru instituirea corpului permanent, în special la sediul central.
(70)Pentru a elimina lacunele persistente în ceea ce priveşte punerea în comun voluntară a echipamentelor tehnice din statele membre, în special în ceea ce priveşte activele la scară largă, agenţia ar trebui să dispună de propriile echipamente necesare pentru a fi utilizate în operaţiuni comune sau în intervenţii rapide la frontieră sau în orice alte activităţi operative. Aceste active ar trebui să fie autorizate de statele membre ca active aflate în serviciul guvernului. Deşi agenţia a putut, din punct de vedere juridic, să achiziţioneze sau să închirieze echipamente tehnice proprii începând din 2011, această posibilitate a fost afectată în mod semnificativ de lipsa resurselor bugetare.
(71)În consecinţă, pentru a corespunde nivelului de ambiţie care stă la baza instituirii corpului permanent, Comisia a alocat un pachet financiar semnificativ în cadrul financiar multianual 2021-2027, pentru a permite agenţiei să achiziţioneze, să întreţină şi să exploateze activele aeriene, maritime şi terestre necesare care corespund nevoilor operative. În vreme ce achiziţionarea activelor necesare ar putea fi un proces de lungă durată, în special în cazul activelor de mari dimensiuni, echipamentele proprii ale agenţiei ar trebui, în cele din urmă, să devină coloana vertebrală a trimiterilor de echipe operative, urmând ca, în circumstanţe excepţionale, să fie solicitate contribuţii suplimentare din partea statelor membre. Echipamentele agenţiei ar trebui să fie exploatate în mare măsură de echipajele tehnice ale agenţiei care face parte din corpul permanent. Pentru a se asigura utilizarea eficace a resurselor financiare propuse, achiziţia activelor necesare ar trebui să se bazeze pe o strategie multianuală decisă cât mai curând posibil de Consiliul de administraţie. Este necesar să se asigure sustenabilitatea agenţiei prin intermediul viitoarelor cadre financiare multianuale şi să se menţină o gestionare europeană integrată cuprinzătoare a frontierelor.
(72)În cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament, agenţia şi statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim capacităţile existente în materie de resurse umane şi de echipamente tehnice, atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional.
(73)Dezvoltarea pe termen lung de noi capacităţi în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european ar trebui să fie coordonată între statele membre şi agenţie, în conformitate cu ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, ţinând seama de durata îndelungată a anumitor procese. Printre acestea se numără recrutarea şi formarea de noi poliţişti de frontieră, care ar putea, în timpul carierei lor, să îşi desfăşoare activitatea atât în statele membre, cât şi în cadrul corpului permanent, achiziţionarea, întreţinerea şi eliminarea echipamentelor, pentru care ar trebui căutate oportunităţi de interoperabilitate şi economii de scară, şi dezvoltarea de noi echipamente şi tehnologii conexe, inclusiv prin cercetare.
(74)Foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii ar trebui să asigure convergenţa între planurile statelor membre de dezvoltare a capacităţii şi planificarea multianuală a resurselor agenţiei în vederea optimizării investiţiilor pe termen lung pentru a proteja cât mai bine frontierele externe.
(75)Ţinând seama de mandatul consolidat al agenţiei, de instituirea corpului permanent, de prezenţa sa consolidată pe teren la frontierele externe şi de implicarea sporită a acestuia în domeniul returnării, ar trebui să fie posibil ca agenţia să înfiinţeze antene situate în apropierea locurilor în care îşi desfăşoară activităţile operative semnificative pe durata acestor activităţi, care să acţioneze ca o interfaţă între agenţie şi statul membru gazdă şi să se ocupe de sarcinile de coordonare, logistice şi de sprijin şi să faciliteze cooperarea dintre agenţie şi statul membru gazdă.
(76)Având în vedere faptul că cooperarea dintre agenţii face parte din gestionarea europeană integrată a frontierelor, agenţia ar trebui să coopereze îndeaproape cu toate organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, în special cu Europol şi cu EASO. O astfel de cooperare ar trebui să aibă loc la nivelul sediilor centrale, în zonele operaţionale şi, dacă este cazul, la nivelul antenelor.
(77)Agenţia şi statele membre, în special academiile de formare ale acestora, ar trebui să coopereze strâns cu privire la formarea corpului permanent asigurându-se, în acelaşi timp, că programele de formare sunt armonizate şi promovează valorile comune, astfel cum sunt consacrate în tratate. După ce obţine aprobarea consiliului de administraţie, agenţia ar trebui să poată înfiinţa un centru de formare propriu pentru a facilita şi mai mult includerea unei culturi europene comune în formarea oferită.
(78)Agenţia ar trebui să dezvolte în continuare programe comune de bază şi instrumente de formare adecvate pentru gestionarea frontierelor şi returnare, inclusiv formare specifică pentru protecţia persoanelor vulnerabile, inclusiv a copiilor. Agenţia ar trebui, de asemenea, să ofere cursuri de formare şi seminare suplimentare privind sarcinile de gestionare integrată a frontierelor, inclusiv pentru agenţii din cadrul organismelor naţionale competente. Agenţia ar trebui să le ofere celor care fac parte din corpul permanent o formare specializată relevantă pentru sarcinile şi competenţele lor. Formarea ar trebui să includă şi instruirea cu privire la dreptul Uniunii şi la dreptul internaţional relevant, precum şi privind drepturile fundamentale. Agenţia ar trebui să fie autorizată să organizeze activităţi de formare în cooperare cu statele membre şi cu ţările terţe, pe teritoriul acestora.
(79)Returnarea resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, şedere sau reşedinţă în statele membre, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (12), constituie o componentă esenţială a eforturilor ample de combatere a imigraţiei ilegale şi reprezintă un aspect important de interes public major.
(12)Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
(80)Agenţia ar trebui să îşi intensifice asistenţa acordată statelor membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe, cu condiţia respectării politicii Uniunii în materie de returnare şi în conformitate cu Directiva 2008/115/CE. În special, agenţia ar trebui să coordoneze şi să organizeze operaţiuni de returnare din unul sau mai multe state membre şi ar trebui să organizeze şi să desfăşoare intervenţii de returnare pentru a consolida sistemele de returnare ale statelor membre care au nevoie de asistenţă tehnică şi operaţională sporită atunci când îşi îndeplinesc obligaţia de a-i returna pe resortisanţii ţărilor terţe, în conformitate cu directiva menţionată.
(81)Agenţia ar trebui, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale şi fără a aduce atingere responsabilităţii statelor membre în ceea ce priveşte emiterea de decizii de returnare, să ofere asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre în procesul de returnare, inclusiv în ceea ce priveşte identificarea resortisanţilor ţărilor terţe şi alte activităţi premergătoare returnării şi legate de returnare ale statelor membre. De asemenea, agenţia ar trebui să sprijine statele membre în privinţa obţinerii documentelor de călătorie necesare pentru returnare, în cooperare cu autorităţile ţărilor terţe în cauză.
(82)Agenţia ar trebui să permită, cu acordul statului membru în cauză, Comitetului european pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante al Consiliului Europei să efectueze vizite în locurile unde efectuează operaţiuni de returnare, în cadrul mecanismului de monitorizare stabilit de membrii Consiliului Europei în temeiul Convenţiei europene pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
(83)Asistenţa acordată statelor membre pentru procedurile de returnare ar trebui să includă oferirea unor informaţii practice privind ţările terţe în care se efectuează returnarea, relevante pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cum ar fi datele de contact sau alte informaţii logistice necesare pentru desfăşurarea fără impedimente a operaţiunilor de returnare şi respectând demnitatea. Asistenţa ar trebui să includă, de asemenea, exploatarea şi întreţinerea unei platforme pentru schimbul de date şi de informaţii necesare agenţiei pentru a furniza asistenţă tehnică şi operaţională, în conformitate cu prezentul regulament. Platforma ar trebui să aibă o infrastructură de comunicaţii care să permită transmiterea automată a datelor statistice de către sistemele de gestionare a returnărilor ale statelor membre.
(84)Eventuala existenţă a unui acord între un stat membru şi o ţară terţă nu exonerează nici agenţia, nici statele membre de obligaţiile sau răspunderea lor în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului internaţional, în special în privinţa respectării principiului nereturnării şi a interzicerii torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante.
(85)Statele membre ar trebui să poată coopera la nivel operativ cu alte state membre sau ţări terţe la frontierele externe, inclusiv în ceea ce priveşte operaţiunile militare cu scopul asigurării respectării legii, în măsura în care o astfel de cooperare este compatibilă cu acţiunile agenţiei.
(86)Agenţia ar trebui să îmbunătăţească schimbul de informaţii şi cooperarea cu alte organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, cum ar fi Europol, EASO, EMSA, Centrul Satelitar al Uniunii Europene, AESA sau administratorul de reţea pentru EATMN în scopul utilizării optime a informaţiilor, a capacităţilor şi a sistemelor care sunt deja disponibile la nivel european, precum Copernicus, Programul european de monitorizare a Pământului.
(87)Cooperarea cu ţările terţe este un element important al gestionării europene integrate a frontierelor. Aceasta ar trebui să contribuie la promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor şi de returnare, la schimbul de informaţii şi de analize de risc şi la facilitarea punerii în aplicare a returnărilor în vederea sporirii eficienţei acestora, precum şi la sprijinirea ţărilor terţe în domeniul gestionării frontierelor şi al migraţiei, inclusiv prin trimiterea corpului permanent, în cazul în care un astfel de sprijin este necesar pentru a proteja frontierele externe şi pentru gestionarea eficace a politicii de migraţie a Uniunii.
(88)În cazul în care Comisia recomandă Consiliului să o autorizeze să negocieze un acord privind statutul cu o ţară terţă, Comisia ar trebui să evalueze situaţia drepturilor fundamentale relevantă pentru domeniile reglementate de acordul privind statutul din ţara terţă respectivă şi să informeze Parlamentul European cu privire la aceasta.
(89)Cooperarea cu ţările terţe ar trebui să aibă loc în cadrul acţiunii externe a Uniunii şi în conformitate cu principiile şi obiectivele prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Comisia ar trebui să asigure coerenţa între gestionarea europeană integrată a frontierelor şi alte politici ale Uniunii în domeniul acţiunii externe a Uniunii şi, în special, în cel al politicii de securitate şi apărare comune. Comisia ar trebui să fie asistată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Această cooperare ar trebui să se realizeze în special cu privire la activităţile agenţiei care se desfăşoară pe teritoriul ţărilor terţe sau care implică funcţionari din ţări terţe în domenii precum analiza de risc, planificarea şi desfăşurarea operaţiunilor, formarea, schimbul de informaţii şi cooperarea.
(90)Pentru a se asigura faptul că informaţiile pe care le conţine EUROSUR sunt cât mai complete şi mai actualizate posibil, în special în ceea ce priveşte situaţia din ţările terţe, agenţia ar trebui să coopereze cu autorităţile ţărilor terţe fie în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale încheiate între statele membre şi ţările terţe, inclusiv reţelele regionale, fie prin intermediul unui acord de lucru încheiat între agenţie şi autorităţile relevante ale ţărilor terţe. În acest scop, Serviciul European de Acţiune Externă, delegaţiile şi oficiile Uniunii ar trebui să furnizeze toate informaţiile care pot fi relevante pentru EUROSUR.
(91)Prezentul regulament include dispoziţii privind cooperarea cu ţările terţe, întrucât schimbul de informaţii permanent şi bine structurat şi cooperarea cu aceste ţări, inclusiv cu ţările terţe vecine, fără a se limita însă la acestea, reprezintă factori fundamentali pentru atingerea obiectivelor gestionării europene integrate a frontierelor. Este esenţial ca orice schimb de informaţii şi orice cooperare între statele membre şi ţările terţe să se desfăşoare cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.
(92)Asistenţa acordată ţărilor terţe ar trebui să completeze sprijinul acordat de agenţie statelor membre în aplicarea măsurilor Uniunii legate de punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor.
(93)Acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate de statele membre cu ţări terţe în domeniile care fac obiectul gestionării integrate a frontierelor ar trebui să poată conţine informaţii sensibile din punctul de vedere al securităţii. Atunci când sunt notificate Comisiei, aceste informaţii ar trebui să fie tratate de Comisie în conformitate cu normele de securitate aplicabile.
(94)Pentru a alcătui un tablou situaţional complet şi o analiză de risc care să acopere zona prefrontalieră, agenţia şi centrele naţionale de coordonare ar trebui să colecteze informaţii şi să îşi coordoneze activitatea cu ofiţerii de legătură în materie de imigraţie trimişi în ţări terţe de către statele membre, cu Comisia, cu agenţia sau cu alte organe, oficii şi agenţii ale Uniunii.
(95)Sistemul "Documente false şi autentice online" (FADO) a fost instituit prin Acţiunea Comună 98/700/JAI a Consiliului (13) în cadrul Secretariatului General al Consiliului, oferind acces autorităţilor statelor membre pentru ca acestea să dispună de informaţii cu privire la orice metode noi de falsificare depistate şi cu privire la noile documente autentice aflate în circulaţie.
(13)Acţiunea comună 98/700/JAI din 3 decembrie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO) (JO L 333, 9.12.1998, p. 4).
(96)În concluziile sale din 27 martie 2017, Consiliul a afirmat că gestionarea sistemului FADO este depăşită şi că este necesară o modificare a temeiului său juridic pentru a continua îndeplinirea cerinţelor politicilor în materie de justiţie şi afaceri interne. Consiliul a remarcat, de asemenea, că sinergiile ar putea fi exploatate în această privinţă folosind expertiza agenţiei în domeniul fraudării documentelor şi activitatea pe care agenţia a desfăşurat-o deja în acest domeniu. Prin urmare, se intenţionează ca agenţia să preia administrarea, precum şi gestionarea operaţională şi tehnică a sistemului FADO de la Secretariatul General al Consiliului, după adoptarea de către Parlamentul European şi Consiliu a actului juridic relevant privind sistemul FADO şi înlocuirea Acţiunii comune 98/700/JAI.
(97)Înaintea adoptării actului juridic relevant privind sistemul FADO, este de dorit să se asigure faptul că sistemul FADO este pe deplin operaţional până când transferul este realizat efectiv şi datele existente sunt transferate către noul sistem. Proprietatea asupra datelor existente ar trebui să fie transferată ulterior agenţiei.
(98)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către agenţie în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (14).
(14)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(99)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (15) sau cu Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (16), după caz.
(15)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(16)Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării pedepselor şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
(100)În contextul returnării, se întâmplă frecvent ca resortisanţii ţărilor terţe să nu deţină documente de identificare şi să nu coopereze la stabilirea identităţii lor, prin necomunicarea de informaţii sau prin furnizarea de date cu caracter personal incorecte. Având în vedere necesitatea de politică deosebită a rapidităţii procedurilor de returnare, este necesar ca agenţia să poată restricţiona anumite drepturi ale persoanelor vizate pentru a preveni ca abuzul de astfel de drepturi să împiedice punerea în aplicare corespunzătoare a procedurilor de returnare şi executarea cu succes a deciziilor de returnare de către statele membre sau să împiedice agenţia să îşi îndeplinească sarcinile în mod eficient. În special, exercitarea dreptului la restricţionarea prelucrării poate întârzia şi împiedica în mod semnificativ desfăşurarea operaţiunilor de returnare. În plus, în unele cazuri, dreptul de acces al resortisantului ţării terţe ar putea prejudicia o operaţiune de returnare prin sporirea riscului de sustragere în cazul în care persoana vizată constată că agenţia prelucrează datele sale în contextul unei operaţiuni planificate de returnare. Dreptul la rectificare poate spori riscul ca resortisantul ţării terţe în cauză să inducă în eroare autorităţile prin furnizarea de date incorecte. Pentru a permite agenţiei să restricţioneze anumite drepturi ale persoanelor vizate, agenţia ar trebui să poată adopta norme interne privind astfel de restricţii.
(101)Pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcinile în domeniul returnării, inclusiv prin sprijinirea statelor membre în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a procedurilor de returnare şi a executării cu succes a deciziilor de returnare, precum şi pentru a facilita operaţiunile de returnare, agenţia poate fi nevoită să transfere date cu caracter personal ale persoanelor returnate către ţări terţe. Ţările terţe de returnare nu fac adesea obiectul unor decizii privind caracterul adecvat adoptate de Comisie în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în temeiul articolului 36 din Directiva (UE) 2016/680 şi adesea nu au încheiat sau nu intenţionează să încheie un acord de readmisie cu Uniunea sau nu oferă în alt mod garanţii corespunzătoare în sensul articolului 48 din Regulamentul (UE) 2018/1725 sau în sensul dispoziţiilor naţionale de transpunere a articolului 37 din Directiva (UE) 2016/680. Cu toate acestea, în pofida eforturilor intense depuse de Uniune în ceea ce priveşte cooperarea cu principalele ţări de origine ale resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală care fac obiectul unei obligaţii de returnare, nu este întotdeauna posibil să se asigure faptul că aceste ţări terţe îndeplinesc în mod sistematic obligaţia stabilită de dreptul internaţional de readmitere a propriilor resortisanţi. Acordurile de readmisie, încheiate sau în curs de negociere de către Uniune sau de către statele membre şi care prevăd garanţii adecvate pentru datele cu caracter personal, vizează un număr limitat de astfel de ţări terţe. În situaţia în care nu există încă astfel de acorduri, datele cu caracter personal ar trebui să fie transferate de către agenţie în scopul facilitării operaţiunilor de returnare ale Uniunii, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 50 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
(102)Orice transfer de date cu caracter personal de către state membre către ţări terţe ar trebui efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu Directiva (UE) 2016/680, după caz. În absenţa unor acorduri de readmisie şi cu titlu de excepţie de la cerinţa existenţei unei decizii privind caracterul adecvat sau a unor garanţii adecvate, statele membre ar trebui să poată transfera date cu caracter personal către autorităţile ţărilor terţe în scopul punerii în aplicare a politicii Uniunii în materie de returnare. Ar trebui să fie posibilă utilizarea derogării pentru situaţii specifice prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2016/679 şi la articolul 38 din Directiva (UE) 2016/680, după caz, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolele respective.
(103)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la articolele 2 şi 6 din TUE şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("carta"), în special respectul pentru demnitatea umană, dreptul la viaţă, interzicerea torturii şi a tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante, interzicerea traficului de persoane, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul de acces la documente, dreptul la azil, precum şi protecţia împotriva îndepărtării şi expulzării, nereturnarea, nediscriminarea şi drepturile copilului.
(104)Prezentul regulament ar trebui să instituie un mecanism de tratare a plângerilor pentru agenţie, în cooperare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, prin care să se garanteze respectarea drepturilor fundamentale în toate activităţile agenţiei. Acesta ar trebui să fie un mecanism administrativ în cadrul căruia ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să aibă responsabilitatea de a trata plângerile primite de către agenţie, în conformitate cu dreptul la o bună administrare. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să examineze admisibilitatea unei plângeri, să înregistreze plângerile admisibile, să transmită toate plângerile înregistrate directorului executiv, să transmită plângerile privind membrii echipelor către statul membru de origine şi să înregistreze acţiunile întreprinse de agenţie sau de statul membru respectiv în urma plângerilor. Mecanismul ar trebui să fie eficace şi să asigure tratarea corectă a plângerilor. Mecanismul de tratare a plângerilor nu ar trebui să aducă atingere căilor de atac administrative şi judiciare şi nu constituie o cerinţă pentru exercitarea unor astfel de căi de atac. Anchetele penale ar trebui realizate de către statele membre. Pentru sporirea transparenţei şi a răspunderii, agenţia prezintă în raportul său anual informaţii privind mecanismul de soluţionare a plângerilor. Raportul ar trebui să vizeze în mod special numărul de plângeri primite, tipurile de încălcări ale drepturilor fundamentale, operaţiunile în cauză şi, dacă este posibil, măsurile întreprinse de agenţie şi de statele membre în urma plângerilor. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să aibă acces la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, în ceea ce priveşte toate activităţile agenţiei. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ar trebui să dispună de personalul şi resursele necesare pentru a putea să îşi îndeplinească efectiv toate sarcinile în conformitate cu prezentul regulament. Personalul pus la dispoziţia ofiţerului pentru drepturile fundamentale ar trebui să aibă competenţele şi vechimea care corespund extinderii activităţilor şi competenţelor agenţiei.
(105)Agenţia ar trebui să fie independentă în ceea ce priveşte aspectele tehnice şi operative şi să aibă autonomie juridică, administrativă şi financiară. În acest scop, este necesar şi oportun ca agenţia să fie un organ al Uniunii care să aibă personalitate juridică şi să exercite competenţele de executare ce îi sunt conferite prin prezentul regulament.
(106)Comisia şi statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul Consiliului de administraţie pentru a exercita supravegherea asupra agenţiei. În măsura în care este posibil, Consiliul de administraţie ar trebui să fie format din şefii de operaţiuni din cadrul serviciilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor sau din reprezentanţi ai acestora. Părţile reprezentate în Consiliul de administraţie ar trebui să facă eforturi pentru a limita rotaţia reprezentanţilor lor, pentru a se asigura continuitatea activităţii acestuia. Consiliului de administraţie ar trebui să i se confere competenţele necesare pentru a stabili bugetul agenţiei, a verifica executarea acestuia, a adopta norme financiare corespunzătoare, a institui proceduri de lucru transparente pentru procesul decizional al agenţiei şi a numi directorul executiv şi trei directori executivi adjuncţi, fiecare dintre aceştia urmând să aibă responsabilităţi în cadrul unui anumit domeniu de competenţă al agenţiei, cum ar fi gestionarea corpului permanent, supravegherea sarcinilor agenţiei în ceea ce priveşte returnările sau gestionarea participării agenţiei la sistemele informatice la scară largă. Agenţia ar trebui să fie administrată şi să funcţioneze ţinând seama de principiile abordării comune referitoare la agenţiile descentralizate ale Uniunii, adoptată la 19 iulie 2012 de către Parlamentul European, Consiliu şi Comisie.
(107)Dată fiind implicarea Parlamentului European în domeniile reglementate de prezentul regulament, preşedintele Consiliului de administraţie ar putea invita un expert al Parlamentului European să participe la reuniunile Consiliului de administraţie.
(108)În fiecare an, Consiliul de administraţie ar trebui să elaboreze un document unic de programare. Atunci când pregăteşte respectivul document, Consiliul de administraţie ar trebui să ţină seama de recomandările grupului de lucru interinstituţional privind resursele descentralizate ale agenţiilor.
(109)Pentru a se garanta autonomia agenţiei, acesteia ar trebui să i se acorde un buget propriu, alimentat în principal dintr-o contribuţie a Uniunii. Bugetul agenţiei ar trebui stabilit respectând principiul întocmirii bugetului în funcţie de performanţe şi ţinând cont de obiectivele agenţiei şi de rezultatele preconizate ale activităţilor sale. Procedura bugetară a Uniunii ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte contribuţia Uniunii şi alte eventuale subvenţii de la bugetul general al Uniunii. Auditul situaţiilor contabile ar trebui să fie efectuat de către Curtea de Conturi. În situaţii excepţionale, în care bugetul disponibil este considerat insuficient, iar procedura bugetară nu permite un răspuns adecvat la situaţii care evoluează rapid, agenţia ar trebui să aibă posibilitatea de a primi granturi din fondurile Uniunii pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(110)Directorul executiv, în calitatea sa de ordonator de credite, ar trebui să evalueze în mod regulat riscurile financiare legate de activităţile agenţiei şi să ia măsurile de atenuare necesare în conformitate cu cadrul financiar aplicabil agenţiei şi să informeze Consiliul de administraţie în consecinţă.
(111)Se aşteaptă ca agenţia să se confrunte cu circumstanţe dificile în anii următori în ceea ce priveşte răspunsul la nevoile excepţionale de recrutare şi menţinere a personalului calificat dintr-o bază geografică cât mai amplă posibil.
(112)În spiritul responsabilităţii exercitate în comun, agenţia ar trebui să solicite personalului pe care îl angajează, în special personalului statutar al corpului permanent, inclusiv personalului statutar trimis în cadrul activităţilor operative, să aibă acelaşi nivel de formare, cunoştinţe de specialitate şi profesionalism ca personalul detaşat sau angajat de statele membre. Prin urmare, agenţia ar trebui să examineze şi să evalueze dacă personalul său statutar se comportă corespunzător în activităţile operative în domeniul controlului la frontieră şi al returnării.
(113)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (17) ar trebui să se aplice fără restricţii agenţiei, care ar trebui să adere la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (18).
(17)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(18)JO L 136, 31.5.1999, p. 15.
(114)În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (19), Parchetul European ar trebui să poată ancheta şi trimite în judecată cazuri de fraudă şi alte infracţiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform dispoziţiilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (20).
(19)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(20)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(115)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (21) ar trebui să se aplice agenţiei. Agenţia ar trebui să fie cât mai transparentă posibil cu privire la activităţile sale, fără a periclita atingerea obiectivelor operaţiunilor pe care le desfăşoară. Agenţia ar trebui să publice informaţiile cu privire la toate activităţile sale. Aceasta ar trebui, de asemenea, să se asigure că publicul şi orice parte interesată obţine rapid informaţii cu privire la activitatea sa.
(21)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(116)Agenţia ar trebui, de asemenea, să informeze exhaustiv Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la activităţile sale.
(117)Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. Evaluarea ar trebui să evalueze, printre altele, atractivitatea agenţiei ca angajator pentru recrutarea de personal statutar cu scopul de a se asigura calitatea candidaţilor şi echilibrul geografic.
(118)Frontierele externe menţionate în prezentul regulament sunt cele cărora li se aplică dispoziţiile titlului II din Regulamentul (UE) 2016/399, ceea ce include frontierele externe ale statelor membre ale Schengen, în conformitate cu Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
(119)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (22).
(22)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(120)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume dezvoltarea şi punerea în aplicare a unui sistem de gestionare integrată a frontierelor externe pentru a se asigura buna funcţionare a spaţiului Schengen, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre acţionând în mod necoordonat, dar, având în vedere lipsa controalelor la frontierele interne, provocările semnificative legate de migraţie la frontierele externe, necesitatea de a monitoriza în mod eficient trecerea acestor frontiere şi de a contribui la un nivel ridicat de securitate internă în cadrul Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(121)În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (23), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (24). Înţelegerea dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei cu privire la modalităţile de participare a acestor state la Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (25) prevede norme privind participarea acestor ţări la activitatea agenţiei, inclusiv dispoziţii privind contribuţiile financiare şi personalul.
(23)JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
(24)Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării şi dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
(25)JO L 188, 20.7.2007, p. 19.
(122)În ceea ce priveşte Elveţia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (26), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (27).
(26)JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(27)Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană cu privire la asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
(123)În ceea ce priveşte Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în înţelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în practică, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (28), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (29).
(28)JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
(29)Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce priveşte eliminarea controalelor la frontierele interne şi circulaţia persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
(124)Acordul dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, privind modalităţile de participare a statelor respective la activităţile Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (30) prevede norme privind participarea acestor ţări la activitatea agenţiei, inclusiv dispoziţii privind contribuţiile financiare şi personalul.
(30)JO L 243, 16.9.2010, p. 4.
(125)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei, anexat la TUE şi la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de şase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislaţia sa naţională.
(126)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (31); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.
(31)Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
(127)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (32); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.
(32)Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
(128)Agenţia ar trebui să faciliteze organizarea de acţiuni specifice în cadrul cărora statele membre să poată beneficia de cunoştinţele de specialitate şi de instalaţiile pe care Irlanda şi Regatul Unit ar fi dispuse să le ofere, în condiţii ce urmează a fi stabilite, de la caz la caz, de către Consiliul de administraţie. În acest scop, reprezentanţii Irlandei ar putea fi invitaţi să ia parte la reuniunile Consiliului de administraţie, pentru a le permite să participe pe deplin la pregătirea acestor acţiuni specifice. Reprezentanţii Regatului Unit ar putea fi invitaţi să participe la reuniunile Consiliului de administraţie până la data în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE.
(129)Deşi Regatul Unit nu participă la prezentul regulament, acestuia i-a fost acordată posibilitatea de a coopera cu Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european, în calitatea sa de stat membru. Având în vedere notificarea de către Regatul Unit a intenţiei sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din TUE, ar trebui să se aplice dispoziţii speciale cooperării operative cu Regatul Unit pe baza prezentului regulament, până la data în care în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE sau în cazul intrării în vigoare a unui acord de retragere încheiat cu Regatul Unit în temeiul articolului 50 din TUE, care să reglementeze astfel de dispoziţii speciale.
(130)Există o controversă între Regatul Spaniei şi Regatul Unit privind demarcarea frontierelor Gibraltarului.
(131)Suspendarea aplicabilităţii prezentului regulament cu privire la frontierele Gibraltarului nu implică nicio modificare a poziţiilor statelor implicate.
(132)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (33) la 7 noiembrie 2018 şi a emis un aviz la 30 noiembrie 2018.
(33)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(133)Prezentul regulament vizează modificarea şi extinderea dispoziţiilor Regulamentelor (UE) 2016/1624 şi (UE) nr. 1052/2013. Întrucât modificările care trebuie aduse sunt substanţiale ca număr şi natură, ar trebui, din motive de claritate, ca aceste acte juridice să fie abrogate,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament instituie o Poliţie de frontieră şi gardă de coastă la nivel european care să asigure o gestionare europeană integrată a frontierelor externe, în vederea gestionării frontierelor respective într-un mod eficient şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, precum şi pentru a spori eficienţa politicii Uniunii în materie de returnare.
Prezentul regulament abordează provocările legate de migraţie şi potenţialele provocări şi ameninţări viitoare la frontierele externe. Regulamentul asigură un nivel ridicat de securitate internă în Uniune, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, garantând, în acelaşi timp, libera circulaţie a persoanelor în interiorul Uniunii. El contribuie la detectarea, prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere la frontierele externe.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."frontiere externe" înseamnă frontierele externe astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2016/399;
2."punct de trecere a frontierei" înseamnă punctul de trecere a frontierei astfel cum este definit la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2016/399;
3."control la frontiere" înseamnă controlul la frontiere astfel cum este definit la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2016/399;
4."verificări la frontiere" înseamnă verificările la frontiere astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/399;
5."supravegherea frontierelor" înseamnă supravegherea frontierelor astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2016/399;
6."supravegherea frontierelor aeriene" înseamnă supravegherea oricărui zbor al unei aeronave cu sau fără pilot şi al pasagerilor săi sau al încărcăturii sale, către sau dinspre teritoriul statelor membre, care nu este un zbor intern astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/399;
7."conştientizarea situaţiei" înseamnă capacitatea de a monitoriza, a detecta, a identifica, a urmări şi a înţelege activităţile transfrontaliere ilegale pentru a identifica motive justificate pentru măsurile de reacţie pe baza combinării cunoştinţelor existente cu informaţiile noi şi pentru a avea o capacitate îmbunătăţită de a reduce numărul pierderilor de vieţi omeneşti în rândul migranţilor la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;
8."capacitate de reacţie" înseamnă capacitatea de a executa acţiuni cu scopul de a combate activităţile transfrontaliere ilegale la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora, inclusiv mijloacele şi termenele necesare pentru a reacţiona în mod adecvat;
9."EUROSUR" înseamnă cadrul pentru schimbul de informaţii şi cooperarea între statele membre şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă;
10."tablou situaţional" înseamnă o agregare de date şi informaţii de geolocalizare în timp aproape real primite de la diferite autorităţi, senzori, platforme şi alte surse, care sunt transmise prin intermediul unor canale de comunicare şi informare securizate şi pot fi prelucrate, afişate selectiv şi partajate cu alte autorităţi relevante, în scopul conştientizării situaţiei şi al sprijinirii capacităţii de reacţie la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora şi în zona prefrontalieră;
11."secţiune de frontieră externă" înseamnă întreaga frontieră externă a unui stat membru sau o parte a acesteia, astfel cum este definită de dreptul intern sau astfel cum este determinată de centrul naţional de coordonare sau orice altă autoritate naţională responsabilă;
12."criminalitate transfrontalieră" înseamnă orice infracţiune gravă cu o dimensiune transfrontalieră săvârşită sau pentru care a existat o tentativă la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;
13."zonă prefrontalieră" înseamnă regiunea geografică situată în afara frontierelor externe care este relevantă pentru gestionarea frontierelor externe prin analiza de risc şi conştientizarea situaţiei;
14."incident" înseamnă o situaţie legată de imigraţia ilegală, de criminalitatea transfrontalieră sau un risc pentru vieţile migranţilor la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;
15."personal statutar" înseamnă personalul angajat de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă în conformitate cu Statutul funcţionarilor Uniunii Europene ("Statutul funcţionarilor") şi cu Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii ("Regimul aplicabil celorlalţi agenţi"), prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (34);
(34)JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
16."personal operativ" înseamnă poliţişti de frontieră, escorte pentru returnări, specialişti în materie de returnare şi alte categorii relevante de personal care constituie corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european, în conformitate cu cele patru categorii prevăzute la articolul 54 alineatul (1), care acţionează ca membri ai echipelor cu competenţe executive, după caz, şi personalul statutar responsabil cu funcţionarea unităţii centrale a Sistemului european de informaţii şi de autorizare privind călătoriile (ETIAS) care nu poate fi trimis în cadrul echipelor;
17."membru al echipelor" înseamnă un membru al corpului permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european trimis prin intermediul echipelor de gestionare a frontierelor, al echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei şi al echipelor de returnare;
18."echipe de gestionare a frontierelor" înseamnă echipe formate din corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european care urmează să fie trimise în cursul operaţiunilor comune la frontierele externe şi al intervenţiilor rapide la frontieră în statele membre şi în ţările terţe;
19."echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei" înseamnă echipe de experţi care furnizează întăriri tehnice şi operative statelor membre, inclusiv în zonele hotspot, alcătuite din personal operativ, experţi din cadrul Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) şi din cadrul Europol şi, dacă este relevant, din experţi din cadrul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), al altor organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, şi din statele membre;
20."stat membru gazdă" înseamnă un stat membru pe teritoriul căruia are loc sau de pe teritoriul căruia este lansată o operaţiune comună sau o intervenţie rapidă la frontieră, o operaţiune de returnare sau o intervenţie de returnare ori pe teritoriul căruia este trimisă o echipă de sprijin pentru gestionarea migraţiei;
21."stat membru de origine" înseamnă statul membru din care un membru al personalului este trimis sau detaşat în cadrul corpului permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european;
22."stat membru participant" înseamnă un stat membru care participă la o operaţiune comună, o intervenţie rapidă la frontieră, o operaţiune de returnare, o intervenţie de returnare sau la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei prin punerea la dispoziţie de echipamente tehnice sau de personalul pentru corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european, precum şi un stat membru care participă la operaţiuni de returnare sau intervenţii de returnare prin punerea la dispoziţie de echipamente tehnice sau de personal, dar care nu este un stat membru gazdă;
23."zonă hotspot" înseamnă o zonă creată la cererea statului membru gazdă în care statul membru gazdă, Comisia, agenţiile relevante ale Uniunii şi statele membre participante cooperează pentru a gestiona o provocare existentă sau potenţială disproporţionată legată de migraţie, caracterizată printr-o creştere semnificativă a numărului de migranţi care sosesc la frontierele externe;
24."returnare" înseamnă returnare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115/CE;
25."decizie de returnare" înseamnă o decizie sau un alt act de natură administrativă sau judiciară prin care şederea unui resortisant al unei ţări terţe este stabilită sau declarată ca fiind ilegală şi prin care se impune sau se stabileşte obligaţia de returnare, care respectă Directiva 2008/115/CE;
26."persoană returnată" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe aflat în situaţie de şedere ilegală, care face obiectul unei decizii executorii de returnare;
27."operaţiune de returnare" înseamnă o operaţiune care este organizată sau coordonată de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă şi care implică întăriri tehnice şi operative furnizate unuia sau mai multor state membre şi prin care persoanele returnate dintr-unul sau mai multe state membre sunt returnate fie forţat, fie în mod voluntar, indiferent de mijloacele de transport utilizate;
28."intervenţie de returnare" înseamnă o activitate a Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă prin care se furnizează statelor membre o asistenţă tehnică şi operaţională sporită, constând în trimiterea unor echipe de returnare şi în organizarea de operaţiuni de returnare;
29."echipe de returnare" înseamnă echipe formate din corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european care urmează să fie trimise în cursul operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare în statele membre sau în cursul altor activităţi operative legate de punerea în aplicare a sarcinilor legate de returnare;
30."ofiţer de legătură în materie de imigraţie" înseamnă ofiţer de legătură în materie de imigraţie astfel cum este definit în articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului (35).
(35)Regulamentul (UE) 2019/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind crearea unei reţele de ofiţeri de legătură în materie de imigraţie (JO L 198, 25.7.2019, p. 88).
Art. 3: Gestionarea europeană integrată a frontierelor
(1)Gestionarea europeană integrată a frontierelor are următoarele componente:
a)controlul la frontiere, care include măsuri de facilitare a trecerii legale a frontierelor şi, după caz: măsuri legate de prevenirea şi depistarea criminalităţii transfrontaliere la frontierele externe, în principal traficul de migranţi, traficul de persoane şi terorism; şi mecanisme şi proceduri pentru identificarea persoanelor vulnerabile şi a minorilor neînsoţiţi, şi pentru identificarea persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională sau doresc să solicite protecţie internaţională şi informarea şi îndrumarea acestor persoane;
b)operaţiunile de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare, lansate şi efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014 şi cu dreptul internaţional, desfăşurate în situaţii care pot surveni în cursul operaţiunilor de supraveghere a frontierelor pe mare;
c)analiza de risc pentru securitatea internă şi analiza ameninţărilor susceptibile să afecteze funcţionarea sau securitatea frontierelor externe;
d)schimbul de informaţii şi cooperarea între statele membre în domeniile reglementate de prezentul regulament, precum şi schimbul de informaţii şi cooperarea între statele membre şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, inclusiv sprijinul coordonat de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă;
e)cooperarea interinstituţională între autorităţile naţionale din fiecare stat membru responsabile cu controlul la frontiere sau cu alte sarcini efectuate la frontiere, precum şi între autorităţile responsabile cu returnarea din fiecare stat membru, inclusiv schimbul periodic de informaţii prin intermediul instrumentelor existente pentru schimbul de informaţii, inclusiv, după caz, cooperarea cu organismele naţionale însărcinate cu protecţia drepturilor fundamentale;
f)cooperarea dintre instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii în domeniile care intră sub incidenţa prezentului regulament, inclusiv prin schimburi periodice de informaţii;
g)cooperarea cu ţările terţe în domeniile acoperite de prezentul regulament, cu un accent deosebit pe ţările terţe învecinate şi pe ţările terţe care, pe baza unei analize de risc, au fost identificate drept ţări de origine sau de tranzit pentru imigraţia ilegală;
h)măsurile tehnice şi operative în spaţiul Schengen, care au legătură cu controlul la frontiere şi care sunt concepute pentru a aborda imigraţia ilegală şi a combate criminalitatea transfrontalieră într-un mod mai eficient;
i)returnarea resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul deciziilor de returnare emise de un stat membru;
j)utilizarea tehnologiilor de ultimă generaţie, inclusiv a sistemelor informatice la scară largă;
k)un mecanism de control al calităţii, în special mecanismul de evaluare Schengen, evaluarea vulnerabilităţii şi eventuale mecanisme naţionale, pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul gestionării frontierelor;
l)mecanisme de solidaritate, în special instrumentele de finanţare ale Uniunii.
(2)Drepturile fundamentale, educaţia şi formarea, precum şi cercetarea şi inovarea sunt componente generale ale punerii în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor.
Art. 4: Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european
Autorităţile naţionale ale statelor membre responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, autorităţile naţionale responsabile cu returnarea şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (denumită în continuare "agenţia") constituie Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european.
Art. 5: Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă
(1)Agenţia este reglementată de prezentul regulament.
(2)Agenţia include corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european (denumit în continuare "corpul permanent") prevăzut la articolul 54, cu o capacitate de până la 10 000 de membri ai personalului operativ, în concordanţă cu anexa I.
(3)Pentru a asigura coerenţa gestionării europene integrate a frontierelor, agenţia facilitează şi eficientizează aplicarea măsurilor Uniunii referitoare la gestionarea frontierelor externe, în special a Regulamentului (UE) 2016/399, şi a măsurilor Uniunii referitoare la returnare.
(4)Agenţia contribuie la aplicarea continuă şi uniformă a dreptului Uniunii, inclusiv a acquis-ului Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale, în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"), la frontierele externe. Contribuţia sa include schimburile de bune practici.
Art. 6: Răspundere
Agenţia este răspunzătoare în faţa Parlamentului European şi a Consiliului, în conformitate cu prezentul regulament.
Art. 7: Responsabilitatea partajată
(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european pune în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor ca responsabilitate partajată a agenţiei şi a autorităţilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzii de coastă în măsura în care efectuează operaţiuni de supraveghere a frontierelor maritime sau îndeplineşte orice alte sarcini de control la frontiere. Statelor membre le revine principala responsabilitate pentru gestionarea propriilor secţiuni ale frontierelor externe.
(2)Agenţia acordă asistenţă tehnică şi operaţională în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor legate de returnare, astfel cum se menţionează la articolul 48 din prezentul regulament, la cererea statului membru în cauză sau din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză. Statelor membre le revine responsabilitatea exclusivă de a emite deciziile de returnare şi de a adopta măsurile privind luarea în custodie publică a persoanelor returnate în conformitate cu Directiva 2008/115/CE.
(3)Statele membre asigură gestionarea frontierelor lor externe şi executarea deciziilor de returnare, în strânsă cooperare cu agenţia, în interes propriu şi în interesul comun al tuturor statelor membre, cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, inclusiv cu respectarea drepturilor fundamentale, şi în conformitate cu ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionat la articolul 8.
(4)Agenţia sprijină aplicarea măsurilor Uniunii care au legătură cu gestionarea frontierelor externe şi cu executarea deciziilor de returnare consolidând, evaluând şi coordonând acţiunile statelor membre, precum şi furnizând asistenţă tehnică şi operaţională, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor respective şi aspectele legate de returnare. Agenţia nu sprijină măsuri şi nu participă la activităţi legate de controlul la frontierele interne. Agenţia este pe deplin responsabilă şi răspunzătoare pentru orice decizie pe care o ia, precum şi pentru orice activitate pentru care îi revine responsabilitatea exclusivă în temeiul prezentului regulament.
(5)Statele membre pot coopera la nivel operativ cu alte state membre sau ţări terţe, în cazul în care o astfel de cooperare este compatibilă cu sarcinile agenţiei. Statele membre se abţin de la orice activitate care ar putea periclita funcţionarea agenţiei sau realizarea obiectivelor acesteia. Statele membre transmit agenţiei rapoarte privind cooperarea lor operativă cu alte state membre sau ţări terţe la frontierele externe şi în materie de returnare. Directorul executiv informează cu regularitate şi cel puţin o dată pe an Consiliul de administraţie cu privire la aceste aspecte.
Art. 8: Ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor
(1)Comisia şi Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european asigură eficacitatea gestionării europene integrate a frontierelor printr-un ciclu multianual de politică strategică, care este adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4).
(2)Politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor stabileşte modul în care trebuie abordate, într-un mod coerent, integrat şi sistematic, provocările din domeniul gestionării frontierelor şi al returnării. Această politică stabileşte priorităţile de politică şi oferă orientări strategice pentru o perioadă de cinci ani în legătură cu componentele prevăzute la articolul 3.
(3)Ciclul politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor cuprinde patru etape, astfel cum se prevede la alineatele (4)-(7).
(4)Pe baza analizei strategice de risc pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionată la articolul 29 alineatul (2), Comisia pregăteşte un document de politică ce dezvoltă o politică strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Comisia prezintă documentul respectiv Parlamentului European şi Consiliului în vederea discutării. În urma acestei discuţii, Comisia adoptă o comunicare care stabileşte politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor.
(5)Pentru a pune în aplicare politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, agenţia stabileşte, printr-o decizie a Consiliului de administraţie pe baza unei propuneri a directorului executiv, elaborată în strânsă cooperare cu statele membre şi cu Comisia, o strategie tehnică şi operaţională pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Agenţia ia în considerare, atunci când acest lucru se justifică, situaţia specifică a statelor membre, în special poziţiile lor geografice. Această strategie tehnică şi operaţională trebuie să fie în concordanţă cu articolul 3 şi cu politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Ea promovează şi sprijină punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor în toate statele membre.
(6)În vederea punerii în aplicare a politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, statele membre stabilesc strategii naţionale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor printr-o strânsă cooperare între toate autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor externe şi cu returnarea. Aceste strategii naţionale sunt conforme cu articolul 3, cu politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor şi cu strategia tehnică şi operaţională.
(7)La patru ani de la adoptarea politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Comisia efectuează o evaluare detaliată a punerii sale în aplicare. Rezultatele evaluării sunt luate în considerare la pregătirea următorului ciclu al politicii strategice multianuale. Statele membre şi agenţia pun la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare în timp util pentru efectuarea evaluării respective. Comisia transmite rezultatele evaluării respective Parlamentului European şi Consiliului.
(8)În cazul în care situaţia la frontierele externe sau în domeniul returnării necesită o modificare a priorităţilor de politică, Comisia modifică politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor sau părţi relevante ale acesteia în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4).
Atunci când Comisia modifică politica strategică multianuală în conformitate cu primul paragraf, strategia tehnică şi operaţională şi strategiile naţionale sunt, dacă este necesar, adaptate.
Art. 9: Planificarea integrată
(1)Pe baza ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european instituie un proces de planificare integrată pentru gestionarea frontierelor şi pentru returnare, inclusiv procese de planificare operativă, planificare de contingenţă şi planificare de dezvoltare a capacităţii. Procesul respectiv de planificare integrată se stabileşte în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)Statele membre şi agenţia adoptă planuri operaţionale privind gestionarea frontierelor şi a returnării. Planurile operaţionale ale statelor membre referitoare la secţiunile de frontieră cu niveluri de impact ridicate şi critice sunt coordonate cu statele membre învecinate şi cu agenţia în scopul punerii în aplicare a măsurilor transfrontaliere necesare şi al furnizării de sprijin din partea agenţiei. În ceea ce priveşte activităţile agenţiei, procesele de planificare operativă pentru anul următor se stabilesc în anexa la documentul unic de programare menţionat la articolul 102. Pentru fiecare activitate operativă specifică, procesele de planificare operativă trebuie să aibă ca rezultat planurile operative menţionate la articolul 38 şi la articolul 74 alineatul (3). Planurile operaţionale sau părţi din acestea pot fi clasificate în mod corespunzător, după caz, în conformitate cu articolul 92.
(3)Fiecare stat membru adoptă un plan de contingenţă pentru gestionarea propriilor frontiere şi a returnării. În conformitate cu strategiile naţionale de gestionare integrată a frontierelor, planurile de contingenţă descriu toate măsurile şi resursele necesare pentru o eventuală consolidare a capacităţilor, inclusiv la nivel de logistică şi de sprijin, atât la nivel naţional, cât şi din partea agenţiei.
- Partea din planurile de contingenţă care necesită sprijinul suplimentar al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european este pregătită în comun de fiecare stat membru în cauză şi de agenţie, în strânsă coordonare cu statele membre învecinate.
(4)Statele membre adoptă planuri naţionale de dezvoltare a capacităţilor de gestionare a frontierelor şi a returnării, în conformitate cu propriile lor strategii naţionale de gestionare integrată a frontierelor. Planurile naţionale respective de dezvoltare a capacităţilor trebuie să descrie evoluţia pe termen mediu şi lung a capacităţilor naţionale de gestionare a frontierelor şi a returnării.
Planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor abordează evoluţia fiecărei componente a gestionării europene integrate a frontierelor, în special politica de recrutare şi de formare a poliţiştilor de frontieră şi a specialiştilor în materie de returnare, achiziţionarea şi întreţinerea echipamentelor, activităţile necesare de cercetare şi dezvoltare şi cerinţele în materie de finanţare şi sursele de finanţare corespunzătoare.
(5)Planurile de contingenţă şi planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor menţionate la alineatele (3) şi (4) se bazează pe scenariile care sunt derivate din analiza de risc. Scenariile respective reflectă posibila evoluţie a situaţiei la frontierele externe şi în domeniul imigraţiei ilegale, precum şi provocările identificate în cadrul ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Scenariile respective se stabilesc în planurile de contingenţă şi în planurile naţionale de dezvoltare a capacităţii de care sunt legate.
(6)Metodologia şi procedura de stabilire a planurilor menţionate la alineatele (3) şi (4) se adoptă de către Consiliul de administraţie, după consultarea statelor membre, pe baza unei propuneri a directorului executiv.
(7)Agenţia elaborează o sinteză a planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, o strategie multianuală pentru achiziţionarea echipamentelor agenţiei menţionată la articolul 63 şi planificarea multianuală a profilurilor pentru corpul permanent.
Agenţia transmite această sinteză statelor membre şi Comisiei în vederea identificării posibilelor sinergii şi oportunităţi de cooperare în diversele domenii care fac obiectul planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, inclusiv în domeniul achiziţiilor publice comune. Pe baza sinergiilor identificate, agenţia poate invita statele membre să participe la acţiunile de cooperare subsecvente.
(8)Consiliul de administraţie se reuneşte cel puţin o dată pe an pentru a discuta şi a aproba foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european. Foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţilor este propusă de către directorul executiv pe baza sintezei planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, ţinând seama, printre altele, de rezultatele analizelor de risc şi ale evaluărilor privind vulnerabilitatea efectuate în conformitate cu articolele 29 şi 32 şi de planurile multianuale ale agenţiei. După aprobarea foii de parcurs privind dezvoltarea capacităţii de către Consiliul de administraţie, aceasta se anexează la strategia tehnică şi operaţională menţionată la articolul 8 alineatul (5).
Art. 10: Sarcinile Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă
(1)Agenţia îndeplineşte următoarele sarcini:
a)monitorizează fluxurile de migraţie şi efectuează analize de risc cu privire la toate aspectele gestionării integrate a frontierelor;
b)monitorizează nevoile operative ale statelor membre în ceea ce priveşte punerea în aplicare a returnărilor, inclusiv prin colectarea de date operative;
c)efectuează evaluări ale vulnerabilităţii care includ evaluări ale capacităţii statelor membre şi ale gradului de pregătire al acestora pentru a face faţă ameninţărilor şi provocărilor cu care se confruntă la frontierele externe;
d)monitorizează gestionarea frontierelor externe prin intermediul ofiţerilor de legătură ai agenţiei în statele membre;
e)monitorizează respectarea drepturilor fundamentale în toate activităţile sale la frontierele externe şi în operaţiunile de returnare;
f)sprijină dezvoltarea şi funcţionarea EUROSUR;
g)sprijină statele membre în situaţiile în care este nevoie de o asistenţă tehnică şi operaţională sporită la frontierele externe, prin coordonarea şi organizarea de operaţiuni comune, ţinând seama de faptul că unele situaţii pot implica urgenţe umanitare şi operaţiuni de salvare pe mare în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional;
h)sprijină statele membre în situaţiile în care este nevoie de o asistenţă tehnică şi operaţională sporită la frontierele externe, prin lansarea de intervenţii rapide la frontierele externe ale statelor membre care se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate, ţinând seama de faptul că unele situaţii pot implica urgenţe umanitare şi operaţiuni de salvare pe mare în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional;
i)oferă asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi ţărilor terţe, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014 şi cu dreptul internaţional, în operaţiunile de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare, care pot fi declanşate în cursul operaţiunilor de supraveghere a frontierelor pe mare;
j)trimite corpul permanent în cadrul echipelor de gestionare a frontierelor, al echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei şi al echipelor de returnare (denumite generic "echipe") în cursul operaţiunilor comune şi al intervenţiilor rapide la frontieră, al operaţiunilor de returnare şi al intervenţiilor de returnare;
k)constituie o rezervă de echipamente tehnice, inclusiv o rezervă de echipamente pentru reacţie rapidă, care urmează să fie trimise în cadrul operaţiunilor comune, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, precum şi în cadrul operaţiunilor de returnare şi al intervenţiilor de returnare;
l)dezvoltă şi gestionează, cu sprijinul unui mecanism intern de control al calităţii, capacităţile umane şi tehnice proprii în scopul de a contribui la corpul permanent, inclusiv la recrutarea şi formarea membrilor personalului său care acţionează în calitate de membri ai echipei, şi la rezerva de echipamente tehnice;
m)în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei în zonele hotspot;
(i)trimite personal operativ şi echipamente tehnice pentru a oferi sprijin în vederea verificării, a intervievării migranţilor pentru culegerea de informaţii, a identificării şi a prelevării de amprente digitale;
(ii)stabileşte, în cooperare cu EASO şi cu autorităţile naţionale competente, o procedură pentru a îndruma persoanele care au nevoie de protecţie internaţională sau care doresc să o solicite şi pentru a oferi informaţii iniţiale acestor persoane, inclusiv o procedură pentru identificarea grupurilor vulnerabile;
n)oferă sprijin în toate etapele procesului de returnare, fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, oferă asistenţă în ceea ce priveşte coordonarea şi organizarea operaţiunilor de returnare şi acordă sprijin tehnic şi operativ în vederea îndeplinirii obligaţiei de returnare a persoanelor returnate şi sprijin tehnic şi operativ pentru operaţiunile şi intervenţiile de returnare, inclusiv în circumstanţe care impun o asistenţă sporită;
o)instituie o rezervă de observatori pentru returnările forţate;
p)trimite echipe de returnare în cursul intervenţiilor de returnare;
q)în cadrul mandatelor respective ale agenţiilor vizate, cooperează cu Europol şi cu Eurojust şi oferă sprijin statelor membre în situaţiile în care este nevoie de o asistenţă tehnică şi operaţională sporită la frontierele externe în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere şi a terorismului;
r)cooperează cu EASO, în cadrul mandatelor lor respective, în special pentru a facilita luarea de măsuri în cazurile în care resortisanţii ţărilor terţe a căror cerere de protecţie internaţională a fost respinsă printr-o decizie definitivă fac obiectul returnării;
s)cooperează cu FRA, în cadrul mandatelor lor respective, pentru a asigura aplicarea continuă şi uniformă a acquis-ului Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale;
t)cooperează cu Agenţia Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) şi cu Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (EMSA), în cadrul mandatelor lor respective, în vederea sprijinirii autorităţilor naţionale care îndeplinesc funcţiile de gardă de coastă prevăzute la articolul 69, inclusiv salvarea de vieţi pe mare, prin furnizarea de servicii, informaţii, echipamente şi formare, precum şi prin coordonarea operaţiunilor cu scopuri multiple;
u)cooperează cu ţările terţe în domeniile care intră sub incidenţa prezentului regulament, inclusiv prin eventuala trimitere operativă a echipelor de gestionare a frontierelor în ţări terţe;
v)acordă sprijin statelor membre şi ţărilor terţe în contextul cooperării tehnice şi operative dintre acestea în ceea ce priveşte aspectele care intră sub incidenţa prezentului regulament;
w)acordă sprijin statelor membre şi ţărilor terţe în ceea ce priveşte formarea poliţiştilor de frontieră naţionali, a altor categorii relevante de personal şi a experţilor în materie de returnare, inclusiv prin stabilirea unor standarde şi programe comune de formare, care acoperă şi drepturile fundamentale;
x)participă la dezvoltarea şi gestionarea activităţilor de cercetare şi inovare relevante pentru controlul frontierelor externe, inclusiv utilizarea tehnologiilor avansate de supraveghere, şi dezvoltă proiecte-pilot proprii dacă acest lucru este necesar pentru realizarea activităţilor prevăzute de prezentul regulament;
y)dezvoltă standarde tehnice pentru schimbul de informaţii;
z)sprijină elaborarea de standarde tehnice pentru echipamentele din domeniul controlului la frontiere şi al returnării, inclusiv pentru interconectarea sistemelor şi a reţelelor, şi sprijină, după caz, dezvoltarea de standarde minime comune pentru supravegherea frontierelor externe, în conformitate cu responsabilităţile respective ale statelor membre şi ale Comisiei;
a1)instituie şi asigură funcţionarea reţelei de comunicaţii menţionate la articolul 14;
a2)dezvoltă şi operează, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725, sisteme de informaţii care permit schimbul rapid şi fiabil de informaţii referitoare la riscurile emergente în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor externe, imigraţia ilegală şi returnarea, în strânsă cooperare cu Comisia, cu organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi cu Reţeaua europeană de migraţie instituită prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului (36);
(36)Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Reţele europene de migraţie (JO L 131, 21.5.2008, p. 7).
a3)furnizează asistenţa necesară pentru dezvoltarea unui mediu comun de schimb de informaţii, inclusiv pentru interoperabilitatea sistemelor, după caz;
a4)stabileşte standarde înalte pentru gestionarea frontierelor, permiţând transparenţa şi controlul public, respectând pe deplin dreptul aplicabil şi asigurând respectarea, protejarea şi promovarea drepturilor fundamentale;
a5)gestionează şi operează sistemul "Documente false şi autentice online" menţionat la articolul 79 şi sprijină statele membre prin facilitarea detectării fraudării documentelor;
a6)îndeplineşte sarcinile şi obligaţiile care revin agenţiei în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului (37) şi asigură instituirea şi funcţionarea unităţii centrale a ETIAS în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv;
(37)Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 septembrie 2018 de instituire a Sistemului european de informaţii şi de autorizare privind călătoriile (ETIAS) şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 şi (UE) 2017/2226 (JO L 236, 19.9.2018, p. 1).
a6^1) îndeplineşte sarcinile şi obligaţiile care revin agenţiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 767/2008;

a7)acordă sprijin statelor membre în ceea ce priveşte facilitarea persoanelor să traverseze frontierele externe.
(2)Agenţia realizează acţiuni de comunicare cu privire la aspectele care ţin de competenţa sa. Aceasta îi oferă publicului informaţii exacte, detaliate, prompte şi cuprinzătoare cu privire la activităţile sale.
Activităţile de comunicare nu prejudiciază sarcinile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, şi în special nu dezvăluie informaţii cu caracter operativ care, dacă ar fi făcute publice, ar periclita atingerea obiectivului operaţiunilor. Agenţia realizează acţiunile de comunicare fără a aduce atingere articolului 92 şi în conformitate cu planurile de comunicare şi difuzare aplicabile adoptate de Consiliul de administraţie şi în strânsă cooperare, după caz, cu alte organe, oficii şi agenţii.
Art. 11: Obligaţia de a coopera cu bună credinţă
Agenţia şi autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea au obligaţia de a coopera cu bună credinţă şi de a face schimb de informaţii.
Art. 12: Obligaţia de a face schimb de informaţii
(1)În scopul de a-şi îndeplini sarcinile care le sunt conferite prin prezentul regulament, agenţia şi autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor şi returnările, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea, partajează toate informaţiile necesare, în timp util şi cu exactitate, în conformitate cu prezentul regulament şi cu alte dispoziţii relevante din dreptul Uniunii şi din dreptul intern privind schimbul de informaţii.
(2)Agenţia ia măsurile adecvate în vederea facilitării schimbului de informaţii relevante pentru sarcinile sale cu Comisia şi statele membre.
Dacă informaţiile sunt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenţia transmite informaţiile respective altor organe, oficii sau agenţii relevante ale Uniunii, în scopul analizei de risc, al colectării de date statistice, al evaluării situaţiei din ţări terţe, al formării şi al acordării de sprijin statelor membre în legătură cu planificarea de contingenţă. În acest scop, între organele, oficiile şi agenţiile Uniunii se dezvoltă instrumentele şi structurile necesare.
(3)Agenţia ia toate măsurile necesare pentru a facilita schimbul de informaţii relevante pentru sarcinile sale cu Irlanda şi Regatul Unit, în cazul în care aceste informaţii au legătură cu activităţile la care acestea participă în conformitate cu articolul 70 şi articolul 100 alineatul (5).
Art. 13: Punctele de contact naţionale
(1)Fiecare stat membru desemnează un punct de contact naţional pentru comunicarea cu agenţia în toate aspectele legate de activităţile agenţiei, fără a aduce atingere rolului centrelor naţionale de coordonare. Punctele de contact naţionale trebuie să fie accesibile în orice moment şi să asigure difuzarea în timp util a tuturor informaţiilor primite de la agenţie către toate autorităţile relevante din statul membru în cauză, în special membrii Consiliului de administraţie şi centrul naţional de coordonare.
(2)Statele membre pot desemna până la doi membri ai personalului care reprezintă punctul lor de contact naţional pentru a fi desemnaţi la agenţie ca ofiţeri de legătură. Ofiţerii de legătură facilitează comunicarea dintre punctul de contact naţional şi agenţie şi pot, dacă este necesar, să participe la reuniunile relevante.
(3)Agenţia asigură ofiţerilor de legătură spaţiile necesare în sediul său, precum şi un sprijin adecvat pentru îndeplinirea sarcinilor acestora. Toate celelalte costuri care apar în legătură cu trimiterea ofiţerilor de legătură sunt suportate de statul membru. Consiliul de administraţie precizează normele şi condiţiile trimiterii, precum şi normele privind sprijinul adecvat care urmează să fie asigurat.
Art. 14: Reţeaua de comunicaţii
(1)Agenţia instituie o reţea de comunicaţii şi asigură funcţionarea acesteia pentru a pune la dispoziţie instrumente analitice şi de comunicare şi pentru a permite schimbul de informaţii sensibile neclasificate şi de informaţii clasificate într-un mediu securizat şi în timp aproape real cu şi între centrele naţionale de coordonare.
Orice sistem sau aplicaţie care utilizează reţeaua de comunicaţii respectă dreptul Uniunii privind protecţia datelor pe durata întregului său ciclu de viaţă.
Reţeaua de comunicaţii funcţionează 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână şi permite:
a)schimbul bilateral şi multilateral de informaţii în timp aproape real;
b)conferinţe audio şi video;
c)gestionarea, stocarea, transmiterea şi prelucrarea în mediu securizat a informaţiilor sensibile neclasificate;
d)gestionarea, stocarea, transmiterea şi prelucrarea în mediu securizat a informaţiilor clasificate UE până la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau niveluri de clasificare naţionale echivalente, asigurând că informaţiile clasificate sunt gestionate, stocate, transmise şi prelucrate într-o secţiune separată şi acreditată în mod corespunzător a reţelei de comunicaţii.
(2)Agenţia oferă asistenţă tehnică şi se asigură că reţeaua de comunicaţii este disponibilă în permanenţă şi este în măsură să susţină sistemul de comunicaţii şi informaţii gestionat de agenţie.
Art. 15: Sistemele de schimb de informaţii şi aplicaţiile gestionate de agenţie
(1)Agenţia poate lua toate măsurile necesare în vederea facilitării schimbului de informaţii relevante pentru sarcinile sale cu Parlamentul European, Consiliul, Comisia, statele membre şi, dacă este cazul, cu alte instituţii ale Uniunii şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 68 alineatul (1) şi cu ţările terţe conform articolului 71.
(2)Agenţia dezvoltă, pune în aplicare şi operează un sistem de informaţii capabil să facă schimb de informaţii clasificate şi sensibile neclasificate cu actorii menţionaţi la alineatul (1) din prezentul articol, precum şi să facă schimb de date cu caracter personal menţionate la articolele 86-91, în conformitate cu articolul 92.
(3)Agenţia pune în aplicare sistemele de informaţii menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol în cadrul reţelei de comunicaţii menţionată la articolul 14, după caz.
Art. 16: Standarde tehnice pentru schimbul de informaţii
Agenţia elaborează standarde tehnice în cooperare cu statele membre, pentru:
(a)a interconecta reţeaua de comunicaţii menţionată la articolul 14 cu reţelele naţionale utilizate pentru stabilirea tablourilor situaţionale naţionale menţionate la articolul 25 şi cu alte sisteme de informaţii relevante în sensul prezentului regulament;
(b)a dezvolta sisteme de schimb de informaţii şi aplicaţii software relevante ale agenţiei şi ale statelor membre, în sensul prezentului regulament, şi a stabili interfeţe între aceste sisteme şi aplicaţii;
(c)a transmite tablourile situaţionale şi, după caz, tablourile situaţionale specifice menţionate la articolul 27 şi a asigura comunicarea între unităţile şi centrele relevante ale autorităţilor naţionale competente şi cu echipele trimise de agenţie prin diverse mijloace de comunicare, cum ar fi comunicaţiile prin satelit şi reţelele radio;
(d)a comunica poziţia activelor proprii, utilizând în mod optim dezvoltarea tehnologică a sistemului de navigaţie prin satelit instituit în cadrul programului Galileo, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (38).
(38)Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare şi exploatarea sistemelor europene de radionavigaţie prin satelit şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1).
Art. 17: Asigurarea informaţiilor
Statele membre se asigură, prin intermediul centrului lor naţional de coordonare şi sub supravegherea autorităţilor naţionale competente, că autorităţile lor, agenţiile lor şi alte organisme naţionale, atunci când utilizează reţeaua de comunicaţii menţionată la articolul 14 şi sistemele de schimb de informaţii ale agenţiei:
(a)au acces corespunzător şi continuu la sistemele şi reţelele relevante ale agenţiei sau la sistemele şi reţelele conectate la acestea;
(b)respectă standardele tehnice relevante prevăzute la articolul 16;
(c)aplică norme şi standarde de securitate echivalente cu cele aplicate de agenţie pentru gestionarea informaţiilor clasificate;
(d)fac schimb de informaţii sensibile neclasificate şi de informaţii clasificate, le prelucrează şi le stochează în conformitate cu articolul 92.
Art. 18: EUROSUR
Prezentul regulament instituie EUROSUR în calitate de cadru integrat pentru schimbul de informaţii şi pentru cooperarea operaţională în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european în vederea îmbunătăţirii conştientizării situaţiei şi a sporirii capacităţii de reacţie în scopul gestionării frontierelor Uniunii, inclusiv al detectării, prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere şi în vederea contribuirii la asigurarea protecţiei vieţilor migranţilor şi la salvarea acestora.
Art. 19: Domeniul de aplicare al EUROSUR
(1)EUROSUR se utilizează pentru verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei autorizate şi pentru supravegherea frontierelor externe terestre, maritime şi aeriene, inclusiv monitorizarea, detectarea, identificarea, urmărirea, prevenirea şi interceptarea trecerilor neautorizate ale frontierei, în scopul detectării, prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere şi al contribuţiei la asigurarea protecţiei şi salvarea vieţilor migranţilor.
(2)EUROSUR nu se utilizează pentru nicio măsură legală sau administrativă luată după ce autorităţile competente ale unui stat membru au interceptat activităţi infracţionale transfrontaliere sau treceri neautorizate ale frontierelor externe de către persoane.
Art. 20: Componentele EUROSUR
(1)Statele membre şi agenţia utilizează EUROSUR pentru schimbul de informaţii şi pentru cooperarea în domeniul controlului frontierelor, ţinând seama de mecanismele existente de schimb de informaţii şi de cooperare. EUROSUR constă în următoarele componente:
a)centre naţionale de coordonare astfel cum sunt menţionate la articolul 21;
b)tablouri situaţionale naţionale astfel cum sunt menţionate la articolul 25;
c)un tablou situaţional european astfel cum este menţionat la articolul 26, care include informaţii privind secţiuni de frontieră externă cu niveluri de impact corespunzătoare;
d)tablouri situaţionale specifice astfel cum sunt menţionate la articolul 27;
e)serviciile de fuziune EUROSUR astfel cum sunt menţionate la articolul 28;
f)planificarea integrată astfel cum este menţionată la articolul 9.
(2)Centrele naţionale de coordonare furnizează agenţiei, prin intermediul reţelei de comunicaţii menţionate la articolul 14 şi al sistemelor relevante, informaţii, extrase din tablourile lor situaţionale naţionale şi, după caz, din tablourile situaţionale specifice, care sunt necesare pentru stabilirea şi actualizarea tabloului situaţional european.
(3)Agenţia oferă centrelor naţionale de coordonare, prin intermediul reţelei de comunicaţii, acces nelimitat, 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, la tablourile situaţionale specifice şi la tabloul situaţional european.
Art. 21: Centrele naţionale de coordonare
(1)Fiecare stat membru desemnează, administrează şi gestionează un centru naţional de coordonare care coordonează şi efectuează schimbul de informaţii în rândul tuturor autorităţilor responsabile cu controlul la frontierele externe la nivel naţional, precum şi cu celelalte centre naţionale de coordonare şi cu agenţia. Fiecare stat membru transmite Comisiei o notificare privind instituirea centrului său naţional de coordonare, Comisia informând imediat celelalte state membre şi agenţia în acest sens.
(2)Fără a aduce atingere articolului 13 şi în cadrul EUROSUR, centrul naţional de coordonare este punctul unic de contact pentru schimbul de informaţii şi pentru cooperarea cu alte centre naţionale de coordonare şi cu agenţia.
(3)Centrele naţionale de coordonare au următoarele atribuţii:
a)asigură în timp util schimbul de informaţii şi cooperarea promptă între toate autorităţile naţionale responsabile la nivel naţional cu controlul la frontierele externe, precum şi cu alte centre naţionale de coordonare şi cu agenţia;
b)asigură în timp util schimbul de informaţii cu autorităţile cu atribuţii în ceea ce priveşte căutarea şi salvarea, asigurarea respectării legii, azilul şi imigraţia şi gestionează difuzarea informaţiilor relevante la nivel naţional;
c)contribuie la o gestionare eficace şi eficientă a resurselor şi a personalului;
d)alcătuiesc şi actualizează tablourile situaţionale naţionale în conformitate cu articolul 25;
e)sprijină coordonarea, planificarea şi punerea în aplicare a controlului naţional la frontiere;
f)coordonează sistemele naţionale de control la frontiere, în conformitate cu dreptul naţional;
g)contribuie la evaluarea periodică a efectelor controlului naţional la frontiere în sensul prezentului regulament;
h)coordonează măsuri operative cu alte state membre şi cu ţări terţe, fără a aduce atingere competenţelor agenţiei şi ale altor state membre;
i)fac schimb de informaţii relevante cu ofiţerii de legătură în materie de imigraţie din statele lor membre, dacă au fost desemnaţi, prin intermediul unor structuri adecvate stabilite la nivel naţional, cu scopul de a contribui la tabloul situaţional european şi de a sprijini operaţiunile de control la frontiere;
j)sub supravegherea autorităţilor naţionale competente, contribuie la asigurarea informaţiilor pentru sistemele de informaţii naţionale şi pentru sistemele de informaţii ale agenţiei.
(4)Statele membre pot încredinţa autorităţilor regionale, locale, funcţionale sau altor autorităţi, care sunt în măsură să adopte decizii operative, sarcina de a asigura conştientizarea situaţiei şi capacitatea de reacţie în sferele lor respective de competenţă, inclusiv sarcinile şi competenţele enumerate la alineatul (3) literele (c), (e) şi (f).
(5)Decizia unui stat membru de a atribui sarcini în conformitate cu alineatul (4) nu aduce atingere capacităţii centrului naţional de coordonare de a coopera şi de a face schimb de informaţii cu alte centre naţionale de coordonare şi cu agenţia.
(6)În cazuri predefinite, astfel cum sunt stabilite la nivel naţional, un centru naţional de coordonare poate autoriza o autoritate menţionată la alineatul (4) să comunice şi să facă schimb de informaţii cu autorităţile regionale sau cu centrul naţional de coordonare al unui alt stat membru sau cu autorităţile competente ale unei ţări terţe, cu condiţia ca autoritatea autorizată respectivă să informeze în mod regulat propriul centru naţional de coordonare cu privire la comunicarea şi schimbul de informaţii respective.
(7)Centrul naţional de coordonare funcţionează 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână.
Art. 22: Manualul EUROSUR
(1)Comisia adoptă şi pune la dispoziţie, în strânsă cooperare cu agenţia şi cu oricare alt organ, oficiu sau agenţie relevantă a Uniunii, un manual practic pentru punerea în aplicare şi gestionarea EUROSUR (denumit în continuare "manualul EUROSUR"). Manualul EUROSUR prevede orientări de natură tehnică şi operativă, recomandări şi bune practici, inclusiv privind cooperarea cu ţările terţe. Comisia adoptă manualul EUROSUR sub forma unei recomandări.
(2)Comisia poate decide, după consultarea statelor membre şi a agenţiei, să clasifice RESTREINT UE/EU RESTRICTED anumite părţi ale manualului EUROSUR, în conformitate cu normele prevăzute de Regulamentul de procedură al Comisiei.
Art. 23: Monitorizarea EUROSUR
(1)Agenţia şi statele membre se asigură că există proceduri de monitorizare a funcţionării tehnice şi operaţionale a EUROSUR în raport cu obiectivul de obţinere a unei conştientizări a situaţiei şi a unei capacităţi de reacţie adecvate la frontierele externe.
(2)Agenţia monitorizează continuu calitatea serviciului oferit de reţeaua de comunicaţii menţionată la articolul 14 şi calitatea datelor partajate în tabloul situaţional european.
(3)Agenţia transmite informaţiile colectate în cadrul monitorizării în temeiul alineatului (2) centrelor naţionale de coordonare şi structurilor de comandă şi control relevante utilizate pentru activităţile agenţiei în cadrul serviciilor de fuziune ale EUROSUR. Astfel de informaţii sunt clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
Art. 24: Tablouri situaţionale
(1)Tablourile situaţionale naţionale, tabloul situaţional european şi tablourile situaţionale specifice sunt elaborate prin colectarea, evaluarea, compararea, analizarea, interpretarea, generarea, vizualizarea şi difuzarea informaţiilor.
Tablourile situaţionale menţionate la primul paragraf sunt formate din următoarele straturi de informaţii:
a)un strat de evenimente care cuprinde evenimente şi incidente legate de trecerile neautorizate ale frontierei şi infracţionalitatea transfrontalieră, şi, atunci când sunt disponibile, informaţii privind deplasările secundare neautorizate, în scopul înţelegerii tendinţelor, volumelor şi rutelor migratorii;
b)un strat operaţional care conţine informaţii privind operaţiunile, inclusiv planul de trimitere, zona de desfăşurare, precum şi poziţia, ora, statutul şi tipul de active care participă la program, astfel cum se prevede în planul operaţional;
c)un strat de analiză care conţine informaţii analizate care sunt relevante în sensul prezentului regulament şi, în special, care este relevant pentru atribuirea nivelurilor de impact secţiunilor de frontieră externă, precum imagistică şi date geografice, evoluţii şi indicatori-cheie, rapoarte analitice şi alte informaţii justificative relevante.
(2)Tablourile situaţionale menţionate la alineatul (1) permit identificarea şi urmărirea evenimentelor, a operaţiunilor şi a analizelor corespunzătoare legate de situaţiile în care sunt în pericol vieţi omeneşti.
(3)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte detaliile privind straturile de informaţii ale tablourilor situaţionale şi normele pentru alcătuirea de tablouri situaţionale specifice. Actul de punere în aplicare specifică tipul de informaţii care trebuie furnizate, entităţile responsabile cu colectarea, prelucrarea, arhivarea şi transmiterea informaţiilor specifice, termenele maxime pentru raportare, normele în materie de securitate şi protecţie a datelor şi mecanismele aferente de control al calităţii. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 122 alineatul (2).
Art. 25: Tablourile situaţionale naţionale
(1)Fiecare centru naţional de coordonare alcătuieşte şi actualizează un tablou situaţional naţional pentru a furniza în timp util informaţii eficace şi exacte tuturor autorităţilor cu responsabilităţi la nivel naţional în ceea ce priveşte controlul la frontierele externe.
(2)Tabloul situaţional naţional cuprinde informaţii colectate din următoarele surse:
a)sistemul naţional de supraveghere a frontierelor, în conformitate cu dreptul intern;
b)senzorii staţionari şi mobili utilizaţi de autorităţile naţionale responsabile cu supravegherea frontierelor externe;
c)patrulele de supraveghere a frontierelor şi alte misiuni de monitorizare;
d)centrele de coordonare locale, regionale şi de alt tip;
e)alte autorităţi şi sisteme naţionale relevante, inclusiv ofiţerii de legătură în materie de imigraţie, centrele operaţionale şi punctele de contact;
f)verificările la frontiere;
g)agenţia;
h)centrele naţionale de coordonare din alte state membre;
i)autorităţile ţărilor terţe, pe baza acordurilor bilaterale sau multilaterale şi a reţelelor regionale menţionate la articolul 72;
j)sistemele de raportare a navelor, în conformitate cu temeiurile juridice ale acestora;
k)alte organizaţii europene şi internaţionale relevante;
l)alte surse.
(3)Fiecare centru naţional de coordonare atribuie un singur nivel de impact, de la impact "redus" şi "mediu" la "ridicat" şi "foarte ridicat", fiecărui incident din stratul de evenimente al tabloului situaţional naţional. Toate incidentele se transmit agenţiei.
(4)Fiecare centru naţional de coordonare poate, la cererea autorităţilor naţionale competente, să decidă restricţionarea accesului la informaţiile referitoare la securitatea naţională, inclusiv la activele militare pe baza principiului necesităţii de a cunoaşte.
(5)Centrele naţionale de coordonare din statele membre vecine îşi pot transmite, în mod direct şi în timp aproape real, tabloul situaţional al secţiunilor de frontieră externă vecine inclusiv poziţiile, starea şi tipul activelor proprii care operează la secţiunile de frontieră externă vecine.
Art. 26: Tabloul situaţional european
(1)Agenţia stabileşte şi actualizează un tablou situaţional european pentru a furniza în timp util centrelor naţionale de coordonare şi Comisiei informaţii şi analize eficace şi exacte, referitoare la frontierele externe, zona prefrontalieră şi deplasările secundare neautorizate.
(2)Tabloul situaţional european este alcătuit din informaţii colectate din următoarele surse:
a)centrele naţionale de coordonare şi tablourile situaţionale naţionale, precum şi informaţii şi rapoarte primite de la ofiţerii de legătură în materie de imigraţie, în măsura impusă prin prezentul articol;
b)agenţia, inclusiv informaţiile şi rapoartele furnizate de ofiţerii săi de legătură, în conformitate cu articolele 31 şi 77;
c)delegaţiile Uniunii şi misiunile şi operaţiunile desfăşurate în cadrul politicii de securitate şi apărare comune (PSAC) prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (j);
d)alte organe, oficii şi agenţii relevante ale Uniunii şi organizaţii internaţionale relevante enumerate la articolul 68 alineatul (1);
e)autorităţile ţărilor terţe, pe baza acordurilor bilaterale sau multilaterale şi a reţelelor regionale menţionate la articolul 72 şi acordurile de lucru menţionate la articolul 73 alineatul (4);
f)alte surse.
(3)Stratul de evenimente din tabloul situaţional european include informaţii privind:
a)incidente şi alte evenimente cuprinse în stratul evenimentelor al tablourilor situaţionale naţionale;
b)incidente şi alte evenimente cuprinse în tablourile situaţionale specifice prevăzute la articolul 27;
c)incidente care apar în zona operativă a unei operaţiuni comune sau a unei intervenţii rapide coordonate de agenţie sau într-un hotspot.
(4)Stratul operaţional al tabloului situaţional european conţine informaţii privind operaţiunile comune şi intervenţiile rapide coordonate de agenţie şi privind hotspoturile şi include mandatul, locul, situaţia şi durata misiunii, informaţii referitoare la statele membre şi la alţi actori implicaţi, rapoarte situaţionale zilnice şi săptămânale, date statistice şi pachete de informare pentru presă.
(5)Informaţiile privind activele proprii din stratul operaţional al tabloului situaţional european pot fi clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED, după caz.
(6)În tabloul situaţional european, agenţia ţine seama de nivelurile de impact care au fost atribuite anumitor incidente în tablourile situaţionale naţionale de către centrele naţionale de coordonare. Pentru orice incident din zona prefrontalieră, agenţia atribuie un nivel de impact unic şi orientativ şi informează centrele naţionale de coordonare cu privire la acesta.
Art. 27: Tablouri situaţionale specifice
(1)Agenţia şi statele membre pot să alcătuiască şi să întreţină tablouri situaţionale specifice pentru a sprijini activităţile operative specifice la frontierele externe sau pentru a face schimb de informaţii cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 68 alineatul (1) sau cu ţările terţe, astfel cum se prevede la articolul 75.
(2)Tablourile situaţionale specifice sunt constituite dintr-un subset de informaţii provenite din tablourile situaţionale naţionale şi din tabloul situaţional european.
(3)Normele detaliate de stabilire şi punere în comun a tablourilor situaţionale specifice se stabilesc într-un plan operaţional pentru activităţile operative în cauză şi într-un acord bilateral sau multilateral atunci când tabloul situaţional specific este stabilit în cadrul unei cooperări bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe. Orice schimb de informaţii în temeiul prezentului alineat se realizează în concordanţă cu principiul consimţământului iniţiatorului.
Art. 28: Serviciile de fuziune EUROSUR
(1)Agenţia coordonează serviciile de fuziune EUROSUR pentru a oferi centrelor naţionale de coordonare, Comisiei şi serviciilor proprii informaţii privind frontierele externe şi zona prefrontalieră în mod regulat, fiabil şi eficient din punctul de vedere al costurilor.
(2)Agenţia furnizează unui centru naţional de coordonare, la cererea acestuia, informaţii privind frontierele externe ale statului membru de care aparţine şi zona prefrontalieră, care pot fi obţinute prin:
a)monitorizarea selectivă a porturilor şi a zonelor de coastă desemnate ale ţărilor terţe, care, în urma analizei de risc şi a informaţiilor, au fost identificate ca fiind puncte de îmbarcare sau de tranzit pentru navele sau alte ambarcaţiuni utilizate pentru imigraţie ilegală sau criminalitate transfrontalieră;
b)urmărirea în marea liberă a navelor sau a altor ambarcaţiuni şi urmărirea aeronavelor, atunci când navele, ambarcaţiunile sau aeronavele respective sunt suspectate sau identificate ca fiind utilizate pentru imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră, inclusiv în cazul persoanelor aflate în pericol pe mare, în vederea transmiterii acestor informaţii autorităţilor relevante care sunt competente pentru operaţiuni de căutare şi salvare;
c)monitorizarea zonelor desemnate din domeniul maritim, pentru a detecta, a identifica şi a urmări navele şi alte ambarcaţiuni utilizate sau suspectate de a fi utilizate pentru imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră, inclusiv în cazul persoanelor aflate în pericol pe mare, în vederea transmiterii acestor informaţii autorităţilor relevante care sunt competente pentru operaţiuni de căutare şi salvare;
d)monitorizarea zonelor desemnate din spaţiul aerian, pentru a detecta, a identifica şi a urmări aeronavele şi alte forme de echipamente utilizate sau suspectate de a fi utilizate pentru imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră;
e)evaluarea de mediu în zonele desemnate din domeniul maritim şi de la frontierele externe terestre şi aeriene pentru optimizarea activităţilor de monitorizare şi patrulare;
f)monitorizarea selectivă a zonelor prefrontaliere desemnate de la frontierele externe, care, în urma analizei de risc şi a informaţiilor, au fost identificate ca fiind potenţiale zone de plecare sau tranzit pentru imigraţie ilegală sau criminalitate transfrontalieră;
g)monitorizarea fluxurilor de migraţie către Uniune şi în interiorul acesteia în ceea ce priveşte tendinţele, amploarea şi rutele;
h)monitorizarea mijloacelor de comunicare în masă, a informaţiilor din surse deschise şi analiza activităţilor pe internet în conformitate cu Directiva (UE) 2016/680 sau Regulamentul (UE) 2016/679, după caz, în scopul prevenirii imigraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere;
i)analiza informaţiilor provenite din sisteme de informaţii la scară largă în scopul detectării modificărilor referitoare la rutele şi metodele utilizate pentru imigraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră.
(3)Agenţia poate refuza o cerere din partea unui centru naţional de coordonare din motive tehnice, financiare sau operative. Agenţia notifică în timp util centrului naţional de coordonare motivele care stau la baza refuzului respectiv.
(4)Agenţia poate utiliza din proprie iniţiativă instrumentele de supraveghere menţionate la alineatul (2) pentru colectarea de informaţii privind zona prefrontalieră, care sunt relevante pentru tabloul situaţional european.
Art. 29: Analiza de risc
(1)Agenţia monitorizează fluxurile de migraţie către Uniune, precum şi în interiorul acesteia în ceea ce priveşte tendinţele, amploarea şi rutele, şi alte tendinţe şi eventuale provocări la frontierele externe şi în privinţa returnării. În acest scop, agenţia, printr-o decizie a Consiliului de administraţie bazată pe o propunere a directorului executiv, instituie un model comun integrat de analiză de risc, care trebuie să fie aplicat şi de agenţie şi de statele membre. Modelul comun integrat de analiză de risc se instituie şi se actualizează, dacă este cazul, pe baza rezultatelor evaluării punerii în aplicare a ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionat la articolul 8 alineatul (7).
(2)Agenţia elaborează analize de risc anuale generale, pe care le prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei aplicând normele de securitate adoptate în conformitate cu articolul 92, şi analize de risc specifice pentru activităţile operative. Din doi în doi ani, agenţia, în strânsă consultare cu statele membre, pregăteşte şi prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei o analiză strategică de risc pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. O astfel de analiză strategică de risc va fi luată în considerare la elaborarea ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Agenţia elaborează astfel de analize de risc anuale generale şi de analize strategice de risc pe baza informaţiilor primite, inclusiv de la statele membre. În rezultatele acestor analize de risc, datele cu caracter personal sunt anonimizate.
(3)Analizele de risc menţionate la alineatul (2) privesc toate aspectele relevante pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor în scopul de a dezvolta un mecanism de preavertizare.
(4)Agenţia publică informaţii complete cu privire la modelul comun integrat de analiză de risc.
(5)Statele membre transmit agenţiei toate informaţiile necesare privind situaţia, tendinţele şi ameninţările posibile la frontierele externe şi în materie de returnare. Statele membre transmit agenţiei, la intervale regulate sau la cererea acesteia, toate informaţiile relevante, cum ar fi datele statistice şi operative colectate în legătură cu gestionarea europeană integrată a frontierelor care sunt incluse în lista de informaţii şi date obligatorii care trebuie transmise agenţiei menţionată la articolul 100 alineatul (2) litera (e), precum şi date provenite din stratul de analiză al tabloului situaţional naţional, astfel cum se prevede la articolul 25.
(6)Rezultatele analizei de risc sunt transmise Consiliului de administraţie şi sunt partajate cu autorităţile competente din statele membre în timp util şi cu exactitate.
(7)Statele membre ţin seama de rezultatele analizei de risc atunci când îşi planifică operaţiunile şi activităţile la frontierele externe, precum şi activităţile legate de returnare.
(8)Agenţia include rezultatele unui model comun integrat de analiză de risc în elaborarea programelor comune de bază pentru formare menţionate la articolul 62.
Art. 30: Determinarea secţiunilor de frontieră externă
În sensul prezentului regulament, fiecare stat membru îşi divizează frontierele externe în secţiuni de frontieră externă. Respectivele secţiuni constau în secţiuni de frontieră terestră, maritimă şi, dacă statele membre decid astfel, aeriană. Fiecare stat membru notifică respectivele secţiuni de frontieră externă agenţiei.
Statele membre notifică agenţiei orice modificare a secţiunilor de frontieră externă în timp util pentru a se asigura continuitatea analizei de risc de către agenţie.
Art. 31: Ofiţerii de legătură ai agenţiei în statele membre
(1)Agenţia asigură monitorizarea regulată a gestionării frontierelor externe şi a returnărilor efectuate de către toate statele membre prin intermediul ofiţerilor săi de legătură.
Agenţia poate decide ca un ofiţer de legătură să acopere până la patru state membre care sunt apropiate din punct de vedere geografic.
(2)Directorul executiv numeşte experţi din cadrul personalului statutar care urmează să fie trimişi ca ofiţeri de legătură. Pe baza analizei de risc şi în urma consultării cu statele membre vizate, directorul executiv face o propunere privind natura şi condiţiile trimiterii ofiţerilor de legătură respectivi, statul membru sau regiunea în care pot fi trimişi şi eventualele sarcini care nu intră sub incidenţa alineatului (3). Propunerea formulată de directorul executiv se supune aprobării Consiliului de administraţie. Directorul executiv informează statul membru în cauză cu privire la numire şi stabileşte, împreună cu acesta, locul de trimitere.
(3)Ofiţerii de legătură acţionează în numele agenţiei şi rolul acestora este să promoveze cooperarea şi dialogul dintre agenţie şi autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, precum şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea. Ofiţerii de legătură au, în special, următoarele sarcini:
a)acţionează ca interfaţă între agenţie şi autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea;
b)sprijină colectarea informaţiilor de care are nevoie agenţia pentru a monitoriza imigraţia ilegală şi pentru analizele de risc menţionate la articolul 29;
c)sprijină colectarea informaţiilor menţionate la articolul 32 şi de care are nevoie agenţia pentru a efectua evaluarea vulnerabilităţii şi elaborează un raport în acest sens;
d)monitorizează măsurile luate de statul membru la secţiunile de frontieră externă cărora li s-a atribuit un nivel de impact ridicat sau critic, în conformitate cu articolul 34;
e)contribuie la promovarea aplicării acquis-ului Uniunii referitor la gestionare a frontierelor externe şi returnare, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale;
f)cooperează cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, dacă este necesar, pentru a promova respectarea drepturilor fundamentale în cursul activităţii agenţiei în conformitate cu litera (e);
g)dacă este posibil, acordă sprijin statelor membre în ceea ce priveşte elaborarea planurilor lor de contingenţă referitoare la gestionarea frontierelor;
h)facilitează comunicarea dintre statul membru în cauză şi agenţie, comunică statului membru în cauză informaţiile relevante primite de la agenţie, inclusiv informaţiile cu privire la operaţiunile în curs;
i)raportează direct şi cu regularitate directorului executiv cu privire la situaţia de la frontiera externă şi la capacitatea statului membru în cauză de a gestiona cu eficacitate situaţia de la frontierele externe; raportează şi cu privire la executarea operaţiunilor de returnare în ţările terţe relevante;
j)monitorizează măsurile adoptate de statul membru cu privire la o situaţie care necesită întreprinderea de acţiuni urgente la frontierele externe, astfel cum se menţionează la articolul 42;
k)monitorizează măsurile luate de statul membru cu privire la returnare şi sprijină colectarea informaţiilor de care are nevoie agenţia pentru a desfăşura activităţile menţionate la articolul 48.
(4)În cazul în care raportarea ofiţerului de legătură menţionată la alineatul (3) litera (i) ridică îngrijorări privind unul sau mai multe aspecte relevante pentru statul membru în cauză, directorul executiv informează fără întârziere statul membru respectiv.
(5)În sensul alineatului (3), în conformitate cu normele naţionale şi cu normele Uniunii în materie de securitate şi de protecţie a datelor, ofiţerul de legătură:
a)primeşte informaţii de la centrul naţional de coordonare în cauză şi tabloul situaţional relevant naţional alcătuit în conformitate cu articolul 25;
b)menţine contacte regulate cu autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, precum şi cu autorităţile naţionale responsabile cu returnarea, informând punctul de contact naţional în cauză.
(6)Raportul ofiţerului de legătură menţionat la alineatul (3) litera (c) din prezentul articol face parte din evaluarea vulnerabilităţii menţionată la articolul 32. Raportul se transmite statului membru în cauză.
(7)În îndeplinirea sarcinilor care le revin, ofiţerii de legătură nu acceptă instrucţiuni decât din partea agenţiei.
Art. 32: Evaluarea vulnerabilităţii
(1)Agenţia stabileşte o metodologie comună de evaluare a vulnerabilităţii, printr-o decizie a Consiliului de administraţie bazată pe o propunere a directorului executiv pregătită în strânsă cooperare cu statele membre şi Comisia. Această metodologie include criterii obiective în raport cu care agenţia realizează evaluarea vulnerabilităţii, frecvenţa acestor evaluări, modalităţile de realizare a unor evaluări consecutive ale vulnerabilităţii şi modalităţile pentru un sistem eficient de monitorizare a punerii în aplicare a recomandărilor directorului executiv menţionate la alineatul (7).
(2)Agenţia monitorizează şi evaluează disponibilitatea echipamentelor tehnice, a sistemelor, a capacităţilor, a resurselor, a infrastructurii şi a personalului calificat şi format în mod corespunzător de care dispun statele membre, necesare pentru controlul la frontiere astfel cum este menţionat la articolul 3 alineatul (1) litera (a). În acest context, agenţia evaluează planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor menţionate la articolul 9 alineatul (4) în ceea ce priveşte capacitatea de a efectua controlul la frontieră, ţinând seama de faptul că unele capacităţi naţionale pot fi utilizate parţial pentru alte scopuri decât controlul la frontiere. În scopul planificării viitoare, agenţia realizează această monitorizare şi evaluare ca măsură preventivă pe baza analizelor de risc elaborate în conformitate cu articolul 29 alineatul (2). Agenţia efectuează o astfel de monitorizare şi evaluare cel puţin o dată pe an, cu excepţia cazului în care directorul executiv decide altfel pe baza analizei de risc sau al unei evaluări anterioare a vulnerabilităţii. În orice caz, fiecare stat membru face obiectul monitorizării şi evaluării cel puţin o dată la trei ani.
(3)Fără a aduce atingere articolului 9, la cererea agenţiei, statele membre îi furnizează acesteia informaţii privind echipamentele tehnice şi resursele umane şi, în măsura în care este posibil, resursele financiare de care dispun la nivel naţional pentru efectuarea controalelor la frontieră. De asemenea, la cererea agenţiei, statele membre furnizează informaţii referitoare la planurile lor de contingenţă în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor.
(4)Scopul evaluării vulnerabilităţii este ca agenţia să evalueze capacitatea şi pregătirea statelor membre de a face faţă provocărilor prezente şi viitoare la frontierele externe; să identifice, în special pentru statele membre care se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate, eventualele consecinţe imediate la frontierele externe şi consecinţele ulterioare pentru funcţionarea spaţiului Schengen; să evalueze capacitatea acestora de a contribui la corpul permanent şi la rezerva de echipamente tehnice, inclusiv la rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă; şi să evalueze capacitatea de găzduire a statelor membre în privinţa unui sprijin din partea Poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). Evaluarea respectivă nu aduce atingere mecanismului de evaluare Schengen.
(5)În cadrul evaluării vulnerabilităţii, agenţia evaluează, la nivel calitativ şi cantitativ, capacitatea statelor membre de a îndeplini toate sarcinile de gestionare a frontierelor, inclusiv capacitatea acestora de a face faţă unei eventuale sosiri a unui număr mare de persoane pe teritoriul lor.
(6)Rezultatele preliminare ale evaluării vulnerabilităţii sunt transmise statelor membre în cauză. Statele membre în cauză pot formula observaţii cu privire la evaluarea respectivă.
(7)Atunci când este necesar, directorul executiv, în consultare cu statul membru în cauză, formulează o recomandare în care stabileşte măsurile necesare care trebuie luate de statul membru în cauză şi termenul în care trebuie puse în aplicare măsurile respective. Directorul executiv invită statele membre în cauză să ia măsurile necesare pe baza unui plan de acţiune elaborat de statul membru în consultare cu directorul executiv.
(8)Directorul executiv îşi întemeiază măsurile pe care urmează să le recomande statelor membre în cauză pe rezultatele evaluării vulnerabilităţii, ţinând cont de analiza de risc efectuată de agenţie, de observaţiile statului membru în cauză şi de rezultatele mecanismului de evaluare Schengen.
Măsurile recomandate trebuie să vizeze eliminarea vulnerabilităţilor identificate în evaluare, astfel încât statele membre să fie mai pregătite pentru a face faţă provocărilor prezente şi viitoare la frontierele externe, prin sporirea sau îmbunătăţirea capacităţilor, a echipamentelor tehnice, a sistemelor, a resurselor şi a planurilor lor de contingenţă. Directorul executiv poate oferi expertiza tehnică a agenţiei statelor membre pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor recomandate.
(9)Directorul executiv monitorizează punerea în aplicare a măsurilor recomandate prin intermediul unor rapoarte periodice care trebuie prezentate de statele membre pe baza planurilor de acţiune menţionate la alineatul (7).
În cazul existenţei unui risc ca un stat membru să nu pună în aplicare o măsură recomandată în termenul stabilit în conformitate cu alineatul (7), directorul executiv informează imediat membrul Consiliului de administraţie din statul membru în cauză şi Comisia. După consultarea membrului din Consiliul de administraţie al statului membru în cauză, directorul executiv solicită informaţii din partea autorităţilor relevante ale statului membru respectiv cu privire la motivele întârzierii şi oferă sprijin din partea agenţiei pentru a facilita punerea în aplicare a măsurii recomandate.
(10)În cazul în care un stat membru nu pune în aplicare măsurile necesare din recomandare în termenul stabilit în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, directorul executiv sesizează Consiliul de administraţie şi informează Comisia cu privire la acest lucru. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă o decizie în care stabileşte măsurile necesare care trebuie luate de statul membru în cauză şi termenul în care măsurile respective trebuie să fie puse în aplicare. Decizia Consiliului de administraţie este obligatorie pentru statul membru. În cazul în care statul membru nu pune în aplicare măsurile în termenul stabilit în decizia respectivă, Consiliul de administraţie notifică acest lucru Consiliului şi Comisiei şi pot fi întreprinse acţiuni suplimentare în conformitate cu articolul 42.
(11)Evaluarea vulnerabilităţii, inclusiv o descriere detaliată a rezultatului evaluării vulnerabilităţii, măsurile întreprinse de statele membre ca răspuns la evaluarea vulnerabilităţii şi situaţia punerii în practică a măsurilor recomandate anterior, se transmit, în conformitate cu articolul 92, periodic şi cel puţin o dată pe an Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
Art. 33: Sinergiile dintre evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen
(1)Sinergiile dintre evaluarea vulnerabilităţii şi mecanismul de evaluare Schengen se maximizează în vederea stabilirii unui tablou situaţional îmbunătăţit privind funcţionarea spaţiului Schengen, evitând, pe cât posibil, dublarea eforturilor depuse de statele membre şi asigurând o utilizare mai bine coordonată a instrumentelor financiare relevante ale Uniunii care sprijină gestionarea frontierelor externe.
(2)În scopul menţionat la alineatul (1), Comisia şi agenţia stabilesc dispoziţiile necesare pentru a-şi transmite, în mod regulat, securizat şi în timp util, toate informaţiile referitoare la rezultatele evaluărilor vulnerabilităţii şi la rezultatele evaluărilor efectuate în cadrul mecanismului de evaluare Schengen în domeniul gestionării frontierelor. Dispoziţiile de transmitere a informaţiilor respective acoperă rapoartele privind evaluările vulnerabilităţii şi rapoartele privind vizitele de evaluare Schengen, recomandările ulterioare, planurile de acţiune, precum şi orice actualizări privind punerea în aplicare a planurilor de acţiune prezentate de statele membre.
(3)Pentru atingerea scopului mecanismului de evaluare Schengen în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor externe, Comisia comunică rezultatele evaluărilor vulnerabilităţii tuturor membrilor echipelor de evaluare Schengen implicate în evaluarea statului membru în cauză. Aceste informaţii sunt considerate sensibile în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 şi sunt tratate în consecinţă.
(4)Dispoziţiile menţionate la alineatul (2) se referă la rezultatele evaluărilor efectuate în cadrul mecanismului de evaluare Schengen în domeniul returnării, pentru a se asigura faptul că agenţia este deplin informată cu privire la deficienţele identificate, astfel încât aceasta să poată propune măsurile adecvate pentru a sprijini statele membre în acest sens.
Art. 34: Atribuirea de niveluri de impact secţiunilor de frontieră externă
(1)Pe baza analizei de risc şi a evaluării vulnerabilităţii efectuate de agenţie şi în acord cu statul membru în cauză, agenţia atribuie următoarele niveluri de impact fiecăreia dintre secţiunile de frontieră externă:
a)nivel de impact redus în cazul în care incidentele legate de imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secţiunea de frontieră relevantă au un impact nesemnificativ asupra securităţii frontierelor;
b)nivel de impact mediu în cazul în care incidentele legate de imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secţiunea de frontieră relevantă au un impact moderat asupra securităţii frontierelor;
c)nivel de impact ridicat în cazul în care incidentele legate de imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secţiunea de frontieră relevantă au un impact semnificativ asupra securităţii frontierelor.
(2)În vederea soluţionării rapide a unei situaţii de criză la o anumită secţiune de frontieră, atunci când analiza de risc a agenţiei arată incidentele legate de imigraţia ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secţiunea relevantă de frontieră externă au un impact decisiv asupra securităţii frontierelor într-o asemenea măsură încât riscă să pună în pericol funcţionarea spaţiului Schengen agenţia atribuie temporar, în acord cu statul membru în cauză, un nivel de impact "critic" respectivei secţiuni de frontieră.
(3)În cazul în care nu există un acord între statul membru în cauză şi agenţie cu privire la atribuirea unui nivel de impact unei secţiuni de frontieră externă, nivelul de impact atribuit anterior secţiunii respective de frontieră rămâne neschimbat.
(4)Centrul naţional de coordonare evaluează în mod constant, în strânsă cooperare cu alte autorităţi naţionale competente, dacă este necesară modificarea nivelului de impact atribuit oricăreia dintre secţiunile de frontieră externă, ţinând seama de informaţiile pe care le conţine tabloul situaţional naţional şi informează agenţia în mod corespunzător.
(5)Agenţia indică nivelurile de impact atribuite secţiunilor de frontieră externă în tabloul situaţional european.
Art. 35: Reacţia corespunzătoare nivelurilor de impact
(1)Statele membre se asigură că controlul la frontiere la secţiunile de frontieră externă corespunde nivelurilor de impact atribuite, după cum urmează:
a)în cazul în care unei secţiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact redus, autorităţile naţionale responsabile de controlul la frontierele externe organizează controale regulate la frontieră pe baza analizei de risc şi se asigură că în secţiunea de frontieră respectivă există suficient personal şi suficiente resurse disponibile;
b)în cazul în care unei secţiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact mediu, autorităţile naţionale responsabile de controlul la frontierele externe, pe lângă măsurile întreprinse în temeiul literei (a) din prezentul alineat, asigură luarea măsurilor de control adecvate la secţiunea de frontieră respectivă; atunci când se iau astfel de măsuri de control la frontieră, centrul naţional de coordonare este notificat în mod corespunzător; centrul naţional de coordonare coordonează orice sprijin acordat în conformitate cu articolul 21 alineatul (3);
c)în cazul în care unei secţiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact ridicat, statul membru în cauză, pe lângă măsurile întreprinse în temeiul literei (b) din prezentul alineat, se asigură, prin intermediul centrului naţional de coordonare, că autorităţile naţionale care acţionează la secţiunea de frontieră respectivă beneficiază de sprijinul necesar şi că sunt luate măsuri de control la frontieră sporite; statul membru respectiv poate solicita sprijin din partea agenţiei sub rezerva condiţiilor pentru iniţierea unor operaţiuni comune sau a unor intervenţii rapide la frontieră, astfel cum sunt prevăzute la articolul 36;
d)în cazul în care unei secţiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact critic, agenţia notifică acest lucru Comisiei; pe lângă măsurile luate în temeiul literei (c) din prezentul alineat, directorul executiv emite o recomandare în conformitate cu articolul 41 alineatul (1), ţinând seama de sprijinul permanent acordat de agenţie; statul membru în cauză răspunde recomandării în conformitate cu articolul 41 alineatul (2).
(2)Centrul naţional de coordonare informează în mod regulat agenţia cu privire la măsurile luate la nivel naţional în temeiul alineatului (1) literele (c) şi (d).
(3)În cazul în care se atribuie un nivel de impact mediu, ridicat sau critic unei secţiuni de frontieră externă adiacentă secţiunii de frontieră a unui alt stat membru sau a unei ţări terţe cu care există acorduri sau reţele regionale, astfel cum sunt menţionate la articolele 72 şi 73, centrul naţional de coordonare contactează centrul naţional de coordonare al statului membru vecin sau autoritatea competentă a ţării terţe şi depune eforturi în vederea coordonării măsurilor transfrontaliere necesare împreună cu agenţia.
(4)Agenţia analizează împreună cu statul membru în cauză atribuirea nivelurilor de impact şi măsurile corespunzătoare adoptate la nivel naţional şi la nivelul Uniunii. Analiza respectivă contribuie la evaluarea vulnerabilităţii efectuată de agenţie în conformitate cu articolul 32.
Art. 36: Acţiunile desfăşurate de agenţie la frontierele externe
(1)Un stat membru poate solicita sprijinul agenţiei în vederea îndeplinirii obligaţiilor care îi revin în ceea ce priveşte controlul frontierelor externe. De asemenea, agenţia pune în aplicare măsuri în conformitate cu articolele 41 şi 42.
(2)Agenţia organizează asistenţa tehnică şi operaţională necesară pentru statul membru gazdă şi, acţionând în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu principiul nereturnării, poate lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)coordonează operaţiuni comune pentru unul sau mai multe state membre şi trimite corpul permanent şi echipamente tehnice;
b)organizează intervenţii rapide la frontieră şi trimite corpul permanent şi echipamente tehnice;
c)coordonarea de activităţi la frontierele externe pentru unul sau mai multe state membre şi ţări terţe, inclusiv operaţiuni comune cu ţări terţe;
d)trimite corpul permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, între altele, în zonele hotspot, cu scopul de a furniza asistenţă tehnică şi operaţională, inclusiv, dacă este necesar, în cadrul activităţilor de returnare;
e)în cadrul operaţiunilor menţionate la literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat şi în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014 şi cu dreptul internaţional, furnizează asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi ţărilor terţe, în sprijinul operaţiunilor de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare care pot fi declanşate în cursul operaţiunilor de supraveghere a frontierelor pe mare;
f)acordă prioritate serviciilor de fuziune EUROSUR.
(3)Agenţia finanţează sau cofinanţează activităţile menţionate la alineatul (2) din bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei.
(4)În cazul în care are nevoie de fonduri suplimentare substanţiale din cauza unei situaţii survenite la frontierele externe, agenţia informează fără întârziere Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la aceasta.
Art. 37: Iniţierea unor operaţiuni comune şi a unor intervenţii rapide la frontierele externe
(1)Un stat membru poate solicita ca agenţia să lanseze operaţiuni comune pentru a face faţă provocărilor viitoare, inclusiv imigraţiei ilegale, ameninţărilor prezente sau viitoare la frontierele sale externe sau criminalităţii transfrontaliere, sau să ofere asistenţă tehnică şi operaţională sporită atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile legate de controlul frontierelor externe. Ca parte a solicitării respective, un stat membru poate de asemenea să indice profilurile de personal operativ necesare operaţiunii comune în cauză, inclusiv de personal cu competenţe executive, dacă este cazul.
(2)La cererea unui stat membru care se confruntă cu o situaţie caracterizată de provocări specifice şi disproporţionate, în special sosirea, la punctele de la frontierele externe, a unui număr mare de resortisanţi ai ţărilor terţe care încearcă să intre fără autorizaţie pe teritoriul statului membru respectiv, agenţia poate efectua o intervenţie rapidă la frontieră, pentru o perioadă limitată, pe teritoriul statului membru gazdă respectiv.
(3)Directorul executiv evaluează, aprobă şi coordonează propunerile din partea statelor membre pentru operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră. Operaţiunile comune şi intervenţiile rapide la frontieră trebuie să fie precedate de o analiză de risc temeinică, fiabilă şi actualizată, în măsură să permită agenţiei să stabilească o ordine de prioritate pentru propunerile de operaţiuni comune şi de intervenţii rapide la frontieră, ţinând seama de nivelul de impact atribuit secţiunilor de frontieră externă în conformitate cu articolul 34 şi de disponibilitatea resurselor.
(4)Obiectivele unei operaţiuni comune sau ale unei intervenţii rapide la frontieră pot fi realizate ca parte a unei operaţiuni cu scopuri multiple. Astfel de operaţiuni pot implica funcţii de gardă de coastă şi prevenirea criminalităţii transfrontaliere, cu accent pe lupta împotriva traficului de migranţi sau a traficului de persoane şi operaţiunile de gestionare a migraţiei, cu accent pe identificarea, înregistrarea, interogarea şi returnarea.
Art. 38: Planul operaţional pentru operaţiunile comune
(1)Pentru a pregăti o operaţiune comună, directorul executiv, în cooperare cu statul membru gazdă, întocmeşte o listă a echipamentelor tehnice, personalului şi profilurilor de personal necesare, inclusiv a personalului cu competenţe executive, dacă este cazul, pentru a fi autorizate în conformitate cu articolul 82 alineatul (2). Lista respectivă se elaborează ţinând seama de resursele disponibile ale statului membru gazdă şi de cererea statului membru gazdă menţionată la articolul 37. Pe baza acestor elemente, agenţia defineşte un pachet de întăriri tehnice şi operative, precum şi activităţi de consolidare a capacităţilor care să fie incluse în planul operaţional.
(2)Directorul executiv întocmeşte un plan operaţional pentru operaţiunile comune de la frontierele externe. Directorul executiv şi statul membru gazdă, în urma unei strânse consultări desfăşurate în timp util cu statele membre participante, convin asupra unui plan operaţional care prezintă în detaliu aspectele organizatorice şi procedurale ale operaţiunii comune.
(3)Planul operaţional este obligatoriu pentru agenţie, pentru statul membru gazdă şi pentru statele membre participante. Acesta abordează toate aspectele considerate necesare pentru desfăşurarea operaţiunii comune, inclusiv:
a)descrierea situaţiei, împreună cu modul de operare corespunzător trimiterii şi obiectivele acesteia, inclusiv obiectivul operativ;
b)durata estimată a operaţiunii comune prognozată a fi necesară pentru atingerea obiectivelor sale;
c)zona geografică în care se va desfăşura operaţiunea comună;
d)o descriere a sarcinilor, inclusiv a celor care necesită competenţe executive, a responsabilităţilor, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale şi cerinţele legate de protecţia datelor, şi a instrucţiunilor speciale adresate echipelor, inclusiv privind bazele de date care pot fi consultate sau armele de serviciu, muniţia şi echipamentele care pot fi utilizate în statul membru gazdă;
e)componenţa echipelor, precum şi trimiterea altor categorii de personal relevant;
f)dispoziţiile privind comanda şi controlul, inclusiv numele şi gradele poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă care sunt responsabili de cooperarea cu membrii echipelor şi cu agenţia, în special numele şi gradele poliţiştilor de frontieră care se află la comandă pe durata trimiterii, precum şi poziţia membrilor echipelor în lanţul de comandă;
g)echipamentele tehnice care urmează să fie trimise în cadrul operaţiunii comune, inclusiv cerinţele specifice, cum ar fi condiţiile de utilizare, echipajul necesar, transportul şi alte aspecte logistice, precum şi dispoziţiile financiare;
h)normele detaliate privind raportarea imediată de către agenţie a incidentelor către Consiliul de administraţie şi autorităţile naţionale relevante;
i)o schemă de raportare şi de evaluare care conţine indicatori pentru raportul de evaluare, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale, şi termenul pentru transmiterea raportului final de evaluare;
j)în ceea ce priveşte operaţiunile pe mare, informaţii specifice privind aplicarea jurisdicţiei şi a dreptului aplicabil în zona geografică în care are loc operaţiunea comună, inclusiv trimiteri la dreptul intern, internaţional şi la dreptul Uniunii referitor la interceptare, salvarea pe mare şi debarcare; în această privinţă, planul operaţional se stabileşte în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014;
k)modalităţile de cooperare cu ţările terţe, cu alte organe, oficii şi agenţii ale Uniunii sau cu organizaţiile internaţionale;
l)instrucţiuni generale privind modul de garantare a drepturilor fundamentale în timpul activităţii operative ale agenţiei;
m)procedurile prin care persoanele care au nevoie de protecţie internaţională, victimele traficului de persoane, minorii neînsoţiţi şi persoanele aflate într-o situaţie vulnerabilă sunt îndrumate către autorităţile naţionale competente pentru a primi asistenţa corespunzătoare;
n)procedurile de stabilire a unui mecanism de primire şi de transmitere către agenţie a plângerilor formulate împotriva oricărei persoane care participă la o activitate operativă a agenţiei, inclusiv a poliţiştilor de frontieră sau a altor categorii relevante de personal din statul membru gazdă şi a membrilor echipelor, care reclamă presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale în contextul participării acestora la o activitate operativă a agenţiei;
o)dispoziţiile logistice, inclusiv informaţii cu privire la condiţiile de lucru şi la mediul din zonele în care operaţiunea comună urmează să aibă loc.
(4)Orice modificare sau adaptare a planului operaţional necesită acordul directorului executiv şi al statului membru gazdă, după consultarea statelor membre participante. O copie a planului operaţional modificat sau adaptat este trimisă imediat de către agenţie statelor membre participante.
(5)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis tuturor operaţiunilor agenţiei.
Art. 39: Procedura de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră
(1)Cererea unui stat membru de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră include o descriere a situaţiei, eventualele obiective şi o estimare a nevoilor, precum şi profilurile de personal necesare, inclusiv de personal cu competenţe executive, dacă este cazul. Dacă este necesar, directorul executiv poate trimite imediat experţi din cadrul agenţiei care să evalueze situaţia de la frontierele externe ale statului membru în cauză.
(2)Directorul executiv informează imediat Consiliul de administraţie cu privire la cererea unui stat membru de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră.
(3)Atunci când decide cu privire la cererea formulată de un stat membru, directorul executiv ia în considerare rezultatele analizelor de risc efectuate de agenţie şi stratul de analiză al tabloului situaţional european, precum şi rezultatul evaluării vulnerabilităţii menţionate la articolul 32 şi orice altă informaţie relevantă furnizată de statul membru în cauză sau de un alt stat membru.
(4)Directorul executiv evaluează de îndată posibilităţile de relocare a membrilor echipei disponibili în cadrul corpului permanent, în special a personalului statutar şi personalului detaşat la agenţie de statele membre, prezent în alte zone operative. Directorul executiv evaluează, de asemenea, nevoile suplimentare de trimitere a personalului operativ în conformitate cu articolul 57 şi, odată ce personalul în cadrul profilurilor necesare a fost epuizat, de a activa rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58.
(5)Directorul executiv ia o decizie cu privire la cererea de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră în termen de două zile lucrătoare de la data primirii acesteia. Directorul executiv informează în scris simultan statul membru în cauză şi Consiliul de administraţie cu privire la decizie. Decizia precizează principalele motivele pe care se întemeiază.
(6)Atunci când ia decizia menţionată la alineatul (5) din prezentul articol, directorul executiv informează statele membre cu privire la posibilitatea de a solicita personal operativ suplimentar în conformitate cu articolul 57 şi, dacă este cazul, cu articolul 58, indicând numărul posibil de membri ai personalului şi de profiluri care urmează să fie furnizate de fiecare stat membru.
(7)În cazul în care decide să lanseze o intervenţie rapidă la frontieră, directorul executiv trimite echipele de gestionare a frontierelor disponibile din cadrul corpului permanent şi echipamente din rezerva de echipamente tehnice, în conformitate cu articolul 64, şi, în cazul în care este necesar, decide cu privire la punerea la dispoziţie a unor întăriri imediate prin recurgerea la una sau mai multe echipe de gestionare a frontierelor, în conformitate cu articolul 57.
(8)Directorul executiv, împreună şi de acord cu statul membru gazdă, întocmeşte imediat şi, în orice caz, nu mai târziu de trei zile lucrătoare de la data deciziei un plan operaţional, astfel cum este menţionat la articolul 38 alineatul (2).
(9)De îndată ce planul operaţional a fost convenit şi furnizat statelor membre, directorul executiv trimite imediat personalul operativ disponibil prin relocări din alte zone operative sau din cadrul altor funcţii.
(10)În paralel cu trimiterea menţionată la alineatul (9) şi în cazul în care este necesar pentru a se furniza întăriri imediate ale echipelor de gestionare a frontierelor realocate din alte zone sau din cadrul altor funcţii, directorul executiv solicită fiecărui stat membru numărul şi profilurile membrilor personalului suplimentar care urmează să fie trimis în plus de pe lista sa naţională în vederea trimiterilor pe termen scurt menţionate la articolul 57.
(11)Dacă apare o situaţie în care echipele de gestionare a frontierelor şi personalul menţionate la alineatele (7) şi, respectiv, (10) din prezentul articol sunt insuficiente, directorul executiv poate activa rezerva pentru reacţie rapidă solicitând fiecărui stat membru numărul şi profilurile membrilor personalului suplimentar care urmează să fie trimis, astfel cum se prevede la articolul 58.
(12)Informaţiile menţionate la alineatele (10) şi (11) se furnizează în scris punctelor de contact naţionale şi menţionează data la care trimiterile de personal din fiecare categorie urmează să aibă loc. Acestor puncte de contact naţionale li se furnizează şi o copie a planului operaţional.
(13)Statele membre se asigură că numărul şi profilurile personalului sunt puse imediat la dispoziţia agenţiei, pentru a se garanta o trimitere completă în conformitate cu articolul 57 şi, atunci când este cazul, articolul 58.
(14)Trimiterea primelor echipe de gestionare a frontierelor realocate din alte zone sau din cadrul altor funcţii are loc cel târziu la cinci zile lucrătoare de la data aprobării planului operaţional de către directorul executiv şi statul membru gazdă. Trimiterea suplimentară de echipe de gestionare a frontierelor are loc, dacă este necesar, în termen de cel mult 12 zile lucrătoare de la data aprobării planului operaţional.
(15)În cazul în care urmează să aibă loc o intervenţie rapidă la frontieră, directorul executiv, în consultare cu Consiliul de administraţie, examinează imediat priorităţile privind operaţiunile comune ale agenţiei care sunt în curs sau sunt plănuite să aibă loc la alte frontiere externe, pentru a prevedea o eventuală realocare a resurselor către zonele de la frontierele externe unde se resimte cel mai acut nevoia consolidării echipelor.
Art. 40: Echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei
(1)În cazul în care un stat membru se confruntă cu o provocare disproporţionată legată de migraţie în anumite zone hotspot la frontierele sale externe, caracterizată de sosiri masive de grupuri migratorii mixte, statul membru respectiv poate solicita întăriri tehnice şi operative din partea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei alcătuite din experţi din organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii care acţionează în conformitate cu mandatele lor.
Statul membru respectiv transmite Comisiei o solicitare de întăriri şi o evaluare a nevoilor sale. Pe baza evaluării nevoilor respective, Comisia transmite cererea, după caz, către agenţie, EASO, Europol sau alte organe, oficii şi agenţii relevante ale Uniunii.
(2)Organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii examinează, în conformitate cu mandatele respective, cererea de întăriri a unui stat membru şi evaluarea nevoilor sale, cu scopul de a elabora un pachet cuprinzător de întăriri, alcătuit din diferite activităţi care sunt coordonate de organele, oficiile şi agenţiile competente ale Uniunii şi care necesită aprobarea statului membru în cauză. Comisia coordonează acest proces.
(3)Comisia, în cooperare cu statul membru gazdă şi cu organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, în conformitate cu mandatele lor respective, stabileşte condiţiile cooperării în zona-hotspot şi este responsabilă de coordonarea activităţilor echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei.
(4)Întăririle tehnice şi operative furnizate, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, de către corpul permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei pot include furnizarea de:
a)asistenţă, respectând pe deplin drepturile fundamentale, pentru verificarea resortisanţilor ţărilor terţe care sosesc la frontierele externe, inclusiv identificarea, înregistrarea şi intervievarea acestora pentru culegerea de informaţii, precum şi, la cererea statului membru, prelevarea de amprente digitale de la resortisanţii ţărilor terţe şi oferirea de informaţii privind scopul acestor proceduri;
b)informaţii iniţiale persoanelor care doresc să solicite protecţie internaţională şi îndrumarea acestor persoane către autorităţile naţionale competente ale statului membru în cauză sau către experţi trimişi de EASO;
c)asistenţă tehnică şi operaţională în domeniul returnării, în conformitate cu articolul 48, inclusiv pregătirea şi organizarea operaţiunilor de returnare;
d)echipamentele tehnice necesare.
(5)Din echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei fac parte, dacă este necesar, membri ai personalului cu cunoştinţe de specialitate în domeniile protecţiei copilului, traficului de fiinţe umane, protecţiei împotriva persecuţiei din motive de gen sau drepturilor fundamentale.
Art. 41: Acţiuni propuse la frontierele externe
(1)Pe baza rezultatelor evaluării vulnerabilităţii sau în cazul în care un impact critic este atribuit uneia sau mai multor secţiuni de frontieră externă şi ţinând seama de elementele relevante din planurile de contingenţă ale statului membru în cauză, de analiza de risc efectuată de agenţie şi de stratul de analiză al tabloului situaţional european, directorul executiv recomandă statului membru în cauză să solicite ca agenţia să iniţieze, să desfăşoare sau să adapteze operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră sau orice alte acţiuni relevante desfăşurate de agenţie, astfel cum sunt stabilite la articolul 36.
(2)Statul membru în cauză răspunde recomandării directorului executiv menţionată la alineatul (1) în termen de şase zile lucrătoare. În cazul unui răspuns negativ la recomandare, statul membru furnizează, de asemenea, justificările care stau la baza acestui răspuns. Directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administraţie şi Comisia cu privire la acţiunile recomandate şi la justificările pentru răspunsul negativ, pentru a evalua dacă poate fi necesară o acţiune urgentă în conformitate cu articolul 42.
Art. 42: Situaţiile de la frontierele externe care necesită o acţiune urgentă
(1)În cazul în care controlul la frontierele externe devine ineficace într-o asemenea măsură încât există riscul ca funcţionarea spaţiului Schengen să fie pusă în pericol din cauză că:
a)un stat membru nu pune în aplicare măsurile necesare, în conformitate cu decizia Consiliului de administraţie menţionată la articolul 32 alineatul (10); sau
b)un stat membru care se confruntă cu o provocare specifică şi disproporţionată la frontierele externe fie nu a solicitat sprijin suficient din partea agenţiei în temeiul articolului 37, al articolului 39 sau al articolului 40, fie nu întreprinde măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acţiunilor în temeiul acestor articole sau în temeiul articolului 41,
Consiliul, pe baza unei propuneri prezentate de Comisie, poate adopta fără întârziere o decizie prin intermediul unui act de punere în aplicare, în care identifică măsurile de atenuare a acestor riscuri care trebuie puse în aplicare de agenţie şi prin care i se solicită statului membru vizat să coopereze cu agenţia la punerea în aplicare a măsurilor respective. Comisia se consultă cu agenţia înainte de a face propunerea.
(2)În cazul în care survine o situaţie care impune o acţiune urgentă, Parlamentul European este informat fără întârziere cu privire la această situaţie, precum şi cu privire la orice măsură şi decizie ulterioară luată ca răspuns.
(3)În vederea atenuării riscului de periclitare a spaţiului Schengen, decizia Consiliului menţionată la alineatul (1) prevede ca agenţia să adopte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)organizarea şi coordonarea de intervenţii rapide la frontieră şi trimiterea corpului permanent, inclusiv a unor echipe din rezervele pentru reacţie rapidă;
b)trimiterea corpului permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei în special în zonele hotspot;
c)coordonarea de activităţi la frontierele externe pentru unul sau mai multe state membre şi ţări terţe, inclusiv operaţiuni comune cu ţări terţe;
d)trimiterea de echipamente tehnice;
e)organizarea de intervenţii de returnare.
(4)În termen de două zile lucrătoare de la data adoptării deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1), directorul executiv:
a)stabileşte acţiunile care trebuie întreprinse în vederea punerii în practică a măsurilor identificate în decizia respectivă, inclusiv echipamentele tehnice şi numărul şi profilurile membrilor personalului operativ necesari pentru realizarea obiectivelor urmărite prin decizia respectivă;
b)întocmeşte un proiect de plan operaţional şi îl transmite statelor membre în cauză.
(5)Directorul executiv şi statul membru în cauză convin asupra planului operaţional menţionat la alineatul (4) litera (b) în termen de trei zile lucrătoare de la data prezentării acestuia.
(6)Agenţia trimite, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la stabilirea planului operaţional, personalul operativ necesar din cadrul corpului permanent, în vederea punerii în practică a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1). Dacă este necesar, se trimit echipe suplimentare într-o etapă ulterioară şi, în orice caz, în termen de 12 zile lucrătoare de la stabilirea planului operaţional.
(7)Agenţia şi statele membre trimit la destinaţia prevăzută, fără întârziere şi, în orice caz, în termenul de 10 zile lucrătoare de la stabilirea planului operaţional, echipamentele tehnice necesare şi personal competent, în vederea punerii în practică a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1).
Dacă este necesar, se trimit echipamente tehnice suplimentare într-o etapă ulterioară, în conformitate cu articolul 64.
(8)Statul membru în cauză se conformează deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1). În acest scop, statul membru în cauză cooperează imediat cu agenţia şi ia măsurile necesare pentru a facilita punerea în aplicare a respectivei decizii şi punerea în practică a măsurilor prevăzute în decizie şi în planul operaţional convenit cu directorul executiv, în special prin îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolele 43, 82 şi 83.
(9)În conformitate cu articolul 57 şi, după caz, cu articolul 39, statele membre pun la dispoziţie personalul operativ stabilit de directorul executiv în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
(10)Comisia monitorizează punerea în aplicare a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1), precum şi acţiunile întreprinse de agenţie în acest scop. În cazul în care statul membru în cauză nu se conformează deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 30 de zile şi nu cooperează cu agenţia în conformitate cu alineatul (8) din prezentul articol, Comisia poate iniţia procedura prevăzută la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/399.
Art. 43: Instrucţiuni adresate echipelor
(1)Pe durata trimiterii echipelor de gestionare a frontierelor, a echipelor de returnare şi a echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, statul membru gazdă sau, în cazul cooperării cu o ţară terţă în conformitate cu un acord privind statutul, statul terţ în cauză formulează instrucţiuni adresate acestora, în conformitate cu planul operaţional.
(2)Agenţia, prin intermediul ofiţerului său coordonator, poate comunica statului membru gazdă punctul său de vedere asupra instrucţiunilor adresate echipelor. În acest caz, statul membru gazdă ţine seama de punctul de vedere exprimat şi se conformează acestuia, în măsura posibilului.
(3)În cazul în care instrucţiunile adresate echipelor nu sunt conforme cu planul operaţional, ofiţerul coordonator îl informează imediat pe directorul executiv, care poate, după caz, să ia măsurile care se impun, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3).
(4)În îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin, membrii echipelor au obligaţia de a respecta pe deplin drepturile fundamentale, printre care accesul la procedurile de azil şi demnitatea umană, şi acordă o atenţie deosebită persoanelor vulnerabile. Orice măsură luată în îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin trebuie să fie proporţională cu obiectivele urmărite prin măsurile respective. În îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin, membrii echipelor nu discriminează persoanele din niciun motiv, precum discriminarea legată de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate cu articolul 21 din Cartă.
(5)Membrilor echipelor care nu fac parte din personalul statutar li se aplică în continuare măsurile disciplinare din statul lor membru de origine. Statul membru de origine prevede măsuri disciplinare corespunzătoare sau alte măsuri în conformitate cu dreptul său intern referitor la încălcarea drepturilor fundamentale sau a obligaţiilor de protecţie internaţională în cursul oricărei activităţi operative desfăşurate de agenţie.
(6)Personalului statutar trimis ca membri ai echipelor i se aplică măsurile disciplinare prevăzute în Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi şi măsurile de natură disciplinară prevăzute în mecanismul de supraveghere menţionat la articolul 55 alineatul (5) litera (a).
Art. 44: Ofiţerul coordonator
(1)Agenţia asigură punerea în aplicare operativă a tuturor aspectelor organizatorice ale operaţiunilor comune, ale proiectelor-pilot sau ale intervenţiilor rapide la frontieră, inclusiv prezenţa membrilor personalului statutar.
(2)Fără a aduce atingere articolului 60, directorul executiv numeşte unul sau mai mulţi experţi din cadrul personalului statutar care urmează să fie trimişi în calitate de ofiţeri coordonatori pentru fiecare operaţiune comună sau intervenţie rapidă la frontieră. Directorul executiv informează statul membru gazdă cu privire la această numire.
(3)Ofiţerul coordonator acţionează în numele agenţiei în toate aspectele legate de trimiterea echipelor. Rolul ofiţerului coordonator este de a promova cooperarea şi coordonarea între statele membre gazdă şi cele participante. Ofiţerul coordonator este ajutat şi îndrumat de cel puţin un responsabil cu monitorizarea respectării drepturilor fundamentale. Ofiţerul coordonator are în special următoarele sarcini:
a)acţionează ca interfaţă între agenţie, statul membru gazdă şi membrii echipelor, acordând sprijin, în numele agenţiei, cu privire la toate chestiunile legate de condiţiile trimiterii lor în cadrul echipelor;
b)monitorizează punerea corectă în aplicare a planului operaţional, inclusiv, în cooperare cu responsabilii pentru monitorizarea respectării drepturilor fundamentale, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi prezintă un raport directorului executiv cu privire la aceasta;
c)acţionează în numele agenţiei în toate aspectele trimiterii echipelor şi raportează agenţiei cu privire la toate aceste aspecte;
d)raportează directorului executiv în cazul în care instrucţiunile adresate echipelor de către statele membre gazdă nu sunt conforme cu planul operaţional, îndeosebi în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, şi, după caz, propune ca directorul executiv să aibă în vedere adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 46.
(4)În contextul operaţiunilor comune sau al intervenţiilor rapide la frontieră, directorul executiv poate să îl autorizeze pe ofiţerul coordonator să ajute la soluţionarea eventualelor neînţelegeri legate de executarea planului operaţional şi trimiterea echipelor.
Art. 45: Costuri
(1)Agenţia trebuie să acopere integral următoarele costuri suportate de statele membre în vederea punerii la dispoziţie a membrilor personalului lor în scopul trimiterii acestora din cadrul corpului permanent în calitate de membri ai echipelor în statele membre şi în ţările terţe pe termen scurt în conformitate cu articolul 57 sau în statele membre prin rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58:
a)costurile de deplasare din statul membru de origine în statul membru gazdă şi din statul membru gazdă în statul membru de origine şi în interiorul statului membru gazdă în scopul trimiterii sau al relocării în statul membru gazdă respectiv sau într-un alt stat membru gazdă şi în scopul trimiterilor într-o ţară terţă sau a relocărilor pe teritoriul ţării terţe respective sau într-o altă ţară terţă;
b)costurile legate de vaccinări;
c)costurile legate de nevoile speciale de asigurare;
d)costurile legate de asistenţa medicală, inclusiv asistenţă psihologică;
e)diurnele, inclusiv costurile de cazare.
(2)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă norme detaliate privind rambursarea costurilor suportate de personalul trimis pe termen scurt, în conformitate cu articolele 57 şi 58 şi le actualizează atunci când este necesar. Pentru a se asigura respectarea cadrului juridic aplicabil, directorul executiv prezintă o astfel de propunere după ce primeşte avizul pozitiv al Comisiei. Normele detaliate se bazează, în măsura posibilului, pe opţiunile simplificate în materie de costuri, în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Dacă este cazul, Consiliul de administraţie asigură coerenţa cu normele aplicabile cheltuielilor de delegaţie ale personalului statutar.
Art. 46: Decizii privind suspendarea, încetarea sau neiniţierea activităţilor
(1)Directorul executiv dispune încetarea oricărei activităţi a agenţiei în cazul în care condiţiile de desfăşurare a acestei activităţi nu mai sunt îndeplinite. Directorul executiv informează în prealabil statul membru în cauză cu privire la încetarea activităţii respective.
(2)Statele membre care participă la o activitate operativă a agenţiei îi pot solicita directorului executiv să dispună încetarea activităţii operative respective. Directorul executiv informează Consiliul de administraţie cu privire la această solicitare.
(3)Directorul executiv poate, după ce informează statul membru în cauză, să retragă finanţarea unei activităţi, să o suspende sau să dispună încetarea acesteia în cazul în care statul membru gazdă nu respectă planul operaţional.
(4)Directorul executiv, după consultarea ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi după ce informează statul membru în cauză, retrage finanţarea pentru orice activitate a agenţiei sau dispune suspendarea sau încetarea totală sau parţială a oricărei activităţi a agenţiei în cazul în care consideră că există încălcări grave sau care sunt susceptibile să persiste, ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională, legate de activitatea în cauză.
(5)Directorul executiv, după consultarea ofiţerului pentru drepturile fundamentale, nu iniţiază nicio activitate a agenţiei în cazul în care consideră că ar exista deja motive serioase, la începutul activităţii, de a o suspenda sau înceta, pentru că activitatea în cauză ar putea duce la încălcări grave ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională. Directorul executiv informează statul membru în cauză cu privire la decizia respectivă.
(6)Deciziile menţionate la alineatele (4) şi (5) se justifică în mod corespunzător. Când adoptă astfel de decizii, directorul executiv ţine seama de informaţii pertinente, cum ar fi numărul şi obiectul plângerilor înregistrate care nu au fost soluţionate de o autoritate naţională competentă, rapoartele privind incidentele grave, rapoartele din partea ofiţerilor coordonatori, organizaţiilor internaţionale şi a instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii din domeniile vizate de prezentul regulament. Directorul executiv informează Consiliul de administraţie cu privire la aceste decizii şi îi prezintă justificările pentru acestea.
(7)În cazul în care directorul executiv decide să suspende sau să înceteze trimiterea de către agenţie a unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, acesta informează celelalte organe, oficii şi agenţii relevante care îşi desfăşoară activitatea în zona hotspot cu privire la această decizie.
Art. 47: Evaluarea activităţilor
Directorul executiv evaluează rezultatele tuturor activităţilor operaţionale ale agenţiei. Acesta transmite Consiliului de administraţie rapoarte detaliate de evaluare, însoţite de observaţiile ofiţerului pentru drepturile fundamentale, în termen de 60 de zile de la data încetării activităţilor respective. Directorul executiv efectuează o analiză cuprinzătoare a acestor rezultate în vederea îmbunătăţirii calităţii, a coerenţei şi a eficacităţii viitoarelor activităţi, include această analiză în raportul anual de activitate al agenţiei. Directorul executiv asigură luarea în considerare a analizei rezultatelor respective de către agenţie în activităţile sale operative viitoare.
Art. 48: Returnarea
(1)Fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, şi cu respectarea drepturilor fundamentale, a principiilor generale ale dreptului Uniunii şi ale dreptului internaţional, inclusiv protecţia internaţională, respectarea principiului nereturnării şi drepturile copiilor, în ceea ce priveşte returnarea, agenţia are următoarele sarcini:
a)acordă asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre în materie de returnare, inclusiv la:
(i)colectarea informaţilor necesare pentru emiterea deciziilor de returnare, identificarea resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul procedurilor de returnare şi pentru alte activităţi ale statelor membre premergătoare returnării, legate de returnare şi de faza ce urmează sosirii şi returnării, pentru a realiza un sistem integrat de gestionare a returnărilor între autorităţile competente ale statelor membre, cu participarea autorităţilor responsabile ale ţărilor terţe şi a altor părţi interesate relevante;
(ii)obţinerea de documente de călătorie, inclusiv prin intermediul cooperării consulare, fără a divulga informaţii cu privire la faptul că s-a depus o cerere de protecţie internaţională sau orice alte informaţii care nu sunt necesare pentru executarea returnării;
(iii)organizarea şi coordonarea operaţiunilor de returnare şi, în cooperare cu statele membre, acordă sprijin în cazul returnărilor voluntare;
(iv)returnările voluntare asistate din statele membre, acordarea de asistenţă persoanelor returnate în etapa premergătoare plecării, în timpul deplasării şi după sosire, precum şi în fazele ce urmează returnării, ţinând seama de necesităţile persoanelor vulnerabile;
b)acordă asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre care se confruntă cu dificultăţi legate de sistemele lor de returnare;
c)elaborează, în consultare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, a unui model de referinţă opţional pentru un sistem informatic la nivel naţional de gestionare a cazurilor de returnare, care să descrie structura acestor sisteme şi să le ofere statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională pentru elaborarea unor astfel de sisteme care să fie compatibile cu modelul;
d)utilizează şi dezvoltă în continuare o platformă integrată de gestionare a returnărilor şi o infrastructură de comunicaţii care permite conectarea sistemelor din statele membre de gestionare a returnărilor cu platforma în scopul schimbului de date şi informaţii, inclusiv a transmiterii automate de date statistice, şi le oferă statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională pentru conectarea la infrastructura de comunicare;
e)organizează, promovează şi coordonează activităţile care permit schimbul de informaţii, precum şi identificarea şi punerea în comun a bunelor practici în materie de returnare între statele membre;
f)finanţează sau cofinanţează, din bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei, operaţiunile, intervenţiile şi activităţile menţionate în prezentul capitol, inclusiv rambursarea costurilor generate de adaptarea necesară a sistemelor informatice naţionale de gestionare a returnărilor în scopul asigurării unei comunicări securizate cu platforma integrată de gestionare a returnărilor.
(2)Asistenţa tehnică şi operaţională menţionată la alineatul (1) litera (b) include activităţi menite să ajute statele membre în cadrul procedurilor de returnare desfăşurate de autorităţile naţionale competente prin furnizarea, în special, de:
a)servicii de interpretariat;
b)informaţii practice, inclusiv analiza acestor informaţii, şi recomandările agenţiei privind ţările terţe de returnare, care sunt relevante pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în cooperare, după caz, cu alte organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, îndeosebi cu EASO;
c)consiliere cu privire la punerea în aplicare şi gestionarea procedurilor de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE;
d)consiliere şi asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor adoptate de statele membre în conformitate cu Directiva 2008/115/CE şi cu dreptul internaţional, care sunt necesare pentru a asigura prezenţa, în scopul returnării, a persoanelor care fac obiectul unei decizii de returnare şi pentru a împiedica respectivele persoane să se sustragă acestei proceduri, precum şi consiliere şi sprijin în ceea ce priveşte alternativele la luarea în custodie publică;
e)echipamentele, resursele şi expertiza necesare pentru punerea în aplicare a deciziilor de returnare şi pentru identificarea resortisanţilor ţărilor terţe.
(3)Agenţia vizează crearea de sinergii şi stabilirea de legături între reţelele şi programele finanţate de Uniune în domeniul returnării, în strânsă cooperare cu Comisia şi cu sprijinul părţilor interesate relevante, inclusiv al Reţelei europene de migraţie.
Art. 49: Sistemele de schimb de informaţii şi gestionarea returnărilor
(1)Agenţia exploatează şi dezvoltă în continuare o platformă integrată de gestionare a returnărilor, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (d), pentru prelucrarea informaţiilor, inclusiv a datelor cu caracter personal transmise de sistemele de gestionare a returnărilor ale statelor membre, de care agenţia are nevoie pentru a acorda asistenţă tehnică şi operaţională. Datele cu caracter personal pot conţine numai date biografice sau liste de pasageri. Datele cu caracter personal se transmit numai dacă acestea îi sunt necesare agenţiei pentru a-i permite să ofere asistenţă în coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare în ţările terţe, indiferent de mijlocul de transport. Aceste date cu caracter personal se transmit platformei numai după luarea unei decizii de a se iniţia o operaţiune de returnare şi se şterg de îndată ce operaţiunea se încheie.
Datele biografice se transmit platformei numai în cazul în care nu pot fi accesate de membrii echipelor în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European şi al Consiliului (39).
(39)Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informaţii Schengen pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 312, 7.12.2018, p. 1).
Platforma poate fi utilizată de agenţie şi pentru transmiterea securizată a datelor biografice sau biometrice, inclusiv a tuturor tipurilor de documente care pot fi considerate drept probe sau dovezi la prima vedere ale cetăţeniei resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul deciziilor de returnare, dacă aceste date cu caracter personal trebuie transmise pentru ca agenţia să poată acorda asistenţă, în cazuri individuale şi la cererea statelor membre, în ceea ce priveşte confirmarea identităţii şi a cetăţeniei resortisanţilor ţărilor terţe. Aceste date nu se păstrează pe platformă şi se şterg imediat după ce a fost confirmată primirea lor.
(2)Agenţia elaborează, instalează şi exploatează sisteme de informaţii şi aplicaţii software care permit schimbul de informaţii în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european în scopul returnării şi în scopul schimbului de date cu caracter personal.
(3)Datele cu caracter personal se prelucrează în conformitate cu articolele 86, 87, 88 şi 91, după caz.
Art. 50: Operaţiunile de returnare
(1)Fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, agenţia acordă statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională şi asigură coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare, inclusiv prin închirierea de aeronave pentru astfel de operaţiuni şi organizarea de returnări cu zboruri regulate sau cu alte mijloace de transport. Agenţia poate, din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, să coordoneze sau să organizeze operaţiuni de returnare.
(2)Prin intermediul platformei menţionate la articolul 49 alineatul (1), statele membre pun la dispoziţie datele operaţionale privind returnările de care are nevoie agenţia pentru a evalua nevoile în materie de returnare şi informează agenţia cu privire la planificarea lor orientativă privind numărul de persoane returnate şi ţările terţe de returnare, ambele referindu-se la operaţiunile naţionale de returnare relevante, şi cu privire la nevoile lor de asistenţă sau coordonare din partea agenţiei. Agenţia întocmeşte şi actualizează un plan operaţional continuu pentru a furniza statelor membre solicitante asistenţa operaţională şi întăririle necesare, inclusiv prin intermediul echipamentelor tehnice. Agenţia poate, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la solicitarea unui stat membru, să includă în planul operaţional continuu datele şi destinaţiile operaţiunilor de returnare pe care le consideră necesare, pe baza unei evaluări a nevoilor. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administraţie decide cu privire la modul de operare al planului operaţional continuu. Statul membru în cauză confirmă agenţiei că toate persoanele vizate de o operaţiune de returnare organizată sau coordonată de către agenţie fac obiectul unei decizii executorii de returnare.
În cazul în care sunt trimişi membri ai echipelor, aceştia consultă Sistemul de Informaţii Schengen, înainte de returnarea oricărei persoane, pentru a verifica dacă decizia de returnare emisă în legătură cu persoana returnată a fost suspendată sau dacă executarea deciziei în cauză a fost amânată.
Planul operaţional continuu trebuie să conţină elementele necesare pentru executarea unei operaţiuni de returnare, inclusiv cele legate de respectarea drepturilor fundamentale, şi să se refere, între altele, la codurile de conduită aplicabile şi la procedurile de monitorizare, raportare şi la mecanismul de tratare a plângerilor.
(3)Agenţia poate să acorde asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi poate, de asemenea, să asigure, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statelor membre participante coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare în cazul cărora mijloacele de transport şi escortele pentru returnări sunt asigurate de o ţară terţă de returnare (denumite în continuare "operaţiuni de returnare în sarcina destinatarului"). Statele membre participante şi agenţia se asigură că este garantată pe durata întregii operaţiuni de returnare respectarea drepturilor fundamentale, a principiului nereturnării, a utilizării proporţionale a mijloacelor de constrângere şi a demnităţii persoanei returnate. Cel puţin un reprezentant al statului membru şi un monitor pentru returnările forţate din rezerva constituită în temeiul articolului 51 sau din sistemul de supraveghere al statului membru participant sunt prezenţi pe parcursul întregii operaţiuni de returnare, până la sosirea în ţara terţă de returnare.
(4)Directorul executiv întocmeşte fără întârziere un plan de returnare pentru operaţiunile de returnare în sarcina destinatarului. Directorul executiv şi orice stat membru participant convin asupra planului, care prezintă în detaliu aspectele organizatorice şi procedurale ale operaţiunii de returnare în sarcina destinatarului, ţinând cont de implicaţiile pentru drepturile fundamentale şi de riscurile unei astfel de operaţiuni. Orice modificare sau adaptare a acestui plan necesită acordul părţilor menţionate la alineatul (3) şi la prezentul alineat.
Planul de returnare al operaţiunilor de returnare în sarcina destinatarului este obligatoriu pentru agenţie şi pentru orice stat membru participant. Acesta acoperă toţi paşii necesari pentru desfăşurarea operaţiunii de returnare în sarcina destinatarului.
(5)Toate operaţiunile de returnare organizate sau coordonate de agenţie sunt supravegheate în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE. Supravegherea operaţiunilor de returnare forţată se efectuează de monitorul pentru returnările forţate pe baza unor criterii obiective şi transparente şi vizează operaţiunea de returnare în ansamblul ei, din faza premergătoare plecării până la predarea persoanelor returnate în ţara terţă de returnare. Monitorul pentru returnările forţate prezintă un raport privind fiecare operaţiune directorului executiv, ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi autorităţilor naţionale competente ale tuturor statelor membre implicate în operaţiunea respectivă. Dacă este necesar, directorul executiv şi, respectiv, autorităţile naţionale competente iau lua măsurile subsecvente corespunzătoare.
(6)În cazul în care agenţia are îndoieli cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în orice stadiu al unei operaţiuni de returnare, aceasta le comunică statelor membre participante şi Comisiei.
(7)Directorul executiv evaluează rezultatele operaţiunilor de returnare şi, o dată la şase luni, transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Consiliului de administraţie un raport detaliat de evaluare privind toate operaţiunile de returnare desfăşurate în cursul semestrului anterior, împreună cu observaţiile ofiţerului pentru drepturile fundamentale. Directorul executiv realizează o analiză comparativă cuprinzătoare a acestor rezultate în vederea îmbunătăţirii calităţii, a coerenţei şi a eficacităţii viitoarelor operaţiuni de returnare. Directorul executiv include această analiză în raportul anual de activitate al agenţiei.
(8)Agenţia finanţează sau cofinanţează operaţiunile de returnare din bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei, acordând prioritate operaţiunilor derulate de cel puţin două state membre sau celor din zonele hotspot.
Art. 51: Rezerva de monitori pentru returnările forţate
(1)Agenţia, ţinând seama în mod corespunzător de avizul ofiţerului pentru drepturile fundamentale, constituie o rezervă de monitori pentru returnările forţate puşi la dispoziţie de organismele competente din statele membre, care efectuează activităţi de supraveghere a returnărilor forţate în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE şi care au beneficiat de formare în conformitate cu articolul 62 din prezentul regulament.
(2)Consiliul de administraţie stabileşte, pe baza unei propuneri formulate de directorul executiv, profilul şi numărul monitorilor pentru returnările forţate care vor fi puşi la dispoziţie pentru rezervă. Aceeaşi procedură se aplică şi în ceea ce priveşte eventualele modificări ulterioare ale profilului şi ale numărului total de monitori.
Statelor membre le revine responsabilitatea de a contribui la rezervă prin numirea de monitori pentru returnările forţate care corespund profilului definit, fără a aduce atingere independenţei de care se bucură aceşti monitori în temeiul dreptului intern, atunci când dreptul intern prevede astfel. Agenţia contribuie de asemenea la această rezervă cu monitori pentru drepturile fundamentale, menţionaţi la articolul 110. Din rezervă trebuie să facă parte monitori pentru returnările forţate care au cunoştinţe de specialitate în domeniul protecţiei copilului.
(3)Contribuţia statelor membre în ceea ce priveşte monitorii pentru returnările forţate la operaţiuni şi intervenţii de returnare în anul următor se planifică pe baza negocierilor şi a acordurilor bilaterale anuale dintre agenţie şi statele membre. Conform acestor acorduri, statele membre pun la dispoziţie monitori pentru returnările forţate în vederea trimiterii lor la cererea agenţiei, cu excepţia cazului în care statele membre se confruntă cu o situaţie excepţională, care afectează în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor naţionale. O astfel de cerere se introduce cu cel puţin 21 de zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru trimitere sau cinci zile lucrătoare în cazul unei intervenţii rapide de returnare.
(4)Agenţia pune monitorii pentru returnările forţate la dispoziţia statelor membre participante, la cererea acestora, pentru a supraveghea, în numele lor, desfăşurarea corectă a operaţiunilor de returnare şi a intervenţiilor de returnare, pe întreaga lor durată. Pentru toate operaţiunile de returnare în care sunt implicaţi copii, agenţia pune la dispoziţie monitori pentru returnările forţate care au cunoştinţe de specialitate în domeniul protecţiei copilului.
(5)Pe parcursul unei operaţiuni sau intervenţii de returnare, monitorilor pentru returnările forţate li se aplică în continuare măsurile disciplinare ale statului membru de origine. Membrilor personalului statutar trimişi ca monitori pentru returnările forţate li se aplică măsurile disciplinare prevăzute în Statutul funcţionarilor şi în Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
Art. 52: Echipele de returnare
(1)Agenţia poate trimite echipe de returnare fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea unui stat membru. Agenţia poate trimite astfel de echipe de returnare în timpul intervenţiilor de returnare, în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei sau în funcţie de necesităţi, pentru a asigura asistenţă tehnică şi operaţională suplimentară în domeniul returnării. Dacă este necesar, echipele de returnare conţin ofiţeri cu competenţe specifice în domeniul protecţiei copiilor.
(2)Articolul 40 alineatele (2)-(5) şi articolele 43, 44 şi 45 se aplică mutatis mutandis echipelor de returnare.
Art. 53: Intervenţiile de returnare
(1)Atunci când un stat membru se confruntă cu o dificultate în îndeplinirea obligaţiei de returnare a persoanelor care fac obiectul deciziilor de returnare, agenţia asigură asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare sub forma unei intervenţii de returnare, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statului membru respectiv. O astfel de intervenţie poate consta în trimiterea echipelor de returnare în statul membru gazdă care acordă asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de returnare şi pentru organizarea operaţiunilor de returnare din statul membru gazdă.
- Articolul 50 se aplică, de asemenea, operaţiunilor de returnare organizate sau coordonate de agenţie în cadrul intervenţiilor de returnare.
(2)În situaţia în care un stat membru se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate în îndeplinirea obligaţiei sale de returnare a persoanelor care fac obiectul deciziilor de returnare, agenţia asigură asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare sub forma unei intervenţii rapide de returnare, fie din proprie iniţiativă cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statului membru respectiv. O intervenţie rapidă de returnare poate consta în trimiterea imediată a echipelor de returnare în statul membru gazdă care acordă asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de returnare şi pentru organizarea operaţiunilor de returnare din statul membru gazdă.
(3)În contextul unei intervenţii de returnare, directorul executiv întocmeşte fără întârziere un plan operaţional, cu acordul statului membru gazdă şi al statelor membre participante. Se aplică mutatis mutandis dispoziţiile articolului 38.
(4)Directorul executiv ia o decizie privind planul operaţional cât mai repede posibil, iar, în cazul menţionat la alineatul (2), în termen de cinci zile lucrătoare. Decizia se notifică imediat în scris statelor membre în cauză şi Consiliului de administraţie.
(5)Agenţia finanţează sau cofinanţează din bugetul său intervenţiile de returnare, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei.
Art. 54: Corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european
(1)Un corp permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european având capacitatea menţionată în anexa I face parte din agenţie. Corpul permanent cuprinde următoarele patru categorii de personal operativ în conformitate cu schema anuală a disponibilităţilor stabilită în anexa I:
a)categoria 1: personalul statutar trimis în calitate de membri ai echipelor în zonele operative în conformitate cu articolul 55, precum şi personal responsabil cu funcţionarea unităţii centrale a ETIAS;
b)categoria 2: personalul detaşat din statele membre în cadrul agenţiei pe termen lung, ca parte a corpului permanent, în conformitate cu articolul 56;
c)categoria 3: personalul din statele membre care este pregătit pentru a fi pus la dispoziţia agenţiei pentru trimiteri pe termen scurt, ca parte a corpului permanent, în conformitate cu articolul 57; şi
d)categoria 4: rezerva pentru reacţie rapidă, compusă din personal din statele membre care este pregătit pentru a fi trimis în conformitate cu articolul 58 în scopul unor intervenţii rapide la frontiere în conformitate cu articolul 39.
(2)Agenţia trimite membrii corpului permanent să facă parte din echipele de gestionare a frontierelor, din echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei şi din echipele de returnare în cadrul unor operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră, intervenţii de returnare sau la orice alte activităţi operative relevante din statele membre sau din ţările terţe. Aceste activităţi se desfăşoară numai cu autorizaţia statului membru în cauză sau a ţării terţe în cauză. Numărul personalului trimis din corpul permanent depinde de nevoile operative.
Echipele trimise de corpul permanent completează eforturile statelor membre.
(3)Atunci când acordă asistenţă statelor membre, membrii corpului permanent trimişi ca membri ai echipelor au capacitatea de a efectua sarcini de control la frontiere sau de returnare, inclusiv sarcini care necesită competenţe executive prevăzute în dreptul intern relevant sau, în cazul personalului statutar, sarcinile care necesită competenţele executive stabilite la articolul 55 alineatul (7).
Membrii corpului permanent trebuie să îndeplinească cerinţele privind formarea specializată şi profesionalismul prevăzute la articolul 16 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/399 sau în alte instrumente aplicabile.
(4)La propunerea directorului executiv şi ţinând seama de analiza de risc efectuată de agenţie, de rezultatele evaluării vulnerabilităţii şi de ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, şi de numărul de membri ai personalului şi profilurile de personal de care dispune agenţia prin personalul statutar şi personalului în curs de detaşare, Consiliul de administraţie adoptă, până la data de 31 martie a fiecărui an, o decizie:
a)de definire a profilurilor şi de stabilire a cerinţelor aplicabile personalului operativ din cadrul corpului permanent;
b)privind numărul de membri ai personalului pentru fiecare profil specific din categoriile 1, 2 şi 3, care urmează să formeze echipe în anul următor, în funcţie de nevoile operative aşteptate în anul următor;
c)de specificare detaliată a contribuţiilor prevăzute în anexele II şi III, prin stabilirea, pentru fiecare stat membru, a numărului şi profilurilor specifice ale membrilor personalului care urmează să fie detaşaţi în cadrul agenţiei în conformitate cu articolul 56 şi să fie numiţi în conformitate cu articolul 57 în anul următor;
d)de specificare detaliată a contribuţiilor prevăzute în anexa IV, prin stabilirea, pentru fiecare stat membru, a numărului şi profilurilor specifice ale membrilor personalului operativ în cadrul rezervei pentru reacţie rapidă, care urmează să fie puşi la dispoziţie în anul următor în cazul intervenţiilor rapide la frontieră în conformitate cu articolele 39 şi 58; şi
e)de stabilire a planificării multianuale orientative a profilurilor pentru anii următori, menită să faciliteze planificarea pe termen lung a contribuţiilor statelor membre şi recrutarea personalului statutar.
(5)Echipajul pentru echipamentele tehnice asigurată în conformitate cu articolul 64 se ia în considerare în cadrul contribuţiilor din anul următor la trimiterile pe termen scurt efectuate de statele membre în conformitate cu articolul 57. În vederea elaborării deciziei corespunzătoare a Consiliului de administraţie menţionate la alineatul (4) din prezentul articol, statul membru vizat informează agenţia, până la sfârşitul lunii ianuarie a fiecărui an, cu privire la intenţia sa de a trimite echipamentele tehnice împreună cu echipajul corespunzător.
(6)În sensul articolului 73, agenţia îşi elaborează şi instituie propriile structuri de comandă şi control pentru trimiterea efectivă a corpului permanent pe teritoriul unor ţări terţe.
(7)Agenţia poate recruta un număr suficient de membri ai personalului statutar, care poate constitui până la 4 % din efectivul total al corpului permanent stabilit la anexa I pentru funcţii de sprijin sau de monitorizare pentru instituirea corpului permanent, pentru planificarea şi gestionarea operaţiunilor sale şi pentru achiziţionarea echipamentelor proprii ale agenţiei.
(8)Membrii personalului menţionaţi la alineatul (7) şi membrii personalului responsabili cu funcţionarea unităţii centrale a ETIAS nu pot fi trimişi ca membri ai echipelor, dar pot fi totuşi luaţi în considerare ca personal de categoria 1 în scopul anexei I.
Art. 55: Personalul statutar care face parte din corpul permanent
(1)Agenţia contribuie la corpul permanent cu membri ai personalului său statutar (categoria 1), care urmează să fie trimişi în zonele operative ca membri ai echipelor, cu sarcinile şi competenţele prevăzute la articolul 82, inclusiv sarcina de a exploata echipamentele proprii ale agenţiei.
(2)Atunci când efectuează recrutări de personal, agenţia asigură că doar candidaţi care dau dovadă de un înalt nivel de profesionalism, aderă la valori etice de un înalt nivel şi au competenţe lingvistice corespunzătoare sunt selectaţi.
(3)În conformitate cu articolul 62 alineatul (2), după ce sunt recrutaţi, membrii personalului statutar care urmează să fie trimişi ca membri ai echipelor urmează formarea necesară privind controlul la frontieră sau sarcinile de returnare, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, în funcţie de profilurile de personal decise de Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 54 alineatul (4), ţinându-se seama de calificările şi experienţa profesională dobândite anterior în domeniile corespunzătoare.
Procesul de formare menţionat la primul paragraf se desfăşoară în cadrul unor programe de formare specifice elaborate de agenţie şi, pe baza acordurilor cu anumite state membre, organizate în instituţiile de formare şi învăţământ specializate ale acestora, inclusiv în academiile din statele membre cu care agenţia are acorduri de parteneriat. După recrutare, pentru fiecare membru al personalului se întocmeşte o hartă de formare corespunzătoare, menită să garanteze că acesta are în permanenţă calificarea profesională necesară pentru îndeplinirea sarcinilor de control la frontieră sau de returnare. Hărţile de formare se actualizează regulat. Costul formării este acoperit în întregime de agenţie.
Membrii personalului statutar care constituie echipajul tehnic pentru exploatarea echipamentelor agenţiei nu sunt obligaţi să efectueze integral programul de formare pentru controlul la frontieră sau returnare.
(4)Agenţia se asigură că, pe toată durata raportului de muncă, personalul său statutar îşi îndeplineşte sarcinile în calitate de membri ai echipelor, în conformitate cu cele mai înalte standarde şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.
(5)Pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administraţie:
a)instituie un mecanism de supraveghere corespunzător pentru monitorizarea aplicării de către personalul statutar a dispoziţiilor privind utilizarea forţei, inclusiv norme privind raportarea şi măsuri specifice, cum ar fi cele cu caracter disciplinar, care vizează utilizarea forţei în timpul trimiterilor;
b)instituie norme pentru directorul executiv pentru autorizarea personalului statutar să poarte şi să utilizeze arme, în conformitate cu articolul 82 şi a anexei V, inclusiv în ceea ce priveşte cooperarea obligatorie cu autorităţile naţionale competente, îndeosebi cu cele din statul membru al cetăţeniei, din statul membru al domiciliului şi din statul membru al formării iniţiale; normele respective tratează, de asemenea, modalitatea în care directorul executiv se asigură că condiţiile de emitere a unor astfel de autorizaţii continuă să fie îndeplinite de către personalul statutar, îndeosebi în ceea ce priveşte mânuirea armelor, inclusiv prin supunerea la teste regulate de tragere cu arma;
c)instituie norme specifice pentru facilitarea păstrării armelor, muniţiilor şi a altor echipamente în condiţii securizate, precum şi transportul acestora către zona operativă.
În ceea ce priveşte normele menţionate la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, Comisia îşi dă avizul cu privire la respectarea de către acestea a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi, în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este consultat cu privire la propunerea directorului executiv în ceea ce priveşte normele respective.
(6)Personalul agenţiei care nu este calificat să îndeplinească sarcini de control la frontiere sau de returnare sunt trimişi numai în cadrul operaţiunilor comune în scopul coordonării, al monitorizării drepturilor fundamentale şi al altor sarcini conexe. Aceştia nu fac parte din echipe.
(7)Membrii personalului statutar care urmează să fie trimişi ca membri ai echipelor, trebuie să aibă capacitatea de a îndeplini, în conformitate cu articolul 82, următoarele sarcini care necesită competenţe executive, în conformitate cu profilurile de personal şi şi de formarea corespunzătoare:
a)verificarea identităţii şi a cetăţeniei persoanelor, inclusiv consultarea bazelor de date corespunzătoare de la nivelul Uniunii şi de la nivel naţional;
b)autorizarea intrării în cazul în care sunt respectate condiţiile de intrare prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399;
c)refuzul intrării în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399;
d)ştampilarea documentelor de călătorie în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2016/399;
e)eliberarea vizelor sau refuzul de a elibera vize la frontieră în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (40) şi introducerea datelor corespunzătoare în Sistemul de informaţii privind vizele;
(40)Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
f)supravegherea frontierelor, inclusiv patrularea între punctele de trecere a frontierei pentru a preveni trecerile neautorizate ale frontierei, pentru a combate criminalitatea transfrontalieră şi pentru a lua măsuri împotriva persoanelor care au trecut ilegal frontiera, inclusiv interceptarea sau reţinerea acestora;
g)înregistrarea în Eurodac a amprentelor digitale ale persoanelor reţinute în legătură cu trecerea ilegală a unei frontiere externe, în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (41);
(41)Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid şi privind cererile autorităţilor de aplicare a legii din statele membre şi a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenţiei europene pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (JO L 180, 29.6.2013, p. 1).
h)contactarea ţărilor terţe în vederea identificării resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul returnării şi în vederea obţinerii documentelor de călătorie pentru aceştia;
i)escortarea resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul returnării forţate.
Art. 56: Participarea statelor membre la corpul permanent prin detaşări de lungă durată
(1)Statele membre contribuie la corpul permanent prin detaşarea de personal operativ în cadrul agenţiei în calitate de membri ai echipelor (categoria 2). Durata fiecărei detaşări este de 24 de luni. Cu acordul statului membru de origine şi al agenţiei, detaşările individuale pot fi prelungite o singură dată cu 12 sau cu 24 de luni. Pentru a facilita punerea în aplicare a sistemului de sprijin financiar menţionat la articolul 61, detaşările încep, ca regulă generală, la începutul unui an calendaristic.
(2)Fiecărui stat membru îi revine responsabilitatea de a asigura continuitatea contribuţiei sale cu efective de personal operativ care participă la echipe în calitate de membri detaşaţi, în conformitate cu anexa II. Plata costurilor aferente detaşării personalului în temeiul prezentului articol se efectuează în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 95 alineatul (6).
(3)Membrii personalului operativ detaşaţi în cadrul agenţiei au aceleaşi sarcini şi competenţe ca membrii echipelor în conformitate cu articolul 82. Statul membru care i-a detaşat pe respectivii membri ai personalului operativ este considerat a fi statul membru de origine al acestora. Pe durata detaşării, directorul executiv hotărăşte, în funcţie de nevoile operative, locul (locurile) şi durata trimiterii membrilor echipei. Agenţia asigură formarea continuă a membrilor personalului operativ în perioada de detaşare a acestora.
(4)Până la data de 30 iunie a fiecărui an, fiecare stat membru numeşte candidaţii pentru detaşare din rândul personalului său operativ în funcţie de efectivele şi profilurile specifice stabilite de Consiliul de administraţie pentru anul următor, astfel cum se prevede la articolul 54 alineatul (4). Agenţia verifică dacă personalul operativ propus de statele membre corespunde profilurilor de personal stabilite şi are cunoştinţele lingvistice necesare. Până la data de 15 septembrie a fiecărui an, agenţia acceptă candidaţii propuşi sau îi refuză în cazul în care aceştia nu corespund profilului cerut, au competenţe lingvistice insuficiente sau au comis o abatere de la normele aplicabile ori au încălcat aceste norme în cursul trimiterilor anterioare şi solicită statului membru să propună alţi candidaţi pentru detaşare.
(5)În cazul în care, din motive de forţă majoră, unul dintre membrii personalului operativ nu poate fi detaşat sau nu îşi poate continua detaşarea, statul membru în cauză asigură înlocuirea acestuia cu un alt membru al personalului operativ care are profilul cerut.
Art. 57: Participarea statelor membre la corpul permanent prin trimiteri pe termen scurt
(1)În plus faţă de detaşările în temeiul articolului 56, până la data de 30 iunie a fiecărui an, statele membre contribuie, de asemenea, la corpul permanent desemnând poliţiştii de frontieră şi alte categorii relevante de personal care sunt înscrişi pe lista naţională preliminară a personalului operativ disponibil pentru trimiteri pe termen scurt (categoria 3) în conformitate cu contribuţiile prevăzute în anexa III şi în conformitate cu efectivele şi profilurile specific ale personalului decise de Consiliul de administraţie pentru anul următor, astfel cum se prevede la articolul 54 alineatul (4). Listele naţionale preliminare cu personalul operativ desemnat se comunică agenţiei. Componenţa definitivă a listelor anuale îi este confirmată agenţiei după încheierea negocierilor bilaterale anuale, înainte de data de 1 decembrie a anului respectiv.
(2)Fiecare stat membru se asigură că personalul operativ nominalizat este disponibil la cererea agenţiei, în conformitate cu modalităţile stabilite în prezentul articol. Fiecare membru al personalului operativ este disponibil pentru o perioadă de cel mult patru luni într-un an calendaristic. Cu toate acestea, statele membre pot decide să trimită un anumit membru al personalului pentru o perioadă ce depăşeşte patru luni. O asemenea prelungire se consideră o contribuţie separată a statului membru respectiv la acelaşi profil sau la un alt profil necesar, dacă membrul personalului în cauză are competenţele necesare. Plata costurilor aferente trimiterii personalului în temeiul prezentului articol se efectuează în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 45 alineatul (2).
(3)Membrii personalului operativ trimişi în temeiul prezentului articol au aceleaşi sarcini şi competenţe ca membrii echipelor în conformitate cu articolul 82.
(4)Agenţia poate verifica dacă membrii personalului operativ numiţi de statele membre pentru trimiteri pe termen scurt corespund profilurilor de personal stabilite şi au cunoştinţele lingvistice necesare. Agenţia refuză membrii personalului operativ desemnaţi în cazul în care aceştia au competenţe lingvistice insuficiente sau au comis o abatere de la normele aplicabile ori au încălcat aceste norme în cursul trimiterilor anterioare. Agenţia refuză, de asemenea, membrii personalului operativ desemnaţi în cazul în care aceştia nu respectă profilurile cerute, cu excepţia cazului în care membrii respectivi ai personalului corespund unui alt profil repartizat statului membru în cauză. În caz de refuz din partea agenţiei al unui membru al personalului, statul membru în cauză asigură înlocuirea cu un alt membru al personalului operativ, care are profilul cerut.
(5)Până la data de 31 iulie a fiecărui an, agenţia solicită ca statele membre să contribuie cu membrii personalului operativ pentru a fi trimişi la operaţiunile comune în anul următor, cu respectarea efectivelor şi a profilurilor stabilite. Perioada corespunzătoare fiecărei trimiteri se stabileşte în cadrul negocierilor şi al acordurilor bilaterale anuale dintre agenţie şi statele membre.
(6)În urma negocierilor bilaterale anuale, statele membre pun la dispoziţie, în vederea unor trimiteri specifice, personalul operativ inclus pe listele naţionale menţionate la alineatul (1), care corespunde efectivelor şi profilurilor precizate în cererea agenţiei.
(7)În cazul în care, din motive de forţă majoră, unul dintre membrii personalului operativ nu poate fi trimis în conformitate cu acordurile, statul membru în cauză asigură înlocuirea cu un alt membru al personalului operativ de pe listă, cu profilul cerut.
(8)În cazul unei nevoi sporite de consolidare a operaţiunilor comune în curs, unei nevoi de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră sau unei noi operaţiuni comune care nu este prevăzută în programul anual de lucru corespunzător sau în concluziile corespunzătoare ale negocierilor bilaterale anuale, trimiterea respectivă se efectuează în limitele prevăzute în anexa III. Directorul executiv informează fără întârziere statele membre cu privire la nevoile suplimentare, indicând eventualele efective şi profiluri ale personalului operativ care urmează să fie pus la dispoziţie de către fiecare stat membru. După ce directorul executiv şi statul membru gazdă convin asupra unui plan operaţional modificat sau, după caz, a unui nou plan operaţional, directorul executiv prezintă o cerere oficială care precizează efectivele şi profilurile membrilor personalului operativ. Membrii echipelor sunt trimişi de fiecare stat membru în termen de 20 de zile lucrătoare de la această cerere oficială, fără a aduce atingere articolului 39.
(9)În cazul în care o analiză de risc şi, dacă este disponibilă, o evaluare a vulnerabilităţii arată că un stat membru se confruntă cu o situaţie care ar afecta în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor sale naţionale, statul membru respectiv contribuie cu personal operativ în conformitate cu solicitarea menţionată la alineatul (5) sau (8) de la prezentul articol. Cu toate acestea, contribuţiile în cauză nu pot depăşi împreună jumătate din contribuţia statului membru respectiv pentru anul respectiv prevăzută în anexa III. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi date cu privire la situaţia invocată, iar conţinutul acestei informări este inclus în raportul menţionat la articolul 65.
(10)Durata trimiterii pentru o operaţiune specifică este stabilită de statul membru de origine, dar aceasta nu trebuie să fie în niciun caz sub 30 de zile, cu excepţia cazului în care operaţiunea din care face parte trimiterea respectivă durează mai puţin de 30 de zile.
(11)Echipajul tehnic luat în considerare în ceea ce priveşte contribuţia statelor membre în temeiul articolului 54 alineatul (5) este trimis numai în conformitate cu acordurile ce rezultă în urma negocierilor bilaterale anuale ce vizează echipamentele respective menţionate la articolul 64 alineatul (9).
Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre includ în listele lor anuale echipajul tehnic menţionat la primul paragraf din prezentul alineat numai după încheierea negocierilor bilaterale anuale. Statele membre pot să adapteze listele anuale corespunzătoare în cazul oricărei modificări a echipajului tehnic în cursul anului respectiv. Statele membre informează agenţia cu privire la aceste modificări.
Verificările menţionate la alineatul (4) din prezentul articol nu privesc competenţele legate de exploatarea echipamentelor tehnice.
Membrii echipajelor care au atribuţii exclusiv de ordin tehnic sunt indicaţi în listele anuale numai pe bază de funcţii.
Durata trimiterii echipajelor tehnice se stabileşte în conformitate cu articolul 64.
Art. 58: Participarea statelor membre la corpul permanent prin rezerva pentru reacţie rapidă
(1)Statele membre contribuie cu personal operativ la corpul permanent prin intermediul unei rezerve de reacţie rapidă (categoria 4), care urmează să fie activată pentru intervenţii rapide la frontieră în conformitate cu articolul 37 alineatul (2) şi cu articolul 39, cu condiţia ca personalul operativ din categoriile 1, 2 şi 3 să fi fost deja trimis pe deplin în vederea intervenţiei rapide respective la frontieră.
(2)Fiecare stat membru are responsabilitatea de a asigura disponibilitatea personalului operativ în conformitate cu efectivele şi cu profilurile corespunzătoare decise de Consiliul de administraţie pentru anul următor, astfel cum se prevede la articolul 54 alineatul (4), la cererea agenţiei, în limitele prevăzute în anexa IV şi în conformitate cu modalităţile stabilite la prezentul articol. Fiecare membru al personalului operativ este disponibil pentru o perioadă de cel mult patru luni într-un an calendaristic.
(3)Trimiterile din cadrul rezervei pentru reacţie rapidă în vederea intervenţiilor rapide la frontieră au loc în conformitate cu articolul 39 alineatele (11) şi (13).
Art. 59: Evaluarea corpului permanent
(1)Până la 31 decembrie 2023, în special pe baza rapoartelor menţionate la articolul 62 alineatul (10) şi la articolul 65, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o evaluare a numărului total şi a componenţei corpului permanent, inclusiv amploarea contribuţiilor fiecărui stat membru la corpul permanent, precum şi a competenţelor profesionale şi a profesionalismului corpului permanent şi a formării pe care o primeşte. Evaluarea analizează, de asemenea, necesitatea menţinerii rezervei pentru reacţie rapidă în cadrul corpului permanent.
În evaluare se descriu şi se iau în considerare nevoile operative existente şi cele eventuale ale corpului permanent în ceea ce priveşte capacitatea de reacţie rapidă, precum şi împrejurările semnificative care afectează capacitatea a statelor membre de a contribui la corpul permanent şi evoluţia personalului statutar în ceea ce priveşte contribuţia agenţiei la corpul permanent.
(2)Până la 29 februarie 2024, Comisia prezintă, dacă este necesar, propuneri corespunzătoare de modificare a anexelor I, II, III şi IV. În cazul în care nu prezintă o propunere, Comisia explică motivele deciziei sale.
Art. 60: Birourile antenă
(1)Sub rezerva acordului cu statul membru gazdă sau a includerii explicite a acestei posibilităţi în acordul privind statutul încheiat cu ţara terţă gazdă, agenţia poate înfiinţa birouri antenă pe teritoriul statului membru sau al ţării terţe în cauză pentru a facilita şi a îmbunătăţi coordonarea activităţilor operative, inclusiv în domeniul returnării, organizate de agenţie în statul membru respectiv, în regiunea învecinată sau în ţară terţă respectivă, şi pentru a asigura gestionarea eficace a resurselor umane şi tehnice ale agenţiei. Birourile antenă sunt înfiinţate în funcţie de nevoile operative, pentru perioada de timp în care agenţia desfăşoară activităţi operative importante în statul membru respectiv, în regiunea învecinată sau în ţara terţă în cauză. Perioada de funcţionare menţionată poate fi prelungită, dacă este necesar.
Înainte de înfiinţarea unui birou antenă, se evaluează şi se calculează cu atenţie toate consecinţele bugetare şi se prevăd în buget sumele corespunzătoare.
(2)Agenţia şi statul membru gazdă sau ţara terţă gazdă în care se înfiinţează biroul antenă iau măsurile necesare care să îi asigure acestuia cele mai bune condiţii posibile de care aceasta are nevoie în vederea îndeplinirii sarcinilor ce îi revin. Locul de muncă al personalului care lucrează în cadrul birourilor antenă se stabileşte în conformitate cu articolul 95 alineatul (2).
(3)După caz, birourile antenă:
a)asigură sprijinul operativ şi logistic şi asigură coordonarea activităţilor agenţiei în zonele operative în cauză;
b)oferă sprijin operativ statului membru sau ţării terţe în zonele operative în cauză;
c)monitorizează activităţile echipelor agenţiei şi raportează cu regularitate la sediul central al agenţiei;
d)cooperează cu statul membru gazdă sau cu ţara terţă gazdă cu privire la toate aspectele legate de punerea în practică a activităţilor operative organizate de agenţie în statul membru respectiv sau în ţara terţă, inclusiv cu privire la orice aspect suplimentar care poate apărea în cursul acestor activităţi;
e)oferă sprijin ofiţerului coordonator menţionat la articolul 44 în cadrul cooperării sale cu statele membre participante în privinţa tuturor aspectelor legate de contribuţia acestora la activităţile operative organizate de agenţie şi, dacă este necesar, asigură legătura cu sediul central;
f)oferă sprijin ofiţerului coordonator şi observatorilor pentru drepturile fundamentale care au fost numiţi pentru a monitoriza o activitate operativă, facilitând, dacă este necesar, coordonarea şi comunicarea între echipele agenţiei şi autorităţile responsabile ale statului membru gazdă sau ale ţării terţe gazdă;
g)organizează sprijinul logistic necesar pentru trimiterea membrilor echipelor şi pentru trimiterea şi utilizarea echipamentelor tehnice;
h)acordă orice alt tip de sprijin logistic în ceea ce priveşte zona operativă de care răspunde respectivul birou antenă, pentru a facilita buna funcţionare a activităţilor operative organizate de agenţie;
i)sprijină ofiţerul de legătură al agenţiei, fără a aduce atingere sarcinilor şi atribuţiilor acestuia menţionate la articolul 31, în identificarea provocărilor actuale sau viitoare legate de gestionarea frontierelor în zona de care răspunde respectivul birou antenă sau în aplicarea acquis-ului în materie de returnare şi raportează cu regularitate la sediul central al agenţiei;
j)asigură gestionarea eficace a echipamentelor proprii ale agenţiei în zonele în care îşi desfăşoară activitatea, inclusiv eventuala înregistrare a acestora şi întreţinerea pe termen lung a echipamentului respectiv şi orice sprijin logistic necesar.
(4)Fiecare birou antenă este administrat de un reprezentant al agenţiei numit de directorul executiv în calitate de şef al biroului antenă. Şeful biroului antenă supraveghează întreaga activitate a acestuia şi acţionează ca punct unic de contact cu sediul central.
(5)Pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administraţie decide în privinţa înfiinţării, componenţei şi perioadei de funcţionare a unui birou antenă, precum şi a eventualei prelungiri, după caz, a perioadei de funcţionare a biroului antenă, ţinând seama de avizul Comisiei şi de acordul statului membru gazdă sau a ţării terţe gazdă.
(6)Statul membru acordă agenţiei asistenţă pentru a-i asigura capacitatea operativă.
(7)Directorul executiv prezintă trimestrial Consiliului de administraţie un raport privind activităţile pe care le desfăşoară biroul antenă. Activităţile pe care le desfăşoară birourile antenă sunt descrise într-o secţiune separată a raportului anual de activitate.
Art. 61: Sprijinul financiar pentru dezvoltarea corpului permanent
(1)În conformitate cu articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, statele membre au dreptul să primească anual fonduri sub formă de finanţare care nu este legată de costuri, pentru a facilita dezvoltarea resurselor umane care să le asigure contribuţia la corpul permanent prevăzută la anexele II, III şi IV. Această finanţare urmează să fie plătită după sfârşitul anului în cauză, sub rezerva respectării condiţiilor stabilite la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol. Această finanţare se bazează pe o valoare de referinţă stabilită la alineatul (2) din prezentul articol şi reprezintă, după caz:
a)100 % din suma de referinţă înmulţită cu numărul membrilor personalului operativ prevăzut pentru anul N + 2 care urmează să fie detaşate anual în conformitate cu anexa II;
b)37 % din suma de referinţă înmulţită cu numărul membrilor personalului trimişi efectiv în conformitate cu articolul 57, în limitele stabilite în anexa III, şi în conformitate cu articolul 58, în limitele stabilite în anexa IV, după caz;
c)o plată unică de 50 % din suma de referinţă înmulţită cu numărul membrilor personalului operativ recrutaţi de către agenţie ca personal statutar; această plată unică li se aplică membrilor personalului care pleacă din serviciile naţionale şi care se află în serviciu activ de cel mult 15 ani în momentul recrutării de către agenţie.
(2)Suma de referinţă este echivalentă cu salariul de bază anual al unui agent contractual din grupa de funcţii III gradul 8 treapta 1, astfel cum este stabilit în articolul 93 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi şi care face obiectul unui coeficient corector aplicabil în statul membru în cauză.
(3)Suma prevăzută la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol devine exigibilă cu condiţia ca statele membre să îşi majoreze în consecinţă efectivele naţionale totale de poliţişti de frontieră prin recrutarea de noi membri ai personalului în perioada respectivă. Informaţiile relevante pentru întocmirea raportului sunt puse la dispoziţia agenţiei în cadrul negocierilor bilaterale anuale şi sunt verificate prin evaluarea vulnerabilităţii în anul următor. Plata anuală a sumei prevăzute la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol se efectuează integral în funcţie de numărul membrilor personalului trimişi efectiv pe o perioadă continuă sau discontinuă de patru luni, în conformitate cu articolul 57, în limita stabilită în anexa III, şi în conformitate cu articolul 58, în limitele stabilite în anexa IV. În cazul trimiterilor efective menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, plăţile se calculează în mod proporţional cu o perioadă de referinţă de patru luni.
Agenţia acordă o plată în avans aferentă plăţilor anuale ale sumelor menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) din prezentul articol în conformitate cu actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (4) din prezentul articol în urma prezentării de către statul membru contribuitor a unei cereri în acest sens, care trebuie să fie justificată.
(4)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind modalităţile de plată anuală şi monitorizarea condiţiilor aplicabile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol. Aceste norme conţin modalităţile pentru efectuarea plăţilor în avans odată ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, precum şi modalităţile calculului proporţional, inclusiv pentru cazurile în care trimiterea echipajului tehnic ar depăşi, în mod excepţional, contribuţia naţională maximă prevăzută în anexa III. Actul respectiv de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 122 alineatul (2).
(5)Atunci când execută sprijinul financiar prevăzut la prezentul articol, agenţia şi statele membre asigură respectarea principiilor de cofinanţare şi de evitare a dublei finanţări.
Art. 62: Formarea
(1)În funcţie de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8), atunci când aceasta este disponibilă, şi în cooperare cu entităţile de formare responsabile din statele membre, agenţia şi, după caz, EASO, FRA, Agenţia Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA) şi Agenţia Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) elaborează instrumente de formare specifice, inclusiv o formare specifică în domeniul protecţiei copiilor şi a altor persoane aflate într-o situaţie vulnerabilă. Conţinutul formării ţine seama de rezultatele ştiinţifice pertinente şi de bunele practici. Agenţia le oferă poliţiştilor de frontieră, specialiştilor în materie de returnare, escortelor pentru returnări şi altor categorii relevante de personal care fac parte din corpul permanent, precum şi monitorilor pentru returnările forţate şi observatorilor pentru drepturile fundamentale o formare specializată relevantă pentru sarcinile şi competenţele lor. Agenţia desfăşoară exerciţii periodice cu respectivii poliţişti de frontieră şi cu ceilalţi membri ai echipelor, în conformitate cu calendarul de formare specializată prevăzut în programul anual de lucru al agenţiei.
(2)Agenţia se asigură că, pe lângă formarea menţionată la articolul 55 alineatul (3), toţi membrii personalului statutar care urmează să fie trimişi ca membri ai echipelor au beneficiat, înainte de a fi trimişi pentru prima dată să participe la activităţi operative organizate de agenţie, de formare adecvată în domeniul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional relevant, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecţie internaţională, orientări în scopul identificării persoanelor care solicită protecţie şi al îndrumării acestora către procedurile corespunzătoare, orientări pentru tratarea nevoilor speciale ale copiilor, inclusiv ale minorilor neînsoţiţi, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă şi ale altor persoane deosebit de vulnerabile şi, în cazul în care se preconizează participarea lor la operaţiuni maritime, în materie de căutare şi salvare.
Această formare include, de asemenea, formare privind utilizarea forţei în conformitate cu anexa V.
(3)În scopul alineatului (2), pe baza acordurilor încheiate cu anumite state membre, agenţia organizează programele de formare necesare în cadrul instituţiilor specializate de formare şi învăţământ ale statelor membre respective, inclusiv la academiile din statele membre care sunt partenere ale agenţiei. Agenţia garantează că formarea urmează programa comună de bază, este armonizată şi favorizează înţelegerea reciprocă şi o cultură comună bazată pe valorile consacrate în tratate. Costul formării este acoperit în întregime de agenţie.
După ce obţine aprobarea Consiliului de administraţie, agenţia poate înfiinţa un centru de formare al său pentru a facilita şi mai mult includerea unei culturi europene comune în formarea oferită.
(4)Agenţia adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că toţi membrii personalului din statele membre care participă la echipe din cadrul corpului permanent au beneficiat de formarea menţionată la alineatul (2) primul paragraf.
(5)Agenţia adoptă măsurile necesare pentru a asigura formarea personalului implicat în sarcini de returnare care este alocat corpului permanent şi rezervei prevăzute la articolul 51. Agenţia se asigură că personalul său statutar şi întregul personal care participă la operaţiuni sau intervenţii de returnare au urmat, înainte să participe la activităţi operative organizate de agenţie, la cursuri de formare în domeniul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional relevant, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecţie internaţională şi îndrumarea persoanelor vulnerabile.
(6)Agenţia elaborează şi dezvoltă în continuare programa comună de bază pentru formarea poliţiştilor de frontieră şi asigură o formare la nivel european pentru instructorii poliţiştilor de frontieră naţionali ai statelor membre, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecţie internaţională şi dreptul maritim relevant, precum şi o programă comună pentru formarea personalului implicat în sarcini de returnare. Programa comună de bază urmăreşte promovarea celor mai înalte standarde şi a bunelor practici în punerea în aplicare a dreptului Uniunii privind gestionarea frontierelor şi returnarea. Agenţia întocmeşte programa comună de bază după ce consultă forumul consultativ menţionat la articolul 108 (denumit în continuare "forumul consultativ") şi ofiţerul pentru drepturile fundamentale. Statele membre integrează programa comună de bază în formarea pe care o oferă poliţiştilor de frontieră naţionali şi personalului implicat în sarcini de returnare.
(7)Agenţia oferă, de asemenea, agenţilor serviciilor competente ale statelor membre şi, după caz, ale ţărilor terţe cursuri de formare şi seminare suplimentare pe subiecte legate de controlul frontierelor externe şi returnarea resortisanţilor ţărilor terţe.
(8)Agenţia poate organiza activităţi de formare în cooperare cu statele membre şi ţările terţe, pe teritoriul acestora.
(9)Agenţia instituie un program de schimb prin care poliţiştii de frontieră participanţi la echipele sale, precum şi personalul care participă la echipele de intervenţii de returnare să poată dobândi cunoştinţe sau competenţe de specialitate pe baza experienţei dobândite în alte state membre şi a bunelor practici existente în străinătate, lucrând cu poliţiştii de frontieră şi cu personalul implicat în sarcini de returnare dintr-un alt stat membru decât cel de origine.
(10)Agenţia stabileşte şi dezvoltă în continuare un mecanism intern de control al calităţii pentru a garanta nivelul înalt de formare, expertiză şi profesionalism al personalului său statutar, în special al personalului statutar care participă la activităţile operaţionale ale agenţiei. Pe baza punerii în aplicare a mecanismului de control al calităţii, agenţia pregăteşte un raport anual de evaluare care se anexează la raportul anual de activitate.
Art. 63: Achiziţionarea sau închirierea de echipamente tehnice
(1)Agenţia poate achiziţiona, pe cont propriu sau în coproprietate cu un stat membru, ori poate închiria echipamente tehnice care să fie utilizate în cadrul operaţiunilor comune, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră, al activităţilor din domeniul returnării, inclusiv al operaţiunilor de returnare şi al intervenţiilor de returnare, al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei sau în cadrul proiectelor de asistenţă tehnică, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei.
(2)Pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă o strategie multianuală globală privind modul în care vor fi consolidate capacităţile tehnice ale agenţiei în funcţie de ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, inclusiv de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8), atunci când este disponibilă, precum şi de resursele bugetare disponibile în acest scop în cadrul financiar multianual. Pentru a se asigura respectarea cadrelor juridice, financiare şi politice aplicabile, directorul executiv prezintă propunerea în cauză numai după ce primeşte avizul pozitiv al Comisiei.
Strategia multianuală este însoţită de un plan de punere în aplicare detaliat, care precizează calendarul de achiziţie sau de închiriere, planificarea achiziţiilor şi reducerea riscurilor. Dacă, atunci când adoptă strategia şi planul, Consiliul de administraţie decide să nu respecte avizul Comisiei, acesta prezintă Comisiei o justificare în acest sens. După adoptarea strategiei multianuale, planul de punere în aplicare devine parte a componentei de programare multianuală a documentului unic de programare menţionat la articolul 100 alineatul (2) litera (k).
(3)Agenţia poate achiziţiona echipamente tehnice pe baza unei decizii a directorului executiv, adoptată după consultarea Consiliului de administraţie în conformitate cu normele aplicabile în materie de achiziţii publice. Orice achiziţie sau închiriere de echipamente care presupune costuri semnificative pentru agenţie este precedată de o analiză riguroasă a nevoilor şi a raportului cost-beneficiu. Orice cheltuială legată de o astfel de achiziţie sau închiriere se prevede în bugetul agenţiei, astfel cum a fost adoptat de Consiliul de administraţie.
(4)În cazul în care agenţia achiziţionează sau închiriază echipamente tehnice importante, cum ar fi aeronave, vehicule de serviciu sau nave, se aplică următoarele condiţii:
a)în cazul achiziţionării de către agenţie sau al deţinerii în coproprietate, agenţia convine cu un stat membru ca acesta să asigure înregistrarea echipamentului ca fiind destinat unui serviciu public în conformitate cu dreptul aplicabil al statului membru respectiv, inclusiv prerogativele şi imunităţile aplicabile echipamentului tehnic respectiv în temeiul dreptului internaţional;
b)în cazul închirierii, echipamentul se înregistrează într-un stat membru.
(5)Pe baza unui acord-tip întocmit de agenţie şi aprobat de Consiliul de administraţie, statul membru de înregistrare şi agenţia convin asupra modalităţilor de asigurare a operabilităţii echipamentului. În cazul activelor deţinute în coproprietate, aceste modalităţi acoperă, de asemenea, perioadele în care activele sunt puse în totalitate la dispoziţia agenţiei şi prevăd condiţiile de utilizare a activelor respective, inclusiv dispoziţii specifice privind trimiterea rapidă în timpul intervenţiilor rapide la frontieră şi finanţarea acestor active.
(6)În cazul în care agenţia nu dispune de personalul statutar calificat necesar, statul membru de înregistrare sau furnizorul echipamentelor tehnice pune la dispoziţie experţii necesari şi echipajele tehnice necesare pentru utilizarea echipamentelor tehnice într-un mod corect din punct de vedere legal şi în condiţii de siguranţă, în conformitate cu modelul de acord menţionat la alineatul (5) din prezentul articol şi în mod planificat pe baza negocierilor şi acordurilor anuale bilaterale menţionate la articolul 64 alineatul (9). Într-un astfel de caz, echipamentele tehnice aflate în proprietatea exclusivă a agenţiei sunt puse la dispoziţia acesteia la cerere, iar statul membru de înregistrare nu poate invoca situaţia excepţională prevăzută la articolul 64 alineatul (9).
Atunci când solicită unui stat membru să furnizeze echipamente tehnice şi personal, agenţia ia în considerare provocările operative specifice cu care se confruntă respectivul stat membru în momentul solicitării.
Art. 64: Rezerva de echipamente tehnice
(1)Agenţia instituie şi păstrează evidenţe centralizate privind echipamentele care fac parte dintr-o rezervă de echipamente tehnice, compusă din echipamentele deţinute de statele membre sau de agenţie şi din echipamentele deţinute în coproprietate de statele membre şi de agenţie, pentru activităţile sale operative.
(2)Echipamentele aflate exclusiv în proprietatea agenţiei sunt disponibile în totalitate, în orice moment, pentru a fi trimise.
(3)Echipamentele deţinute în coproprietate, în care agenţia deţine peste 50 %, sunt, de asemenea, disponibile pentru a fi trimise în conformitate cu un acord între un stat membru şi agenţie încheiat în conformitate cu articolul 63 alineatul (5).
(4)Agenţia asigură compatibilitatea şi interoperabilitatea echipamentelor care figurează în rezerva de echipamente tehnice.
(5)În scopul alineatului (4), agenţia, în strânsă cooperare cu statele membre şi cu Comisia, stabileşte standarde tehnice pentru echipamentele care urmează să fie trimise în cadrul activităţilor agenţiei, atunci când este necesar. Echipamentele care sunt achiziţionate de către agenţie, fie ca proprietar unic, fie în coproprietate, şi echipamentele deţinute de statele membre care figurează în rezerva de echipamente tehnice trebuie să îndeplinească aceste standarde.
(6)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, ţinând seama de analiza de risc efectuată de agenţie şi de rezultatele evaluărilor vulnerabilităţii, Consiliul de administraţie decide, până la 31 martie a fiecărui an, numărul minim de echipamente tehnice necesare pentru a răspunde nevoilor agenţiei în anul următor, în special în ceea ce priveşte desfăşurarea operaţiunilor comune, trimiterea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, intervenţiile rapide la frontieră, activităţile în domeniul returnării, inclusiv operaţiunile şi intervenţiile de returnare. Echipamentele proprii ale agenţiei se contabilizează în numărul minim de echipamente tehnice. Decizia respectivă stabileşte norme referitoare la trimiterea echipamentelor tehnice în cadrul activităţilor operative.
Dacă numărul minim de echipamente tehnice se dovedeşte a fi insuficient pentru îndeplinirea planului operaţional convenit pentru astfel de activităţi, agenţia revizuieşte acest număr minim pe baza nevoilor justificate şi a unui acord cu statele membre.
(7)Rezerva de echipamente tehnice conţine numărul minim de echipamente pe care agenţia îl consideră necesar pentru fiecare tip de echipament tehnic. Echipamentele care figurează în rezerva de echipamente tehnice sunt folosite în cadrul operaţiunilor comune, al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră, al operaţiunilor de returnare sau al intervenţiilor de returnare.
(8)Rezerva de echipamente tehnice include o rezervă de echipamente pentru reacţie rapidă, care conţine un număr redus de echipamente necesare pentru eventuale intervenţii rapide la frontieră. Contribuţia statelor membre la rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă se planifică în conformitate cu negocierile şi acordurile bilaterale anuale menţionate la alineatul (9) din prezentul articol. În ceea ce priveşte echipamentele de pe lista de echipamente din această rezervă, statele membre nu pot invoca situaţia excepţională menţionată la alineatul (9) din prezentul articol.
Statul membru în cauză trimite echipamentele de pe această listă, împreună cu experţii necesari şi echipajele tehnice necesare, la destinaţie cât mai rapid posibil în vederea utilizării, dar în orice caz nu mai târziu de 10 zile de la data la care este convenit planul operaţional.
Agenţia contribuie la această rezervă cu echipamente puse la dispoziţia agenţiei, astfel cum se menţionează la articolul 63 alineatul (1).
(9)Statele membre contribuie la rezerva de echipamente tehnice. Contribuţia statelor membre la rezervă şi trimiterea echipamentelor tehnice pentru operaţiuni specifice se planifică pe baza unor negocieri şi acorduri bilaterale anuale între agenţie şi statele membre. La cererea agenţiei şi în afara cazului în care se confruntă cu o situaţie excepţională care afectează în mod substanţial executarea sarcinilor naţionale, statele membre îşi pun la dispoziţie echipamentele tehnice pentru trimitere în conformitate cu aceste acorduri şi în măsura în care acestea fac parte din numărul minim de echipamente tehnice pentru un anumit an. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi date cu privire la situaţia invocată, iar conţinutul acestei informări este inclus în raportul menţionat la articolul 65 alineatul (1). Agenţia introduce cererea cu cel puţin 45 de zile înainte de data prevăzută pentru trimiterea echipamentelor în cazul echipamentelor tehnice importante şi cu cel puţin 30 de zile înainte de data prevăzută pentru trimitere în cazul altor echipamente. Contribuţiile la rezerva de echipamente tehnice sunt revizuite anual.
(10)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie stabileşte anual regulile referitoare la echipamentele tehnice, inclusiv numărul minim total pentru fiecare tip de echipament tehnic, condiţiile de trimitere şi rambursare a costurilor, precum şi numărul limitat de echipamente tehnice pentru o rezervă de echipamente pentru reacţie rapidă. Din motive bugetare, această decizie trebuie luată de Consiliul de administraţie până la data de 31 martie a fiecărui an.
(11)În cazul în care are loc o intervenţie rapidă la frontieră, se aplică articolul 39 alineatul (15).
(12)Dacă după stabilirea numărului minim necesar de echipamente tehnice apar nevoi neaşteptate de echipamente tehnice pentru o operaţiune comună sau o intervenţie rapidă la frontieră, iar aceste nevoi nu pot fi acoperite din rezerva de echipamente tehnice sau din rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă, statele membre pun la dispoziţia agenţiei, la cererea acesteia şi ad-hoc, dacă este posibil, echipamentele tehnice pentru trimitere.
(13)Directorul executiv informează periodic Consiliul de administraţie cu privire la componenţa rezervei de echipamente tehnice şi la trimiterea echipamentelor care fac parte din aceasta. Dacă nu se atinge numărul minim de echipamente tehnice necesar pentru rezervă, directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administraţie. Acesta decide de urgenţă cu privire la ierarhizarea priorităţilor de trimitere a echipamentelor tehnice şi ia măsurile corespunzătoare pentru remedierea lipsurilor identificate. Consiliul de administraţie informează Comisia cu privire la lipsurile identificate şi cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru remedierea acestora. Comisia informează ulterior Parlamentul European şi Consiliul cu privire la aceasta şi cu privire la propria sa evaluare.
(14)Statele membre înregistrează în rezerva de echipamente tehnice toate mijloacele de transport şi echipamentele operative achiziţionate în cadrul acţiunilor specifice ale Fondului pentru securitate internă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (42) sau, după caz, prin utilizarea altor viitoare fonduri specifice ale Uniunii puse la dispoziţia statelor membre cu obiectivul clar de a dezvolta capacitatea operativă a agenţiei. Echipamentul tehnic respectiv face parte din numărul minim de echipamente tehnice pentru un anumit an.
(42)Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe şi vize şi de abrogare a Deciziei nr. 574/2007/CE (JO L 150, 20.5.2014, p. 143).
La cererea agenţiei, făcută în cadrul negocierilor bilaterale anuale, statele membre pun echipamentele tehnice cofinanţate în cadrul acţiunilor specifice ale Fondului pentru securitate internă sau prin orice altă formă de viitoare finanţare specifică din partea Uniunii, astfel cum se specifică în primul paragraf din prezentul alineat, la dispoziţia agenţiei pentru trimitere. Fiecare echipament este pus la dispoziţie pentru o perioadă de maximum patru luni, astfel cum se prevede în negocierile bilaterale anuale. Statele membre pot decide să trimită un echipament pentru o perioadă mai mare de patru luni. În cazul operaţiunilor menţionate la articolul 39 sau 42 din prezentul regulament, statele membre nu pot invoca situaţia excepţională prevăzută la alineatul (9) din prezentul articol.
(15)Agenţia gestionează evidenţele privind rezerva de echipamente tehnice după cum urmează:
a)clasificare pe tipuri de echipamente şi pe tipuri de operaţiuni;
b)clasificare în funcţie de proprietar (stat membru, agenţia, alţii);
c)numărul total de echipamente necesare;
d)cerinţele referitoare la personal, dacă este cazul;
e)alte informaţii, precum date de înregistrare, cerinţe de transport şi întreţinere, regimuri naţionale de export aplicabile, instrucţiuni tehnice sau alte informaţii relevante pentru utilizarea corespunzătoare a echipamentelor;
f)menţiune care precizează dacă un echipament a fost finanţat din fonduri ale Uniunii.
(16)Agenţia finanţează integral trimiterea echipamentelor tehnice care fac parte din numărul minim de echipamente tehnice puse la dispoziţie de un anumit stat membru într-un anumit an. Trimiterea echipamentelor tehnice care nu fac parte din numărul minim de echipamente tehnice este cofinanţată de agenţie până la maximum 100 % din cheltuielile eligibile, în funcţie de circumstanţele specifice ale statelor membre care trimit astfel de echipamente tehnice.
Art. 65: Raportarea privind capacităţile agenţiei
(1)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă un raport anual privind punerea în aplicare a articolelor 51, 55-58, 63 şi 64, pe care îl prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei ("raport anual privind punerea în aplicare").
(2)Raportul anual privind punerea în aplicare cuprinde în special:
a)numărul de membri ai personalului pe care fiecare stat membru s-a angajat să îi pună la dispoziţia corpului permanent, inclusiv prin rezerva pentru reacţie rapidă şi rezerva de monitori pentru returnările forţate;
b)numărul de membri ai personalului statutar pe care agenţia s-a angajat să îi pună la dispoziţia corpului permanent;
c)numărul de membri ai personalului din cadrul corpului permanent trimişi efectiv de fiecare stat membru şi de agenţie, pe profiluri, în anul precedent;
d)numărul de echipamente tehnice pe care fiecare stat membru şi agenţia s-au angajat să le pună la dispoziţie pentru rezerva de echipamente tehnice;
e)numărul de echipamente tehnice trimise de fiecare stat membru şi de agenţie în anul precedent din cadrul rezervei de echipamente tehnice;
f)angajamentele asumate în privinţa rezervei de echipamente pentru reacţie rapidă şi trimiterile echipamentelor din această rezervă;
g)dezvoltarea capacităţilor umane şi tehnice proprii ale agenţiei.
(3)Raportul anual de punere în aplicare cuprinde o listă a statelor membre care au invocat situaţia excepţională menţionată la articolul 57 alineatul (9) şi la articolul 64 alineatul (9) în cursul anului precedent şi conţine motivele şi informaţiile furnizate de statele membre în cauză.
(4)În vederea asigurării transparenţei, directorul executiv informează Consiliul de administraţie trimestrial cu privire la elementele enumerate la alineatul (2) pentru anul în curs.
Art. 66: Cercetarea şi inovarea
(1)Agenţia monitorizează în mod proactiv şi contribuie la activităţile de cercetare şi inovare relevante pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor externe, inclusiv utilizarea tehnologiilor avansate de control la frontieră, ţinând seama de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8). Agenţia comunică rezultatele acestor activităţi de cercetare Parlamentului European, statelor membre şi Comisiei, în conformitate cu articolul 92. Agenţia poate utiliza rezultatele respective, după caz, în operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră, operaţiuni şi intervenţii de returnare.
(2)În funcţie de foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii menţionată la articolul 9 alineatul (8), agenţia asistă statele membre şi Comisia în identificarea principalelor teme de cercetare. Agenţia asistă statele membre şi Comisia la elaborarea şi punerea în aplicare a programelor-cadru relevante ale Uniunii dedicate activităţilor de cercetare şi inovare.
(3)Agenţia pune în aplicare părţile din Programul-cadru pentru cercetare şi inovare care se referă la securitatea frontierelor. În acest scop şi în cazul în care Comisia i-a delegat competenţele relevante, agenţia are următoarele sarcini:
a)gestionarea, pe baza programelor de lucru relevante adoptate de Comisie, a unor etape ale punerii în aplicare a programelor şi a unor etape ale ciclului de viaţă al unor proiecte specifice;
b)adoptarea instrumentelor de execuţie bugetară pentru venituri şi cheltuieli şi efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru gestionarea programelor;
c)furnizarea de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor.
(4)Agenţia poate planifica şi pune în aplicare proiecte-pilot privind aspecte reglementate de prezentul regulament.
(5)Agenţia va face publice informaţii privind proiectele sale de cercetare, inclusiv proiectele demonstrative, partenerii de cooperare implicaţi şi bugetul proiectelor.
Art. 67: Unitatea centrală a ETIAS
Agenţia asigură înfiinţarea şi funcţionarea unităţii centrale a ETIAS menţionate la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2018/1240.
Art. 68: Cooperarea agenţiei cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi cu organizaţiile internaţionale
(1)Agenţia cooperează cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi poate coopera cu organizaţiile internaţionale, în limitele cadrelor juridice ale acestora, şi utilizează informaţiile, resursele şi sistemele existente disponibile în cadrul EUROSUR.
În conformitate cu primul paragraf, agenţia cooperează în special cu:
a)Comisia şi Serviciul European de Acţiune Externă (EEAS);
b)Europol;
c)EASO;
d)FRA;
e)Eurojust;
f)Centrul Satelitar al Uniunii Europene;
g)EFCA şi EMSA;
h)eu-LISA;
i)Agenţia Uniunii Europene de Siguranţă a Aviaţiei (AESA) şi administratorul de reţea al EATMN;
j)misiunile şi operaţiunile PSAC, în conformitate cu mandatele lor, în scopul de a asigura următoarele:
(i)promovarea standardelor în materie de gestionare europeană integrată a frontierelor;
(ii)conştientizarea situaţiei şi analiza de risc.
Agenţia poate coopera, de asemenea, cu următoarele organizaţii internaţionale în măsura în care acest lucru este relevant pentru îndeplinirea funcţiilor sale, în limitele cadrelor juridice ale acestora:
(a)Organizaţia Naţiunilor Unite prin birourile, agenţiile, organizaţiile şi alte entităţi relevante ale sale, în special Oficiul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate şi Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale;
(b)Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (Interpol);
(c)Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
(d)Consiliul Europei şi comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului;
(e)Centrul de Analiză şi Operaţiuni Maritime – Stupefiante (MAOC-N).
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) are loc în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu entităţile menţionate la alineatul (1). Aceste acorduri trebuie să fie aprobate în prealabil de către Comisie. În toate cazurile, agenţia informează Parlamentul European şi Consiliul în legătură cu aceste acorduri.
(3)În ceea ce priveşte gestionarea informaţiilor clasificate, acordurile de lucru menţionate la alineatul (2) prevăd respectarea de către organul, oficiul sau agenţia Uniunii sau de către organizaţia internaţională în cauză a unor norme şi standarde de securitate echivalente celor aplicate de agenţie. Înainte de încheierea acordului se organizează o vizită de evaluare, iar Comisia este informată cu privire la rezultatul acestei vizite.
(4)Deşi nu intră sub incidenţa prezentului regulament, agenţia se angajează de asemenea în relaţii de cooperare cu Comisia şi, dacă este cazul, cu statele membre şi cu SEAE în cadrul activităţilor referitoare la domeniul vamal, inclusiv gestionarea riscurilor, atunci când respectivele activităţi se susţin reciproc. Această cooperare nu trebuie să aducă atingere competenţelor existente ale Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate sau ale statelor membre.
(5)Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) utilizează informaţiile primite de la agenţie exclusiv în limitele propriilor competenţe şi în măsura în care acestea respectă drepturile fundamentale, inclusiv cerinţele privind protecţia datelor cu caracter personal.
Orice transmitere a datelor cu caracter personal prelucrate de agenţie către alte instituţii, organe, oficii sau agenţii ale Uniunii în temeiul articolului 87 alineatul (1) literele (c) şi (d) face obiectul unor acorduri de lucru specifice privind schimbul de date cu caracter personal.
Acordurile de lucru menţionate la al doilea paragraf includ o dispoziţie care garantează că datele cu caracter personal transmise de către agenţie instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot fi prelucrate în alt scop numai dacă acest lucru este autorizat de agenţie şi dacă este compatibil cu scopul iniţial pentru care agenţia a colectat şi transmis datele. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile respective ale Uniunii păstrează o evidenţă în scris a evaluărilor compatibilităţii de la caz la caz.
Orice transfer de către agenţie al datelor cu caracter personal către organizaţiile internaţionale menţionate în temeiul articolului 87 alineatul (1) litera (c) trebuie să respecte dispoziţiile secţiunii 2 din capitolul IV.
În special, agenţia se asigură că orice acord de lucru încheiat cu organizaţiile internaţionale cu privire la schimbul de date cu caracter personal în temeiul articolului 87 alineatul (1) litera (c) respectă capitolul V din Regulamentul (UE) 2018/1725 şi face obiectul autorizării din partea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, în cazul în care acest lucru este prevăzut în regulamentul respectiv.
Agenţia se asigură că datele cu caracter personal transferate organizaţiilor internaţionale sunt prelucrate numai în scopul în care au fost transferate.
(6)Schimburile de informaţii între agenţie şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) se fac prin intermediul reţelei de comunicaţii menţionate la articolul 14 sau prin intermediul altor sisteme de schimb de informaţii acreditate care îndeplinesc criteriile de disponibilitate, confidenţialitate şi integritate.
Art. 69: Cooperarea europeană privind îndeplinirea funcţiilor de gardă de coastă
(1)Fără a aduce atingere EUROSUR, în cooperare cu EFCA şi cu EMSA, agenţia sprijină autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă la nivel naţional şi la nivelul Uniunii şi, dacă este cazul, la nivel internaţional, prin:
a)punerea la dispoziţie, corelarea şi analizarea informaţiilor disponibile în cadrul sistemelor de raportare a navelor şi al altor sisteme de informaţii găzduite de agenţiile respective sau accesibile acestora, în conformitate cu temeiurile juridice ale fiecărei agenţii şi fără a se aduce atingere drepturilor de proprietate ale statelor membre asupra datelor;
b)furnizarea de servicii de supraveghere şi comunicaţii bazate pe tehnologii de ultimă generaţie, inclusiv infrastructuri spaţiale şi terestre şi senzori instalaţi pe orice tip de platformă;
c)consolidarea capacităţilor prin elaborarea de orientări şi recomandări şi stabilirea de bune practici, precum şi prin oferirea de cursuri de formare şi prin intermediul schimburilor de personal;
d)intensificarea schimbului de informaţii şi a cooperării cu privire la funcţiile de gardă de coastă, inclusiv prin analizarea provocărilor operative şi a riscurilor emergente din domeniul maritim;
e)partajarea capacităţilor prin planificare şi punerea în aplicare a unor operaţiuni cu scopuri multiple şi prin utilizarea în comun a activelor şi a altor capacităţi, în măsura în care aceste activităţi sunt coordonate de agenţiile respective şi sunt aprobate de autorităţile competente ale statelor membre vizate.
(2)Modalităţile precise de cooperare în privinţa funcţiilor de gardă de coastă dintre agenţie, EFCA şi EMSA se stabilesc printr-un acord de lucru, în conformitate cu mandatele lor respective şi cu normele financiare aplicabile agenţiilor respective. Acest acord se aprobă de către Consiliul de administraţie al agenţiei, de către Consiliul de administraţie al EFCA şi de către Consiliul de administraţie al EMSA. Agenţia, EFCA şi EMSA utilizează informaţiile primite în contextul cooperării lor exclusiv în limitele cadrelor lor juridice şi în conformitate cu drepturile fundamentale, inclusiv cu cerinţele privind protecţia datelor.
(3)Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, cu agenţia, cu EFCA şi cu EMSA, pune la dispoziţie un manual practic privind cooperarea europeană în materie de funcţii de gardă de coastă. Acest manual trebuie să conţină orientări, recomandări şi bune practici privind schimbul de informaţii. Comisia adoptă acest manual sub forma unei recomandări.
Art. 70: Cooperarea cu Irlanda şi Regatul Unit
(1)Agenţia facilitează cooperarea operativă a statelor membre cu Irlanda şi cu Regatul Unit în cea ce priveşte activităţi specifice.
(2)În scopurile EUROSUR, schimbul de informaţii şi cooperarea cu Irlanda şi Regatul Unit pot avea loc pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale între Irlanda, respectiv Regatul Unit, şi unul sau mai multe state membre vecine sau prin intermediul reţelelor regionale bazate pe aceste acorduri. Centrele naţionale de coordonare reprezintă punctele de contact pentru schimbul de informaţii cu autorităţile omoloage din Irlanda şi Regatul Unit în cadrul EUROSUR.
(3)Acordurile menţionate la alineatul (2) se limitează la transmiterea următoarelor informaţii între un centru naţional de coordonare şi autoritatea omoloagă a Irlandei sau a Regatului Unit:
a)informaţiile conţinute în tabloul situaţional naţional al unui stat membru, în măsura în care acestea au fost transmise agenţiei în scopurile tabloului situaţional;
b)informaţiile colectate de către Irlanda sau Regatul Unit care sunt relevante pentru scopurile tabloului situaţional european;
c)informaţiile menţionate la articolul 25 alineatul (5).
(4)Informaţiile furnizate în contextul EUROSUR de către agenţie sau de către un stat membru care nu este parte la unul dintre acordurile menţionate la alineatul (2) nu trebuie comunicate Irlandei sau Regatului Unit decât cu aprobarea prealabilă a agenţiei sau a statului membru respectiv. Statele membre şi agenţia au obligaţia de a respecta refuzul de a transmite informaţiile respective Irlandei sau Regatului Unit.
(5)Se interzice transmiterea ulterioară sau orice altă comunicare a informaţiilor transmise în temeiul prezentului articol către ţări terţe sau către părţi terţe.
(6)Acordurile menţionate la alineatul (2) includ dispoziţii privind costurile legate de participarea Irlandei sau a Regatului Unit la punerea în aplicare a acestor acorduri.
(7)Sprijinul care trebuie acordat de agenţie în temeiul articolului 10 alineatul (1) literele (n), (o) şi (p) acoperă organizarea operaţiunilor de returnare ale statelor membre la care participă şi Irlanda sau Regatul Unit.
(8)Aplicarea prezentului regulament în cazul frontierelor Gibraltarului se suspendă până la data la care se ajunge la un acord asupra domeniului de aplicare al măsurilor privind trecerea frontierelor externe de către persoane.
Art. 71: Cooperarea cu ţările terţe
(1)Statele membre şi agenţia cooperează cu ţările terţe în scopul gestionării europene integrate a frontierelor şi a politicii în materie de migraţie în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (g).
(2)Pe baza priorităţilor în materie de politică stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (4), agenţia furnizează asistenţă tehnică şi operaţională ţărilor terţe în cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi a datelor cu caracter personal şi principiul nereturnării.
(3)Agenţia şi statele membre respectă dreptul Uniunii, inclusiv normele şi standardele care fac parte din acquis-ul Uniunii, inclusiv atunci când cooperarea cu ţările terţe are loc pe teritoriul ţărilor terţe respective.
(4)Instituirea cooperării cu ţările terţe permite promovarea standardelor în materie de gestionare europeană integrată a frontierelor.
Art. 72: Cooperarea statelor membre cu ţările terţe
(1)Statele membre pot coopera la nivel operaţional cu una sau mai multe ţări terţe în legătură cu domeniile care fac obiectul prezentului regulament. Această cooperare poate include schimbul de informaţii şi se poate desfăşura pe baza acordurilor bilaterale sau multilaterale, a altor forme de acorduri, sau prin intermediul reţelelor regionale instituite în baza acestor acorduri.
(2)Atunci când încheie acordurile bilaterale şi multilaterale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot include dispoziţii privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR, în conformitate cu articolele 75 şi 89.
(3)Acordurile bilaterale şi multilaterale şi alte forme de acorduri menţionate la alineatul (1) trebuie să respecte dreptul Uniunii şi dreptul internaţional privind drepturile fundamentale şi protecţia internaţională, inclusiv Carta, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951 cu protocolul la aceasta din 1967, în special principiul nereturnării. Atunci când pun în aplicare aceste acorduri, statele membre evaluează situaţia generală din ţara terţă respectivă şi ţin seama de aceasta periodic şi, având în vedere şi articolul 8.
Art. 73: Cooperarea dintre agenţie şi ţările terţe
(1)Agenţia poate coopera, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale, cu autorităţile ţărilor terţe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament. Chiar şi atunci când cooperează cu ţări terţe pe teritoriul acestora, agenţia respectă dreptul Uniunii, inclusiv normele şi standardele care fac parte din acquis-ul Uniunii.
(2)Atunci când cooperează cu autorităţile ţărilor terţe astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, agenţia acţionează în cadrul politicii externe a Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi a datelor cu caracter personal, principiul nereturnării, interzicerea trimiterii arbitrare în custodie publică şi interzicerea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, cu sprijinul delegaţiilor Uniunii şi, după caz, al misiunilor şi operaţiunilor PSAC şi în coordonare cu acestea, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) paragraful al doilea litera (j).
(3)În situaţiile în care trebuie trimise echipe de gestionare a frontierelor din cadrul corpului permanent către o ţară terţă în care membrii echipei vor exercita competenţe de executare, Uniunea, în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), încheie cu ţara terţă respectivă un acord privind statutul, elaborat pe baza modelului de acord privind statutul menţionat la articolul 76 alineatul (1). Acordul privind statutul acoperă toate aspectele necesare pentru desfăşurarea acţiunilor. În special, acesta stabileşte domeniul de aplicare al operaţiunii, dispoziţii privind răspunderea civilă şi penală, sarcinile şi atribuţiile membrilor echipelor, măsurile legate de înfiinţarea unui birou antenă şi măsurile practice legate de respectarea drepturilor fundamentale. Acordul privind statutul asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale în timpul acestor operaţiuni şi prevede un mecanism de tratare a plângerilor. Se consultă Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor cu privire la dispoziţiile acordului privind statutul în ceea ce priveşte transferurile de date în cazul în care dispoziţiile diferă substanţial faţă de modelul de acord privind statutul.
(4)În conformitate cu articolul 76 alineatul (4), agenţia acţionează şi în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu autorităţile ţărilor terţe menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în concordanţă cu dreptul şi politicile Uniunii.
Acordurile de lucru menţionate la primul paragraf din prezentul alineat precizează domeniul de aplicare, natura şi scopul cooperării, sunt legate de gestionarea cooperării operaţionale. Acordurile de lucru respective pot include dispoziţii privind schimbul de informaţii neclasificate sensibile şi cooperarea în cadrul EUROSUR în conformitate cu articolul 74 alineatul (3).
Agenţia se asigură că ţările terţe cărora le-au fost transferate informaţii prelucrează informaţiile respective numai în scopul în care au fost transferate. Orice acord de lucru privind schimbul de informaţii clasificate se încheie în conformitate cu articolul 76 alineatul (4) din prezentul regulament. Agenţia solicită autorizare prealabilă din partea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, atunci când aceste acorduri de lucru prevăd transferul de date cu caracter personal şi atunci când Regulamentul (UE) 2018/1725 prevede acest lucru.
(5)Agenţia contribuie la punerea în aplicare a politicii externe a Uniunii în materie de returnare şi de readmisie în cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, în domeniile reglementate de prezentul regulament.
(6)Agenţia poate primi finanţare din partea Uniunii în conformitate cu dispoziţiile instrumentelor relevante care sprijină ţările terţe şi activităţile legate de acestea. Agenţia poate iniţia şi finanţa în ţări terţe proiecte de asistenţă tehnică în domeniile reglementate de prezentul regulament şi în conformitate cu normele financiare care i se aplică. Aceste proiecte se includ în documentul unic de programare prevăzut la articolul 102.
(7)Agenţia informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la activităţile realizate în temeiul prezentului articol şi, în special, cu privire la activităţile legate de asistenţa tehnică şi operaţională în domeniul gestionării frontierelor şi al returnării în ţările terţe şi trimiterea de ofiţeri de legătură şi le furnizează informaţii detaliate privind respectarea drepturilor fundamentale. Agenţia publică toate acordurile, acordurile de lucru, proiectele-pilot şi proiectele de asistenţă tehnică cu ţările terţe în conformitate cu articolul 114 alineatul (2).
(8)Agenţia include o evaluare a cooperării cu ţările terţe în rapoartele sale anuale.
Art. 74: Asistenţa tehnică şi operaţională acordată de agenţie ţărilor terţe
(1)Agenţia poate coordona cooperarea operativă dintre statele membre şi ţările terţe şi poate oferi o asistenţă tehnică şi operaţională ţărilor terţe în contextul gestionării europene integrate a frontierelor.
(2)Agenţia poate desfăşura acţiuni legate de gestionarea europeană integrată a frontierelor pe teritoriul unei ţări terţe, cu condiţia obţinerii acordului ţării terţe în cauză.
(3)Operaţiunile de pe teritoriul unei ţări terţe sunt incluse în programul anual de lucru adoptat de Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 102 şi se efectuează pe baza unui plan operaţional convenit între agenţie şi ţara terţă în cauză şi în consultare cu statele membre participante. În cazul în care un stat membru sau statele membre sunt învecinate cu ţara terţă sau cu zona operativă a ţării terţe, planul operaţional şi orice modificări ale acestuia trebuie să aibă acordul statului membru sau al statelor membre în cauză. Articolele 38, 43, 46, 47 şi 54-57 se aplică mutatis mutandis echipelor de intervenţie trimise în ţările terţe.
(4)Directorul executiv garantează securitatea personalului trimis în ţări terţe.
În scopul primului paragraf, statele membre informează directorul executiv cu privire la orice preocupări legate de securitatea resortisanţilor acestora dacă aceştia sunt trimişi pe teritoriul anumitor ţări terţe.
În cazul în care nu poate fi garantată securitatea oricărui membru al personalului trimis în ţări terţe, directorul executiv ia măsurile corespunzătoare prin suspendarea sau încetarea aspectelor corespunzătoare ale asistenţei tehnice şi operaţionale acordate de agenţie ţării terţe respective.
(5)Fără a se aduce atingere trimiterii membrilor corpului permanent în conformitate cu articolele 54-58, participarea statelor membre la operaţiuni pe teritoriul unor ţări terţe se face în mod voluntar.
Pe lângă mecanismul relevant menţionat la articolul 57 alineatul (9) şi alineatul (4) din prezentul articol, în cazul în care securitatea personalului său participant nu poate fi garantată într-o măsură considerată suficientă de statul membru în cauză, acesta îşi poate retrage contribuţia la operaţiunea din ţara terţă în cauză. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi informaţii cu privire la situaţia invocată, al căror conţinut se include în raportul menţionat la articolul 65. Motivele şi informaţiile respective se prezintă în timpul negocierilor bilaterale anuale şi cu maximum 21 de zile înainte de trimitere. Trimiterea personalului detaşat în conformitate cu articolul 56 este supusă aprobării statului membru de origine comunicat în notificarea de către agenţie şi cu maximum 21 de zile înainte de trimitere.
(6)Planurile operaţionale menţionate la alineatul (3) pot include dispoziţii privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR, în conformitate cu articolele 75 şi 89.
Art. 75: Schimbul de informaţii cu ţările terţe în cadrul EUROSUR
(1)Centrele naţionale de coordonare şi, după caz, agenţia sunt punctele de contact pentru schimbul de informaţii şi cooperarea cu ţările terţe în scopurile EUROSUR.
(2)Dispoziţiile privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR conţinute în acordurile bilaterale sau multilaterale menţionate la articolul 72 alineatul (2) abordează:
a)tablourile situaţionale specifice partajate cu ţările terţe;
b)datele provenite din ţări terţe care pot fi partajate în tabloul situaţional european şi procedurile de partajare a acestor date;
c)procedurile şi condiţiile în care se pot furniza servicii de fuziune EUROSUR autorităţilor ţărilor terţe;
d)normele detaliate privind cooperarea şi schimbul de informaţii cu observatori din ţări terţe în scopurile EUROSUR.
(3)Informaţiile furnizate în contextul EUROSUR de către agenţie sau de către un stat membru care nu este parte la unul dintre acordurile menţionate la articolul 72 alineatul (1) nu se comunică niciuneia dintre ţările terţe care sunt parte la acord decât cu aprobarea prealabilă a agenţiei sau a statului membru respectiv. Statele membre şi agenţia au obligaţia de a respecta refuzul de a transmite informaţiile respective ţării terţe în cauză.
Art. 76: Rolul Comisiei în ceea ce priveşte cooperarea cu ţările terţe
(1)Comisia, după consultarea statelor membre, a agenţiei, a FRA şi a Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, elaborează un model de acord privind statutul pentru acţiunile desfăşurate pe teritoriul unor ţări terţe.
(2)Comisia, în cooperare cu statele membre şi cu agenţia, întocmeşte modele de dispoziţii pentru schimbul de informaţii în cadrul EUROSUR în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) şi articolul 72 alineatul (2).
După ce se consultă cu agenţia şi alte organe, oficii sau agenţii relevante ale Uniunii, inclusiv FRA şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, Comisia întocmeşte un model de acord de lucru menţionat la articolul 73 alineatul (4). Un astfel de model include dispoziţii referitoare la drepturile fundamentale şi la garanţiile în materie de protecţie a datelor, abordând măsuri practice.
(3)Înainte de a încheia un nou acord bilateral sau multilateral menţionat la articolul 72 alineatul (1), statul membru sau statele membre în cauză notifică Comisiei proiectele sale de dispoziţii legate de gestionarea frontierelor şi de returnare.
Statele membre vizate notifică Comisiei dispoziţiile unor astfel de acordurilor bilaterale şi multilaterale, noi şi existente, legate de gestionarea frontierelor şi de returnare, iar Comisia informează Consiliul şi agenţia cu privire la acestea.
(4)Înainte ca eventuale acorduri de lucru între agenţie şi autorităţile competente ale unor ţări terţe să fie aprobate de Consiliul de administraţie, acestea sunt notificate de agenţie Comisiei, care le aprobă în prealabil. Înainte de încheierea oricărui astfel de acord de lucru, agenţia furnizează Parlamentului European informaţii detaliate cu privire la părţile la acordul de lucru, precum şi cu privire la conţinutul avut în vedere.
(5)Agenţia notifică Comisiei planurile operaţionale menţionate la articolul 74 alineatul (3). Orice decizie de a trimite ofiţeri de legătură în ţări terţe în conformitate cu articolul 77 este condiţionată de primirea avizului prealabil al Comisiei. Parlamentul European este informat pe deplin şi fără întârziere cu privire la aceste activităţi.
Art. 77: Ofiţerii de legătură în ţările terţe
(1)Agenţia poate trimite în ţări terţe experţi din cadrul personalului său statutar şi alţi experţi, în calitate de ofiţeri de legătură, care trebuie să beneficieze de cel mai înalt grad de protecţie în îndeplinirea sarcinilor lor. Aceştia fac parte din reţelele locale sau regionale de cooperare ale ofiţerilor de legătură în materie de imigraţie şi ale experţilor în domeniul securităţii din Uniune şi din statele membre, inclusiv din reţeaua creată în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1240. Prin decizia Consiliului de administraţie, agenţia poate stabili profiluri specifice ale ofiţerilor de legătură, în funcţie de nevoile operative în contextul ţării terţe în cauză.
(2)În cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, se acordă prioritate trimiterii de ofiţeri de legătură în acele ţări terţe care, pe baza unei analize de risc, reprezintă ţări de origine sau de tranzit în ceea ce priveşte imigraţia ilegală. Agenţia poate primi ofiţeri de legătură detaşaţi de ţările terţe respective, pe bază de reciprocitate. Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă anual lista priorităţilor. Trimiterea ofiţerilor de legătură este aprobată de Consiliul de administraţie, după ce Comisia îşi dă avizul.
(3)Sarcinile ofiţerilor de legătură ai agenţiei includ stabilirea şi menţinerea de contacte cu autorităţile competente ale ţărilor terţe în care sunt trimişi, pentru a contribui la prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale şi la returnarea persoanelor care fac obiectul unei decizii de returnare, inclusiv prin acordarea de asistenţă tehnică în ceea ce priveşte identificarea resortisanţilor ţărilor terţe şi obţinerea de documente de călătorie. Aceste sarcini se efectuează în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu respectarea drepturilor fundamentale. Ofiţerii de legătură ai agenţiei au relaţii de strânsă colaborare cu delegaţiile Uniunii, cu statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1240 şi, dacă este cazul, cu misiunile şi operaţiile PSAC, astfel cum se prevede la articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf litera (j). Ori de câte ori este posibil, birourile lor sunt situate în aceeaşi incintă ca delegaţiile Uniunii.
(4)În ţările terţe în care nu trimite ofiţeri de legătură pentru returnare, agenţia poate sprijini trimiterea unui ofiţer de legătură pentru returnare de către un stat membru pentru a oferi sprijin statelor membre, precum şi sprijin activităţilor agenţiei, în conformitate cu articolul 48.
Art. 78: Observatorii care participă la activităţile agenţiei
(1)Cu acordul statelor membre în cauză, agenţia poate invita observatori din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii ori din partea organizaţiilor internaţionale şi a misiunilor şi operaţiilor PSAC menţionate la articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf litera (j), să participe la activităţile sale, în special la operaţiunile comune şi la proiectele-pilot, la analiza de risc şi activităţile de formare, în măsura în care prezenţa lor este în conformitate cu obiectivele acestor activităţi, poate contribui la îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de bune practici şi nu afectează siguranţa şi securitatea generală a activităţilor. Aceşti observatori pot participa la analiza de risc şi activităţile de formare numai cu acordul statelor membre în cauză. În ceea ce priveşte operaţiunile comune şi proiectele-pilot, participarea observatorilor este condiţionată de acordul statului membru gazdă. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operaţional. Observatorii respectivi urmează cursuri de formare oferite de agenţie înainte să participe la activităţi.
(2)Agenţia poate invita, cu acordul statelor membre în cauză, observatori din ţările terţe să participe la activităţile sale de la frontierele externe, la operaţiunile de returnare, la intervenţiile de returnare şi la acţiunile de formare menţionate la articolul 62, în măsura în care prezenţa lor este conformă obiectivelor acestor activităţi, poate contribui la îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de bune practici şi nu afectează securitatea generală a activităţilor respective sau siguranţa resortisanţilor ţărilor terţe. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operaţional. Observatorii respectivi urmează cursuri de formare oferite de agenţie înainte să participe la activităţi. Observatorii au obligaţia să respecte codurile de conduită ale agenţiei atunci când participă la activităţile acesteia.
(3)Agenţia se asigură că prezenţa observatorilor nu prezintă riscuri legate de respectarea drepturilor fundamentale.
Art. 79:Agenţia preia şi gestionează sistemul "Documente false şi autentice online" (FADO), instituit în conformitate cu Acţiunea comună 98/700/JAI.
Art. 80: Protecţia drepturilor fundamentale şi o strategie privind drepturile fundamentale
(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european garantează protecţia drepturilor fundamentale în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în special cu Carta şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Protocolul din 1967 la acesta, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi obligaţiile privind accesul la protecţie internaţională, în special principiul nereturnării.
În acest scop, agenţia, cu contribuţia ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi sub rezerva aprobării acestuia, întocmeşte, pune în aplicare şi dezvoltă în continuare o strategie şi un plan de acţiune privind drepturile fundamentale, inclusiv un mecanism eficace de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în cadrul tuturor activităţilor agenţiei.
(2)În cadrul îndeplinirii sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european se asigură că nicio persoană, încălcând principiul nereturnării, nu este forţată să debarce, forţată să intre sau condusă într-o ţară în care există, printre altele, un risc grav ca persoana în cauză să fie supusă pedepsei cu moartea, torturii, persecuţiei sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante sau în care viaţa sau libertatea persoanei respective ar fi ameninţată din motive legate de rasă, religie, naţionalitate, orientare sexuală, apartenenţa sa la un anumit grup social sau din cauza opiniilor sale politice, sau în care există un risc de expulzare, de îndepărtare, de extrădare sau de returnare către o altă ţară cu încălcarea principiului nereturnării, precum şi că nicio persoană nu este predată în alt fel sau returnată autorităţilor unei astfel de ţări.
(3)În îndeplinirea sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ţine cont de nevoile speciale ale copiilor, ale minorilor neînsoţiţi, ale persoanelor cu dizabilităţi, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală, ale persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, ale persoanelor aflate în pericol pe mare şi ale altor persoane aflate într-o situaţie deosebit de vulnerabilă şi abordează aceste nevoi în cadrul mandatului său. În toate activităţile sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european acordă o atenţie deosebită drepturilor copilului şi se asigură că sunt respectate interesele superioare ale copilului.
(4)În îndeplinirea sarcinilor sale, în relaţiile sale cu statele membre şi în cooperarea sa cu ţările terţe, agenţia ţine cont de rapoartele forumului consultativ menţionat la articolul 108 şi ale rapoartelor ofiţerului pentru drepturile fundamentale.
Art. 81: Codul de conduită
(1)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită care se aplică tuturor operaţiunilor de control la frontiere coordonate de agenţie şi tuturor persoanelor care participă la activităţile agenţiei. Codul de conduită stabileşte proceduri menite să garanteze principiile statului de drept şi respectării drepturilor fundamentale, acordându-se o atenţie specială persoanelor vulnerabile, inclusiv copiilor, minorilor neînsoţiţi şi altor persoane aflate într-o situaţie vulnerabilă, precum şi persoanelor care solicită protecţie internaţională.
(2)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită pentru operaţiunile de returnare şi intervenţiile de returnare, aplicabil în cursul tuturor operaţiunilor şi al intervenţiilor de returnare coordonate şi organizate de către agenţie. Acest cod de conduită descrie proceduri comune standardizate destinate să simplifice organizarea operaţiunilor şi a intervenţiilor de returnare şi asigură returnarea în condiţii umane şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnităţii umane şi interzicerii torturii şi a tratamentelor sau a pedepselor inumane ori degradante, a dreptului la libertate şi la siguranţă, precum şi a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal şi a principiului nediscriminării.
(3)Codul de conduită privind returnarea ţine seama în mod special de obligaţia statelor membre de a pune la dispoziţie un sistem eficient de supraveghere a returnării forţate, prevăzut la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE, şi de strategia privind drepturile fundamentale.
Art. 82: Sarcinile şi competenţele membrilor echipelor
(1)Membrii echipelor au capacitatea de a executa sarcinile şi de a exercita competenţele în materie de control la frontiere şi de returnare, precum şi pe cele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Regulamentelor (UE) nr. 656/2014 şi (UE) 2016/399 şi ale Directivei 2008/115/CE.
(2)Îndeplinirea sarcinilor şi exercitarea competenţelor de către membrii echipelor, în special ale celor care necesită competenţe executive, sunt supuse autorizării statului membru gazdă pe teritoriul său, precum şi dreptului Uniunii, dreptului naţional sau internaţional aplicabil, în special Regulamentului (UE) nr. 656/2014, astfel cum se descrie în planurile operaţionale menţionate la articolul 38.
(3)În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor garantează respectarea pe deplin a drepturilor fundamentale şi respectă dreptul Uniunii, dreptul internaţional şi dreptul intern al statului membru gazdă.
(4)Fără a aduce atingere articolului 95 alineatul (1) în ceea ce priveşte personalul statutar, membrii echipelor execută sarcini şi exercită competenţe numai în baza instrucţiunilor poliţiştilor de frontieră sau ale membrilor personalului implicaţi în sarcini de returnare ai statului membru gazdă şi, ca regulă generală, în prezenţa acestora. Statul membru gazdă poate autoriza membrii echipelor să acţioneze în numele său.
(5)Prin intermediul ofiţerului coordonator, statul membru gazdă poate raporta agenţiei incidentele legate de nerespectarea planului operaţional de către membrii echipei, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, în vederea unor eventuale acţiuni ulterioare, care pot include măsuri disciplinare.
(6)Membrii echipelor care fac parte din personalul statutar poartă uniforma corpului permanent în cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe. În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor detaşaţi de către statele membre pe termen lung sau trimişi pe termen scurt poartă propriile lor uniforme.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, decizia Consiliului de administraţie menţionată la articolul 54 alineatul (4) litera (a) indică profilurile cărora nu li se aplică obligaţia de a purta uniformă având în vedere natura specifică a activităţii operative.
Toţi membrii echipelor poartă pe uniformă un element vizibil de identificare personală şi o banderolă albastră cu însemnele Uniunii şi ale agenţiei, prin care se indică faptul că participă la o operaţiune comună, la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, la un proiect-pilot, la o intervenţie rapidă la frontieră sau la o operaţiune ori intervenţie de returnare. Pentru a se legitima în faţa autorităţilor naţionale ale statului membru gazdă, membrii echipelor au în permanenţă asupra lor un document de acreditare, pe care au obligaţia să îl prezinte la cerere.
Designul şi specificaţiile pentru uniformele personalului statutar se stabilesc printr-o decizie a Consiliului de administraţie, pe baza unei propuneri efectuată de directorul executiv după primirea avizului Comisiei.
(7)În cazul personalului detaşat în cadrul agenţiei sau trimis de către un stat membru pe termen scurt, capacitatea de a purta şi de a utiliza armele de serviciu, muniţiile şi echipamentele se supune legislaţiei naţionale a statului membru de origine.
Capacitatea de a purta şi de a utiliza arme de serviciu, muniţie şi echipamente de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor face obiectul cadrului şi al normelor detaliate prevăzute în acest articol şi în anexa V.
În scopul punerii în aplicare a prezentului alineat, directorul executiv poate autoriza personalul statutar să poarte şi să utilizeze arme în conformitate cu normele adoptate de Consiliul de administraţie, în conformitate cu articolul 55 alineatul (5) litera (b).
(8)Membrii echipelor, inclusiv personalul statutar, trebuie să fie autorizaţi pentru profilurile relevante de către statul membru gazdă pentru a îndeplini, pe durata unei trimiteri, sarcinile care necesită utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor şi sunt supuşi aprobării fie din partea statului membru de origine, fie, în cazul personalului statutar, din partea agenţiei. Utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor se exercită în conformitate cu dreptul naţional al statului membru gazdă şi în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă. Cu acordul statului membru de origine sau al agenţiei, dacă este cazul, statul membru gazdă poate să îi autorizeze pe membrii echipelor să folosească forţa pe teritoriul său, în absenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă.
Statul membru gazdă poate interzice purtarea anumitor arme de serviciu, muniţii şi echipamente, cu condiţia ca în propria legislaţie să se aplice aceeaşi interdicţie pentru propriii poliţişti de frontieră sau propriul personal implicat în sarcini de returnare. Înainte de trimiterea membrilor echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor autorizate, precum şi în privinţa condiţiilor de utilizare a acestora. Agenţia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre.
(9)Armele de serviciu, muniţia şi echipamentele pot fi utilizate pentru autoapărare legitimă şi pentru apărarea legitimă a membrilor echipelor sau a altor persoane, în conformitate cu dreptul intern al statului membru gazdă, precum şi cu principiile relevante ale dreptului internaţional al drepturilor omului şi cu Carta.
(10)În scopul prezentului regulament, statul membru gazdă îi autorizează pe membrii echipelor să consulte bazele de date ale Uniunii a căror consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operaţional privind verificările la frontiere, supravegherea frontierelor şi returnarea, prin interfeţele lor naţionale sau prin alte forme de acces prevăzute de actele juridice ale Uniunii prin care se creează aceste baze de date, după caz. Statul membru gazdă poate, de asemenea, autoriza membrii echipelor să consulte bazele sale de date naţionale, atunci când acest lucru este necesar în acelaşi scop. Statele membre se asigură că oferă acces la aceste baze de date într-un mod eficient şi efectiv. Membrii echipelor consultă numai datele care sunt strict necesare pentru executarea sarcinilor care le revin şi exercitarea propriilor competenţe. Înainte de a-i trimite pe membrii echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa bazelor de date naţionale şi ale Uniunii care pot fi consultate. Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre care participă la trimitere.
Consultarea respectivă se efectuează în conformitate cu dreptul Uniunii în materie de protecţie a datelor şi cu dreptul intern al statului membru gazdă în materie de protecţie a datelor.
(11)Deciziile de refuz al intrării adoptate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399 şi deciziile de respingere a cererilor de viză la frontieră în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 sunt luate exclusiv de poliţiştii de frontieră ai statului membru gazdă sau de membrii echipelor, dacă statul membru gazdă i-a autorizat să acţioneze în numele său.
Art. 83: Documentul de acreditare
(1)Agenţia, în cooperare cu statul membru gazdă, eliberează membrilor echipelor un document în limba oficială a statului membru gazdă şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii, care să permită identificarea acestora şi să ateste faptul că sunt autorizaţi să execute sarcinile şi să exercite competenţele menţionate la articolul 82. Documentul respectiv include următoarele date privind fiecare membru al echipelor:
a)numele şi cetăţenia;
b)gradul sau denumirea postului;
c)o fotografie recentă în format digital; şi
d)sarcinile pe care persoana respectivă este autorizată să le execute în timpul trimiterii.
(2)Documentul se înapoiază agenţiei la încheierea fiecărei operaţiuni comune, a trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, a proiectului-pilot, a intervenţiei rapide la frontieră şi a operaţiunii sau a intervenţiei de returnare.
Art. 84: Răspunderea civilă a membrilor echipei
(1)Fără a se aduce atingere articolului 95, în cazul în care membrii echipelor desfăşoară operaţiuni într-un stat membru gazdă, acel stat membru răspunde pentru eventualele daune provocate de aceştia în cursul operaţiunilor, în conformitate cu dreptul său intern.
(2)În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către membrii echipelor detaşaţi sau trimişi de statele membre, statul membru gazdă poate solicita statului membru de origine să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate.
În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către personalul statutar, statul membru gazdă poate solicita agenţia să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate. Acest lucru nu aduce atingere înaintării unei acţiuni în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") împotriva agenţiei în conformitate cu articolul 98.
(3)Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţi, fiecare stat membru renunţă la toate cererile de rambursare adresate statului membru gazdă sau oricărui alt stat membru pentru eventualele daune pe care le-a suferit, cu excepţia cazurilor de neglijenţă gravă sau a abaterilor săvârşite cu intenţie.
(4)Orice litigiu între statele membre sau între un stat membru şi agenţie în legătură cu aplicarea alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol care nu poate fi soluţionat prin negocieri între acestea este înaintat de către statele membre Curţii de Justiţie.
(5)Fără a se aduce atingere exercitării drepturilor sale în raport cu părţi terţe, agenţia suportă costurile aferente daunelor provocate echipamentelor agenţiei în cursul trimiterii, cu excepţia cazurilor de neglijenţă gravă sau a abaterilor săvârşite cu intenţie.
Art. 85: Răspunderea penală a membrilor echipelor
Fără a se aduce atingere articolului 95, în cursul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al trimiterii unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei operaţiuni de returnare sau al unei intervenţii de returnare, membrii echipelor de pe teritoriul statului membru gazdă, inclusiv personalul statutar, sunt trataţi în acelaşi fel ca funcţionarii statului membru gazdă în ceea ce priveşte infracţiunile care ar putea fi comise împotriva lor sau pe care le-ar putea comite aceştia.
Art. 86: Reguli generale privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenţie
(1)Atunci când prelucrează date cu caracter personal, agenţia aplică Regulamentul (UE) 2018/1725.
(2)Consiliul de administraţie adoptă norme interne de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1725 de către agenţie, inclusiv norme referitoare la responsabilul cu protecţia datelor din cadrul agenţiei.
În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725, agenţia poate adopta norme interne privind restricţionarea aplicării articolelor 14-22, 35 şi 36 din regulamentul menţionat. În special, pentru îndeplinirea sarcinilor sale în domeniul returnării, agenţia poate prevedea norme interne prin care se restricţionează aplicarea acestor dispoziţii de la caz la caz, atât timp cât aplicarea dispoziţiilor respective ar risca să pună în pericol procedurile de returnare. Astfel de restricţii respectă esenţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale, trebuie să fie necesare şi proporţionale cu obiectivul urmărit şi includ prevederi specifice, după caz, astfel cum se prevede la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
(3)Agenţia poate transfera datele cu caracter personal menţionate la articolele 49, 88 şi 89 unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale în conformitate cu capitolul V din Regulamentului (UE) 2018/1725, în măsura în care un astfel de transfer este necesar pentru ca agenţia să îşi îndeplinească sarcinile. Agenţia se asigură că datele cu caracter personal transferate unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale sunt prelucrate numai în scopul în care au fost furnizate. La momentul transferării datelor cu caracter personal unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale, agenţia indică, în termeni generali sau specifici, eventualele restricţii privind accesul sau utilizarea datelor respective, inclusiv în ceea ce priveşte transferul, ştergerea sau distrugerea. Dacă necesitatea unor astfel de restricţii apare după transferul datelor cu caracter personal, agenţia informează ţara terţă sau organizaţia internaţională în acest sens. Agenţia se asigură că ţara terţă sau organizaţia internaţională în cauză respectă astfel de restricţii.
(4)Transferul de date cu caracter personal către ţări terţe nu aduce atingere drepturilor solicitanţilor de protecţie internaţională şi beneficiarilor de protecţie internaţională, în special în ceea ce priveşte principiul nereturnării, şi nici interdicţiei de a divulga sau de a obţine informaţii prevăzute la articolul 30 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (43).
(43)Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
(5)Statele membre şi agenţia se asigură, după caz, că informaţiile transferate sau divulgate ţărilor terţe în temeiul prezentului regulament nu sunt transmise ulterior către alte ţări terţe sau către alte părţi terţe. Dispoziţii în acest sens se includ în orice acord sau aranjament încheiat cu o ţară terţă care prevede un schimb de informaţii.
Art. 87: Scopurile prelucrării datelor cu caracter personal
(1)Agenţia poate prelucra date cu caracter personal exclusiv în următoarele scopuri:
a)executarea sarcinilor sale de organizare şi coordonare a operaţiunilor comune, a proiectelor-pilot şi a intervenţiilor rapide la frontieră, precum şi în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, astfel cum se prevede la articolele 37-40;
b)îndeplinirea sarcinilor sale de sprijinire a statelor membre şi a ţărilor terţe în activităţile prealabile returnării şi în activităţile de returnare, operarea sistemelor de gestionare a returnărilor, precum şi coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare şi furnizarea de asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi ţărilor terţe în conformitate cu articolul 48;
c)facilitarea schimbului de informaţii cu statele membre, Comisia, SEAE şi următoarele organe, oficii şi agenţii ale Uniunii şi organizaţii internaţionale: EASO, Centrul Satelitar al Uniunii Europene, EFCA, EMSA, AESA şi administratorul de reţea al EATMN, în conformitate cu articolul 88;
d)facilitarea schimbului de informaţii cu autorităţile de aplicare a legii din statele membre, cu Europol sau cu Eurojust, în conformitate cu articolul 90;
e)analiza de risc efectuată de agenţie în conformitate cu articolul 29;
f)îndeplinirea sarcinilor sale în cadrul EUROSUR, în conformitate cu articolul 89;
g)operarea sistemului FADO în conformitate cu articolul 79;
h)executarea unor sarcini administrative.
(2)Statele membre şi autorităţile de aplicare a legii ale acestora, Comisia, SEAE şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) care transmit date cu caracter personal agenţiei determină scopul sau scopurile prelucrării acestor date, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Agenţia poate decide să prelucreze astfel de date cu caracter personal pentru un scop diferit, de asemenea prevăzut la alineatul (1), numai de la caz la caz şi după ce a stabilit că o astfel de prelucrare este compatibilă cu scopul iniţial în care datele au fost colectate şi dacă există autorizarea entităţii care furnizează datele cu caracter personal. Agenţia păstrează o evidenţă scrisă a evaluărilor compatibilităţii de la caz la caz.
(3)La momentul transmiterii datelor cu caracter personal, agenţia, statele membre şi autorităţile de aplicare a legii ale acestora, Comisia, SEAE şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) pot indica, în termeni generali sau specifici, eventualele restricţii privind accesul la aceste date sau utilizarea unor astfel de date, inclusiv în ceea ce priveşte transferul, ştergerea sau distrugerea unor astfel de date. Dacă după transferul datelor cu caracter personal apare necesitatea unor astfel de restricţii, acestea informează destinatarii în consecinţă. Destinatarii se conformează acestor restricţii.
Art. 88: Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate în cursul operaţiunilor comune, al operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei
(1)Înainte de fiecare operaţiune comună, operaţiune de returnare, intervenţie de returnare, proiect-pilot, intervenţie rapidă la frontieră sau trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, agenţia şi statul membru gazdă stabilesc în mod transparent responsabilităţile în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor în materie de protecţie a datelor. Atunci când scopul şi metodele de prelucrare sunt stabilite în comun de agenţie şi de statul membru gazdă, acestea devin operatori asociaţi, prin intermediul unui acord încheiat între ele.
În scopurile menţionate la articolul 87 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) şi (f), agenţia prelucrează numai următoarele categorii de date cu caracter personal care au fost colectate de statele membre, de membrii echipei, de personalul său sau de EASO şi care i-au fost transmise în contextul operaţiunilor comune, al operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei:
a)datele cu caracter personal referitoare la persoane care trec fără autorizaţie frontierele externe;
b)datele cu caracter personal necesare pentru a confirma identitatea şi cetăţenia resortisanţilor ţărilor terţe în cadrul activităţilor de returnare, inclusiv listele de pasageri;
c)numerele de înmatriculare, numerele de identificare ale vehiculelor, numerele de telefon sau numerele de identificare ale navelor şi aeronavelor, care au legătură cu persoanele menţionate la litera (a) şi care sunt necesare pentru analizarea rutelor şi metodelor utilizate pentru imigraţia ilegală.
(2)Datele cu caracter personal menţionate la alineatul (1) pot fi prelucrate de agenţie în următoarele cazuri:
a)atunci când transmiterea datelor respective către autorităţile statelor membre relevante care sunt responsabile de controlul la frontiere, migraţie, azil sau returnare sau către organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii este necesară pentru ca autorităţile respective sau organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii să îşi îndeplinească sarcinile care le revin în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern;
b)atunci când transmiterea datelor respective către autorităţile statelor membre relevante, către organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, către ţările terţe de returnare sau către organizaţiile internaţionale relevante este necesară pentru identificarea resortisanţilor ţărilor terţe, obţinerea de documente de călătorie sau pentru returnarea ori facilitarea sau sprijinirea returnării;
c)atunci când acest lucru este necesar pentru pregătirea unor analize de risc.
Art. 89: Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul EUROSUR
(1)Atunci când tabloul situaţional naţional necesită prelucrarea unor date cu caracter personal, datele respective se prelucrează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi, după caz, cu Directiva (UE) 2016/680. Fiecare stat membru desemnează autoritatea care trebuie considerată operator în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau al articolului 3 punctul 8 din Directiva (UE) 2016/680, după caz, şi care are principala responsabilitate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către statul membru respectiv. Fiecare stat membru notifică Comisiei datele de contact ale acestei autorităţi.
(2)Numerele de identificare ale navelor şi aeronavelor sunt singurele date cu caracter personal care pot fi accesate în tabloul situaţional european şi în tablourile situaţionale specifice şi în cadrul serviciilor de fuziune EUROSUR.
(3)În cazul în care prelucrarea informaţiilor în cadrul EUROSUR necesită, în mod excepţional, prelucrarea datelor cu caracter personal, altele decât numerele de identificare ale navelor şi aeronavelor, orice astfel de prelucrare se limitează strict la ceea ce este necesar în scopurile EUROSUR în conformitate cu articolul 18.
(4)Orice schimb de date cu caracter personal cu ţări terţe în cadrul EUROSUR se limitează strict la ceea ce este absolut necesar în sensul prezentului regulament. Acest schimb se realizează de către agenţie în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2018/1725, iar de către statele membre, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679, cu capitolul V din Directiva (UE) 2016/680, după caz, şi cu dispoziţiile naţionale relevante privind protecţia datelor care transpun directiva respectivă.
(5)Este interzis orice schimb de informaţii efectuat în temeiul articolului 72 alineatul (2), al articolului 73 alineatul (3) şi al articolului 74 alineatul (3) care oferă unei ţări terţe date ce ar putea fi utilizate pentru identificarea persoanelor sau a grupurilor de persoane a căror cerere de acces la protecţie internaţională este în curs de examinare sau care se confruntă cu un risc grav de a fi supuse torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante sau oricărei alte încălcări a drepturilor fundamentale.
(6)Statele membre şi agenţia ţin o evidenţă a activităţilor de prelucrare în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) 2016/679, articolul 24 din Directiva (UE) 2016/680 şi articolul 31 din Regulamentul (UE) 2018/1725, după caz.
Art. 90: Prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal
(1)Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (q) din prezentul regulament, agenţia prelucrează datele cu caracter personal pe care le-a colectat în cursul monitorizării fluxurilor de migraţie, al efectuării analizelor de risc sau al operaţiunilor sale în scopul identificării persoanelor suspectate de criminalitate transfrontalieră, aceasta prelucrează aceste date cu caracter personal în conformitate cu capitolul IX din Regulamentul (UE) 2018/1725. Datele cu caracter personal prelucrate în acest scop, incluzând numere de înmatriculare, numere de identificare ale vehiculelor, numere de telefon, numere de identificare ale navelor sau ale aeronavelor, care au legătură cu aceste persoane, se referă la persoane fizice suspectate, din motive întemeiate, de către autorităţile competente ale statelor membre, de către Europol, Eurojust sau de către agenţie de implicare în infracţiuni transfrontaliere. Astfel de date cu caracter personal pot include date cu caracter personal referitoare la victime sau martori, în cazul în care respectivele date completează datele cu caracter personal cu privire la persoanele suspectate, prelucrate de agenţie în conformitate cu prezentul articol.
(2)Agenţia face schimb de date cu caracter personal, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol numai cu:
a)Europol sau Eurojust, atunci când aceste date sunt strict necesare pentru executarea mandatelor lor respective şi în conformitate cu articolul 68;
b)autorităţile de aplicare a legii competente din statele membre, atunci când aceste date sunt strict necesare pentru autorităţile respective în scopul prevenirii, depistării, anchetării sau urmăririi penale a infracţiunilor grave transfrontaliere.
Art. 91: Păstrarea datelor
(1)Agenţia şterge datele cu caracter personal de îndată ce acestea sunt transmise autorităţilor competente ale statelor membre, altor organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, în special EASO, sau transferate către ţări terţe sau organizaţii internaţionale sau folosite pentru elaborarea analizelor de risc. Perioada de păstrare nu depăşeşte în niciun caz 90 de zile de la data colectării acestor date. În rezultatele analizelor de risc, datele sunt anonimizate.
(2)Datele cu caracter personal prelucrate în scopul executării sarcinilor legate de returnări sunt şterse de îndată ce se atinge scopul pentru care au fost colectate şi nu mai târziu de 30 de zile după încheierea sarcinilor respective.
(3)Datele cu caracter personal prelucrate în sensul articolului 90 sunt şterse de îndată ce scopul pentru care au fost colectate este atins de către agenţie. Agenţia analizează în permanenţă necesitatea stocării unor astfel de date, în special a datelor cu caracter personal ale victimelor şi ale martorilor. În orice caz, agenţia analizează necesitatea stocării unor astfel de date în termen de cel mult trei luni de la începerea prelucrării iniţiale a acestor date şi, ulterior, din şase în şase luni. Agenţia decide cu privire la stocarea în continuare a datelor cu caracter personal, în special a datelor cu caracter personal ale victimelor şi ale martorilor, până la următoarea analiză a necesităţii stocării, numai în cazul în care o astfel de stocare este necesară în continuare pentru îndeplinirea sarcinilor agenţiei în temeiul articolului 90.
(4)Prezentul articol nu se aplică datelor cu caracter personal colectate în contextul sistemului FADO.
Art. 92: Normele de securitate privind protecţia informaţiilor clasificate şi a informaţiilor neclasificate sensibile
(1)Agenţia îşi adoptă propriile norme de securitate, care trebuie să se bazeze pe principiile şi normele stabilite în normele de securitate ale Comisiei pentru protecţia informaţiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) şi a informaţiilor neclasificate sensibile, inclusiv, printre altele, dispoziţii privind schimbul de astfel de informaţii cu ţări terţe şi prelucrarea şi stocarea acestor informaţii în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (44) şi (UE, Euratom) 2015/444 (45) ale Comisiei. Orice acord administrativ privind schimbul de informaţii clasificate cu autorităţile relevante ale unei ţări terţe sau, în absenţa unui astfel de acord, orice transmitere de informaţii excepţională ad-hoc a IUEC către autorităţile respective trebuie aprobate în prealabil de către Comisie.
(44)Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).
(45)Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
(2)Consiliul de administraţie adoptă normele de securitate ale agenţiei în urma aprobării de către Comisie. Atunci când evaluează normele de securitate propuse, Comisia se asigură de compatibilitatea acestora cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 şi (UE, Euratom) 2015/444.
(3)Clasificarea nu împiedică punerea informaţiilor la dispoziţia Parlamentului European. Transmiterea şi gestionarea informaţiilor şi a documentelor transmise Parlamentului European în conformitate cu prezentul regulament respectă normele privind transmiterea şi gestionarea informaţiilor clasificate aplicabile în relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie.
Art. 93: Statutul juridic şi sediul
(1)Agenţia este un organ al Uniunii. Aceasta are personalitate juridică.
(2)În fiecare stat membru, agenţia dispune de cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice în temeiul dreptului intern. În special, aceasta poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile sau imobile şi poate să aibă capacitate procesuală.
(3)Agenţia este independentă în exercitarea mandatului său tehnic şi operativ.
(4)Agenţia este reprezentată de directorul său executiv.
(5)Sediul agenţiei este la Varşovia, în Polonia.
Art. 94: Acordul privind sediul
(1)Dispoziţiile necesare privind găzduirea agenţiei în statul membru în care aceasta îşi are sediul şi privind infrastructura care trebuie pusă la dispoziţie de statul membru respectiv, precum şi normele specifice aplicabile în statul membru respectiv directorului executiv, directorilor executivi adjuncţi, membrilor Consiliului de administraţie, personalului agenţiei şi membrilor familiilor acestora sunt prevăzute într-un acord privind sediul încheiat între agenţie şi statul membru în care îşi are sediul agenţia.
(2)Acordul privind sediul se încheie după ce se obţine aprobarea Consiliului de administraţie.
(3)Statul membru în care îşi are sediul agenţia oferă cele mai bune condiţii posibile pentru a se asigura funcţionarea corespunzătoare a agenţiei, inclusiv condiţii de şcolarizare multilingvă cu orientare europeană, precum şi legături de transport adecvate.
Art. 95: Personalul
(1)Personalului statutar i se aplică Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, precum şi normele adoptate de comun acord de instituţiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi.
(2)Locul de muncă se stabileşte, în principiu, în statul membru în care îşi are sediul agenţia.
(3)În principiu, membrii personalului statutar cărora li se aplică Regimul aplicabil celorlalţi agenţi sunt angajaţi iniţial pentru o perioadă fixă de cinci ani. Contractele lor pot fi, în principiu, reînnoite o singură dată, pentru o perioadă determinată de maximum cinci ani. Orice prelungire ulterioară se face pentru o perioadă nedeterminată.
(4)În scopul punerii în aplicare a articolelor 31 şi 44, pot fi numiţi ofiţeri de legătură sau ofiţeri coordonatori numai membrii personalului statutar cărora li se aplică Statutul funcţionarilor sau titlul II din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi. În scopul punerii în aplicare a articolului 55, pot fi trimişi ca membri ai echipelor numai membrii personalului statutar cărora li se aplică Statutul funcţionarilor sau Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
(5)Consiliul de administraţie adoptă norme de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi Regimului aplicabil celorlalţi agenţi în acord cu Comisia, în temeiul articolului 110 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor.
(6)După aprobarea prealabilă a Comisiei, Consiliul de administraţie adoptă normele referitoare la personalul din statele membre care urmează să fie detaşat în cadrul agenţiei în conformitate cu articolul 56 şi le actualizează în funcţie de necesităţi. Normele respective includ, în special, dispoziţiile financiare referitoare la detaşările respective, inclusiv legate de asigurare şi formare. Normele respective ţin seama de faptul că membrii personalului sunt detaşaţi pentru a fi trimişi în calitate de membri ai echipelor şi urmează să aibă sarcinile şi competenţele prevăzute la articolul 82. Astfel de norme includ dispoziţii privind condiţiile de trimitere. Dacă este cazul, Consiliul de administraţie urmăreşte să asigure coerenţa cu normele aplicabile rambursării cheltuielilor de delegaţie ale personalului statutar.
Art. 96: Privilegiile şi imunităţile
Protocolul nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi la TFUE se aplică agenţiei şi personalului statutar al acesteia.
Art. 97: Răspunderea
(1)Fără a aduce atingere articolelor 84 şi 85, agenţia este responsabilă pentru orice activităţi pe care le-a întreprins în conformitate cu prezentul regulament.
(2)Răspunderea contractuală a agenţiei este reglementată de dreptul aplicabil contractului în cauză.
(3)Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în temeiul oricărei clauze compromisorii dintr-un contract încheiat de agenţie.
(4)În cazul răspunderii extracontractuale, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre, agenţia acordă despăgubiri pentru orice prejudiciu provocat de serviciile sale sau de membrii personalului său în executarea îndatoririlor care le revin, inclusiv a celor legate de exercitarea competenţelor executive.
(5)Curtea de Justiţie este competentă în litigiile privind repararea prejudiciului menţionat la alineatul (4).
(6)Răspunderea personală a personalului statutar faţă de agenţie este reglementată de dispoziţiile stabilite în Statutul funcţionarilor şi în Regimul aplicabil celorlalţi agenţi care le este aplicabil.
Art. 98: Acţiuni în faţa Curţii de Justiţie
(1)Pot fi înaintate Curţii de Justiţie acţiuni pentru anularea actelor agenţiei menite să producă efecte juridice faţă de terţi, în conformitate cu articolul 263 din TFUE, şi pentru neîndeplinirea obligaţiei de a acţiona, în conformitate cu articolul 265 din TFUE, pentru răspunderea extracontractuală pentru daunele cauzate de agenţie şi, în temeiul unei clauze compromisorii, pentru răspunderea contractuală pentru daunele cauzate de acte ale agenţiei, în conformitate cu articolul 340 din TFUE.
(2)Agenţia ia măsurile necesare pentru a respecta hotărârile Curţii de Justiţie.
Art. 99: Structura administrativă şi de conducere a agenţiei
Structura administrativă şi de conducere a agenţiei include:
(a)un consiliu de administraţie;
(b)un director executiv;
(c)directori executivi adjuncţi; şi
(d)un ofiţer pentru drepturile fundamentale.
Un forum consultativ asistă agenţia în calitate de organ consultativ.
Art. 100: Funcţiile Consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie este responsabil cu luarea deciziilor strategice ale agenţiei în conformitate cu prezentul regulament.
(2)Consiliul de administraţie:
a)numeşte directorul executiv pe baza propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 107;
b)numeşte directorii executivi adjuncţi pe baza propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 107;
c)adoptă deciziile de înfiinţare a birourilor antenă sau de prelungire a perioadei de funcţionare a acestora, în conformitate cu articolul 60 alineatul (5), cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor cu drept de vot;
d)adoptă decizii privind realizarea evaluărilor vulnerabilităţii în conformitate cu articolul 32 alineatele (1) şi (10), deciziile prin care se stabilesc măsuri în conformitate cu articolul 32 alineatul (10) adoptându-se cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot;
e)adoptă decizii privind listele de informaţii şi date obligatorii care trebuie transmise agenţiei de către autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, precum şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea, pentru ca agenţia să îşi poată îndeplini sarcinile, fără a aduce atingere obligaţiilor stabilite în prezentul regulament, în special la articolele 49 şi 86-89;
f)adoptă decizii privind stabilirea unui model comun integrat de analiză de risc în conformitate cu articolul 29 alineatul (1);
g)adoptă decizii privind natura şi condiţiile trimiterii ofiţerilor de legătură în statele membre în conformitate cu articolul 31 alineatul (2);
h)adoptă o strategie tehnică şi operaţională pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5);
i)adoptă decizii privind profilurile şi numărul membrilor personalului operativ pentru gestionarea frontierelor şi a migraţiei din cadrul corpului permanent, în conformitate cu articolul 54 alineatul (4);
j)adoptă raportul anual de activitate al agenţiei pentru anul anterior şi îl transmite, cel târziu până la data de 1 iulie a fiecărui an, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi;
k)până la data de 30 noiembrie a fiecărui an şi după ce ţine seama în mod corespunzător de avizul Comisiei, adoptă, cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot, un document unic de programare care conţine, printre altele, programul de lucru multianual al agenţiei şi programul de lucru al acesteia pentru anul următor şi îl înaintează Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei;
l)stabileşte procedurile prin care directorul executiv adoptă deciziile privind sarcinile tehnice şi operative ale agenţiei;
m)adoptă, cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot, bugetul anual al agenţiei şi exercită alte funcţii legate de bugetul agenţiei, în temeiul secţiunii 4 din prezentul capitol;
n)exercită autoritate disciplinară asupra directorului executiv şi, în consultare cu directorul executiv, asupra directorilor executivi adjuncţi;
o)stabileşte regulamentul de procedură;
p)stabileşte structura organizatorică a agenţiei şi adoptă politica de personal a agenţiei;
q)adoptă o strategie antifraudă proporţională cu riscurile de fraudă, ţinând seama de costurile şi beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;
r)adoptă norme interne de prevenire şi gestionare a conflictelor de interese aplicabile membrilor săi;
s)în conformitate cu alineatul (8), exercită, în ceea ce priveşte personalul statutar, competenţele conferite autorităţii împuternicite să facă numiri prin Statutul funcţionarilor şi cele conferite autorităţii abilitate să încheie contracte de muncă prin Regimul aplicabil celorlalţi agenţi (denumite în continuare "competenţele de autoritate împuternicită să facă numiri");
t)adoptă norme de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi Regimului aplicabil celorlalţi agenţi în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor;
u)se asigură că se dă curs în mod adecvat concluziilor şi recomandărilor care decurg din rapoartele de audit şi evaluările interne sau externe, precum şi din investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
v)adoptă şi actualizează periodic planurile de comunicare şi de difuzare menţionate la articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf;
w)numeşte un contabil, căruia i se aplică Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi şi care îşi îndeplineşte îndatoririle în condiţii de independenţă completă;
x)decide cu privire la o metodologie comună de evaluare a vulnerabilităţilor, inclusiv cu privire la criteriile obiective pe care agenţia trebuie să le utilizeze pentru evaluarea vulnerabilităţilor, precum şi la frecvenţa şi la modalităţile de realizare a evaluărilor consecutive a vulnerabilităţilor;
y)decide cu privire la evaluarea şi monitorizarea consolidată a unui stat membru, astfel cum se menţionează la articolul 32 alineatul (2);
z)numeşte ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi un ofiţer adjunct pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu articolul 109;
a1)stabileşte norme speciale pentru a garanta independenţa ofiţerului pentru drepturile fundamentale în îndeplinirea sarcinilor sale;
a2)aprobă acordurile de lucru cu ţări terţe;
a3)adoptă, după aprobarea prealabilă a Comisiei, normele de securitate ale agenţiei privind protecţia IUEC şi a informaţiilor neclasificate sensibile, astfel cum se menţionează la articolul 92;
a4)numeşte un ofiţer de securitate, în conformitate cu Statutul funcţionarilor şi cu Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, care este responsabil cu securitatea în cadrul agenţiei, inclusiv cu protecţia informaţiilor clasificate şi a celor sensibile neclasificate;
a5)decide cu privire la orice alt aspect atunci când acest lucru este prevăzut în prezentul regulament;
Raportul anual de activitate menţionat la litera (j) este făcut public.
(3)Propunerile de decizii ale Consiliului de administraţie, menţionate la alineatul (2), privind activităţile specifice ale agenţiei care trebuie îndeplinite la frontierele externe ale unui anumit stat membru sau în imediata lor apropiere sau acordurile de lucru cu ţările terţe menţionate la articolul 73 alineatul (4) necesită un vot favorabil din partea membrului Consiliului de administraţie care reprezintă statul membru respectiv sau statul membru învecinat cu ţara terţă în cauză.
(4)Consiliul de administraţie poate face recomandări directorului executiv în orice chestiune care este legată de dezvoltarea gestionării operative a frontierelor externe şi a formării, inclusiv cu privire la activităţile de cercetare.
(5)În cazul în care Irlanda sau Regatul Unit solicită să participe la activităţi specifice, Consiliul de administraţie hotărăşte în acest sens.
Consiliul de administraţie hotărăşte de la caz la caz. La adoptarea deciziilor sale, Consiliul de administraţie analizează dacă participarea Irlandei sau a Regatului Unit contribuie la realizarea activităţii în cauză. Deciziile stabilesc contribuţia financiară a Irlandei sau a Regatului Unit la activitatea pentru care s-a prezentat o cerere de participare.
(6)Consiliul de administraţie prezintă anual Parlamentului European şi Consiliului (denumită în continuare "autoritatea bugetară") informaţiile relevante privind rezultatul procedurilor de evaluare efectuate de agenţie.
(7)Consiliul de administraţie poate institui un comitet executiv alcătuit din maximum patru reprezentanţi ai Consiliului de administraţie, dintre care unul este preşedintele său, iar altul un reprezentant din partea Comisiei; scopul acestui comitet executiv este să acorde sprijin Consiliului de administraţie şi directorului executiv la pregătirea deciziilor, a programelor şi a activităţilor pe care trebuie să le adopte Consiliul de administraţie şi, dacă este necesar, să adopte anumite decizii provizorii urgente în numele Consiliului de administraţie atunci când este necesar. Comitetul executiv nu ia decizii pentru adoptarea cărora este nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie poate delega comitetului executiv anumite sarcini clar definite, în special atunci când astfel se îmbunătăţeşte eficienţa agenţiei. Consiliul de administraţie nu poate delega comitetului executiv sarcini legate de decizii pentru adoptarea cărora este nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie.
(8)Consiliul de administraţie adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcţionarilor şi pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, prin care îi deleagă directorului executiv competenţe relevante ale autorităţii împuternicite să facă numiri şi stabileşte condiţiile în care această delegare de competenţe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competenţe.
În cazul în care împrejurări excepţionale impun acest lucru, Consiliul de administraţie poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competenţelor autorităţii împuternicite să facă numiri şi subdelegarea competenţelor de către acesta şi să le exercite el însuşi sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui alt membru al personalului statutar decât directorul executiv.
Art. 101: Componenţa Consiliului de administraţie
(1)Fără a aduce atingere alineatului (3), Consiliul de administraţie este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru şi doi reprezentanţi ai Comisiei, fiecare având drept de vot. În acest scop, fiecare stat membru numeşte un membru al Consiliului de administraţie, precum şi un supleant care îl va reprezenta pe membru în cazul în care acesta lipseşte. Comisia numeşte doi membri şi doi supleanţi. Durata mandatului este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit.
(2)Membrii Consiliului de administraţie sunt numiţi pe baza experienţei şi a cunoştinţelor lor de specialitate relevante de nivel înalt din domeniul cooperării operative în materie de gestionare a frontierelor şi de returnare şi a abilităţilor de conducere, administrative şi bugetare relevante. Statele membre şi Comisia urmăresc realizarea unei reprezentări echilibrate a bărbaţilor şi femeilor în Consiliul de administraţie.
(3)Ţările asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen participă la agenţie. Fiecare dintre acestea au câte un reprezentant şi câte un membru supleant în Consiliul de administraţie. Se aplică mecanismele elaborate în temeiul dispoziţiilor relevante ale acordurilor lor de asociere, în care se precizează natura şi amploarea participării acestor ţări la activităţile agenţiei, precum şi normele detaliate privind această participare, inclusiv dispoziţiile privind contribuţiile financiare şi personalul.
Art. 102: Programul multianual şi programul anual de lucru
(1)Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, Consiliul de administraţie adoptă un document unic de programare care conţine, printre altele, programul de lucru multianual al agenţiei şi programul de lucru al acesteia pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv şi aprobat de Consiliul de administraţie. Documentul unic de programare se adoptă ţinându-se seama de avizul favorabil al Comisiei, iar, în ceea ce priveşte programarea multianuală, după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului. În cazul în care Consiliul de administraţie decide să nu ia în considerare elemente din avizul Comisiei, aceasta furnizează o justificare detaliată. Obligaţia de a furniza o justificare detaliată se aplică, de asemenea, elementelor aduse în discuţie de Parlamentul European şi de Consiliu în timpul consultării. Consiliul de administraţie transmite fără întârziere acest document Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
(2)Documentul menţionat la alineatul (1) devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general. Dacă este necesar, documentul se ajustează în consecinţă.
(3)În conformitate cu ciclul strategic multianual de elaborare a politicilor pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, programul multianual stabileşte programarea strategică globală pe termen mediu şi lung, care include obiectivele, rezultatele preconizate, indicatorii de performanţă şi planificarea resurselor, inclusiv bugetul multianual, personalul şi dezvoltarea capacităţilor proprii ale agenţiei, incluzând planificarea multianuală orientativă a profilurilor personalului corpului permanent. Programul multianual stabileşte domeniile strategice pentru intervenţii şi ceea ce trebuie făcut pentru atingerea obiectivelor. Acesta include acţiuni strategice pentru punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale menţionate la articolul 80 alineatul (1) şi o strategie privind relaţiile cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale, precum şi acţiuni care au legătură cu strategia respectivă.
(4)Programul multianual se pune în aplicare prin intermediul programelor anuale de lucru şi, după caz, se actualizează pe baza rezultatelor evaluării realizate în temeiul articolului 121. Concluziile acestor evaluări se reflectă, dacă este cazul, în programul anual de lucru pentru anul următor.
(5)Programul anual de lucru conţine o descriere a activităţilor care urmează să fie finanţate, conţinând obiective detaliate şi rezultatele scontate, inclusiv indicatori de performanţă. Acesta menţionează, de asemenea, resursele financiare şi umane alocate fiecărei activităţi, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului şi ale gestionării pe activităţi. Programul anual de lucru este în concordanţă cu programul multianual. Acesta prevede în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparaţie cu exerciţiul financiar precedent.
(6)Programul anual de lucru se adoptă în conformitate cu programul legislativ al Uniunii din domeniile relevante ale gestionării frontierelor externe şi returnării.
(7)În cazul în care, după adoptarea unui program anual de lucru, agenţia primeşte o nouă sarcină, Consiliul de administraţie modifică programul anual de lucru.
(8)Modificările substanţiale aduse programului anual de lucru, în special modificările care au ca rezultat realocarea resurselor bugetare mai mari de 2 % din bugetul anual, se adoptă prin aceeaşi procedură ca şi cea aplicabilă pentru adoptarea programului anual de lucru iniţial. Consiliul de administraţie poate să delege directorului executiv competenţa de a aduce modificări nesubstanţiale programului anual de lucru.
Art. 103: Preşedinţia Consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie alege dintre membrii săi cu drept de vot un preşedinte şi un vicepreşedinte. Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi cu o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie cu drept de vot. Vicepreşedintele înlocuieşte din oficiu preşedintele în cazul în care acesta din urmă nu îşi poate îndeplini îndatoririle.
(2)Mandatul preşedintelui şi cel al vicepreşedintelui expiră la încetarea calităţii lor de membri ai Consiliului de administraţie. Sub rezerva acestei dispoziţii, durata mandatelor preşedintelui şi vicepreşedintelui este de patru ani. Mandatele respective pot fi reînnoite o singură dată.
Art. 104: Reuniunile Consiliului de administraţie
(1)Reuniunile Consiliului de administraţie sunt convocate de către preşedinte.
(2)Directorul executiv ia parte la deliberări, fără a avea drept de vot.
(3)Consiliul de administraţie se reuneşte în şedinţă ordinară de cel puţin două ori pe an. În plus, acesta se reuneşte la iniţiativa preşedintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puţin o treime din membrii Consiliului de administraţie. În cazul în care este necesar, Consiliul de administraţie poate organiza reuniuni comune cu consiliile de administraţie ale EASO şi Europol.
(4)Irlanda este invitată să asiste la şedinţele Consiliului de administraţie.
(5)Regatul Unit este invitat să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie care vor avea loc înainte de ziua în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE.
(6)Reprezentanţii EASO şi cei ai Europol sunt invitaţi să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie. Un reprezentant al FRA este invitat să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie pe a căror ordine de zi figurează puncte relevante pentru protecţia drepturilor fundamentale.
(7)Preşedintele Consiliului de administraţie poate, de asemenea, să invite un expert al Parlamentului European să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie poate invita şi reprezentanţi ai altor instituţii, organe, oficii şi agenţii relevante ale Uniunii. Consiliul de administraţie poate invita, în conformitate cu regulamentul său de procedură, orice altă persoană ale cărei opinii pot fi de interes să asiste la şedinţe în calitate de observator.
(8)Membrii Consiliului de administraţie pot fi asistaţi de consilieri sau experţi, sub rezerva respectării dispoziţiilor regulamentului de procedură.
(9)Secretariatul Consiliului de administraţie este asigurat de agenţie.
Art. 105: Votul
(1)Fără a se aduce atingere articolului 100 alineatul (2) literele (c), (d), (k) şi (m), articolului 103 alineatul (1) şi articolului 107 alineatele (2) şi (4), Consiliul de administraţie hotărăşte cu majoritatea absolută a membrilor săi cu drept de vot.
(2)Fiecare membru dispune de un vot. Atunci când lipseşte unul dintre membri, dreptul de vot al acestuia poate fi exercitat de supleantul său. Directorul executiv nu votează.
(3)Regulamentul de procedură stabileşte detaliile legate de sistemul de votare, inclusiv condiţiile în care un membru poate vota în numele altui membru, precum şi orice cerinţă privind cvorumul.
(4)Reprezentanţii ţărilor asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen dispun de drepturi de vot limitate, corespunzătoare mecanismelor care le sunt aplicabile. Pentru a permite ţărilor asociate să îşi exercite dreptul de vot, agenţia detaliază ordinea de zi, indicând punctele pentru care s-au acordat drepturi de vot limitate.
Art. 106: Funcţiile şi competenţele directorului executiv
(1)Agenţia este administrată de directorul executiv, care beneficiază de o independenţă totală în îndeplinirea îndatoririlor. Fără a aduce atingere competenţelor instituţiilor Uniunii şi celor ale Consiliului de administraţie, directorul executiv nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea vreunui guvern sau organism.
(2)Parlamentul European sau Consiliul îl pot invita pe directorul executiv să prezinte un raport cu privire la modul în care şi-a îndeplinit sarcinile. Acest raport se referă la activităţile agenţiei, punerea în aplicare şi monitorizarea strategiei privind drepturile fundamentale, raportul anual de activitate al agenţiei pentru anul anterior, programul de lucru pentru anul următor şi programul multianual al agenţiei şi orice altă chestiune legată de activităţile agenţiei. De asemenea, directorul executiv prezintă o declaraţie în faţa Parlamentului European, la cererea acestuia, şi răspunde în scris, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea acestora, tuturor întrebărilor adresate de un deputat în Parlamentul European. Directorul executiv informează în mod regulat organele şi comisiile adecvate ale Parlamentului European.
(3)Cu excepţia cazurilor în care prezentul regulament prevede deja termene specifice, directorul executiv se asigură că rapoartele sunt transmise Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de şase luni de la încheierea perioadei de raportare, cu excepţia cazului în care directorul executiv prezintă în scris o justificare corespunzătoare pentru o întârziere.
(4)Directorul executiv este responsabil cu pregătirea şi punerea în aplicare a deciziilor strategice luate de Consiliul de administraţie, precum şi de luarea deciziilor referitoare la activităţile operative ale agenţiei în conformitate cu prezentul regulament. Directorul executiv are următoarele funcţii şi competenţe:
a)propune, pregăteşte şi pune în aplicare deciziile strategice, programele şi activităţile adoptate de Consiliul de administraţie în limitele stabilite de prezentul regulament, de normele de aplicare a acestuia şi de orice lege aplicabilă;
b)întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea unor instrucţiuni administrative interne şi publicarea înştiinţărilor, pentru a asigura administrarea şi funcţionarea curentă a agenţiei în conformitate cu prezentul regulament;
c)pregăteşte, în fiecare an, proiectul de document unic de programare şi îl prezintă spre aprobare Consiliului de administraţie înainte ca proiectul respectiv să fie trimis Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei până la 31 ianuarie;
d)pregăteşte, în fiecare an, raportul anual de activitate al agenţiei şi îl transmite Consiliului de administraţie;
e)întocmeşte un proiect de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale agenţiei, ca parte a documentului unic de programare, în temeiul articolului 115 alineatul (3), şi execută bugetul în temeiul articolului 116 alineatul (1);
f)îşi deleagă competenţele altor membri ai personalului statutar, sub rezerva normelor care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) litera (o);
g)adoptă o recomandare privind măsurile necesare, în conformitate cu articolul 32 alineatul (7), inclusiv decizii prin care statelor membre li se propune să iniţieze şi să desfăşoare operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră sau alte acţiuni menţionate la articolul 36 alineatul (2);
h)evaluează, aprobă şi coordonează propunerile de operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră formulate de statele membre, în conformitate cu articolul 37 alineatul (3);
i)evaluează, aprobă şi coordonează cererile de operaţiuni şi intervenţii de returnare formulate de statele membre, în conformitate cu articolele 50 şi 53;
j)asigură punerea în aplicare a planurilor operaţionale menţionate la articolul 38, la articolul 42 şi la articolul 53 alineatul (3);
k)asigură punerea în aplicare a deciziei Consiliului menţionate la articolul 42 alineatul (1);
l)retrage finanţarea activităţilor, în conformitate cu articolul 46;
m)evaluează, înainte de orice activitate operaţională a agenţiei, dacă există încălcări ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională care au un caracter grav sau sunt susceptibile să persiste în conformitate cu articolul 46 alineatele (4) şi (5);
n)evaluează rezultatele activităţilor, în conformitate cu articolul 47;
o)stabileşte numărul minim de echipamente tehnice necesare pentru a acoperi nevoile agenţiei, în special în ceea ce priveşte efectuarea de operaţiuni comune, trimiterea de echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, intervenţii rapide la frontieră, operaţiuni şi intervenţii de returnare, în conformitate cu articolul 64 alineatul (6);
p)propune înfiinţarea birourilor antenă sau prelungirea perioadei de funcţionare a acestora, în conformitate cu articolul 60 alineatul (5);
q)numeşte membrii birourilor antenă în conformitate cu articolul 60 alineatul (4);
r)pregăteşte un plan de acţiune în urma concluziilor rapoartelor de audit şi evaluărilor interne sau externe, precum şi în urma investigaţiilor efectuate de OLAF şi raportează progresele înregistrate Comisiei, de două ori pe an, şi Consiliului de administraţie, cu regularitate;
s)protejează interesele financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, prin controale eficace şi, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit, precum şi, dacă este cazul, prin aplicarea de sancţiuni administrative şi financiare eficace, proporţionale şi disuasive;
t)pregăteşte strategia antifraudă a agenţiei şi o prezintă spre aprobare Consiliului de administraţie.
(5)Directorul executiv răspunde pentru actele sale în faţa Consiliului de administraţie.
(6)Directorul executiv este reprezentantul legal al agenţiei.
Art. 107: Numirea directorului executiv şi a directorilor executivi adjuncţi
(1)Comisia propune cel puţin trei candidaţi pentru postul de director executiv şi pentru fiecare dintre posturile de directori executivi adjuncţi, pe baza unei liste întocmite în urma publicării postului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, după caz, în presă sau pe site-uri internet.
(2)Pe baza unei propuneri a Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (1), Consiliul de administraţie numeşte directorul executiv pe baza meritelor şi a calităţilor administrative şi de conducere de nivel înalt dovedite, inclusiv a experienţei profesionale relevante în posturi de conducere din domeniul gestionării frontierelor externe şi al returnării. Înainte de a fi numiţi în funcţie, candidaţii propuşi de Comisie sunt invitaţi să facă o declaraţie în faţa comisiei sau a comisiilor competente ale Parlamentului European şi să răspundă întrebărilor care le sunt adresate de membrii acestei (acestor) comisii.
După aceste declaraţii, Parlamentul European adoptă un aviz în care îşi formulează opinia şi în care îşi poate exprima preferinţa pentru unul dintre candidaţi.
Consiliul de administraţie numeşte directorul executiv ţinând seama de opiniile respective. Consiliul de administraţie ia deciziile cu o majoritate de două treimi dintre membrii cu drept de vot.
În cazul în care Consiliul de administraţie ia decizia de a numi alt candidat decât candidatul pe care Parlamentul European l-a indicat ca fiind preferat, Consiliul de administraţie informează în scris Parlamentul European şi Consiliul cu privire la modul în care s-a ţinut seama de avizul Parlamentului European.
Competenţa de revocare a directorului executiv îi revine Consiliului de administraţie, care acţionează la propunerea Comisiei.
(3)Directorul executiv este asistat de trei directori executivi adjuncţi. Fiecărui director executiv adjunct i se atribuie un domeniu de responsabilitate specific. În cazul în care directorul executiv este absent sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, unul dintre directorii executivi adjuncţi îl înlocuieşte.
(4)Pe baza unei propuneri a Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (1), Consiliul de administraţie numeşte directorii executivi adjuncţi pe baza meritelor şi a calităţilor administrative şi de conducere corespunzătoare, inclusiv a experienţei profesionale relevante în domeniul gestionării frontierelor externe şi al returnării. Directorul executiv este implicat în procesul de selecţie. Consiliul de administraţie ia deciziile cu o majoritate de două treimi dintre membrii cu drept de vot.
Consiliul de administraţie are competenţa de a-i revoca pe directorii executivi adjuncţi, în conformitate cu procedura prevăzută la primul paragraf.
(5)Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Până la încheierea acestei perioade, Comisia face o evaluare care ia în considerare evaluarea performanţelor directorului executiv, precum şi sarcinile şi provocările viitoare ale agenţiei.
(6)La propunerea Comisiei, care ţine cont de evaluarea menţionată la alineatul (5), Consiliul de administraţie poate prelungi mandatul directorului executiv o singură dată, pentru o nouă perioadă de cel mult cinci ani.
(7)Mandatul directorilor executivi adjuncţi este de cinci ani. La propunerea Comisiei, Consiliul de administraţie poate prelungi mandatul respectiv o singură dată, pentru o perioadă suplimentară de cel mult cinci ani.
(8)Directorul executiv şi directorii executivi adjuncţi sunt angajaţi ca agenţi temporari ai agenţiei, în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
Art. 108: Forumul consultativ
(1)Agenţia înfiinţează un forum consultativ pentru a o asista prin furnizarea de opinii independente în chestiuni legate de drepturile fundamentale. Directorul executiv şi Consiliul de administraţie, în coordonare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, pot consulta forumul consultativ cu privire la orice aspect legat de drepturile fundamentale.
(2)Agenţia invită EASO, FRA, Înaltul Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi alte organizaţii relevante să facă parte din forumul consultativ. Pe baza unei propuneri a ofiţerului pentru drepturile fundamentale, efectuată după consultarea directorului executiv, Consiliul de administraţie decide asupra componenţei forumului consultativ şi asupra condiţiilor de transmitere a informaţiilor către acesta. Forumul consultativ îşi defineşte metodele de lucru şi îşi elaborează programul de lucru după consultarea cu Consiliul de administraţie şi cu directorul executiv.
(3)Forumul consultativ este consultat cu privire la dezvoltarea în continuare şi punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale, cu privire la funcţionarea unui mecanism de tratare a plângerilor, cu privire la codurile de conduită şi la programa comună de bază. Agenţia informează forumul consultativ cu privire la măsurile luate în urma recomandărilor sale.
(4)Forumul consultativ elaborează un raport anual privind activităţile pe care le desfăşoară. Raportul respectiv este pus la dispoziţia publicului.
(5)Fără a aduce atingere atribuţiilor ofiţerului pentru drepturile fundamentale, forumul consultativ are acces efectiv, în timp util şi în mod eficace, la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale pe care le poate obţine inclusiv prin efectuarea de vizite în locurile unde se desfăşoară operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră, cu condiţia obţinerii acordului statului membru gazdă sau al ţării terţe, după caz, în zonele hotspot şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni şi intervenţii de returnare, inclusiv în ţări terţe. Atunci când un stat membru gazdă nu este de acord cu vizita forumului consultativ în locul unde se desfăşoară o operaţiune comună sau o intervenţie rapidă la frontieră pe teritoriul său, acesta îi prezintă agenţiei, în scris, motivele justificate pentru aceasta.
Art. 109: Ofiţerul pentru drepturile fundamentale
(1)Consiliul de administraţie numeşte un ofiţer pentru drepturile fundamentale, pe baza unei liste de trei candidaţi, după consultarea cu forumul consultativ. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale trebuie să aibă calificările, cunoştinţele de specialitate şi experienţa profesională necesare în domeniul drepturilor fundamentale.
(2)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte următoarele sarcini:
a)contribuie la strategia agenţiei privind drepturile fundamentale şi la planul de acţiune aferent, inclusiv emiţând recomandări pentru îmbunătăţirea lor;
b)monitorizează respectarea de către agenţie a drepturilor fundamentale, inclusiv efectuând investigaţii cu privire la oricare dintre activităţile sale;
c)promovează respectarea de către agenţie a drepturilor fundamentale;
d)oferă consiliere agenţiei atunci când consideră că este necesar sau atunci când i se solicită acest lucru, cu privire la orice activitate a agenţiei, fără a întârzia respectivele activităţi;
e)oferă avize cu privire la planurile operaţionale întocmite pentru activităţile operaţionale ale agenţiei cu privire la proiecte-pilot şi la proiecte de asistenţă tehnică în ţări terţe;
f)oferă avize privind acordurile de lucru;
g)efectuează vizite la faţa locului în locurile unde se desfăşoară orice operaţiune comună, intervenţie rapidă la frontieră, proiect-pilot, trimitere de echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, operaţiune de returnare sau intervenţie de returnare, inclusiv în ţări terţe;
h)asigură secretariatul forumului consultativ;
i)îl informează pe directorul executiv cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale în timpul activităţilor agenţiei;
j)realizează selecţia şi gestionarea observatorilor pentru drepturile fundamentale;
k)îndeplineşte orice alte sarcini prevăzute de prezentul regulament.
Secretariatul menţionat la primul paragraf litera (h) primeşte instrucţiuni direct din partea copreşedinţilor forumului consultativ.
(3)În sensul alineatului (2) primul paragraf litera (j), ofiţerul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte în special următoarele sarcini:
a)numeşte observatorii pentru drepturile fundamentale;
b)le atribuie operaţiuni şi activităţi observatorilor pentru drepturile fundamentale, astfel cum se prevede la articolul 110 alineatul (3);
c)desemnează observatorii pentru drepturile fundamentale ca monitori pentru returnările forţate în cadrul rezervei menţionate la articolul 51;
d)se asigură că observatorii pentru drepturile fundamentale beneficiază de o formare adecvată;
e)prezintă rapoarte directorului executiv cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale care i-au fost aduse la cunoştinţă de către observatorii pentru drepturile fundamentale, după cum consideră necesar.
Directorul executiv îi răspunde ofiţerului pentru drepturile fundamentale cu privire la modul în care au fost abordate preocupările privind posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale, astfel cum se menţionează la litera (e) de la primul paragraf.
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate încredinţa oricare dintre sarcinile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(i) şi (k) unuia dintre observatorii pentru drepturile fundamentale.
(4)Consiliul de administraţie stabileşte normele speciale aplicabile ofiţerului pentru drepturile fundamentale pentru a garanta că ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi personalul său sunt independenţi în exercitarea sarcinilor care le revin. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este subordonat direct Consiliului de administraţie şi cooperează cu forumul consultativ. Consiliul de administraţie se asigură că se iau măsuri în ceea ce priveşte recomandările ofiţerului pentru drepturile fundamentale. În plus, ofiţerul pentru drepturile fundamentale publică rapoarte anuale privind activităţile sale şi măsura în care în cadrul activităţilor agenţiei se respectă drepturile fundamentale. Aceste rapoarte includ informaţii privind mecanismul de tratare a plângerilor şi punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale.
(5)Agenţia se asigură că ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate acţiona autonom şi independent în exercitarea atribuţiilor sale. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale dispune de resurse umane şi financiare suficiente şi adecvate, necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale îşi selectează propriul personal, care răspunde doar în faţa acestuia.
(6)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este asistat de un ofiţer adjunct pentru drepturile fundamentale. Consiliul de administraţie numeşte ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale, pe baza unei liste de cel puţin trei candidaţi înaintate de ofiţerul pentru drepturile fundamentale. Ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale are experienţa şi calificările necesare în domeniul drepturilor fundamentale şi este independent în îndeplinirea sarcinilor sale. În cazul în care ofiţerul pentru drepturile fundamentale este absent sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale preia sarcinile şi responsabilităţile ofiţerului pentru drepturile fundamentale.
(7)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale are acces la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, în ceea ce priveşte toate activităţile agenţiei.
Art. 110: Observatorii pentru drepturile fundamentale
(1)Observatorii pentru drepturile fundamentale, angajaţi ca membri ai personalului statutar, evaluează în mod constant respectarea drepturilor fundamentale în cadrul activităţilor operative, oferă consiliere şi asistenţă în acest sens şi contribuie la promovarea drepturilor fundamentale în cadrul gestionării europene integrate a frontierelor.
(2)Observatorii pentru drepturile fundamentale îndeplinesc următoarele sarcini:
a)monitorizează respectarea drepturilor fundamentale şi oferă consiliere şi asistenţă cu privire la drepturile fundamentale în cadrul pregătirii, desfăşurării şi evaluării activităţilor operative ale agenţiei a căror monitorizare le-a fost încredinţată de către ofiţerul pentru drepturile fundamentale;
b)au rolul de monitori pentru returnările forţate;
c)contribuie la activităţile de formare ale agenţiei în domeniul drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede la articolul 62, inclusiv oferind cursuri de formare cu privire la drepturile fundamentale.
În sensul primului paragraf litera (a), observatorii pentru drepturile fundamentale îndeplinesc în special următoarele sarcini:
(a)urmăresc pregătirea planurilor operaţionale şi prezintă rapoarte ofiţerului pentru drepturile fundamentale, pentru ca acesta să îşi îndeplinească sarcinile după cum se prevede la articolul 109 alineatul (2) litera (e);
(b)efectuează vizite, inclusiv vizite pe termen lung, acolo unde are loc activitatea operativă;
(c)cooperează şi menţine legătura cu ofiţerul coordonator, astfel cum se prevede la articolul 44, şi îi oferă acestuia consiliere şi asistenţă;
(d)îl informează pe ofiţerul coordonator şi prezintă rapoarte ofiţerului pentru drepturile fundamentale în legătură cu orice preocupări legate de posibile încălcări ale drepturilor fundamentale în cadrul activităţilor operative ale agenţiei; şi
(e)contribuie la evaluarea activităţilor, astfel cum se menţionează la articolul 47.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (4), ofiţerul pentru drepturile fundamentale desemnează cel puţin un observator pentru drepturile fundamentale pentru fiecare operaţiune. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate decide, de asemenea, să desemneze observatori pentru drepturile fundamentale pentru a monitoriza orice altă activitate operativă pe care o consideră relevantă.
Observatorii pentru drepturile fundamentale au acces la toate locurile în care se desfăşoară activitatea operativă a agenţiei şi la toate documentele aferente relevante pentru punerea în aplicare a respectivei activităţi.
(4)Observatorii pentru drepturile fundamentale pot fi desemnaţi de ofiţerul pentru drepturile fundamentale ca monitori pentru returnările forţate în cadrul rezervei menţionate la articolul 51. Atunci când observatorii pentru drepturile fundamentale au rolul de monitori pentru returnările forţate, li se aplică mutatis mutandis articolul 50 alineatul (5) şi la articolul 51.
(5)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale numeşte observatorii pentru drepturile fundamentale, care se află sub supravegherea ierarhică a acestuia. Observatorii pentru drepturile fundamentale sunt independenţi în exercitarea atribuţiilor lor. Atunci când sunt prezenţi într-o zonă operativă, observatorii pentru drepturile fundamentale poartă un însemn care permite clar identificarea lor ca observatori pentru drepturile fundamentale.
(6)Agenţia se asigură că, până la 20 decembrie 2020, recrutează cel puţin 40 de observatori pentru drepturile fundamentale. Directorul executiv, în consultare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, evaluează în fiecare an dacă este necesară creşterea numărului de observatori pentru drepturile fundamentale. În urma evaluării respective, directorul executiv propune Consiliului de administraţie, dacă este cazul, creşterea, pentru anul următor, a numărului de observatori pentru drepturile fundamentale, în funcţie de nevoile operative.
(7)După recrutare, observatorii pentru drepturile fundamentale beneficiază de o formare consolidată în domeniul drepturilor fundamentale, ţinându-se seama de calificările şi experienţa profesională dobândite anterior în domeniile relevante. Pe toată durata raportului de muncă, agenţia se asigură că observatorii pentru drepturile fundamentale îşi îndeplinesc sarcinile în conformitate cu cele mai ridicate standarde. Pentru fiecare observator pentru drepturile fundamentale se întocmesc planuri de formare adecvate, pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a acestora, necesară pentru îndeplinirea rolului de observator pentru drepturile fundamentale.
Art. 111: Mecanismul de tratare a plângerilor
(1)În cooperare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, agenţia ia măsurile necesare pentru instituirea şi dezvoltarea în continuare a unui mecanism de tratare a plângerilor independent şi eficace, în conformitate cu prezentul articol, pentru a monitoriza şi a asigura respectarea drepturilor fundamentale în toate activităţile agenţiei.
(2)Orice persoană care este direct afectată de neîndeplinirea obligaţiei de a acţiona sau de acţiunile personalului implicat în cadrul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei trimiteri a unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei operaţiuni de returnare, al unei intervenţii de returnare sau al unei activităţi operative a agenţiei într-o ţară terţă şi care consideră că aceste acţiuni sau neîndepliniri ale obligaţiei de a acţiona i-au încălcat drepturile fundamentale, precum şi orice parte care reprezintă o astfel de persoană, poate înainta agenţiei o plângere scrisă.
(3)Sunt admisibile numai plângerile care sunt motivate şi implică încălcări concrete ale drepturilor fundamentale.
(4)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este responsabil cu gestionarea plângerilor primite de agenţie în conformitate cu dreptul la bună administrare. În acest scop, ofiţerul pentru drepturile fundamentale analizează admisibilitatea unei plângeri, înregistrează plângerile admisibile, transmite directorului executiv toate plângerile înregistrate şi înaintează plângerile referitoare la membrii echipelor statului membru de origine, inclusiv autorităţii relevante sau organismului competent în aspecte de drepturi fundamentale dintr-un stat membru, în vederea luării de măsuri suplimentare în concordanţă cu mandatul lor. De asemenea, ofiţerul pentru drepturile fundamentale înregistrează măsurile adoptate de agenţie sau de statul membru în cauză ca urmare a plângerilor şi asigură realizarea acestor măsuri.
(5)În conformitate cu dreptul la bună administrare, dacă o plângere este admisibilă, reclamantul este informat că plângerea sa a fost înregistrată, că s-a început evaluarea acesteia şi că va primi un răspuns de îndată ce acesta va fi disponibil. În cazul în care este transmisă autorităţilor sau organismelor naţionale, plângerea cuprinde datele de contact ale reclamantului. Dacă o plângere este declarată inadmisibilă, reclamantul este informat cu privire la motive şi, dacă este posibil, i se comunică alte modalităţi de rezolvare a nemulţumirilor sale.
Agenţia prevede o procedură adecvată în cazul în care o plângere este declarată inadmisibilă sau nefondată.
Toate deciziile sunt transmise în scris şi sunt motivate. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale reevaluează plângerea dacă reclamantul prezintă noi dovezi în situaţii în care plângerea a fost declarată inadmisibilă sau neîntemeiată.
(6)În cazul înregistrării unei plângeri referitoare la un membru al personalului agenţiei, ofiţerul pentru drepturile fundamentale recomandă directorului executiv măsuri subsecvente adecvate, inclusiv de natură disciplinară şi, dacă este cazul, recomandă iniţierea de proceduri civile sau penale în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul intern. Directorul executiv asigură luarea măsurilor subsecvente adecvate şi raportează ofiţerului pentru drepturile fundamentale, într-un termen determinat şi ulterior, dacă este necesar, la intervale regulate, cu privire la constatările la care a ajuns agenţia în urma unei plângeri, la punerea în aplicare a unor măsuri disciplinare şi la măsurile luate de către agenţie în urma unei plângeri.
În cazul în care o plângere se referă la aspecte legate de protecţia datelor, directorul executiv consultă responsabilul cu protecţia datelor din cadrul agenţiei înainte de luarea unei decizii cu privire la plângere. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi responsabilul cu protecţia datelor stabilesc, în scris, un memorandum de înţelegere în care prezintă repartizarea sarcinilor ce le revin şi modul în care cooperează în ceea ce priveşte plângerile primite.
(7)În cazul înregistrării unei plângeri referitoare la un membru al echipelor dintr-un stat membru gazdă sau dintr-un alt stat membru participant, inclusiv la membri detaşaţi ai echipelor sau la experţi naţionali detaşaţi, statul membru de origine asigură luarea măsurilor subsecvente corespunzătoare, inclusiv măsuri de natură disciplinară, iniţierea de proceduri civile sau penale, dacă este necesar, şi alte măsuri în conformitate cu dreptul intern. Statul membru relevant îl informează pe ofiţerul pentru drepturile fundamentale, într-un termen determinat şi, ulterior, dacă este necesar, la intervale regulate, cu privire la constatările la care a ajuns în urma unei plângeri şi la măsurile luate în consecinţă. În cazul în care statul membru relevant nu prezintă măsurile luate ca urmare a plângerii, agenţia urmăreşte chestiunea.
În cazul în care statul membru relevant, în perioada de timp determinată, nu răspunde printr-un raport cu privire la chestiune sau oferă doar un răspuns neconcludent, ofiţerul pentru drepturile fundamentale informează directorul executiv şi consiliul de administraţie.
(8)Dacă se constată că un membru al echipelor a încălcat drepturile fundamentale sau nu a respectat obligaţiile în materie de protecţie internaţională, agenţia solicită statului membru să îi retragă imediat dreptul de a participa la activitatea agenţiei sau a corpului permanent.
(9)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale include în raportul său anual informaţii privind mecanismul de tratare a plângerilor, astfel cum se menţionează la articolul 109 alineatul (4), inclusiv trimiteri specifice la constatările agenţiei şi ale statelor membre şi la acţiunile întreprinse în urma plângerilor depuse.
(10)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale întocmeşte, în conformitate cu alineatele (1)-(9) şi după consultarea forumului consultativ, un formular de plângere standardizat prin care se solicită informaţii detaliate şi specifice referitoare la presupusa încălcare a drepturilor fundamentale. De asemenea, ofiţerul pentru drepturile fundamentale întocmeşte orice altă normă detaliată, după caz. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale transmite acest formular, precum şi aceste norme detaliate, directorului executiv şi Consiliului de administraţie.
Agenţia se asigură că informaţiile legate de posibilitatea şi de procedura de depunere a unei plângeri sunt uşor accesibile, inclusiv pentru persoanele vulnerabile. Formularul de plângere standardizat se publică atât pe site-ul web al agenţiei, cât şi pe suport de hârtie, pe parcursul tuturor activităţilor agenţiei, în limbile pe care resortisanţii ţărilor terţe le înţeleg sau pe care se presupune în mod rezonabil că le înţeleg. Formularul de plângere standardizat trebuie să fie uşor de accesat, inclusiv pe dispozitive portabile. Agenţia se asigură că reclamanţilor li se pun la dispoziţie consiliere şi asistenţă privind procedura de depunere a plângerilor. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ia în considerare plângerile chiar dacă acestea nu au fost transmise cu ajutorul formularului de plângere standardizat.
(11)Toate datele cu caracter personal conţinute într-o plângere sunt tratate şi prelucrate de către agenţie, inclusiv de ofiţerul pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 şi de către statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu Directiva (UE) 2016/680.
Atunci când un reclamant depune o plângere, se presupune că acesta este de acord ca agenţia şi ofiţerul pentru drepturile fundamentale să îi prelucreze datelor cu caracter personal în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
Pentru a proteja interesele reclamantului, plângerile sunt tratate în mod confidenţial de către ofiţerul pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu dreptul intern şi cu dreptul Uniunii, cu excepţia cazurilor în care reclamantul renunţă explicit la dreptul său la confidenţialitate. Atunci când un reclamant renunţă la dreptul său la confidenţialitate, se consideră că acesta consimte ca ofiţerul pentru drepturile fundamentale sau agenţia să îi divulge identitatea, dacă este necesar, autorităţilor sau organismelor competente în legătură cu subiectul plângerii.
Art. 112: Cooperarea interparlamentară
(1)Pentru a ţine seama de natura specifică a Poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european, care este compusă din autorităţile naţionale şi agenţie, şi pentru a asigura exercitarea efectivă a funcţiilor Parlamentului European de control al agenţiei şi funcţiilor parlamentelor naţionale de control al autorităţilor lor naţionale, astfel cum se prevede în tratate şi, respectiv, în dreptul intern, Parlamentul European şi parlamentele naţionale pot coopera în cadrul articolul 9 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat la TUE şi la TFUE.
(2)La invitaţia Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale care organizează o reuniune în contextul descris la alineatul (1), directorul executiv şi preşedintele Consiliului de administraţie participă la aceste reuniuni.
(3)Agenţia transmite parlamentelor naţionale raportul său anual de activitate.
Art. 113: Regimul lingvistic
(1)Agenţiei i se aplică Regulamentul nr. 1 (46).
(46)Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunităţii Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).
(2)Fără a aduce atingere deciziilor adoptate în temeiul articolului 342 din TFUE, raportul anual de activitate şi programul de lucru se elaborează în toate limbile oficiale ale Uniunii.
(3)Serviciile de traducere necesare funcţionării agenţiei sunt asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.
Art. 114: Transparenţa şi comunicarea
(1)Atunci când tratează solicitările de acces la documentele pe care le deţine, agenţia se supune Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.
(2)Agenţia desfăşoară activităţi de comunicare din proprie iniţiativă privind domeniile care ţin de competenţa sa. Agenţia face publice informaţii relevante, cum ar fi raportul anual de activitate, programul anual de lucru, codul de conduită, analizele strategice de risc, precum şi informaţii detaliate cu privire la operaţiunile comune trecute şi viitoare, intervenţiile rapide la frontieră, proiectele-pilot, proiectele de asistenţă tehnică cu ţări terţe, trimiterea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, operaţiunile de returnare sau intervenţiile de returnare, inclusiv în ţări terţe, şi acordurile de lucru şi se asigură, fără a aduce atingere articolului 92, că publicul şi orice parte interesată primesc rapid informaţii obiective, detaliate, cuprinzătoare, fiabile şi uşor de înţeles privind activitatea sa. Prin aceasta, agenţia nu dezvăluie informaţii operative care, dacă ar fi făcute publice, ar periclita atingerea obiectivelor operaţiunilor.
(3)Consiliul de administraţie stabileşte aspectele practice de aplicare a alineatelor (1) şi (2).
(4)Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să adreseze agenţiei corespondenţă scrisă în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Aceasta are dreptul de a primi un răspuns în aceeaşi limbă.
(5)Deciziile adoptate de agenţie în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unor plângeri înaintate Ombudsmanului sau al unor acţiuni la Curtea de Justiţie, în condiţiile prevăzute la articolele 228 şi, respectiv, 263 din TFUE.
Art. 115: Buget
(1)Veniturile agenţiei constau, fără a se aduce atingere altor tipuri de resurse, în:
a)o contribuţie din partea Uniunii înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene (secţiunea referitoare la Comisie);
b)o contribuţie din partea ţărilor asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, conform dispoziţiilor din acordurile prin care se stabileşte contribuţia financiară a acestora în fiecare caz în parte;
c)o finanţare din partea Uniunii sub formă de acorduri de contribuţie sau de granturi ad-hoc, în conformitate cu normele financiare ale agenţiei menţionate la articolul 120 şi cu dispoziţiile instrumentelor relevante care sprijină politicile Uniunii;
d)taxe pentru serviciile prestate;
e)orice contribuţie voluntară din partea statelor membre.
(2)Cheltuielile agenţiei cuprind cheltuielile administrative, cheltuielile de infrastructură, cheltuielile operative şi cheltuielile cu personalul.
(3)Directorul executiv întocmeşte un proiect de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale agenţiei pentru exerciţiul financiar următor, care include schema de personal, şi îl transmite Consiliului de administraţie.
(4)Veniturile şi cheltuielile trebuie să fie în echilibru.
(5)Pe baza proiectului de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli întocmit de directorul executiv, Consiliul de administraţie adoptă un proiect provizoriu de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale agenţiei, care conţine schema de personal provizorie. Consiliul de administraţie le transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, ca parte din proiectul de document unic de programare.
(6)Până la data de 31 martie a fiecărui an, Consiliul de administraţie transmite Comisiei proiectul final de buget estimativ al veniturilor şi cheltuielilor agenţiei, care include proiectul de schemă de personal, însoţit de programul de lucru preliminar.
(7)Comisia înaintează autorităţii bugetare estimarea, împreună cu proiectul de buget general al Uniunii Europene.
(8)Pe baza estimării, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene datele estimative pe care le consideră necesare în ceea ce priveşte schema de personal şi valoarea contribuţiei acordate de la bugetul general, pe care le transmite autorităţii bugetare în conformitate cu articolele 313 şi 314 din TFUE.
(9)Autoritatea bugetară autorizează creditele reprezentând contribuţia alocată agenţiei.
(10)Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a agenţiei.
(11)Consiliul de administraţie adoptă bugetul agenţiei. Acesta este definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. După caz, bugetul este ajustat în mod corespunzător.
(12)Orice modificare a bugetului, inclusiv a schemei de personal, urmează aceeaşi procedură.
(13)În cazul oricărui proiect imobiliar care poate avea implicaţii semnificative asupra bugetului agenţiei, se aplică dispoziţiile Regulamentului delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (47).
(47)Regulamentul delegat (UE) 2019/715 al Comisiei din 18 decembrie 2018 privind regulamentul financiar cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom şi menţionate la articolul 70 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 122, 10.5.2019, p. 1).
(14)În vederea finanţării desfăşurării intervenţiilor rapide la frontieră şi a intervenţiilor de returnare, bugetul agenţiei adoptat de Consiliul de administraţie include o rezervă financiară operativă, în cuantum de cel puţin 2 % din alocarea prevăzută în comun pentru operaţiunile comune la frontierele externe şi activităţile operative în domeniul returnării. La sfârşitul fiecărei luni, directorul executiv poate decide să realoce o sumă echivalentă cu a douăsprezecea parte din creditele rezervei pentru alte activităţi operative ale agenţiei. Într-un astfel de caz, directorul executiv informează Consiliul de administraţie.
(15)Angajamentele bugetare pentru acţiuni care depăşesc un exerciţiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciţii financiare în tranşe anuale.
Art. 116: Execuţia şi controlul bugetului
(1)Directorul executiv execută bugetul agenţiei.
(2)Până la data de 1 martie a exerciţiului financiar N + 1, contabilul agenţiei transmite conturile provizorii aferente exerciţiului financiar N contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi. Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituţiilor şi ale organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 245 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.
(3)Agenţia trimite raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru anul N Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi până la data de 31 martie a anului N + 1.
(4)Contabilul Comisiei trimite Curţii de Conturi conturile provizorii ale agenţiei pentru anul N, consolidate cu conturile Comisiei, până la data de 31 martie a anului N + 1.
(5)După ce primeşte observaţiile formulate de Curtea de Conturi privind conturile provizorii ale agenţiei, în temeiul articolului 246 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, directorul executiv întocmeşte pe propria răspundere conturile finale ale agenţiei şi le înaintează Consiliului de administraţie în vederea obţinerii unui aviz.
(6)Consiliul de administraţie emite un aviz cu privire la conturile definitive ale agenţiei pentru anul N.
(7)Până la data de 1 iulie a anului N + 1, directorul executiv transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi conturile definitive, împreună cu avizul Consiliului de administraţie.
(8)Conturile definitive pentru anul N se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului N + 1.
(9)Directorul executiv transmite Curţii de Conturi un răspuns la observaţiile acesteia până la data de 30 septembrie a anului N + 1. Directorul executiv transmite acest răspuns şi Consiliului de administraţie.
(10)Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţie necesară pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru anul N, în conformitate cu articolul 261 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.
(11)La recomandarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, înainte de data de 15 mai a anului N + 2, descărcarea de gestiune în ceea ce priveşte execuţia bugetului pentru anul N.
Art. 117: Combaterea fraudei
(1)Pentru combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, se aplică fără restricţie dispoziţiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Agenţia aderă la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi adoptă, fără întârziere, dispoziţiile corespunzătoare care se aplică întregului personal al agenţiei, utilizând modelul prevăzut în anexa la acordul menţionat.
(2)Curtea de Conturi are competenţa de a efectua audituri, pe bază de documente şi prin inspecţii la faţa locului, care să îi vizeze pe toţi beneficiarii de granturi, contractanţii şi subcontractanţii care au primit fonduri din partea Uniunii prin intermediul agenţiei.
(3)OLAF poate efectua investigaţii administrative, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu dispoziţiile şi procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 şi în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (48), cu scopul de a stabili dacă, în cadrul unui acord de grant, al unei decizii de acordare a unui grant sau al unui contract finanţat de agenţie a avut loc vreo fraudă, un act de corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.
(48)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(4)În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta şi trimite în judecată cazuri de fraudă şi alte activităţi ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform dispoziţiilor Directivei (UE) 2017/1371.
(5)Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), modalităţile de lucru stabilite cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale, acordurile de grant, deciziile de acordare a unui grant şi contractele agenţiei trebuie să conţină dispoziţii care să autorizeze în mod expres Curtea de Conturi, OLAF şi EPPO să efectueze astfel de audituri şi investigaţii, în conformitate cu competenţele le revin.
Art. 118: Prevenirea conflictelor de interese
Agenţia adoptă norme interne care impun membrilor organelor acesteia şi personalului acesteia să evite, pe durata raporturilor de muncă sau a mandatului lor, orice situaţie susceptibilă să genereze un conflict de interese şi să raporteze astfel de situaţii.
Agenţia asigură transparenţa activităţilor de lobby prin intermediul unui registru de transparenţă şi prin dezvăluirea tuturor reuniunilor sale cu terţe părţi interesate. Registrul de transparenţă conţine toate reuniunile şi contactele dintre părţile terţe interesate şi directorul executiv, directorii executivi adjuncţi şi şefii de divizie în chestiuni care privesc achiziţiile şi procedurile de licitaţii pentru servicii, echipamente sau proiecte şi studii externalizate. Agenţia ţine o evidenţă a tuturor reuniunilor personalului său cu terţe părţi interesate în chestiuni referitoare la achiziţii şi licitaţii pentru servicii, echipamente sau proiecte şi studii externalizate.
Art. 119: Investigaţii administrative
Activităţile agenţiei fac obiectul investigaţiilor efectuate de Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
Art. 120: Dispoziţii financiare
Normele financiare aplicabile agenţiei se adoptă de către Consiliul de administraţie, după consultarea Comisiei. Acestea nu derogă de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepţia cazului în care o astfel de derogare este în mod specific necesară pentru funcţionarea agenţiei, iar Comisia şi-a dat în prealabil acordul. În acest cadru, Consiliul de administraţie adoptă norme financiare specifice aplicabile activităţilor agenţiei în domeniul cooperării cu ţările terţe în materie de returnare.
Art. 121: Evaluare
(1)Fără a se aduce atingere articolului 59, până la 5 decembrie 2023 şi ulterior o dată la patru ani, Comisia face o evaluare a prezentului regulament pentru a analiza, în special:
a)rezultatele agenţiei în ceea ce priveşte obiectivele, mandatul, resursele şi sarcinile sale;
b)impactul, eficacitatea şi eficienţa activităţii agenţiei şi a practicilor sale de lucru în raport cu obiectivele, mandatul şi sarcinile acesteia;
c)cooperarea între agenţii la nivel european, inclusiv punerea în aplicare a cooperării europene în privinţa funcţiilor de gardă de coastă;
d)posibila necesitate de modificare a mandatului agenţiei;
e)implicaţiile financiare ale unei astfel de modificări;
f)funcţionarea corpului permanent şi, începând cu cea de a doua evaluare, efectivul şi componenţa sa globală;
g)nivelul de formare, de cunoştinţe de specialitate şi de profesionalism al corpului permanent.
Evaluarea cuprinde o analiză specifică a modului în care au fost respectate Carta şi alte dispoziţii relevante ale dreptului Uniunii în aplicarea prezentului regulament.
(2)Evaluarea apreciază, de asemenea, atractivitatea agenţiei ca angajator pentru recrutarea de personal statutar, cu scopul de a se asigura calitatea candidaţilor şi echilibrul geografic.
(3)La realizarea evaluării, Comisia solicită contribuţii de la părţile interesate relevante, inclusiv de la forumul consultativ şi de la FRA.
(4)Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului şi Consiliului de administraţie rapoartele de evaluare împreună cu concluziile sale asupra rapoartelor. Consiliul de administraţie poate formula recomandări destinate Comisiei cu privire la eventuale modificări ale prezentului regulament. Rapoartele de evaluare şi concluziile asupra acestora sunt făcute publice. Statele membre şi agenţia pun la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare pentru elaborarea rapoartelor de evaluare. Acolo unde este necesar, rapoartele de evaluare sunt însoţite de propuneri legislative.
(5)Agenţia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind funcţionarea EUROSUR până la 1 decembrie 2021 şi, ulterior, o dată la doi ani.
Statele membre furnizează agenţiei informaţiile necesare pentru elaborarea rapoartelor respective.
(6)În cadrul evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia prezintă o evaluare globală a EUROSUR, însoţită, dacă este necesar, de propuneri adecvate de îmbunătăţire a modul de funcţionare a acestuia.
Statele membre şi agenţia furnizează Comisiei informaţiile necesare pentru redactarea evaluării globale menţionate la primul paragraf.
La realizarea evaluării globale menţionate la primul paragraf, Comisia solicită contribuţii de la părţile interesate relevante, inclusiv de la forumul consultativ şi de la FRA.
Art. 122: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet ("Comitetul pentru Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european"). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 123: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii
(1)Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 se abrogă, cu excepţia articolului 9 alineatele (3), (5) şi (7)-(10) şi a articolului 10 alineatele (5) şi (7) din regulamentul respectiv, care se abrogă de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menţionat la articolul 24 alineatul (3) din prezentul regulament.
(2)Regulamentul (UE) 2016/1624 se abrogă cu excepţia articolelor 20, 30 şi 31 din regulamentul respectiv, care se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.
(3)Trimiterile efectuate în conformitate cu articolele 54-58 vor avea loc de la 1 ianuarie 2021.
(4)Pentru trimiterile efectuate în 2021, deciziile menţionate la articolul 54 alineatul (4) şi la articolul 64 alineatul (6) se adoptă de către Consiliul de administraţie până la 31 martie 2020.
(5)În anul 2020, statele membre au dreptul de a primi finanţare în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (a) cu scopul de a sprijini dezvoltarea resurselor umane care să garanteze contribuţiile statelor membre la corpul permanent. Numerele din anexa II pentru anul 2022 se utilizează ca referinţă pentru finanţarea relevantă în 2020.
(6)Pentru a contribui în mod eficace cu capacităţile necesare de personal la primele trimiteri ale corpului permanent şi la înfiinţarea unităţii centrale a ETIAS, agenţia lansează pregătirile necesare, inclusiv recrutarea şi formarea, de la 4 decembrie 2019 şi în conformitate cu normele bugetare.
(7)Până la 5 decembrie 2020, statele membre pot furniza EUROSUR, în mod voluntar, informaţii legate de verificările la frontiere şi supravegherea frontierelor aeriene.
(8)Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa VI la prezentul regulament.
Art. 124: Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)Articolul 79 se aplică de la data transferului efectiv al sistemului menţionat la articolul respectiv.
(3)Articolul 12 alineatul (3), articolul 70 şi articolul 100 alineatul (5), în măsura în care se referă la cooperarea cu Regatul Unit, se aplică până la ziua în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE sau, în cazul în care, până la data respectivă, a intrat în vigoare un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, până la sfârşitul perioadei de tranziţie stabilite în respectivul acord de retragere.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 13 noiembrie 2019.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Preşedintele

T. TUPPURAINEN

ANEXA I:Capacitatea corpului permanent pe an şi categorie în conformitate cu articolul 54

Categoria

Anul

Categoria 1

Personal statutar

Categoria 2

Personal operativ pentru detaşări pe termen lung

Categoria 3

Personal operativ pentru trimiteri pe termen scurt

Categoria 4

Rezerva de reacţie rapidă

Total pentru corpul permanent

2021

1 000

400

3 600

1 500

6 500

2022

1 000

500

3 500

1 500

6 500

2023

1 500

500

4 000

1 500

7 500

2024

1 500

750

4 250

1 500

8 000

2025

2 000

1 000

5 000

0

8 000

2026

2 500

1 250

5 250

0

9 000

2027 şi ulterior

3 000

1 500

5 500

0

10 000

ANEXA II:Contribuţiile anuale pe care statele membre urmează să le pună la dispoziţia corpului permanent prin detaşarea pe termen lung de personal în conformitate cu articolul 56

Ţara/Anul

2021

2022

2023

2024

2025

2026

2027 şi ulterior

Belgia

8

10

10

15

20

25

30

Bulgaria

11

13

13

20

27

33

40

Cehia

5

7

7

10

13

17

20

Danemarca

8

10

10

15

19

24

29

Germania

61

73

73

110

152

187

225

Estonia

5

6

6

9

12

15

18

Grecia

13

17

17

25

33

42

50

Spania

30

37

37

56

74

93

11

Franţa

46

56

56

83

114

141

170

Croaţia

17

22

22

33

43

54

65

Italia

33

42

42

63

83

104

125

Cipru

2

3

3

4

5

7

8

Letonia

8

10

10

15

20

25

30

Lituania

10

13

13

20

26

33

39

Luxemburg

2

3

3

4

5

7

8

Ungaria

17

22

22

33

43

54

65

Malta

2

2

2

3

4

5

6

Ţările de Jos

13

17

17

25

33

42

50

Austria

9

11

11

17

23

28

34

Polonia

27

33

33

50

67

83

100

Portugalia

8

10

10

15

20

25

30

România

20

25

25

38

50

63

75

Slovenia

9

12

12

18

23

29

35

Slovacia

9

12

12

18

23

29

35

Finlanda

8

10

10

15

20

25

30

Suedia

9

11

11

17

23

28

34

Elveţia

4

5

5

8

11

13

16

Islanda

1

1

1

1

1

2

2

Liechtenstein (*1)

0

0

0

0

0

0

0

Norvegia

5

7

7

10

13

17

20

TOTAL

400

500

500

750

1 000

1 250

1 500

(*1) Liechtenstein va contribui prin sprijin financiar proporţional.

ANEXA III:Contribuţiile anuale pe care statele membre urmează să le pună la dispoziţia corpului permanent pentru detaşarea pe termen scurt de personal în conformitate cu articolul 57

Ţara/Anul

2021

2022

2023

2024

2025

2026

2027 şi ulterior

Belgia

72

70

80

85

100

105

110

Bulgaria

96

93

107

113

133

140

147

Cehia

48

47

53

57

67

70

73

Danemarca

70

68

77

82

97

102

106

Germania

540

523

602

637

748

785

827

Estonia

43

42

48

51

60

63

66

Grecia

120

117

133

142

167

175

183

Spania

266

259

296

315

370

389

407

Franţa

408

396

454

481

566

593

624

Croaţia

156

152

173

184

217

228

238

Italia

300

292

333

354

417

438

458

Cipru

19

19

21

23

27

28

29

Letonia

72

70

80

85

100

105

110

Lituania

94

91

104

111

130

137

143

Luxemburg

19

19

21

23

27

28

29

Ungaria

156

152

173

184

217

228

238

Malta

14

14

16

17

20

21

22

Ţările de Jos

120

117

133

142

167

175

183

Austria

82

79

91

96

113

119

125

Polonia

240

233

267

283

333

350

367

Portugalia

72

0

80

85

100

105

110

România

180

175

200

213

250

263

275

Slovenia

84

82

93

99

117

123

128

Slovacia

84

82

93

99

117

123

128

Finlanda

72

70

80

85

100

105

110

Suedia

82

79

91

96

113

119

125

Elveţia

38

37

43

45

53

56

59

Islanda

5

5

5

6

7

7

7

Liechtenstein (*1)

0

0

0

0

0

0

0

Norvegia

48

47

53

57

67

70

73

TOTAL

3 600

3 500

4 000

4 250

5 000

5 250

5 500

(*1) Liechtenstein va contribui prin sprijin financiar proporţional.

ANEXA IV:Contribuţiile pe care statele membre urmează să le pună la dispoziţia corpului permanent prin rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58

Ţara

Număr

Belgia

30

Bulgaria

40

Cehia

20

Danemarca

29

Germania

225

Estonia

18

Grecia

50

Spania

111

Franţa

170

Croaţia

65

Italia

125

Cipru

8

Letonia

30

Lituania

39

Luxemburg

8

Ungaria

65

Malta

6

Ţările de Jos

50

Austria

34

Polonia

100

Portugalia

30

România

75

Slovenia

35

Slovacia

35

Finlanda

30

Suedia

34

Elveţia

16

Islanda

2

Liechtenstein (*1)

0

Norvegia

20

TOTAL

1 500

(*1) Liechtenstein va contribui prin sprijin financiar proporţional.

ANEXA V:Norme privind utilizarea forţei, inclusiv formarea şi furnizarea, controlul şi utilizarea armelor de serviciu şi a echipamentelor neletale, aplicabile membrilor personalului statutar atunci când sunt trimişi în calitate de membri ai echipelor
1.Principii generale privind utilizarea forţei şi a armelor
În sensul prezentului regulament, prin "utilizarea forţei" se înţelege recurgerea de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor la mijloace fizice în scopul exercitării funcţiilor sale sau al asigurării autoapărării, care include utilizarea mâinilor şi a corpului, utilizarea oricăror instrumente, arme, inclusiv arme de foc, sau echipamente.
Portul şi utilizarea armelor, muniţiei şi echipamentelor sunt autorizate numai în timpul operaţiunilor. Se interzice portul sau utilizarea armelor, muniţiei şi echipamentelor în afara perioadelor de serviciu.
În conformitate cu articolul 82 alineatul (8), utilizarea forţei şi a armelor de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor se exercită în conformitate cu dreptul naţional al statului membru gazdă şi în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă.
Fără a aduce atingere autorizaţiei statului membru gazdă şi aplicabilităţii dreptului său naţional în cazul utilizării forţei în timpul operaţiunilor, utilizarea forţei şi armelor de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor respectă principiile necesităţii, proporţionalităţii şi precauţiei (denumite în continuare "principiile de bază"), astfel cum sunt prezentate mai jos.
Planul operaţional convenit între directorul executiv şi statul membru gazdă trebuie să definească condiţiile pentru portul şi utilizarea armelor de foc în conformitate cu dreptul intern sau cu procedurile operaţionale în timpul operaţiunilor.
a)Principiul necesităţii
Utilizarea forţei, prin contact fizic direct sau prin utilizarea de arme sau de echipamente, este excepţională şi are loc numai în cazul în care acest lucru este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor agenţiei sau pentru autoapărare. Forţa se utilizează numai în ultimă instanţă, după ce s-au depus toate eforturile rezonabile necesare pentru a soluţiona o situaţie utilizând mijloace nonviolente, inclusiv prin intermediul convingerii, al negocierii sau al medierii. Utilizarea forţei sau a măsurilor coercitive nu trebuie să fie niciodată arbitrară sau abuzivă.
b)Principiul proporţionalităţii
Ori de câte ori utilizarea legală a forţei sau a armelor de foc este inevitabilă, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor acţionează proporţional cu gravitatea situaţiei şi cu obiectivul legitim care trebuie atins. În cursul activităţilor operative, principiul proporţionalităţii ghidează atât natura forţei utilizate (de exemplu, necesitatea utilizării de arme), cât şi amploarea forţei aplicate. Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor nu poate folosi mai multă forţă decât este absolut necesar pentru a îndeplini obiectivul legitim de asigurare a respectării legii. În cazul în care se foloseşte o armă de foc, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor se asigură că această utilizare cauzează cât mai puţină vătămare corporală sau reduce la minimum vătămarea corporală sau dauna, în cea mai mare măsură posibilă. Dacă măsurile conduc la un rezultat inacceptabil, membrii personalului trimişi ca membri ai echipelor pot renunţa la măsură. Conform principiului proporţionalităţii, agenţia trebuie să furnizeze echipamente şi instrumente de autoprotecţie pentru membrii personalului său statutar trimişi ca membri ai echipelor, necesare pentru a permite aplicarea nivelului adecvat de forţă.
c)Îndatorirea privind precauţia
Activităţile operative desfăşurate de membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor respectă pe deplin viaţa umană şi demnitatea umană şi urmăresc protejarea lor. Se iau toate măsurile necesare care pot reduce la minimum riscul de vătămare corporală şi de daune în timpul operaţiunilor. Această obligaţie include o obligaţie generală a membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor de a emite avertismente clare cu privire la intenţia de a utiliza forţa, cu excepţia cazului în care un astfel de avertisment ar pune nejustificat în pericol membrii echipelor sau ar crea un risc de deces sau de vătămare gravă altor persoane sau ar fi în mod clar inadecvat sau ineficace în circumstanţele respective.
2.Norme specifice pentru instrumentele de forţă utilizate cel mai frecvent (echipamentul membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor)
În conformitate cu principiile de bază, utilizarea forţei este permisă numai în măsura în care aceasta este necesară pentru atingerea scopului imediat al asigurării respectării legii şi numai după ce:
- încercările de a rezolva o confruntare potenţial violentă prin intermediul convingerii, negocierii şi medierii au fost epuizate şi au eşuat,
- a fost dată o avertizare cu privire la intenţia de utilizare a forţei.
În cazul în care este necesar să se treacă la un nivel mai înalt de intervenţie (de exemplu, utilizarea unei arme sau a unui tip diferit de armă), se emite, de asemenea, un avertisment clar cu privire la o astfel de trecere, cu excepţia cazului în care un astfel de avertisment ar pune în pericol în mod nejustificat membrii unei echipe sau ar crea un risc de pierdere a vieţii sau de vătămare gravă altor persoane sau ar fi în mod evident inadecvat sau ineficace în circumstanţele respective.
a)Arme de foc
Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor nu utilizează arme de foc împotriva persoanelor cu excepţia următoarelor circumstanţe şi numai în cazul în care, pentru atingerea obiectivelor necesare, mijloacele mai puţin extreme sunt insuficiente:
- utilizarea armelor de foc de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor este o ultimă soluţie, într-o situaţie de extremă urgenţă, în special în cazul în care există riscul ca persoanele prezente să fie puse în pericol,
- utilizarea armelor de foc de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor este necesară pentru a se apăra pe sine sau pe alte persoane împotriva unei ameninţări iminente de pierdere a vieţii sau de vătămare corporală gravă,
- utilizarea armelor de foc de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor este pentru a preveni o ameninţare iminentă de pierdere a vieţii sau de vătămare corporală gravă,
- utilizarea armelor de foc de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor este pentru a respinge un atac real sau pentru a preveni un atac periculos iminent asupra unor instituţii, servicii sau instalaţii vitale.
Înainte de utilizarea armelor de foc, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor trebuie să dea un avertisment clar cu privire la intenţia de a utiliza astfel de arme. Avertismentele pot fi date oral sau prin tragerea unor focuri de avertizare.
b)Arme neletale
Bastoane
Bastoanele autorizate pot fi utilizate ca mijloc de apărare sau ca arme, după caz, în conformitate cu principiile de bază, după cum urmează:
- atunci când o utilizare mai redusă a forţei este considerată în mod clar inadecvată scopului,
- pentru a evita un atac real sau iminent asupra unor bunuri.
Înainte de utilizarea bastoanelor, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor trebuie să dea un avertisment clar cu privire la intenţia de a utiliza bastoane. La utilizarea bastoanelor, membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor trimis urmăreşte întotdeauna să reducă la minimum riscul de vătămare suferit şi să evite contactul cu capul.
Agenţi iritanţi lacrimogeni (de exemplu, spray cu piper)
Agenţii iritanţi lacrimogeni autorizaţi pot fi utilizaţi ca mijloc de apărare sau ca arme, după caz, în conformitate cu principiile de bază, după cum urmează:
- atunci când o utilizare mai redusă a forţei este considerată în mod clar inadecvată scopului,
- pentru a evita un atac real sau iminent.
c)Alte echipamente
Cătuşe
Cătuşele se aplică numai persoanelor considerate ca reprezentând un pericol pentru ele însele sau pentru alte persoane, pentru a garanta luarea în custodie publică sau transportul lor în condiţii de siguranţă şi pentru a garanta siguranţa membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor şi a altor membri ai echipei. Cătuşele se utilizează doar pe o durată cât mai scurtă şi numai atunci când este strict necesar.
3.Norme practice privind utilizarea forţei, a armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor în timpul operaţiunilor
a)Norme practice generale privind utilizarea forţei, a armelor şi a altor echipamente în timpul operaţiunilor
În conformitate cu articolul 82 alineatul (8), membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor îşi exercită competenţele executive, inclusiv utilizarea forţei, sub comanda şi controlul statului membru gazdă şi utilizează forţa, inclusiv arme, muniţie şi echipamente, în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă numai după primirea autorizaţiei din partea autorităţilor competente ale statului membru gazdă. Cu toate acestea, autorităţile competente ale statului membru gazdă pot autoriza, cu aprobarea agenţiei, ca membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor să utilizeze forţa în absenţa agenţilor din statul membru gazdă.
Statul membru gazdă poate interzice portul anumitor arme de serviciu, muniţii şi echipamente, în conformitate cu articolul 82 alineatul (8) paragraful al doilea.
Fără a se aduce atingere autorizaţiei statului membru gazdă şi aplicabilităţii dreptului său naţional în cazul utilizării forţei în timpul operaţiunilor, utilizarea forţei şi armelor de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor:
(a)respectă principiile de bază şi normele specifice menţionate în partea 2;
(b)respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate în temeiul dreptului internaţional şi al dreptului Uniunii, inclusiv, în special, în temeiul Cartei, al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al Principiilor de bază ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind recurgerea la forţă şi la utilizarea armelor de foc de către agenţii însărcinaţi cu asigurarea respectării legii şi al Codului de conduită al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru reprezentanţii autorităţilor de aplicare a legii;
(c)respectă Codul de conduită al agenţiei.
4.Mecanismul de control
Agenţia asigură următoarele garanţii în legătură cu utilizarea forţei, armelor, muniţiilor şi echipamentelor şi prezintă o dare de seamă în raportul său anual.
a)Formarea
Formarea furnizată în conformitate cu articolul 62 alineatul (2) acoperă aspectele teoretice şi practice legate de prevenirea şi utilizarea forţei. Formarea teoretică include formarea psihologică, inclusiv formarea în ceea ce priveşte rezistenţa şi lucrul în situaţii de înaltă presiune, precum şi tehnicile pentru evitarea utilizării forţei, cum ar fi negocierea şi medierea. Formarea teoretică este urmată de o formare teoretică şi practică obligatorie şi adecvată cu privire la utilizarea forţei, a armelor, a muniţiei şi a echipamentelor şi cu privire la garanţiile aplicabile în materie de protecţie a drepturilor fundamentale. Pentru a asigura o înţelegere şi o abordare practică comună, formarea practică se încheie cu o simulare relevantă pentru activităţile care urmează să fie desfăşurate în timpul trimiterii şi include o simulare practică care implică operaţionalizarea garanţiilor în materie de protecţie a drepturilor fundamentale.
Agenţia oferă membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor o formare continuă anuală privind utilizarea forţei. Această formare se desfăşoară în conformitate cu formarea prevăzută la articolul 62 alineatul (2). Pentru a permite membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor să transporte arme de serviciu şi să folosească forţa, este necesar ca acesta să îşi fi încheiat cu succes formarea anuală continuă. Formarea anuală continuă acoperă aspecte teoretice şi practice, astfel cum este descris la primul paragraf. Formarea anuală continuă durează cel puţin 24 de ore în total, formarea teoretică fiind de cel puţin opt ore, iar formarea practică fiind de cel puţin 16 ore. Formarea practică este împărţită în cel puţin opt ore de pregătire fizică, folosind tehnici de constrângere fizică, şi cel puţin opt ore pentru utilizarea armelor de foc.
b)Utilizarea narcoticelor, a medicamentelor şi consumul de alcool
Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor nu pot consuma alcool şi nu pot fi sub influenţa alcoolului în timpul îndeplinirii sarcinilor lor.
Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor nu trebuie să deţină sau să utilizeze narcotice sau medicamente, cu excepţia cazului în care acestea sunt prescrise medical. Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor care necesită medicamente în scopuri medicale informează imediat superiorul ierarhic direct cu privire la această necesitate. Participarea acestora la activităţile operative poate fi revizuită având în vedere efectele potenţiale şi efectele secundare asociate utilizării substanţei respective.
Agenţia instituie un mecanism de control care să asigure că membrii personalului său statutar trimişi ca membri ai echipelor îşi îndeplinesc funcţiile fără a fi sub influenţa narcoticelor, medicamentelor sau alcoolului. Acest mecanism se bazează pe testarea medicală periodică a membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor pentru a depista orice posibil consum de narcotice, de medicamente sau de alcool. Orice rezultat pozitiv obţinut în urma testării se comunică de îndată directorului executiv.
c)Raportarea
Orice incident care implică utilizarea forţei se raportează imediat prin intermediul lanţului de comandă la structura de coordonare relevantă pentru fiecare operaţiune şi ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi directorului executiv. Raportul furnizează detalii complete cu privire la circumstanţele care au condus la o astfel de utilizare.
d)Obligaţia de a coopera şi de a informa
Membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor şi alţi participanţi la operaţiuni cooperează la colectarea faptelor referitoare la orice incident care a fost semnalat în cursul unei activităţi operative.
e)Mecanismul de supraveghere
Agenţia instituie un mecanism de supraveghere în conformitate cu articolul 55 alineatul (5) litera (a).
f)Mecanismul de tratare a plângerilor
Orice persoană poate raporta încălcări suspectate ale normelor privind utilizarea forţei aplicabile în temeiul prezentei anexe de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor prin intermediul mecanismului de tratare a plângerilor prevăzut la articolul 111.
g)Sancţiuni
Fără a se aduce atingere articolului 85, în cazul în care agenţia stabileşte că un membru al personalului său statutar trimis ca membru al echipelor a desfăşurat activităţi care încalcă normele aplicabile în temeiul prezentului regulament, inclusiv drepturile fundamentale protejate în temeiul Cartei, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dreptul internaţional, directorul executiv ia măsurile adecvate care pot include retragerea imediată a respectivului membru al personalului statutar din activitatea operativă şi orice măsură disciplinară în conformitate cu Statutul funcţionarilor, inclusiv îndepărtarea membrului personalului statutar din agenţie.
h)Rolul ofiţerului pentru drepturile fundamentale
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale verifică şi oferă feedback cu privire la conţinutul formării iniţiale şi al cursurilor de perfecţionare, în special în ceea ce priveşte aspectele legate de drepturile fundamentale şi de protejarea drepturilor fundamentale în situaţiile în care este necesară utilizarea forţei, şi se asigură că sunt incluse tehnici de prevenire relevante.
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale raportează cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în practicile de asigurare a respectării legii în statul membru gazdă sau în ţara terţă gazdă. Raportul respectiv este prezentat directorului executiv şi va fi luat în considerare la conceperea planului operaţional.
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale se asigură că incidentele legate de utilizarea forţei şi de utilizarea de arme, de muniţii şi de echipamente sunt investigate în mod riguros şi se raportează fără întârziere directorului executiv. Rezultatele investigaţiilor respective se transmit forumului consultativ.
Toate activităţile legate de utilizarea forţei, a armelor, a muniţiilor şi a echipamentelor sunt monitorizate periodic de către ofiţerul pentru drepturile fundamentale, iar toate incidentele sunt prezentate în rapoartele întocmite de ofiţerul pentru drepturile fundamentale, precum şi în raportul anual al agenţiei.
5.Furnizarea de arme de serviciu
a)Autorizarea armelor
Pentru a determina exact armele de serviciu, muniţia şi alte echipamente care să fie utilizate de membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor, agenţia stabileşte o listă exhaustivă de obiecte care trebuie incluse în seturile de echipamente personale.
Seturile de echipamente personale sunt utilizate de către toţi membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor. Agenţia poate, de asemenea, să completeze seturile de echipamente personale cu arme, muniţii sau alte echipamente suplimentare specifice pentru a îndeplini sarcini specifice în cadrul unuia sau a două tipuri de echipe.
Agenţia se asigură că toate armele, inclusiv armele de foc, muniţia şi echipamentele asigurate membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor respectă toate normele tehnice necesare.
Armele, muniţia şi echipamentele care sunt autorizate în vederea utilizării sunt enumerate în planul operaţional, în conformitate cu cerinţele privind armele admisibile şi interzise ale statului membru gazdă.
b)Instrucţiuni pentru perioada de serviciu
Portul armelor, muniţiei şi echipamentelor este autorizat în timpul operaţiunilor, iar utilizarea lor este permisă doar ca măsură de ultimă instanţă. Nu sunt permise portul sau utilizarea armelor, muniţiei şi echipamentelor în afara perioadelor de serviciu. Agenţia stabileşte norme şi măsuri specifice pentru a facilita depozitarea în spaţii securizate a armelor, a muniţiei şi a altor echipamente ale membrilor personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor în afara perioadelor de serviciu, astfel cum se menţionează la articolul 55 alineatul (5) litera (c).
ANEXA VI:Tabel de corespondenţă

Regulamentul (UE) 2016/1624

Regulamentul (UE) nr. 1052/2013

Prezentul regulament

Articolul 1 prima teză

-

Articolul 1 primul paragraf

Articolul 1 a doua teză

-

Articolul 1 al doilea paragraf

Articolul 2 punctul 1.

-

Articolul 2 punctul 1.

-

-

Articolul 2 punctele 2, 4, 5, 6, 9, 15, 16, 17, 18, 29, şi 30

Articolul 2 punctul 2.

-

Articolul 2 punctul 3.

-

Articolul 3 literele (b), (c), (d), (f) şi (g)

Articolul 2 punctele 7, 8, 10 11, şi 13

Articolul 2 punctul 16

Articolul 3 litera (e)

Articolul 2 punctul 12

-

Articolul 3 litera (i)

Articolul 2 punctul 14

Articolul 2 punctul 9.

-

Articolul 2 punctul 19

Articolul 2 punctele 5-7

-

Articolul 2 punctele 20-22

Articolul 2 punctele 10-15

-

Articolul 2 punctele 23-28

Articolul 4 literele (a)-(d)

-

Articolul 3 alineatul (1) literele (a)-(d)

Articolul 4 litera (e)

-

Articolul 3 alineatul (1) literele (e) şi (f)

Articolul 4 literele (f)-(k)

-

Articolul 3 alineatul (1) literele (g)-(l)

-

-

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1)

-

Articolul 4

Articolul 6

-

Articolul 5

Articolul 7

-

Articolul 6

Articolul 5 alineatul (1)

-

Articolul 7 alineatul (1)

-

-

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 5 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 7 alineatele (3) şi (4)

Articolul 8 alineatul (2)

-

Articolul 7 alineatul (5)

-

-

Articolul 8 alineatele (1)-(4)

Articolul 3 alineatul (2)

-

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (3)

-

Articolul 8 alineatul (6)

-

-

Articolul 8 alineatele (7) şi (8)

-

-

Articolul 9

Articolul 8 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (a)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (c)

Articolul 8 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (d)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (e)

Articolul 8 alineatul (1) litera (s)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (f)

Articolul 8 alineatul (1) litera (d)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (g)

Articolul 8 alineatul (1) litera (e)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (h)

Articolul 8 alineatul (1) litera (f)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (i)

Articolul 8 alineatul (1) litera (g)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (j)

Articolul 8 alineatul (1) litera (h)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (k)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (l)

Articolul 8 alineatul (1) litera (i)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (m)

Articolul 8 alineatul (1) litera (l)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (n)

Articolul 8 alineatul (1) litera (n)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (o)

Articolul 8 alineatul (1) litera (o)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (p)

Articolul 8 alineatul (1) litera (m)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (q)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) literele (r) şi (s)

Articolul 8 alineatul (1) litera (t)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (t)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (u)

Articolul 8 alineatul (1) litera (u)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (v)

Articolul 8 alineatul (1) litera (p)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (w)

Articolul 8 alineatul (1) litera (q)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (x)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (y)

Articolul 8 alineatul (1) litera (j)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (z)

-

Articolul 6 alineatul (1) litera (a)

Articolul 10 alineatul (1) litera (aa)

Articolul 8 alineatul (1) litera (r)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (ab)

Articolul 8 alineatul (1) litera (s)

-

Articolul 10 alineatul (1) litera (ac)

-

-

Articolul 10 alineatul (1) literele (ad)-(ag)

Articolul 8 alineatul (3)

-

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9

-

Articolul 11

Articolul 10

-

Articolul 12 alineatul (1)

-

-

Articolul 12 alineatele (2) şi (3)

Articolul 23

-

Articolul 13 alineatul (1) prima teză

-

-

Articolul 13 alineatul (1) a doua teză

-

-

Articolul 13 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 14 alineatul (1)

-

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 44 alineatul (1)

-

Articolul 15 alineatele (1) şi (2)

-

-

Articolul 15 alineatul (3)

-

-

Articolul 16

-

-

Articolul 17

-

Articolul 1

Articolul 18

-

Articolul 2 alineatele (1) şi (2)

Articolul 19 alineatul (1)

-

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (2)

-

Articolul 4 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b)

-

Articolul 4 alineatul (1) litera (d)

Articolul 20 alineatul (1) litera (c)

-

-

Articolul 20 alineatul (1) literele (d), (e) şi (f)

-

Articolul 4 alineatele (2) şi (3)

Articolul 20 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 5 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 21 alineatele (1) şi (2) şi alineatul (3) literele (a)-(h)

-

-

Articolul 21 alineatul (3) literele (i) şi (j)

-

Articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 21 alineatele (4), (5) şi (6)

-

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 21 alineatul (7)

-

Articolul 21

Articolul 22

-

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (1)

-

-

Articolul 23 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 8 alineatele (1) şi (2)

Articolul 24 alineatul (1)

-

-

Articolul 24 alineatul (2)

-

-

Articolul 24 alineatul (3)

-

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (1)

-

Articolul 9 alineatul (2) literele (a)-(e)

Articolul 25 alineatul (2) literele (a)-(e)

-

-

Articolul 25 alineatul (2) litera (f)

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (f)

Articolul 25 alineatul (2) litera (g)

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (g)

Articolul 25 alineatul (2) litera (h)

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (h)

Articolul 25 alineatul (2) litera (i)

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (i)

Articolul 25 alineatul (2) litera (j)

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (j)

Articolul 25 alineatul (2) litera (k)

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (k)

Articolul 25 alineatul (2) litera (l)

-

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 25 alineatul (3)

-

Articolul 9 alineatul (5) litera (a) a doua teză

Articolul 25 alineatul (4)

-

Articolul 9 alineatul (10)

Articolul 25 alineatul (5)

-

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 26 alineatul (1)

-

Articolul 10 alineatul (2) literele (a) şi (b)

Articolul 26 alineatul (2) literele (a) şi (b)

-

Articolul 10 alineatul (2) litera (d)

Articolul 26 alineatul (2) litera (c)

-

Articolul 10 alineatul (2) litera (e)

Articolul 26 alineatul (2) litera (d)

-

-

Articolul 26 alineatul (2) litera (e)

-

Articolul 10 alineatul (2) litera (f)

Articolul 26 alineatul (2) litera (f)

-

Articolul 10 alineatul (3) litera (a)

Articolul 26 alineatul (3) litera (a)

-

-

Articolul 26 alineatul (3) litera (b)

-

Articolul 10 alineatul (3) litera (c)

Articolul 26 alineatul (3) litera (c)

-

Articolul 10 alineatul (5)

Articolul 26 alineatul (4)

-

Articolul 10 alineatul (6)

Articolul 26 alineatul (5)

-

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 26 alineatul (6)

-

-

Articolul 27

-

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)

Articolul 28 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)

-

-

Articolul 28 alineatul (2) litera (d)

-

Articolul 12 alineatul (2) litera (d)

Articolul 28 alineatul (2) litera (e)

-

Articolul 12 alineatul (2) litera (e)

Articolul 28 alineatul (2) litera (f)

-

-

Articolul 28 alineatul (2) literele (g), (h) şi (i)

-

Articolul 12 alineatele (4) şi (5)

Articolul 28 alineatele (3) şi (4)

Articolul 11

-

Articolul 29 alineatele (1), (2), (3) şi (5)-(8)

-

-

Articolul 29 alineatul (4)

-

Articolul 14

Articolul 30

Articolul 12

-

Articolul 31 alineatele (1), (2) şi (4)-(7) şi alineatul (3) literele (a)-(e) şi (g)-(j)

-

-

Articolul 31 alineatul (3) literele (f) şi (k)

Articolul 13

-

Articolul 32 alineatele (1)-(8), (10) şi (11)

-

-

Articolul 32 alineatul (9)

-

-

Articolul 33

-

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 34 alineatul (1)

-

-

Articolul 34 alineatul (2)

-

-

Articolul 34 alineatul (3)

-

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (4)

-

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 34 alineatul (5)

-

Articolul 16 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 35 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi alineatele (2) şi (3)

-

-

Articolul 35 alineatul (1) litera (d)

-

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 35 alineatul (4)

Articolul 14

-

Articolul 36 alineatele (1), (3) şi (4) şi alineatul (2) literele (a)-(e)

-

Articolul 16 alineatul (4) litera (a)

Articolul 36 alineatul (2) litera (f)

Articolul 15 alineatele (1), (2) şi (3)

-

Articolul 37 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 15 alineatul (5)

-

Articolul 37 alineatul (4)

Articolul 16

-

Articolul 38 alineatele (1), (2) şi (4) şi alineatul (3) literele (a)-(k) şi literele (m)-(o)

-

-

Articolul 38 alineatul (3) litera (l) şi alineatul (5)

Articolul 17

-

Articolul 39 alineatele (1), (2), (3), (5), (7)-(10) şi (13)-(15)

-

-

Articolul 39 alineatele (4), (6), (11) şi (12)

Articolul 18

-

Articolul 40 alineatele (1), (2), (3) şi (5) şi alineatul (4) literele (a), (b) şi (c)

-

-

Articolul 40 alineatul (4) litera (d)

Articolul 15 alineatul (4)

-

Articolul 41 alineatul (1)

-

-

Articolul 41 alineatul (2)

Articolul 19

-

Articolul 42

Articolul 21

-

Articolul 43 alineatele (1)-(5)

-

-

Articolul 43 alineatul (6)

Articolul 22

-

Articolul 44

Articolul 24 alineatul (1) literele (a)-(e) şi alineatul (2)

-

Articolul 45 alineatul (1)

-

-

Articolul 45 alineatul (2)

Articolul 25

-

Articolul 46 alineatele (1)-(4) şi (7)

-

-

Articolul 46 alineatele (5) şi (6)

Articolul 26

-

Articolul 47

Articolul 27 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 48 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Articolul 27 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 48 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii)

-

-

Articolul 48 alineatul (1) litera (a) punctul (iv)

Articolul 27 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 48 alineatul (1) litera (b)

-

-

Articolul 48 alineatul (1) literele (c) şi (d)

Articolul 27 alineatul (1) litera (d)

-

Articolul 48 alineatul (1) litera (e)

Articolul 27 alineatul (1) litera (e)

-

Articolul 48 alineatul (1) litera (f)

Articolul 27 alineatul (2)

-

Articolul 48 alineatul (2) literele (a)-(d)

-

-

Articolul 48 alineatul (2) litera (e)

Articolul 27 alineatul (3)

-

Articolul 48 alineatul (3)

-

-

Articolul 49

Articolul 28

-

Articolul 50

Articolul 29

-

Articolul 51

-

-

Articolul 52 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (2)

-

Articolul 52 alineatul (2)

Articolul 33

-

Articolul 53

-

-

Articolul 54

-

-

Articolul 55

-

-

Articolul 56

-

-

Articolul 57

-

-

Articolul 58

-

-

Articolul 59

-

-

Articolul 60

-

-

Articolul 61

Articolul 36 alineatul (1)

-

Articolul 62 alineatul (1)

-

-

Articolul 62 alineatele (2) şi (3)

Articolul 36 alineatul (2)

-

Articolul 62 alineatul (4)

Articolul 36 alineatele (4)-(8)

-

Articolul 62 alineatele (5)-(9)

-

-

Articolul 62 alineatul (10)

Articolul 38 alineatul (1)

-

Articolul 63 alineatul (1)

-

-

Articolul 63 alineatul (2)

Articolul 38 alineatele (2)-(5)

-

Articolul 63 alineatele (3)-(6)

Articolul 39 alineatele (1)-(12) şi (14)-(16)

-

Articolul 64

-

-

Articolul 65 alineatele (1) şi (2)

Articolul 20 alineatul (12) şi articolul 39 alineatul (13)

-

Articolul 65 alineatul (3)

-

-

Articolul 65 alineatul (4)

Articolul 37

-

Articolul 66 alineatele (1)-(4)

-

-

Articolul 66 alineatul (5)

-

-

Articolul 67

Articolul 52 alineatul (1)

Articolul 18 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 68 alineatul (1) primul paragraf şi al doilea paragraf literele (a)-(g)

-

-

Articolul 68 alineatul (1) literele (i) şi (j)

-

-

Articolul 68 alineatul (1) al treilea paragraf literele (a)-(d)

-

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 68 alineatul (1) al treilea paragraf litera (e)

Articolul 52 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 68 alineatul (2)

Articolul 52 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 68 alineatul (3)

Articolul 52 alineatul (3)

-

Articolul 68 alineatul (4)

Articolul 52 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (6)

Articolul 68 alineatul (5)

-

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 68 alineatul (6)

Articolul 53

-

Articolul 69

Articolul 51 alineatul (1)

-

Articolul 70 alineatul (1)

-

Articolul 19

Articolul 70 alineatele (2)-(6)

Articolul 51 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 70 alineatele (7) şi (8)

Articolul 54 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 71 alineatele (1), (2) şi (3)

-

-

Articolul 71 alineatul (4)

-

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 72 alineatul (1)

-

-

Articolul 72 alineatul (2)

-

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 72 alineatul (3)

Articolul 54 alineatul (2)

-

Articolul 73 alineatele (1) şi (2)

Articolul 54 alineatul (4)

-

Articolul 73 alineatele (3) şi (4)

Articolul 54 alineatul (8)

-

Articolul 73 alineatul (5)

Articolul 54 alineatul (9)

-

Articolul 73 alineatul (6)

Articolul 54 alineatul (11)

-

Articolul 73 alineatele (7) şi (8)

Articolul 54 alineatul (3)

-

Articolul 74 alineatele (1), (2) şi (3)

-

-

Articolul 74 alineatele (4), (5) şi (6)

-

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 75 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 20 alineatul (7)

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 54 alineatul (5)

-

Articolul 76 alineatul (1)

-

-

Articolul 76 alineatele (2), (3) şi (4)

Articolul 55 alineatul (4)

-

Articolul 76 alineatul (5)

Articolul 55 alineatele (1), (2) şi (3)

-

Articolul 77 alineatele (1), (2) şi (3)

-

-

Articolul 77 alineatul (4)

Articolul 52 alineatul (5)

-

Articolul 78 alineatul (1)

Articolul 54 alineatul (7)

-

Articolul 78 alineatul (2)

-

-

Articolul 78 alineatul (3)

-

-

Articolul 79

Articolul 34

-

Articolul 80

Articolul 35

-

Articolul 81

Articolul 40

-

Articolul 82 alineatele (1), (3), (4) şi (6)-(11)

-

-

Articolul 82 alineatele (2) şi (5)

Articolul 41

-

Articolul 83

Articolul 42

-

Articolul 84

Articolul 43

-

Articolul 85

Articolul 45 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 86 alineatele (1) şi (2)

-

-

Articolul 86 alineatele (3), (4) şi (5)

Articolul 46 alineatul (1)

-

Articolul 87 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e), (f) şi (h)

-

-

Articolul 87 alineatul (1) literele (d) şi (g)

Articolul 46 alineatele (3) şi (4)

-

Articolul 87 alineatele (2) şi (3)

-

-

Articolul 88 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 47 alineatul (1) literele (b) şi (c)

-

Articolul 88 alineatul (1) paragraful al doilea literele (a) şi (c)

-

-

Articolul 88 alineatul (1) paragraful al doilea litera (b)

Articolul 47 alineatul (2)

-

Articolul 88 alineatul (2) literele (a) şi (c)

-

-

Articolul 88 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 13

Articolul 89 alineatele (1) şi (2)

-

-

Articolul 89 alineatul (3)

-

Articolul 20 alineatele (4) şi (5)

Articolul 89 alineatele (4) şi (5)

-

-

Articolul 89 alineatul (6)

-

-

Articolul 90

-

-

Articolul 91

Articolul 50

-

Articolul 92

Articolul 56

-

Articolul 93

Articolul 57

-

Articolul 94

Articolul 58

-

Articolul 95 alineatele (1), (4), (5) şi (6)

-

-

Articolul 95 alineatele (2) şi (3)

Articolul 59

-

Articolul 96

Articolul 60

-

Articolul 97

-

-

Articolul 98

Articolul 61

-

Articolul 99

Articolul 62 alineatele (1) şi (3)-(8)

-

Articolul 100 alineatele (1) şi (3)-(8)

Articolul 62 alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(g) şi (i)-(z)

-

Articolul 100 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b), (d), (f)-(z) şi litera (ab)

-

-

Articolul 100 alineatul (2) primul paragraf literele (c), (e), (aa), (ac), (ad), (ae)

Articolul 62 alineatul (2) al doilea paragraf

-

Articolul 100 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 63

-

Articolul 101

Articolul 64

-

Articolul 102

Articolul 65

-

Articolul 103

Articolul 66

-

Articolul 104 alineatele (1)-(5) şi (7)-(9)

-

-

Articolul 104 alineatul (6)

Articolul 67

-

Articolul 105

Articolul 68 alineatele (1) şi (2) şi alineatul (3) literele (a)-(j) şi (l)-(r)

-

Articolul 106 alineatele (1), (2), (5) şi (6) şi alineatul (4) literele (a)-(l), (n), (o), (r), (s) şi (t)

-

-

Articolul 106 alineatul (3)

-

-

Articolul 106 alineatul (4) literele (m), (p) şi (q)

Articolul 69

-

Articolul 107 alineatele (1)-(7)

-

-

Articolul 107 alineatul (8)

Articolul 70

-

Articolul 108

Articolul 71

-

Articolul 109 alineatele (1), (4) şi (7)

-

-

Articolul 109 alineatele (2), (3), (5) şi (6)

-

-

Articolul 110

Articolul 72

-

Articolul 111

-

-

Articolul 112

Articolul 73

-

Articolul 113

Articolul 74

-

Articolul 114

Articolul 75

-

Articolul 115 alineatele (1)-(14)

-

-

Articolul 115 alineatul (15)

Articolul 76

-

Articolul 116

Articolul 77

-

Articolul 117 alineatele (1), (2), (3) şi (5)

-

-

Articolul 117 alineatul (4)

Articolul 78

-

Articolul 118

-

-

Articolul 119

Articolul 79

-

Articolul 120

Articolul 81 alineatul (1)

-

Articolul 121 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(e) şi al doilea paragraf

-

-

Articolul 121 alineatul (1) primul paragraf literele (f) şi (g)

-

-

Articolul 121 alineatele (2) şi (3)

Articolul 81 alineatul (2)

-

Articolul 121 alineatul (4)

-

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 121 alineatul (5)

-

Articolul 22 alineatele (3) şi (4)

Articolul 121 alineatul (6)

-

-

Articolul 122

Articolul 82

-

Articolul 123

Articolul 83

-

Articolul 124

Articolul 2 punctele 3 şi 4

-

-

Articolul 8 alineatul (1) litera (k)

-

-

Articolul 8 alineatul (1) literele (t) şi (u)

-

-

Articolul 20 alineatele (3)-(11)

-

-

Articolul 27 alineatul (1) litera (c)

-

-

Articolul 27 alineatul (4)

-

-

Articolul 30

-

-

Articolul 31

-

-

Articolul 32 alineatul (1)

-

-

Articolul 36 alineatul (3)

-

-

Articolul 44 alineatul (2)

-

-

Articolul 45 alineatele (3) şi (4)

-

-

Articolul 46 alineatele (2), (3) şi (4)

-

-

Articolul 47 alineatul (3)

-

-

Articolul 48

-

-

Articolul 49

-

-

Articolul 62 alineatul (2) primul paragraf litera (h)

-

-

-

Articolul 2 alineatul (4)

-

-

Articolul 3 litera (a)

-

-

Articolul 3 litera (h)

-

-

Articolul 4 alineatul (1) literele (c), (e) şi (f)

-

-

Articolul 4 alineatul (4)

-

-

Articolul 6 alineatul (1) literele (b), (c), (d)

-

-

Articolul 6 alineatul (2)

-

-

Articolul 7 alineatele (3), (4) şi (5)

-

-

Articolul 9 alineatul (2) litera (k)

-

-

Articolul 9 alineatul (5) litera (b)

-

-

Articolul 9 alineatul (6)

-

-

Articolul 9 alineatul (7)

-

-

Articolul 9 alineatul (8)

-

-

Articolul 9 alineatul (9)

-

-

Articolul 9 alineatul (10)

-

-

Articolul 10 alineatul (2) literele (c) şi (f)

-

-

Articolul 10 alineatul (7)

-

-

Articolul 11

-

-

Articolul 12 alineatul (3)

-

-

Articolul 16 alineatul (4)

-

-

Articolul 20 alineatul (2)

-

-

Articolul 20 alineatul (6)

-

-

Articolul 20 alineatul (8)

-

-

Articolul 20 alineatul (9)

-

-

Articolul 23

-

-

Articolul 24

-

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 295L din data de 14 noiembrie 2019