Secţiunea 7 - Acţiunile desfăşurate de agenţie la frontierele externe - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624

Acte UE

Jurnalul Oficial 295L

În vigoare
Versiune de la: 2 August 2021
SECŢIUNEA 7:Acţiunile desfăşurate de agenţie la frontierele externe
Art. 36: Acţiunile desfăşurate de agenţie la frontierele externe
(1)Un stat membru poate solicita sprijinul agenţiei în vederea îndeplinirii obligaţiilor care îi revin în ceea ce priveşte controlul frontierelor externe. De asemenea, agenţia pune în aplicare măsuri în conformitate cu articolele 41 şi 42.
(2)Agenţia organizează asistenţa tehnică şi operaţională necesară pentru statul membru gazdă şi, acţionând în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu principiul nereturnării, poate lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)coordonează operaţiuni comune pentru unul sau mai multe state membre şi trimite corpul permanent şi echipamente tehnice;
b)organizează intervenţii rapide la frontieră şi trimite corpul permanent şi echipamente tehnice;
c)coordonarea de activităţi la frontierele externe pentru unul sau mai multe state membre şi ţări terţe, inclusiv operaţiuni comune cu ţări terţe;
d)trimite corpul permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, între altele, în zonele hotspot, cu scopul de a furniza asistenţă tehnică şi operaţională, inclusiv, dacă este necesar, în cadrul activităţilor de returnare;
e)în cadrul operaţiunilor menţionate la literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat şi în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014 şi cu dreptul internaţional, furnizează asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi ţărilor terţe, în sprijinul operaţiunilor de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare care pot fi declanşate în cursul operaţiunilor de supraveghere a frontierelor pe mare;
f)acordă prioritate serviciilor de fuziune EUROSUR.
(3)Agenţia finanţează sau cofinanţează activităţile menţionate la alineatul (2) din bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei.
(4)În cazul în care are nevoie de fonduri suplimentare substanţiale din cauza unei situaţii survenite la frontierele externe, agenţia informează fără întârziere Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la aceasta.
Art. 37: Iniţierea unor operaţiuni comune şi a unor intervenţii rapide la frontierele externe
(1)Un stat membru poate solicita ca agenţia să lanseze operaţiuni comune pentru a face faţă provocărilor viitoare, inclusiv imigraţiei ilegale, ameninţărilor prezente sau viitoare la frontierele sale externe sau criminalităţii transfrontaliere, sau să ofere asistenţă tehnică şi operaţională sporită atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile legate de controlul frontierelor externe. Ca parte a solicitării respective, un stat membru poate de asemenea să indice profilurile de personal operativ necesare operaţiunii comune în cauză, inclusiv de personal cu competenţe executive, dacă este cazul.
(2)La cererea unui stat membru care se confruntă cu o situaţie caracterizată de provocări specifice şi disproporţionate, în special sosirea, la punctele de la frontierele externe, a unui număr mare de resortisanţi ai ţărilor terţe care încearcă să intre fără autorizaţie pe teritoriul statului membru respectiv, agenţia poate efectua o intervenţie rapidă la frontieră, pentru o perioadă limitată, pe teritoriul statului membru gazdă respectiv.
(3)Directorul executiv evaluează, aprobă şi coordonează propunerile din partea statelor membre pentru operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră. Operaţiunile comune şi intervenţiile rapide la frontieră trebuie să fie precedate de o analiză de risc temeinică, fiabilă şi actualizată, în măsură să permită agenţiei să stabilească o ordine de prioritate pentru propunerile de operaţiuni comune şi de intervenţii rapide la frontieră, ţinând seama de nivelul de impact atribuit secţiunilor de frontieră externă în conformitate cu articolul 34 şi de disponibilitatea resurselor.
(4)Obiectivele unei operaţiuni comune sau ale unei intervenţii rapide la frontieră pot fi realizate ca parte a unei operaţiuni cu scopuri multiple. Astfel de operaţiuni pot implica funcţii de gardă de coastă şi prevenirea criminalităţii transfrontaliere, cu accent pe lupta împotriva traficului de migranţi sau a traficului de persoane şi operaţiunile de gestionare a migraţiei, cu accent pe identificarea, înregistrarea, interogarea şi returnarea.
Art. 38: Planul operaţional pentru operaţiunile comune
(1)Pentru a pregăti o operaţiune comună, directorul executiv, în cooperare cu statul membru gazdă, întocmeşte o listă a echipamentelor tehnice, personalului şi profilurilor de personal necesare, inclusiv a personalului cu competenţe executive, dacă este cazul, pentru a fi autorizate în conformitate cu articolul 82 alineatul (2). Lista respectivă se elaborează ţinând seama de resursele disponibile ale statului membru gazdă şi de cererea statului membru gazdă menţionată la articolul 37. Pe baza acestor elemente, agenţia defineşte un pachet de întăriri tehnice şi operative, precum şi activităţi de consolidare a capacităţilor care să fie incluse în planul operaţional.
(2)Directorul executiv întocmeşte un plan operaţional pentru operaţiunile comune de la frontierele externe. Directorul executiv şi statul membru gazdă, în urma unei strânse consultări desfăşurate în timp util cu statele membre participante, convin asupra unui plan operaţional care prezintă în detaliu aspectele organizatorice şi procedurale ale operaţiunii comune.
(3)Planul operaţional este obligatoriu pentru agenţie, pentru statul membru gazdă şi pentru statele membre participante. Acesta abordează toate aspectele considerate necesare pentru desfăşurarea operaţiunii comune, inclusiv:
a)descrierea situaţiei, împreună cu modul de operare corespunzător trimiterii şi obiectivele acesteia, inclusiv obiectivul operativ;
b)durata estimată a operaţiunii comune prognozată a fi necesară pentru atingerea obiectivelor sale;
c)zona geografică în care se va desfăşura operaţiunea comună;
d)o descriere a sarcinilor, inclusiv a celor care necesită competenţe executive, a responsabilităţilor, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale şi cerinţele legate de protecţia datelor, şi a instrucţiunilor speciale adresate echipelor, inclusiv privind bazele de date care pot fi consultate sau armele de serviciu, muniţia şi echipamentele care pot fi utilizate în statul membru gazdă;
e)componenţa echipelor, precum şi trimiterea altor categorii de personal relevant;
f)dispoziţiile privind comanda şi controlul, inclusiv numele şi gradele poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă care sunt responsabili de cooperarea cu membrii echipelor şi cu agenţia, în special numele şi gradele poliţiştilor de frontieră care se află la comandă pe durata trimiterii, precum şi poziţia membrilor echipelor în lanţul de comandă;
g)echipamentele tehnice care urmează să fie trimise în cadrul operaţiunii comune, inclusiv cerinţele specifice, cum ar fi condiţiile de utilizare, echipajul necesar, transportul şi alte aspecte logistice, precum şi dispoziţiile financiare;
h)normele detaliate privind raportarea imediată de către agenţie a incidentelor către Consiliul de administraţie şi autorităţile naţionale relevante;
i)o schemă de raportare şi de evaluare care conţine indicatori pentru raportul de evaluare, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale, şi termenul pentru transmiterea raportului final de evaluare;
j)în ceea ce priveşte operaţiunile pe mare, informaţii specifice privind aplicarea jurisdicţiei şi a dreptului aplicabil în zona geografică în care are loc operaţiunea comună, inclusiv trimiteri la dreptul intern, internaţional şi la dreptul Uniunii referitor la interceptare, salvarea pe mare şi debarcare; în această privinţă, planul operaţional se stabileşte în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014;
k)modalităţile de cooperare cu ţările terţe, cu alte organe, oficii şi agenţii ale Uniunii sau cu organizaţiile internaţionale;
l)instrucţiuni generale privind modul de garantare a drepturilor fundamentale în timpul activităţii operative ale agenţiei;
m)procedurile prin care persoanele care au nevoie de protecţie internaţională, victimele traficului de persoane, minorii neînsoţiţi şi persoanele aflate într-o situaţie vulnerabilă sunt îndrumate către autorităţile naţionale competente pentru a primi asistenţa corespunzătoare;
n)procedurile de stabilire a unui mecanism de primire şi de transmitere către agenţie a plângerilor formulate împotriva oricărei persoane care participă la o activitate operativă a agenţiei, inclusiv a poliţiştilor de frontieră sau a altor categorii relevante de personal din statul membru gazdă şi a membrilor echipelor, care reclamă presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale în contextul participării acestora la o activitate operativă a agenţiei;
o)dispoziţiile logistice, inclusiv informaţii cu privire la condiţiile de lucru şi la mediul din zonele în care operaţiunea comună urmează să aibă loc.
(4)Orice modificare sau adaptare a planului operaţional necesită acordul directorului executiv şi al statului membru gazdă, după consultarea statelor membre participante. O copie a planului operaţional modificat sau adaptat este trimisă imediat de către agenţie statelor membre participante.
(5)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis tuturor operaţiunilor agenţiei.
Art. 39: Procedura de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră
(1)Cererea unui stat membru de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră include o descriere a situaţiei, eventualele obiective şi o estimare a nevoilor, precum şi profilurile de personal necesare, inclusiv de personal cu competenţe executive, dacă este cazul. Dacă este necesar, directorul executiv poate trimite imediat experţi din cadrul agenţiei care să evalueze situaţia de la frontierele externe ale statului membru în cauză.
(2)Directorul executiv informează imediat Consiliul de administraţie cu privire la cererea unui stat membru de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră.
(3)Atunci când decide cu privire la cererea formulată de un stat membru, directorul executiv ia în considerare rezultatele analizelor de risc efectuate de agenţie şi stratul de analiză al tabloului situaţional european, precum şi rezultatul evaluării vulnerabilităţii menţionate la articolul 32 şi orice altă informaţie relevantă furnizată de statul membru în cauză sau de un alt stat membru.
(4)Directorul executiv evaluează de îndată posibilităţile de relocare a membrilor echipei disponibili în cadrul corpului permanent, în special a personalului statutar şi personalului detaşat la agenţie de statele membre, prezent în alte zone operative. Directorul executiv evaluează, de asemenea, nevoile suplimentare de trimitere a personalului operativ în conformitate cu articolul 57 şi, odată ce personalul în cadrul profilurilor necesare a fost epuizat, de a activa rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58.
(5)Directorul executiv ia o decizie cu privire la cererea de lansare a unei intervenţii rapide la frontieră în termen de două zile lucrătoare de la data primirii acesteia. Directorul executiv informează în scris simultan statul membru în cauză şi Consiliul de administraţie cu privire la decizie. Decizia precizează principalele motivele pe care se întemeiază.
(6)Atunci când ia decizia menţionată la alineatul (5) din prezentul articol, directorul executiv informează statele membre cu privire la posibilitatea de a solicita personal operativ suplimentar în conformitate cu articolul 57 şi, dacă este cazul, cu articolul 58, indicând numărul posibil de membri ai personalului şi de profiluri care urmează să fie furnizate de fiecare stat membru.
(7)În cazul în care decide să lanseze o intervenţie rapidă la frontieră, directorul executiv trimite echipele de gestionare a frontierelor disponibile din cadrul corpului permanent şi echipamente din rezerva de echipamente tehnice, în conformitate cu articolul 64, şi, în cazul în care este necesar, decide cu privire la punerea la dispoziţie a unor întăriri imediate prin recurgerea la una sau mai multe echipe de gestionare a frontierelor, în conformitate cu articolul 57.
(8)Directorul executiv, împreună şi de acord cu statul membru gazdă, întocmeşte imediat şi, în orice caz, nu mai târziu de trei zile lucrătoare de la data deciziei un plan operaţional, astfel cum este menţionat la articolul 38 alineatul (2).
(9)De îndată ce planul operaţional a fost convenit şi furnizat statelor membre, directorul executiv trimite imediat personalul operativ disponibil prin relocări din alte zone operative sau din cadrul altor funcţii.
(10)În paralel cu trimiterea menţionată la alineatul (9) şi în cazul în care este necesar pentru a se furniza întăriri imediate ale echipelor de gestionare a frontierelor realocate din alte zone sau din cadrul altor funcţii, directorul executiv solicită fiecărui stat membru numărul şi profilurile membrilor personalului suplimentar care urmează să fie trimis în plus de pe lista sa naţională în vederea trimiterilor pe termen scurt menţionate la articolul 57.
(11)Dacă apare o situaţie în care echipele de gestionare a frontierelor şi personalul menţionate la alineatele (7) şi, respectiv, (10) din prezentul articol sunt insuficiente, directorul executiv poate activa rezerva pentru reacţie rapidă solicitând fiecărui stat membru numărul şi profilurile membrilor personalului suplimentar care urmează să fie trimis, astfel cum se prevede la articolul 58.
(12)Informaţiile menţionate la alineatele (10) şi (11) se furnizează în scris punctelor de contact naţionale şi menţionează data la care trimiterile de personal din fiecare categorie urmează să aibă loc. Acestor puncte de contact naţionale li se furnizează şi o copie a planului operaţional.
(13)Statele membre se asigură că numărul şi profilurile personalului sunt puse imediat la dispoziţia agenţiei, pentru a se garanta o trimitere completă în conformitate cu articolul 57 şi, atunci când este cazul, articolul 58.
(14)Trimiterea primelor echipe de gestionare a frontierelor realocate din alte zone sau din cadrul altor funcţii are loc cel târziu la cinci zile lucrătoare de la data aprobării planului operaţional de către directorul executiv şi statul membru gazdă. Trimiterea suplimentară de echipe de gestionare a frontierelor are loc, dacă este necesar, în termen de cel mult 12 zile lucrătoare de la data aprobării planului operaţional.
(15)În cazul în care urmează să aibă loc o intervenţie rapidă la frontieră, directorul executiv, în consultare cu Consiliul de administraţie, examinează imediat priorităţile privind operaţiunile comune ale agenţiei care sunt în curs sau sunt plănuite să aibă loc la alte frontiere externe, pentru a prevedea o eventuală realocare a resurselor către zonele de la frontierele externe unde se resimte cel mai acut nevoia consolidării echipelor.
Art. 40: Echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei
(1)În cazul în care un stat membru se confruntă cu o provocare disproporţionată legată de migraţie în anumite zone hotspot la frontierele sale externe, caracterizată de sosiri masive de grupuri migratorii mixte, statul membru respectiv poate solicita întăriri tehnice şi operative din partea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei alcătuite din experţi din organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii care acţionează în conformitate cu mandatele lor.
Statul membru respectiv transmite Comisiei o solicitare de întăriri şi o evaluare a nevoilor sale. Pe baza evaluării nevoilor respective, Comisia transmite cererea, după caz, către agenţie, EASO, Europol sau alte organe, oficii şi agenţii relevante ale Uniunii.
(2)Organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii examinează, în conformitate cu mandatele respective, cererea de întăriri a unui stat membru şi evaluarea nevoilor sale, cu scopul de a elabora un pachet cuprinzător de întăriri, alcătuit din diferite activităţi care sunt coordonate de organele, oficiile şi agenţiile competente ale Uniunii şi care necesită aprobarea statului membru în cauză. Comisia coordonează acest proces.
(3)Comisia, în cooperare cu statul membru gazdă şi cu organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, în conformitate cu mandatele lor respective, stabileşte condiţiile cooperării în zona-hotspot şi este responsabilă de coordonarea activităţilor echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei.
(4)Întăririle tehnice şi operative furnizate, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, de către corpul permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei pot include furnizarea de:
a)asistenţă, respectând pe deplin drepturile fundamentale, pentru verificarea resortisanţilor ţărilor terţe care sosesc la frontierele externe, inclusiv identificarea, înregistrarea şi intervievarea acestora pentru culegerea de informaţii, precum şi, la cererea statului membru, prelevarea de amprente digitale de la resortisanţii ţărilor terţe şi oferirea de informaţii privind scopul acestor proceduri;
b)informaţii iniţiale persoanelor care doresc să solicite protecţie internaţională şi îndrumarea acestor persoane către autorităţile naţionale competente ale statului membru în cauză sau către experţi trimişi de EASO;
c)asistenţă tehnică şi operaţională în domeniul returnării, în conformitate cu articolul 48, inclusiv pregătirea şi organizarea operaţiunilor de returnare;
d)echipamentele tehnice necesare.
(5)Din echipele de sprijin pentru gestionarea migraţiei fac parte, dacă este necesar, membri ai personalului cu cunoştinţe de specialitate în domeniile protecţiei copilului, traficului de fiinţe umane, protecţiei împotriva persecuţiei din motive de gen sau drepturilor fundamentale.
Art. 41: Acţiuni propuse la frontierele externe
(1)Pe baza rezultatelor evaluării vulnerabilităţii sau în cazul în care un impact critic este atribuit uneia sau mai multor secţiuni de frontieră externă şi ţinând seama de elementele relevante din planurile de contingenţă ale statului membru în cauză, de analiza de risc efectuată de agenţie şi de stratul de analiză al tabloului situaţional european, directorul executiv recomandă statului membru în cauză să solicite ca agenţia să iniţieze, să desfăşoare sau să adapteze operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră sau orice alte acţiuni relevante desfăşurate de agenţie, astfel cum sunt stabilite la articolul 36.
(2)Statul membru în cauză răspunde recomandării directorului executiv menţionată la alineatul (1) în termen de şase zile lucrătoare. În cazul unui răspuns negativ la recomandare, statul membru furnizează, de asemenea, justificările care stau la baza acestui răspuns. Directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administraţie şi Comisia cu privire la acţiunile recomandate şi la justificările pentru răspunsul negativ, pentru a evalua dacă poate fi necesară o acţiune urgentă în conformitate cu articolul 42.
Art. 42: Situaţiile de la frontierele externe care necesită o acţiune urgentă
(1)În cazul în care controlul la frontierele externe devine ineficace într-o asemenea măsură încât există riscul ca funcţionarea spaţiului Schengen să fie pusă în pericol din cauză că:
a)un stat membru nu pune în aplicare măsurile necesare, în conformitate cu decizia Consiliului de administraţie menţionată la articolul 32 alineatul (10); sau
b)un stat membru care se confruntă cu o provocare specifică şi disproporţionată la frontierele externe fie nu a solicitat sprijin suficient din partea agenţiei în temeiul articolului 37, al articolului 39 sau al articolului 40, fie nu întreprinde măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acţiunilor în temeiul acestor articole sau în temeiul articolului 41,
Consiliul, pe baza unei propuneri prezentate de Comisie, poate adopta fără întârziere o decizie prin intermediul unui act de punere în aplicare, în care identifică măsurile de atenuare a acestor riscuri care trebuie puse în aplicare de agenţie şi prin care i se solicită statului membru vizat să coopereze cu agenţia la punerea în aplicare a măsurilor respective. Comisia se consultă cu agenţia înainte de a face propunerea.
(2)În cazul în care survine o situaţie care impune o acţiune urgentă, Parlamentul European este informat fără întârziere cu privire la această situaţie, precum şi cu privire la orice măsură şi decizie ulterioară luată ca răspuns.
(3)În vederea atenuării riscului de periclitare a spaţiului Schengen, decizia Consiliului menţionată la alineatul (1) prevede ca agenţia să adopte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)organizarea şi coordonarea de intervenţii rapide la frontieră şi trimiterea corpului permanent, inclusiv a unor echipe din rezervele pentru reacţie rapidă;
b)trimiterea corpului permanent în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei în special în zonele hotspot;
c)coordonarea de activităţi la frontierele externe pentru unul sau mai multe state membre şi ţări terţe, inclusiv operaţiuni comune cu ţări terţe;
d)trimiterea de echipamente tehnice;
e)organizarea de intervenţii de returnare.
(4)În termen de două zile lucrătoare de la data adoptării deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1), directorul executiv:
a)stabileşte acţiunile care trebuie întreprinse în vederea punerii în practică a măsurilor identificate în decizia respectivă, inclusiv echipamentele tehnice şi numărul şi profilurile membrilor personalului operativ necesari pentru realizarea obiectivelor urmărite prin decizia respectivă;
b)întocmeşte un proiect de plan operaţional şi îl transmite statelor membre în cauză.
(5)Directorul executiv şi statul membru în cauză convin asupra planului operaţional menţionat la alineatul (4) litera (b) în termen de trei zile lucrătoare de la data prezentării acestuia.
(6)Agenţia trimite, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la stabilirea planului operaţional, personalul operativ necesar din cadrul corpului permanent, în vederea punerii în practică a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1). Dacă este necesar, se trimit echipe suplimentare într-o etapă ulterioară şi, în orice caz, în termen de 12 zile lucrătoare de la stabilirea planului operaţional.
(7)Agenţia şi statele membre trimit la destinaţia prevăzută, fără întârziere şi, în orice caz, în termenul de 10 zile lucrătoare de la stabilirea planului operaţional, echipamentele tehnice necesare şi personal competent, în vederea punerii în practică a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1).
Dacă este necesar, se trimit echipamente tehnice suplimentare într-o etapă ulterioară, în conformitate cu articolul 64.
(8)Statul membru în cauză se conformează deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1). În acest scop, statul membru în cauză cooperează imediat cu agenţia şi ia măsurile necesare pentru a facilita punerea în aplicare a respectivei decizii şi punerea în practică a măsurilor prevăzute în decizie şi în planul operaţional convenit cu directorul executiv, în special prin îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolele 43, 82 şi 83.
(9)În conformitate cu articolul 57 şi, după caz, cu articolul 39, statele membre pun la dispoziţie personalul operativ stabilit de directorul executiv în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
(10)Comisia monitorizează punerea în aplicare a măsurilor identificate în decizia Consiliului menţionată la alineatul (1), precum şi acţiunile întreprinse de agenţie în acest scop. În cazul în care statul membru în cauză nu se conformează deciziei Consiliului menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 30 de zile şi nu cooperează cu agenţia în conformitate cu alineatul (8) din prezentul articol, Comisia poate iniţia procedura prevăzută la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/399.
Art. 43: Instrucţiuni adresate echipelor
(1)Pe durata trimiterii echipelor de gestionare a frontierelor, a echipelor de returnare şi a echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, statul membru gazdă sau, în cazul cooperării cu o ţară terţă în conformitate cu un acord privind statutul, statul terţ în cauză formulează instrucţiuni adresate acestora, în conformitate cu planul operaţional.
(2)Agenţia, prin intermediul ofiţerului său coordonator, poate comunica statului membru gazdă punctul său de vedere asupra instrucţiunilor adresate echipelor. În acest caz, statul membru gazdă ţine seama de punctul de vedere exprimat şi se conformează acestuia, în măsura posibilului.
(3)În cazul în care instrucţiunile adresate echipelor nu sunt conforme cu planul operaţional, ofiţerul coordonator îl informează imediat pe directorul executiv, care poate, după caz, să ia măsurile care se impun, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3).
(4)În îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin, membrii echipelor au obligaţia de a respecta pe deplin drepturile fundamentale, printre care accesul la procedurile de azil şi demnitatea umană, şi acordă o atenţie deosebită persoanelor vulnerabile. Orice măsură luată în îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin trebuie să fie proporţională cu obiectivele urmărite prin măsurile respective. În îndeplinirea sarcinilor şi în exercitarea competenţelor care le revin, membrii echipelor nu discriminează persoanele din niciun motiv, precum discriminarea legată de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate cu articolul 21 din Cartă.
(5)Membrilor echipelor care nu fac parte din personalul statutar li se aplică în continuare măsurile disciplinare din statul lor membru de origine. Statul membru de origine prevede măsuri disciplinare corespunzătoare sau alte măsuri în conformitate cu dreptul său intern referitor la încălcarea drepturilor fundamentale sau a obligaţiilor de protecţie internaţională în cursul oricărei activităţi operative desfăşurate de agenţie.
(6)Personalului statutar trimis ca membri ai echipelor i se aplică măsurile disciplinare prevăzute în Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi şi măsurile de natură disciplinară prevăzute în mecanismul de supraveghere menţionat la articolul 55 alineatul (5) litera (a).
Art. 44: Ofiţerul coordonator
(1)Agenţia asigură punerea în aplicare operativă a tuturor aspectelor organizatorice ale operaţiunilor comune, ale proiectelor-pilot sau ale intervenţiilor rapide la frontieră, inclusiv prezenţa membrilor personalului statutar.
(2)Fără a aduce atingere articolului 60, directorul executiv numeşte unul sau mai mulţi experţi din cadrul personalului statutar care urmează să fie trimişi în calitate de ofiţeri coordonatori pentru fiecare operaţiune comună sau intervenţie rapidă la frontieră. Directorul executiv informează statul membru gazdă cu privire la această numire.
(3)Ofiţerul coordonator acţionează în numele agenţiei în toate aspectele legate de trimiterea echipelor. Rolul ofiţerului coordonator este de a promova cooperarea şi coordonarea între statele membre gazdă şi cele participante. Ofiţerul coordonator este ajutat şi îndrumat de cel puţin un responsabil cu monitorizarea respectării drepturilor fundamentale. Ofiţerul coordonator are în special următoarele sarcini:
a)acţionează ca interfaţă între agenţie, statul membru gazdă şi membrii echipelor, acordând sprijin, în numele agenţiei, cu privire la toate chestiunile legate de condiţiile trimiterii lor în cadrul echipelor;
b)monitorizează punerea corectă în aplicare a planului operaţional, inclusiv, în cooperare cu responsabilii pentru monitorizarea respectării drepturilor fundamentale, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi prezintă un raport directorului executiv cu privire la aceasta;
c)acţionează în numele agenţiei în toate aspectele trimiterii echipelor şi raportează agenţiei cu privire la toate aceste aspecte;
d)raportează directorului executiv în cazul în care instrucţiunile adresate echipelor de către statele membre gazdă nu sunt conforme cu planul operaţional, îndeosebi în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, şi, după caz, propune ca directorul executiv să aibă în vedere adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 46.
(4)În contextul operaţiunilor comune sau al intervenţiilor rapide la frontieră, directorul executiv poate să îl autorizeze pe ofiţerul coordonator să ajute la soluţionarea eventualelor neînţelegeri legate de executarea planului operaţional şi trimiterea echipelor.
Art. 45: Costuri
(1)Agenţia trebuie să acopere integral următoarele costuri suportate de statele membre în vederea punerii la dispoziţie a membrilor personalului lor în scopul trimiterii acestora din cadrul corpului permanent în calitate de membri ai echipelor în statele membre şi în ţările terţe pe termen scurt în conformitate cu articolul 57 sau în statele membre prin rezerva pentru reacţie rapidă în conformitate cu articolul 58:
a)costurile de deplasare din statul membru de origine în statul membru gazdă şi din statul membru gazdă în statul membru de origine şi în interiorul statului membru gazdă în scopul trimiterii sau al relocării în statul membru gazdă respectiv sau într-un alt stat membru gazdă şi în scopul trimiterilor într-o ţară terţă sau a relocărilor pe teritoriul ţării terţe respective sau într-o altă ţară terţă;
b)costurile legate de vaccinări;
c)costurile legate de nevoile speciale de asigurare;
d)costurile legate de asistenţa medicală, inclusiv asistenţă psihologică;
e)diurnele, inclusiv costurile de cazare.
(2)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă norme detaliate privind rambursarea costurilor suportate de personalul trimis pe termen scurt, în conformitate cu articolele 57 şi 58 şi le actualizează atunci când este necesar. Pentru a se asigura respectarea cadrului juridic aplicabil, directorul executiv prezintă o astfel de propunere după ce primeşte avizul pozitiv al Comisiei. Normele detaliate se bazează, în măsura posibilului, pe opţiunile simplificate în materie de costuri, în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Dacă este cazul, Consiliul de administraţie asigură coerenţa cu normele aplicabile cheltuielilor de delegaţie ale personalului statutar.
Art. 46: Decizii privind suspendarea, încetarea sau neiniţierea activităţilor
(1)Directorul executiv dispune încetarea oricărei activităţi a agenţiei în cazul în care condiţiile de desfăşurare a acestei activităţi nu mai sunt îndeplinite. Directorul executiv informează în prealabil statul membru în cauză cu privire la încetarea activităţii respective.
(2)Statele membre care participă la o activitate operativă a agenţiei îi pot solicita directorului executiv să dispună încetarea activităţii operative respective. Directorul executiv informează Consiliul de administraţie cu privire la această solicitare.
(3)Directorul executiv poate, după ce informează statul membru în cauză, să retragă finanţarea unei activităţi, să o suspende sau să dispună încetarea acesteia în cazul în care statul membru gazdă nu respectă planul operaţional.
(4)Directorul executiv, după consultarea ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi după ce informează statul membru în cauză, retrage finanţarea pentru orice activitate a agenţiei sau dispune suspendarea sau încetarea totală sau parţială a oricărei activităţi a agenţiei în cazul în care consideră că există încălcări grave sau care sunt susceptibile să persiste, ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională, legate de activitatea în cauză.
(5)Directorul executiv, după consultarea ofiţerului pentru drepturile fundamentale, nu iniţiază nicio activitate a agenţiei în cazul în care consideră că ar exista deja motive serioase, la începutul activităţii, de a o suspenda sau înceta, pentru că activitatea în cauză ar putea duce la încălcări grave ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională. Directorul executiv informează statul membru în cauză cu privire la decizia respectivă.
(6)Deciziile menţionate la alineatele (4) şi (5) se justifică în mod corespunzător. Când adoptă astfel de decizii, directorul executiv ţine seama de informaţii pertinente, cum ar fi numărul şi obiectul plângerilor înregistrate care nu au fost soluţionate de o autoritate naţională competentă, rapoartele privind incidentele grave, rapoartele din partea ofiţerilor coordonatori, organizaţiilor internaţionale şi a instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii din domeniile vizate de prezentul regulament. Directorul executiv informează Consiliul de administraţie cu privire la aceste decizii şi îi prezintă justificările pentru acestea.
(7)În cazul în care directorul executiv decide să suspende sau să înceteze trimiterea de către agenţie a unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, acesta informează celelalte organe, oficii şi agenţii relevante care îşi desfăşoară activitatea în zona hotspot cu privire la această decizie.
Art. 47: Evaluarea activităţilor
Directorul executiv evaluează rezultatele tuturor activităţilor operaţionale ale agenţiei. Acesta transmite Consiliului de administraţie rapoarte detaliate de evaluare, însoţite de observaţiile ofiţerului pentru drepturile fundamentale, în termen de 60 de zile de la data încetării activităţilor respective. Directorul executiv efectuează o analiză cuprinzătoare a acestor rezultate în vederea îmbunătăţirii calităţii, a coerenţei şi a eficacităţii viitoarelor activităţi, include această analiză în raportul anual de activitate al agenţiei. Directorul executiv asigură luarea în considerare a analizei rezultatelor respective de către agenţie în activităţile sale operative viitoare.