Secţiunea 8 - Acţiunile agenţiei în domeniul returnării - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624

Acte UE

Jurnalul Oficial 295L

În vigoare
Versiune de la: 2 August 2021
SECŢIUNEA 8:Acţiunile agenţiei în domeniul returnării
Art. 48: Returnarea
(1)Fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, şi cu respectarea drepturilor fundamentale, a principiilor generale ale dreptului Uniunii şi ale dreptului internaţional, inclusiv protecţia internaţională, respectarea principiului nereturnării şi drepturile copiilor, în ceea ce priveşte returnarea, agenţia are următoarele sarcini:
a)acordă asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre în materie de returnare, inclusiv la:
(i)colectarea informaţilor necesare pentru emiterea deciziilor de returnare, identificarea resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul procedurilor de returnare şi pentru alte activităţi ale statelor membre premergătoare returnării, legate de returnare şi de faza ce urmează sosirii şi returnării, pentru a realiza un sistem integrat de gestionare a returnărilor între autorităţile competente ale statelor membre, cu participarea autorităţilor responsabile ale ţărilor terţe şi a altor părţi interesate relevante;
(ii)obţinerea de documente de călătorie, inclusiv prin intermediul cooperării consulare, fără a divulga informaţii cu privire la faptul că s-a depus o cerere de protecţie internaţională sau orice alte informaţii care nu sunt necesare pentru executarea returnării;
(iii)organizarea şi coordonarea operaţiunilor de returnare şi, în cooperare cu statele membre, acordă sprijin în cazul returnărilor voluntare;
(iv)returnările voluntare asistate din statele membre, acordarea de asistenţă persoanelor returnate în etapa premergătoare plecării, în timpul deplasării şi după sosire, precum şi în fazele ce urmează returnării, ţinând seama de necesităţile persoanelor vulnerabile;
b)acordă asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre care se confruntă cu dificultăţi legate de sistemele lor de returnare;
c)elaborează, în consultare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, a unui model de referinţă opţional pentru un sistem informatic la nivel naţional de gestionare a cazurilor de returnare, care să descrie structura acestor sisteme şi să le ofere statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională pentru elaborarea unor astfel de sisteme care să fie compatibile cu modelul;
d)utilizează şi dezvoltă în continuare o platformă integrată de gestionare a returnărilor şi o infrastructură de comunicaţii care permite conectarea sistemelor din statele membre de gestionare a returnărilor cu platforma în scopul schimbului de date şi informaţii, inclusiv a transmiterii automate de date statistice, şi le oferă statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională pentru conectarea la infrastructura de comunicare;
e)organizează, promovează şi coordonează activităţile care permit schimbul de informaţii, precum şi identificarea şi punerea în comun a bunelor practici în materie de returnare între statele membre;
f)finanţează sau cofinanţează, din bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei, operaţiunile, intervenţiile şi activităţile menţionate în prezentul capitol, inclusiv rambursarea costurilor generate de adaptarea necesară a sistemelor informatice naţionale de gestionare a returnărilor în scopul asigurării unei comunicări securizate cu platforma integrată de gestionare a returnărilor.
(2)Asistenţa tehnică şi operaţională menţionată la alineatul (1) litera (b) include activităţi menite să ajute statele membre în cadrul procedurilor de returnare desfăşurate de autorităţile naţionale competente prin furnizarea, în special, de:
a)servicii de interpretariat;
b)informaţii practice, inclusiv analiza acestor informaţii, şi recomandările agenţiei privind ţările terţe de returnare, care sunt relevante pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în cooperare, după caz, cu alte organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, îndeosebi cu EASO;
c)consiliere cu privire la punerea în aplicare şi gestionarea procedurilor de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE;
d)consiliere şi asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor adoptate de statele membre în conformitate cu Directiva 2008/115/CE şi cu dreptul internaţional, care sunt necesare pentru a asigura prezenţa, în scopul returnării, a persoanelor care fac obiectul unei decizii de returnare şi pentru a împiedica respectivele persoane să se sustragă acestei proceduri, precum şi consiliere şi sprijin în ceea ce priveşte alternativele la luarea în custodie publică;
e)echipamentele, resursele şi expertiza necesare pentru punerea în aplicare a deciziilor de returnare şi pentru identificarea resortisanţilor ţărilor terţe.
(3)Agenţia vizează crearea de sinergii şi stabilirea de legături între reţelele şi programele finanţate de Uniune în domeniul returnării, în strânsă cooperare cu Comisia şi cu sprijinul părţilor interesate relevante, inclusiv al Reţelei europene de migraţie.
Art. 49: Sistemele de schimb de informaţii şi gestionarea returnărilor
(1)Agenţia exploatează şi dezvoltă în continuare o platformă integrată de gestionare a returnărilor, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (d), pentru prelucrarea informaţiilor, inclusiv a datelor cu caracter personal transmise de sistemele de gestionare a returnărilor ale statelor membre, de care agenţia are nevoie pentru a acorda asistenţă tehnică şi operaţională. Datele cu caracter personal pot conţine numai date biografice sau liste de pasageri. Datele cu caracter personal se transmit numai dacă acestea îi sunt necesare agenţiei pentru a-i permite să ofere asistenţă în coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare în ţările terţe, indiferent de mijlocul de transport. Aceste date cu caracter personal se transmit platformei numai după luarea unei decizii de a se iniţia o operaţiune de returnare şi se şterg de îndată ce operaţiunea se încheie.
Datele biografice se transmit platformei numai în cazul în care nu pot fi accesate de membrii echipelor în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European şi al Consiliului (39).
(39)Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informaţii Schengen pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 312, 7.12.2018, p. 1).
Platforma poate fi utilizată de agenţie şi pentru transmiterea securizată a datelor biografice sau biometrice, inclusiv a tuturor tipurilor de documente care pot fi considerate drept probe sau dovezi la prima vedere ale cetăţeniei resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul deciziilor de returnare, dacă aceste date cu caracter personal trebuie transmise pentru ca agenţia să poată acorda asistenţă, în cazuri individuale şi la cererea statelor membre, în ceea ce priveşte confirmarea identităţii şi a cetăţeniei resortisanţilor ţărilor terţe. Aceste date nu se păstrează pe platformă şi se şterg imediat după ce a fost confirmată primirea lor.
(2)Agenţia elaborează, instalează şi exploatează sisteme de informaţii şi aplicaţii software care permit schimbul de informaţii în cadrul Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european în scopul returnării şi în scopul schimbului de date cu caracter personal.
(3)Datele cu caracter personal se prelucrează în conformitate cu articolele 86, 87, 88 şi 91, după caz.
Art. 50: Operaţiunile de returnare
(1)Fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre, agenţia acordă statelor membre asistenţă tehnică şi operaţională şi asigură coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare, inclusiv prin închirierea de aeronave pentru astfel de operaţiuni şi organizarea de returnări cu zboruri regulate sau cu alte mijloace de transport. Agenţia poate, din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, să coordoneze sau să organizeze operaţiuni de returnare.
(2)Prin intermediul platformei menţionate la articolul 49 alineatul (1), statele membre pun la dispoziţie datele operaţionale privind returnările de care are nevoie agenţia pentru a evalua nevoile în materie de returnare şi informează agenţia cu privire la planificarea lor orientativă privind numărul de persoane returnate şi ţările terţe de returnare, ambele referindu-se la operaţiunile naţionale de returnare relevante, şi cu privire la nevoile lor de asistenţă sau coordonare din partea agenţiei. Agenţia întocmeşte şi actualizează un plan operaţional continuu pentru a furniza statelor membre solicitante asistenţa operaţională şi întăririle necesare, inclusiv prin intermediul echipamentelor tehnice. Agenţia poate, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la solicitarea unui stat membru, să includă în planul operaţional continuu datele şi destinaţiile operaţiunilor de returnare pe care le consideră necesare, pe baza unei evaluări a nevoilor. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administraţie decide cu privire la modul de operare al planului operaţional continuu. Statul membru în cauză confirmă agenţiei că toate persoanele vizate de o operaţiune de returnare organizată sau coordonată de către agenţie fac obiectul unei decizii executorii de returnare.
În cazul în care sunt trimişi membri ai echipelor, aceştia consultă Sistemul de Informaţii Schengen, înainte de returnarea oricărei persoane, pentru a verifica dacă decizia de returnare emisă în legătură cu persoana returnată a fost suspendată sau dacă executarea deciziei în cauză a fost amânată.
Planul operaţional continuu trebuie să conţină elementele necesare pentru executarea unei operaţiuni de returnare, inclusiv cele legate de respectarea drepturilor fundamentale, şi să se refere, între altele, la codurile de conduită aplicabile şi la procedurile de monitorizare, raportare şi la mecanismul de tratare a plângerilor.
(3)Agenţia poate să acorde asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi poate, de asemenea, să asigure, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statelor membre participante coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare în cazul cărora mijloacele de transport şi escortele pentru returnări sunt asigurate de o ţară terţă de returnare (denumite în continuare "operaţiuni de returnare în sarcina destinatarului"). Statele membre participante şi agenţia se asigură că este garantată pe durata întregii operaţiuni de returnare respectarea drepturilor fundamentale, a principiului nereturnării, a utilizării proporţionale a mijloacelor de constrângere şi a demnităţii persoanei returnate. Cel puţin un reprezentant al statului membru şi un monitor pentru returnările forţate din rezerva constituită în temeiul articolului 51 sau din sistemul de supraveghere al statului membru participant sunt prezenţi pe parcursul întregii operaţiuni de returnare, până la sosirea în ţara terţă de returnare.
(4)Directorul executiv întocmeşte fără întârziere un plan de returnare pentru operaţiunile de returnare în sarcina destinatarului. Directorul executiv şi orice stat membru participant convin asupra planului, care prezintă în detaliu aspectele organizatorice şi procedurale ale operaţiunii de returnare în sarcina destinatarului, ţinând cont de implicaţiile pentru drepturile fundamentale şi de riscurile unei astfel de operaţiuni. Orice modificare sau adaptare a acestui plan necesită acordul părţilor menţionate la alineatul (3) şi la prezentul alineat.
Planul de returnare al operaţiunilor de returnare în sarcina destinatarului este obligatoriu pentru agenţie şi pentru orice stat membru participant. Acesta acoperă toţi paşii necesari pentru desfăşurarea operaţiunii de returnare în sarcina destinatarului.
(5)Toate operaţiunile de returnare organizate sau coordonate de agenţie sunt supravegheate în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE. Supravegherea operaţiunilor de returnare forţată se efectuează de monitorul pentru returnările forţate pe baza unor criterii obiective şi transparente şi vizează operaţiunea de returnare în ansamblul ei, din faza premergătoare plecării până la predarea persoanelor returnate în ţara terţă de returnare. Monitorul pentru returnările forţate prezintă un raport privind fiecare operaţiune directorului executiv, ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi autorităţilor naţionale competente ale tuturor statelor membre implicate în operaţiunea respectivă. Dacă este necesar, directorul executiv şi, respectiv, autorităţile naţionale competente iau lua măsurile subsecvente corespunzătoare.
(6)În cazul în care agenţia are îndoieli cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în orice stadiu al unei operaţiuni de returnare, aceasta le comunică statelor membre participante şi Comisiei.
(7)Directorul executiv evaluează rezultatele operaţiunilor de returnare şi, o dată la şase luni, transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Consiliului de administraţie un raport detaliat de evaluare privind toate operaţiunile de returnare desfăşurate în cursul semestrului anterior, împreună cu observaţiile ofiţerului pentru drepturile fundamentale. Directorul executiv realizează o analiză comparativă cuprinzătoare a acestor rezultate în vederea îmbunătăţirii calităţii, a coerenţei şi a eficacităţii viitoarelor operaţiuni de returnare. Directorul executiv include această analiză în raportul anual de activitate al agenţiei.
(8)Agenţia finanţează sau cofinanţează operaţiunile de returnare din bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei, acordând prioritate operaţiunilor derulate de cel puţin două state membre sau celor din zonele hotspot.
Art. 51: Rezerva de monitori pentru returnările forţate
(1)Agenţia, ţinând seama în mod corespunzător de avizul ofiţerului pentru drepturile fundamentale, constituie o rezervă de monitori pentru returnările forţate puşi la dispoziţie de organismele competente din statele membre, care efectuează activităţi de supraveghere a returnărilor forţate în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE şi care au beneficiat de formare în conformitate cu articolul 62 din prezentul regulament.
(2)Consiliul de administraţie stabileşte, pe baza unei propuneri formulate de directorul executiv, profilul şi numărul monitorilor pentru returnările forţate care vor fi puşi la dispoziţie pentru rezervă. Aceeaşi procedură se aplică şi în ceea ce priveşte eventualele modificări ulterioare ale profilului şi ale numărului total de monitori.
Statelor membre le revine responsabilitatea de a contribui la rezervă prin numirea de monitori pentru returnările forţate care corespund profilului definit, fără a aduce atingere independenţei de care se bucură aceşti monitori în temeiul dreptului intern, atunci când dreptul intern prevede astfel. Agenţia contribuie de asemenea la această rezervă cu monitori pentru drepturile fundamentale, menţionaţi la articolul 110. Din rezervă trebuie să facă parte monitori pentru returnările forţate care au cunoştinţe de specialitate în domeniul protecţiei copilului.
(3)Contribuţia statelor membre în ceea ce priveşte monitorii pentru returnările forţate la operaţiuni şi intervenţii de returnare în anul următor se planifică pe baza negocierilor şi a acordurilor bilaterale anuale dintre agenţie şi statele membre. Conform acestor acorduri, statele membre pun la dispoziţie monitori pentru returnările forţate în vederea trimiterii lor la cererea agenţiei, cu excepţia cazului în care statele membre se confruntă cu o situaţie excepţională, care afectează în mod substanţial îndeplinirea sarcinilor naţionale. O astfel de cerere se introduce cu cel puţin 21 de zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru trimitere sau cinci zile lucrătoare în cazul unei intervenţii rapide de returnare.
(4)Agenţia pune monitorii pentru returnările forţate la dispoziţia statelor membre participante, la cererea acestora, pentru a supraveghea, în numele lor, desfăşurarea corectă a operaţiunilor de returnare şi a intervenţiilor de returnare, pe întreaga lor durată. Pentru toate operaţiunile de returnare în care sunt implicaţi copii, agenţia pune la dispoziţie monitori pentru returnările forţate care au cunoştinţe de specialitate în domeniul protecţiei copilului.
(5)Pe parcursul unei operaţiuni sau intervenţii de returnare, monitorilor pentru returnările forţate li se aplică în continuare măsurile disciplinare ale statului membru de origine. Membrilor personalului statutar trimişi ca monitori pentru returnările forţate li se aplică măsurile disciplinare prevăzute în Statutul funcţionarilor şi în Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
Art. 52: Echipele de returnare
(1)Agenţia poate trimite echipe de returnare fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea unui stat membru. Agenţia poate trimite astfel de echipe de returnare în timpul intervenţiilor de returnare, în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei sau în funcţie de necesităţi, pentru a asigura asistenţă tehnică şi operaţională suplimentară în domeniul returnării. Dacă este necesar, echipele de returnare conţin ofiţeri cu competenţe specifice în domeniul protecţiei copiilor.
(2)Articolul 40 alineatele (2)-(5) şi articolele 43, 44 şi 45 se aplică mutatis mutandis echipelor de returnare.
Art. 53: Intervenţiile de returnare
(1)Atunci când un stat membru se confruntă cu o dificultate în îndeplinirea obligaţiei de returnare a persoanelor care fac obiectul deciziilor de returnare, agenţia asigură asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare sub forma unei intervenţii de returnare, fie din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statului membru respectiv. O astfel de intervenţie poate consta în trimiterea echipelor de returnare în statul membru gazdă care acordă asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de returnare şi pentru organizarea operaţiunilor de returnare din statul membru gazdă.
- Articolul 50 se aplică, de asemenea, operaţiunilor de returnare organizate sau coordonate de agenţie în cadrul intervenţiilor de returnare.
(2)În situaţia în care un stat membru se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate în îndeplinirea obligaţiei sale de returnare a persoanelor care fac obiectul deciziilor de returnare, agenţia asigură asistenţa tehnică şi operaţională corespunzătoare sub forma unei intervenţii rapide de returnare, fie din proprie iniţiativă cu acordul statului membru în cauză, fie la cererea statului membru respectiv. O intervenţie rapidă de returnare poate consta în trimiterea imediată a echipelor de returnare în statul membru gazdă care acordă asistenţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de returnare şi pentru organizarea operaţiunilor de returnare din statul membru gazdă.
(3)În contextul unei intervenţii de returnare, directorul executiv întocmeşte fără întârziere un plan operaţional, cu acordul statului membru gazdă şi al statelor membre participante. Se aplică mutatis mutandis dispoziţiile articolului 38.
(4)Directorul executiv ia o decizie privind planul operaţional cât mai repede posibil, iar, în cazul menţionat la alineatul (2), în termen de cinci zile lucrătoare. Decizia se notifică imediat în scris statelor membre în cauză şi Consiliului de administraţie.
(5)Agenţia finanţează sau cofinanţează din bugetul său intervenţiile de returnare, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenţiei.