Capitolul i - POLIŢIA DE FRONTIERĂ ŞI GARDA DE COASTĂ LA NIVEL EUROPEAN - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624
Acte UE
Jurnalul Oficial 295L
În vigoare Versiune de la: 2 August 2021
CAPITOLUL I:POLIŢIA DE FRONTIERĂ ŞI GARDA DE COASTĂ LA NIVEL EUROPEAN
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament instituie o Poliţie de frontieră şi gardă de coastă la nivel european care să asigure o gestionare europeană integrată a frontierelor externe, în vederea gestionării frontierelor respective într-un mod eficient şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, precum şi pentru a spori eficienţa politicii Uniunii în materie de returnare.
Prezentul regulament abordează provocările legate de migraţie şi potenţialele provocări şi ameninţări viitoare la frontierele externe. Regulamentul asigură un nivel ridicat de securitate internă în Uniune, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, garantând, în acelaşi timp, libera circulaţie a persoanelor în interiorul Uniunii. El contribuie la detectarea, prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere la frontierele externe.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."frontiere externe" înseamnă frontierele externe astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2016/399;
2."punct de trecere a frontierei" înseamnă punctul de trecere a frontierei astfel cum este definit la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2016/399;
3."control la frontiere" înseamnă controlul la frontiere astfel cum este definit la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2016/399;
4."verificări la frontiere" înseamnă verificările la frontiere astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/399;
5."supravegherea frontierelor" înseamnă supravegherea frontierelor astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2016/399;
6."supravegherea frontierelor aeriene" înseamnă supravegherea oricărui zbor al unei aeronave cu sau fără pilot şi al pasagerilor săi sau al încărcăturii sale, către sau dinspre teritoriul statelor membre, care nu este un zbor intern astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/399;
7."conştientizarea situaţiei" înseamnă capacitatea de a monitoriza, a detecta, a identifica, a urmări şi a înţelege activităţile transfrontaliere ilegale pentru a identifica motive justificate pentru măsurile de reacţie pe baza combinării cunoştinţelor existente cu informaţiile noi şi pentru a avea o capacitate îmbunătăţită de a reduce numărul pierderilor de vieţi omeneşti în rândul migranţilor la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;
8."capacitate de reacţie" înseamnă capacitatea de a executa acţiuni cu scopul de a combate activităţile transfrontaliere ilegale la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora, inclusiv mijloacele şi termenele necesare pentru a reacţiona în mod adecvat;
9."EUROSUR" înseamnă cadrul pentru schimbul de informaţii şi cooperarea între statele membre şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă;
10."tablou situaţional" înseamnă o agregare de date şi informaţii de geolocalizare în timp aproape real primite de la diferite autorităţi, senzori, platforme şi alte surse, care sunt transmise prin intermediul unor canale de comunicare şi informare securizate şi pot fi prelucrate, afişate selectiv şi partajate cu alte autorităţi relevante, în scopul conştientizării situaţiei şi al sprijinirii capacităţii de reacţie la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora şi în zona prefrontalieră;
11."secţiune de frontieră externă" înseamnă întreaga frontieră externă a unui stat membru sau o parte a acesteia, astfel cum este definită de dreptul intern sau astfel cum este determinată de centrul naţional de coordonare sau orice altă autoritate naţională responsabilă;
12."criminalitate transfrontalieră" înseamnă orice infracţiune gravă cu o dimensiune transfrontalieră săvârşită sau pentru care a existat o tentativă la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;
13."zonă prefrontalieră" înseamnă regiunea geografică situată în afara frontierelor externe care este relevantă pentru gestionarea frontierelor externe prin analiza de risc şi conştientizarea situaţiei;
14."incident" înseamnă o situaţie legată de imigraţia ilegală, de criminalitatea transfrontalieră sau un risc pentru vieţile migranţilor la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;
15."personal statutar" înseamnă personalul angajat de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă în conformitate cu Statutul funcţionarilor Uniunii Europene ("Statutul funcţionarilor") şi cu Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii ("Regimul aplicabil celorlalţi agenţi"), prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (34);
(34)JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
16."personal operativ" înseamnă poliţişti de frontieră, escorte pentru returnări, specialişti în materie de returnare şi alte categorii relevante de personal care constituie corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european, în conformitate cu cele patru categorii prevăzute la articolul 54 alineatul (1), care acţionează ca membri ai echipelor cu competenţe executive, după caz, şi personalul statutar responsabil cu funcţionarea unităţii centrale a Sistemului european de informaţii şi de autorizare privind călătoriile (ETIAS) care nu poate fi trimis în cadrul echipelor;
17."membru al echipelor" înseamnă un membru al corpului permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european trimis prin intermediul echipelor de gestionare a frontierelor, al echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei şi al echipelor de returnare;
18."echipe de gestionare a frontierelor" înseamnă echipe formate din corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european care urmează să fie trimise în cursul operaţiunilor comune la frontierele externe şi al intervenţiilor rapide la frontieră în statele membre şi în ţările terţe;
19."echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei" înseamnă echipe de experţi care furnizează întăriri tehnice şi operative statelor membre, inclusiv în zonele hotspot, alcătuite din personal operativ, experţi din cadrul Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) şi din cadrul Europol şi, dacă este relevant, din experţi din cadrul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), al altor organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, şi din statele membre;
20."stat membru gazdă" înseamnă un stat membru pe teritoriul căruia are loc sau de pe teritoriul căruia este lansată o operaţiune comună sau o intervenţie rapidă la frontieră, o operaţiune de returnare sau o intervenţie de returnare ori pe teritoriul căruia este trimisă o echipă de sprijin pentru gestionarea migraţiei;
21."stat membru de origine" înseamnă statul membru din care un membru al personalului este trimis sau detaşat în cadrul corpului permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european;
22."stat membru participant" înseamnă un stat membru care participă la o operaţiune comună, o intervenţie rapidă la frontieră, o operaţiune de returnare, o intervenţie de returnare sau la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei prin punerea la dispoziţie de echipamente tehnice sau de personalul pentru corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european, precum şi un stat membru care participă la operaţiuni de returnare sau intervenţii de returnare prin punerea la dispoziţie de echipamente tehnice sau de personal, dar care nu este un stat membru gazdă;
23."zonă hotspot" înseamnă o zonă creată la cererea statului membru gazdă în care statul membru gazdă, Comisia, agenţiile relevante ale Uniunii şi statele membre participante cooperează pentru a gestiona o provocare existentă sau potenţială disproporţionată legată de migraţie, caracterizată printr-o creştere semnificativă a numărului de migranţi care sosesc la frontierele externe;
24."returnare" înseamnă returnare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115/CE;
25."decizie de returnare" înseamnă o decizie sau un alt act de natură administrativă sau judiciară prin care şederea unui resortisant al unei ţări terţe este stabilită sau declarată ca fiind ilegală şi prin care se impune sau se stabileşte obligaţia de returnare, care respectă Directiva 2008/115/CE;
26."persoană returnată" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe aflat în situaţie de şedere ilegală, care face obiectul unei decizii executorii de returnare;
27."operaţiune de returnare" înseamnă o operaţiune care este organizată sau coordonată de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă şi care implică întăriri tehnice şi operative furnizate unuia sau mai multor state membre şi prin care persoanele returnate dintr-unul sau mai multe state membre sunt returnate fie forţat, fie în mod voluntar, indiferent de mijloacele de transport utilizate;
28."intervenţie de returnare" înseamnă o activitate a Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă prin care se furnizează statelor membre o asistenţă tehnică şi operaţională sporită, constând în trimiterea unor echipe de returnare şi în organizarea de operaţiuni de returnare;
29."echipe de returnare" înseamnă echipe formate din corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european care urmează să fie trimise în cursul operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare în statele membre sau în cursul altor activităţi operative legate de punerea în aplicare a sarcinilor legate de returnare;
30."ofiţer de legătură în materie de imigraţie" înseamnă ofiţer de legătură în materie de imigraţie astfel cum este definit în articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului (35).
(35)Regulamentul (UE) 2019/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind crearea unei reţele de ofiţeri de legătură în materie de imigraţie (JO L 198, 25.7.2019, p. 88).
Art. 3: Gestionarea europeană integrată a frontierelor
(1)Gestionarea europeană integrată a frontierelor are următoarele componente:
a)controlul la frontiere, care include măsuri de facilitare a trecerii legale a frontierelor şi, după caz: măsuri legate de prevenirea şi depistarea criminalităţii transfrontaliere la frontierele externe, în principal traficul de migranţi, traficul de persoane şi terorism; şi mecanisme şi proceduri pentru identificarea persoanelor vulnerabile şi a minorilor neînsoţiţi, şi pentru identificarea persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională sau doresc să solicite protecţie internaţională şi informarea şi îndrumarea acestor persoane;
b)operaţiunile de căutare şi de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare, lansate şi efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 656/2014 şi cu dreptul internaţional, desfăşurate în situaţii care pot surveni în cursul operaţiunilor de supraveghere a frontierelor pe mare;
c)analiza de risc pentru securitatea internă şi analiza ameninţărilor susceptibile să afecteze funcţionarea sau securitatea frontierelor externe;
d)schimbul de informaţii şi cooperarea între statele membre în domeniile reglementate de prezentul regulament, precum şi schimbul de informaţii şi cooperarea între statele membre şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, inclusiv sprijinul coordonat de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă;
e)cooperarea interinstituţională între autorităţile naţionale din fiecare stat membru responsabile cu controlul la frontiere sau cu alte sarcini efectuate la frontiere, precum şi între autorităţile responsabile cu returnarea din fiecare stat membru, inclusiv schimbul periodic de informaţii prin intermediul instrumentelor existente pentru schimbul de informaţii, inclusiv, după caz, cooperarea cu organismele naţionale însărcinate cu protecţia drepturilor fundamentale;
f)cooperarea dintre instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii în domeniile care intră sub incidenţa prezentului regulament, inclusiv prin schimburi periodice de informaţii;
g)cooperarea cu ţările terţe în domeniile acoperite de prezentul regulament, cu un accent deosebit pe ţările terţe învecinate şi pe ţările terţe care, pe baza unei analize de risc, au fost identificate drept ţări de origine sau de tranzit pentru imigraţia ilegală;
h)măsurile tehnice şi operative în spaţiul Schengen, care au legătură cu controlul la frontiere şi care sunt concepute pentru a aborda imigraţia ilegală şi a combate criminalitatea transfrontalieră într-un mod mai eficient;
i)returnarea resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul deciziilor de returnare emise de un stat membru;
j)utilizarea tehnologiilor de ultimă generaţie, inclusiv a sistemelor informatice la scară largă;
k)un mecanism de control al calităţii, în special mecanismul de evaluare Schengen, evaluarea vulnerabilităţii şi eventuale mecanisme naţionale, pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul gestionării frontierelor;
l)mecanisme de solidaritate, în special instrumentele de finanţare ale Uniunii.
(2)Drepturile fundamentale, educaţia şi formarea, precum şi cercetarea şi inovarea sunt componente generale ale punerii în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor.
Art. 4: Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european
Autorităţile naţionale ale statelor membre responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, autorităţile naţionale responsabile cu returnarea şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (denumită în continuare "agenţia") constituie Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european.
Art. 5: Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă
(1)Agenţia este reglementată de prezentul regulament.
(2)Agenţia include corpul permanent al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european (denumit în continuare "corpul permanent") prevăzut la articolul 54, cu o capacitate de până la 10 000 de membri ai personalului operativ, în concordanţă cu anexa I.
(3)Pentru a asigura coerenţa gestionării europene integrate a frontierelor, agenţia facilitează şi eficientizează aplicarea măsurilor Uniunii referitoare la gestionarea frontierelor externe, în special a Regulamentului (UE) 2016/399, şi a măsurilor Uniunii referitoare la returnare.
(4)Agenţia contribuie la aplicarea continuă şi uniformă a dreptului Uniunii, inclusiv a acquis-ului Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale, în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"), la frontierele externe. Contribuţia sa include schimburile de bune practici.
Art. 6: Răspundere
Agenţia este răspunzătoare în faţa Parlamentului European şi a Consiliului, în conformitate cu prezentul regulament.
Art. 7: Responsabilitatea partajată
(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european pune în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor ca responsabilitate partajată a agenţiei şi a autorităţilor naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzii de coastă în măsura în care efectuează operaţiuni de supraveghere a frontierelor maritime sau îndeplineşte orice alte sarcini de control la frontiere. Statelor membre le revine principala responsabilitate pentru gestionarea propriilor secţiuni ale frontierelor externe.
(2)Agenţia acordă asistenţă tehnică şi operaţională în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor legate de returnare, astfel cum se menţionează la articolul 48 din prezentul regulament, la cererea statului membru în cauză sau din proprie iniţiativă şi cu acordul statului membru în cauză. Statelor membre le revine responsabilitatea exclusivă de a emite deciziile de returnare şi de a adopta măsurile privind luarea în custodie publică a persoanelor returnate în conformitate cu Directiva 2008/115/CE.
(3)Statele membre asigură gestionarea frontierelor lor externe şi executarea deciziilor de returnare, în strânsă cooperare cu agenţia, în interes propriu şi în interesul comun al tuturor statelor membre, cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, inclusiv cu respectarea drepturilor fundamentale, şi în conformitate cu ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionat la articolul 8.
(4)Agenţia sprijină aplicarea măsurilor Uniunii care au legătură cu gestionarea frontierelor externe şi cu executarea deciziilor de returnare consolidând, evaluând şi coordonând acţiunile statelor membre, precum şi furnizând asistenţă tehnică şi operaţională, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor respective şi aspectele legate de returnare. Agenţia nu sprijină măsuri şi nu participă la activităţi legate de controlul la frontierele interne. Agenţia este pe deplin responsabilă şi răspunzătoare pentru orice decizie pe care o ia, precum şi pentru orice activitate pentru care îi revine responsabilitatea exclusivă în temeiul prezentului regulament.
(5)Statele membre pot coopera la nivel operativ cu alte state membre sau ţări terţe, în cazul în care o astfel de cooperare este compatibilă cu sarcinile agenţiei. Statele membre se abţin de la orice activitate care ar putea periclita funcţionarea agenţiei sau realizarea obiectivelor acesteia. Statele membre transmit agenţiei rapoarte privind cooperarea lor operativă cu alte state membre sau ţări terţe la frontierele externe şi în materie de returnare. Directorul executiv informează cu regularitate şi cel puţin o dată pe an Consiliul de administraţie cu privire la aceste aspecte.
Art. 8: Ciclul multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor
(1)Comisia şi Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european asigură eficacitatea gestionării europene integrate a frontierelor printr-un ciclu multianual de politică strategică, care este adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4).
(2)Politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor stabileşte modul în care trebuie abordate, într-un mod coerent, integrat şi sistematic, provocările din domeniul gestionării frontierelor şi al returnării. Această politică stabileşte priorităţile de politică şi oferă orientări strategice pentru o perioadă de cinci ani în legătură cu componentele prevăzute la articolul 3.
(3)Ciclul politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor cuprinde patru etape, astfel cum se prevede la alineatele (4)-(7).
(4)Pe baza analizei strategice de risc pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor menţionată la articolul 29 alineatul (2), Comisia pregăteşte un document de politică ce dezvoltă o politică strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Comisia prezintă documentul respectiv Parlamentului European şi Consiliului în vederea discutării. În urma acestei discuţii, Comisia adoptă o comunicare care stabileşte politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor.
(5)Pentru a pune în aplicare politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, agenţia stabileşte, printr-o decizie a Consiliului de administraţie pe baza unei propuneri a directorului executiv, elaborată în strânsă cooperare cu statele membre şi cu Comisia, o strategie tehnică şi operaţională pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Agenţia ia în considerare, atunci când acest lucru se justifică, situaţia specifică a statelor membre, în special poziţiile lor geografice. Această strategie tehnică şi operaţională trebuie să fie în concordanţă cu articolul 3 şi cu politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Ea promovează şi sprijină punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor în toate statele membre.
(6)În vederea punerii în aplicare a politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, statele membre stabilesc strategii naţionale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor printr-o strânsă cooperare între toate autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor externe şi cu returnarea. Aceste strategii naţionale sunt conforme cu articolul 3, cu politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor şi cu strategia tehnică şi operaţională.
(7)La patru ani de la adoptarea politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Comisia efectuează o evaluare detaliată a punerii sale în aplicare. Rezultatele evaluării sunt luate în considerare la pregătirea următorului ciclu al politicii strategice multianuale. Statele membre şi agenţia pun la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare în timp util pentru efectuarea evaluării respective. Comisia transmite rezultatele evaluării respective Parlamentului European şi Consiliului.
(8)În cazul în care situaţia la frontierele externe sau în domeniul returnării necesită o modificare a priorităţilor de politică, Comisia modifică politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor sau părţi relevante ale acesteia în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4).
Atunci când Comisia modifică politica strategică multianuală în conformitate cu primul paragraf, strategia tehnică şi operaţională şi strategiile naţionale sunt, dacă este necesar, adaptate.
Art. 9: Planificarea integrată
(1)Pe baza ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european instituie un proces de planificare integrată pentru gestionarea frontierelor şi pentru returnare, inclusiv procese de planificare operativă, planificare de contingenţă şi planificare de dezvoltare a capacităţii. Procesul respectiv de planificare integrată se stabileşte în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)Statele membre şi agenţia adoptă planuri operaţionale privind gestionarea frontierelor şi a returnării. Planurile operaţionale ale statelor membre referitoare la secţiunile de frontieră cu niveluri de impact ridicate şi critice sunt coordonate cu statele membre învecinate şi cu agenţia în scopul punerii în aplicare a măsurilor transfrontaliere necesare şi al furnizării de sprijin din partea agenţiei. În ceea ce priveşte activităţile agenţiei, procesele de planificare operativă pentru anul următor se stabilesc în anexa la documentul unic de programare menţionat la articolul 102. Pentru fiecare activitate operativă specifică, procesele de planificare operativă trebuie să aibă ca rezultat planurile operative menţionate la articolul 38 şi la articolul 74 alineatul (3). Planurile operaţionale sau părţi din acestea pot fi clasificate în mod corespunzător, după caz, în conformitate cu articolul 92.
(3)Fiecare stat membru adoptă un plan de contingenţă pentru gestionarea propriilor frontiere şi a returnării. În conformitate cu strategiile naţionale de gestionare integrată a frontierelor, planurile de contingenţă descriu toate măsurile şi resursele necesare pentru o eventuală consolidare a capacităţilor, inclusiv la nivel de logistică şi de sprijin, atât la nivel naţional, cât şi din partea agenţiei.
- Partea din planurile de contingenţă care necesită sprijinul suplimentar al Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european este pregătită în comun de fiecare stat membru în cauză şi de agenţie, în strânsă coordonare cu statele membre învecinate.
(4)Statele membre adoptă planuri naţionale de dezvoltare a capacităţilor de gestionare a frontierelor şi a returnării, în conformitate cu propriile lor strategii naţionale de gestionare integrată a frontierelor. Planurile naţionale respective de dezvoltare a capacităţilor trebuie să descrie evoluţia pe termen mediu şi lung a capacităţilor naţionale de gestionare a frontierelor şi a returnării.
Planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor abordează evoluţia fiecărei componente a gestionării europene integrate a frontierelor, în special politica de recrutare şi de formare a poliţiştilor de frontieră şi a specialiştilor în materie de returnare, achiziţionarea şi întreţinerea echipamentelor, activităţile necesare de cercetare şi dezvoltare şi cerinţele în materie de finanţare şi sursele de finanţare corespunzătoare.
(5)Planurile de contingenţă şi planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor menţionate la alineatele (3) şi (4) se bazează pe scenariile care sunt derivate din analiza de risc. Scenariile respective reflectă posibila evoluţie a situaţiei la frontierele externe şi în domeniul imigraţiei ilegale, precum şi provocările identificate în cadrul ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor. Scenariile respective se stabilesc în planurile de contingenţă şi în planurile naţionale de dezvoltare a capacităţii de care sunt legate.
(6)Metodologia şi procedura de stabilire a planurilor menţionate la alineatele (3) şi (4) se adoptă de către Consiliul de administraţie, după consultarea statelor membre, pe baza unei propuneri a directorului executiv.
(7)Agenţia elaborează o sinteză a planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, o strategie multianuală pentru achiziţionarea echipamentelor agenţiei menţionată la articolul 63 şi planificarea multianuală a profilurilor pentru corpul permanent.
Agenţia transmite această sinteză statelor membre şi Comisiei în vederea identificării posibilelor sinergii şi oportunităţi de cooperare în diversele domenii care fac obiectul planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, inclusiv în domeniul achiziţiilor publice comune. Pe baza sinergiilor identificate, agenţia poate invita statele membre să participe la acţiunile de cooperare subsecvente.
(8)Consiliul de administraţie se reuneşte cel puţin o dată pe an pentru a discuta şi a aproba foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţii Poliţiei de frontieră şi gărzii de coastă la nivel european. Foaia de parcurs privind dezvoltarea capacităţilor este propusă de către directorul executiv pe baza sintezei planurilor naţionale de dezvoltare a capacităţilor, ţinând seama, printre altele, de rezultatele analizelor de risc şi ale evaluărilor privind vulnerabilitatea efectuate în conformitate cu articolele 29 şi 32 şi de planurile multianuale ale agenţiei. După aprobarea foii de parcurs privind dezvoltarea capacităţii de către Consiliul de administraţie, aceasta se anexează la strategia tehnică şi operaţională menţionată la articolul 8 alineatul (5).