Art. 32. - Art. 32: Evaluarea vulnerabilităţii - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624
Acte UE
Jurnalul Oficial 295L
În vigoare Versiune de la: 2 August 2021
Art. 32: Evaluarea vulnerabilităţii
(1)Agenţia stabileşte o metodologie comună de evaluare a vulnerabilităţii, printr-o decizie a Consiliului de administraţie bazată pe o propunere a directorului executiv pregătită în strânsă cooperare cu statele membre şi Comisia. Această metodologie include criterii obiective în raport cu care agenţia realizează evaluarea vulnerabilităţii, frecvenţa acestor evaluări, modalităţile de realizare a unor evaluări consecutive ale vulnerabilităţii şi modalităţile pentru un sistem eficient de monitorizare a punerii în aplicare a recomandărilor directorului executiv menţionate la alineatul (7).
(2)Agenţia monitorizează şi evaluează disponibilitatea echipamentelor tehnice, a sistemelor, a capacităţilor, a resurselor, a infrastructurii şi a personalului calificat şi format în mod corespunzător de care dispun statele membre, necesare pentru controlul la frontiere astfel cum este menţionat la articolul 3 alineatul (1) litera (a). În acest context, agenţia evaluează planurile naţionale de dezvoltare a capacităţilor menţionate la articolul 9 alineatul (4) în ceea ce priveşte capacitatea de a efectua controlul la frontieră, ţinând seama de faptul că unele capacităţi naţionale pot fi utilizate parţial pentru alte scopuri decât controlul la frontiere. În scopul planificării viitoare, agenţia realizează această monitorizare şi evaluare ca măsură preventivă pe baza analizelor de risc elaborate în conformitate cu articolul 29 alineatul (2). Agenţia efectuează o astfel de monitorizare şi evaluare cel puţin o dată pe an, cu excepţia cazului în care directorul executiv decide altfel pe baza analizei de risc sau al unei evaluări anterioare a vulnerabilităţii. În orice caz, fiecare stat membru face obiectul monitorizării şi evaluării cel puţin o dată la trei ani.
(3)Fără a aduce atingere articolului 9, la cererea agenţiei, statele membre îi furnizează acesteia informaţii privind echipamentele tehnice şi resursele umane şi, în măsura în care este posibil, resursele financiare de care dispun la nivel naţional pentru efectuarea controalelor la frontieră. De asemenea, la cererea agenţiei, statele membre furnizează informaţii referitoare la planurile lor de contingenţă în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor.
(4)Scopul evaluării vulnerabilităţii este ca agenţia să evalueze capacitatea şi pregătirea statelor membre de a face faţă provocărilor prezente şi viitoare la frontierele externe; să identifice, în special pentru statele membre care se confruntă cu provocări specifice şi disproporţionate, eventualele consecinţe imediate la frontierele externe şi consecinţele ulterioare pentru funcţionarea spaţiului Schengen; să evalueze capacitatea acestora de a contribui la corpul permanent şi la rezerva de echipamente tehnice, inclusiv la rezerva de echipamente pentru reacţie rapidă; şi să evalueze capacitatea de găzduire a statelor membre în privinţa unui sprijin din partea Poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). Evaluarea respectivă nu aduce atingere mecanismului de evaluare Schengen.
(5)În cadrul evaluării vulnerabilităţii, agenţia evaluează, la nivel calitativ şi cantitativ, capacitatea statelor membre de a îndeplini toate sarcinile de gestionare a frontierelor, inclusiv capacitatea acestora de a face faţă unei eventuale sosiri a unui număr mare de persoane pe teritoriul lor.
(6)Rezultatele preliminare ale evaluării vulnerabilităţii sunt transmise statelor membre în cauză. Statele membre în cauză pot formula observaţii cu privire la evaluarea respectivă.
(7)Atunci când este necesar, directorul executiv, în consultare cu statul membru în cauză, formulează o recomandare în care stabileşte măsurile necesare care trebuie luate de statul membru în cauză şi termenul în care trebuie puse în aplicare măsurile respective. Directorul executiv invită statele membre în cauză să ia măsurile necesare pe baza unui plan de acţiune elaborat de statul membru în consultare cu directorul executiv.
(8)Directorul executiv îşi întemeiază măsurile pe care urmează să le recomande statelor membre în cauză pe rezultatele evaluării vulnerabilităţii, ţinând cont de analiza de risc efectuată de agenţie, de observaţiile statului membru în cauză şi de rezultatele mecanismului de evaluare Schengen.
Măsurile recomandate trebuie să vizeze eliminarea vulnerabilităţilor identificate în evaluare, astfel încât statele membre să fie mai pregătite pentru a face faţă provocărilor prezente şi viitoare la frontierele externe, prin sporirea sau îmbunătăţirea capacităţilor, a echipamentelor tehnice, a sistemelor, a resurselor şi a planurilor lor de contingenţă. Directorul executiv poate oferi expertiza tehnică a agenţiei statelor membre pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor recomandate.
(9)Directorul executiv monitorizează punerea în aplicare a măsurilor recomandate prin intermediul unor rapoarte periodice care trebuie prezentate de statele membre pe baza planurilor de acţiune menţionate la alineatul (7).
În cazul existenţei unui risc ca un stat membru să nu pună în aplicare o măsură recomandată în termenul stabilit în conformitate cu alineatul (7), directorul executiv informează imediat membrul Consiliului de administraţie din statul membru în cauză şi Comisia. După consultarea membrului din Consiliul de administraţie al statului membru în cauză, directorul executiv solicită informaţii din partea autorităţilor relevante ale statului membru respectiv cu privire la motivele întârzierii şi oferă sprijin din partea agenţiei pentru a facilita punerea în aplicare a măsurii recomandate.
(10)În cazul în care un stat membru nu pune în aplicare măsurile necesare din recomandare în termenul stabilit în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, directorul executiv sesizează Consiliul de administraţie şi informează Comisia cu privire la acest lucru. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă o decizie în care stabileşte măsurile necesare care trebuie luate de statul membru în cauză şi termenul în care măsurile respective trebuie să fie puse în aplicare. Decizia Consiliului de administraţie este obligatorie pentru statul membru. În cazul în care statul membru nu pune în aplicare măsurile în termenul stabilit în decizia respectivă, Consiliul de administraţie notifică acest lucru Consiliului şi Comisiei şi pot fi întreprinse acţiuni suplimentare în conformitate cu articolul 42.
(11)Evaluarea vulnerabilităţii, inclusiv o descriere detaliată a rezultatului evaluării vulnerabilităţii, măsurile întreprinse de statele membre ca răspuns la evaluarea vulnerabilităţii şi situaţia punerii în practică a măsurilor recomandate anterior, se transmit, în conformitate cu articolul 92, periodic şi cel puţin o dată pe an Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.