Secţiunea 1 - Norme generale - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624
Acte UE
Jurnalul Oficial 295L
În vigoare Versiune de la: 2 August 2021
SECŢIUNEA 1:Norme generale
Art. 80: Protecţia drepturilor fundamentale şi o strategie privind drepturile fundamentale
(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european garantează protecţia drepturilor fundamentale în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în special cu Carta şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Protocolul din 1967 la acesta, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi obligaţiile privind accesul la protecţie internaţională, în special principiul nereturnării.
În acest scop, agenţia, cu contribuţia ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi sub rezerva aprobării acestuia, întocmeşte, pune în aplicare şi dezvoltă în continuare o strategie şi un plan de acţiune privind drepturile fundamentale, inclusiv un mecanism eficace de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în cadrul tuturor activităţilor agenţiei.
(2)În cadrul îndeplinirii sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european se asigură că nicio persoană, încălcând principiul nereturnării, nu este forţată să debarce, forţată să intre sau condusă într-o ţară în care există, printre altele, un risc grav ca persoana în cauză să fie supusă pedepsei cu moartea, torturii, persecuţiei sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante sau în care viaţa sau libertatea persoanei respective ar fi ameninţată din motive legate de rasă, religie, naţionalitate, orientare sexuală, apartenenţa sa la un anumit grup social sau din cauza opiniilor sale politice, sau în care există un risc de expulzare, de îndepărtare, de extrădare sau de returnare către o altă ţară cu încălcarea principiului nereturnării, precum şi că nicio persoană nu este predată în alt fel sau returnată autorităţilor unei astfel de ţări.
(3)În îndeplinirea sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ţine cont de nevoile speciale ale copiilor, ale minorilor neînsoţiţi, ale persoanelor cu dizabilităţi, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală, ale persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, ale persoanelor aflate în pericol pe mare şi ale altor persoane aflate într-o situaţie deosebit de vulnerabilă şi abordează aceste nevoi în cadrul mandatului său. În toate activităţile sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european acordă o atenţie deosebită drepturilor copilului şi se asigură că sunt respectate interesele superioare ale copilului.
(4)În îndeplinirea sarcinilor sale, în relaţiile sale cu statele membre şi în cooperarea sa cu ţările terţe, agenţia ţine cont de rapoartele forumului consultativ menţionat la articolul 108 şi ale rapoartelor ofiţerului pentru drepturile fundamentale.
Art. 81: Codul de conduită
(1)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită care se aplică tuturor operaţiunilor de control la frontiere coordonate de agenţie şi tuturor persoanelor care participă la activităţile agenţiei. Codul de conduită stabileşte proceduri menite să garanteze principiile statului de drept şi respectării drepturilor fundamentale, acordându-se o atenţie specială persoanelor vulnerabile, inclusiv copiilor, minorilor neînsoţiţi şi altor persoane aflate într-o situaţie vulnerabilă, precum şi persoanelor care solicită protecţie internaţională.
(2)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită pentru operaţiunile de returnare şi intervenţiile de returnare, aplicabil în cursul tuturor operaţiunilor şi al intervenţiilor de returnare coordonate şi organizate de către agenţie. Acest cod de conduită descrie proceduri comune standardizate destinate să simplifice organizarea operaţiunilor şi a intervenţiilor de returnare şi asigură returnarea în condiţii umane şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnităţii umane şi interzicerii torturii şi a tratamentelor sau a pedepselor inumane ori degradante, a dreptului la libertate şi la siguranţă, precum şi a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal şi a principiului nediscriminării.
(3)Codul de conduită privind returnarea ţine seama în mod special de obligaţia statelor membre de a pune la dispoziţie un sistem eficient de supraveghere a returnării forţate, prevăzut la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE, şi de strategia privind drepturile fundamentale.
Art. 82: Sarcinile şi competenţele membrilor echipelor
(1)Membrii echipelor au capacitatea de a executa sarcinile şi de a exercita competenţele în materie de control la frontiere şi de returnare, precum şi pe cele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Regulamentelor (UE) nr. 656/2014 şi (UE) 2016/399 şi ale Directivei 2008/115/CE.
(2)Îndeplinirea sarcinilor şi exercitarea competenţelor de către membrii echipelor, în special ale celor care necesită competenţe executive, sunt supuse autorizării statului membru gazdă pe teritoriul său, precum şi dreptului Uniunii, dreptului naţional sau internaţional aplicabil, în special Regulamentului (UE) nr. 656/2014, astfel cum se descrie în planurile operaţionale menţionate la articolul 38.
(3)În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor garantează respectarea pe deplin a drepturilor fundamentale şi respectă dreptul Uniunii, dreptul internaţional şi dreptul intern al statului membru gazdă.
(4)Fără a aduce atingere articolului 95 alineatul (1) în ceea ce priveşte personalul statutar, membrii echipelor execută sarcini şi exercită competenţe numai în baza instrucţiunilor poliţiştilor de frontieră sau ale membrilor personalului implicaţi în sarcini de returnare ai statului membru gazdă şi, ca regulă generală, în prezenţa acestora. Statul membru gazdă poate autoriza membrii echipelor să acţioneze în numele său.
(5)Prin intermediul ofiţerului coordonator, statul membru gazdă poate raporta agenţiei incidentele legate de nerespectarea planului operaţional de către membrii echipei, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, în vederea unor eventuale acţiuni ulterioare, care pot include măsuri disciplinare.
(6)Membrii echipelor care fac parte din personalul statutar poartă uniforma corpului permanent în cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe. În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor detaşaţi de către statele membre pe termen lung sau trimişi pe termen scurt poartă propriile lor uniforme.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, decizia Consiliului de administraţie menţionată la articolul 54 alineatul (4) litera (a) indică profilurile cărora nu li se aplică obligaţia de a purta uniformă având în vedere natura specifică a activităţii operative.
Toţi membrii echipelor poartă pe uniformă un element vizibil de identificare personală şi o banderolă albastră cu însemnele Uniunii şi ale agenţiei, prin care se indică faptul că participă la o operaţiune comună, la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, la un proiect-pilot, la o intervenţie rapidă la frontieră sau la o operaţiune ori intervenţie de returnare. Pentru a se legitima în faţa autorităţilor naţionale ale statului membru gazdă, membrii echipelor au în permanenţă asupra lor un document de acreditare, pe care au obligaţia să îl prezinte la cerere.
Designul şi specificaţiile pentru uniformele personalului statutar se stabilesc printr-o decizie a Consiliului de administraţie, pe baza unei propuneri efectuată de directorul executiv după primirea avizului Comisiei.
(7)În cazul personalului detaşat în cadrul agenţiei sau trimis de către un stat membru pe termen scurt, capacitatea de a purta şi de a utiliza armele de serviciu, muniţiile şi echipamentele se supune legislaţiei naţionale a statului membru de origine.
Capacitatea de a purta şi de a utiliza arme de serviciu, muniţie şi echipamente de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor face obiectul cadrului şi al normelor detaliate prevăzute în acest articol şi în anexa V.
În scopul punerii în aplicare a prezentului alineat, directorul executiv poate autoriza personalul statutar să poarte şi să utilizeze arme în conformitate cu normele adoptate de Consiliul de administraţie, în conformitate cu articolul 55 alineatul (5) litera (b).
(8)Membrii echipelor, inclusiv personalul statutar, trebuie să fie autorizaţi pentru profilurile relevante de către statul membru gazdă pentru a îndeplini, pe durata unei trimiteri, sarcinile care necesită utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor şi sunt supuşi aprobării fie din partea statului membru de origine, fie, în cazul personalului statutar, din partea agenţiei. Utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor se exercită în conformitate cu dreptul naţional al statului membru gazdă şi în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă. Cu acordul statului membru de origine sau al agenţiei, dacă este cazul, statul membru gazdă poate să îi autorizeze pe membrii echipelor să folosească forţa pe teritoriul său, în absenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă.
Statul membru gazdă poate interzice purtarea anumitor arme de serviciu, muniţii şi echipamente, cu condiţia ca în propria legislaţie să se aplice aceeaşi interdicţie pentru propriii poliţişti de frontieră sau propriul personal implicat în sarcini de returnare. Înainte de trimiterea membrilor echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor autorizate, precum şi în privinţa condiţiilor de utilizare a acestora. Agenţia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre.
(9)Armele de serviciu, muniţia şi echipamentele pot fi utilizate pentru autoapărare legitimă şi pentru apărarea legitimă a membrilor echipelor sau a altor persoane, în conformitate cu dreptul intern al statului membru gazdă, precum şi cu principiile relevante ale dreptului internaţional al drepturilor omului şi cu Carta.
(10)În scopul prezentului regulament, statul membru gazdă îi autorizează pe membrii echipelor să consulte bazele de date ale Uniunii a căror consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operaţional privind verificările la frontiere, supravegherea frontierelor şi returnarea, prin interfeţele lor naţionale sau prin alte forme de acces prevăzute de actele juridice ale Uniunii prin care se creează aceste baze de date, după caz. Statul membru gazdă poate, de asemenea, autoriza membrii echipelor să consulte bazele sale de date naţionale, atunci când acest lucru este necesar în acelaşi scop. Statele membre se asigură că oferă acces la aceste baze de date într-un mod eficient şi efectiv. Membrii echipelor consultă numai datele care sunt strict necesare pentru executarea sarcinilor care le revin şi exercitarea propriilor competenţe. Înainte de a-i trimite pe membrii echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa bazelor de date naţionale şi ale Uniunii care pot fi consultate. Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre care participă la trimitere.
Consultarea respectivă se efectuează în conformitate cu dreptul Uniunii în materie de protecţie a datelor şi cu dreptul intern al statului membru gazdă în materie de protecţie a datelor.
(11)Deciziile de refuz al intrării adoptate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399 şi deciziile de respingere a cererilor de viză la frontieră în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 sunt luate exclusiv de poliţiştii de frontieră ai statului membru gazdă sau de membrii echipelor, dacă statul membru gazdă i-a autorizat să acţioneze în numele său.
Art. 83: Documentul de acreditare
(1)Agenţia, în cooperare cu statul membru gazdă, eliberează membrilor echipelor un document în limba oficială a statului membru gazdă şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii, care să permită identificarea acestora şi să ateste faptul că sunt autorizaţi să execute sarcinile şi să exercite competenţele menţionate la articolul 82. Documentul respectiv include următoarele date privind fiecare membru al echipelor:
a)numele şi cetăţenia;
b)gradul sau denumirea postului;
c)o fotografie recentă în format digital; şi
d)sarcinile pe care persoana respectivă este autorizată să le execute în timpul trimiterii.
(2)Documentul se înapoiază agenţiei la încheierea fiecărei operaţiuni comune, a trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, a proiectului-pilot, a intervenţiei rapide la frontieră şi a operaţiunii sau a intervenţiei de returnare.
Art. 84: Răspunderea civilă a membrilor echipei
(1)Fără a se aduce atingere articolului 95, în cazul în care membrii echipelor desfăşoară operaţiuni într-un stat membru gazdă, acel stat membru răspunde pentru eventualele daune provocate de aceştia în cursul operaţiunilor, în conformitate cu dreptul său intern.
(2)În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către membrii echipelor detaşaţi sau trimişi de statele membre, statul membru gazdă poate solicita statului membru de origine să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate.
În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către personalul statutar, statul membru gazdă poate solicita agenţia să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate. Acest lucru nu aduce atingere înaintării unei acţiuni în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") împotriva agenţiei în conformitate cu articolul 98.
(3)Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţi, fiecare stat membru renunţă la toate cererile de rambursare adresate statului membru gazdă sau oricărui alt stat membru pentru eventualele daune pe care le-a suferit, cu excepţia cazurilor de neglijenţă gravă sau a abaterilor săvârşite cu intenţie.
(4)Orice litigiu între statele membre sau între un stat membru şi agenţie în legătură cu aplicarea alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol care nu poate fi soluţionat prin negocieri între acestea este înaintat de către statele membre Curţii de Justiţie.
(5)Fără a se aduce atingere exercitării drepturilor sale în raport cu părţi terţe, agenţia suportă costurile aferente daunelor provocate echipamentelor agenţiei în cursul trimiterii, cu excepţia cazurilor de neglijenţă gravă sau a abaterilor săvârşite cu intenţie.
Art. 85: Răspunderea penală a membrilor echipelor
Fără a se aduce atingere articolului 95, în cursul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al trimiterii unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei operaţiuni de returnare sau al unei intervenţii de returnare, membrii echipelor de pe teritoriul statului membru gazdă, inclusiv personalul statutar, sunt trataţi în acelaşi fel ca funcţionarii statului membru gazdă în ceea ce priveşte infracţiunile care ar putea fi comise împotriva lor sau pe care le-ar putea comite aceştia.