Capitolul iv - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624

Acte UE

Jurnalul Oficial 295L

În vigoare
Versiune de la: 2 August 2021
CAPITOLUL IV:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 80: Protecţia drepturilor fundamentale şi o strategie privind drepturile fundamentale
(1)Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european garantează protecţia drepturilor fundamentale în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în special cu Carta şi cu dreptul internaţional relevant, inclusiv cu Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Protocolul din 1967 la acesta, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi obligaţiile privind accesul la protecţie internaţională, în special principiul nereturnării.
În acest scop, agenţia, cu contribuţia ofiţerului pentru drepturile fundamentale şi sub rezerva aprobării acestuia, întocmeşte, pune în aplicare şi dezvoltă în continuare o strategie şi un plan de acţiune privind drepturile fundamentale, inclusiv un mecanism eficace de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în cadrul tuturor activităţilor agenţiei.
(2)În cadrul îndeplinirii sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european se asigură că nicio persoană, încălcând principiul nereturnării, nu este forţată să debarce, forţată să intre sau condusă într-o ţară în care există, printre altele, un risc grav ca persoana în cauză să fie supusă pedepsei cu moartea, torturii, persecuţiei sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante sau în care viaţa sau libertatea persoanei respective ar fi ameninţată din motive legate de rasă, religie, naţionalitate, orientare sexuală, apartenenţa sa la un anumit grup social sau din cauza opiniilor sale politice, sau în care există un risc de expulzare, de îndepărtare, de extrădare sau de returnare către o altă ţară cu încălcarea principiului nereturnării, precum şi că nicio persoană nu este predată în alt fel sau returnată autorităţilor unei astfel de ţări.
(3)În îndeplinirea sarcinilor sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european ţine cont de nevoile speciale ale copiilor, ale minorilor neînsoţiţi, ale persoanelor cu dizabilităţi, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală, ale persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, ale persoanelor aflate în pericol pe mare şi ale altor persoane aflate într-o situaţie deosebit de vulnerabilă şi abordează aceste nevoi în cadrul mandatului său. În toate activităţile sale, Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european acordă o atenţie deosebită drepturilor copilului şi se asigură că sunt respectate interesele superioare ale copilului.
(4)În îndeplinirea sarcinilor sale, în relaţiile sale cu statele membre şi în cooperarea sa cu ţările terţe, agenţia ţine cont de rapoartele forumului consultativ menţionat la articolul 108 şi ale rapoartelor ofiţerului pentru drepturile fundamentale.
Art. 81: Codul de conduită
(1)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită care se aplică tuturor operaţiunilor de control la frontiere coordonate de agenţie şi tuturor persoanelor care participă la activităţile agenţiei. Codul de conduită stabileşte proceduri menite să garanteze principiile statului de drept şi respectării drepturilor fundamentale, acordându-se o atenţie specială persoanelor vulnerabile, inclusiv copiilor, minorilor neînsoţiţi şi altor persoane aflate într-o situaţie vulnerabilă, precum şi persoanelor care solicită protecţie internaţională.
(2)Agenţia, în cooperare cu forumul consultativ, întocmeşte şi dezvoltă în continuare un cod de conduită pentru operaţiunile de returnare şi intervenţiile de returnare, aplicabil în cursul tuturor operaţiunilor şi al intervenţiilor de returnare coordonate şi organizate de către agenţie. Acest cod de conduită descrie proceduri comune standardizate destinate să simplifice organizarea operaţiunilor şi a intervenţiilor de returnare şi asigură returnarea în condiţii umane şi cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnităţii umane şi interzicerii torturii şi a tratamentelor sau a pedepselor inumane ori degradante, a dreptului la libertate şi la siguranţă, precum şi a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal şi a principiului nediscriminării.
(3)Codul de conduită privind returnarea ţine seama în mod special de obligaţia statelor membre de a pune la dispoziţie un sistem eficient de supraveghere a returnării forţate, prevăzut la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE, şi de strategia privind drepturile fundamentale.
Art. 82: Sarcinile şi competenţele membrilor echipelor
(1)Membrii echipelor au capacitatea de a executa sarcinile şi de a exercita competenţele în materie de control la frontiere şi de returnare, precum şi pe cele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Regulamentelor (UE) nr. 656/2014 şi (UE) 2016/399 şi ale Directivei 2008/115/CE.
(2)Îndeplinirea sarcinilor şi exercitarea competenţelor de către membrii echipelor, în special ale celor care necesită competenţe executive, sunt supuse autorizării statului membru gazdă pe teritoriul său, precum şi dreptului Uniunii, dreptului naţional sau internaţional aplicabil, în special Regulamentului (UE) nr. 656/2014, astfel cum se descrie în planurile operaţionale menţionate la articolul 38.
(3)În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor garantează respectarea pe deplin a drepturilor fundamentale şi respectă dreptul Uniunii, dreptul internaţional şi dreptul intern al statului membru gazdă.
(4)Fără a aduce atingere articolului 95 alineatul (1) în ceea ce priveşte personalul statutar, membrii echipelor execută sarcini şi exercită competenţe numai în baza instrucţiunilor poliţiştilor de frontieră sau ale membrilor personalului implicaţi în sarcini de returnare ai statului membru gazdă şi, ca regulă generală, în prezenţa acestora. Statul membru gazdă poate autoriza membrii echipelor să acţioneze în numele său.
(5)Prin intermediul ofiţerului coordonator, statul membru gazdă poate raporta agenţiei incidentele legate de nerespectarea planului operaţional de către membrii echipei, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, în vederea unor eventuale acţiuni ulterioare, care pot include măsuri disciplinare.
(6)Membrii echipelor care fac parte din personalul statutar poartă uniforma corpului permanent în cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe. În cursul executării sarcinilor care le revin şi al exercitării propriilor competenţe, membrii echipelor detaşaţi de către statele membre pe termen lung sau trimişi pe termen scurt poartă propriile lor uniforme.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, decizia Consiliului de administraţie menţionată la articolul 54 alineatul (4) litera (a) indică profilurile cărora nu li se aplică obligaţia de a purta uniformă având în vedere natura specifică a activităţii operative.
Toţi membrii echipelor poartă pe uniformă un element vizibil de identificare personală şi o banderolă albastră cu însemnele Uniunii şi ale agenţiei, prin care se indică faptul că participă la o operaţiune comună, la trimiterea unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, la un proiect-pilot, la o intervenţie rapidă la frontieră sau la o operaţiune ori intervenţie de returnare. Pentru a se legitima în faţa autorităţilor naţionale ale statului membru gazdă, membrii echipelor au în permanenţă asupra lor un document de acreditare, pe care au obligaţia să îl prezinte la cerere.
Designul şi specificaţiile pentru uniformele personalului statutar se stabilesc printr-o decizie a Consiliului de administraţie, pe baza unei propuneri efectuată de directorul executiv după primirea avizului Comisiei.
(7)În cazul personalului detaşat în cadrul agenţiei sau trimis de către un stat membru pe termen scurt, capacitatea de a purta şi de a utiliza armele de serviciu, muniţiile şi echipamentele se supune legislaţiei naţionale a statului membru de origine.
Capacitatea de a purta şi de a utiliza arme de serviciu, muniţie şi echipamente de către membrii personalului statutar trimişi ca membri ai echipelor face obiectul cadrului şi al normelor detaliate prevăzute în acest articol şi în anexa V.
În scopul punerii în aplicare a prezentului alineat, directorul executiv poate autoriza personalul statutar să poarte şi să utilizeze arme în conformitate cu normele adoptate de Consiliul de administraţie, în conformitate cu articolul 55 alineatul (5) litera (b).
(8)Membrii echipelor, inclusiv personalul statutar, trebuie să fie autorizaţi pentru profilurile relevante de către statul membru gazdă pentru a îndeplini, pe durata unei trimiteri, sarcinile care necesită utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor şi sunt supuşi aprobării fie din partea statului membru de origine, fie, în cazul personalului statutar, din partea agenţiei. Utilizarea forţei, inclusiv portul şi utilizarea armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor se exercită în conformitate cu dreptul naţional al statului membru gazdă şi în prezenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă. Cu acordul statului membru de origine sau al agenţiei, dacă este cazul, statul membru gazdă poate să îi autorizeze pe membrii echipelor să folosească forţa pe teritoriul său, în absenţa poliţiştilor de frontieră ai statului membru gazdă.
Statul membru gazdă poate interzice purtarea anumitor arme de serviciu, muniţii şi echipamente, cu condiţia ca în propria legislaţie să se aplice aceeaşi interdicţie pentru propriii poliţişti de frontieră sau propriul personal implicat în sarcini de returnare. Înainte de trimiterea membrilor echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa armelor de serviciu, a muniţiei şi a echipamentelor autorizate, precum şi în privinţa condiţiilor de utilizare a acestora. Agenţia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre.
(9)Armele de serviciu, muniţia şi echipamentele pot fi utilizate pentru autoapărare legitimă şi pentru apărarea legitimă a membrilor echipelor sau a altor persoane, în conformitate cu dreptul intern al statului membru gazdă, precum şi cu principiile relevante ale dreptului internaţional al drepturilor omului şi cu Carta.
(10)În scopul prezentului regulament, statul membru gazdă îi autorizează pe membrii echipelor să consulte bazele de date ale Uniunii a căror consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operaţional privind verificările la frontiere, supravegherea frontierelor şi returnarea, prin interfeţele lor naţionale sau prin alte forme de acces prevăzute de actele juridice ale Uniunii prin care se creează aceste baze de date, după caz. Statul membru gazdă poate, de asemenea, autoriza membrii echipelor să consulte bazele sale de date naţionale, atunci când acest lucru este necesar în acelaşi scop. Statele membre se asigură că oferă acces la aceste baze de date într-un mod eficient şi efectiv. Membrii echipelor consultă numai datele care sunt strict necesare pentru executarea sarcinilor care le revin şi exercitarea propriilor competenţe. Înainte de a-i trimite pe membrii echipelor, statul membru gazdă informează agenţia în privinţa bazelor de date naţionale şi ale Uniunii care pot fi consultate. Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia tuturor statelor membre care participă la trimitere.
Consultarea respectivă se efectuează în conformitate cu dreptul Uniunii în materie de protecţie a datelor şi cu dreptul intern al statului membru gazdă în materie de protecţie a datelor.
(11)Deciziile de refuz al intrării adoptate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399 şi deciziile de respingere a cererilor de viză la frontieră în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 sunt luate exclusiv de poliţiştii de frontieră ai statului membru gazdă sau de membrii echipelor, dacă statul membru gazdă i-a autorizat să acţioneze în numele său.
Art. 83: Documentul de acreditare
(1)Agenţia, în cooperare cu statul membru gazdă, eliberează membrilor echipelor un document în limba oficială a statului membru gazdă şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii, care să permită identificarea acestora şi să ateste faptul că sunt autorizaţi să execute sarcinile şi să exercite competenţele menţionate la articolul 82. Documentul respectiv include următoarele date privind fiecare membru al echipelor:
a)numele şi cetăţenia;
b)gradul sau denumirea postului;
c)o fotografie recentă în format digital; şi
d)sarcinile pe care persoana respectivă este autorizată să le execute în timpul trimiterii.
(2)Documentul se înapoiază agenţiei la încheierea fiecărei operaţiuni comune, a trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, a proiectului-pilot, a intervenţiei rapide la frontieră şi a operaţiunii sau a intervenţiei de returnare.
Art. 84: Răspunderea civilă a membrilor echipei
(1)Fără a se aduce atingere articolului 95, în cazul în care membrii echipelor desfăşoară operaţiuni într-un stat membru gazdă, acel stat membru răspunde pentru eventualele daune provocate de aceştia în cursul operaţiunilor, în conformitate cu dreptul său intern.
(2)În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către membrii echipelor detaşaţi sau trimişi de statele membre, statul membru gazdă poate solicita statului membru de origine să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate.
În cazul în care astfel de daune sunt cauzate din neglijenţă gravă sau abateri săvârşite cu intenţie de către personalul statutar, statul membru gazdă poate solicita agenţia să îi ramburseze sumele pe care statul membru gazdă le-a plătit persoanelor vătămate sau persoanelor îndreptăţite să primească astfel de sume în numele persoanelor vătămate. Acest lucru nu aduce atingere înaintării unei acţiuni în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") împotriva agenţiei în conformitate cu articolul 98.
(3)Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţi, fiecare stat membru renunţă la toate cererile de rambursare adresate statului membru gazdă sau oricărui alt stat membru pentru eventualele daune pe care le-a suferit, cu excepţia cazurilor de neglijenţă gravă sau a abaterilor săvârşite cu intenţie.
(4)Orice litigiu între statele membre sau între un stat membru şi agenţie în legătură cu aplicarea alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol care nu poate fi soluţionat prin negocieri între acestea este înaintat de către statele membre Curţii de Justiţie.
(5)Fără a se aduce atingere exercitării drepturilor sale în raport cu părţi terţe, agenţia suportă costurile aferente daunelor provocate echipamentelor agenţiei în cursul trimiterii, cu excepţia cazurilor de neglijenţă gravă sau a abaterilor săvârşite cu intenţie.
Art. 85: Răspunderea penală a membrilor echipelor
Fără a se aduce atingere articolului 95, în cursul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al trimiterii unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei operaţiuni de returnare sau al unei intervenţii de returnare, membrii echipelor de pe teritoriul statului membru gazdă, inclusiv personalul statutar, sunt trataţi în acelaşi fel ca funcţionarii statului membru gazdă în ceea ce priveşte infracţiunile care ar putea fi comise împotriva lor sau pe care le-ar putea comite aceştia.
Art. 86: Reguli generale privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenţie
(1)Atunci când prelucrează date cu caracter personal, agenţia aplică Regulamentul (UE) 2018/1725.
(2)Consiliul de administraţie adoptă norme interne de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1725 de către agenţie, inclusiv norme referitoare la responsabilul cu protecţia datelor din cadrul agenţiei.
În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725, agenţia poate adopta norme interne privind restricţionarea aplicării articolelor 14-22, 35 şi 36 din regulamentul menţionat. În special, pentru îndeplinirea sarcinilor sale în domeniul returnării, agenţia poate prevedea norme interne prin care se restricţionează aplicarea acestor dispoziţii de la caz la caz, atât timp cât aplicarea dispoziţiilor respective ar risca să pună în pericol procedurile de returnare. Astfel de restricţii respectă esenţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale, trebuie să fie necesare şi proporţionale cu obiectivul urmărit şi includ prevederi specifice, după caz, astfel cum se prevede la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
(3)Agenţia poate transfera datele cu caracter personal menţionate la articolele 49, 88 şi 89 unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale în conformitate cu capitolul V din Regulamentului (UE) 2018/1725, în măsura în care un astfel de transfer este necesar pentru ca agenţia să îşi îndeplinească sarcinile. Agenţia se asigură că datele cu caracter personal transferate unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale sunt prelucrate numai în scopul în care au fost furnizate. La momentul transferării datelor cu caracter personal unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale, agenţia indică, în termeni generali sau specifici, eventualele restricţii privind accesul sau utilizarea datelor respective, inclusiv în ceea ce priveşte transferul, ştergerea sau distrugerea. Dacă necesitatea unor astfel de restricţii apare după transferul datelor cu caracter personal, agenţia informează ţara terţă sau organizaţia internaţională în acest sens. Agenţia se asigură că ţara terţă sau organizaţia internaţională în cauză respectă astfel de restricţii.
(4)Transferul de date cu caracter personal către ţări terţe nu aduce atingere drepturilor solicitanţilor de protecţie internaţională şi beneficiarilor de protecţie internaţională, în special în ceea ce priveşte principiul nereturnării, şi nici interdicţiei de a divulga sau de a obţine informaţii prevăzute la articolul 30 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (43).
(43)Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
(5)Statele membre şi agenţia se asigură, după caz, că informaţiile transferate sau divulgate ţărilor terţe în temeiul prezentului regulament nu sunt transmise ulterior către alte ţări terţe sau către alte părţi terţe. Dispoziţii în acest sens se includ în orice acord sau aranjament încheiat cu o ţară terţă care prevede un schimb de informaţii.
Art. 87: Scopurile prelucrării datelor cu caracter personal
(1)Agenţia poate prelucra date cu caracter personal exclusiv în următoarele scopuri:
a)executarea sarcinilor sale de organizare şi coordonare a operaţiunilor comune, a proiectelor-pilot şi a intervenţiilor rapide la frontieră, precum şi în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, astfel cum se prevede la articolele 37-40;
b)îndeplinirea sarcinilor sale de sprijinire a statelor membre şi a ţărilor terţe în activităţile prealabile returnării şi în activităţile de returnare, operarea sistemelor de gestionare a returnărilor, precum şi coordonarea sau organizarea operaţiunilor de returnare şi furnizarea de asistenţă tehnică şi operaţională statelor membre şi ţărilor terţe în conformitate cu articolul 48;
c)facilitarea schimbului de informaţii cu statele membre, Comisia, SEAE şi următoarele organe, oficii şi agenţii ale Uniunii şi organizaţii internaţionale: EASO, Centrul Satelitar al Uniunii Europene, EFCA, EMSA, AESA şi administratorul de reţea al EATMN, în conformitate cu articolul 88;
d)facilitarea schimbului de informaţii cu autorităţile de aplicare a legii din statele membre, cu Europol sau cu Eurojust, în conformitate cu articolul 90;
e)analiza de risc efectuată de agenţie în conformitate cu articolul 29;
f)îndeplinirea sarcinilor sale în cadrul EUROSUR, în conformitate cu articolul 89;
g)operarea sistemului FADO în conformitate cu articolul 79;
h)executarea unor sarcini administrative.
(2)Statele membre şi autorităţile de aplicare a legii ale acestora, Comisia, SEAE şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) care transmit date cu caracter personal agenţiei determină scopul sau scopurile prelucrării acestor date, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Agenţia poate decide să prelucreze astfel de date cu caracter personal pentru un scop diferit, de asemenea prevăzut la alineatul (1), numai de la caz la caz şi după ce a stabilit că o astfel de prelucrare este compatibilă cu scopul iniţial în care datele au fost colectate şi dacă există autorizarea entităţii care furnizează datele cu caracter personal. Agenţia păstrează o evidenţă scrisă a evaluărilor compatibilităţii de la caz la caz.
(3)La momentul transmiterii datelor cu caracter personal, agenţia, statele membre şi autorităţile de aplicare a legii ale acestora, Comisia, SEAE şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) pot indica, în termeni generali sau specifici, eventualele restricţii privind accesul la aceste date sau utilizarea unor astfel de date, inclusiv în ceea ce priveşte transferul, ştergerea sau distrugerea unor astfel de date. Dacă după transferul datelor cu caracter personal apare necesitatea unor astfel de restricţii, acestea informează destinatarii în consecinţă. Destinatarii se conformează acestor restricţii.
Art. 88: Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate în cursul operaţiunilor comune, al operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei
(1)Înainte de fiecare operaţiune comună, operaţiune de returnare, intervenţie de returnare, proiect-pilot, intervenţie rapidă la frontieră sau trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, agenţia şi statul membru gazdă stabilesc în mod transparent responsabilităţile în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor în materie de protecţie a datelor. Atunci când scopul şi metodele de prelucrare sunt stabilite în comun de agenţie şi de statul membru gazdă, acestea devin operatori asociaţi, prin intermediul unui acord încheiat între ele.
În scopurile menţionate la articolul 87 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) şi (f), agenţia prelucrează numai următoarele categorii de date cu caracter personal care au fost colectate de statele membre, de membrii echipei, de personalul său sau de EASO şi care i-au fost transmise în contextul operaţiunilor comune, al operaţiunilor de returnare, al intervenţiilor de returnare, al proiectelor-pilot, al intervenţiilor rapide la frontieră şi al trimiterii echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei:
a)datele cu caracter personal referitoare la persoane care trec fără autorizaţie frontierele externe;
b)datele cu caracter personal necesare pentru a confirma identitatea şi cetăţenia resortisanţilor ţărilor terţe în cadrul activităţilor de returnare, inclusiv listele de pasageri;
c)numerele de înmatriculare, numerele de identificare ale vehiculelor, numerele de telefon sau numerele de identificare ale navelor şi aeronavelor, care au legătură cu persoanele menţionate la litera (a) şi care sunt necesare pentru analizarea rutelor şi metodelor utilizate pentru imigraţia ilegală.
(2)Datele cu caracter personal menţionate la alineatul (1) pot fi prelucrate de agenţie în următoarele cazuri:
a)atunci când transmiterea datelor respective către autorităţile statelor membre relevante care sunt responsabile de controlul la frontiere, migraţie, azil sau returnare sau către organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii este necesară pentru ca autorităţile respective sau organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii să îşi îndeplinească sarcinile care le revin în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern;
b)atunci când transmiterea datelor respective către autorităţile statelor membre relevante, către organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, către ţările terţe de returnare sau către organizaţiile internaţionale relevante este necesară pentru identificarea resortisanţilor ţărilor terţe, obţinerea de documente de călătorie sau pentru returnarea ori facilitarea sau sprijinirea returnării;
c)atunci când acest lucru este necesar pentru pregătirea unor analize de risc.
Art. 89: Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul EUROSUR
(1)Atunci când tabloul situaţional naţional necesită prelucrarea unor date cu caracter personal, datele respective se prelucrează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi, după caz, cu Directiva (UE) 2016/680. Fiecare stat membru desemnează autoritatea care trebuie considerată operator în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau al articolului 3 punctul 8 din Directiva (UE) 2016/680, după caz, şi care are principala responsabilitate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către statul membru respectiv. Fiecare stat membru notifică Comisiei datele de contact ale acestei autorităţi.
(2)Numerele de identificare ale navelor şi aeronavelor sunt singurele date cu caracter personal care pot fi accesate în tabloul situaţional european şi în tablourile situaţionale specifice şi în cadrul serviciilor de fuziune EUROSUR.
(3)În cazul în care prelucrarea informaţiilor în cadrul EUROSUR necesită, în mod excepţional, prelucrarea datelor cu caracter personal, altele decât numerele de identificare ale navelor şi aeronavelor, orice astfel de prelucrare se limitează strict la ceea ce este necesar în scopurile EUROSUR în conformitate cu articolul 18.
(4)Orice schimb de date cu caracter personal cu ţări terţe în cadrul EUROSUR se limitează strict la ceea ce este absolut necesar în sensul prezentului regulament. Acest schimb se realizează de către agenţie în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2018/1725, iar de către statele membre, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679, cu capitolul V din Directiva (UE) 2016/680, după caz, şi cu dispoziţiile naţionale relevante privind protecţia datelor care transpun directiva respectivă.
(5)Este interzis orice schimb de informaţii efectuat în temeiul articolului 72 alineatul (2), al articolului 73 alineatul (3) şi al articolului 74 alineatul (3) care oferă unei ţări terţe date ce ar putea fi utilizate pentru identificarea persoanelor sau a grupurilor de persoane a căror cerere de acces la protecţie internaţională este în curs de examinare sau care se confruntă cu un risc grav de a fi supuse torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante sau oricărei alte încălcări a drepturilor fundamentale.
(6)Statele membre şi agenţia ţin o evidenţă a activităţilor de prelucrare în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) 2016/679, articolul 24 din Directiva (UE) 2016/680 şi articolul 31 din Regulamentul (UE) 2018/1725, după caz.
Art. 90: Prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal
(1)Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (q) din prezentul regulament, agenţia prelucrează datele cu caracter personal pe care le-a colectat în cursul monitorizării fluxurilor de migraţie, al efectuării analizelor de risc sau al operaţiunilor sale în scopul identificării persoanelor suspectate de criminalitate transfrontalieră, aceasta prelucrează aceste date cu caracter personal în conformitate cu capitolul IX din Regulamentul (UE) 2018/1725. Datele cu caracter personal prelucrate în acest scop, incluzând numere de înmatriculare, numere de identificare ale vehiculelor, numere de telefon, numere de identificare ale navelor sau ale aeronavelor, care au legătură cu aceste persoane, se referă la persoane fizice suspectate, din motive întemeiate, de către autorităţile competente ale statelor membre, de către Europol, Eurojust sau de către agenţie de implicare în infracţiuni transfrontaliere. Astfel de date cu caracter personal pot include date cu caracter personal referitoare la victime sau martori, în cazul în care respectivele date completează datele cu caracter personal cu privire la persoanele suspectate, prelucrate de agenţie în conformitate cu prezentul articol.
(2)Agenţia face schimb de date cu caracter personal, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol numai cu:
a)Europol sau Eurojust, atunci când aceste date sunt strict necesare pentru executarea mandatelor lor respective şi în conformitate cu articolul 68;
b)autorităţile de aplicare a legii competente din statele membre, atunci când aceste date sunt strict necesare pentru autorităţile respective în scopul prevenirii, depistării, anchetării sau urmăririi penale a infracţiunilor grave transfrontaliere.
Art. 91: Păstrarea datelor
(1)Agenţia şterge datele cu caracter personal de îndată ce acestea sunt transmise autorităţilor competente ale statelor membre, altor organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, în special EASO, sau transferate către ţări terţe sau organizaţii internaţionale sau folosite pentru elaborarea analizelor de risc. Perioada de păstrare nu depăşeşte în niciun caz 90 de zile de la data colectării acestor date. În rezultatele analizelor de risc, datele sunt anonimizate.
(2)Datele cu caracter personal prelucrate în scopul executării sarcinilor legate de returnări sunt şterse de îndată ce se atinge scopul pentru care au fost colectate şi nu mai târziu de 30 de zile după încheierea sarcinilor respective.
(3)Datele cu caracter personal prelucrate în sensul articolului 90 sunt şterse de îndată ce scopul pentru care au fost colectate este atins de către agenţie. Agenţia analizează în permanenţă necesitatea stocării unor astfel de date, în special a datelor cu caracter personal ale victimelor şi ale martorilor. În orice caz, agenţia analizează necesitatea stocării unor astfel de date în termen de cel mult trei luni de la începerea prelucrării iniţiale a acestor date şi, ulterior, din şase în şase luni. Agenţia decide cu privire la stocarea în continuare a datelor cu caracter personal, în special a datelor cu caracter personal ale victimelor şi ale martorilor, până la următoarea analiză a necesităţii stocării, numai în cazul în care o astfel de stocare este necesară în continuare pentru îndeplinirea sarcinilor agenţiei în temeiul articolului 90.
(4)Prezentul articol nu se aplică datelor cu caracter personal colectate în contextul sistemului FADO.
Art. 92: Normele de securitate privind protecţia informaţiilor clasificate şi a informaţiilor neclasificate sensibile
(1)Agenţia îşi adoptă propriile norme de securitate, care trebuie să se bazeze pe principiile şi normele stabilite în normele de securitate ale Comisiei pentru protecţia informaţiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) şi a informaţiilor neclasificate sensibile, inclusiv, printre altele, dispoziţii privind schimbul de astfel de informaţii cu ţări terţe şi prelucrarea şi stocarea acestor informaţii în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (44) şi (UE, Euratom) 2015/444 (45) ale Comisiei. Orice acord administrativ privind schimbul de informaţii clasificate cu autorităţile relevante ale unei ţări terţe sau, în absenţa unui astfel de acord, orice transmitere de informaţii excepţională ad-hoc a IUEC către autorităţile respective trebuie aprobate în prealabil de către Comisie.
(44)Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).
(45)Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
(2)Consiliul de administraţie adoptă normele de securitate ale agenţiei în urma aprobării de către Comisie. Atunci când evaluează normele de securitate propuse, Comisia se asigură de compatibilitatea acestora cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 şi (UE, Euratom) 2015/444.
(3)Clasificarea nu împiedică punerea informaţiilor la dispoziţia Parlamentului European. Transmiterea şi gestionarea informaţiilor şi a documentelor transmise Parlamentului European în conformitate cu prezentul regulament respectă normele privind transmiterea şi gestionarea informaţiilor clasificate aplicabile în relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie.
Art. 93: Statutul juridic şi sediul
(1)Agenţia este un organ al Uniunii. Aceasta are personalitate juridică.
(2)În fiecare stat membru, agenţia dispune de cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice în temeiul dreptului intern. În special, aceasta poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile sau imobile şi poate să aibă capacitate procesuală.
(3)Agenţia este independentă în exercitarea mandatului său tehnic şi operativ.
(4)Agenţia este reprezentată de directorul său executiv.
(5)Sediul agenţiei este la Varşovia, în Polonia.
Art. 94: Acordul privind sediul
(1)Dispoziţiile necesare privind găzduirea agenţiei în statul membru în care aceasta îşi are sediul şi privind infrastructura care trebuie pusă la dispoziţie de statul membru respectiv, precum şi normele specifice aplicabile în statul membru respectiv directorului executiv, directorilor executivi adjuncţi, membrilor Consiliului de administraţie, personalului agenţiei şi membrilor familiilor acestora sunt prevăzute într-un acord privind sediul încheiat între agenţie şi statul membru în care îşi are sediul agenţia.
(2)Acordul privind sediul se încheie după ce se obţine aprobarea Consiliului de administraţie.
(3)Statul membru în care îşi are sediul agenţia oferă cele mai bune condiţii posibile pentru a se asigura funcţionarea corespunzătoare a agenţiei, inclusiv condiţii de şcolarizare multilingvă cu orientare europeană, precum şi legături de transport adecvate.
Art. 95: Personalul
(1)Personalului statutar i se aplică Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, precum şi normele adoptate de comun acord de instituţiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi.
(2)Locul de muncă se stabileşte, în principiu, în statul membru în care îşi are sediul agenţia.
(3)În principiu, membrii personalului statutar cărora li se aplică Regimul aplicabil celorlalţi agenţi sunt angajaţi iniţial pentru o perioadă fixă de cinci ani. Contractele lor pot fi, în principiu, reînnoite o singură dată, pentru o perioadă determinată de maximum cinci ani. Orice prelungire ulterioară se face pentru o perioadă nedeterminată.
(4)În scopul punerii în aplicare a articolelor 31 şi 44, pot fi numiţi ofiţeri de legătură sau ofiţeri coordonatori numai membrii personalului statutar cărora li se aplică Statutul funcţionarilor sau titlul II din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi. În scopul punerii în aplicare a articolului 55, pot fi trimişi ca membri ai echipelor numai membrii personalului statutar cărora li se aplică Statutul funcţionarilor sau Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
(5)Consiliul de administraţie adoptă norme de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi Regimului aplicabil celorlalţi agenţi în acord cu Comisia, în temeiul articolului 110 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor.
(6)După aprobarea prealabilă a Comisiei, Consiliul de administraţie adoptă normele referitoare la personalul din statele membre care urmează să fie detaşat în cadrul agenţiei în conformitate cu articolul 56 şi le actualizează în funcţie de necesităţi. Normele respective includ, în special, dispoziţiile financiare referitoare la detaşările respective, inclusiv legate de asigurare şi formare. Normele respective ţin seama de faptul că membrii personalului sunt detaşaţi pentru a fi trimişi în calitate de membri ai echipelor şi urmează să aibă sarcinile şi competenţele prevăzute la articolul 82. Astfel de norme includ dispoziţii privind condiţiile de trimitere. Dacă este cazul, Consiliul de administraţie urmăreşte să asigure coerenţa cu normele aplicabile rambursării cheltuielilor de delegaţie ale personalului statutar.
Art. 96: Privilegiile şi imunităţile
Protocolul nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi la TFUE se aplică agenţiei şi personalului statutar al acesteia.
Art. 97: Răspunderea
(1)Fără a aduce atingere articolelor 84 şi 85, agenţia este responsabilă pentru orice activităţi pe care le-a întreprins în conformitate cu prezentul regulament.
(2)Răspunderea contractuală a agenţiei este reglementată de dreptul aplicabil contractului în cauză.
(3)Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în temeiul oricărei clauze compromisorii dintr-un contract încheiat de agenţie.
(4)În cazul răspunderii extracontractuale, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre, agenţia acordă despăgubiri pentru orice prejudiciu provocat de serviciile sale sau de membrii personalului său în executarea îndatoririlor care le revin, inclusiv a celor legate de exercitarea competenţelor executive.
(5)Curtea de Justiţie este competentă în litigiile privind repararea prejudiciului menţionat la alineatul (4).
(6)Răspunderea personală a personalului statutar faţă de agenţie este reglementată de dispoziţiile stabilite în Statutul funcţionarilor şi în Regimul aplicabil celorlalţi agenţi care le este aplicabil.
Art. 98: Acţiuni în faţa Curţii de Justiţie
(1)Pot fi înaintate Curţii de Justiţie acţiuni pentru anularea actelor agenţiei menite să producă efecte juridice faţă de terţi, în conformitate cu articolul 263 din TFUE, şi pentru neîndeplinirea obligaţiei de a acţiona, în conformitate cu articolul 265 din TFUE, pentru răspunderea extracontractuală pentru daunele cauzate de agenţie şi, în temeiul unei clauze compromisorii, pentru răspunderea contractuală pentru daunele cauzate de acte ale agenţiei, în conformitate cu articolul 340 din TFUE.
(2)Agenţia ia măsurile necesare pentru a respecta hotărârile Curţii de Justiţie.
Art. 99: Structura administrativă şi de conducere a agenţiei
Structura administrativă şi de conducere a agenţiei include:
(a)un consiliu de administraţie;
(b)un director executiv;
(c)directori executivi adjuncţi; şi
(d)un ofiţer pentru drepturile fundamentale.
Un forum consultativ asistă agenţia în calitate de organ consultativ.
Art. 100: Funcţiile Consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie este responsabil cu luarea deciziilor strategice ale agenţiei în conformitate cu prezentul regulament.
(2)Consiliul de administraţie:
a)numeşte directorul executiv pe baza propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 107;
b)numeşte directorii executivi adjuncţi pe baza propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 107;
c)adoptă deciziile de înfiinţare a birourilor antenă sau de prelungire a perioadei de funcţionare a acestora, în conformitate cu articolul 60 alineatul (5), cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor cu drept de vot;
d)adoptă decizii privind realizarea evaluărilor vulnerabilităţii în conformitate cu articolul 32 alineatele (1) şi (10), deciziile prin care se stabilesc măsuri în conformitate cu articolul 32 alineatul (10) adoptându-se cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot;
e)adoptă decizii privind listele de informaţii şi date obligatorii care trebuie transmise agenţiei de către autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv garda de coastă în măsura în care îndeplineşte sarcini de control la frontiere, precum şi autorităţile naţionale responsabile cu returnarea, pentru ca agenţia să îşi poată îndeplini sarcinile, fără a aduce atingere obligaţiilor stabilite în prezentul regulament, în special la articolele 49 şi 86-89;
f)adoptă decizii privind stabilirea unui model comun integrat de analiză de risc în conformitate cu articolul 29 alineatul (1);
g)adoptă decizii privind natura şi condiţiile trimiterii ofiţerilor de legătură în statele membre în conformitate cu articolul 31 alineatul (2);
h)adoptă o strategie tehnică şi operaţională pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5);
i)adoptă decizii privind profilurile şi numărul membrilor personalului operativ pentru gestionarea frontierelor şi a migraţiei din cadrul corpului permanent, în conformitate cu articolul 54 alineatul (4);
j)adoptă raportul anual de activitate al agenţiei pentru anul anterior şi îl transmite, cel târziu până la data de 1 iulie a fiecărui an, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi;
k)până la data de 30 noiembrie a fiecărui an şi după ce ţine seama în mod corespunzător de avizul Comisiei, adoptă, cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot, un document unic de programare care conţine, printre altele, programul de lucru multianual al agenţiei şi programul de lucru al acesteia pentru anul următor şi îl înaintează Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei;
l)stabileşte procedurile prin care directorul executiv adoptă deciziile privind sarcinile tehnice şi operative ale agenţiei;
m)adoptă, cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot, bugetul anual al agenţiei şi exercită alte funcţii legate de bugetul agenţiei, în temeiul secţiunii 4 din prezentul capitol;
n)exercită autoritate disciplinară asupra directorului executiv şi, în consultare cu directorul executiv, asupra directorilor executivi adjuncţi;
o)stabileşte regulamentul de procedură;
p)stabileşte structura organizatorică a agenţiei şi adoptă politica de personal a agenţiei;
q)adoptă o strategie antifraudă proporţională cu riscurile de fraudă, ţinând seama de costurile şi beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;
r)adoptă norme interne de prevenire şi gestionare a conflictelor de interese aplicabile membrilor săi;
s)în conformitate cu alineatul (8), exercită, în ceea ce priveşte personalul statutar, competenţele conferite autorităţii împuternicite să facă numiri prin Statutul funcţionarilor şi cele conferite autorităţii abilitate să încheie contracte de muncă prin Regimul aplicabil celorlalţi agenţi (denumite în continuare "competenţele de autoritate împuternicită să facă numiri");
t)adoptă norme de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi Regimului aplicabil celorlalţi agenţi în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor;
u)se asigură că se dă curs în mod adecvat concluziilor şi recomandărilor care decurg din rapoartele de audit şi evaluările interne sau externe, precum şi din investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
v)adoptă şi actualizează periodic planurile de comunicare şi de difuzare menţionate la articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf;
w)numeşte un contabil, căruia i se aplică Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi şi care îşi îndeplineşte îndatoririle în condiţii de independenţă completă;
x)decide cu privire la o metodologie comună de evaluare a vulnerabilităţilor, inclusiv cu privire la criteriile obiective pe care agenţia trebuie să le utilizeze pentru evaluarea vulnerabilităţilor, precum şi la frecvenţa şi la modalităţile de realizare a evaluărilor consecutive a vulnerabilităţilor;
y)decide cu privire la evaluarea şi monitorizarea consolidată a unui stat membru, astfel cum se menţionează la articolul 32 alineatul (2);
z)numeşte ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi un ofiţer adjunct pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu articolul 109;
a1)stabileşte norme speciale pentru a garanta independenţa ofiţerului pentru drepturile fundamentale în îndeplinirea sarcinilor sale;
a2)aprobă acordurile de lucru cu ţări terţe;
a3)adoptă, după aprobarea prealabilă a Comisiei, normele de securitate ale agenţiei privind protecţia IUEC şi a informaţiilor neclasificate sensibile, astfel cum se menţionează la articolul 92;
a4)numeşte un ofiţer de securitate, în conformitate cu Statutul funcţionarilor şi cu Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, care este responsabil cu securitatea în cadrul agenţiei, inclusiv cu protecţia informaţiilor clasificate şi a celor sensibile neclasificate;
a5)decide cu privire la orice alt aspect atunci când acest lucru este prevăzut în prezentul regulament;
Raportul anual de activitate menţionat la litera (j) este făcut public.
(3)Propunerile de decizii ale Consiliului de administraţie, menţionate la alineatul (2), privind activităţile specifice ale agenţiei care trebuie îndeplinite la frontierele externe ale unui anumit stat membru sau în imediata lor apropiere sau acordurile de lucru cu ţările terţe menţionate la articolul 73 alineatul (4) necesită un vot favorabil din partea membrului Consiliului de administraţie care reprezintă statul membru respectiv sau statul membru învecinat cu ţara terţă în cauză.
(4)Consiliul de administraţie poate face recomandări directorului executiv în orice chestiune care este legată de dezvoltarea gestionării operative a frontierelor externe şi a formării, inclusiv cu privire la activităţile de cercetare.
(5)În cazul în care Irlanda sau Regatul Unit solicită să participe la activităţi specifice, Consiliul de administraţie hotărăşte în acest sens.
Consiliul de administraţie hotărăşte de la caz la caz. La adoptarea deciziilor sale, Consiliul de administraţie analizează dacă participarea Irlandei sau a Regatului Unit contribuie la realizarea activităţii în cauză. Deciziile stabilesc contribuţia financiară a Irlandei sau a Regatului Unit la activitatea pentru care s-a prezentat o cerere de participare.
(6)Consiliul de administraţie prezintă anual Parlamentului European şi Consiliului (denumită în continuare "autoritatea bugetară") informaţiile relevante privind rezultatul procedurilor de evaluare efectuate de agenţie.
(7)Consiliul de administraţie poate institui un comitet executiv alcătuit din maximum patru reprezentanţi ai Consiliului de administraţie, dintre care unul este preşedintele său, iar altul un reprezentant din partea Comisiei; scopul acestui comitet executiv este să acorde sprijin Consiliului de administraţie şi directorului executiv la pregătirea deciziilor, a programelor şi a activităţilor pe care trebuie să le adopte Consiliul de administraţie şi, dacă este necesar, să adopte anumite decizii provizorii urgente în numele Consiliului de administraţie atunci când este necesar. Comitetul executiv nu ia decizii pentru adoptarea cărora este nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie poate delega comitetului executiv anumite sarcini clar definite, în special atunci când astfel se îmbunătăţeşte eficienţa agenţiei. Consiliul de administraţie nu poate delega comitetului executiv sarcini legate de decizii pentru adoptarea cărora este nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie.
(8)Consiliul de administraţie adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcţionarilor şi pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, prin care îi deleagă directorului executiv competenţe relevante ale autorităţii împuternicite să facă numiri şi stabileşte condiţiile în care această delegare de competenţe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competenţe.
În cazul în care împrejurări excepţionale impun acest lucru, Consiliul de administraţie poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competenţelor autorităţii împuternicite să facă numiri şi subdelegarea competenţelor de către acesta şi să le exercite el însuşi sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui alt membru al personalului statutar decât directorul executiv.
Art. 101: Componenţa Consiliului de administraţie
(1)Fără a aduce atingere alineatului (3), Consiliul de administraţie este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru şi doi reprezentanţi ai Comisiei, fiecare având drept de vot. În acest scop, fiecare stat membru numeşte un membru al Consiliului de administraţie, precum şi un supleant care îl va reprezenta pe membru în cazul în care acesta lipseşte. Comisia numeşte doi membri şi doi supleanţi. Durata mandatului este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit.
(2)Membrii Consiliului de administraţie sunt numiţi pe baza experienţei şi a cunoştinţelor lor de specialitate relevante de nivel înalt din domeniul cooperării operative în materie de gestionare a frontierelor şi de returnare şi a abilităţilor de conducere, administrative şi bugetare relevante. Statele membre şi Comisia urmăresc realizarea unei reprezentări echilibrate a bărbaţilor şi femeilor în Consiliul de administraţie.
(3)Ţările asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen participă la agenţie. Fiecare dintre acestea au câte un reprezentant şi câte un membru supleant în Consiliul de administraţie. Se aplică mecanismele elaborate în temeiul dispoziţiilor relevante ale acordurilor lor de asociere, în care se precizează natura şi amploarea participării acestor ţări la activităţile agenţiei, precum şi normele detaliate privind această participare, inclusiv dispoziţiile privind contribuţiile financiare şi personalul.
Art. 102: Programul multianual şi programul anual de lucru
(1)Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, Consiliul de administraţie adoptă un document unic de programare care conţine, printre altele, programul de lucru multianual al agenţiei şi programul de lucru al acesteia pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv şi aprobat de Consiliul de administraţie. Documentul unic de programare se adoptă ţinându-se seama de avizul favorabil al Comisiei, iar, în ceea ce priveşte programarea multianuală, după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului. În cazul în care Consiliul de administraţie decide să nu ia în considerare elemente din avizul Comisiei, aceasta furnizează o justificare detaliată. Obligaţia de a furniza o justificare detaliată se aplică, de asemenea, elementelor aduse în discuţie de Parlamentul European şi de Consiliu în timpul consultării. Consiliul de administraţie transmite fără întârziere acest document Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
(2)Documentul menţionat la alineatul (1) devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general. Dacă este necesar, documentul se ajustează în consecinţă.
(3)În conformitate cu ciclul strategic multianual de elaborare a politicilor pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, programul multianual stabileşte programarea strategică globală pe termen mediu şi lung, care include obiectivele, rezultatele preconizate, indicatorii de performanţă şi planificarea resurselor, inclusiv bugetul multianual, personalul şi dezvoltarea capacităţilor proprii ale agenţiei, incluzând planificarea multianuală orientativă a profilurilor personalului corpului permanent. Programul multianual stabileşte domeniile strategice pentru intervenţii şi ceea ce trebuie făcut pentru atingerea obiectivelor. Acesta include acţiuni strategice pentru punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale menţionate la articolul 80 alineatul (1) şi o strategie privind relaţiile cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale, precum şi acţiuni care au legătură cu strategia respectivă.
(4)Programul multianual se pune în aplicare prin intermediul programelor anuale de lucru şi, după caz, se actualizează pe baza rezultatelor evaluării realizate în temeiul articolului 121. Concluziile acestor evaluări se reflectă, dacă este cazul, în programul anual de lucru pentru anul următor.
(5)Programul anual de lucru conţine o descriere a activităţilor care urmează să fie finanţate, conţinând obiective detaliate şi rezultatele scontate, inclusiv indicatori de performanţă. Acesta menţionează, de asemenea, resursele financiare şi umane alocate fiecărei activităţi, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului şi ale gestionării pe activităţi. Programul anual de lucru este în concordanţă cu programul multianual. Acesta prevede în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparaţie cu exerciţiul financiar precedent.
(6)Programul anual de lucru se adoptă în conformitate cu programul legislativ al Uniunii din domeniile relevante ale gestionării frontierelor externe şi returnării.
(7)În cazul în care, după adoptarea unui program anual de lucru, agenţia primeşte o nouă sarcină, Consiliul de administraţie modifică programul anual de lucru.
(8)Modificările substanţiale aduse programului anual de lucru, în special modificările care au ca rezultat realocarea resurselor bugetare mai mari de 2 % din bugetul anual, se adoptă prin aceeaşi procedură ca şi cea aplicabilă pentru adoptarea programului anual de lucru iniţial. Consiliul de administraţie poate să delege directorului executiv competenţa de a aduce modificări nesubstanţiale programului anual de lucru.
Art. 103: Preşedinţia Consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie alege dintre membrii săi cu drept de vot un preşedinte şi un vicepreşedinte. Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi cu o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administraţie cu drept de vot. Vicepreşedintele înlocuieşte din oficiu preşedintele în cazul în care acesta din urmă nu îşi poate îndeplini îndatoririle.
(2)Mandatul preşedintelui şi cel al vicepreşedintelui expiră la încetarea calităţii lor de membri ai Consiliului de administraţie. Sub rezerva acestei dispoziţii, durata mandatelor preşedintelui şi vicepreşedintelui este de patru ani. Mandatele respective pot fi reînnoite o singură dată.
Art. 104: Reuniunile Consiliului de administraţie
(1)Reuniunile Consiliului de administraţie sunt convocate de către preşedinte.
(2)Directorul executiv ia parte la deliberări, fără a avea drept de vot.
(3)Consiliul de administraţie se reuneşte în şedinţă ordinară de cel puţin două ori pe an. În plus, acesta se reuneşte la iniţiativa preşedintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puţin o treime din membrii Consiliului de administraţie. În cazul în care este necesar, Consiliul de administraţie poate organiza reuniuni comune cu consiliile de administraţie ale EASO şi Europol.
(4)Irlanda este invitată să asiste la şedinţele Consiliului de administraţie.
(5)Regatul Unit este invitat să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie care vor avea loc înainte de ziua în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE.
(6)Reprezentanţii EASO şi cei ai Europol sunt invitaţi să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie. Un reprezentant al FRA este invitat să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie pe a căror ordine de zi figurează puncte relevante pentru protecţia drepturilor fundamentale.
(7)Preşedintele Consiliului de administraţie poate, de asemenea, să invite un expert al Parlamentului European să asiste la reuniunile Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie poate invita şi reprezentanţi ai altor instituţii, organe, oficii şi agenţii relevante ale Uniunii. Consiliul de administraţie poate invita, în conformitate cu regulamentul său de procedură, orice altă persoană ale cărei opinii pot fi de interes să asiste la şedinţe în calitate de observator.
(8)Membrii Consiliului de administraţie pot fi asistaţi de consilieri sau experţi, sub rezerva respectării dispoziţiilor regulamentului de procedură.
(9)Secretariatul Consiliului de administraţie este asigurat de agenţie.
Art. 105: Votul
(1)Fără a se aduce atingere articolului 100 alineatul (2) literele (c), (d), (k) şi (m), articolului 103 alineatul (1) şi articolului 107 alineatele (2) şi (4), Consiliul de administraţie hotărăşte cu majoritatea absolută a membrilor săi cu drept de vot.
(2)Fiecare membru dispune de un vot. Atunci când lipseşte unul dintre membri, dreptul de vot al acestuia poate fi exercitat de supleantul său. Directorul executiv nu votează.
(3)Regulamentul de procedură stabileşte detaliile legate de sistemul de votare, inclusiv condiţiile în care un membru poate vota în numele altui membru, precum şi orice cerinţă privind cvorumul.
(4)Reprezentanţii ţărilor asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen dispun de drepturi de vot limitate, corespunzătoare mecanismelor care le sunt aplicabile. Pentru a permite ţărilor asociate să îşi exercite dreptul de vot, agenţia detaliază ordinea de zi, indicând punctele pentru care s-au acordat drepturi de vot limitate.
Art. 106: Funcţiile şi competenţele directorului executiv
(1)Agenţia este administrată de directorul executiv, care beneficiază de o independenţă totală în îndeplinirea îndatoririlor. Fără a aduce atingere competenţelor instituţiilor Uniunii şi celor ale Consiliului de administraţie, directorul executiv nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea vreunui guvern sau organism.
(2)Parlamentul European sau Consiliul îl pot invita pe directorul executiv să prezinte un raport cu privire la modul în care şi-a îndeplinit sarcinile. Acest raport se referă la activităţile agenţiei, punerea în aplicare şi monitorizarea strategiei privind drepturile fundamentale, raportul anual de activitate al agenţiei pentru anul anterior, programul de lucru pentru anul următor şi programul multianual al agenţiei şi orice altă chestiune legată de activităţile agenţiei. De asemenea, directorul executiv prezintă o declaraţie în faţa Parlamentului European, la cererea acestuia, şi răspunde în scris, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea acestora, tuturor întrebărilor adresate de un deputat în Parlamentul European. Directorul executiv informează în mod regulat organele şi comisiile adecvate ale Parlamentului European.
(3)Cu excepţia cazurilor în care prezentul regulament prevede deja termene specifice, directorul executiv se asigură că rapoartele sunt transmise Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de şase luni de la încheierea perioadei de raportare, cu excepţia cazului în care directorul executiv prezintă în scris o justificare corespunzătoare pentru o întârziere.
(4)Directorul executiv este responsabil cu pregătirea şi punerea în aplicare a deciziilor strategice luate de Consiliul de administraţie, precum şi de luarea deciziilor referitoare la activităţile operative ale agenţiei în conformitate cu prezentul regulament. Directorul executiv are următoarele funcţii şi competenţe:
a)propune, pregăteşte şi pune în aplicare deciziile strategice, programele şi activităţile adoptate de Consiliul de administraţie în limitele stabilite de prezentul regulament, de normele de aplicare a acestuia şi de orice lege aplicabilă;
b)întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea unor instrucţiuni administrative interne şi publicarea înştiinţărilor, pentru a asigura administrarea şi funcţionarea curentă a agenţiei în conformitate cu prezentul regulament;
c)pregăteşte, în fiecare an, proiectul de document unic de programare şi îl prezintă spre aprobare Consiliului de administraţie înainte ca proiectul respectiv să fie trimis Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei până la 31 ianuarie;
d)pregăteşte, în fiecare an, raportul anual de activitate al agenţiei şi îl transmite Consiliului de administraţie;
e)întocmeşte un proiect de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale agenţiei, ca parte a documentului unic de programare, în temeiul articolului 115 alineatul (3), şi execută bugetul în temeiul articolului 116 alineatul (1);
f)îşi deleagă competenţele altor membri ai personalului statutar, sub rezerva normelor care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) litera (o);
g)adoptă o recomandare privind măsurile necesare, în conformitate cu articolul 32 alineatul (7), inclusiv decizii prin care statelor membre li se propune să iniţieze şi să desfăşoare operaţiuni comune, intervenţii rapide la frontieră sau alte acţiuni menţionate la articolul 36 alineatul (2);
h)evaluează, aprobă şi coordonează propunerile de operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră formulate de statele membre, în conformitate cu articolul 37 alineatul (3);
i)evaluează, aprobă şi coordonează cererile de operaţiuni şi intervenţii de returnare formulate de statele membre, în conformitate cu articolele 50 şi 53;
j)asigură punerea în aplicare a planurilor operaţionale menţionate la articolul 38, la articolul 42 şi la articolul 53 alineatul (3);
k)asigură punerea în aplicare a deciziei Consiliului menţionate la articolul 42 alineatul (1);
l)retrage finanţarea activităţilor, în conformitate cu articolul 46;
m)evaluează, înainte de orice activitate operaţională a agenţiei, dacă există încălcări ale drepturilor fundamentale sau ale obligaţiilor de protecţie internaţională care au un caracter grav sau sunt susceptibile să persiste în conformitate cu articolul 46 alineatele (4) şi (5);
n)evaluează rezultatele activităţilor, în conformitate cu articolul 47;
o)stabileşte numărul minim de echipamente tehnice necesare pentru a acoperi nevoile agenţiei, în special în ceea ce priveşte efectuarea de operaţiuni comune, trimiterea de echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, intervenţii rapide la frontieră, operaţiuni şi intervenţii de returnare, în conformitate cu articolul 64 alineatul (6);
p)propune înfiinţarea birourilor antenă sau prelungirea perioadei de funcţionare a acestora, în conformitate cu articolul 60 alineatul (5);
q)numeşte membrii birourilor antenă în conformitate cu articolul 60 alineatul (4);
r)pregăteşte un plan de acţiune în urma concluziilor rapoartelor de audit şi evaluărilor interne sau externe, precum şi în urma investigaţiilor efectuate de OLAF şi raportează progresele înregistrate Comisiei, de două ori pe an, şi Consiliului de administraţie, cu regularitate;
s)protejează interesele financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, prin controale eficace şi, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit, precum şi, dacă este cazul, prin aplicarea de sancţiuni administrative şi financiare eficace, proporţionale şi disuasive;
t)pregăteşte strategia antifraudă a agenţiei şi o prezintă spre aprobare Consiliului de administraţie.
(5)Directorul executiv răspunde pentru actele sale în faţa Consiliului de administraţie.
(6)Directorul executiv este reprezentantul legal al agenţiei.
Art. 107: Numirea directorului executiv şi a directorilor executivi adjuncţi
(1)Comisia propune cel puţin trei candidaţi pentru postul de director executiv şi pentru fiecare dintre posturile de directori executivi adjuncţi, pe baza unei liste întocmite în urma publicării postului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, după caz, în presă sau pe site-uri internet.
(2)Pe baza unei propuneri a Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (1), Consiliul de administraţie numeşte directorul executiv pe baza meritelor şi a calităţilor administrative şi de conducere de nivel înalt dovedite, inclusiv a experienţei profesionale relevante în posturi de conducere din domeniul gestionării frontierelor externe şi al returnării. Înainte de a fi numiţi în funcţie, candidaţii propuşi de Comisie sunt invitaţi să facă o declaraţie în faţa comisiei sau a comisiilor competente ale Parlamentului European şi să răspundă întrebărilor care le sunt adresate de membrii acestei (acestor) comisii.
După aceste declaraţii, Parlamentul European adoptă un aviz în care îşi formulează opinia şi în care îşi poate exprima preferinţa pentru unul dintre candidaţi.
Consiliul de administraţie numeşte directorul executiv ţinând seama de opiniile respective. Consiliul de administraţie ia deciziile cu o majoritate de două treimi dintre membrii cu drept de vot.
În cazul în care Consiliul de administraţie ia decizia de a numi alt candidat decât candidatul pe care Parlamentul European l-a indicat ca fiind preferat, Consiliul de administraţie informează în scris Parlamentul European şi Consiliul cu privire la modul în care s-a ţinut seama de avizul Parlamentului European.
Competenţa de revocare a directorului executiv îi revine Consiliului de administraţie, care acţionează la propunerea Comisiei.
(3)Directorul executiv este asistat de trei directori executivi adjuncţi. Fiecărui director executiv adjunct i se atribuie un domeniu de responsabilitate specific. În cazul în care directorul executiv este absent sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, unul dintre directorii executivi adjuncţi îl înlocuieşte.
(4)Pe baza unei propuneri a Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (1), Consiliul de administraţie numeşte directorii executivi adjuncţi pe baza meritelor şi a calităţilor administrative şi de conducere corespunzătoare, inclusiv a experienţei profesionale relevante în domeniul gestionării frontierelor externe şi al returnării. Directorul executiv este implicat în procesul de selecţie. Consiliul de administraţie ia deciziile cu o majoritate de două treimi dintre membrii cu drept de vot.
Consiliul de administraţie are competenţa de a-i revoca pe directorii executivi adjuncţi, în conformitate cu procedura prevăzută la primul paragraf.
(5)Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Până la încheierea acestei perioade, Comisia face o evaluare care ia în considerare evaluarea performanţelor directorului executiv, precum şi sarcinile şi provocările viitoare ale agenţiei.
(6)La propunerea Comisiei, care ţine cont de evaluarea menţionată la alineatul (5), Consiliul de administraţie poate prelungi mandatul directorului executiv o singură dată, pentru o nouă perioadă de cel mult cinci ani.
(7)Mandatul directorilor executivi adjuncţi este de cinci ani. La propunerea Comisiei, Consiliul de administraţie poate prelungi mandatul respectiv o singură dată, pentru o perioadă suplimentară de cel mult cinci ani.
(8)Directorul executiv şi directorii executivi adjuncţi sunt angajaţi ca agenţi temporari ai agenţiei, în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
Art. 108: Forumul consultativ
(1)Agenţia înfiinţează un forum consultativ pentru a o asista prin furnizarea de opinii independente în chestiuni legate de drepturile fundamentale. Directorul executiv şi Consiliul de administraţie, în coordonare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, pot consulta forumul consultativ cu privire la orice aspect legat de drepturile fundamentale.
(2)Agenţia invită EASO, FRA, Înaltul Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi alte organizaţii relevante să facă parte din forumul consultativ. Pe baza unei propuneri a ofiţerului pentru drepturile fundamentale, efectuată după consultarea directorului executiv, Consiliul de administraţie decide asupra componenţei forumului consultativ şi asupra condiţiilor de transmitere a informaţiilor către acesta. Forumul consultativ îşi defineşte metodele de lucru şi îşi elaborează programul de lucru după consultarea cu Consiliul de administraţie şi cu directorul executiv.
(3)Forumul consultativ este consultat cu privire la dezvoltarea în continuare şi punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale, cu privire la funcţionarea unui mecanism de tratare a plângerilor, cu privire la codurile de conduită şi la programa comună de bază. Agenţia informează forumul consultativ cu privire la măsurile luate în urma recomandărilor sale.
(4)Forumul consultativ elaborează un raport anual privind activităţile pe care le desfăşoară. Raportul respectiv este pus la dispoziţia publicului.
(5)Fără a aduce atingere atribuţiilor ofiţerului pentru drepturile fundamentale, forumul consultativ are acces efectiv, în timp util şi în mod eficace, la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale pe care le poate obţine inclusiv prin efectuarea de vizite în locurile unde se desfăşoară operaţiuni comune sau intervenţii rapide la frontieră, cu condiţia obţinerii acordului statului membru gazdă sau al ţării terţe, după caz, în zonele hotspot şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni şi intervenţii de returnare, inclusiv în ţări terţe. Atunci când un stat membru gazdă nu este de acord cu vizita forumului consultativ în locul unde se desfăşoară o operaţiune comună sau o intervenţie rapidă la frontieră pe teritoriul său, acesta îi prezintă agenţiei, în scris, motivele justificate pentru aceasta.
Art. 109: Ofiţerul pentru drepturile fundamentale
(1)Consiliul de administraţie numeşte un ofiţer pentru drepturile fundamentale, pe baza unei liste de trei candidaţi, după consultarea cu forumul consultativ. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale trebuie să aibă calificările, cunoştinţele de specialitate şi experienţa profesională necesare în domeniul drepturilor fundamentale.
(2)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte următoarele sarcini:
a)contribuie la strategia agenţiei privind drepturile fundamentale şi la planul de acţiune aferent, inclusiv emiţând recomandări pentru îmbunătăţirea lor;
b)monitorizează respectarea de către agenţie a drepturilor fundamentale, inclusiv efectuând investigaţii cu privire la oricare dintre activităţile sale;
c)promovează respectarea de către agenţie a drepturilor fundamentale;
d)oferă consiliere agenţiei atunci când consideră că este necesar sau atunci când i se solicită acest lucru, cu privire la orice activitate a agenţiei, fără a întârzia respectivele activităţi;
e)oferă avize cu privire la planurile operaţionale întocmite pentru activităţile operaţionale ale agenţiei cu privire la proiecte-pilot şi la proiecte de asistenţă tehnică în ţări terţe;
f)oferă avize privind acordurile de lucru;
g)efectuează vizite la faţa locului în locurile unde se desfăşoară orice operaţiune comună, intervenţie rapidă la frontieră, proiect-pilot, trimitere de echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, operaţiune de returnare sau intervenţie de returnare, inclusiv în ţări terţe;
h)asigură secretariatul forumului consultativ;
i)îl informează pe directorul executiv cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale în timpul activităţilor agenţiei;
j)realizează selecţia şi gestionarea observatorilor pentru drepturile fundamentale;
k)îndeplineşte orice alte sarcini prevăzute de prezentul regulament.
Secretariatul menţionat la primul paragraf litera (h) primeşte instrucţiuni direct din partea copreşedinţilor forumului consultativ.
(3)În sensul alineatului (2) primul paragraf litera (j), ofiţerul pentru drepturile fundamentale îndeplineşte în special următoarele sarcini:
a)numeşte observatorii pentru drepturile fundamentale;
b)le atribuie operaţiuni şi activităţi observatorilor pentru drepturile fundamentale, astfel cum se prevede la articolul 110 alineatul (3);
c)desemnează observatorii pentru drepturile fundamentale ca monitori pentru returnările forţate în cadrul rezervei menţionate la articolul 51;
d)se asigură că observatorii pentru drepturile fundamentale beneficiază de o formare adecvată;
e)prezintă rapoarte directorului executiv cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale care i-au fost aduse la cunoştinţă de către observatorii pentru drepturile fundamentale, după cum consideră necesar.
Directorul executiv îi răspunde ofiţerului pentru drepturile fundamentale cu privire la modul în care au fost abordate preocupările privind posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale, astfel cum se menţionează la litera (e) de la primul paragraf.
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate încredinţa oricare dintre sarcinile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(i) şi (k) unuia dintre observatorii pentru drepturile fundamentale.
(4)Consiliul de administraţie stabileşte normele speciale aplicabile ofiţerului pentru drepturile fundamentale pentru a garanta că ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi personalul său sunt independenţi în exercitarea sarcinilor care le revin. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este subordonat direct Consiliului de administraţie şi cooperează cu forumul consultativ. Consiliul de administraţie se asigură că se iau măsuri în ceea ce priveşte recomandările ofiţerului pentru drepturile fundamentale. În plus, ofiţerul pentru drepturile fundamentale publică rapoarte anuale privind activităţile sale şi măsura în care în cadrul activităţilor agenţiei se respectă drepturile fundamentale. Aceste rapoarte includ informaţii privind mecanismul de tratare a plângerilor şi punerea în aplicare a strategiei privind drepturile fundamentale.
(5)Agenţia se asigură că ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate acţiona autonom şi independent în exercitarea atribuţiilor sale. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale dispune de resurse umane şi financiare suficiente şi adecvate, necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
Ofiţerul pentru drepturile fundamentale îşi selectează propriul personal, care răspunde doar în faţa acestuia.
(6)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este asistat de un ofiţer adjunct pentru drepturile fundamentale. Consiliul de administraţie numeşte ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale, pe baza unei liste de cel puţin trei candidaţi înaintate de ofiţerul pentru drepturile fundamentale. Ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale are experienţa şi calificările necesare în domeniul drepturilor fundamentale şi este independent în îndeplinirea sarcinilor sale. În cazul în care ofiţerul pentru drepturile fundamentale este absent sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, ofiţerul adjunct pentru drepturile fundamentale preia sarcinile şi responsabilităţile ofiţerului pentru drepturile fundamentale.
(7)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale are acces la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, în ceea ce priveşte toate activităţile agenţiei.
Art. 110: Observatorii pentru drepturile fundamentale
(1)Observatorii pentru drepturile fundamentale, angajaţi ca membri ai personalului statutar, evaluează în mod constant respectarea drepturilor fundamentale în cadrul activităţilor operative, oferă consiliere şi asistenţă în acest sens şi contribuie la promovarea drepturilor fundamentale în cadrul gestionării europene integrate a frontierelor.
(2)Observatorii pentru drepturile fundamentale îndeplinesc următoarele sarcini:
a)monitorizează respectarea drepturilor fundamentale şi oferă consiliere şi asistenţă cu privire la drepturile fundamentale în cadrul pregătirii, desfăşurării şi evaluării activităţilor operative ale agenţiei a căror monitorizare le-a fost încredinţată de către ofiţerul pentru drepturile fundamentale;
b)au rolul de monitori pentru returnările forţate;
c)contribuie la activităţile de formare ale agenţiei în domeniul drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede la articolul 62, inclusiv oferind cursuri de formare cu privire la drepturile fundamentale.
În sensul primului paragraf litera (a), observatorii pentru drepturile fundamentale îndeplinesc în special următoarele sarcini:
(a)urmăresc pregătirea planurilor operaţionale şi prezintă rapoarte ofiţerului pentru drepturile fundamentale, pentru ca acesta să îşi îndeplinească sarcinile după cum se prevede la articolul 109 alineatul (2) litera (e);
(b)efectuează vizite, inclusiv vizite pe termen lung, acolo unde are loc activitatea operativă;
(c)cooperează şi menţine legătura cu ofiţerul coordonator, astfel cum se prevede la articolul 44, şi îi oferă acestuia consiliere şi asistenţă;
(d)îl informează pe ofiţerul coordonator şi prezintă rapoarte ofiţerului pentru drepturile fundamentale în legătură cu orice preocupări legate de posibile încălcări ale drepturilor fundamentale în cadrul activităţilor operative ale agenţiei; şi
(e)contribuie la evaluarea activităţilor, astfel cum se menţionează la articolul 47.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (4), ofiţerul pentru drepturile fundamentale desemnează cel puţin un observator pentru drepturile fundamentale pentru fiecare operaţiune. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale poate decide, de asemenea, să desemneze observatori pentru drepturile fundamentale pentru a monitoriza orice altă activitate operativă pe care o consideră relevantă.
Observatorii pentru drepturile fundamentale au acces la toate locurile în care se desfăşoară activitatea operativă a agenţiei şi la toate documentele aferente relevante pentru punerea în aplicare a respectivei activităţi.
(4)Observatorii pentru drepturile fundamentale pot fi desemnaţi de ofiţerul pentru drepturile fundamentale ca monitori pentru returnările forţate în cadrul rezervei menţionate la articolul 51. Atunci când observatorii pentru drepturile fundamentale au rolul de monitori pentru returnările forţate, li se aplică mutatis mutandis articolul 50 alineatul (5) şi la articolul 51.
(5)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale numeşte observatorii pentru drepturile fundamentale, care se află sub supravegherea ierarhică a acestuia. Observatorii pentru drepturile fundamentale sunt independenţi în exercitarea atribuţiilor lor. Atunci când sunt prezenţi într-o zonă operativă, observatorii pentru drepturile fundamentale poartă un însemn care permite clar identificarea lor ca observatori pentru drepturile fundamentale.
(6)Agenţia se asigură că, până la 20 decembrie 2020, recrutează cel puţin 40 de observatori pentru drepturile fundamentale. Directorul executiv, în consultare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, evaluează în fiecare an dacă este necesară creşterea numărului de observatori pentru drepturile fundamentale. În urma evaluării respective, directorul executiv propune Consiliului de administraţie, dacă este cazul, creşterea, pentru anul următor, a numărului de observatori pentru drepturile fundamentale, în funcţie de nevoile operative.
(7)După recrutare, observatorii pentru drepturile fundamentale beneficiază de o formare consolidată în domeniul drepturilor fundamentale, ţinându-se seama de calificările şi experienţa profesională dobândite anterior în domeniile relevante. Pe toată durata raportului de muncă, agenţia se asigură că observatorii pentru drepturile fundamentale îşi îndeplinesc sarcinile în conformitate cu cele mai ridicate standarde. Pentru fiecare observator pentru drepturile fundamentale se întocmesc planuri de formare adecvate, pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a acestora, necesară pentru îndeplinirea rolului de observator pentru drepturile fundamentale.
Art. 111: Mecanismul de tratare a plângerilor
(1)În cooperare cu ofiţerul pentru drepturile fundamentale, agenţia ia măsurile necesare pentru instituirea şi dezvoltarea în continuare a unui mecanism de tratare a plângerilor independent şi eficace, în conformitate cu prezentul articol, pentru a monitoriza şi a asigura respectarea drepturilor fundamentale în toate activităţile agenţiei.
(2)Orice persoană care este direct afectată de neîndeplinirea obligaţiei de a acţiona sau de acţiunile personalului implicat în cadrul unei operaţiuni comune, al unui proiect-pilot, al unei intervenţii rapide la frontieră, al unei trimiteri a unei echipe de sprijin pentru gestionarea migraţiei, al unei operaţiuni de returnare, al unei intervenţii de returnare sau al unei activităţi operative a agenţiei într-o ţară terţă şi care consideră că aceste acţiuni sau neîndepliniri ale obligaţiei de a acţiona i-au încălcat drepturile fundamentale, precum şi orice parte care reprezintă o astfel de persoană, poate înainta agenţiei o plângere scrisă.
(3)Sunt admisibile numai plângerile care sunt motivate şi implică încălcări concrete ale drepturilor fundamentale.
(4)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale este responsabil cu gestionarea plângerilor primite de agenţie în conformitate cu dreptul la bună administrare. În acest scop, ofiţerul pentru drepturile fundamentale analizează admisibilitatea unei plângeri, înregistrează plângerile admisibile, transmite directorului executiv toate plângerile înregistrate şi înaintează plângerile referitoare la membrii echipelor statului membru de origine, inclusiv autorităţii relevante sau organismului competent în aspecte de drepturi fundamentale dintr-un stat membru, în vederea luării de măsuri suplimentare în concordanţă cu mandatul lor. De asemenea, ofiţerul pentru drepturile fundamentale înregistrează măsurile adoptate de agenţie sau de statul membru în cauză ca urmare a plângerilor şi asigură realizarea acestor măsuri.
(5)În conformitate cu dreptul la bună administrare, dacă o plângere este admisibilă, reclamantul este informat că plângerea sa a fost înregistrată, că s-a început evaluarea acesteia şi că va primi un răspuns de îndată ce acesta va fi disponibil. În cazul în care este transmisă autorităţilor sau organismelor naţionale, plângerea cuprinde datele de contact ale reclamantului. Dacă o plângere este declarată inadmisibilă, reclamantul este informat cu privire la motive şi, dacă este posibil, i se comunică alte modalităţi de rezolvare a nemulţumirilor sale.
Agenţia prevede o procedură adecvată în cazul în care o plângere este declarată inadmisibilă sau nefondată.
Toate deciziile sunt transmise în scris şi sunt motivate. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale reevaluează plângerea dacă reclamantul prezintă noi dovezi în situaţii în care plângerea a fost declarată inadmisibilă sau neîntemeiată.
(6)În cazul înregistrării unei plângeri referitoare la un membru al personalului agenţiei, ofiţerul pentru drepturile fundamentale recomandă directorului executiv măsuri subsecvente adecvate, inclusiv de natură disciplinară şi, dacă este cazul, recomandă iniţierea de proceduri civile sau penale în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul intern. Directorul executiv asigură luarea măsurilor subsecvente adecvate şi raportează ofiţerului pentru drepturile fundamentale, într-un termen determinat şi ulterior, dacă este necesar, la intervale regulate, cu privire la constatările la care a ajuns agenţia în urma unei plângeri, la punerea în aplicare a unor măsuri disciplinare şi la măsurile luate de către agenţie în urma unei plângeri.
În cazul în care o plângere se referă la aspecte legate de protecţia datelor, directorul executiv consultă responsabilul cu protecţia datelor din cadrul agenţiei înainte de luarea unei decizii cu privire la plângere. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale şi responsabilul cu protecţia datelor stabilesc, în scris, un memorandum de înţelegere în care prezintă repartizarea sarcinilor ce le revin şi modul în care cooperează în ceea ce priveşte plângerile primite.
(7)În cazul înregistrării unei plângeri referitoare la un membru al echipelor dintr-un stat membru gazdă sau dintr-un alt stat membru participant, inclusiv la membri detaşaţi ai echipelor sau la experţi naţionali detaşaţi, statul membru de origine asigură luarea măsurilor subsecvente corespunzătoare, inclusiv măsuri de natură disciplinară, iniţierea de proceduri civile sau penale, dacă este necesar, şi alte măsuri în conformitate cu dreptul intern. Statul membru relevant îl informează pe ofiţerul pentru drepturile fundamentale, într-un termen determinat şi, ulterior, dacă este necesar, la intervale regulate, cu privire la constatările la care a ajuns în urma unei plângeri şi la măsurile luate în consecinţă. În cazul în care statul membru relevant nu prezintă măsurile luate ca urmare a plângerii, agenţia urmăreşte chestiunea.
În cazul în care statul membru relevant, în perioada de timp determinată, nu răspunde printr-un raport cu privire la chestiune sau oferă doar un răspuns neconcludent, ofiţerul pentru drepturile fundamentale informează directorul executiv şi consiliul de administraţie.
(8)Dacă se constată că un membru al echipelor a încălcat drepturile fundamentale sau nu a respectat obligaţiile în materie de protecţie internaţională, agenţia solicită statului membru să îi retragă imediat dreptul de a participa la activitatea agenţiei sau a corpului permanent.
(9)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale include în raportul său anual informaţii privind mecanismul de tratare a plângerilor, astfel cum se menţionează la articolul 109 alineatul (4), inclusiv trimiteri specifice la constatările agenţiei şi ale statelor membre şi la acţiunile întreprinse în urma plângerilor depuse.
(10)Ofiţerul pentru drepturile fundamentale întocmeşte, în conformitate cu alineatele (1)-(9) şi după consultarea forumului consultativ, un formular de plângere standardizat prin care se solicită informaţii detaliate şi specifice referitoare la presupusa încălcare a drepturilor fundamentale. De asemenea, ofiţerul pentru drepturile fundamentale întocmeşte orice altă normă detaliată, după caz. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale transmite acest formular, precum şi aceste norme detaliate, directorului executiv şi Consiliului de administraţie.
Agenţia se asigură că informaţiile legate de posibilitatea şi de procedura de depunere a unei plângeri sunt uşor accesibile, inclusiv pentru persoanele vulnerabile. Formularul de plângere standardizat se publică atât pe site-ul web al agenţiei, cât şi pe suport de hârtie, pe parcursul tuturor activităţilor agenţiei, în limbile pe care resortisanţii ţărilor terţe le înţeleg sau pe care se presupune în mod rezonabil că le înţeleg. Formularul de plângere standardizat trebuie să fie uşor de accesat, inclusiv pe dispozitive portabile. Agenţia se asigură că reclamanţilor li se pun la dispoziţie consiliere şi asistenţă privind procedura de depunere a plângerilor. Ofiţerul pentru drepturile fundamentale ia în considerare plângerile chiar dacă acestea nu au fost transmise cu ajutorul formularului de plângere standardizat.
(11)Toate datele cu caracter personal conţinute într-o plângere sunt tratate şi prelucrate de către agenţie, inclusiv de ofiţerul pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 şi de către statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu Directiva (UE) 2016/680.
Atunci când un reclamant depune o plângere, se presupune că acesta este de acord ca agenţia şi ofiţerul pentru drepturile fundamentale să îi prelucreze datelor cu caracter personal în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
Pentru a proteja interesele reclamantului, plângerile sunt tratate în mod confidenţial de către ofiţerul pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu dreptul intern şi cu dreptul Uniunii, cu excepţia cazurilor în care reclamantul renunţă explicit la dreptul său la confidenţialitate. Atunci când un reclamant renunţă la dreptul său la confidenţialitate, se consideră că acesta consimte ca ofiţerul pentru drepturile fundamentale sau agenţia să îi divulge identitatea, dacă este necesar, autorităţilor sau organismelor competente în legătură cu subiectul plângerii.
Art. 112: Cooperarea interparlamentară
(1)Pentru a ţine seama de natura specifică a Poliţiei de frontieră şi a gărzii de coastă la nivel european, care este compusă din autorităţile naţionale şi agenţie, şi pentru a asigura exercitarea efectivă a funcţiilor Parlamentului European de control al agenţiei şi funcţiilor parlamentelor naţionale de control al autorităţilor lor naţionale, astfel cum se prevede în tratate şi, respectiv, în dreptul intern, Parlamentul European şi parlamentele naţionale pot coopera în cadrul articolul 9 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat la TUE şi la TFUE.
(2)La invitaţia Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale care organizează o reuniune în contextul descris la alineatul (1), directorul executiv şi preşedintele Consiliului de administraţie participă la aceste reuniuni.
(3)Agenţia transmite parlamentelor naţionale raportul său anual de activitate.
Art. 113: Regimul lingvistic
(1)Agenţiei i se aplică Regulamentul nr. 1 (46).
(46)Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunităţii Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).
(2)Fără a aduce atingere deciziilor adoptate în temeiul articolului 342 din TFUE, raportul anual de activitate şi programul de lucru se elaborează în toate limbile oficiale ale Uniunii.
(3)Serviciile de traducere necesare funcţionării agenţiei sunt asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.
Art. 114: Transparenţa şi comunicarea
(1)Atunci când tratează solicitările de acces la documentele pe care le deţine, agenţia se supune Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.
(2)Agenţia desfăşoară activităţi de comunicare din proprie iniţiativă privind domeniile care ţin de competenţa sa. Agenţia face publice informaţii relevante, cum ar fi raportul anual de activitate, programul anual de lucru, codul de conduită, analizele strategice de risc, precum şi informaţii detaliate cu privire la operaţiunile comune trecute şi viitoare, intervenţiile rapide la frontieră, proiectele-pilot, proiectele de asistenţă tehnică cu ţări terţe, trimiterea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei, operaţiunile de returnare sau intervenţiile de returnare, inclusiv în ţări terţe, şi acordurile de lucru şi se asigură, fără a aduce atingere articolului 92, că publicul şi orice parte interesată primesc rapid informaţii obiective, detaliate, cuprinzătoare, fiabile şi uşor de înţeles privind activitatea sa. Prin aceasta, agenţia nu dezvăluie informaţii operative care, dacă ar fi făcute publice, ar periclita atingerea obiectivelor operaţiunilor.
(3)Consiliul de administraţie stabileşte aspectele practice de aplicare a alineatelor (1) şi (2).
(4)Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să adreseze agenţiei corespondenţă scrisă în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Aceasta are dreptul de a primi un răspuns în aceeaşi limbă.
(5)Deciziile adoptate de agenţie în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unor plângeri înaintate Ombudsmanului sau al unor acţiuni la Curtea de Justiţie, în condiţiile prevăzute la articolele 228 şi, respectiv, 263 din TFUE.
Art. 115: Buget
(1)Veniturile agenţiei constau, fără a se aduce atingere altor tipuri de resurse, în:
a)o contribuţie din partea Uniunii înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene (secţiunea referitoare la Comisie);
b)o contribuţie din partea ţărilor asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, conform dispoziţiilor din acordurile prin care se stabileşte contribuţia financiară a acestora în fiecare caz în parte;
c)o finanţare din partea Uniunii sub formă de acorduri de contribuţie sau de granturi ad-hoc, în conformitate cu normele financiare ale agenţiei menţionate la articolul 120 şi cu dispoziţiile instrumentelor relevante care sprijină politicile Uniunii;
d)taxe pentru serviciile prestate;
e)orice contribuţie voluntară din partea statelor membre.
(2)Cheltuielile agenţiei cuprind cheltuielile administrative, cheltuielile de infrastructură, cheltuielile operative şi cheltuielile cu personalul.
(3)Directorul executiv întocmeşte un proiect de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale agenţiei pentru exerciţiul financiar următor, care include schema de personal, şi îl transmite Consiliului de administraţie.
(4)Veniturile şi cheltuielile trebuie să fie în echilibru.
(5)Pe baza proiectului de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli întocmit de directorul executiv, Consiliul de administraţie adoptă un proiect provizoriu de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale agenţiei, care conţine schema de personal provizorie. Consiliul de administraţie le transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, ca parte din proiectul de document unic de programare.
(6)Până la data de 31 martie a fiecărui an, Consiliul de administraţie transmite Comisiei proiectul final de buget estimativ al veniturilor şi cheltuielilor agenţiei, care include proiectul de schemă de personal, însoţit de programul de lucru preliminar.
(7)Comisia înaintează autorităţii bugetare estimarea, împreună cu proiectul de buget general al Uniunii Europene.
(8)Pe baza estimării, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene datele estimative pe care le consideră necesare în ceea ce priveşte schema de personal şi valoarea contribuţiei acordate de la bugetul general, pe care le transmite autorităţii bugetare în conformitate cu articolele 313 şi 314 din TFUE.
(9)Autoritatea bugetară autorizează creditele reprezentând contribuţia alocată agenţiei.
(10)Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a agenţiei.
(11)Consiliul de administraţie adoptă bugetul agenţiei. Acesta este definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. După caz, bugetul este ajustat în mod corespunzător.
(12)Orice modificare a bugetului, inclusiv a schemei de personal, urmează aceeaşi procedură.
(13)În cazul oricărui proiect imobiliar care poate avea implicaţii semnificative asupra bugetului agenţiei, se aplică dispoziţiile Regulamentului delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (47).
(47)Regulamentul delegat (UE) 2019/715 al Comisiei din 18 decembrie 2018 privind regulamentul financiar cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom şi menţionate la articolul 70 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 122, 10.5.2019, p. 1).
(14)În vederea finanţării desfăşurării intervenţiilor rapide la frontieră şi a intervenţiilor de returnare, bugetul agenţiei adoptat de Consiliul de administraţie include o rezervă financiară operativă, în cuantum de cel puţin 2 % din alocarea prevăzută în comun pentru operaţiunile comune la frontierele externe şi activităţile operative în domeniul returnării. La sfârşitul fiecărei luni, directorul executiv poate decide să realoce o sumă echivalentă cu a douăsprezecea parte din creditele rezervei pentru alte activităţi operative ale agenţiei. Într-un astfel de caz, directorul executiv informează Consiliul de administraţie.
(15)Angajamentele bugetare pentru acţiuni care depăşesc un exerciţiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciţii financiare în tranşe anuale.
Art. 116: Execuţia şi controlul bugetului
(1)Directorul executiv execută bugetul agenţiei.
(2)Până la data de 1 martie a exerciţiului financiar N + 1, contabilul agenţiei transmite conturile provizorii aferente exerciţiului financiar N contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi. Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituţiilor şi ale organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 245 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.
(3)Agenţia trimite raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru anul N Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi până la data de 31 martie a anului N + 1.
(4)Contabilul Comisiei trimite Curţii de Conturi conturile provizorii ale agenţiei pentru anul N, consolidate cu conturile Comisiei, până la data de 31 martie a anului N + 1.
(5)După ce primeşte observaţiile formulate de Curtea de Conturi privind conturile provizorii ale agenţiei, în temeiul articolului 246 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, directorul executiv întocmeşte pe propria răspundere conturile finale ale agenţiei şi le înaintează Consiliului de administraţie în vederea obţinerii unui aviz.
(6)Consiliul de administraţie emite un aviz cu privire la conturile definitive ale agenţiei pentru anul N.
(7)Până la data de 1 iulie a anului N + 1, directorul executiv transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi conturile definitive, împreună cu avizul Consiliului de administraţie.
(8)Conturile definitive pentru anul N se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului N + 1.
(9)Directorul executiv transmite Curţii de Conturi un răspuns la observaţiile acesteia până la data de 30 septembrie a anului N + 1. Directorul executiv transmite acest răspuns şi Consiliului de administraţie.
(10)Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţie necesară pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru anul N, în conformitate cu articolul 261 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.
(11)La recomandarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, înainte de data de 15 mai a anului N + 2, descărcarea de gestiune în ceea ce priveşte execuţia bugetului pentru anul N.
Art. 117: Combaterea fraudei
(1)Pentru combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, se aplică fără restricţie dispoziţiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Agenţia aderă la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi adoptă, fără întârziere, dispoziţiile corespunzătoare care se aplică întregului personal al agenţiei, utilizând modelul prevăzut în anexa la acordul menţionat.
(2)Curtea de Conturi are competenţa de a efectua audituri, pe bază de documente şi prin inspecţii la faţa locului, care să îi vizeze pe toţi beneficiarii de granturi, contractanţii şi subcontractanţii care au primit fonduri din partea Uniunii prin intermediul agenţiei.
(3)OLAF poate efectua investigaţii administrative, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu dispoziţiile şi procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 şi în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (48), cu scopul de a stabili dacă, în cadrul unui acord de grant, al unei decizii de acordare a unui grant sau al unui contract finanţat de agenţie a avut loc vreo fraudă, un act de corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.
(48)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(4)În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta şi trimite în judecată cazuri de fraudă şi alte activităţi ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform dispoziţiilor Directivei (UE) 2017/1371.
(5)Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), modalităţile de lucru stabilite cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale, acordurile de grant, deciziile de acordare a unui grant şi contractele agenţiei trebuie să conţină dispoziţii care să autorizeze în mod expres Curtea de Conturi, OLAF şi EPPO să efectueze astfel de audituri şi investigaţii, în conformitate cu competenţele le revin.
Art. 118: Prevenirea conflictelor de interese
Agenţia adoptă norme interne care impun membrilor organelor acesteia şi personalului acesteia să evite, pe durata raporturilor de muncă sau a mandatului lor, orice situaţie susceptibilă să genereze un conflict de interese şi să raporteze astfel de situaţii.
Agenţia asigură transparenţa activităţilor de lobby prin intermediul unui registru de transparenţă şi prin dezvăluirea tuturor reuniunilor sale cu terţe părţi interesate. Registrul de transparenţă conţine toate reuniunile şi contactele dintre părţile terţe interesate şi directorul executiv, directorii executivi adjuncţi şi şefii de divizie în chestiuni care privesc achiziţiile şi procedurile de licitaţii pentru servicii, echipamente sau proiecte şi studii externalizate. Agenţia ţine o evidenţă a tuturor reuniunilor personalului său cu terţe părţi interesate în chestiuni referitoare la achiziţii şi licitaţii pentru servicii, echipamente sau proiecte şi studii externalizate.
Art. 119: Investigaţii administrative
Activităţile agenţiei fac obiectul investigaţiilor efectuate de Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
Art. 120: Dispoziţii financiare
Normele financiare aplicabile agenţiei se adoptă de către Consiliul de administraţie, după consultarea Comisiei. Acestea nu derogă de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepţia cazului în care o astfel de derogare este în mod specific necesară pentru funcţionarea agenţiei, iar Comisia şi-a dat în prealabil acordul. În acest cadru, Consiliul de administraţie adoptă norme financiare specifice aplicabile activităţilor agenţiei în domeniul cooperării cu ţările terţe în materie de returnare.
Art. 121: Evaluare
(1)Fără a se aduce atingere articolului 59, până la 5 decembrie 2023 şi ulterior o dată la patru ani, Comisia face o evaluare a prezentului regulament pentru a analiza, în special:
a)rezultatele agenţiei în ceea ce priveşte obiectivele, mandatul, resursele şi sarcinile sale;
b)impactul, eficacitatea şi eficienţa activităţii agenţiei şi a practicilor sale de lucru în raport cu obiectivele, mandatul şi sarcinile acesteia;
c)cooperarea între agenţii la nivel european, inclusiv punerea în aplicare a cooperării europene în privinţa funcţiilor de gardă de coastă;
d)posibila necesitate de modificare a mandatului agenţiei;
e)implicaţiile financiare ale unei astfel de modificări;
f)funcţionarea corpului permanent şi, începând cu cea de a doua evaluare, efectivul şi componenţa sa globală;
g)nivelul de formare, de cunoştinţe de specialitate şi de profesionalism al corpului permanent.
Evaluarea cuprinde o analiză specifică a modului în care au fost respectate Carta şi alte dispoziţii relevante ale dreptului Uniunii în aplicarea prezentului regulament.
(2)Evaluarea apreciază, de asemenea, atractivitatea agenţiei ca angajator pentru recrutarea de personal statutar, cu scopul de a se asigura calitatea candidaţilor şi echilibrul geografic.
(3)La realizarea evaluării, Comisia solicită contribuţii de la părţile interesate relevante, inclusiv de la forumul consultativ şi de la FRA.
(4)Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului şi Consiliului de administraţie rapoartele de evaluare împreună cu concluziile sale asupra rapoartelor. Consiliul de administraţie poate formula recomandări destinate Comisiei cu privire la eventuale modificări ale prezentului regulament. Rapoartele de evaluare şi concluziile asupra acestora sunt făcute publice. Statele membre şi agenţia pun la dispoziţia Comisiei informaţiile necesare pentru elaborarea rapoartelor de evaluare. Acolo unde este necesar, rapoartele de evaluare sunt însoţite de propuneri legislative.
(5)Agenţia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind funcţionarea EUROSUR până la 1 decembrie 2021 şi, ulterior, o dată la doi ani.
Statele membre furnizează agenţiei informaţiile necesare pentru elaborarea rapoartelor respective.
(6)În cadrul evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia prezintă o evaluare globală a EUROSUR, însoţită, dacă este necesar, de propuneri adecvate de îmbunătăţire a modul de funcţionare a acestuia.
Statele membre şi agenţia furnizează Comisiei informaţiile necesare pentru redactarea evaluării globale menţionate la primul paragraf.
La realizarea evaluării globale menţionate la primul paragraf, Comisia solicită contribuţii de la părţile interesate relevante, inclusiv de la forumul consultativ şi de la FRA.