Secţiunea 11 - Cooperarea - Regulamentul 1896/13-nov-2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624

Acte UE

Jurnalul Oficial 295L

În vigoare
Versiune de la: 2 August 2021
SECŢIUNEA 11:Cooperarea
Art. 68: Cooperarea agenţiei cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi cu organizaţiile internaţionale
(1)Agenţia cooperează cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi poate coopera cu organizaţiile internaţionale, în limitele cadrelor juridice ale acestora, şi utilizează informaţiile, resursele şi sistemele existente disponibile în cadrul EUROSUR.
În conformitate cu primul paragraf, agenţia cooperează în special cu:
a)Comisia şi Serviciul European de Acţiune Externă (EEAS);
b)Europol;
c)EASO;
d)FRA;
e)Eurojust;
f)Centrul Satelitar al Uniunii Europene;
g)EFCA şi EMSA;
h)eu-LISA;
i)Agenţia Uniunii Europene de Siguranţă a Aviaţiei (AESA) şi administratorul de reţea al EATMN;
j)misiunile şi operaţiunile PSAC, în conformitate cu mandatele lor, în scopul de a asigura următoarele:
(i)promovarea standardelor în materie de gestionare europeană integrată a frontierelor;
(ii)conştientizarea situaţiei şi analiza de risc.
Agenţia poate coopera, de asemenea, cu următoarele organizaţii internaţionale în măsura în care acest lucru este relevant pentru îndeplinirea funcţiilor sale, în limitele cadrelor juridice ale acestora:
(a)Organizaţia Naţiunilor Unite prin birourile, agenţiile, organizaţiile şi alte entităţi relevante ale sale, în special Oficiul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate şi Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale;
(b)Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (Interpol);
(c)Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
(d)Consiliul Europei şi comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului;
(e)Centrul de Analiză şi Operaţiuni Maritime – Stupefiante (MAOC-N).
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) are loc în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu entităţile menţionate la alineatul (1). Aceste acorduri trebuie să fie aprobate în prealabil de către Comisie. În toate cazurile, agenţia informează Parlamentul European şi Consiliul în legătură cu aceste acorduri.
(3)În ceea ce priveşte gestionarea informaţiilor clasificate, acordurile de lucru menţionate la alineatul (2) prevăd respectarea de către organul, oficiul sau agenţia Uniunii sau de către organizaţia internaţională în cauză a unor norme şi standarde de securitate echivalente celor aplicate de agenţie. Înainte de încheierea acordului se organizează o vizită de evaluare, iar Comisia este informată cu privire la rezultatul acestei vizite.
(4)Deşi nu intră sub incidenţa prezentului regulament, agenţia se angajează de asemenea în relaţii de cooperare cu Comisia şi, dacă este cazul, cu statele membre şi cu SEAE în cadrul activităţilor referitoare la domeniul vamal, inclusiv gestionarea riscurilor, atunci când respectivele activităţi se susţin reciproc. Această cooperare nu trebuie să aducă atingere competenţelor existente ale Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate sau ale statelor membre.
(5)Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) utilizează informaţiile primite de la agenţie exclusiv în limitele propriilor competenţe şi în măsura în care acestea respectă drepturile fundamentale, inclusiv cerinţele privind protecţia datelor cu caracter personal.
Orice transmitere a datelor cu caracter personal prelucrate de agenţie către alte instituţii, organe, oficii sau agenţii ale Uniunii în temeiul articolului 87 alineatul (1) literele (c) şi (d) face obiectul unor acorduri de lucru specifice privind schimbul de date cu caracter personal.
Acordurile de lucru menţionate la al doilea paragraf includ o dispoziţie care garantează că datele cu caracter personal transmise de către agenţie instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot fi prelucrate în alt scop numai dacă acest lucru este autorizat de agenţie şi dacă este compatibil cu scopul iniţial pentru care agenţia a colectat şi transmis datele. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile respective ale Uniunii păstrează o evidenţă în scris a evaluărilor compatibilităţii de la caz la caz.
Orice transfer de către agenţie al datelor cu caracter personal către organizaţiile internaţionale menţionate în temeiul articolului 87 alineatul (1) litera (c) trebuie să respecte dispoziţiile secţiunii 2 din capitolul IV.
În special, agenţia se asigură că orice acord de lucru încheiat cu organizaţiile internaţionale cu privire la schimbul de date cu caracter personal în temeiul articolului 87 alineatul (1) litera (c) respectă capitolul V din Regulamentul (UE) 2018/1725 şi face obiectul autorizării din partea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, în cazul în care acest lucru este prevăzut în regulamentul respectiv.
Agenţia se asigură că datele cu caracter personal transferate organizaţiilor internaţionale sunt prelucrate numai în scopul în care au fost transferate.
(6)Schimburile de informaţii între agenţie şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile internaţionale menţionate la alineatul (1) se fac prin intermediul reţelei de comunicaţii menţionate la articolul 14 sau prin intermediul altor sisteme de schimb de informaţii acreditate care îndeplinesc criteriile de disponibilitate, confidenţialitate şi integritate.
Art. 69: Cooperarea europeană privind îndeplinirea funcţiilor de gardă de coastă
(1)Fără a aduce atingere EUROSUR, în cooperare cu EFCA şi cu EMSA, agenţia sprijină autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă la nivel naţional şi la nivelul Uniunii şi, dacă este cazul, la nivel internaţional, prin:
a)punerea la dispoziţie, corelarea şi analizarea informaţiilor disponibile în cadrul sistemelor de raportare a navelor şi al altor sisteme de informaţii găzduite de agenţiile respective sau accesibile acestora, în conformitate cu temeiurile juridice ale fiecărei agenţii şi fără a se aduce atingere drepturilor de proprietate ale statelor membre asupra datelor;
b)furnizarea de servicii de supraveghere şi comunicaţii bazate pe tehnologii de ultimă generaţie, inclusiv infrastructuri spaţiale şi terestre şi senzori instalaţi pe orice tip de platformă;
c)consolidarea capacităţilor prin elaborarea de orientări şi recomandări şi stabilirea de bune practici, precum şi prin oferirea de cursuri de formare şi prin intermediul schimburilor de personal;
d)intensificarea schimbului de informaţii şi a cooperării cu privire la funcţiile de gardă de coastă, inclusiv prin analizarea provocărilor operative şi a riscurilor emergente din domeniul maritim;
e)partajarea capacităţilor prin planificare şi punerea în aplicare a unor operaţiuni cu scopuri multiple şi prin utilizarea în comun a activelor şi a altor capacităţi, în măsura în care aceste activităţi sunt coordonate de agenţiile respective şi sunt aprobate de autorităţile competente ale statelor membre vizate.
(2)Modalităţile precise de cooperare în privinţa funcţiilor de gardă de coastă dintre agenţie, EFCA şi EMSA se stabilesc printr-un acord de lucru, în conformitate cu mandatele lor respective şi cu normele financiare aplicabile agenţiilor respective. Acest acord se aprobă de către Consiliul de administraţie al agenţiei, de către Consiliul de administraţie al EFCA şi de către Consiliul de administraţie al EMSA. Agenţia, EFCA şi EMSA utilizează informaţiile primite în contextul cooperării lor exclusiv în limitele cadrelor lor juridice şi în conformitate cu drepturile fundamentale, inclusiv cu cerinţele privind protecţia datelor.
(3)Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, cu agenţia, cu EFCA şi cu EMSA, pune la dispoziţie un manual practic privind cooperarea europeană în materie de funcţii de gardă de coastă. Acest manual trebuie să conţină orientări, recomandări şi bune practici privind schimbul de informaţii. Comisia adoptă acest manual sub forma unei recomandări.
Art. 70: Cooperarea cu Irlanda şi Regatul Unit
(1)Agenţia facilitează cooperarea operativă a statelor membre cu Irlanda şi cu Regatul Unit în cea ce priveşte activităţi specifice.
(2)În scopurile EUROSUR, schimbul de informaţii şi cooperarea cu Irlanda şi Regatul Unit pot avea loc pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale între Irlanda, respectiv Regatul Unit, şi unul sau mai multe state membre vecine sau prin intermediul reţelelor regionale bazate pe aceste acorduri. Centrele naţionale de coordonare reprezintă punctele de contact pentru schimbul de informaţii cu autorităţile omoloage din Irlanda şi Regatul Unit în cadrul EUROSUR.
(3)Acordurile menţionate la alineatul (2) se limitează la transmiterea următoarelor informaţii între un centru naţional de coordonare şi autoritatea omoloagă a Irlandei sau a Regatului Unit:
a)informaţiile conţinute în tabloul situaţional naţional al unui stat membru, în măsura în care acestea au fost transmise agenţiei în scopurile tabloului situaţional;
b)informaţiile colectate de către Irlanda sau Regatul Unit care sunt relevante pentru scopurile tabloului situaţional european;
c)informaţiile menţionate la articolul 25 alineatul (5).
(4)Informaţiile furnizate în contextul EUROSUR de către agenţie sau de către un stat membru care nu este parte la unul dintre acordurile menţionate la alineatul (2) nu trebuie comunicate Irlandei sau Regatului Unit decât cu aprobarea prealabilă a agenţiei sau a statului membru respectiv. Statele membre şi agenţia au obligaţia de a respecta refuzul de a transmite informaţiile respective Irlandei sau Regatului Unit.
(5)Se interzice transmiterea ulterioară sau orice altă comunicare a informaţiilor transmise în temeiul prezentului articol către ţări terţe sau către părţi terţe.
(6)Acordurile menţionate la alineatul (2) includ dispoziţii privind costurile legate de participarea Irlandei sau a Regatului Unit la punerea în aplicare a acestor acorduri.
(7)Sprijinul care trebuie acordat de agenţie în temeiul articolului 10 alineatul (1) literele (n), (o) şi (p) acoperă organizarea operaţiunilor de returnare ale statelor membre la care participă şi Irlanda sau Regatul Unit.
(8)Aplicarea prezentului regulament în cazul frontierelor Gibraltarului se suspendă până la data la care se ajunge la un acord asupra domeniului de aplicare al măsurilor privind trecerea frontierelor externe de către persoane.
Art. 71: Cooperarea cu ţările terţe
(1)Statele membre şi agenţia cooperează cu ţările terţe în scopul gestionării europene integrate a frontierelor şi a politicii în materie de migraţie în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (g).
(2)Pe baza priorităţilor în materie de politică stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (4), agenţia furnizează asistenţă tehnică şi operaţională ţărilor terţe în cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi a datelor cu caracter personal şi principiul nereturnării.
(3)Agenţia şi statele membre respectă dreptul Uniunii, inclusiv normele şi standardele care fac parte din acquis-ul Uniunii, inclusiv atunci când cooperarea cu ţările terţe are loc pe teritoriul ţărilor terţe respective.
(4)Instituirea cooperării cu ţările terţe permite promovarea standardelor în materie de gestionare europeană integrată a frontierelor.
Art. 72: Cooperarea statelor membre cu ţările terţe
(1)Statele membre pot coopera la nivel operaţional cu una sau mai multe ţări terţe în legătură cu domeniile care fac obiectul prezentului regulament. Această cooperare poate include schimbul de informaţii şi se poate desfăşura pe baza acordurilor bilaterale sau multilaterale, a altor forme de acorduri, sau prin intermediul reţelelor regionale instituite în baza acestor acorduri.
(2)Atunci când încheie acordurile bilaterale şi multilaterale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot include dispoziţii privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR, în conformitate cu articolele 75 şi 89.
(3)Acordurile bilaterale şi multilaterale şi alte forme de acorduri menţionate la alineatul (1) trebuie să respecte dreptul Uniunii şi dreptul internaţional privind drepturile fundamentale şi protecţia internaţională, inclusiv Carta, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951 cu protocolul la aceasta din 1967, în special principiul nereturnării. Atunci când pun în aplicare aceste acorduri, statele membre evaluează situaţia generală din ţara terţă respectivă şi ţin seama de aceasta periodic şi, având în vedere şi articolul 8.
Art. 73: Cooperarea dintre agenţie şi ţările terţe
(1)Agenţia poate coopera, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale, cu autorităţile ţărilor terţe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament. Chiar şi atunci când cooperează cu ţări terţe pe teritoriul acestora, agenţia respectă dreptul Uniunii, inclusiv normele şi standardele care fac parte din acquis-ul Uniunii.
(2)Atunci când cooperează cu autorităţile ţărilor terţe astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, agenţia acţionează în cadrul politicii externe a Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia drepturilor fundamentale şi a datelor cu caracter personal, principiul nereturnării, interzicerea trimiterii arbitrare în custodie publică şi interzicerea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, cu sprijinul delegaţiilor Uniunii şi, după caz, al misiunilor şi operaţiunilor PSAC şi în coordonare cu acestea, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) paragraful al doilea litera (j).
(3)În situaţiile în care trebuie trimise echipe de gestionare a frontierelor din cadrul corpului permanent către o ţară terţă în care membrii echipei vor exercita competenţe de executare, Uniunea, în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), încheie cu ţara terţă respectivă un acord privind statutul, elaborat pe baza modelului de acord privind statutul menţionat la articolul 76 alineatul (1). Acordul privind statutul acoperă toate aspectele necesare pentru desfăşurarea acţiunilor. În special, acesta stabileşte domeniul de aplicare al operaţiunii, dispoziţii privind răspunderea civilă şi penală, sarcinile şi atribuţiile membrilor echipelor, măsurile legate de înfiinţarea unui birou antenă şi măsurile practice legate de respectarea drepturilor fundamentale. Acordul privind statutul asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale în timpul acestor operaţiuni şi prevede un mecanism de tratare a plângerilor. Se consultă Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor cu privire la dispoziţiile acordului privind statutul în ceea ce priveşte transferurile de date în cazul în care dispoziţiile diferă substanţial faţă de modelul de acord privind statutul.
(4)În conformitate cu articolul 76 alineatul (4), agenţia acţionează şi în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu autorităţile ţărilor terţe menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în concordanţă cu dreptul şi politicile Uniunii.
Acordurile de lucru menţionate la primul paragraf din prezentul alineat precizează domeniul de aplicare, natura şi scopul cooperării, sunt legate de gestionarea cooperării operaţionale. Acordurile de lucru respective pot include dispoziţii privind schimbul de informaţii neclasificate sensibile şi cooperarea în cadrul EUROSUR în conformitate cu articolul 74 alineatul (3).
Agenţia se asigură că ţările terţe cărora le-au fost transferate informaţii prelucrează informaţiile respective numai în scopul în care au fost transferate. Orice acord de lucru privind schimbul de informaţii clasificate se încheie în conformitate cu articolul 76 alineatul (4) din prezentul regulament. Agenţia solicită autorizare prealabilă din partea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, atunci când aceste acorduri de lucru prevăd transferul de date cu caracter personal şi atunci când Regulamentul (UE) 2018/1725 prevede acest lucru.
(5)Agenţia contribuie la punerea în aplicare a politicii externe a Uniunii în materie de returnare şi de readmisie în cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, în domeniile reglementate de prezentul regulament.
(6)Agenţia poate primi finanţare din partea Uniunii în conformitate cu dispoziţiile instrumentelor relevante care sprijină ţările terţe şi activităţile legate de acestea. Agenţia poate iniţia şi finanţa în ţări terţe proiecte de asistenţă tehnică în domeniile reglementate de prezentul regulament şi în conformitate cu normele financiare care i se aplică. Aceste proiecte se includ în documentul unic de programare prevăzut la articolul 102.
(7)Agenţia informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la activităţile realizate în temeiul prezentului articol şi, în special, cu privire la activităţile legate de asistenţa tehnică şi operaţională în domeniul gestionării frontierelor şi al returnării în ţările terţe şi trimiterea de ofiţeri de legătură şi le furnizează informaţii detaliate privind respectarea drepturilor fundamentale. Agenţia publică toate acordurile, acordurile de lucru, proiectele-pilot şi proiectele de asistenţă tehnică cu ţările terţe în conformitate cu articolul 114 alineatul (2).
(8)Agenţia include o evaluare a cooperării cu ţările terţe în rapoartele sale anuale.
Art. 74: Asistenţa tehnică şi operaţională acordată de agenţie ţărilor terţe
(1)Agenţia poate coordona cooperarea operativă dintre statele membre şi ţările terţe şi poate oferi o asistenţă tehnică şi operaţională ţărilor terţe în contextul gestionării europene integrate a frontierelor.
(2)Agenţia poate desfăşura acţiuni legate de gestionarea europeană integrată a frontierelor pe teritoriul unei ţări terţe, cu condiţia obţinerii acordului ţării terţe în cauză.
(3)Operaţiunile de pe teritoriul unei ţări terţe sunt incluse în programul anual de lucru adoptat de Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 102 şi se efectuează pe baza unui plan operaţional convenit între agenţie şi ţara terţă în cauză şi în consultare cu statele membre participante. În cazul în care un stat membru sau statele membre sunt învecinate cu ţara terţă sau cu zona operativă a ţării terţe, planul operaţional şi orice modificări ale acestuia trebuie să aibă acordul statului membru sau al statelor membre în cauză. Articolele 38, 43, 46, 47 şi 54-57 se aplică mutatis mutandis echipelor de intervenţie trimise în ţările terţe.
(4)Directorul executiv garantează securitatea personalului trimis în ţări terţe.
În scopul primului paragraf, statele membre informează directorul executiv cu privire la orice preocupări legate de securitatea resortisanţilor acestora dacă aceştia sunt trimişi pe teritoriul anumitor ţări terţe.
În cazul în care nu poate fi garantată securitatea oricărui membru al personalului trimis în ţări terţe, directorul executiv ia măsurile corespunzătoare prin suspendarea sau încetarea aspectelor corespunzătoare ale asistenţei tehnice şi operaţionale acordate de agenţie ţării terţe respective.
(5)Fără a se aduce atingere trimiterii membrilor corpului permanent în conformitate cu articolele 54-58, participarea statelor membre la operaţiuni pe teritoriul unor ţări terţe se face în mod voluntar.
Pe lângă mecanismul relevant menţionat la articolul 57 alineatul (9) şi alineatul (4) din prezentul articol, în cazul în care securitatea personalului său participant nu poate fi garantată într-o măsură considerată suficientă de statul membru în cauză, acesta îşi poate retrage contribuţia la operaţiunea din ţara terţă în cauză. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situaţie excepţională, acesta prezintă agenţiei în scris, în detaliu, motivele sale şi informaţii cu privire la situaţia invocată, al căror conţinut se include în raportul menţionat la articolul 65. Motivele şi informaţiile respective se prezintă în timpul negocierilor bilaterale anuale şi cu maximum 21 de zile înainte de trimitere. Trimiterea personalului detaşat în conformitate cu articolul 56 este supusă aprobării statului membru de origine comunicat în notificarea de către agenţie şi cu maximum 21 de zile înainte de trimitere.
(6)Planurile operaţionale menţionate la alineatul (3) pot include dispoziţii privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR, în conformitate cu articolele 75 şi 89.
Art. 75: Schimbul de informaţii cu ţările terţe în cadrul EUROSUR
(1)Centrele naţionale de coordonare şi, după caz, agenţia sunt punctele de contact pentru schimbul de informaţii şi cooperarea cu ţările terţe în scopurile EUROSUR.
(2)Dispoziţiile privind schimbul de informaţii şi cooperarea în scopurile EUROSUR conţinute în acordurile bilaterale sau multilaterale menţionate la articolul 72 alineatul (2) abordează:
a)tablourile situaţionale specifice partajate cu ţările terţe;
b)datele provenite din ţări terţe care pot fi partajate în tabloul situaţional european şi procedurile de partajare a acestor date;
c)procedurile şi condiţiile în care se pot furniza servicii de fuziune EUROSUR autorităţilor ţărilor terţe;
d)normele detaliate privind cooperarea şi schimbul de informaţii cu observatori din ţări terţe în scopurile EUROSUR.
(3)Informaţiile furnizate în contextul EUROSUR de către agenţie sau de către un stat membru care nu este parte la unul dintre acordurile menţionate la articolul 72 alineatul (1) nu se comunică niciuneia dintre ţările terţe care sunt parte la acord decât cu aprobarea prealabilă a agenţiei sau a statului membru respectiv. Statele membre şi agenţia au obligaţia de a respecta refuzul de a transmite informaţiile respective ţării terţe în cauză.
Art. 76: Rolul Comisiei în ceea ce priveşte cooperarea cu ţările terţe
(1)Comisia, după consultarea statelor membre, a agenţiei, a FRA şi a Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, elaborează un model de acord privind statutul pentru acţiunile desfăşurate pe teritoriul unor ţări terţe.
(2)Comisia, în cooperare cu statele membre şi cu agenţia, întocmeşte modele de dispoziţii pentru schimbul de informaţii în cadrul EUROSUR în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) şi articolul 72 alineatul (2).
După ce se consultă cu agenţia şi alte organe, oficii sau agenţii relevante ale Uniunii, inclusiv FRA şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, Comisia întocmeşte un model de acord de lucru menţionat la articolul 73 alineatul (4). Un astfel de model include dispoziţii referitoare la drepturile fundamentale şi la garanţiile în materie de protecţie a datelor, abordând măsuri practice.
(3)Înainte de a încheia un nou acord bilateral sau multilateral menţionat la articolul 72 alineatul (1), statul membru sau statele membre în cauză notifică Comisiei proiectele sale de dispoziţii legate de gestionarea frontierelor şi de returnare.
Statele membre vizate notifică Comisiei dispoziţiile unor astfel de acordurilor bilaterale şi multilaterale, noi şi existente, legate de gestionarea frontierelor şi de returnare, iar Comisia informează Consiliul şi agenţia cu privire la acestea.
(4)Înainte ca eventuale acorduri de lucru între agenţie şi autorităţile competente ale unor ţări terţe să fie aprobate de Consiliul de administraţie, acestea sunt notificate de agenţie Comisiei, care le aprobă în prealabil. Înainte de încheierea oricărui astfel de acord de lucru, agenţia furnizează Parlamentului European informaţii detaliate cu privire la părţile la acordul de lucru, precum şi cu privire la conţinutul avut în vedere.
(5)Agenţia notifică Comisiei planurile operaţionale menţionate la articolul 74 alineatul (3). Orice decizie de a trimite ofiţeri de legătură în ţări terţe în conformitate cu articolul 77 este condiţionată de primirea avizului prealabil al Comisiei. Parlamentul European este informat pe deplin şi fără întârziere cu privire la aceste activităţi.
Art. 77: Ofiţerii de legătură în ţările terţe
(1)Agenţia poate trimite în ţări terţe experţi din cadrul personalului său statutar şi alţi experţi, în calitate de ofiţeri de legătură, care trebuie să beneficieze de cel mai înalt grad de protecţie în îndeplinirea sarcinilor lor. Aceştia fac parte din reţelele locale sau regionale de cooperare ale ofiţerilor de legătură în materie de imigraţie şi ale experţilor în domeniul securităţii din Uniune şi din statele membre, inclusiv din reţeaua creată în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1240. Prin decizia Consiliului de administraţie, agenţia poate stabili profiluri specifice ale ofiţerilor de legătură, în funcţie de nevoile operative în contextul ţării terţe în cauză.
(2)În cadrul politicii de acţiune externă a Uniunii, se acordă prioritate trimiterii de ofiţeri de legătură în acele ţări terţe care, pe baza unei analize de risc, reprezintă ţări de origine sau de tranzit în ceea ce priveşte imigraţia ilegală. Agenţia poate primi ofiţeri de legătură detaşaţi de ţările terţe respective, pe bază de reciprocitate. Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, Consiliul de administraţie adoptă anual lista priorităţilor. Trimiterea ofiţerilor de legătură este aprobată de Consiliul de administraţie, după ce Comisia îşi dă avizul.
(3)Sarcinile ofiţerilor de legătură ai agenţiei includ stabilirea şi menţinerea de contacte cu autorităţile competente ale ţărilor terţe în care sunt trimişi, pentru a contribui la prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale şi la returnarea persoanelor care fac obiectul unei decizii de returnare, inclusiv prin acordarea de asistenţă tehnică în ceea ce priveşte identificarea resortisanţilor ţărilor terţe şi obţinerea de documente de călătorie. Aceste sarcini se efectuează în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu respectarea drepturilor fundamentale. Ofiţerii de legătură ai agenţiei au relaţii de strânsă colaborare cu delegaţiile Uniunii, cu statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1240 şi, dacă este cazul, cu misiunile şi operaţiile PSAC, astfel cum se prevede la articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf litera (j). Ori de câte ori este posibil, birourile lor sunt situate în aceeaşi incintă ca delegaţiile Uniunii.
(4)În ţările terţe în care nu trimite ofiţeri de legătură pentru returnare, agenţia poate sprijini trimiterea unui ofiţer de legătură pentru returnare de către un stat membru pentru a oferi sprijin statelor membre, precum şi sprijin activităţilor agenţiei, în conformitate cu articolul 48.
Art. 78: Observatorii care participă la activităţile agenţiei
(1)Cu acordul statelor membre în cauză, agenţia poate invita observatori din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii ori din partea organizaţiilor internaţionale şi a misiunilor şi operaţiilor PSAC menţionate la articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf litera (j), să participe la activităţile sale, în special la operaţiunile comune şi la proiectele-pilot, la analiza de risc şi activităţile de formare, în măsura în care prezenţa lor este în conformitate cu obiectivele acestor activităţi, poate contribui la îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de bune practici şi nu afectează siguranţa şi securitatea generală a activităţilor. Aceşti observatori pot participa la analiza de risc şi activităţile de formare numai cu acordul statelor membre în cauză. În ceea ce priveşte operaţiunile comune şi proiectele-pilot, participarea observatorilor este condiţionată de acordul statului membru gazdă. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operaţional. Observatorii respectivi urmează cursuri de formare oferite de agenţie înainte să participe la activităţi.
(2)Agenţia poate invita, cu acordul statelor membre în cauză, observatori din ţările terţe să participe la activităţile sale de la frontierele externe, la operaţiunile de returnare, la intervenţiile de returnare şi la acţiunile de formare menţionate la articolul 62, în măsura în care prezenţa lor este conformă obiectivelor acestor activităţi, poate contribui la îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de bune practici şi nu afectează securitatea generală a activităţilor respective sau siguranţa resortisanţilor ţărilor terţe. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operaţional. Observatorii respectivi urmează cursuri de formare oferite de agenţie înainte să participe la activităţi. Observatorii au obligaţia să respecte codurile de conduită ale agenţiei atunci când participă la activităţile acesteia.
(3)Agenţia se asigură că prezenţa observatorilor nu prezintă riscuri legate de respectarea drepturilor fundamentale.