Titlul iv - COMERŢ ŞI ASPECTE LEGATE DE COMERŢ - Acord din 27-iun-2014 între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 261L
În vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
TITLUL IV:COMERŢ ŞI ASPECTE LEGATE DE COMERŢ
Art. 22: Obiectiv
Părţile instituie o zonă de liber schimb, începând de la data intrării în vigoare a prezentului acord, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord şi cu cele prevăzute la articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994 (denumit în continuare „GATT 1994”).
Art. 23: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică comerţului cu bunuri (1) dintre părţi.
(1)În sensul prezentului acord, prin „bunuri” se înţeleg produse în sensul GATT 1994, cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel. Bunurile care intră sub incidenţa Acordului OMC privind agricultura sunt menţionate în prezentul capitol ca fiind „produse agricole” sau „produse”.
(2)În sensul prezentului capitol, „originar” înseamnă conform cu regulile de origine prevăzute în protocolul I la prezentul acord.
Art. 24: Definiţia taxelor vamale
În sensul prezentului capitol, o „taxă vamală” include orice taxă sau impunere de orice tip instituită pentru importul sau exportul unui bun sau legată de acesta, inclusiv orice formă de suprataxă sau impunere suplimentară, instituită sau legată de un astfel de import sau export. O „taxă vamală” nu include nicio:
a)impunere echivalentă unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 31 din prezentul acord;
b)taxă impusă în conformitate cu capitolul 2 (Măsuri de apărare comercială) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord;
c)redevenţă sau altă impunere aplicată în conformitate cu articolul 30 din prezentul acord.
Art. 25: Încadrarea bunurilor
Încadrarea bunurilor care fac obiectul comerţului între părţi este stabilită în nomenclatura tarifară a fiecărei părţi, în conformitate cu Sistemul armonizat 2012 bazat pe Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor din 1983 (denumit în continuare „SA”) şi modificările sale ulterioare.
Art. 26: Eliminarea drepturilor de import
(1)Părţile elimină toate taxele vamale aplicate bunurilor originare din cealaltă parte, începând de la data intrării în vigoare a prezentului acord, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol şi fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol.
(2)Produsele enumerate în anexa II-A la prezentul acord sunt importate în Uniune cu scutire de taxe vamale, în limitele contingentelor tarifare stabilite în anexa respectivă. Nivelul taxelor vamale aplicabile naţiunii celei mai favorizate („MFN”) se aplică importurilor care depăşesc limita contingentului tarifar.
(3)Produsele enumerate în anexa II-B la prezentul acord sunt supuse unei taxe la import atunci când sunt importate în Uniune, fiind scutite de componenta ad valorem din respectiva taxă la import.
(4)Importul de produse originare din Georgia enumerate în anexa II-C la prezentul acord se supune mecanismului de prevenire a eludării contingentelor tarifare prevăzut la articolul 27 din prezentul acord.
(5)În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile se consultă, la cererea oricăreia dintre ele, pentru a examina extinderea domeniului de aplicare al liberalizării taxelor vamale aplicabile schimburilor comerciale între părţi. Orice decizie în temeiul prezentului alineat este adoptată de către Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
Art. 27: Mecanismul de prevenire a eludării contingentelor tarifare pentru produsele agricole şi produsele agricole transformate
(1)Produsele enumerate în anexa II-C la prezentul acord sunt supuse mecanismului de prevenire a eludării contingentelor tarifare prevăzut la prezentul articol. Volumul mediu anual al importurilor din Georgia în Uniune pentru fiecare categorie de produse dintre cele menţionate anterior este prevăzut în anexa II-C la prezentul acord.
(2)Atunci când volumul importurilor uneia sau mai multora dintre categoriile de produse menţionate la alineatul (1) atinge 70 % din volumul indicat în anexa II-C la prezentul acord în orice an dat, începând de la data de 1 ianuarie a anului respectiv, Uniunea informează Georgia cu privire la volumul importurilor produsului (produselor) în cauză. În urma acestei informări şi în termen de 14 zile calendaristice de la data la care volumul importurilor uneia sau mai multora dintre categoriile de produse menţionate la alineatul (1) atinge 80 % din volumul indicat în anexa II-C la prezentul acord, Georgia prezintă Uniunii o justificare temeinică a capacităţii sale de a produce produse destinate exportării în Uniune în exces faţă de volumele stabilite în respectiva anexă. În cazul în care aceste exporturi ating 100 % din volumul indicat în anexa II-C la prezentul acord şi în absenţa unei justificări temeinice din partea Georgiei, Uniunea poate să suspende temporar tratamentul preferenţial acordat produselor în cauză.
Suspendarea se aplică pentru o perioadă de şase luni şi produce efecte de la data publicării deciziei de suspendare a tratamentului preferenţial în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)Uniunea notifică Georgiei, fără întârzieri nejustificate, toate suspendările temporare adoptate în temeiul alineatului (2).
(4)O suspendare temporară este anulată de Uniune înainte de expirarea termenului de şase luni de la intrarea sa în vigoare în cazul în care Georgia furnizează dovezi consistente şi satisfăcătoare în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, că volumul categoriei respective de produse importat excedentar faţă de volumul menţionat în anexa II-C la prezentul acord este rezultatul unei modificări a nivelului de producţie şi a capacităţii de export a Georgiei pentru produsul (produsele) în cauză.
(5)Anexa II-C la prezentul acord poate fi modificată, iar volumele pot fi modificate cu acordul comun al Uniunii şi al Georgiei în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, la cererea Georgiei, pentru a reflecta modificările survenite în nivelul de producţie şi în capacitatea de export ale Georgiei pentru produsul (produsele) în cauză.
Art. 28: Statu-quo
Niciuna dintre părţi nu poate adopta o nouă taxă vamală în ceea ce priveşte un bun originar din cealaltă parte şi nici nu poate să majoreze nivelul taxelor vamale aplicate la data intrării în vigoare a prezentului acord. Aceasta nu împiedică faptul ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a menţine sau de a majora o taxă vamală autorizată de Organul de soluţionare a litigiilor (OSL) al OMC.
Art. 29: Drepturi de export
Cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel, nicio parte nu adoptă sau nu menţine vreo taxă vamală sau vreun impozit, cu excepţia taxelor interne aplicate în conformitate cu articolul 30 din prezentul acord sau în legătură cu exportul de bunuri către teritoriul celeilalte părţi.
Art. 30: Redevenţe şi alte impuneri
Fiecare parte se asigură, în conformitate cu articolul VIII din GATT 1994 şi cu notele sale interpretative, că toate redevenţele şi impunerile de orice natură, altele decât taxele vamale sau alte măsuri menţionate la articolul 26 din prezentul acord, impuse pentru sau în legătură cu importul sau exportul bunurilor, se limitează ca valoare la costul aproximativ al serviciilor oferite şi nu reprezintă un mijloc indirect de protecţie pentru bunurile naţionale sau o impozitare a importurilor sau a exporturilor în scopuri fiscale.
Art. 31: Tratament naţional
Fiecare parte acordă tratament naţional bunurilor celeilalte părţi, în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele sale interpretative. În acest scop, articolul III din GATT 1994 şi notele sale interpretative sunt incluse în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.
Art. 32: Restricţii la import şi la export
Nicio parte nu adoptă şi nu menţine interdicţii sau restricţii la importul oricărui bun provenind din cealaltă parte sau la exportul ori vânzarea oricărui bun destinat teritoriului celeilalte părţi, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord sau în conformitate cu articolul XI din GATT 1994 şi cu notele sale interpretative. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 şi notele sale interpretative sunt incluse în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.
Art. 33: Excepţii generale
Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării, de către oricare dintre părţi, a unor măsuri în conformitate cu articolele XX şi XXI din GATT 1994, precum şi cu oricare dintre notele interpretative relevante la articolele respective din GATT 1994, care sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.
Art. 34: Retragerea temporară a preferinţelor
(1)Părţile convin asupra caracterului esenţial al cooperării şi al asistenţei administrative pentru punerea în aplicare şi controlul tratamentului tarifar preferenţial acordat în temeiul prezentului capitol şi îşi reiterează angajamentul de a combate neregulile şi frauda în domeniul vamal şi în domeniile conexe.
(2)Atunci când una dintre părţi a constatat, pe baza unor informaţii obiective, lipsa cooperării sau a asistenţei administrative şi/sau nereguli sau cazuri de fraudă ale celeilalte părţi prevăzute în prezentul capitol, partea în cauză poate suspenda temporar tratamentul preferenţial aplicat produsului (produselor) în cauză în conformitate cu prezentul articol.
(3)În sensul prezentului articol, lipsa cooperării sau a asistenţei administrative înseamnă, printre altele:
a)nerespectarea repetată a obligaţiilor de a verifica originea bunului (bunurilor) în cauză;
b)refuzul repetat sau întârzierea nejustificată în a efectua verificări ulterioare ale dovezii originii şi/sau în a comunica rezultatele acestora;
c)refuzul repetat sau întârzierea nejustificată în obţinerea autorizaţiei de efectuare a inspecţiilor pentru verificarea autenticităţii documentelor sau a acurateţei informaţiilor relevante pentru acordarea tratamentului preferenţial respectiv.
(4)În sensul prezentului articol, poate fi constatată existenţa unor nereguli sau a unor cazuri de fraudă, printre altele, atunci când are loc o creştere rapidă, fără o explicaţie satisfăcătoare, a volumului importurilor de bunuri peste nivelul obişnuit al capacităţii de producţie şi de export a celeilalte părţi corelată cu informaţii obiective privind nereguli sau cazuri de fraudă.
(5)Aplicarea unei suspendări temporare are loc în următoarele condiţii:
a)partea care a constatat, pe baza unor informaţii obiective, lipsa cooperării sau a asistenţei administrative şi/sau nereguli sau fraudă comise de către cealaltă parte comunică, fără întârzieri nejustificate, constatările sale, împreună cu informaţiile obiective aferente Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, şi lansează consultări în cadrul comitetului respectiv, pe baza tuturor informaţiilor relevante şi a constatărilor obiective, în vederea găsirii unei soluţii acceptabile pentru ambele părţi;
b)în cazul în care părţile au avut consultări în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, dar nu au convenit asupra unei soluţii acceptabile în termen de trei luni de la data notificării, partea în cauză poate suspenda temporar tratamentul preferenţial acordat bunului (bunurilor) în cauză. Suspendările temporare se notifică fără întârzieri nejustificate Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”;
c)suspendările temporare efectuate în temeiul prezentului articol se limitează la ceea ce este necesar pentru a proteja interesele financiare ale părţii în cauză. Acestea nu depăşesc o perioadă de şase luni, care poate fi reînnoită dacă până la data expirării sale nu s-a produs nicio schimbare a condiţiilor care au condus la suspendarea iniţială. Acestea fac obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, în special în vederea încetării lor de îndată ce condiţiile care au stat la baza aplicării lor nu mai sunt întrunite.
(6)Fiecare parte publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize către importatori referitoare la: orice notificare menţionată la alineatul (5) litera a), orice decizie menţionată la alineatul (5) litera b), precum şi la orice prelungire sau încetare menţionată la alineatul (5) litera c).
Art. 35: Gestionarea erorilor administrative
În cazul unei erori comise de către autorităţile competente în gestionarea adecvată a sistemului preferenţial la export şi, în special, în aplicarea dispoziţiilor prevăzute în protocolul I la prezentul acord cu privire la definiţia dată noţiunii de „produse originare” şi la metodele de cooperare administrativă, atunci când această eroare are consecinţe în ceea ce priveşte taxele la import, partea care suportă aceste consecinţe poate solicita Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, să examineze posibilitatea de a adopta toate măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei.
Art. 36: Acorduri cu alte ţări
(1)Prezentul acord nu împiedică menţinerea sau instituirea unor uniuni vamale, a unor zone de liber schimb sau a unor regimuri privind traficul de frontieră, în măsura în care acestea nu contravin regimului comercial prevăzut în prezentul acord.
(2)Părţile se consultă, la cererea oricăreia dintre părţi, în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, cu privire la acordurile prin care se instituie uniuni vamale, zone de liber schimb sau regimuri privind traficul de frontieră şi cu privire la orice alte aspecte importante legate de politicile lor comerciale cu ţările terţe. Astfel de consultări se desfăşoară în special în cazul aderării la UE a unei ţări terţe, în vederea asigurării faptului că se ţine seama de interesele reciproce ale Uniunii şi ale Georgiei, astfel cum sunt prevăzute de prezentul acord.
Art. 37: Dispoziţii generale
(1)Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului XIX din GATT 1994 şi al Acordului privind măsurile de salvgardare prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul privind măsurile de salvgardare”), precum şi al articolului 5 din Acordul privind agricultura prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul privind agricultura”).
(2)Regulile de origine preferenţiale stabilite în capitolul 1 (Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al bunurilor) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică prezentei secţiuni.
(3)Dispoziţiile prezentei secţiuni nu intră sub incidenţa capitolului 14 (Soluţionarea litigiilor) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
Art. 38: Transparenţă
(1)Partea care iniţiază o anchetă de salvgardare notifică celeilalte părţi această măsură, cu condiţia ca aceasta din urmă să aibă un interes economic substanţial în această privinţă.
(2)Fără a aduce atingere articolului 37 din prezentul acord, la cererea celeilalte părţi, partea care deschide o anchetă de salvgardare şi intenţionează să aplice măsuri de salvgardare furnizează imediat o notificare scrisă ad-hoc cu toate informaţiile pertinente care conduc la deschiderea unei anchete de salvgardare şi la impunerea unor măsuri de salvgardare, inclusiv, după caz, cu informaţiile referitoare la iniţierea unei anchete de salvgardare, la concluziile provizorii şi definitive ale anchetei şi oferă celeilalte părţi posibilitatea de a purta consultări.
(3)În sensul prezentului articol, se consideră că o parte are un interes economic substanţial atunci când figurează printre primii cinci furnizori ai produsului importat în cursul ultimilor trei ani, ca volum sau valoare absolută.
Art. 39: Aplicarea măsurilor
(1)Atunci când impun măsuri de salvgardare, părţile se străduiesc să le impună în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin cu putinţă comerţul lor bilateral.
(2)În sensul alineatului (1) din prezentul articol, dacă una dintre părţi consideră că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru impunerea unor măsuri de salvgardare definitive şi intenţionează să aplice astfel de măsuri, partea respectivă notifică celeilalte părţi acest lucru şi îi oferă acesteia posibilitatea de a desfăşura consultări bilaterale. Dacă nu se ajunge la nicio soluţie satisfăcătoare în termen de 30 de zile de la notificare, partea importatoare poate să adopte măsurile necesare pentru a remedia chestiunea.
Art. 40: Dispoziţii generale
(1)Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului VI din GATT 1994, al Acordului privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994 prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul antidumping”), precum şi al Acordului privind subvenţiile şi măsurile compensatorii prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul SMC”).
(2)Regulile de origine preferenţiale stabilite în capitolul 1 (Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al bunurilor) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică prezentei secţiuni.
(3)Dispoziţiile prezentei secţiuni nu intră sub incidenţa capitolului 14 (Soluţionarea litigiilor) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
Art. 41: Transparenţă
(1)Părţile convin că măsurile antidumping şi măsurile compensatorii ar trebui utilizate asigurându-se conformitatea deplină cu cerinţele Acordului antidumping şi, respectiv, ale Acordului SMC şi ar trebui să se bazeze pe un sistem echitabil şi transparent.
(2)Părţile garantează, imediat după instituirea unor măsuri provizorii şi înainte de luarea unei decizii finale, comunicarea completă şi elocventă a tuturor faptelor şi consideraţiilor esenţiale care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping şi articolului 12.4 din Acordul SMC. Comunicările se efectuează în scris şi acordă părţilor interesate timp suficient pentru a formula observaţii.
(3)Cu condiţia să nu întârzie în mod inutil desfăşurarea anchetei, fiecărei părţi interesate i se acordă posibilitatea de a fi audiată, cu scopul de a-şi exprima punctul de vedere în cadrul anchetelor în materie de măsuri antidumping sau antisubvenţii.
Art. 42: Luarea în calcul a intereselor publice
Măsurile antidumping sau compensatorii nu pot fi aplicate de o parte în cazul în care, pe baza informaţiilor disponibile în cursul anchetei, se poate concluziona în mod clar că aplicarea unor astfel de măsuri nu este în interesul public. Stabilirea interesului public se bazează pe examinarea tuturor intereselor luate în ansamblu, inclusiv a intereselor întreprinderilor naţionale, ale utilizatorilor, ale consumatorilor şi ale importatorilor, în măsura în care aceştia au furnizat informaţii relevante autorităţilor responsabile cu ancheta.
Art. 43: Regula taxei celei mai mici
În cazul în care o parte decide să instituie o măsură antidumping sau o măsură compensatorie provizorie sau definitivă, valoarea taxei respective nu poate să depăşească marja de dumping sau valoarea totală a subvenţiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, ci trebuie să fie inferioară marjei de dumping sau valorii totale a subvenţiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii în cazul în care această taxă mai mică ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul adus industriei naţionale.
CAPITOLUL 3:Bariere tehnice în calea comerţului, standardizare, metrologie, acreditare şi evaluarea conformităţii
Art. 44: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării şi aplicării standardelor, reglementărilor tehnice şi procedurilor de evaluare a conformităţii definite în Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul BTC”) care poate afecta comerţul cu bunuri între părţi.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), prezentul capitol nu se aplică măsurilor sanitare şi fitosanitare definite în anexa A la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul SPS”) şi nici specificaţiilor în materie de achiziţii elaborate de autorităţile publice pentru propriile lor nevoi de producţie sau de consum.
(3)În sensul prezentului capitol, se aplică definiţiile din anexa 1 la Acordul BTC.
Art. 45: Reafirmarea Acordului BTC
Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile reciproce care le revin în temeiul Acordului BTC, care este inclus în prezentul acord şi face parte integrantă din acesta.
Art. 46: Cooperarea tehnică
(1)Părţile îşi consolidează cooperarea în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice, al metrologiei, al supravegherii pieţelor, al acreditării şi al procedurilor de evaluare a conformităţii, în vederea îmbunătăţirii înţelegerii reciproce a sistemelor lor şi pentru facilitarea accesului reciproc pe pieţele lor. În acest scop, acestea pot să instituie un dialog în materie de reglementare, atât la nivel orizontal, cât şi la nivel sectorial.
(2)În cadrul cooperării lor, părţile urmăresc să identifice, să elaboreze şi să promoveze iniţiative de facilitare a comerţului, care pot include următoarele aspecte, fără a se limita la acestea:
a)consolidarea cooperării în materie de reglementare prin schimb de date şi de experienţă, precum şi prin cooperare ştiinţifică şi tehnică în vederea îmbunătăţirii calităţii reglementărilor tehnice, a standardelor, a supravegherii pieţelor, a evaluării conformităţii şi a acreditării acestora, precum şi în vederea utilizării eficiente a resurselor de reglementare;
b)promovarea şi încurajarea cooperării între organizaţiile lor respective, publice sau private, cu responsabilităţi în domeniul metrologiei, al standardizării, al supravegherii pieţelor, al evaluării conformităţii şi al acreditării;
c)stimularea dezvoltării unor infrastructuri de calitate pentru standardizare, metrologie, acreditare, evaluarea conformităţii şi pentru sistemul de supraveghere a pieţelor în Georgia;
d)promovarea participării Georgiei la lucrările organizaţiilor europene relevante;
e)căutarea unor soluţii la barierele tehnice care ar putea să apară în calea comerţului; şi
f)după caz, depunerea unor eforturi menite să coordoneze poziţiile lor cu privire la chestiuni de interes reciproc în cadrul organizaţiilor comerciale şi de reglementare internaţionale, cum ar fi OMC şi Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (denumită în continuare „CEE-ONU”).
Art. 47: Apropierea reglementărilor tehnice, a standardelor şi a evaluării conformităţii
(1)Având în vedere priorităţile sale în materie de apropiere în diferite sectoare, Georgia ia măsurile necesare pentru a asigura în mod progresiv apropierea de obiectivele Uniunii în materie de reglementări tehnice, standarde, metrologie, acreditare, evaluarea conformităţii, sisteme corespunzătoare şi sistemul de supraveghere a pieţei şi se angajează să urmeze principiile şi practica prevăzute în acquis-ul relevant al Uniunii (a se vedea lista orientativă cuprinsă în anexa III-B la prezentul acord). O listă a măsurilor de apropiere este prezentată în anexa III-A la prezentul acord, care poate fi modificată printr-o decizie a Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, astfel cum se prevede la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
(2)În vederea atingerii acestor obiective, Georgia:
a)îşi apropie progresiv legislaţia sa de acquis-ul relevant al Uniunii, ţinând seama de priorităţile sale; şi
b)realizează şi menţine nivelul de eficacitate administrativă şi instituţională indispensabil pentru asigurarea unui sistem eficace şi transparent care este necesar pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.
(3)Georgia se abţine de la modificarea legislaţiei sale orizontale şi sectoriale în domeniile prioritare care fac obiectul apropierii, cu excepţia cazului în care face acest lucru în vederea apropierii progresive a acestei legislaţii de acquis-ul corespunzător al Uniunii şi a menţinerii acestei apropieri, şi notifică Uniunii orice modificare de acest tip a legislaţiei sale interne.
(4)Georgia garantează şi facilitează participarea organismelor sale naţionale relevante în cadrul organizaţiilor europene şi internaţionale în materie de standardizare, de metrologie legală şi fundamentală şi de evaluare a conformităţii, inclusiv în materie de acreditare, în conformitate cu domeniile respective de activitate ale acestor organisme şi cu statutul lor în cadrul organizaţiilor respective.
(5)În vederea integrării sistemului său de standardizare, Georgia depune toate eforturile pentru a se asigura că organismul său de standardizare:
a)transpune în mod progresiv corpusul de standarde europene (EN) ca standarde naţionale, inclusiv standardele europene armonizate, a căror utilizare voluntară oferă o prezumţie de conformitate cu legislaţia Uniunii transpusă în legislaţia Georgiei;
b)simultan cu această transpunere, retrage standardele naţionale care contravin standardelor europene;
c)îndeplineşte progresiv celelalte condiţii pentru asumarea statutului de membru cu drepturi depline al organismelor europene de standardizare.
Art. 48: Acordul privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale (ECA)
Părţile pot conveni, în ultimă instanţă, să adauge un Acord privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale (denumit în continuare „Acordul privind ECA”) ca protocol la prezentul acord, acesta urmând să acopere unul sau mai multe sectoare, după ce s-a convenit, în urma verificării de către Uniune, că legislaţia, instituţiile şi standardele sectoriale şi orizontale relevante din Georgia au fost pe deplin aliniate la cele ale Uniunii. Un astfel de Acord privind ECA va prevedea că, în sectoarele pe care le reglementează, comerţul cu produse între părţi se desfăşoară în aceleaşi condiţii ca cele care se aplică comerţului cu astfel de produse între statele membre.
Art. 49: Marcare şi etichetare
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 47 şi 48 din prezentul acord, în ceea ce priveşte reglementările tehnice legate de cerinţele de etichetare sau de marcare, părţile reafirmă principiile enunţate în capitolul 2.2 din Acordul BTC, conform cărora aceste cerinţe nu sunt elaborate, adoptate sau aplicate cu scopul sau cu rezultatul de a crea obstacole inutile în calea comerţului internaţional. În acest scop, aceste cerinţe de etichetare sau de marcare nu restrâng comerţul mai mult decât este necesar în vederea atingerii unui obiectiv legitim, ţinând seama de riscurile pe care le-ar antrena neîndeplinirea acestor cerinţe.
(2)În ceea ce priveşte în special marcarea sau etichetarea obligatorie, părţile convin:
a)să se străduiască să îşi reducă la minimum necesităţile în materie de marcare sau de etichetare, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru adoptarea acquis-ului UE în acest domeniu şi pentru protejarea sănătăţii, a siguranţei sau a mediului ori în alte scopuri de politică publică rezonabile;
b)că o parte poate stabili forma etichetării sau a marcării, dar nu cere aprobarea, înregistrarea sau certificarea etichetelor; şi
c)că părţile îşi păstrează dreptul de a impune obligaţia ca informaţiile care figurează pe etichete sau pe marcaje să fie redactate într-o anumită limbă.
Art. 50: Obiectiv
(1)Obiectivul prezentului capitol este de a facilita comerţul între părţi cu mărfurile care fac obiectul măsurilor sanitare şi fitosanitare (măsuri SPS), inclusiv al măsurilor enumerate în anexa IV la prezentul acord, protejând totodată viaţa şi sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor prin următoarele măsuri:
a)asigurarea unei transparenţe totale cu privire la măsurile aplicabile comerţului, astfel cum sunt enumerate în anexa IV la prezentul acord;
b)apropierea sistemului de reglementare al Georgiei de cel al Uniunii;
c)recunoaşterea stării de sănătate a plantelor şi a animalelor de pe teritoriul părţilor şi aplicarea principiului regiona- lizării;
d)instituirea unui mecanism de recunoaştere a echivalenţei măsurilor menţinute de o parte, enumerate în anexa IV la prezentul acord.
e)continuarea punerii în aplicare a Acordului SPS;
f)instituirea de mecanisme şi de proceduri pentru facilitarea comerţului; şi
g)îmbunătăţirea comunicării şi a cooperării între părţi cu privire la măsurile enumerate în anexa IV la prezentul acord.
(2)Prezentul capitol vizează, de asemenea, ca părţile să ajungă la o înţelegere comună în ceea ce priveşte standardele de bunăstare a animalelor.
Art. 51: Obligaţii multilaterale
Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul acordurilor OMC, în special în temeiul Acordului SPS.
Art. 52: Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor sanitare şi fitosanitare ale unei părţi care pot să aibă, direct sau indirect, un impact asupra schimburilor comerciale între părţi, inclusiv asupra măsurilor enumerate în anexa IV la prezentul acord. Acest domeniu de aplicare nu aduce atingere sferei de apropiere prevăzute la articolul 55 din prezentul acord.
Art. 53: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.„măsuri sanitare şi fitosanitare” înseamnă măsuri, astfel cum sunt definite la alineatul (1) din anexa A la Acordul SPS (denumite în continuare „măsuri SPS”);
2.„animale” înseamnă animale, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre sau, respectiv, în Codul sanitar pentru animale acvatice al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare „OIE”);
3.„produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală, inclusiv produse obţinute din animale acvatice, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE;
4.„subproduse de origine animală nedestinate consumului uman” înseamnă corpuri întregi sau părţi de animale, produse de origine animală sau alte produse obţinute din animale care nu sunt destinate consumului uman enumerate în anexa IV-A partea 2(II) la prezentul acord;
5.„plante” înseamnă plante vii şi anumite părţi vii ale acestora, inclusiv seminţe şi germoplasmă:
a)fructe, din punct de vedere botanic, altele decât cele conservate prin congelare;
b)legume, altele decât cele conservate prin congelare;
c)tuberculi, cormi, bulbi, rizomi;
d)flori tăiate;
e)ramuri cu frunze;
f)copaci tăiaţi care îşi păstrează foliajul;
g)culturi de ţesuturi de plante;
h)frunze, foliaj;
i)polen viu; şi
j)scutişor, butaş, altoi.
6.„produse vegetale” înseamnă produse de origine vegetală, netransformate sau care au fost supuse unui proces de preparare simplu, în măsura în care acestea nu sunt plante, prevăzute în partea 3 din anexa IV-A la prezentul acord;
7.„seminţe” înseamnă seminţe din punct de vedere botanic, destinate plantării;
8.„dăunători” înseamnă orice specie, suşă sau biotip aparţinând regnului vegetal sau animal sau orice agent patogen cu acţiune nocivă asupra plantelor sau a produselor vegetale („organisme dăunătoare”);
9.„zone protejate” înseamnă zone în sensul articolului 2 alineatul (1) litera h) din Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate sau în sensul oricăror dispoziţii care o înlocuiesc;
10.„boală a animalelor” înseamnă o manifestare clinică sau patologică a unei infecţii la animale;
11.„boală în sectorul acvaculturii” înseamnă o infecţie cu sau fără manifestări clinice legată de prezenţa unuia sau a mai multor agenţi etiologici ai bolilor menţionaţi în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE;
12.„infecţie la animale” desemnează situaţia în care animalele sunt expuse unui agent infecţios cu sau fără manifestările clinice sau patologice ale unei infecţii;
13.„standarde de bunăstare a animalelor” înseamnă standarde pentru protecţia animalelor elaborate şi aplicate de către părţi şi, după caz, conforme cu standardele OIE;
14.„nivel corespunzător al protecţiei sanitare şi fitosanitare” desemnează nivelul corespunzător al protecţiei sanitare şi fitosanitare definit la punctul 5 din anexa A la Acordul SPS;
15.„regiune” înseamnă, în ceea ce priveşte sănătatea animală, o zonă sau o regiune, astfel cum este definită în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, iar în ceea ce priveşte acvacultura, o zonă astfel cum este definită în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE. Pentru Uniune, termenul „teritoriu” sau „ţară” înseamnă teritoriul Uniunii;
16.„zonă indemnă de dăunători” înseamnă o zonă în care un anumit dăunător nu este prezent, din perspectiva dovezilor ştiinţifice, şi în care, după caz, această situaţie este menţinută oficial;
17.„regionalizare” desemnează conceptul de regionalizare descris la articolul 6 din Acordul SPS;
18.„transport de animale sau de produse de origine animală” înseamnă un număr de animale sau o cantitate de produse de origine animală de acelaşi tip care fac obiectul aceluiaşi certificat sau document, trimise cu acelaşi mijloc de transport, transportate de un singur transportator şi provenind de la aceeaşi parte exportatoare sau din aceeaşi regiune/aceleaşi regiuni ale părţii respective. Un transport de animale poate să conţină una sau mai multe mărfuri sau loturi;
19.„transport de plante sau de produse vegetale” înseamnă o cantitate de plante, de produse vegetale şi/sau de alte obiecte deplasate de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi şi care fac obiectul, atunci când este necesar, al unui singur certificat fitosanitar. Un transport poate să conţină mai multe mărfuri sau loturi;
20.„lot” înseamnă un ansamblu de unităţi din aceeaşi marfă, identificabil datorită omogenităţii compoziţiei şi originii sale, care face parte dintr-un transport;
21.„echivalenţă în scopuri comerciale” („echivalenţă”) înseamnă că măsurile enumerate în anexa IV la prezentul acord aplicate în partea exportatoare, indiferent dacă sunt sau nu distincte faţă de măsurile enumerate în respectiva anexă aplicate în partea importatoare, ating în mod obiectiv nivelul corespunzător de protecţie sau nivelul acceptabil de risc al părţii importatoare;
22.„sector” înseamnă structura de producţie şi de comerţ pentru un produs sau o categorie de produse aparţinând unei părţi;
23.„subsector” înseamnă o parte bine definită şi controlată a unui sector;
24.„marfă” înseamnă produsele sau obiectele menţionate la punctele 2-7;
25.„licenţă de import specifică” înseamnă o autorizaţie prealabilă oficială, acordată de autorităţile competente ale părţii importatoare, adresată unui importator, care constituie o condiţie pentru importul unui singur transport sau al mai multor transporturi ale unei mărfi de la partea exportatoare, în sensul prezentului capitol;
26.„zile lucrătoare” înseamnă zilele săptămânii, cu excepţia zilelor de duminică, de sâmbătă şi a sărbătorilor publice ale uneia dintre părţi;
27.„inspecţie” înseamnă examinarea oricărui aspect al hranei pentru animale, al produselor alimentare, al sănătăţii animale şi al bunăstării animalelor, pentru a verifica dacă aceste) aspecte) respectă cerinţele legale ale legislaţiei din domeniul alimentar şi normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor;
28.„inspecţie fitosanitară” înseamnă un examen vizual oficial al plantelor, al produselor vegetale şi al altor obiecte reglementate pentru a se stabili dacă există dăunători şi/sau a se constata respectarea reglementărilor în domeniul fitosanitar;
29.„verificare” înseamnă controlul îndeplinirii cerinţelor specifice indicate, prin examinarea şi analizarea probelor obiective.
Art. 54: Autorităţile competente
Părţile se informează reciproc cu privire la structura, organizarea şi împărţirea competenţelor autorităţilor lor competente în cadrul primei reuniuni a Subcomitetului pentru măsuri sanitare şi fitosanitare menţionat la articolul 65 din prezentul acord (denumit în continuare „Subcomitetul SPS”). Părţile se informează reciproc cu privire la orice schimbare a structurii, a organizării şi a împărţirii competenţelor, inclusiv a punctelor de contact, referitoare la autorităţile competente respective.
Art. 55: Apropierea progresivă
(1)Georgia continuă să îşi apropie treptat legislaţia sa în domeniul sanitar şi fitosanitar şi al bunăstării animalelor, precum şi alte măsuri legislative, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV la prezentul acord, de cele ale Uniunii în conformitate cu principiile şi procedurile stabilite în anexa XI la prezentul acord.
(2)Părţile cooperează cu privire la apropierea progresivă şi la dezvoltarea capacităţilor.
(3)Subcomitetul SPS monitorizează periodic punerea în aplicare a procesului de apropiere descris în anexa XI la prezentul acord, pentru a furniza recomandările necesare cu privire la apropiere.
(4)În termen de cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, Georgia trebuie să prezinte o listă a măsurilor sanitare şi fitosanitare, a măsurilor privind bunăstarea animalelor, precum şi a altor măsuri legislative ale UE, astfel cum sunt definite în anexa IV la prezentul acord, vizate de Georgia în procesul de apropiere. Lista se împarte în domenii prioritare în care schimburile comerciale cu o anumită marfă sau cu un grup de mărfuri vor fi facilitate prin intermediul apropierii. Această listă de măsuri de apropiere constituie un document de referinţă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.
Art. 56: Recunoaşterea, în scopuri comerciale, a stării de sănătate a animalelor şi a situaţiei dăunătorilor, precum şi a condiţiilor regionale
I.Recunoaşterea situaţiei bolilor animalelor, a infecţiilor la animale sau la dăunători
(1)În ceea ce priveşte bolile animalelor şi infecţiile la animale (inclusiv zoonoza), se aplică următoarele dispoziţii:
a)partea importatoare recunoaşte, în scopuri comerciale, starea de sănătate a animalelor părţii exportatoare sau a regiunilor acesteia, stabilită în conformitate cu procedura prevăzută în anexa VI la prezentul acord, în ceea ce priveşte bolile animalelor menţionate în anexa V-A la prezentul acord;
b)în cazul în care o parte consideră că pe teritoriul său sau într-o regiune a sa există o situaţie specială în ceea ce priveşte o anumită boală a animalelor, alta decât cele menţionate în anexa V-A la prezentul acord, poate solicita recunoaşterea acestei situaţii în conformitate cu procedura prevăzută în anexa VI partea C la prezentul acord. În acest sens, partea importatoare poate să solicite garanţii, însoţite de o notă explicativă, cu privire la importurile de animale vii şi de produse de origine animală adecvate pentru situaţia convenită a părţilor;
c)părţile recunosc ca bază pentru schimburile comerciale dintre ele situaţia constatată pe teritoriile sau în regiunile lor sau situaţia dintr-un sector sau subsector al părţilor legată de prevalenţa sau incidenţa unei boli a animalelor, alta decât cele menţionate în anexa V-A la prezentul acord, sau legată de infecţii la animale şi/sau riscurile aferente, după caz, astfel cum au fost stabilite de OIE. În acest sens, partea importatoare poate să solicite garanţii cu privire la importurile de animale vii şi de produse de origine animală adecvate pentru situaţia definită, în conformitate cu recomandările OIE; şi
d)fără a aduce atingere articolelor 58, 60 şi 64 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care partea importatoare ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii justificative sau suplimentare, consultări şi/sau verificări, fiecare parte adoptă, fără întârzieri nejustificate, măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite desfăşurarea schimburilor comerciale pe baza dispoziţiilor de la literele a), b) şi c) din prezentul alineat.
(2)În ceea ce priveşte dăunătorii, se aplică următoarele dispoziţii:
a)părţile recunosc, în scopuri comerciale, situaţia dăunătorilor în ceea ce priveşte dăunătorii menţionaţi în anexa V-B la prezentul acord, astfel cum este stabilită în anexa VI-B; şi
b)fără a aduce atingere articolelor 58, 60 şi 64 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care partea importatoare ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii justificative sau suplimentare, consultări şi/sau verificări, fiecare parte adoptă, fără întârzieri nejustificate, măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite desfăşurarea schimburilor comerciale pe baza dispoziţiilor de la litera a) din prezentul alineat.
II.Recunoaşterea regionalizării/zonării, a zonelor indemne de dăunători şi a zonelor protejate
(3)Părţile recunosc conceptele de regionalizare şi de zone indemne, astfel cum sunt prevăzute în Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor (CIPP) din 1997 şi în standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), precum şi conceptul de zonă protejată în conformitate cu Directiva 2000/29/CE, concepte pe care părţile convin să le aplice schimburilor comerciale dintre ele.
(4)Părţile convin ca deciziile de regionalizare pentru bolile animalelor şi ale peştilor menţionate în anexa V-A la prezentul acord şi pentru dăunătorii menţionaţi în anexa V-B la prezentul acord să fie luate în conformitate cu dispoziţiile părţilor A şi B din anexa VI la prezentul acord.
(5)În ceea ce priveşte bolile animalelor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 58 din prezentul acord, partea exportatoare care doreşte recunoaşterea deciziei sale de regionalizare de către partea importatoare notifică măsurile sale, furnizând toate explicaţiile şi datele justificative corespunzătoare pentru constatările şi deciziile sale. Fără a aduce atingere articolului 59 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care partea importatoare ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii suplimentare, consultări şi/sau verificări în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, decizia de regionalizare notificată în acest mod se consideră acceptată.
Consultările menţionate la primul paragraf din prezentul alineat au loc în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din prezentul acord. Partea importatoare evaluează informaţiile suplimentare în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea informaţiilor suplimentare. Verificarea menţionată la primul paragraf din prezentul alineat se efectuează în conformitate cu articolul 62 din prezentul acord şi în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii de verificare.
(6)În ceea ce priveşte dăunătorii, fiecare parte garantează că schimburile comerciale cu plante, produse vegetale şi alte obiecte ţin seama, după caz, de situaţia dăunătorilor dintr-o zonă recunoscută ca zonă protejată sau ca zonă indemnă de către cealaltă parte. O parte care doreşte recunoaşterea unei zone indemne de pe teritoriul său de către cealaltă parte notifică măsurile sale şi, la cerere, furnizează toate explicaţiile şi informaţiile justificative necesare pentru instituirea şi menţinerea acesteia, în conformitate cu standardele corespunzătoare ale FAO şi CIPP, inclusiv cu standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare. Fără a aduce atingere articolului 64 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care o parte ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii suplimentare, consultări şi/sau verificări în termen de trei luni de la primirea notificării, decizia de regionalizare a zonelor indemne de dăunători notificată în acest mod se consideră acceptată.
Consultările menţionate la primul paragraf din prezentul alineat au loc în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din prezentul acord. Partea importatoare evaluează informaţiile suplimentare în termen de trei luni de la primirea informaţiilor suplimentare. Verificarea menţionată la primul paragraf din prezentul alineat se efectuează în conformitate cu articolul 62 din prezentul acord în termen de 12 luni de la primirea cererii de verificare, ţinând seama de caracteristicile biologice ale dăunătorilor şi de cultura afectată.
(7)După finalizarea procedurilor menţionate la alineatele (4)-(6) şi fără a aduce atingere articolului 64 din prezentul acord, fiecare parte adoptă, fără întârzieri nejustificate, măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite efectuarea de schimburi comerciale pe această bază.
III.Compartimentare
(8)Părţile se pot angaja în discuţii suplimentare cu privire la chestiunea compartimentării.
Art. 57: Recunoaşterea echivalenţei
(1)Echivalenţa poate fi recunoscută pentru:
a)o singură măsură;
b)un grup de măsuri; sau
c)un sistem aplicabil unui sector, unui subsector, unor mărfuri sau unui grup de mărfuri.
(2)Pentru recunoaşterea echivalenţei, părţile urmează procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol. Această procedură include o demonstrare obiectivă a echivalenţei de către partea exportatoare şi o evaluare obiectivă a cererii de către partea importatoare. Această evaluare poate include inspecţii sau verificări.
(3)La cererea părţii exportatoare referitoare la recunoaşterea echivalenţei, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, părţile iniţiază procesul de consultare, care include etapele prezentate în anexa VIII la prezentul acord, fără întârziere şi în termen de cel mult trei luni de la primirea unei astfel de cereri de către partea importatoare. În cazul unor cereri multiple ale părţii exportatoare, la cererea părţii importatoare, părţile convin, în cadrul Subcomitetului SPS menţionat la articolul 6 5 din prezentul acord, asupra calendarului aferent iniţierii şi desfăşurării procedurii menţionate la prezentul alineat.
(4)Georgia informează Uniunea de îndată ce a încheiat procesul de apropiere legislativă cu privire la o măsură, un grup de măsuri sau un sistem, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, ca urmare a monitorizării prevăzute la articolul 55 alineatul (3) din prezentul acord. Acest lucru este considerat drept un fundament al cererii Georgiei de a iniţia procesul de recunoaştere a echivalenţei măsurilor în cauză, astfel cum se prevede la alineatul (3) din prezentul articol.
(5)Cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel, partea importatoare finalizează procesul de recunoaştere a echivalenţei menţionat la alineatul (3) din prezentul articol în termen de 360 de zile de la primirea cererii din partea părţii exportatoare, inclusiv a unui dosar care demonstrează echivalenţa. Acest termen poate fi prelungit în ceea ce priveşte culturile sezoniere atunci când se justifică întârzierea evaluării pentru a permite verificarea în cursul unei perioade corespunzătoare de creştere a unei culturi.
(6)Partea importatoare stabileşte echivalenţa în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, în conformitate cu standardele internaţionale relevante pentru măsuri fitosanitare.
(7)Partea importatoare poate să retragă sau să suspende echivalenţa pe baza unei modificări de către una dintre părţi a măsurilor care afectează echivalenţa, cu condiţia respectării următoarei proceduri:
a)în conformitate cu dispoziţiile articolului 58 alineatul (2) din prezentul acord, partea exportatoare informează partea importatoare cu privire la orice propunere de modificare a măsurilor sale pentru care a fost recunoscută echivalenţa măsurilor şi cu privire la efectul probabil al măsurilor propuse asupra echivalenţei recunoscute. În termen de 30 de zile de la primirea acestei informaţii, partea importatoare informează partea exportatoare dacă echivalenţa va continua sau nu să fie recunoscută pe baza măsurilor propuse;
b)în conformitate cu dispoziţiile articolului 58 alineatul (2) din prezentul acord, partea importatoare informează cu promptitudine partea exportatoare cu privire la orice propunere de modificare a măsurilor sale pe care s-a bazat recunoaşterea echivalenţei şi cu privire la efectul probabil al măsurilor propuse asupra echivalenţei recunoscute. În cazul în care partea importatoare nu continuă să recunoască echivalenţa, părţile pot să convină asupra condiţiilor în care să reiniţieze procesul menţionat la alineatul (3) din prezentul articol, pe baza măsurilor propuse.
(8)Recunoaşterea, suspendarea sau retragerea echivalenţei intră în sfera de competenţă exclusivă a părţii importatoare, care acţionează în conformitate cu cadrul său administrativ şi legislativ. Partea respectivă furnizează părţii exportatoare, în scris, toate explicaţiile şi datele justificative care au stat la baza constatărilor şi a deciziilor sale reglementate de prezentul articol. În caz de nerecunoaştere, suspendare sau retragere a echivalenţei, partea importatoare indică părţii exportatoare condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea fi reiniţiată procedura menţionată la alineatul (3).
(9)Fără a aduce atingere articolului 64 din prezentul acord, partea importatoare nu poate să retragă sau să suspende echivalenţa înainte de intrarea în vigoare a noilor măsuri propuse ale oricărei părţi.
(10)În cazul în care echivalenţa este recunoscută oficial de partea importatoare, pe baza procesului de consultare prevăzut în anexa VIII la prezentul acord, Subcomitetul SPS declară recunoaşterea echivalenţei în cadrul schimburilor comerciale dintre părţi, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 65 alineatul (5) din prezentul acord. Această decizie poate prevedea, de asemenea, reducerea controalelor fizice la frontiere, simplificarea certificatelor şi proceduri de preselecţie simplificate pentru unităţi, după caz.
Situaţia recunoaşterii echivalenţei figurează în anexa XII la prezentul acord.
Art. 58: Transparenţa şi schimbul de informaţii
(1)Fără a aduce atingere articolului 59 din prezentul acord, părţile cooperează pentru a consolida înţelegerea reciprocă a structurii şi a mecanismelor oficiale de control ale celeilalte părţi însărcinate cu aplicarea măsurilor enumerate în anexa IV la prezentul acord, precum şi înţelegerea funcţionării unor astfel de structuri şi mecanisme. Acest obiectiv poate fi atins, printre altele, prin rapoarte ale auditurilor internaţionale, atunci când acestea sunt făcute publice, iar părţile pot să facă schimb de informaţii pe marginea rezultatelor acestor audituri sau a altor informaţii, după caz.
(2)În contextul apropierii legislaţiei, menţionate la articolul 55 din prezentul acord, sau al recunoaşterii echivalenţei, menţionate la articolul 57 din prezentul acord, părţile se informează reciproc cu privire la modificările legislative sau procedurale adoptate în domeniile în cauză.
(3)În acest context, Uniunea informează Georgia cu suficient timp în prealabil cu privire la modificările legislaţiei Uniunii, astfel încât să permită Georgiei să examineze posibilitatea modificării legislaţiei sale în consecinţă.
Ar trebui asigurat nivelul de cooperare necesar pentru a facilita transmiterea documentelor legislative la cererea uneia dintre părţi.
În acest scop, fiecare parte notifică celeilalte părţi punctele sale de contact. De asemenea, părţile se informează reciproc cu privire la orice modificare a punctelor de contact.
Art. 59: Notificare, consultare şi facilitarea comunicării
(1)Fiecare parte notifică în scris celeilalte părţi, în termen de două zile lucrătoare, orice risc grav sau semnificativ pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, inclusiv eventuale urgenţe privind controlul alimentelor sau situaţii în care există un risc clar identificat al unor consecinţe grave asupra sănătăţii asociat cu consumul de produse de origine animală sau vegetală, în special:
a)orice măsuri care afectează deciziile de regionalizare menţionate la articolul 56 din prezentul acord;
b)prezenţa sau evoluţia unor boli ale animalelor, menţionate în anexa V-A la prezentul acord, sau a dăunătorilor reglementaţi enumeraţi în anexa V-B la prezentul acord;
c)descoperiri de importanţă epidemiologică sau riscuri asociate semnificative legate de boli ale animalelor şi dăunători care nu figurează în listele din anexele V-A şi V-B la prezentul acord sau care sunt boli noi ale animalelor sau dăunători noi; şi
d)orice măsură suplimentară care depăşeşte cerinţele de bază aplicabile măsurilor respective adoptate pentru a controla sau a eradica boli ale animalelor ori dăunători sau pentru a proteja sănătatea publică sau a plantelor şi orice schimbări ale politicilor profilactice, inclusiv ale politicilor de vaccinare.
(2)Notificările se adresează în scris punctelor de contact menţionate la articolul 58 alineatul (1) din prezentul acord. O notificare scrisă înseamnă o notificare efectuată prin poştă, fax sau e-mail.
(3)În cazul în care o parte are motive întemeiate de îngrijorare legate de un anumit risc pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, au loc consultări privind situaţia vizată, la cererea părţii respective, în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de 15 zile lucrătoare de la data cererii respective. În astfel de situaţii, fiecare dintre părţi se străduieşte să furnizeze toate informaţiile necesare pentru a evita o perturbare a schimburilor comerciale şi pentru a ajunge la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi, care să respecte protecţia sănătăţii umane, a sănătăţii animalelor sau a plantelor.
(4)La cererea uneia dintre părţi, au loc consultări privind bunăstarea animalelor în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării. În astfel de situaţii, fiecare parte se străduieşte să furnizeze toate informaţiile solicitate.
(5)La cererea uneia dintre părţi, consultările menţionate la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol au loc prin intermediul unei conferinţe video sau audio. Partea solicitantă asigură pregătirea procesului-verbal al consultării, care este aprobat formal de către părţi. În scopul acestei aprobări, se aplică dispoziţiile articolului 58 alineatul (3) din prezentul acord.
(6)Un sistem de alertă timpurie şi un mecanism de alertă timpurie aplicate de ambele părţi pentru eventuale urgenţe veterinare şi fitosanitare vor demara într-o etapă ulterioară, după punerea în aplicare de către Georgia a legislaţiei necesare în acest domeniu şi crearea condiţiilor pentru funcţionarea adecvată a acestora pe teren.
Art. 60: Condiţii comerciale
(1)Condiţii de import înainte de recunoaşterea echivalenţei:
a)părţile convin ca importurile oricăror categorii de mărfuri prevăzute în anexa IV-A şi la punctele 2 şi 3 dn anexa IV-C la prezentul acord să fie supuse condiţiilor prealabile recunoaşterii echivalenţei. Fără a aduce atingere deciziilor luate în conformitate cu articolul 56 din prezentul acord, condiţiile de import ale părţii importatoare se aplică întregului teritoriu al părţii exportatoare. La intrarea în vigoare a prezentului acord şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 58 din prezentul acord, partea importatoare informează partea exportatoare cu privire la cerinţele sale sanitare şi/sau fitosanitare aplicabile la importul mărfurilor menţionate în anexele IV-A şi IV-C la prezentul acord. Această informaţie include, după caz, modelele pentru certificatele sau declaraţiile oficiale sau documentele comerciale, conform prevederilor părţii importatoare; şi
b)_
(i)orice modificare adusă sau orice modificare propusă a fi adusă condiţiilor prevăzute la alineatul (1) litera a) din prezentul articol respectă procedurile relevante de notificare din Acordul SPS;
(ii)fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 64 din prezentul acord, partea importatoare ţine seama de durata transportului între părţi pentru a stabili data intrării în vigoare a condiţiilor modificate menţionate la alineatul (1) litera a) din prezentul articol; şi
(iii)în cazul în care partea importatoare nu respectă cerinţele de notificare menţionate la alineatul (1) litera a) din prezentul articol, aceasta continuă să accepte certificatul sau adeverinţa care garantează condiţiile aplicabile anterior timp de 30 de zile de la intrarea în vigoare a condiţiilor de import modificate.
(2)Condiţii de import după recunoaşterea echivalenţei:
a)în termen de 90 de zile de la data adoptării deciziei de recunoaştere a echivalenţei, astfel cum se prevede în articolul 57 alineatul (10) din prezentul acord, părţile iau măsurile legislative şi administrative necesare pentru a pune în aplicare recunoaşterea echivalenţei astfel încât, pe această bază, să permită schimburile comerciale între părţi cu mărfurile menţionate în anexa IV-A şi la punctele 2 şi 3 din anexa IV-C la prezentul acord. Pentru aceste mărfuri, modelul de certificat oficial sau de document oficial cerut de partea importatoare poate fi înlocuit, în acest caz, de un certificat întocmit în conformitate cu anexa X-B la prezentul acord;
b)pentru mărfurile din sectoarele sau subsectoarele pentru care nu toate măsurile sunt recunoscute ca echivalente, comerţul continuă cu condiţia respectării condiţiilor menţionate la alineatul (1) litera a) din prezentul articol. La cererea părţii exportatoare, se aplică dispoziţiile alineatului (5) din prezentul articol.
(3)Începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord, mărfurile menţionate în anexa IV-A şi la punctul 2 din anexa IV-C la prezentul acord nu fac obiectul unei licenţe de import între părţi.
(4)Pentru condiţiile care afectează comerţul cu mărfurile menţionate la alineatul (1) litera a) din prezentul articol, la cererea părţii exportatoare, părţile iniţiază consultări în cadrul Subcomitetului SPS în conformitate cu dispoziţiile articolului 65 din prezentul acord, pentru a conveni asupra unor condiţii de import alternative sau suplimentare ale părţii importatoare. Astfel de condiţii de import alternative sau suplimentare pot să se bazeze, după caz, pe măsurile părţii exportatoare recunoscute ca echivalente de către partea importatoare. Dacă se convine astfel, partea importatoare adoptă, în termen de 90 de zile, măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru a permite importurile pe baza condiţiilor de import convenite.
(5)Lista unităţilor, aprobare provizorie
a)Pentru importul produselor de origine animală menţionate în partea 2 din anexa IV-A la prezentul acord, la cererea părţii exportatoare, însoţită de garanţiile corespunzătoare, partea importatoare aprobă provizoriu unităţile de prelucrare menţionate în anexa VII.2 la prezentul acord care sunt situate pe teritoriul părţii exportatoare, fără inspecţia prealabilă a fiecărei unităţi. Această aprobare trebuie să respecte condiţiile şi dispoziţiile stabilite în anexa VII la prezentul acord. Cu excepţia cazului în care se solicită informaţii suplimentare, partea importatoare adoptă măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru a permite importurile pe această bază, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii cererii şi a garanţiilor relevante de către partea importatoare.
Lista iniţială a unităţilor este aprobată în conformitate cu dispoziţiile anexei VII la prezentul acord.
b)Pentru importul produselor de origine animală menţionate la alineatul (2) litera a) din prezentul articol, partea exportatoare informează partea importatoare cu privire la lista sa de unităţi care îndeplinesc cerinţele părţii importatoare.
(6)La cererea uneia dintre părţi, cealaltă parte furnizează explicaţiile şi datele justificative necesare pentru constatările şi deciziile care intră sub incidenţa prezentului articol.
Art. 61: Procedura de certificare
(1)În scopul procedurilor de certificare şi al eliberării certificatelor şi documentelor oficiale, părţile convin asupra principiilor stabilite în anexa X la prezentul acord.
(2)Subcomitetul SPS menţionat la articolul 65 din prezentul acord poate să stabilească regulile care trebuie urmate în cazul certificării, retragerii sau înlocuirii certificatelor pe cale electronică.
(3)În cadrul apropierii legislative menţionate la articolul 55 din prezentul acord, părţile convin asupra unor modele comune de certificate, după caz.
Art. 62: Verificarea
(1)Pentru a menţine încrederea în punerea în aplicare eficace a dispoziţiilor prezentului capitol, fiecare parte are dreptul:
a)să efectueze verificarea, în întregime sau în parte, a sistemului de inspecţie şi de certificare al autorităţilor celeilalte părţi şi/sau a altor măsuri, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaţionale relevante, cu orientările şi recomandările Codex Alimentarius, OIE şi CIPP;
b)să primească informaţii din partea celeilalte părţi cu privire la sistemul său de control şi să fie informată cu privire la rezultatele controalelor efectuate în cadrul sistemului respectiv, cu respectarea dispoziţiilor în materie de confidenţialitate aplicabile oricăreia dintre părţi.
(2)Oricare dintre părţi poate să comunice rezultatele verificărilor menţionate la alineatul (1) litera a) din prezentul articol unor terţe părţi şi să pună rezultatele la dispoziţia publicului, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile oricăreia dintre părţi. Atunci când rezultatele sunt comunicate şi/sau făcute publice, după caz, se respectă dispoziţiile în materie de confidenţialitate aplicabile oricăreia dintre părţi.
(3)În cazul în care partea importatoare decide să realizeze o vizită de verificare la partea exportatoare, partea importatoare notifică părţii exportatoare această vizită de verificare cu cel puţin 60 de zile lucrătoare înainte de a o efectua, cu excepţia cazurilor de urgenţă sau a cazurilor în care părţile convin altfel. Orice modificare legată de această vizită este convenită de către părţi.
(4)Costurile suportate pentru verificarea integrală sau parţială a sistemelor de inspecţie şi certificare ale autorităţilor competente ale celeilalte părţi sau a altor măsuri, după caz, sunt suportate de către partea care efectuează verificarea sau inspecţia.
(5)Proiectul de comunicare scrisă a verificărilor este transmis părţii exportatoare în termen de 60 de zile lucrătoare de la încheierea verificării. Partea exportatoare are la dispoziţie 45 de zile lucrătoare pentru a formula observaţii cu privire la proiectul de comunicare scrisă. Observaţiile făcute de partea exportatoare se anexează la raportul final şi, dacă este cazul, se includ în acesta. Cu toate acestea, în cazul în care, în cursul verificării, a fost identificat un risc important pentru sănătatea publică, sănătatea animală sau a plantelor, partea exportatoare este informată cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la încheierea verificării.
(6)Din raţiuni de claritate, rezultatele unei verificări pot contribui la procedurile menţionate la articolele 55, 57 şi 63 din prezentul acord, desfăşurate de către părţi sau de către una dintre părţi.
Art. 63: Controale la import şi taxe de inspecţie
(1)Părţile convin că controalele la import efectuate de partea importatoare cu privire la transporturile părţii exportatoare respectă principiile stabilite în partea A din anexa IX la prezentul acord. Rezultatele acestor controale pot contribui la procesul de verificare menţionat la articolul 62 din prezentul acord.
(2)Frecvenţa controalelor fizice la import efectuate de fiecare parte este stabilită în partea B din anexa IX la prezentul acord. O parte poate să modifice această frecvenţă, în limitele competenţelor sale şi în conformitate cu legislaţia sa internă, ca urmare a progreselor realizate în conformitate cu articolele 55, 57 şi 60 din prezentul acord sau ca rezultat al unor verificări, consultări sau al altor măsuri prevăzute în prezentul acord. Subcomitetul SPS menţionat la articolul 65 modifică în mod corespunzător partea B din anexa IX la prezentul acord printr-o decizie adoptată în acest sens.
(3)Taxele de inspecţie eventuale nu pot să acopere decât costurile suportate de autoritatea competentă cu ocazia efectuării controalelor la import. Taxele se calculează pe aceeaşi bază ca şi taxele aplicate pentru inspectarea produselor naţionale similare.
(4)La cererea părţii exportatoare, partea importatoare o informează cu privire la orice modificări, inclusiv cu privire la motivele acestor modificări referitoare la măsurile care afectează controalele la import şi taxele de inspecţie, precum şi cu privire la orice modificări importante ale modului de desfăşurare din punct de vedere administrativ a acestor controale.
(5)De la o dată care urmează să fie stabilită de Subcomitetul SPS menţionat la articolul 65 din prezentul acord, părţile pot conveni asupra condiţiilor de aprobare a controalelor reciproce menţionate la articolul 62 alineatul (1) litera b) din prezentul acord, în vederea adaptării şi reducerii reciproce, după caz, a frecvenţei controalelor fizice la import pentru mărfurile menţionate la articolul 60 alineatul (2) litera a) din prezentul acord.
De la data respectivă, părţile pot să îşi aprobe reciproc controalele pentru anumite mărfuri şi, prin urmare, să reducă sau să înlocuiască controalele la import pentru aceste mărfuri.
Art. 64: Măsuri de salvgardare
(1)În cazul în care partea exportatoare adoptă pe teritoriul său măsuri destinate să controleze orice cauză care are putea să constituie un pericol sau un risc grav pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, partea exportatoare adoptă, fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2) din prezentul articol, măsuri echivalente pentru a evita introducerea respectivului pericol sau risc pe teritoriul părţii importatoare.
(2)Pe baza unor motive serioase legate de sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor, partea importatoare poate să adopte măsurile provizorii necesare pentru protecţia sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Pentru transporturile aflate în tranzit între părţi, partea importatoare analizează care ar fi soluţia cea mai adecvată şi proporţională pentru a evita perturbări inutile ale comerţului.
(3)Partea care adoptă măsuri în temeiul alineatului (2) din prezentul articol informează cealaltă parte în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data adoptării măsurilor respective. La cererea oricăreia dintre părţi şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 59 alineatul (3) din prezentul acord, părţile desfăşoară consultări privind situaţia respectivă în termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării. Părţile ţin seama în mod corespunzător de orice informaţie furnizată prin intermediul acestor consultări şi se străduiesc să evite perturbările inutile ale comerţului, ţinând seama, după caz, de rezultatul consultărilor prevăzute la articolul 59 alineatul (3) din prezentul acord.
Art. 65: Subcomitetul pentru măsuri sanitare şi fitosanitare
(1)Se instituie Subcomitetul pentru măsuri sanitare şi fitosanitare (Subcomitetul SPS). Acesta se întruneşte în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, la cererea oricăreia dintre părţi, sau cel puţin o dată pe an. Dacă părţile decid astfel, o reuniune a Subcomitetului SPS se poate ţine prin intermediul unei conferinţe video sau audio. Subcomitetul SPS poate să abordeze diferite chestiuni şi în afara cadrului reuniunilor, prin corespondenţă.
(2)Subcomitetul SPS are următoarele atribuţii:
a)să analizeze orice chestiune legată de prezentul capitol;
b)să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol şi să examineze orice chestiune care poate să apară în legătură cu punerea sa în aplicare;
c)să revizuiască anexele IV-XII la prezentul acord, în special din perspectiva progreselor realizate în cadrul consultărilor şi al procedurilor prevăzute în prezentul capitol;
d)să modifice, prin intermediul unei decizii de aprobare, anexele IV-XII la prezentul acord, din perspectiva revizuirii prevăzute la litera c) din prezentul alineat sau din perspectiva altor dispoziţii din prezentul capitol; şi
e)să formuleze avize şi recomandări către alte organisme, astfel cum sunt definite în titlul VIII (Dispoziţii instituţionale, generale şi finale) din prezentul acord, din perspectiva revizuirii prevăzute la litera c) din prezentul alineat.
(3)Părţile convin să creeze, când este cazul, grupuri tehnice de lucru, formate din reprezentanţi ai părţilor la nivel de experţi, care să identifice şi să soluţioneze problemele tehnice şi ştiinţifice care decurg din aplicarea prezentului capitol. Când sunt necesare competenţe suplimentare, părţile pot institui grupuri ad-hoc, inclusiv grupuri ştiinţifice şi de experţi. Apartenenţa la aceste grupuri ad-hoc nu trebuie să fie restrânsă neapărat la reprezentanţii părţilor.
(4)Prin intermediul unui raport, Subcomitetul SPS informează periodic Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, cu privire la activităţile desfăşurate şi deciziile adoptate în domeniul său de competenţă.
(5)Subcomitetul SPS îşi adoptă procedurile de lucru în cadrul primei sale reuniuni.
(6)Orice decizie, recomandare, raport sau altă acţiune a Subcomitetului SPS sau a oricărui grup înfiinţat de Subcomitetul SPS se adoptă de părţi prin consens.
Art. 66: Obiective
(1)Părţile recunosc importanţa regimului vamal şi a facilitării comerţului în contextul schimbărilor constante ale schimburilor comerciale bilaterale. Părţile convin să consolideze cooperarea în acest domeniu pentru a garanta faptul că legislaţia şi procedurile relevante, precum şi capacitatea administrativă a administraţiilor competente îndeplinesc obiectivele de control eficace şi sprijină, din principiu, facilitarea schimburilor comerciale legitime.
(2)Părţile recunosc că trebuie să se acorde o atenţie deosebită obiectivelor legitime de politică publică, inclusiv facilitării comerţului, securităţii şi prevenirii fraudei, precum şi unei abordări echilibrate a acestora.
Art. 67: Legislaţie şi proceduri
(1)Părţile convin că legislaţiile lor respective în domeniul comercial şi vamal sunt, din principiu, stabile şi cuprinzătoare şi că dispoziţiile şi procedurile sunt proporţionale, transparente, previzibile, nediscriminatorii, imparţiale şi aplicate în mod uniform şi eficace şi, printre altele:
a)vor protejaşi facilita schimburile comerciale legitime prin aplicarea eficace a cerinţelor legislative şi prin asigurarea respectării acestora;
b)vor evita sarcinile inutile sau discriminatorii asupra operatorilor economici, vor preveni fraudele şi vor oferi facilităţi suplimentare operatorilor economici care prezintă un nivel înalt de respectare a normelor;
c)vor utiliza un document administrativ unic pentru declaraţiile vamale;
d)vor lua măsuri care să conducă la sporirea eficienţei, a transparenţei şi a simplificării procedurilor şi practicilor vamale la frontieră;
e)aplică tehnici vamale moderne, inclusiv evaluarea riscului, controale postvămuire şi metode de audit contabil al întreprinderilor, pentru a simplifica şi a facilita intrarea pe piaţă a bunurilor, ieşirea acestora de pe piaţă şi acordarea liberului de vamă;
f)vizează reducerea costurilor aferente respectării normelor şi o mai mare previzibilitate pentru toţi operatorii economici;
g)fără a aduce atingere aplicării unor criterii obiective de evaluare a riscurilor, garantează aplicarea nediscriminatorie a cerinţelor şi a procedurilor aplicabile importurilor, exporturilor şi bunurilor aflate în tranzit;
h)aplică instrumentele internaţionale aplicabile în domeniul vamal şi comercial, inclusiv cele elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV), Convenţia de la Istanbul privind admiterea temporară din 1990, Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 1983, OMC, Convenţia ONU din 1975 privind transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere din 1982 şi poate ţine cont de cadrul de standarde privind securitatea şi facilitarea comerţului mondial al OMV şi de orientările practice ale Comisiei Europene în domeniul vamal („customs blueprints”), acolo unde este necesar;
i)iau măsurile necesare pentru a reflecta şi a pune în aplicare dispoziţiile Convenţiei de la Kyoto revizuite privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale din 1973;
j)adoptă hotărâri prealabile obligatorii privind clasificarea tarifară şi regulile de origine. Părţile se asigură că o hotărâre poate fi revocată sau anulată numai după notificarea operatorului vizat şi fără efect retroactiv, cu excepţia cazului în care hotărârile au fost luate pe baza unor informaţii incorecte sau incomplete;
k)introduc şi aplică proceduri simplificate pentru operatorii economici autorizaţi, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii;
l)stabilesc norme prin care se asigură că sancţiunile pentru încălcările reglementărilor vamale sau ale cerinţelor procedurale sunt proporţionale şi nediscriminatorii, iar aplicarea acestora nu produce întârzieri nerezonabile şi neîntemeiate; şi
m)aplică norme transparente, nediscriminatorii şi proporţionale în cazul în care agenţiile guvernamentale furnizează servicii care sunt furnizate şi de sectorul privat.
(2)Pentru a îmbunătăţi metodele de lucru, garantând în acelaşi timp respectarea nediscriminării, transparenţei, eficienţei, integrităţii şi responsabilităţii operaţiunilor, părţile se angajează:
a)să adopte noi măsuri în sensul reducerii, simplificării şi standardizării datelor şi a documentaţiei cerute de autorităţile vamale şi de alte autorităţi competente;
b)să simplifice, acolo unde este posibil, cerinţele şi formalităţile pentru acordarea rapidă a liberului de vamă şi vămuirea rapidă a bunurilor;
c)să instituie proceduri eficace, prompte şi nediscriminatorii, care să garanteze dreptul de a ataca acţiunile, hotărârile şi deciziile administrative ale autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi competente care vizează bunurile supuse controlului vamal. Aceste proceduri de atac trebuie să fie uşor accesibile, iar costurile aferente acestora trebuie să fie rezonabile şi proporţionale cu costurile suportate de autorităţi pentru a garanta dreptul de atac;
d)să ia măsuri pentru a garanta faptul că, în cazul în care o acţiune, o hotărâre sau o decizie administrativă contestată face obiectul unei căi de atac, bunurilor li se acordă, de regulă, liber de vamă şi plata taxelor vamale poate fi suspendată, sub rezerva oricăror măsuri de salvgardare considerate necesare. Dacă este necesar, liberul de vamă ar trebui să fie condiţionat de constituirea unei garanţii, de exemplu sub formă de cauţiune sau depozit; şi
e)să garanteze menţinerea celor mai înalte standarde de integritate, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care reflectă principiile convenţiilor şi ale instrumentelor internaţionale relevante în acest domeniu, în special ale Declaraţiei revizuite de la Arusha (2003) a OMC şi ale orientărilor Comisiei Europene din 2007 referitoare la etica în domeniul vamal, dacă este cazul.
(3)Părţile convin să elimine:
a)orice cerinţă referitoare la utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă; şi
b)orice cerinţă referitoare la recurgerea obligatorie la controale înainte de expediere sau la controale la destinaţie.
(4)În ceea ce priveşte tranzitul:
a)în sensul prezentului acord, se aplică normele şi definiţiile privind tranzitul stabilite în dispoziţiile OMC, în special la articolul V din GATT 1994, şi dispoziţiile conexe, inclusiv clarificările şi modificările rezultate din negocierile din cadrul Rundei de la Doha privind facilitarea comerţului. Dispoziţiile respective se aplică, de asemenea, atunci când tranzitul bunurilor începe sau se termină pe teritoriul unei părţi;
b)părţile urmăresc asigurarea interconectivităţii progresive a sistemelor lor de tranzit vamal, în perspectiva aderării viitoare a Georgiei la regimul de tranzit comun (1);
(1)Convenţia din 20 mai 1987 privind regimul de tranzit comun.
c)părţile asigură cooperarea şi coordonarea între toate autorităţile competente pe teritoriile lor respective, pentru a facilita traficul în tranzit. Părţile promovează, de asemenea, cooperarea dintre autorităţi şi sectorul privat în legătură cu tranzitul.
Art. 68: Relaţiile cu mediul de afaceri
Părţile convin:
a)să garanteze că legislaţia şi procedurile lor sunt transparente şi accesibile publicului, pe cât posibil prin mijloace electronice, şi că includ o justificare pentru adoptarea lor. Ar trebui să existe consultări periodice şi să se prevadă un interval de timp rezonabil între publicarea dispoziţiilor noi sau modificate şi intrarea lor în vigoare;
b)asupra necesităţii unor consultări periodice şi în timp util cu reprezentanţii sectorului comercial privind propunerile legislative şi procedurile referitoare la aspectele vamale şi la cele comerciale;
c)să pună la dispoziţia publicului informaţiile relevante de natură administrativă, inclusiv cerinţele autorităţilor şi procedurile de intrare sau de ieşire a bunurilor, programul de lucru şi procedurile de lucru ale oficiilor vamale din porturi şi din punctele de trecere a frontierei, precum şi punctele de contact pentru cererile de informaţii;
d)să încurajeze cooperarea între operatori şi autorităţile administrative competente, prin utilizarea de proceduri nearbitrare şi accesibile publicului, bazate printre altele pe cele promulgate de OMV; şi
e)să se asigure că cerinţele şi procedurile lor vamale şi conexe continuă să răspundă necesităţilor legitime ale sectorului comercial, urmează cele mai bune practici şi restrâng în continuare cât mai puţin posibil comerţul.
Art. 69: Taxe şi redevenţe
(1)Părţile interzic aplicarea unor taxe administrative cu un efect echivalent cu cel al taxelor la import sau la export sau al altor redevenţe.
(2)În ceea ce priveşte toate taxele şi redevenţele de orice natură aplicate de autorităţile vamale ale fiecărei părţi, inclusiv taxele şi redevenţele pentru sarcini asumate în numele autorităţilor menţionate privind sau în legătură cu importul sau exportul şi fără a aduce atingere dispoziţiilor relevante din capitolul 1 (Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al bunurilor) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord:
a)taxele şi redevenţele nu pot fi impuse decât pentru serviciile furnizate la cererea declarantului, în afara condiţiilor normale de lucru, a programului de lucru şi în alte locuri decât cele menţionate în reglementările vamale, precum şi pentru orice formalităţi legate de aceste servicii şi necesare pentru un astfel de import sau export;
b)taxele şi redevenţele nu depăşesc costul serviciilor oferite;
c)taxele şi redevenţele nu se calculează pe o bază ad valorem;
d)informaţiile referitoare la taxe şi redevenţe sunt publicate printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens şi, în măsura în care acest lucru este fezabil, pe un site internet oficial. Aceste informaţii includ motivul pentru care redevenţa sau taxa este datorată pentru serviciul oferit, autoritatea responsabilă, taxele sau redevenţele care vor fi aplicate, precum şi termenul şi modalităţile de plată; şi
e)nicio redevenţă sau taxă nouă sau modificată nu se aplică până când informaţiile referitoare la aceasta nu sunt publicate şi uşor accesibile.
Art. 70: Determinarea valorii în vamă
(1)Pentru determinarea valorii în vamă a bunurilor care fac obiectul comerţului dintre părţi, se aplică dispoziţiile Acordului privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994 conţinute în anexa 1A la Acordul OMC, inclusiv eventualele modificări ulterioare. Dispoziţiile respective sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta. Nu se utilizează valori minime în vamă.
(2)Părţile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind aspectele legate de determinarea valorii în vamă.
Art. 71: Cooperare vamală
Părţile îşi consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a asigura punerea în aplicare a obiectivelor din prezentul capitol astfel încât să promoveze facilitarea comerţului, asigurând totodată un control eficace, securitate şi prevenirea fraudei. În acest scop, părţile vor utiliza ca instrument de referinţă, după caz, orientările Comisiei Europene referitoare la etica în domeniul vamal („customs blueprint”).
Pentru a garanta respectarea dispoziţiilor prezentului capitol, părţile întreprind, între altele, următoarele:
a)fac schimb de informaţii privind legislaţia şi procedurile vamale;
b)elaborează iniţiative comune privind procedurile de import, de export şi de tranzit şi depun eforturi în vederea oferirii unor servicii eficace comunităţii de afaceri;
c)colaborează pentru automatizarea procedurilor vamale şi a altor proceduri comerciale;
d)fac schimb, după caz, de informaţii şi date, sub rezerva respectării confidenţialităţii datelor sensibile şi a protejării datelor cu caracter personal;
e)cooperează pentru prevenirea şi combaterea traficului transfrontalier ilegal de bunuri, inclusiv de produse pe bază de tutun;
f)fac schimb de informaţii sau desfăşoară consultări cu scopul de a ajunge, când este posibil, la poziţii comune în domeniul vamal în cadrul unor organizaţii internaţionale, ca de exemplu OMC, OMV, ONU, Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU);
g)colaborează în materie de planificare şi furnizare a asistenţei tehnice, în special în vederea facilitării reformelor vamale şi a comerţului, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale prezentului acord;
h)fac schimb de cele mai bune practici în materie de operaţiuni vamale, în special privind sistemele de control vamal bazate pe riscuri şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, mai ales în cazul produselor contrafăcute;
i)promovează coordonarea între toate autorităţile de frontieră ale părţilor pentru a facilita procesul de trecere a frontierei şi a asigura un control sporit, inclusiv prin controale comune la frontieră, atunci când este posibil şi este cazul; şi
j)stabilesc, acolo unde este relevant şi adecvat, recunoaşterea reciprocă a programelor de parteneriat comercial şi a controalelor vamale, inclusiv a măsurilor echivalente de facilitare a comerţului.
Art. 72: Asistenţă administrativă reciprocă în domeniul vamal
Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, în special la articolul 71 din prezentul acord, părţile îşi furnizează reciproc asistenţă administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu dispoziţiile protocolului II privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal la prezentul acord.
Art. 73: Asistenţă tehnică şi consolidarea capacităţilor
Părţile colaborează cu scopul de a furniza asistenţă tehnică şi consolidarea capacităţilor pentru punerea în practică a reformelor în materie de facilitare a comerţului şi a reformelor vamale.
Art. 74: Subcomitetul vamal
(1)Se instituie Subcomitetul vamal. Subcomitetul vamal prezintă rapoarte Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
(2)Printre atribuţiile Subcomitetului vamal se numără consultări periodice şi monitorizarea punerii în aplicare şi a administrării prezentului capitol, inclusiv a aspectelor care ţin de cooperarea vamală, de cooperarea şi administrarea vamală transfrontalieră, de asistenţa tehnică, de regulile de origine şi facilitarea comerţului, precum şi de asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, fără a se limita însă la acestea.
(3)Subcomitetul vamal are, printre altele, următoarele atribuţii:
a)asigură funcţionarea corespunzătoare a prezentului capitol şi a protocoalelor I şi II la prezentul acord;
b)adoptă modalităţi practice, măsuri şi decizii de punere în aplicare a prezentului capitol şi a protocoalelor I şi II la prezentul acord, inclusiv cu privire la schimbul de informaţii şi de date, la recunoaşterea reciprocă a controalelor vamale şi a programelor de parteneriat comercial, precum şi cu privire la avantajele convenite reciproc;
c)face schimb de opinii cu privire la orice subiect de interes comun, inclusiv la măsurile viitoare şi resursele necesare pentru punerea lor în aplicare şi asigurarea respectării lor;
d)formulează recomandări atunci când este cazul; şi
e)îşi adoptă regulamentul de procedură.
Art. 75: Apropierea legislaţiei vamale
Apropierea progresivă de legislaţia Uniunii în domeniul vamal şi de anumite instrumente juridice internaţionale se realizează în conformitate cu anexa XIII la prezentul acord.
Art. 76: Obiectiv, obiect şi domeniu de aplicare
(1)Părţile, reafirmându-şi angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord dispoziţiile necesare pentru liberalizarea progresivă şi reciprocă în ceea ce priveşte dreptul de stabilire şi comerţul cu servicii, precum şi pentru cooperarea în materie de comerţ electronic.
(2)Achiziţiile publice intră sub incidenţa capitolului 8 (Achiziţii publice) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca instituind vreo obligaţie în materie de achiziţii publice.
(3)Subvenţiile intră sub incidenţa capitolului 10 (Concurenţa) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, iar dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică în cazul subvenţiilor acordate de către părţi.
(4)În conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, fiecare parte îşi rezervă dreptul de a adopta norme şi de a introduce noi reglementări în vederea îndeplinirii obiectivelor legitime de politică.
(5)Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care afectează persoanele fizice care doresc să intre pe piaţa forţei de muncă a uneia dintre părţi, nici măsurilor privind cetăţenia, rezidenţa şi angajarea cu contract pe durată nedeterminată.
(6)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau şederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrităţii frontierelor sale şi pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să compromită avantajele care decurg pentru oricare dintre părţi din dispoziţiile unui angajament specific asumat în temeiul prezentului capitol şi al anexei XIV la prezentul acord (1).
(1)Simplul fapt că obligativitatea vizelor se aplică în cazul resortisanţilor persoane fizice ai anumitor ţări, dar nu şi în cazul resorti- sanţilor altor ţări nu se consideră ca fiind o anulare sau o compromitere a avantajelor ce decurg dintr-un angajament specific.
Art. 77: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)„măsură” înseamnă orice măsură a unei părţi, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, acţiune administrativă sau sub orice altă formă;
b)„măsuri adoptate sau menţinute de o parte” înseamnă măsurile luate de:
(i)guverne şi de autorităţile centrale, regionale sau locale; şi
(ii)organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le sunt delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale;
c)„persoană fizică a unei părţi” înseamnă un resortisant al unui stat membru al UE sau un resortisant al Georgiei, în conformitate cu legislaţia respectivă a părţilor;
d)„persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau organizată în alt mod în temeiul legislaţiei relevante, în scopuri lucrative sau nu, din sectorul public sau privat, inclusiv orice corporaţie, trust, societate în nume colectiv, întreprindere comună, persoană fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau în asociere;
e)„persoană juridică a unei părţi” înseamnă o persoană juridică astfel cum este definită la litera d), constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii sau, respectiv, a Georgiei, care are sediul social, administraţia centrală sau sediul principal pe teritoriul (1) în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Georgiei.
(1)Pentru o mai mare certitudine, acest teritoriu include zona economică exclusivă şi platforma continentală, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).
În cazul în care persoana juridică respectivă îşi are numai sediul social sau administraţia centrală pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Georgiei, aceasta nu este considerată persoană juridică din Uniune sau, respectiv, din Georgia decât dacă operaţiunile sale au o legătură reală şi continuă cu economia Uniunii sau, respectiv, a Georgiei;
Fără a aduce atingere paragrafului anterior, companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii sau, respectiv, a Georgiei şi care sunt controlate de resortisanţi ai unui stat membru al UE sau ai Georgiei beneficiază şi ele de dispoziţiile prezentului acord în cazul în care navele lor sunt înregistrate în conformitate cu legislaţia acestora în respectivul stat membru al Uniunii sau în Georgia şi arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii sau al Georgiei;
f)„filială” a unei persoane juridice a unei părţi înseamnă o persoană juridică care este deţinută sau controlată efectiv de persoana juridică respectivă (2);
(2)O persoană juridică este controlată de o altă persoană juridică dacă aceasta din urmă are competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să conducă în alt mod legal activităţile acesteia.
g)„sucursală” a unei persoane juridice înseamnă un punct de lucru fără personalitate juridică, cu aparenţa permanenţei, de exemplu prelungirea unei societăţi-mamă, care are propria conducere şi dotarea materială necesară pentru a putea negocia afaceri cu terţi astfel încât aceştia din urmă, deşi cunosc faptul că, dacă este necesar, există o legătură juridică între sucursală şi societatea-mamă cu sediul în străinătate, nu sunt obligaţi să încheie afaceri direct cu societatea - mamă, ci pot efectua tranzacţii comerciale la sediul care reprezintă prelungirea societăţii-mamă;
h)„dreptul de stabilire” înseamnă:
(i)în ceea ce priveşte persoanele juridice din Uniune sau din Georgia, dreptul de a începe şi a desfăşura activităţi economice prin înfiinţarea, inclusiv prin achiziţionarea, unei persoane juridice şi/sau de a crea o sucursală sau o reprezentanţă în Georgia sau, respectiv, în Uniune;
(ii)în ceea ce priveşte persoanele fizice, dreptul persoanelor fizice din Uniune sau din Georgia de a începe şi a desfăşura activităţi economice în calitate de persoane care desfăşoară activităţi independente şi de a înfiinţa întreprinderi, în special societăţi, pe care le controlează efectiv;
i)„activităţile economice” includ activităţile de natură industrială, comercială şi profesională şi activităţile de artizanat şi nu includ activităţile desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
j)„funcţionare” înseamnă desfăşurarea unor activităţi economice;
k)„serviciile” includ orice serviciu prestat în orice sector, cu excepţia serviciilor prestate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
l)„servicii şi alte activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale” înseamnă serviciile sau activităţile care nu sunt desfăşurate nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;
m)„prestare transfrontalieră de servicii” înseamnă prestarea unui serviciu:
(i)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi (modul 1); sau
(ii)pe teritoriul unei părţi în favoarea unui consumator de servicii al celeilalte părţi (modul 2);
n)„prestator de servicii” al unei părţi înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să presteze sau prestează un serviciu;
o)„întreprinzător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să desfăşoare sau desfăşoară o activitate economică prin constituirea unei prezenţe comerciale.
Art. 78: Domeniu de aplicare
Prezenta secţiune se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de părţi care afectează dreptul de stabilire în legătură cu toate activităţile economice, cu următoarele excepţii:
a)extracţia, fabricarea şi prelucrarea (1) materialelor nucleare;
(1)Pentru mai multă siguranţă, prelucrarea materialelor nucleare include toate activităţile încadrate la codul 2330 ISIC Rev.3.1 al ONU.
b)producţia sau comercializarea armelor, a muniţiilor şi a materialului de război;
c)serviciile audiovizuale;
d)cabotajul maritim naţional (2); şi
(2)Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităţilor care pot fi considerate cabotaj în temeiul legislaţiei interne relevante, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau mărfuri între un port sau un punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE şi un alt port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE, inclusiv pe platforma sa continentală, conform dispoziţiilor UNCLOS, precum şi traficul care îşi are originea şi care se finalizează în acelaşi port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE.
e)serviciile de transport aerian naţional şi internaţional (3), regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:
(3)Condiţiile privind accesul reciproc pe pieţe în sectorul transportului aerian sunt reglementate în Acordul între UE şi statele membre ale acesteia şi Georgia privind instituirea unui spaţiu aerian comun.
(i)serviciile de reparare şi întreţinere a aeronavelor, pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);
(iv)serviciile de handling la sol;
(v)serviciile de exploatare a aeroporturilor.
Art. 79: Tratamentul naţional şi clauza naţiunii celei mai favorizate
(1)Ţinând seama de rezervele enumerate în anexa XIV-E la prezentul acord, Georgia acordă, odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord:
a)în ceea ce priveşte dreptul de stabilire a unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Uniune, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, acordându-se cel mai favorabil dintre cele două tratamente;
b)în ceea ce priveşte funcţionarea unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Uniune în Georgia, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente (1).
(1)Această obligaţie nu se aplică şi dispoziţiilor privind protecţia investiţiilor care nu sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv dispoziţiilor referitoare la procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, prevăzute în alte acorduri.
(2)Ţinând seama de rezervele enumerate în anexa XIV-A la prezentul acord, Uniunea acordă, odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord:
a)în ceea ce priveşte dreptul de stabilire a filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice din Georgia, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, acordându-se cel mai favorabil dintre cele două tratamente;
b)în ceea ce priveşte funcţionarea filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice din Georgia în Uniune, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, acordându-se cel mai favorabil dintre cele două tratamente (2).
(2)Această obligaţie nu se aplică şi dispoziţiilor privind protecţia investiţiilor care nu sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv dispoziţiilor referitoare la procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, prevăzute în alte acorduri.
(3)Ţinând seama de rezervele enumerate în anexele XIV-A şi XIV-E la prezentul acord, părţile nu adoptă regulamente sau măsuri noi care introduc dispoziţii discriminatorii în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor juridice din Uniune sau din Georgia pe teritoriul lor sau în ceea ce priveşte funcţionarea acestora, odată ce acestea au fost stabilite, în comparaţie cu propriile lor persoane juridice.
Art. 80: Reexaminare
(1)Pentru liberalizarea progresivă a condiţiilor de stabilire, părţile reexaminează periodic dispoziţiile prezentei secţiuni şi lista de rezerve menţionată la articolul 79 din prezentul acord, precum şi mediul de stabilire, în concordanţă cu angajamentele asumate în cadrul acordurilor internaţionale.
(2)În contextul reexaminării menţionate la alineatul (1), părţile evaluează orice obstacol în calea dreptului de stabilire cu care s-au confruntat. În vederea aprofundării dispoziţiilor prezentului capitol, părţile trebuie să identifice, dacă este cazul, modalităţile adecvate de depăşire a acestor obstacole, care ar putea include noi negocieri, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia investiţiilor şi procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat.
Art. 81: Alte acorduri
Prezentul capitol nu afectează drepturile de care beneficiază întreprinzătorii părţilor în temeiul oricărui acord internaţional existent sau viitor privind investiţiile la care un stat membru al UE şi Georgia sunt părţi.
Art. 82: Tratamentul aplicat sucursalelor şi reprezentanţelor
(1)Dispoziţiile articolului 79 din prezentul acord nu împiedică aplicarea de către oricare dintre părţi a unor norme specifice privind dreptul de stabilire şi activitatea pe teritoriul său a sucursalelor şi a reprezentanţelor persoanelor juridice care aparţin celeilalte părţi, care nu au fost constituite pe teritoriul primei părţi, norme justificate de diferenţele juridice sau tehnice existente între aceste sucursale şi reprezentanţe în comparaţie cu sucursalele şi reprezentanţele persoanelor juridice constituite pe teritoriul său sau, în ceea ce priveşte serviciile financiare, justificate de raţiuni prudenţiale.
(2)Diferenţa de tratament nu depăşeşte ceea ce este strict necesar ca urmare a acestor diferenţe juridice sau tehnice sau, în ceea ce priveşte serviciile financiare, din raţiuni prudenţiale.
Art. 83: Domeniu de aplicare
Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de părţi care afectează prestarea transfrontalieră pentru toate sectoarele de servicii, cu excepţia următoarelor:
a)serviciile audiovizuale;
b)cabotajul maritim naţional (1); şi
(1)Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităţilor care pot fi considerate cabotaj în temeiul legislaţiei naţionale relevante, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau de bunuri între un port sau un punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE şi un alt port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE, inclusiv pe platforma sa continentală, conform dispoziţiilor UNCLOS, precum şi traficul care îşi are originea şi care se finalizează în acelaşi port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE.
c)serviciile de transport aerian naţional şi internaţional (2), regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:
(2)Condiţiile privind accesul reciproc pe pieţe în sectorul transportului aerian sunt reglementate în Acordul dintre UE şi statele membre ale acesteia şi Georgia privind instituirea unui spaţiu aerian comun.
(i)serviciile de reparare şi întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);
(iv)serviciile de handling la sol;
(v)serviciile de exploatare a aeroporturilor.
Art. 84: Accesul pe piaţă
(1)În ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel prevăzut în angajamentele specifice din anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord.
(2)În sectoarele în care sunt asumate angajamente de acces pe piaţă, măsurile pe care o parte nu le menţine sau nu le adoptă la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în anexele XVI-B şi XVI-F la prezentul acord, sunt definite ca:
a)limitări privind numărul de prestatori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice;
b)limitări privind valoarea totală a tranzacţiilor de servicii sau a activelor, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice; sau
c)limitări privind numărul total de operaţiuni de servicii sau privind cantitatea totală de servicii exprimată în unităţi numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice.
Art. 85: Tratament naţional
(1)În sectoarele în care angajamentele privind accesul pe piaţă sunt înscrise în anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord şi sub rezerva condiţiilor şi calificărilor definite în acestea, cu privire la toate măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor servicii similare şi propriilor prestatori de servicii similari.
(2)O parte poate să îndeplinească cerinţa de la alineatul (1) acordând serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor servicii similare şi propriilor prestatori de servicii similari.
(3)Un tratament în mod formal identic sau în mod formal diferit este considerat a fi mai puţin favorabil atunci când acesta modifică condiţiile concurenţei în favoarea serviciilor sau a prestatorilor de servicii ai unei părţi în raport cu serviciile similare sau prestatorii de servicii similari ai celeilalte părţi.
(4)Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca obligând părţile să compenseze orice dezavantaje concurenţiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor sau prestatorilor de servicii relevanţi.
Art. 86: Listele de angajamente
Sectoarele liberalizate de fiecare parte în temeiul prezentei secţiuni, precum şi limitările privind accesul pe piaţă şi tratamentul naţional care se aplică serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi în aceste sectoare, stabilite prin intermediul rezervelor, sunt enumerate în listele de angajamente prevăzute în anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord.
Art. 87: Reexaminare
În vederea liberalizării progresive a prestării transfrontaliere de servicii între părţi, Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, reexaminează periodic lista de angajamente menţionată la articolul 86 din prezentul acord. Această reexaminare ia în considerare, printre altele, procesul de apropiere progresivă menţionat la articolele 103, 113, 122 şi 126 din prezentul acord şi impactul său asupra eliminării obstacolelor restante în calea prestării transfrontaliere de servicii între părţi.
Art. 88: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de părţi cu privire la intrarea şi şederea temporară pe teritoriile acestora a personalului-cheie, a stagiarilor absolvenţi de studii superioare, a vânzătorilor profesionişti, a prestatorilor contractuali de servicii şi a profesioniştilor independenţi, în conformitate cu articolul 76 alineatul (5) din prezentul acord.
(2)În sensul prezentei secţiuni:
a)„personal-cheie” înseamnă orice persoană fizică angajată de o persoană juridică a unei părţi, alta decât o organizaţie nonprofit (1), şi care este responsabilă pentru înfiinţarea sau controlul, administrarea şi funcţionarea adecvată a unei entităţi stabilite. „Personalul-cheie” include „persoanele aflate în vizită de afaceri” în scopul înfiinţării unei prezenţe comerciale şi „persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii”:
(1)Trimiterea la o altă entitate decât o „organizaţie nonprofit” nu se aplică decât Belgiei, Republicii Cehe, Danemarcei, Germaniei, Estoniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franţei, Italiei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Luxemburgului, Maltei, Ţărilor de Jos, Austriei, Portugaliei, Sloveniei, Finlandei şi Regatului Unit.
(i)„persoanele aflate în vizită de afaceri” înseamnă persoanele fizice care deţin o poziţie de conducere şi sunt responsabile pentru înfiinţarea unei prezenţe comerciale. Acestea nu oferă sau prestează servicii şi nici nu se implică în alte activităţi economice decât cele necesare în scopul înfiinţării unei prezenţe comerciale. Acestea nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în partea-gazdă;
(ii)„persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii” înseamnă persoanele fizice care au fost angajate de o persoană juridică sau au fost asociaţi ai acesteia pe durata a cel puţin un an şi care sunt transferate temporar într-o prezenţă comercială/entitate care poate fi o sucursală, o filială sau societatea-mamă a întreprinderii/persoanei juridice situate pe teritoriul celeilalte părţi. Persoana fizică în cauză trebuie să aparţină uneia dintre următoarele categorii:
1)directori: persoane care deţin o funcţie superioară de conducere în cadrul unei persoane juridice, care se ocupă în primul rând de gestionarea prezenţei comerciale, sub supravegherea generală sau îndrumarea în principal a consiliului de administraţie sau a acţionarilor întreprinderii sau a persoanelor cu funcţii echivalente, inclusiv, cel puţin, a celor:
- care asigură conducerea prezenţei comerciale, a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;
- care supraveghează şi controlează activitatea altor membri ai personalului care exercită funcţii de supraveghere, tehnice sau administrative; şi
- care au autoritatea de a se ocupa personal de angajarea şi concedierea personalului sau de a face recomandări privind angajarea şi concedierea personalului sau alte măsuri privind personalul;
2)specialişti: persoane care lucrează pentru o persoană juridică şi care deţin cunoştinţe deosebite, esenţiale pentru producţia, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau gestionarea entităţii. La evaluarea acestor cunoştinţe se iau în considerare nu numai cunoştinţele specifice prezenţei comerciale în cauză, ci şi deţinerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de muncă sau de activitate comercială care necesită cunoştinţe tehnice specifice, inclusiv apartenenţa la o profesie acreditată;
b)„stagiari absolvenţi de studii superioare” înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părţi sau de o sucursală a acesteia pentru cel puţin un an, care deţin o diplomă universitară şi sunt transferate temporar într-o prezenţă comercială a persoanei juridice pe teritoriul celeilalte părţi, în scopul dezvoltării profesionale sau pentru a dobândi o formare în tehnicile sau metodele antreprenoriale (1);
(1)Prezenţei comerciale gazdă i se poate solicita să prezinte spre aprobare prealabilă un program de formare care să acopere durata şederii, demonstrând că scopul şederii este formarea. În cazul Republicii Cehe, al Germaniei, al Spaniei, al Franţei, al Ungariei şi al Austriei, formarea trebuie să aibă legătură cu diploma universitară obţinută.
c)„vânzători profesionişti” (2) înseamnă persoane fizice reprezentante ale unui prestator de servicii sau ale unui furnizor de bunuri al unei părţi, care doresc să intre şi să beneficieze de şedere temporară pe teritoriul celeilalte părţi în scopul de a negocia vânzarea de servicii sau de bunuri sau încheierea de contracte de vânzare de servicii sau bunuri pentru prestatorul de servicii sau furnizorul de bunuri respectiv. Aceştia nu se angajează în vânzări directe către publicul larg şi nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în partea-gazdă şi nici nu sunt agenţi comisionari;
(2)Regatul Unit: categoria vânzătorilor profesionişti este recunoscută numai pentru vânzătorii de servicii.
d)„prestatori contractuali de servicii” înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părţi, care nu este o agenţie pentru servicii de plasare şi furnizare de personal şi nici nu acţionează prin intermediul unei astfel de agenţii, nu deţine o prezenţă comercială pe teritoriul celeilalte părţi şi a încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credinţă în vederea prestării de servicii, contract care necesită prezenţa temporară a angajaţilor săi pe teritoriul părţii respective pentru a executa contractul de prestare de servicii;
e)„profesionişti independenţi” înseamnă persoane fizice care asigură prestarea unui serviciu şi care sunt stabilite ca persoane care desfăşoară activităţi independente pe teritoriul unei părţi, care nu deţin o prezenţă comercială pe teritoriul celeilalte părţi şi care au încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credinţă (altul decât printr-o agenţie de plasare şi furnizare de personal) în vederea prestării de servicii, contract care necesită prezenţa lor temporară pe teritoriul părţii respective pentru a executa contractul de prestare de servicii;
f)„calificări” înseamnă diplome, certificate şi alte dovezi (de calificare oficială) eliberate de o autoritate desemnată în temeiul dispoziţiilor legislative, de reglementare sau administrative şi care certifică absolvirea cu succes a unei formări profesionale.
Art. 89: Personalul-cheie şi stagiarii absolvenţi de studii superioare
(1)Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) din prezentul capitol şi ţinând seama de orice rezerve enumerate în anexele XIV-A şi XIV-E sau în anexele XIV-C şi XIV-G la prezentul acord, fiecare parte permite întreprinzătorilor celeilalte părţi să angajeze în cadrul prezenţei lor comerciale persoane fizice din cealaltă parte, cu condiţia ca aceşti angajaţi să facă parte din personalul-cheie sau să fie stagiari absolvenţi de studii superioare, astfel cum sunt definiţi la articolul 88 din prezentul acord. Intrarea şi şederea temporară a personalului-cheie şi a stagiarilor absolvenţi de studii superioare este limitată la o perioadă de maximum trei ani pentru persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii, la 90 de zile în orice perioadă de 12 luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri şi la un an pentru stagiarii absolvenţi de studii superioare.
(2)Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) din prezentul capitol, măsurile pe care o parte nu le menţine sau nu le adoptă, fie la nivelul unei subdiviziuni regionale, fie la nivelul întregului său teritoriu, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexele XIV-C şi XIV-G la prezentul acord, sunt definite ca limitări privind numărul total de persoane fizice pe care un întreprinzător le poate angaja ca personal- cheie sau ca stagiari absolvenţi de studii superioare într-un sector specific, sub formă de contingente numerice sau prin impunerea unui test privind necesităţile economice şi ca limitări discriminatorii.
Art. 90: Vânzătorii profesionişti
Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) sau cu secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) din prezentul capitol şi ţinând seama de orice rezerve enumerate în anexele XIV-A, XIV-E şi în anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord, fiecare parte permite intrarea şi şederea temporară a vânzătorilor profesionişti pentru o durată maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 12 luni.
Art. 91: Prestatorii de servicii contractuale
(1)Părţile îşi reafirmă obligaţiile care rezultă din angajamentele asumate în cadrul Acordului General privind Comerţul cu Servicii (GATS) în ceea ce priveşte intrarea şi şederea temporară a prestatorilor contractuali de servicii. În conformitate cu anexele XIV-D şi XIV-H la prezentul acord, fiecare parte permite furnizarea de servicii pe teritoriul său de către prestatorii contractuali de servicii ai celeilalte părţi, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Angajamentele asumate de către părţi se supun următoarelor condiţii:
a)persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de angajaţi ai unei persoane juridice care a obţinut un contract de prestare de servicii cu o durată maximă de 12 luni;
b)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi ar trebui să ofere astfel de servicii în calitate de angajaţi ai persoanei juridice care prestează serviciile în cauză cel puţin pe parcursul anului imediat anterior datei la care a fost prezentată cererea de intrare pe teritoriul celeilalte părţi. De asemenea, persoanele fizice trebuie să aibă, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi, cel puţin trei ani de experienţă profesională (1) în sectorul de activitate care face obiectul contractului;
(1)Obţinută după vârsta majoratului, astfel cum este definită în legislaţia internă aplicabilă.
c)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină:
(i)o diplomă universitară sau o calificare care atestă deţinerea unor cunoştinţe de un nivel echivalent (2); şi
(2)În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care se prestează serviciul, partea respectivă poate să verifice dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.
(ii)calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau cerinţele juridice ale părţii în care se prestează serviciul.
d)persoana fizică nu primeşte altă remuneraţie pentru prestarea serviciilor pe teritoriul celeilalte părţi decât cea plătită de persoana juridică care angajează persoana fizică;
e)intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părţii în cauză nu depăşeşte o durată cumulativă de cel mult şase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul durata mai scurtă;
f)accesul acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se referă doar la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului şi nu dă dreptul de profesare cu titlul profesional al părţii pe teritoriul căreia este prestat serviciul.
g)numărul de persoane vizate de contractul de prestare de servicii nu poate fi mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau alte cerinţe juridice ale părţii în care se prestează serviciul.
Art. 92: Profesioniştii independenţi
(1)În conformitate cu anexele XIV-D şi XIV-H la prezentul acord, părţile permit prestarea de servicii pe teritoriul lor de către profesioniştii independenţi ai celeilalte părţi, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Angajamentele asumate de către părţi se supun următoarelor condiţii:
a)persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de persoane care desfăşoară activităţi independente stabilite pe teritoriul celeilalte părţi şi să fi obţinut un contract de prestare de servicii cu o durată maximă de 12 luni;
b)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi, cel puţin şase ani de experienţă profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;
c)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină:
(i)o diplomă universitară sau o calificare care atestă deţinerea unor cunoştinţe de un nivel echivalent (1); şi
(1)În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este prestat serviciul, partea respectivă poate să verifice dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară valabilă pe teritoriul său.
(ii)calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau alte cerinţe juridice ale părţii în care se prestează serviciul;
d)intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părţii în cauză nu depăşeşte o durată cumulativă de cel mult şase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul durata mai scurtă;
e)accesul acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se referă doar la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului şi nu dă dreptul de profesare cu titlul profesional al părţii pe teritoriul căreia este prestat serviciul.
SUBSECŢIUNEA 1:Reglementare internă
Art. 93: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Următoarele norme se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare care afectează:
a)prestarea transfrontalieră de servicii;
b)stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor juridice şi fizice definite la articolul 77 alineatul (9) din prezentul acord; şi
c)şederea temporară pe teritoriul lor a categoriilor de persoane fizice definite la articolul 88 alineatul (2) literele a)-e) din prezentul acord.
(2)În cazul prestării transfrontaliere de servicii, normele respective se aplică numai sectoarelor pentru care partea respectivă şi-a asumat angajamente specifice şi în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică în conformitate cu anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord. În cazul stabilirii unei prezenţe comerciale, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o rezervă în conformitate cu anexele XIV-A şi XIV-E la prezentul acord. În cazul şederii temporare a persoanelor fizice, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o rezervă în conformitate cu anexele XIV-C, XIV-D, XIV-G şi XIV-H la prezentul acord.
(3)Normele respective nu se aplică măsurilor dacă acestea constituie limitări în temeiul anexelor relevante la prezentul acord.
(4)În sensul prezentei secţiuni:
a)„cerinţe în materie de acordare a licenţelor” înseamnă alte cerinţe de fond decât cerinţele în materie de calificare pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obţine, a modifica sau a reînnoi o autorizaţie pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele a)-c);
b)„proceduri de acordare a licenţelor „ înseamnă norme administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică care solicită autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele a)- c), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licenţe, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de acordare a licenţelor.
c)„cerinţe în materie de calificare” înseamnă cerinţele de fond privind competenţa unei persoane fizice de a presta un serviciu care trebuie demonstrate pentru a obţine autorizaţia de prestare a unui serviciu;
d)„proceduri de calificare” înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de calificare, în scopul obţinerii autorizaţiei de prestare a unui serviciu;
e)„autoritate competentă” înseamnă orice administraţie sau autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental care, în exercitarea competenţelor delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale, ia o decizie privind autorizarea prestării unui serviciu, inclusiv prin stabilirea unei prezenţe comerciale sau privind acordarea unei licenţe pentru a demara o activitate economică, alta decât prestarea de servicii.
Art. 94: Condiţiile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite competenţa lor de evaluare în mod arbitrar.
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt:
a)proporţionale cu un obiectiv de politică publică;
b)clare şi lipsite de ambiguităţi;
c)obiective;
d)prestabilite;
e)făcute publice în prealabil; şi
f)transparente şi accesibile.
(3)O autorizaţie sau o licenţă se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile pentru obţinerea unei autorizaţii sau a unei licenţe.
(4)Fiecare parte menţine sau instituie organe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care prevăd, la cererea unui întreprinzător sau prestator de servicii afectat, o examinare promptă şi, în cazul în care este justificat, acţiuni corective corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei prezenţe comerciale, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenţei temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazurile în care aceste proceduri nu sunt independente faţă de organismul însărcinat să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile duc efectiv la o revizuire obiectivă şi imparţială.
(5)În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale sau din cauza capacităţii tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi care oferă garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea şi transparenţa, inclusiv, în special, comunicarea către public de informaţii adecvate privind lansarea, desfăşurarea şi încheierea procedurii.
(6)Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecţie, fiecare parte poate să ţină seama de obiectivele de politică publică, inclusiv de consideraţii legate de sănătate, siguranţă, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului cultural.
Art. 95: Procedurile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie clare, să fie făcute publice în prealabil şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv şi imparţial.
(2)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie cât mai simple cu putinţă şi să nu complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Eventualele taxe de licenţă (1) care pot decurge pentru solicitanţi ca urmare a cererii lor sunt rezonabile şi proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.
(3)Fiecare parte se asigură că procedurile şi deciziile utilizate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenţei sau de autorizare sunt imparţiale faţă de toţi solicitanţii. Autoritatea competentă ar trebui să ajungă la decizia sa în mod independent şi să nu fie răspunzătoare în faţa niciunui prestator de servicii pentru care este necesară licenţa sau autorizaţia în cauză.
(4)În cazul în care există anumite termene pentru depunerea cererilor, solicitantului trebuie să i se acorde un termen rezonabil pentru depunerea unei cereri. Autoritatea competentă iniţiază soluţionarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.
(5)Fiecare parte se asigură că soluţionarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluţionare a unei cereri.
(6)Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil după primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii şi oferă ocazia de a corecta deficienţele.
(7)Ar trebui să fie acceptate copii legalizate, în cazul în care este posibil, în locul documentelor originale.
(8)În cazul în care o cerere este respinsă de autoritatea competentă, solicitantul este informat în scris şi fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la cerere, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea şi cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.
(9)Fiecare parte garantează că o licenţă sau o autorizaţie, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii şi condiţiile specificate în aceasta.
SUBSECŢIUNEA 2:Dispoziţii de aplicare generală
Art. 96: Recunoaşterea reciprocă
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu împiedică o parte să impună obligaţia ca persoanele fizice să deţină calificările necesare şi/sau experienţa profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.
(2)Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante de pe teritoriile lor respective să furnizeze Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, recomandări privind recunoaşterea reciprocă, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către întreprinzători şi prestatori de servicii, a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licenţe, funcţionarea şi certificarea întreprinzătorilor şi a prestatorilor de servicii şi, în special, a serviciilor profesionale.
(3)După primirea unei recomandări menţionate la alineatul (2), Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” examinează, într-un termen rezonabil, recomandarea în cauză pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord şi, pe baza informaţiilor din recomandare, evaluează, în special:
a)măsura în care standardele şi criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare a prestatorilor de servicii şi a întreprinzătorilor sunt convergente; şi
b)valoarea economică potenţială a unui acord de recunoaştere reciprocă.
(4)Atunci când aceste cerinţe sunt îndeplinite, Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” stabileşte etapele necesare pentru negociere, iar apoi părţile negociază, prin intermediul autorităţilor lor competente, un acord de recunoaştere reciprocă.
(5)Un astfel de acord trebuie să fie conform cu dispoziţiile relevante ale Acordului OMC şi, în special, cu articolul VII din GATS.
Art. 97: Transparenţa şi divulgarea informaţiilor confidenţiale
(1)Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informaţii specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înfiinţează unul sau mai multe puncte de informare pentru a furniza, la cerere, informaţii specifice întreprinzătorilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi cu privire la toate aceste aspecte. Părţile se informează reciproc cu privire la punctele lor de informare în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca aceste puncte de informare să fie depozitare ale actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legilor sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi publice sau private.
SUBSECŢIUNEA 3:Servicii informatice
Art. 98: Acord privind serviciile informatice
(1)În măsura în care comerţul cu servicii informatice este liberalizat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol, părţile respectă dispoziţiile de la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)CPC (1) 84, codul Organizaţiei Naţiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice şi conexe, acoperă funcţiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice şi conexe:
(1)CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991.
a)programele informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (inclusiv realizarea şi implementarea lor);
b)prelucrarea şi stocarea de date; şi
c)servicii conexe, precum serviciile de consultanţă şi de formare pentru personalul clienţilor.
Datorită dezvoltărilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de pachete de servicii conexe, care pot include toate sau o parte dintre aceste funcţii de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor şi tehnologia Grid constau fiecare dintr-o combinaţie de funcţii de bază ale serviciilor informatice.
(3)Serviciile informatice şi conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei reţele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:
a)consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare a computerelor sau a sistemelor de computere;
b)programe informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (în sine), precum şi consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreţinere, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice; sau
c)prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date; sau servicii de întreţinere şi reparaţii pentru maşini şi echipamente de birou, inclusiv computere; sau servicii de formare destinate personalului clienţilor, legate de programe informatice, computere sau sisteme de computere, necuprinse în altă parte.
(4)Serviciile informatice şi conexe permit prestarea altor servicii (de exemplu, bancare) atât prin mijloace electronice, cât şi prin alte mijloace. Cu toate acestea, există o diferenţă importantă între serviciul de intermediere (de exemplu, găzduirea paginilor de internet sau găzduirea aplicaţiilor) şi conţinutul sau serviciul de bază prestat pe cale electronică (de exemplu, servicii bancare). În astfel de cazuri, conţinutul sau serviciul de bază nu intră sub incidenţa CPC 84.
SUBSECŢIUNEA 4:Servicii poştale şi de curierat
Art. 99: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poştale şi de curierat liberalizate în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„licenţă” înseamnă o autorizaţie acordată de o autoritate de reglementare unui anumit prestator de servicii, a cărei obţinere este obligatorie înainte de prestarea unui anumit serviciu;
b)„serviciu universal” înseamnă prestarea permanentă a unui serviciu poştal de o calitate specificată, în toate punctele de pe teritoriul unei părţi, la preţuri rezonabile pentru toţi utilizatorii.
Art. 100: Serviciul universal
Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină. Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru din punctul de vedere al concurenţei şi să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de către părţi.
Art. 101: Licenţe
(1)Obţinerea unei licenţe poate fi obligatorie numai pentru serviciile care fac parte din domeniul de aplicare al serviciului universal.
(2)Atunci când este necesară o licenţă, se vor face publice următoarele:
a)toate criteriile de obţinere a licenţei şi termenul necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă; şi
b)termenii şi condiţiile licenţelor.
(3)Motivele pentru refuzul acordării unei licenţe se fac cunoscute solicitantului la cererea acestuia, fiecare parte urmând să instituie şi o procedură de atac prin intermediul unui organism independent. Această procedură va fi transparentă, nediscriminatorie şi bazată pe criterii obiective.
Art. 102: Independenţa organismului de reglementare
Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poştale şi de curierat şi nu este subordonat niciunui astfel de prestator. Deciziile organismului de reglementare şi procedurile utilizate de acesta sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă.
Art. 103: Apropierea progresivă
În vederea liberalizării suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii graduale a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de lista acquis-ului Uniunii inclusă în anexa XV-C la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 5:Reţele şi servicii de comunicaţii electronice
Art. 104: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile de comunicaţii electronice liberalizate în temeiul secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„servicii de comunicaţii electronice” înseamnă toate serviciile care constau, integral sau în principal, în transmiterea de semnale prin reţele de comunicaţii electronice, inclusiv servicii de telecomunicaţii şi servicii de transmisie în reţele utilizate pentru radiodifuziune. Aceste servicii exclud serviciile care asigură sau care exercită responsabilitatea editorială asupra conţinutului transmis prin intermediul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;
b)„reţea publică de comunicaţii” înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;
c)„reţea de comunicaţii electronice” înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv prin reţele de satelit, reţele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv internet) şi mobile, sisteme care utilizează reţeaua electrică, în măsura în care servesc la transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune şi reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;
d)„autoritate de reglementare” în sectorul comunicaţiilor electronice înseamnă organismul sau organismele responsabile pentru reglementarea comunicaţiilor electronice menţionate în prezenta subsecţiune;
e)un prestator de servicii are o „putere semnificativă pe piaţă” în cazul în care, fie individual, fie împreună cu alţi prestatori, se regăseşte într-o poziţie echivalentă cu poziţia dominantă, respectiv o poziţie de putere economică care îi permite să se comporte în mare măsură independent faţă de concurenţi, clienţi şi, în ultimă instanţă, faţă de consumatori;
f)„interconectare” înseamnă legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii utilizate de acelaşi prestator de servicii sau de un altul pentru a permite utilizatorilor unui prestator de servicii să comunice cu utilizatorii aceluiaşi prestator de servicii sau ai altuia sau să acceseze serviciile furnizate de alt prestator de servicii. Serviciile pot fi furnizate de părţile implicate sau de alte părţi care au acces la reţea. Interconectarea este un tip specific de acces, realizat între operatori de reţele publice;
g)„serviciu universal” înseamnă ansamblul de servicii de o anumită calitate, accesibile tuturor utilizatorilor pe teritoriul unei părţi, indiferent de localizarea lor geografică, la un preţ rezonabil; fiecare parte stabileşte domeniul de aplicare şi implementarea acestuia;
h)„acces” înseamnă punerea la dispoziţia altui prestator de servicii a infrastructurii şi/sau a serviciilor, în baza unor condiţii definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice. Acesta se referă, printre altele, la accesul la elemente ale reţelei şi la infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aceasta include, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală), acces la infrastructura fizică, inclusiv la clădiri, conducte şi piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente; accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; accesul la sisteme de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală; accesul la serviciile de reţele virtuale;
i)„utilizator final” înseamnă un utilizator care nu furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului;
k)„buclă locală” înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei de la locuinţa sau sediul abonatului de cadrul principal de distribuţie sau de o infrastructură echivalentă din reţeaua publică de comunicaţii.
Art. 105: Autoritatea de reglementare
(1)Fiecare parte garantează că autorităţile de reglementare pentru serviciile de comunicaţii electronice sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice prestator de servicii de comunicaţii electronice. În cazul în care una dintre părţi păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra unui prestator de servicii care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice, partea respectivă asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau control, pe de altă parte.
(2)Fiecare parte garantează că autoritatea de reglementare dispune de competenţe suficiente pentru a reglementa sectorul. Sarcinile pe care trebuie să şi le asume autoritatea de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă şi clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredinţate mai multor organisme.
(3)Fiecare parte garantează că deciziile autorităţilor de reglementare şi procedurile utilizate de acestea sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă şi transparente.
(4)Autoritatea de reglementare are competenţa de a realiza o analiză a pieţelor de produse şi servicii relevante care ar putea face obiectul unei reglementări ex ante. În cazul în care autoritatea de reglementare trebuie să stabilească, în temeiul articolului 107 din prezentul acord, dacă să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii, aceasta stabileşte pe baza unei analize a pieţei dacă piaţa relevantă este efectiv competitivă.
(5)În cazul în care autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă relevantă nu este efectiv competitivă, aceasta identifică şi desemnează prestatori de servicii cu putere semnificativă pe piaţa respectivă şi impune, menţine sau modifică obligaţiile specifice de reglementare menţionate la articolul 107 din prezentul acord, după caz. Atunci când autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă este efectiv competitivă, aceasta nu impune şi nu menţine niciuna dintre obligaţiile de reglementare menţionate la articolul 107 din prezentul acord.
(6)Fiecare parte garantează că un prestator de servicii afectat de decizia unei autorităţi de reglementare are dreptul de a contesta decizia respectivă în faţa unui organism competent şi independent de părţile implicate în luarea deciziei. Fiecare parte garantează că se ţine seama în mod corespunzător de fondul cauzei. Până la pronunţarea hotărârii cu privire la calea de atac introdusă, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care organismul care soluţionează calea de atac decide altfel. În cazul în care organismul care soluţionează calea de atac nu este o instanţă de tip judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate, iar acestea fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorităţi judiciare imparţiale şi independente. Deciziile luate de organismele care soluţionează calea de atac sunt puse efectiv în aplicare.
(7)Fiecare parte garantează că, atunci când autorităţile de reglementare intenţionează să ia măsuri legate de oricare dintre dispoziţiile prezentei subsecţiuni care au un impact semnificativ asupra pieţei relevante, acestea oferă părţilor interesate posibilitatea de a formula observaţii cu privire la proiectul de măsură într-un interval rezonabil de timp. Autorităţile de reglementare îşi publică procedurile de consultare. Rezultatele procedurii de consultare sunt făcute publice, mai puţin în cazul informaţiilor confidenţiale.
(8)Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile necesare, inclusiv cele financiare, astfel încât organismele de reglementare să garanteze conformitatea cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni sau cu dispoziţiile deciziilor adoptate în temeiul prezentei subsecţiuni. Prestatorii respectivi furnizează aceste informaţii rapid, la cerere, respectând termenele şi nivelul de detaliu solicitat de autoritatea de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care o are de îndeplinit. Autoritatea de reglementare furnizează justificări pentru cererea de informaţii.
Art. 106: Autorizaţia de prestare a serviciilor de comunicaţii electronice
(1)Fiecare parte se asigură că prestarea serviciilor este autorizată, în măsura în care este posibil, în urma unei simple notificări.
(2)Fiecare parte se asigură că poate fi cerută deţinerea unei licenţe pentru a soluţiona probleme legate de atribuirea de numere şi frecvenţe. Clauzele şi condiţiile acordării unei astfel de licenţe sunt făcute publice.
(3)Fiecare parte se asigură că, în cazul în care este necesară o licenţă:
a)toate criteriile de acordare a licenţei şi termenul rezonabil necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă sunt făcute publice;
b)motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe se comunică în scris solicitantului, la cerere;
c)în cazul în care i se refuză în mod incorect acordarea unei licenţe, solicitantul are posibilitatea să conteste refuzul în faţa unui organism competent;
d)taxele de licenţă (1) solicitate de oricare dintre părţi pentru acordarea unei licenţe nu depăşesc costurile administrative pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul şi exploatarea licenţelor aplicabile. Taxele de licenţă pentru utilizarea spectrului de frecvenţe radio şi a resurselor de numerotare nu intră sub incidenţa cerinţelor de la prezentul alineat.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.
Art. 107: Acces şi interconectare
(1)Fiecare parte se asigură că orice prestator de servicii autorizat să ofere servicii de comunicaţii electronice are dreptul şi obligaţia de a negocia accesul şi interconectarea cu alţi prestatori de reţele şi servicii publice de comunicaţii electronice. Accesul şi interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între prestatorii de servicii în cauză.
(2)Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care obţin informaţii de la un alt prestator de servicii în cursul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informaţii doar în scopul pentru care acestea au fost oferite şi respectă întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor transmise sau păstrate.
(3)Fiecare parte se asigură că, în cazul în care se constată, în conformitate cu articolul 105 din prezentul acord, că o piaţă relevantă nu este efectiv concurenţială, autoritatea de reglementare are competenţa de a impune prestatorului de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă una sau mai multe dintre următoarele obligaţii referitoare la interconectare şi/sau acces:
a)obligaţia de nediscriminare, care garantează faptul că operatorii aplică condiţii echivalente în împrejurări echivalente altor prestatori de servicii care furnizează servicii echivalente şi că furnizează servicii şi informaţii în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel de calitate ca cele pe care le asigură propriilor servicii sau celor ale filialelor sau ale partenerilor lor;
b)obligaţia impusă societăţilor integrate vertical de a-şi prezenta în mod transparent preţurile angro şi preţurile de transfer intern, în cazul în care există o cerinţă de nediscriminare sau pentru a preveni subvenţiile încrucişate abuzive. Autoritatea de reglementare poate specifica formatul şi metodologia contabilă care trebuie utilizate;
c)obligaţiile de acceptare a cererilor rezonabile de acces la anumite elemente de reţea şi la dotări asociate şi de utilizare a acestora, inclusiv de acces neîngrădit la bucla locală, printre altele, în situaţii în care autoritatea de reglementare consideră că refuzul accesului sau impunerea unor termeni şi condiţii nerezonabile cu un efect similar ar împiedica apariţia unei pieţe competitive şi durabile la nivel de comerţ cu amănuntul sau nu ar fi în interesul utilizatorului final.
Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;
d)furnizarea anumitor servicii cu ridicata în vederea revânzării acestora cu amănuntul de către terţi; acordarea de acces deschis la interfeţele tehnice, la protocoale sau la alte tehnologii-cheie care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor sau a serviciilor de reţele virtuale; furnizarea unor posibilităţi de colocare sau a altor forme de utilizare în comun a infrastructurii, inclusiv a conductelor, a clădirilor sau a pilonilor; prestarea de anumite servicii necesare asigurării interoperabilităţii serviciilor de la un capăt la altul (end-to-end) pentru utilizatori, inclusiv infrastructură pentru serviciile de reţele inteligente; furnizarea de acces la sistemele de asistenţă operaţională sau la sistemele de software similare necesare în vederea asigurării unei concurenţe loiale în domeniul prestării de servicii; interconectarea de reţele sau de elemente de reţele.
Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;
e)obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul preţurilor, inclusiv obligaţii privind orientarea preţurilor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea unor tipuri specifice de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză a pieţei indică faptul că lipsa unei concurenţe efective înseamnă că operatorul în cauză poate menţine preţurile la un nivel extrem de ridicat sau poate comprima preţurile în detrimentul utilizatorilor finali.
Autorităţile de reglementare ţin seama de investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unei rate de rentabilitate rezonabile faţă de capitalul angajat, ţinând seama de riscurile aferente;
f)publicarea de obligaţii specifice impuse prestatorilor de servicii de către autoritatea de reglementare care identifică produsul/serviciul specific şi pieţele geografice. Vor fi puse la dispoziţia publicului informaţii actualizate, într-un mod care garantează accesul cu uşurinţă al tuturor părţilor interesate la informaţiile în cauză, cu condiţia ca acestea să nu fie confidenţiale şi să nu conţină secrete de afaceri;
g)obligaţii de transparenţă conform cărora operatorii trebuie să facă publice anumite informaţii şi, în special, în cazul în care un operator are obligaţii de nediscriminare, autoritatea de reglementare îi poate impune acestuia să publice o ofertă de referinţă care să fie suficient de dezagregată pentru a garanta faptul că prestatorii de servicii nu sunt obligaţi să plătească pentru infrastructura care nu este necesară pentru serviciul solicitat, prezentând o descriere a ofertelor pertinente, defalcate pe componente, în funcţie de necesităţile de pe piaţă, incluzând termenii şi condiţiile aferente, inclusiv preţurile.
(4)Fiecare parte se asigură că un prestator de servicii care solicită interconectarea cu un prestator de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă poate recurge, în orice moment sau după un interval de timp rezonabil care a fost făcut public, la un organism intern independent, care poate fi un organism de reglementare, menţionat la articolul 104 alineatul (2) litera d) din prezentul acord, pentru soluţionarea litigiilor legate de termenii şi condiţiile privind interconectarea şi/sau accesul.
Art. 108: Resurse limitate
(1)Fiecare parte se asigură că orice procedură pentru atribuirea şi utilizarea resurselor limitate, inclusiv a frecvenţelor, a numerelor şi a drepturilor de trecere, se desfăşoară într-un mod obiectiv, proporţional, prompt, transparent şi nediscriminatoriu. Informaţiile privind situaţia actuală a benzilor de frecvenţă atribuite se pun la dispoziţia publicului, fără a fi însă necesară identificarea detaliată a frecvenţelor atribuite pentru utilizări specifice, cu caracter guvernamental.
(2)Fiecare parte garantează gestionarea eficientă a frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul său, pentru a asigura utilizarea eficace şi eficientă a spectrului de frecvenţe radio. În cazul în care cererea de frecvenţe specifice este mai mare decât disponibilitatea acestora, se recurge la proceduri adecvate şi transparente pentru atribuirea acestor frecvenţe, cu scopul de a optimiza utilizarea lor şi de a facilita dezvoltarea concurenţei.
(3)Fiecare parte se asigură că atribuirea resurselor naţionale de numerotare şi gestionarea planurilor naţionale de numerotare intră în sfera de competenţă a autorităţii de reglementare.
(4)În cazul în care autorităţile publice sau locale păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra prestatorilor de servicii care furnizează reţele şi/sau servicii publice de comunicaţii, trebuie asigurată separarea structurală efectivă a funcţiei de atribuire a drepturilor de trecere, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau de control, pe de altă parte.
Art. 109: Serviciul universal
(1)Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină.
(2)Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligaţii este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenţei şi nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.
(3)Fiecare parte se asigură că toţi prestatorii de servicii sunt eligibili pentru a furniza serviciul universal şi că niciun prestator de servicii nu este exclus a priori. Desemnarea se face printr-un mecanism eficient, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Fiecare parte evaluează, după caz, dacă furnizarea serviciului universal reprezintă o povară nejustificată pentru organizaţia (organizaţiile) desemnată (desemnate) să furnizeze serviciul universal. În cazul în care acest lucru se justifică ca urmare a efectuării evaluării menţionate anterior şi ţinând seama de eventualul avantaj pe piaţă de care beneficiază o organizaţie care oferă serviciul universal, autorităţile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism destinat să ofere despăgubiri prestatorului (prestatorilor) de servicii în cauză sau să repartizeze costul net al obligaţiilor de serviciu universal.
(4)Fiecare parte se asigură că, atunci când sunt puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor anuare conţinând o listă completă a abonaţilor telefonici, în formă tipărită sau electronică, organizaţiile care furnizează aceste anuare aplică principiul nediscriminării cu privire la prelucrarea informaţiilor care le-au fost furnizate de alte organizaţii.
Art. 110: Prestarea transfrontalieră de servicii de comunicaţii electronice
Niciuna dintre părţi nu poate solicita unui prestator de servicii al celeilalte părţi să îşi stabilească o prezenţă comercială sau orice formă de prezenţă ori să fie rezident pe teritoriul său ca o condiţie pentru prestarea transfrontalieră de servicii.
Art. 111: Confidenţialitatea informaţiilor
Fiecare parte asigură confidenţialitatea comunicaţiilor electronice şi a traficului de date aferent, efectuate prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii, şi a serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public, fără a restrânge comerţul cu servicii.
Art. 112: Litigii între prestatorii de servicii
(1)Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între prestatorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile şi obligaţiile menţionate în prezenta secţiune, autoritatea de reglementare în cauză pronunţă, la cererea oricăreia dintre părţi, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de patru luni.
(2)Decizia autorităţii de reglementare este pusă la dispoziţia publicului, ţinând seama de cerinţele privind secretele de afaceri. Prestatorii care furnizează reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia.
(3)Atunci când un astfel de litigiu vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autorităţile de reglementare în cauză îşi coordonează eforturile pentru ca litigiul să fie soluţionat.
Art. 113: Apropierea progresivă
În vederea liberalizării suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de lista acquis-ului Uniunii, inclusă în anexa XV-B la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 6:Servicii financiare
Art. 114: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile financiare liberalizate în temeiul secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„serviciu financiar” înseamnă orice serviciu de natură financiară oferit de un prestator de servicii financiare al unei părţi. Serviciile financiare includ următoarele activităţi:
(i)servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor:
(1)asigurări directe (inclusiv coasigurare):
a)de viaţă;
b)altele decât cele de viaţă;
(2)reasigurare şi retrocedare;
(3)intermedierea asigurării, de exemplu activităţi de brokeraj şi de agenţie; şi
(4)servicii auxiliare de asigurări, precum servicii de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a revendicărilor;
(ii)servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):
1.acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la populaţie;
2.împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;
3.leasing financiar;
4.toate serviciile de plăţi şi transferuri monetare, inclusiv cărţile de credit sau de debit, cecurile de călătorie şi cecurile bancare;
5.garanţii şi angajamente;
6.operaţiuni în nume propriu sau în numele clienţilor pe piaţa bursieră, pe piaţa extrabursieră sau pe alte pieţe care vizează:
a)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit);
b)valută;
c)produse derivate, inclusiv, printre altele, contracte futures şi opţiuni;
d)instrumente derivate pe cursul de schimb şi pe rata dobânzii, inclusiv produse cum ar fi swapurile şi contractele forward pe rata dobânzii;
e)valori mobiliare transferabile;
f)alte instrumente şi active financiare negociabile, inclusiv lingouri;
7.participarea la emisiunile de titluri de orice natură, în special subscrierile, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent şi prestarea de servicii conexe;
8.brokeraj monetar;
9.gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;
10.serviciile de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate şi alte instrumente negociabile;
11.comunicarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent;
12.servicii de consiliere, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare referitoare la toate activităţile enumerate la punctele 1-11, inclusiv informaţii şi evaluări privind dosarele de credit, investigaţii şi informaţii privind plasamentele şi constituirea portofoliilor, consiliere privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale;
b)„prestator de servicii financiare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să presteze sau prestează servicii financiare. Termenul „prestator de servicii financiare” nu include entităţile publice;
c)„entitate publică” înseamnă:
(i)un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau o entitate deţinută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcţii publice sau cu desfăşurarea unor activităţi de serviciu public, cu excepţia unei entităţi însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiţii comerciale; sau
(ii)o entitate privată, care îndeplineşte funcţii ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită aceste funcţii;
d)„serviciu financiar nou” înseamnă serviciu de natură financiară, inclusiv servicii privind produse existente sau produse noi, ori modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun alt prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi.
Art. 115: Excepţia prudenţială
(1)Fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri din motive prudenţiale, cum ar fi:
a)protecţia investitorilor, a deponenţilor, a asiguraţilor sau a persoanelor faţă de care un prestator de servicii financiare are o obligaţie fiduciară;
b)asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.
(2)Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul şi nu sunt discriminatorii împotriva prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi în comparaţie cu propriii prestatori de servicii financiare.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu impune vreunei părţi divulgarea de informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi individuali sau orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de organismele publice.
Art. 116: Reglementare eficientă şi transparentă
(1)Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care acea parte intenţionează să o adopte pentru a oferi acestor persoane ocazia de a prezenta observaţii referitoare la respectiva măsură. Această măsură se aplică:
a)prin intermediul unei publicării oficiale; sau
b)în altă formă scrisă sau electronică.
(2)Fiecare parte pune la dispoziţia persoanelor interesate cerinţele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.
La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea acestuia. Dacă partea în cauză doreşte informaţii suplimentare din partea solicitantului, aceasta notifică de îndată acest lucru solicitantului.
(3)Fiecare parte face tot posibilul pentru a garanta implementarea şi aplicarea pe teritoriul ei a standardelor convenite la nivel internaţional privind reglementarea şi supravegherea sectorului serviciilor financiare şi pentru combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internaţional sunt, printre altele, „Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar” ale Comitetului de la Basel, „Principiile de bază în asigurări” ale Asociaţiei internaţionale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, „Obiectivele şi principiile de reglementare a valorilor mobiliare” ale Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, „Acordul privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal” al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), „Declaraţia G20 privind transparenţa şi schimbul de informaţii în scopuri fiscale” şi cele „Patruzeci de recomandări” privind spălarea banilor şi cele „Nouă recomandări speciale” privind finanţarea terorismului ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.
Părţile iau notă, de asemenea, de cele „Zece principii-cheie pentru schimbul de informaţii”, promulgate de miniştrii de finanţe din ţările G7 şi vor lua toate măsurile necesare pentru a încerca să le aplice în contactele lor bilaterale.
Art. 117: Servicii financiare noi
Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să presteze orice serviciu financiar nou de tip similar cu serviciile a căror prestare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanţe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat şi poate impune o autorizaţie pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care este necesară o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil şi autorizaţia respectivă poate fi refuzată doar din motive prudenţiale.
Art. 118: Prelucrarea datelor
(1)Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să transfere informaţii în formă electronică sau în altă formă, către şi dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când această prelucrare este necesară pentru activităţile obişnuite ale acestui prestator de servicii financiare.
(2)Fiecare parte adoptă măsuri de salvgardare adecvate pentru protecţia vieţii private, a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor persoanelor, în special în ceea ce priveşte transferul datelor cu caracter personal.
Art. 119: Excepţii specifice
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său, activităţi sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem oficial de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective pot fi desfăşurate, în temeiul reglementărilor naţionale ale părţii respective, de către prestatori de servicii financiare aflaţi în concurenţă cu entităţi publice sau cu instituţii private.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se aplică activităţilor desfăşurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii privind cursul de schimb.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în numele părţii sau al entităţilor publice ale acesteia, beneficiind de garanţia resurselor financiare ale părţii sau ale entităţilor publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.
Art. 120: Organisme de autoreglementare
Atunci când apartenenţa, participarea sau accesul la orice organism de autoreglementare, bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau orice altă organizaţie sau asociaţie este cerută de una dintre părţi pentru ca prestatorii de servicii financiare din cealaltă parte să poată presta servicii financiare în condiţii de egalitate cu prestatorii de servicii financiare din partea respectivă sau atunci când partea oferă în mod direct sau indirect acestor entităţi privilegii sau avantaje în materie de prestare a serviciilor financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligaţiile prevăzute la articolele 79 şi 85 din prezentul acord.
Art. 121: Sisteme de compensare şi de plăţi
În conformitate cu termenii şi condiţiile care constituie tratamentul naţional, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare din cealaltă parte stabiliţi pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi de compensare exploatate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu urmăreşte să ofere acces la facilităţile de creditor în ultimă instanţă ale părţii.
Art. 122: Apropierea progresivă
În vederea examinării unei liberalizări suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de standardele internaţionale privind cele mai bune practici enumerate la articolul 116 alineatul (3) din prezentul acord, precum şi de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XV-A la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 7:Servicii de transport
Art. 123: Domeniul de aplicare
Prezenta subsecţiune stabileşte principiile privind liberalizarea serviciilor de transport internaţional în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
Art. 124: Transportul maritim internaţional
(1)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„transportul maritim internaţional” cuprinde operaţiuni de transport „de la expeditor la destinatar” (door to door) şi multimodal, care presupune transportul bunurilor prin intermediul mai multor moduri de transport, inclusiv maritim, însoţite de un singur document de transport şi, în acest scop, dreptul de a încheia contracte direct cu furnizorii de alte moduri de transport;
b)„servicii de manipulare a încărcăturilor maritime” înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, cu excepţia activităţilor directe ale docherilor, atunci când această forţă de muncă este organizată independent de societăţile de exploatare portuară sau de exploatare a terminalelor. Activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:
(i)încărcarea/descărcarea navelor;
(ii)amararea/dezamararea mărfurilor;
(iii)recepţionarea/livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;
c)„servicii de vămuire” (sau „servicii ale agenţilor vamali”) înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii principale a prestatorului de servicii;
d)„servicii de staţionare şi depozitare a containerelor” înseamnă activităţi care constau în depozitarea containerelor, în porturi sau în interiorul ţării, în vederea umplerii/golirii, a reparării şi a punerii lor la dispoziţie pentru expediere;
e)„servicii de agenţii maritime” înseamnă activităţi ce constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigaţie sau companii maritime, în următoarele scopuri:
(i)comercializarea şi vânzarea serviciilor de transport maritim şi a serviciilor conexe, de la cotare până la facturare, precum şi emisiunea de conosamente în numele societăţilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
(ii)reprezentarea societăţilor care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când este necesar;
f)„servicii de transport al mărfurilor” înseamnă activitatea ce constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziţionarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, pregătirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
g)„servicii de legătură” înseamnă transportul prealabil şi în continuare a încărcăturilor internaţionale pe mare, în special în containere, între porturile situate pe teritoriul unei părţi.
(2)În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, fiecare parte este de acord să asigure aplicarea efectivă a principiului accesului nelimitat la încărcături pe baze comerciale, libertatea de a presta serviciile maritime internaţionale, precum şi tratamentul naţional în cadrul prestării unor astfel de servicii.
Ţinând seama de nivelurile existente de liberalizare între părţi în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional:
a)fiecare parte aplică efectiv principiul accesului nerestricţionat pe pieţele şi la schimburile comerciale maritime internaţionale pe baze comerciale şi în mod nediscriminatoriu;
b)fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave sau navelor unei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente în ceea ce priveşte, printre altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii şi a serviciilor portuare, utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum şi în ceea ce priveşte taxele şi redevenţele aferente, instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare.
(3)În aplicarea acestor principii, fiecare parte:
a)nu introduce dispoziţii privind împărţirea încărcăturii în viitoarele acorduri cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid şi lichid, precum şi traficul de linie şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de împărţire a încărcăturii, în cazul în care acestea există în acorduri precedente; şi
b)abrogă şi se abţine să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală şi orice obstacol administrativ, tehnic şi de altă natură care ar putea constitui restricţii deghizate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a presta servicii în domeniul transportului maritim internaţional.
(4)Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să deţină prezenţe comerciale pe teritoriul său în condiţii de stabilire şi de exploatare nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice ţară terţă, oricare dintre acestea sunt mai favorabile.
(5)Fiecare parte pune la dispoziţia prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea deşeurilor de balast, serviciile căpitanului de port, asistenţă la navigaţie, servicii operaţionale pe uscat esenţiale exploatărilor de nave, inclusiv comunicaţii, furnizare de apă şi de electricitate, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, servicii de ancorare, dane şi servicii de acostare.
(6)Fiecare parte permite transportul echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra plată, între porturile unui stat membru al UE sau între porturile Georgiei.
(7)Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să presteze servicii de legătură între porturile naţionale.
Art. 125: Transportul aerian
Liberalizarea progresivă a transportului aerian între părţi, adaptată la nevoile lor comerciale reciproce şi la condiţiile de acces reciproc pe piaţă, este reglementată prin Acordul privind stabilirea unui spaţiu aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte.
Art. 126: Apropierea progresivă
În vederea examinării unei liberalizări suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XV-D la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 127: Obiective şi principii
(1)Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunităţile de afaceri în numeroase sectoare, părţile convin să promoveze dezvoltarea comerţului electronic între ele, în special cooperând în probleme legate de aplicarea dispoziţiilor privind comerţul electronic prevăzute în prezentul capitol.
(2)Părţile convin că dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie compatibilă cu standardele internaţionale în materie de protecţie a datelor, pentru a asigura încrederea utilizatorilor de comerţ electronic.
(3)Părţile convin că transmiterile electronice se consideră prestare de servicii, în sensul secţiunii 3 (Prestare trans- frontalieră de servicii) din prezentul capitol, care nu poate face obiectul taxelor vamale.
Art. 128: Cooperarea în materie de comerţ electronic
(1)Părţile menţin un dialog privind problemele de reglementare ridicate de comerţul electronic, care va aborda, printre altele, următoarele aspecte:
a)recunoaşterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului şi facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;
b)răspunderea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce priveşte transmiterea sau stocarea informaţiilor;
c)tratamentul comunicaţiilor electronice comerciale nesolicitate;
d)protecţia consumatorilor în domeniul comerţului electronic; şi
e)orice alt aspect relevant pentru dezvoltarea comerţului electronic.
(2)Această cooperare se poate realiza prin schimburi de informaţii cu privire la legislaţia respectivă a părţilor referitoare la aceste aspecte, precum şi cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei în cauză.
SUBSECŢIUNEA 2:Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari
Art. 129: Utilizarea serviciilor intermediarilor
(1)Părţile recunosc că serviciile intermediarilor pot fi folosite de terţi pentru activităţi de încălcare a drepturilor protejate şi adoptă măsurile privind prestatorii de servicii intermediari astfel cum sunt stabilite în prezenta subsecţiune (1).
(1)Georgia pune în aplicare dispoziţiile prevăzute în prezenta subsecţiune în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
(2)În sensul articolul 130 din prezentul acord, „prestator de servicii” înseamnă un furnizor de transmisii, rutare sau conexiuni pentru comunicările online digitale fără modificarea conţinutului lor, între puncte precise specificate de utilizatorul materialului, la alegerea sa. În sensul articolelor 131 şi 132 din prezentul acord, „prestator de servicii” înseamnă un prestator sau operator de sisteme pentru servicii online sau pentru acces la reţele.
Art. 130: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „simpla transmitere”
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reţeaua de comunicaţii, părţile se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu iniţieze transmiterea;
b)să nu selecteze destinatarul transmiterii; şi
c)să nu selecteze sau să modifice informaţiile care fac obiectul transmiterii.
(2)Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 131: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „memorarea în cache”
(1)În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaţilor către alţi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu modifice informaţia;
b)să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;
c)să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, specificate într-un mod recunoscut pe scară largă şi folosite de întreprinderile din sector;
d)să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi folosită de întreprinderile din sector, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei; şi
e)să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia la cunoştinţă (1) că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori accesul la acestea a fost blocat sau că o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaţiilor sau blocarea acestora.
(1)În sensul prezentei subsecţiuni, termenul „cunoştinţele reale” se interpretează în conformitate cu legislaţia internă a fiecărei părţi.
(2)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 132: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „găzduirea”
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu aibă efectiv cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilicită, iar în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sau informaţiile sunt ilicite; sau
b)din momentul în care ia cunoştinţă despre acestea, să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină şi nu aduce atingere posibilităţii ca o parte să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaţiilor sau blocării accesului la acestea.
Art. 133: Absenţa unei obligaţii generale în materie de supraveghere
(1)Părţile nu impun prestatorilor o obligaţie generală de supraveghere a informaţiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 130, 131 şi 132 din prezentul acord şi nici o obligaţie generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilicite.
(2)O parte poate stabili în sarcina prestatorilor de servicii din societatea informaţională obligaţia de a informa în mod prompt autorităţile publice competente în legătură cu presupuse activităţi ilicite comise de destinatarii serviciului lor sau în legătură cu informaţiile furnizate de aceştia din urmă sau de a comunica autorităţilor competente, la cerere, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.
Art. 134: Excepţii generale
(1)Fără a aduce atingere excepţiilor generale prevăzute la articolul 415 din prezentul acord, dispoziţiile din prezentul capitol şi din anexele XIV-A şi XIV-E, XIV-B şi XIV-F, XIV-C şi XIV-G, XIV-D şi XIV-H la prezentul acord fac obiectul excepţiilor prevăzute în prezentul articol.
(2)Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţările în care există astfel de condiţii sau o restricţie mascată în calea stabilirii sau a prestării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează în sensul împiedicării adoptării sau aplicării de către oricare dintre părţi a măsurilor:
a)necesare pentru protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice sau pentru menţinerea ordinii publice;
b)necesare pentru protecţia vieţii sau a sănătăţii oamenilor, animalelor sau a plantelor;
c)referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricţii privind antreprenorii interni sau oferta ori consumul intern de servicii;
d)necesare pentru protecţia patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică;
e)necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau actelor administrative care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:
(i)prevenirea practicilor neloiale şi frauduloase sau a efectelor neîndeplinirii unei obligaţii contractuale;
(ii)protejarea vieţii private a persoanelor în legătură cu prelucrarea şi difuzarea datelor cu caracter personal şi protejarea confidenţialităţii înregistrărilor individuale şi a conturilor personale;
(iii)siguranţă;
f)care contravin articolelor 79 şi 85 din prezentul acord, cu condiţia ca diferenţa în ceea ce priveşte tratamentul să vizeze impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă a impozitelor directe în ceea ce priveşte activităţile economice, antreprenorii sau prestatorii de servicii ai celeilalte părţi (1).
(1)Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau colectării echitabile sau efective a impozitelor directe cuprind măsurile luate de una dintre părţi în temeiul regimului său fiscal care:
a)se aplică investitorilor şi prestatorilor de servicii nerezidenţi pentru recunoaşterea faptului că obligaţia fiscală a nerezidenţilor se stabileşte ţinându-se seama de elementele impozabile care îşi au sursa sau sunt situate pe teritoriul părţii;
b)se aplică nerezidenţilor pentru asigurarea impunerii sau colectării impozitelor pe teritoriul părţii;
c)se aplică nerezidenţilor sau rezidenţilor pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, inclusiv măsurile de asigurare a conformităţii;
d)se aplică consumatorilor de servicii prestate pe teritoriul sau având provenienţa de pe teritoriul unei alte părţi pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de aceşti consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părţii;
e)fac distincţie între antreprenori şi prestatorii de servicii supuşi impozitării articolelor impozabile la nivel mondial şi alţi antreprenori şi prestatori de servicii, în virtutea diferenţei referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceştia sau
f)determină, atribuie şi repartizează veniturile, profitul, câştigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor fizice sau sucursalelor rezidente, sau între persoanele asociate sau sucursale ale aceleaşi persoane, în scopul menţinerii bazei impozabile a părţii.
Termenii sau noţiunile referitoare la fiscalitate de la litera f) şi din prezenta notă de subsol sunt determinaţi în conformitate cu definiţiile şi conceptele referitoare la fiscalitate sau cu definiţiile şi conceptele echivalente sau similare, din legislaţia naţională a părţii care ia respectiva măsură.
(3)Dispoziţiile prezentului capitol şi ale anexelor XIV-A şi XIV-E, XIV-B şi XIV-F, XIV-C şi XIV-G, XIV-D şi XIV-H la prezentul acord nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părţilor sau activităţilor de pe teritoriul fiecărei părţi care sunt legate, chiar ocazional, de exercitarea autorităţii publice.
Art. 135: Măsuri fiscale
Tratamentul în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, nu se aplică tratamentului fiscal pe care părţile îl acordă sau îl vor acorda în viitor în temeiul acordurilor dintre părţi pentru evitarea dublei impuneri.
Art. 136: Excepţii privind securitatea
(1)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează astfel încât:
a)să impună oricărei părţi obligaţia de a furniza orice informaţie a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esenţiale în materie de securitate;
b)să împiedice oricare parte de la a lua măsuri pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor sale esenţiale în materie de securitate:
(i)în legătură cu producţia sau comerţul cu arme, muniţii sau materiale de război;
(ii)în legătură cu activităţile economice desfăşurate în mod direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unităţi militare;
(iii)în legătură cu materialele fisionabile şi fuzionabile sau cu materialele din care sunt obţinute acestea; sau
(iv)întreprinse pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale; sau
c)să împiedice orice parte să întreprindă vreo acţiune în scopul de a îndeplini obligaţiile pe care le-au acceptat pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale.
Art. 137: Plăţile curente
Părţile se angajează să nu impună restricţii şi autorizează, într-o monedă liber convertibilă, în conformitate cu dispoziţiile de la articolul VIII din Statutul Fondului Monetar Internaţional, toate plăţile şi transferurile din contul curent al balanţei de plăţi între părţi.
Art. 138: Circulaţia capitalurilor
(1)În ceea ce priveşte tranzacţiile aferente contului de capital şi contului financiar din balanţa de plăţi, părţile asigură, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, libera circulaţie a capitalurilor în ceea ce priveşte investiţiile directe, inclusiv achiziţionarea de bunuri imobile, efectuate în conformitate cu legislaţia ţării-gazdă, investiţiile efectuate în conformitate cu dispoziţiile capitolului 6 (Dreptul de stabilire, Comerţul cu servicii şi Comerţul electronic) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi lichidarea sau repatrierea acestor capitaluri investite şi a oricărui beneficiu care rezultă din ele.
(2)În ceea ce priveşte alte tranzacţii aferente contului de capital şi contului financiar din balanţa de plăţi decât tranzacţiile enumerate la alineatul (1) din prezentul articol, fiecare parte asigură, de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului acord:
a)libera circulaţie a capitalului în ceea ce priveşte creditele legate de tranzacţiile comerciale sau prestarea de servicii la care participă un rezident al uneia dintre părţi;
b)libera circulaţie a capitalului în ceea ce priveşte investiţiile de portofoliu, împrumuturile şi creditele financiare efectuate de investitorii celeilalte părţi.
Art. 139: Măsuri de salvgardare
Atunci când, în circumstanţe excepţionale, plăţile sau circulaţia capitalurilor între părţi provoacă sau ameninţă să provoace dificultăţi serioase în funcţionarea politicii cursului de schimb sau a politicii monetare în unul sau mai multe state membre sau în Georgia, părţile în cauză pot adopta măsuri de salvgardare pentru o durată care nu depăşeşte şase luni, în cazul în care astfel de măsuri sunt strict necesare. Partea care adoptă măsura de salvgardare informează de îndată cealaltă parte cu privire la adoptarea măsurii şi prezintă, cât mai curând posibil, un calendar de eliminare a acesteia.
Art. 140: Dispoziţii privind facilitarea şi evoluţia
(1)Părţile se consultă în vederea facilitării circulaţiei capitalurilor între ele pentru a promova obiectivele prezentului acord.
(2)În cursul primilor patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile adoptă măsuri care permit crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea ulterioară progresivă a normelor Uniunii privind libera circulaţie a capitalurilor.
(3)Până la sfârşitul celui de al cincilea an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, revizuieşte măsurile adoptate şi stabileşte modalităţile pentru continuarea liberalizării.
Art. 141: Obiective
(1)Părţile recunosc contribuţia pe care organizarea unor proceduri de achiziţii transparente, nediscriminatorii, competitive şi deschise o are la dezvoltarea economică şi îşi stabilesc ca obiectiv o deschidere efectivă, reciprocă şi progresivă a pieţelor lor de achiziţii publice.
(2)Prezentul capitol preconizează accesul reciproc la pieţele de achiziţii publice pe baza principiului tratamentului naţional la nivel naţional, regional şi local pentru contractele publice şi concesionările în sectorul tradiţional, precum şi în sectorul serviciilor publice. Acesta prevede apropierea progresivă a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice din Georgia de acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice, pe baza principiilor care reglementează achiziţiile publice în Uniune şi a termenilor şi definiţiilor stabilite în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (Directiva 2004/18/CE) şi în Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale (Directiva 2004/17/CE).
Art. 142: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică contractelor de achiziţii publice de lucrări, bunuri şi servicii, precum şi contractelor de achiziţii de lucrări, bunuri şi servicii în sectoarele serviciilor de utilităţi publice, şi, în cazul în care sunt utilizate astfel de contracte, concesionărilor de lucrări şi servicii.
(2)Prezentul capitol se aplică oricărei autorităţi contractante şi oricărei entităţi contractante care corespunde definiţiei din acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice (denumite în continuare „entităţi contractante”). Acesta vizează, de asemenea, organismele de drept public şi întreprinderile publice în domeniul serviciilor de utilităţi publice, precum întreprinderile de stat care desfăşoară activităţi relevante şi întreprinderi private care funcţionează pe baza unor drepturi speciale şi exclusive în domeniul serviciilor de utilităţi publice. (1)
(1)Expresia „întreprinderi private care funcţionează pe baza unor drepturi speciale şi exclusive” se interpretează în conformitate cu nota explicativă CC/2004/33 a Comisiei Europene din 18 iunie 2004.
(3)Prezentul capitol se aplică contractelor care depăşesc pragurile de valoare stabilite în anexa XVI-A la prezentul acord.
(4)Calculul valorii estimate a contractului public se bazează pe suma totală de plată, fără taxele pe valoare adăugată. La aplicarea acestor praguri, Georgia calculează şi converteşte aceste valori în moneda sa naţională, la cursul de schimb al băncii sale naţionale.
(5)Pragurile de valoare sunt revizuite periodic, la fiecare doi ani, începând cu anul intrării în vigoare a prezentului acord, pe baza valorii zilnice medii a monedei euro, exprimată în drepturi speciale de tragere, în cursul perioadei de 24 de luni care se încheie în ultima zi a lunii august care precede revizuirea, cu efect de la 1 ianuarie. Valoarea pragurilor astfel revizuite se rotunjeşte, în cazul în care este necesar, la mia de euro inferioară cea mai apropiată. Revizuirea pragurilor se adoptă prin decizia Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
Art. 143: Context instituţional
(1)Fiecare parte stabileşte sau menţine un cadru instituţional adecvat şi mecanisme necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a sistemului de achiziţii publice şi punerea în aplicare a principiilor din prezentul capitol.
(2)Georgia desemnează în special:
a)un organism executiv la nivelul administraţiei publice centrale, însărcinat să garanteze o politică coerentă în toate domeniile legate de achiziţiile publice. Acest organism facilitează şi coordonează punerea în aplicare a prezentului capitol şi îndrumă procesul de apropiere progresivă de acquis-ul Uniunii, astfel cum se prevede în anexa XVI-B la prezentul acord;
b)un organism imparţial şi independent însărcinat cu revizuirea deciziilor luate de autorităţile sau entităţile contractante în timpul atribuirii contractelor. În acest context, „independent” înseamnă că organismul este o autoritate publică distinctă de toate entităţile contractante şi de agenţii economici. Se prevede posibilitatea de a supune deciziile adoptate de acest organism controlului jurisdicţional.
(3)Fiecare parte se asigură că deciziile luate de autorităţile responsabile pentru examinarea plângerilor înaintate de agenţii economici cu privire la încălcarea legislaţiei naţionale sunt aplicate efectiv.
Art. 144: Standardele de bază care reglementează atribuirea contractelor
I._
(1)În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile se conformează unui ansamblu de standarde de bază pentru atribuirea tuturor contractelor în conformitate cu alineatele (2)-(15) din prezentul articol. Aceste standarde de bază provin direct din normele şi principiile achiziţiilor publice, astfel cum au fost reglementate în acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice, inclusiv principiul nediscriminării, al egalităţii de tratament, al transparenţei şi al proporţionalităţii.
II.Publicare
(2)Fiecare parte se asigură că toate anunţurile de intenţie referitoare la un contract de achiziţie publică sunt publicate în mijloace de informare adecvate (1), într-un mod satisfăcător pentru:
a)a permite pieţei să se fie deschisă concurenţei; şi
b)a permite oricărui agent economic interesat să aibă acces în mod corespunzător la informaţiile referitoare la intenţia de atribuire a unui contract de achiziţii publice înainte de atribuirea contractului şi să-şi exprime interesul în obţinerea contractului.
(3)Publicarea este adecvată interesului economic al contractului pentru agenţii economici.
(4)Publicarea conţine cel puţin informaţiile esenţiale ale contractului care urmează a fi atribuit, criteriile pentru selecţia calitativă, metoda de atribuire, criteriile de atribuire a contractului şi alte informaţii suplimentare necesare în mod rezonabil agenţilor economici pentru a lua o decizie cu privire la eventuala exprimare a interesului pentru obţinerea contractului.
III.Atribuirea contractelor
(5)Toate contactele sunt atribuite prin intermediul unor proceduri transparente şi imparţiale care previn practicile de corupţie. Această imparţialitate este asigurată în special prin descrierea nediscriminatorie a obiectului contractului, prin accesul egal al tuturor agenţilor economici, prin termene adecvate şi o abordare transparentă şi obiectivă.
Ori de câte ori legislaţia Uniunii care face obiectul procesului de apropiere în temeiul prezentului capitol face trimitere la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se înţelege că în Georgia o astfel de publicare se efectuează în mijloacele oficiale de publicare ale Georgiei.
(6)Atunci când descriu caracteristicile lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate, entităţile contractante utilizează descrierile generale ale parametrilor şi ale funcţiilor şi standardele internaţionale, europene sau naţionale.
(7)Descrierea caracteristicilor solicitate ale unei lucrări, ale unui bun sau serviciu nu se referă la un producător specific sau o sursă specifică sau la un anumit proces sau la mărci, brevete, tipuri sau la o origine sau fabricaţie specifică, cu excepţia cazului în care o astfel de referinţă este justificată de obiectul contractului şi este însoţită de cuvintele „sau echivalente”. Se acordă preferinţă utilizării descrierilor generale ale parametrilor şi ale funcţiilor.
(8)Entităţile contractante nu impun condiţii care duc la discriminarea directă sau indirectă a agenţilor economici ai celeilalte părţi, de exemplu cerinţa conform căreia agenţii economici interesaţi în obţinerea contractului trebuie să fie stabiliţi în aceeaşi ţară, regiune sau acelaşi teritoriu cu entitatea contractantă.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor de mai sus, în cazurile în care circumstanţele specifice ale contractului o justifică, solicitantul selecţionat poate fi obligat să înfiinţeze o anumită infrastructură de afaceri la locul derulării contractului.
(9)Termenele pentru exprimarea interesului şi pentru depunerea ofertelor sunt suficient de lungi pentru a permite agenţilor economici ai celeilalte părţi să realizeze o evaluare pertinentă a caietului de sarcini şi pentru a-şi pregăti oferta.
(10)Toţi participanţii trebuie să fie în măsură să se informeze din timp cu privire la normele aplicabile, criteriile de selecţie şi criteriile de atribuire. Aceste norme trebuie să se aplice în mod egal tuturor participanţilor.
(11)Entităţile contractante pot să invite un număr limitat de solicitanţi să îşi depună oferta, cu condiţia ca:
a)acest lucru să fie făcut în mod transparent şi nediscriminatoriu; şi
b)selecţia să se bazeze numai pe factori obiectivi, precum experienţa solicitanţilor în sectorul în cauză, amploarea activităţii desfăşurate şi infrastructura de care dispun sau capacităţile lor tehnice şi profesionale.
Atunci când se invită un număr limitat de solicitanţi pentru a-şi depune ofertele, ar trebui să se ţină seama de necesitatea de a garanta o concurenţă adecvată.
(12)Entităţile contractante pot să utilizeze proceduri negociate numai în cazuri excepţionale şi definite, când utilizarea unei astfel de proceduri nu denaturează concurenţa.
(13)Entităţile contractante pot să utilizeze sisteme de calificare numai în cazul în care lista agenţilor calificaţi este elaborată prin intermediul unei proceduri publicate în mod satisfăcător, transparente şi deschise. Contractele care intră sub incidenţa unui astfel de sistem sunt atribuite, de asemenea, în mod nediscriminatoriu.
(14)Fiecare parte se asigură că contractele sunt atribuite în mod transparent solicitantului care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic sau oferta cu preţul cel mai mic, pe baza criteriilor de licitaţie şi a normelor procedurale stabilite şi comunicate în prealabil. Deciziile finale trebuie să fie comunicate de îndată tuturor solicitanţilor. La cererea unui solicitant neselecţionat, trebuie furnizate justificări suficient de detaliate pentru a permite reexaminarea unei astfel de decizii.
IV.Protecţia juridică
(15)Fiecare parte se asigură că orice persoană care are sau a avut un interes în obţinerea unui anumit contract şi care a suferit sau riscă să sufere de pe urma unei presupuse încălcări are dreptul la o protecţie judiciară efectivă şi imparţială împotriva oricărei decizii a entităţii contractante cu privire la atribuirea contractului respectiv. Deciziile luate în cursul şi la sfârşitul unei astfel de proceduri de reexaminare sunt făcute publice astfel încât să fie informaţi toţi agenţii economici interesaţi.
Art. 145: Planificarea apropierii progresive
(1)Înainte de începerea apropierii progresive, Georgia prezintă Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, o foaie de parcurs completă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol, însoţită de un calendar şi de descrierea etapelor principale care ar trebui să includă toate reformele referitoare la apropierea de acquis-ul Uniunii şi la dezvoltarea capacităţilor instituţionale. Această foaie de parcurs este conformă cu etapele şi calendarele stabilite în anexa XVI-B la prezentul acord.
(2)După obţinerea unui aviz favorabil din partea Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, foaia de parcurs este considerată drept documentul de referinţă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol. Uniunea face tot posibilul pentru a ajuta Georgia la punerea în aplicare a foii de parcurs.
Art. 146: Apropierea progresivă
(1)Georgia se asigură că legislaţia sa în domeniul achiziţiilor publice se va apropia progresiv de acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice.
(2)Apropierea de acquis-ul Uniunii se realizează conform etapelor consecutive stabilite în programul din anexa XVI-B la prezentul acord şi specificate ulterior în anexele XVI-C - XVI-F, XVI-H, XVI-I şi XVI-K la prezentul acord. Anexele XVI- G şi XVI-J la prezentul acord identifică elementele neobligatorii în legătură cu care nu este necesară apropierea legislativă, iar anexele XVI-L - XVI-O la prezentul acord identifică elementele acquis-ului Uniunii care nu intră sub incidenţa apropierii legislative. În acest proces, se ţine seama în mod adecvat de jurisprudenţa corespunzătoare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană, precum şi, dacă acest lucru devine necesar, de eventualele modificări ale acquis-ului Uniunii care pot interveni între timp. Punerea în aplicare a fiecărei etape este evaluată de Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, şi, după o evaluare pozitivă a respectivului comitet, este legată de acordarea reciprocă a accesului pe piaţă, în conformitate cu anexa XVI-B la prezentul acord. Comisia Europeană notifică de îndată Georgiei orice modificare adusă acquis-ului Uniunii. Aceasta oferă, la cerere, consiliere adecvată şi asistenţă tehnică pentru punerea în aplicare a acestor modificări.
(3)Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” procedează la evaluarea următoarei etape numai după ce măsurile pentru punerea în aplicare a etapei anterioare au fost îndeplinite şi aprobate în conformitate cu modalităţile stabilite la alineatul (2).
(4)Fiecare parte se asigură că aspectele şi domeniile din sfera achiziţiilor publice care nu sunt reglementate de prezentul articol respectă principiile transparenţei, nediscriminării şi egalităţii de tratament stabilite la articolul 144 din prezentul acord.
Art. 147: Accesul pe piaţă
(1)Părţile convin că deschiderea efectivă şi reciprocă a pieţelor lor se realizează treptat şi simultan. În timpul procesului de apropiere legislativă, măsura în care se acordă reciproc acces pe piaţă depinde de progresul realizat în acest proces, în conformitate cu anexa XVI-B la prezentul acord.
(2)Decizia de a trece la următoarea etapă a deschiderii pieţelor se ia pe baza unei evaluări a conformităţii legislaţiei adoptate cu acquis-ul Uniunii, precum şi a punerii în aplicare efective a acesteia. Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, efectuează periodic o astfel de evaluare.
(3)În măsura în care, în conformitate cu anexa XVI-B la prezentul acord, o parte îşi deschide piaţa achiziţiilor publice celeilalte părţi:
a)Uniunea acordă acces la procedurile de atribuire a contractelor întreprinderilor din Georgia, indiferent dacă sunt stabilite sau nu în Uniune, în temeiul normelor Uniunii în domeniul achiziţiilor publice, în condiţiile unui tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat întreprinderilor din Uniune;
b)Georgia acordă acces la procedurile de atribuire a contractelor întreprinderilor din Uniune, indiferent dacă sunt stabilite sau nu în Georgia, în temeiul normelor naţionale în domeniul achiziţiilor publice, în condiţiile unui tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat întreprinderilor din Georgia.
(4)După punerea în aplicare a ultimei etape a procesului de apropiere legislativă, părţile vor examina posibilitatea de a acorda acces reciproc pe piaţă în ceea ce priveşte achiziţiile publice sub pragurile de valoare stabilite în anexa XVI-A la prezentul acord.
(5)Finlanda îşi rezervă poziţia în ceea ce priveşte Insulele Aland.
Art. 148: Informare
(1)Fiecare parte se asigură că entităţile contractante şi agenţii economici sunt informaţi corespunzător despre procedurile de achiziţii publice, inclusiv prin publicarea tuturor legilor şi a deciziilor administrative relevante.
(2)Fiecare parte garantează difuzarea efectivă a informaţiilor privind posibilităţile de participare la procedurile de achiziţii.
Art. 149: Cooperare
(1)Părţile îmbunătăţesc cooperarea dintre ele prin schimburi de experienţă şi de informaţii referitoare la cele mai bune practici şi la cadrele de reglementare.
(2)Uniunea facilitează punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv prin acordarea de asistenţă tehnică, după caz. În conformitate cu dispoziţiile privind cooperarea financiară de la titlul VII (Asistenţă financiară şi Dispoziţii antifraudă şi de control) din prezentul acord, sunt adoptate dispoziţii specifice privind asistenţa financiară prin intermediul mecanismelor şi instrumentelor de finanţare relevante ale Uniunii.
(3)O listă orientativă a domeniilor de cooperare figurează în anexa XVI-P la prezentul acord.
Art. 150: Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt:
a)facilitarea producţiei şi a comercializării de produse inovatoare şi creative între părţi; şi
b)atingerea unui nivel adecvat şi efectiv de protecţie şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 151: Natura obligaţiilor şi domeniul de aplicare al acestora
(1)Părţile asigură punerea în aplicare adecvată şi efectivă a tratatelor internaţionale care reglementează proprietatea intelectuală şi la care acestea sunt părţi, inclusiv a Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală al Organizaţiei Mondiale a Comerţului („Acordul TRIPS”). Dispoziţiile prezentului capitol completează şi precizează drepturile şi obligaţiile care revin părţilor în temeiul Acordului TRIPS şi a altor tratate internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale.
(2)În sensul prezentului acord, sintagma „proprietate intelectuală” se referă la cel puţin toate categoriile de proprietate intelectuală care intră sub incidenţa articolelor 153-189 din prezentul acord.
(3)Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală include protecţia împotriva concurenţei neloiale, astfel cum este menţionată la articolul 10bis din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1967 („Convenţia de la Paris”).
Art. 152: Epuizarea drepturilor
Fiecare parte prevede un regim naţional sau regional de epuizare a drepturilor de proprietate intelectuală.
SUBSECŢIUNEA 1:Drepturi de autor şi drepturi conexe
Art. 153: Protecţia acordată
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de:
a)drepturile şi obligaţiile prevăzute în Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice („Convenţia de la Berna”);
b)Convenţia internaţională de la Roma pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune din 1961;
c)Acordul TRIPS;
d)Tratatul OMPI privind dreptul de autor;
e)Tratatul OMPI privind interpretările, execuţiile şi fonogramele.
Art. 154: Autori
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;
b)orice formă de distribuţie către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;
c)orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment.
Art. 155: Artişti interpreţi sau executanţi
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi:
a)de a autoriza sau interzice fixarea (1) interpretărilor sau a execuţiilor lor;
(1)În scopul prezentului capitol, „fixare” înseamnă încorporarea sunetelor şi a imaginilor sau a reprezentărilor acestora pe un suport care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.
b)de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a interpretărilor sau a execuţiilor lor;
c)de a pune la dispoziţia publicului, prin vânzare sau prin alte mijloace, fixările interpretărilor sau execuţiilor lor;
d)de a autoriza sau interzice punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces din orice loc şi în orice moment la fixările interpretărilor sau execuţiilor lor;
e)de a autoriza sau interzice radiodifuzarea sau televizarea fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia sunt ele însele deja o execuţie sau interpretare radiodifuzată ori televizată sau efectuată pornind de la o fixare.
Art. 156: Producătorii de fonograme
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme:
a)de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fonogramelor lor;
b)de a pune la dispoziţia publicului fonogramele lor, inclusiv copii după acestea, prin vânzare sau prin alte mijloace;
c)de a autoriza sau interzice punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment.
Art. 157: Organisme de radiodifuziune şi televiziune
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune şi televiziune de a autoriza sau de a interzice:
a)fixarea emisiunilor lor;
b)reproducerea fixărilor emisiunilor lor;
c)punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor; şi
d)reluarea radiodifuzării sau televizării fără fir a emisiunilor lor, precum şi comunicarea către public a emisiunilor lor, dacă această comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.
Art. 158: Radiodifuzarea sau televizarea şi comunicarea către public
(1)Fiecare parte prevede un drept pentru a asigura că utilizatorul plăteşte o remuneraţie echitabilă unică atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată în scopul unei radiodifuzări sau televizări fără fir sau pentru orice comunicare către public şi se asigură că această remuneraţie este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme în cauză.
(2)În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condiţiile repartizării acestei remuneraţii între aceştia.
Art. 159: Durata protecţiei
(1)Dreptul de autor asupra unei opere literare sau artistice în înţelesul articolului 2 din Convenţia de la Berna se aplică pe durata vieţii autorului şi încă 70 de ani după decesul acestuia, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
(2)Protecţia unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.
(3)Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi încetează după cel puţin 50 de ani de la data interpretării sau a execuţiei. Cu toate acestea:
a)în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează după 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date;
b)în cazul în care fixarea interpretării sau executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.
(4)Drepturile producătorilor de fonograme încetează după cel puţin 50 de ani de la data fixării lor. Cu toate acestea:
a)în cazul în care, în decursul acestei perioade, o fonogramă face obiectul unei publicări legale, drepturile respective încetează după cel puţin 70 de ani de la data primei publicări legale. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menţionată la prima teză, iar fonograma a făcut obiectul unei comunicări legale către public în această perioadă, drepturile respective încetează după cel puţin 70 de ani de la data primei comunicări legale către public;
b)în cazul în care, după 50 ani de când o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări către public, producătorul de fonograme nu oferă copii ale fonogramei pentru vânzare în cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care şi-a transferat sau cesionat unui producător de fonograme drepturile sale asupra fixării interpretării sau executării sale.
(5)Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune încetează după cel puţin 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
(6)Termenele prevăzute în prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a avut loc faptul generator.
Art. 160: Protecţia măsurilor tehnologice
(1)Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că urmăreşte acest obiectiv.
(2)Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicităţii în scopul vânzării sau închirierii ori posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor ori împotriva prestării de servicii care:
a)fac obiectul unei promovări, publicităţi sau vânzări în scopul eludării oricăror măsuri tehnologice eficace;
b)au doar un scop comercial sau o utilizare semnificativ limitată, alta decât eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace; sau
c)sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite şi de a facilita eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.
(3)În sensul prezentului acord, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării normale, este proiectată pentru a preveni sau limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislaţiei naţionale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei sau ale altui obiect protejat, ori a unui mecanism de control al copierii care îndeplineşte obiectivul de protecţie.
Art. 161: Protecţia informaţiilor privind regimul drepturilor
(1)Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva oricărei persoane care desfăşoară fără autorizaţie următoarele acte:
a)eliminarea sau modificarea oricăror informaţii referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic; sau
b)distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentului acord, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic, dacă persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute de legislaţia naţională.
(2)În sensul prezentului capitol, sintagma „informaţii referitoare la gestionarea drepturilor” înseamnă orice informaţie furnizată de titularul drepturilor care permite identificarea operei sau a oricărui alt aspect care face obiectul protecţiei în temeiul prezentului capitol, a autorului sau a oricărui alt titular al drepturilor, ori informaţii despre condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a oricărui alt element protejat, precum şi orice numere sau coduri care reprezintă aceste informaţii. Alineatul (1) se aplică atunci când oricare dintre aceste informaţii este asociată unei copii a unei opere sau a altui element care face obiectul protecţiei în temeiul prezentului capitol sau apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a elementului protejat respectiv.
Art. 162: Excepţii şi limitări
(1)În conformitate cu convenţiile şi cu tratatele internaţionale la care sunt părţi, fiecare parte poate prevedea limitări sau excepţii privind drepturile stabilite la articolele 154-159 din prezentul acord numai în anumite cazuri specifice în care nu se aduce atingere exploatării normale a elementului protejat şi nici nu se cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.
(2)Fiecare parte prevede că actele provizorii de reproducere menţionate la articolele 155-158 din prezentul acord, care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită:
a)transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar; sau
b)utilizarea legală a unei opere ori a unui alt element protejat şi care nu au semnificaţie economică de sine stătătoare, sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolele 155-158 din prezentul acord.
Art. 163: Dreptul de suită al artiştilor
(1)Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil şi la care nu se poate renunţa nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.
(2)Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă.
(3)Fiecare parte poate prevedea că dreptul menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi dacă preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.
(4)Redevenţa se plăteşte de către vânzător. Fiecare parte poate prevedea că una dintre persoanele fizice sau juridice menţionate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, poate fi singura obligată la această plată sau poate împărţi cu vânzătorul această obligaţie.
(5)Protecţia oferită poate fi exercitată în măsura permisă de către partea în care este solicitată această protecţie. Procedura de colectare şi sumele sunt aspecte care sunt determinate de legislaţia naţională.
Art. 164: Cooperarea privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor
Părţile depun eforturi pentru a promova dialogul şi cooperarea între societăţile lor respective de gestiune colectivă a drepturilor de autor în scopul de a promova disponibilitatea operelor şi a altor elemente protejate şi transferul de redevenţe pentru utilizarea acestor opere sau a altor elemente protejate.
SUBSECŢIUNEA 2:Mărci comerciale
Art. 165: Acorduri internaţionale
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de:
a)Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor; şi
b)Acordul de la Nisa privind clasificarea internaţională a mărfurilor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor.
Art. 166: Procedura de înregistrare
(1)Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor comerciale în cadrul căruia fiecare decizie finală negativă adoptată de autoritatea relevantă în materie de mărci comerciale se comunică în scris solicitantului şi se justifică în mod corespunzător.
(2)Fiecare parte prevede posibilitatea de a se formula opoziţii la cererile de înregistrare a mărcilor comerciale. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.
(3)Părţile furnizează o bază de date electronică disponibilă pentru consultare publică conţinând cereri de înregistrare şi înregistrări ale mărcilor comerciale.
Art. 167: Mărci comerciale cunoscute
Fiecare parte pune în aplicare articolul 6bis din Convenţia de la Paris şi articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS privind protecţia mărcilor comerciale cunoscute şi poate lua în considerare Recomandarea comună referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor comerciale cunoscute adoptată de Adunarea Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi de Adunarea Generală a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni a Adunărilor statelor membre ale OMPI (septembrie 1999).
Art. 168: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă comercială
Fiecare parte prevede excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă comercială, cum ar fi utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi, protecţia indicaţiilor geografice, în conformitate cu articolul 176, sau alte excepţii limitate care ţin seama de interesele legitime ale titularului mărcii comerciale şi ale părţilor terţe.
SUBSECŢIUNEA 3:Indicaţii Geografie
Art. 169: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta subsecţiune se aplică recunoaşterii şi protejării indicaţiilor geografice originare de pe teritoriile părţilor.
(2)Pentru ca o indicaţie geografică a unei părţi să fie protejată de cealaltă parte, aceasta se referă la produse care intră în domeniul de aplicare al legislaţiei părţii respective menţionată la articolul 170 din prezentul acord.
Art. 170: Indicaţii geografice recunoscute
(1)După examinarea legii georgiene privind denumirile de origine şi indicaţiile geografice ale mărfurilor, adoptată la 22 august 1999, Uniunea conchide că această lege corespunde elementelor prevăzute în anexa XVII-A la prezentul acord.
(2)În urma examinării Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, a Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare şi normele de aplicare a acestuia, în ceea ce priveşte înregistrarea, controlul şi protecţia indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare în Uniunea Europeană, a părţii II titlul II capitolul I secţiunea Ia din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) şi a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase, Georgia conchide că aceste legi, norme şi proceduri corespund elementelor prevăzute în anexa XVII-A la prezentul acord.
(3)După încheierea unei proceduri de prezentare a obiecţiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XVII-B la prezentul acord şi după examinarea sintezei specificaţiilor produselor agricole şi ale produselor alimentare corespunzătoare indicaţiilor geografice ale Uniunii, enumerate în anexa XVII-C la prezentul acord, şi a indicaţiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase enumerate în anexa XVII-D la prezentul acord, care au fost înregistrate de Uniune în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, Georgia protejează aceste indicaţii geografice în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.
(4)După încheierea unei proceduri de prezentare a obiecţiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XVII-B la prezentul acord şi după examinarea sintezei specificaţiilor produselor agricole şi ale produselor alimentare corespunzătoare indicaţiilor geografice ale Georgiei, enumerate în anexa XVII-C la prezentul acord, şi a indicaţiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase enumerate în anexa XVII-D la prezentul acord, care au fost înregistrate de Georgia în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (1), Uniunea protejează aceste indicaţii geografice în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.
(5)Deciziile comitetului mixt instituit prin articolul 11 din Acordul dintre Uniunea Europeană şi Georgia privind protecţia indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare referitoare la modificarea anexelor III şi IV la acordul respectiv, care sunt adoptate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, sunt considerate ca fiind decizii ale Subcomitetului pentru indicaţii geografice, iar indicaţiile geografice adăugate la anexele III şi IV la acordul respectiv sunt considerate ca făcând parte din anexele XVII-C şi XVII-D la prezentul acord. Prin urmare, părţile protejează aceste indicaţii geografice drept indicaţii geografice recunoscute în temeiul prezentului acord.
Art. 171: Adăugarea unor indicaţii geografice noi
(1)Părţile convin asupra posibilităţii de a adăuga în anexele XVII-C şi XVII-D la prezentul acord noi indicaţii geografice pentru a fi protejate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 179 alineatul (3) din prezentul acord, după încheierea procedurii de prezentare a obiecţiilor şi după examinarea sintezei specificaţiilor astfel cum se menţionează la articolul 170 alineatele (3) şi (4) din prezentul acord, în mod satisfăcător pentru ambele părţi.
(2)O parte nu este obligată să protejeze ca indicaţie geografică o denumire care este în conflict cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi, în consecinţă, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.
Art. 172: Domeniul de aplicare al protecţiei indicaţiilor geografice
(1)Indicaţiile geografice enumerate în anexele XVII-C şi XVII-D la prezentul acord, inclusiv cele adăugate în temeiul articolului 171 din prezentul acord, sunt protejate împotriva:
a)oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:
(i)pentru produse comparabile care nu sunt conforme caietului de sarcini al denumirii protejate; sau
(ii)în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia unei indicaţii geografice;
b)oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări (1), chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitaţie”, „gust”, „similar” sau alte formulări similare;
(1)Termenul „evocare” înseamnă, în special, utilizarea în orice mod a produselor de la poziţia 20.09 din Sistemul Armonizat, însă numai în măsura în care acestea se referă la vinurile de la poziţia 22.04, la vinurile aromatizate de la poziţia 22.05 şi la băuturile spirtoase de la poziţia 22.08 din acest sistem.
c)oricărei menţiuni false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;
d)oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.
(2)În cazul indicaţiilor geografice total sau parţial omonime, protecţia se acordă fiecărei indicaţii, cu condiţia ca aceasta să fi fost utilizată cu bună credinţă şi să se ţină seama în mod corespunzător de utilizarea locală şi tradiţională şi de riscul real de confuzie. Fără a aduce atingere articolului 23 in Acordul TRIPS, părţile decid de comun acord cu privire la condiţiile concrete de utilizare care permit diferenţierea indicaţiilor geografice omonime, ţinând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor. O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care este originar produsul respectiv.
(3)Atunci când, în cadrul negocierilor cu o ţară terţă, una dintre părţi propune protejarea unei indicaţii geografice a respectivei ţări terţe care este omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi, aceasta din urmă este informată şi i se oferă posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca denumirea să devină protejată.
(4)Nicio dispoziţie din prezenta subsecţiune nu obligă o parte să protejeze o indicaţie geografică a celeilalte părţi care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată în ţara de origine. Părţile îşi notifică reciproc cazul în care o indicaţie geografică a încetat să mai fie protejată în ţara sa de origine.
Art. 173: Protecţia transcrierilor indicaţiilor geografice
(1)Indicaţiile geografice protejate în temeiul dispoziţiilor prezentei subsecţiuni scrise cu caractere georgiene şi cu alte caractere nonlatine utilizate oficial în statele membre sunt protejate împreună cu transcrierea lor în caractere latine. Această transcriere poate fi folosită şi pentru etichetarea produselor în cauză.
(2)În mod similar, indicaţiile geografice protejate în temeiul dispoziţiilor prezentei subsecţiuni scrise cu caractere latine sunt protejate împreună cu transcrierea lor în caractere georgiene şi în alte caractere nonlatine utilizate oficial în statele membre. Această transcriere poate fi folosită şi pentru etichetarea produselor în cauză.
Art. 174: Dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice
(1)O denumire protejată în temeiul prezentei subsecţiuni poate fi folosită de orice operator care comercializează produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care respectă specificaţiile de produs corespunzătoare.
(2)Odată ce o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentei subsecţiuni, utilizarea denumirii protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor şi al niciunei alte taxe.
Art. 175: Asigurarea respectării protecţiei
Părţile asigură respectarea protecţiei prevăzute la articolele 170-174 din prezentul acord prin măsuri administrative adecvate adoptate de autorităţile lor publice. De asemenea, părţile asigură respectarea unei astfel de protecţii la cererea unei părţi interesate.
Art. 176: Relaţia cu mărcile comerciale
(1)Părţile refuză sau anulează, din oficiu sau la cererea oricărei părţi interesate, în conformitate cu legislaţia oricăreia dintre părţi, înregistrarea unei mărci comerciale care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 172 alineatul (1) din prezentul acord în privinţa unei indicaţii geografice protejate pentru produse similare, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii comerciale să fi fost depusă după data cererii de protecţie a indicaţiei geografice pe teritoriul respectiv.
(2)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 170 din prezentul acord, data cererii de protecţie este 1 aprilie 2012.
(3)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 171 din prezentul acord, data cererii de protecţie este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecţie a unei indicaţii geografice.
(4)Părţile nu au obligaţia să protejeze o indicaţie geografică dacă, dată fiind existenţa unei mărci comerciale renumite sau cunoscute, protecţia poate induce în eroare consumatorii cu privire la adevărata identitate a produsului.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (4), părţile protejează indicaţiile geografice şi în cazul în care există o marcă comercială prealabilă. O marcă comercială prealabilă înseamnă o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 172 alineatul (1) din prezentul acord şi care a fost solicitată, înregistrată sau, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, consacrată prin uz pe teritoriul uneia dintre părţi anterior datei la care cererea de protecţie a indicaţiei geografice a fost prezentată de cealaltă parte în temeiul prezentei subsecţiuni. O astfel de marcă comercială poate continua să fie utilizată şi reînnoită fără a aduce atingere protecţiei acordate indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislaţia părţilor cu privire la mărcile comerciale.
Art. 177: Norme generale
(1)Prezenta subsecţiune se aplică fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul acordului OMC.
(2)Importul, exportul şi comercializarea oricărui produs menţionat la articolele 170 şi 171 din prezentul acord se desfăşoară în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative aplicabile pe teritoriul părţii importatoare.
(3)Orice aspect legat de specificaţiile tehnice ale denumirilor înregistrate este tratat în cadrul subcomitetului instituit prin articolul 179 din prezentul acord.
(4)Indicaţiile geografice protejate în temeiul prezentei subsecţiuni pot fi anulate numai de către partea din care este originar produsul.
(5)O specificaţie de produs menţionată în prezenta subsecţiune este cea aprobată, inclusiv orice modificări aprobate la rândul lor, de către autorităţile părţii de pe teritoriul căreia este originar produsul.
Art. 178: Cooperare şi transparenţă
(1)Părţile menţin contactul cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentei subsecţiuni, fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru indicaţii geografice instituit în temeiul articolului 179 din prezentul acord. În special, o parte poate solicita celeilalte părţi informaţii privind specificaţiile de produs ale produselor şi modificările acestora, precum şi punctele de contact pentru dispoziţiile în materie de control.
(2)Fiecare parte poate face publice specificaţiile sau o fişă rezumat a acestor specificaţii, precum şi punctele de contact pentru dispoziţiile în materie de control corespunzătoare indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi, protejate în temeiul prezentului articol.
Art. 179: Subcomitetul pentru indicaţii geografice
(1)Se instituie Subcomitetul pentru indicaţii geografice. Acesta este format din reprezentanţi ai Uniunii şi ai Georgiei şi are drept obiectiv monitorizarea dezvoltării prezentei subsecţiuni şi intensificarea cooperării şi a dialogului dintre părţi privind indicaţiile geografice. Subcomitetul pentru indicaţii geografice prezintă rapoarte Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
(2)Subcomitetul pentru indicaţii geografice decide prin consens. Acesta îşi stabileşte propriul regulament de procedură. Subcomitetul se întruneşte la cererea oricăreia dintre părţi, alternativ în UE şi în Georgia, la o dată, într-un loc şi într-un mod (care poate include videoconferinţa) stabilite de comun acord de către părţi, dar nu mai târziu de 90 de zile de la formularea cererii.
(3)Subcomitetul pentru indicaţii geografice asigură, de asemenea, funcţionarea adecvată a prezentei subsecţiuni şi poate lua în considerare orice aspect legat de punerea în aplicare şi funcţionarea acesteia. În special, acesta răspunde de:
a)modificarea articolului 170 alineatele (1) şi (2) din prezentul acord în ceea ce priveşte trimiterile la legislaţia aplicabilă de către părţi;
b)modificarea anexelor XVII-C şi XVII-D la prezentul acord în ceea ce priveşte indicaţiile geografice;
c)schimburile de informaţii cu privire la evoluţiile legislative şi politice în materie de indicaţii geografice, precum şi la orice alt aspect de interes reciproc în acest domeniu;
d)schimburile de informaţii cu privire la indicaţiile geografice în vederea analizării posibilităţii de protejare a acestora în conformitate cu prezenta subsecţiune.
SUBSECŢIUNEA 4:Desene şi modele
Art. 180: Acorduri internaţionale
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale din 1999.
Art. 181: Protecţia desenelor sau modelelor înregistrate
(1)Fiecare parte asigură protecţia desenelor sau modelelor create în mod independent, care sunt noi şi originale (1). Această protecţie este asigurată prin înregistrare, care conferă titularului desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
(1)În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.
(2)Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original numai:
a)dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă la o utilizare normală a acestuia din urmă; şi
b)în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc, în sine, condiţiile de noutate şi de originalitate.
(3)Sintagma „utilizare normală” de la alineatul (2) litera a) înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, cu excepţia întreţinerii, lucrărilor de service sau de reparaţii.
(4)Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au obţinut acordul său cel puţin să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să stocheze sau să utilizeze un produs care poartă ori incorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc prejudicii în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului ori nu sunt compatibile cu practicile comerciale loiale.
(5)Durata protecţiei disponibile este de 25 de ani de la data depunerii cererii de înregistrare sau de la o dată stabilită în conformitate cu Aranjamentul de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, fără a aduce atingere Convenţiei de la Paris.
Art. 182: Excepţii şi excluderi
(1)Fiecare parte poate institui excepţii limitate de la protecţia desenelor sau modelelor, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.
(2)Protecţia desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor dictate în principal de consideraţii de ordin tehnic sau funcţional. În special, dreptul asupra unui desen sau model nu se exercită asupra unor caracteristici de aspect ale unui produs care trebuie reproduse în forma şi dimensiunile lor exacte pentru a permite produsului în care este încorporat desenul sau modelul ori căruia îi este aplicat să fie conectat cu sau amplasat mecanic într-un alt produs, în jurul unui alt produs sau pe un alt produs, astfel încât fiecare produs să îşi poată îndeplini funcţia proprie.
Art. 183: Relaţia cu drepturile de autor
Un desen sau model este eligibil, de asemenea, pentru a beneficia de protecţia acordată în temeiul legislaţiei privind drepturile de autor ale unei părţi începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se poate conferi protecţia în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.
SUBSECŢIUNEA 5:Brevete
Art. 184: Acorduri internaţionale
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de Tratatul OMPI de cooperare în domeniul brevetelor.
Art. 185: Brevete şi sănătatea publică
(1)Părţile recunosc importanţa Declaraţiei Conferinţei ministeriale a OMC privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001.
(2)Părţile respectă Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 cu privire la punctul 6 din declaraţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol şi contribuie la punerea acesteia în aplicare.
Art. 186: Certificatul suplimentar de protecţie
(1)Părţile recunosc că medicamentele şi produsele de protecţie a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele părţilor. Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de a introduce produsul pe pieţele lor respective, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în acest scop în legislaţia naţională, poate să reducă durata protecţiei efective în temeiul brevetului.
(2)Fiecare parte prevede o durată suplimentară de protecţie pentru un medicament sau un produs de protecţie a plantelor care este protejat de un brevet şi a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, perioada respectivă fiind egală cu perioada menţionată la a doua teză de la alineatul (1), din care se scad cinci ani.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), durata suplimentară de protecţie nu poate depăşi cinci ani.
(4)În cazul unor medicamente pentru care au fost realizate studii pediatrice şi cu condiţia ca rezultatele studiilor respective să se reflecte în informaţiile referitoare la produs, părţile prevăd o prelungire cu şase luni a duratei de protecţie menţionate la alineatul (2).
Art. 187: Protecţia datelor prezentate pentru obţinerea autorizaţiei de introducere pe piaţă a unui medicament (1)
(1)Prezentul articol nu aduce atingere Regulamentului guvernamental georgian nr. 188 din 22 octombrie 2009 privind instituirea listei ţărilor şi a autorităţilor relevante eligibile pentru regimul simplificat de înregistrare a medicamentelor în Georgia. Lista stabilită de regulamentul menţionat anterior se referă la următoarele ţări/autorităţi: EMA - Agenţia Europeană pentru Medicamente; Australia; Austria; Belgia; Bulgaria: Canada; Cipru; Republica Cehă; Danemarca; Estonia; Finlanda; Franţa; Germania; Grecia; Ungaria; Islanda; Irlanda; Italia; Japonia; Coreea; Letonia; Lituania; Luxemburg; Malta; Ţările de Jos; Noua Zeelandă; Norvegia; Polonia; Portugalia; România; Slovacia; Slovenia; Spania; Suedia; Elveţia; Regatul Unit; SUA.
(1)Părţile pun în aplicare un sistem cuprinzător pentru a garanta confidenţialitatea, nedivulgarea şi nefolosirea datelor prezentate în scopul obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament.
(2)Fiecare parte asigură, în legislaţia sa, că orice informaţii transmise pentru obţinerea unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament rămân confidenţiale, nu sunt divulgate unor părţi terţe şi beneficiază de protecţie împotriva utilizării comerciale neloiale.
(3)În acest scop, fiecare parte, pentru o perioadă de cel puţin şase ani de la data primei autorizări pe teritoriul uneia dintre părţi, nu permite comercializarea aceluiaşi produs sau a unui produs similar de către alţi solicitanţi, pe baza autorizaţiei de introducere pe piaţă acordate solicitantului care a furnizat datele privind testările sau studiile, cu excepţia cazului în care solicitantul care a furnizat aceste elemente şi-a exprimat consimţământul. În această perioadă, datele privind testările sau studiile prezentate pentru prima autorizare nu vor fi utilizate în favoarea unui solicitant ulterior care doreşte să obţină autorizaţia de introducere pe piaţă a unui medicament, cu excepţia cazului în care primul solicitant şi-a exprimat consimţământul în acest sens.
(4)Perioada de şase ani menţionată la alineatul (3) se prelungeşte la maxim şapte ani în cazul în care, în timpul primilor şase ani după obţinerea autorizaţiei iniţiale, titularul obţine o autorizaţie pentru una sau mai multe noi indicaţii terapeutice considerate ca având beneficii clinice semnificative în comparaţie cu terapiile existente.
(5)Georgia se angajează să alinieze legislaţia sa privind protecţia datelor pentru medicamente la cea a Uniunii la o dată care urmează a fi stabilită de către Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
Art. 188: Protecţia datelor prezentate pentru a obţine o autorizaţie de introducere pe piaţă pentru produsele de protecţie a plantelor
(1)Fiecare parte stabileşte cerinţele în materie de siguranţă şi eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.
(2)Fiecare parte se asigură că datele prezentate pentru prima oară de un solicitant pentru a obţine autorizaţia de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor beneficiază de protecţia împotriva utilizării comerciale neloiale şi nu sunt utilizate în beneficiul oricărei alte persoane care doreşte să obţină o autorizaţie de introducere pe piaţă, cu excepţia cazului în care se furnizează o dovadă a consimţământului explicit al primului titular.
(3)Raportul privind testul sau studiul prezentat pentru prima dată pentru a obţine o autorizaţie de introducere pe piaţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să fie necesar pentru autorizare sau pentru modificarea unei autorizaţii spre a permite utilizarea produsului pe o altă cultură; şi
b)să fie recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.
(4)Perioada de protecţie a datelor este de cel puţin zece ani de la data primei autorizaţii de introducere pe piaţă de pe teritoriul părţii în cauză.
Art. 189: Soiuri de plante
Părţile protejează drepturile privind soiurile de plante, în conformitate cu Convenţia internaţională privind protecţia noilor soiuri de plante şi cooperează pentru a promova şi a asigura respectarea acestor drepturi.
Art. 190: Obligaţii generale
(1)Părţile îşi reafirmă angajamentele în temeiul Acordului TRIPS, în special al părţii III a acestuia, şi prevăd măsurile, procedurile şi acţiunile corective suplimentare, prevăzute în prezenta secţiune, necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală (1).
(1)În sensul prezentei secţiuni, sintagma „drepturi de proprietate intelectuală” include cel puţin următoarele drepturi: dreptul de autor; drepturile conexe dreptului de autor; dreptul sui generis al autorului de baze de date; drepturi ale creatorilor de topografii de produse semiconductoare; drepturile conferite de marcă; drepturile asupra desenelor şi modelelor; drepturile de brevet, inclusiv drepturile derivate din certificatele de protecţie suplimentară; indicaţiile geografice; drepturile referitoare la modelele de utilitate, drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, denumirile comerciale, dacă sunt protejate ca drepturi exclusive de legislaţia naţională.
(2)Respectivele măsuri, proceduri şi acţiuni corective suplimentare trebuie să fie corecte şi echitabile, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare, ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate.
(3)De asemenea, măsurile şi acţiunile corective suplimentare menţionate sunt eficiente, proporţionale şi disuasive şi se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerţului legitim şi să se prevadă garanţii împotriva utilizării lor abuzive.
Art. 191: Persoanele eligibile
Fiecare parte recunoaşte următoarele persoane îndreptăţite să pretindă aplicarea măsurilor, procedurilor şi a acţiunilor corective menţionate în prezenta secţiune şi în partea III din Acordul TRIPS:
a)titularii de drepturi de proprietate intelectuală în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile;
b)toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licenţe, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile;
c)organismele de gestionare a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile;
d)organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile.
SUBSECŢIUNEA 1:Asigurarea respectării normelor prin măsuri de drept civil
Art. 192: Măsuri pentru păstrarea elementelor de probă
(1)Fiecare parte se asigură că, încă înainte de demararea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, autorităţile judiciare competente pot dispune, la cererea unei părţi care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente pentru a păstra elementele de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.
(2)Aceste măsuri pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane sau confiscare a bunurilor despre care se presupune că fac obiectul încălcării şi, după caz, confiscarea materialelor şi echipamentelor utilizate pentru a produce şi/sau distribui bunurile respective, precum şi documentele aferente. Dacă este necesar, aceste măsuri sunt luate fără audierea celeilalte părţi, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau în care există un risc demonstrabil că elementele de probă vor fi distruse.
(3)În cazurile în care măsurile de păstrare a elementelor de probă sunt adoptate fără audierea celeilalte părţi, părţilor afectate li se aduce imediat la cunoştinţă acest lucru, cel târziu după luarea acestor măsuri.
Art. 193: Dreptul la informaţii
(1)Fiecare parte se asigură că, în cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală şi ca răspuns la o cerere justificată şi rezonabilă a titularului de drepturi, autorităţile judecătoreşti competente pot dispune ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de autorul încălcării şi/sau de orice altă persoană despre care:
a)s-a constatat că deţine în scop comercial mărfuri care aduc atingere unui drept;
b)s-a constatat că foloseşte în scop comercial servicii care aduc atingere unui drept;
c)s-a constatat că prestează în scop comercial servicii utilizate în activităţi care aduc atingere unui drept; sau
d)s-a constatat că produce, prelucrează sau distribuie mărfuri care aduc atingere unui drept sau prestează servicii, prin intermediul informaţiilor furnizate de orice persoană menţionată la literele a), b) sau c).
(2)Informaţiile prevăzute la alineatul (1) cuprind, după caz:
a)numele şi adresele producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor, prestatorilor şi ale celorlalţi deţinători anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum şi ale angrosiştilor şi ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; şi
b)informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale prin care:
a)se acordă titularului dreptul de a primi o informaţie mai cuprinzătoare;
b)se reglementează utilizarea în materie civilă sau penală a informaţiilor comunicate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol;
c)se reglementează răspunderea pentru abuzul privind dreptul la informaţie;
d)se oferă posibilitatea de a se refuza furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alineatul (1) să admită propria sa participare sau cea a rudelor sale apropiate la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală; sau
e)se reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
Art. 194: Măsuri provizorii
(1)Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare pot, la cererea solicitantului, să adopte măsuri provizorii împotriva presupusului autor al încălcării cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, de a interzice, cu titlu provizoriu şi sub rezerva, dacă este cazul, plăţii unei daune cominatorii atunci când legislaţia internă prevede acest lucru, ca prezumatele încălcări ale acestui drept să continue, sau de a subordona continuarea lor constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, măsurile provizorii pot fi luate, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ în scop de încălcare a unui drept de proprietate intelectuală.
(2)Măsurile provizorii pot fi ordonate, de asemenea, în vederea sechestrării sau a restituirii bunurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(3)În cazul unei încălcări săvârşite la nivel comercial, părţile se asigură că, în cazul în care solicitantul dovedeşte că există circumstanţe care ar pune în pericol recuperarea daunelor, autorităţile judiciare pot să dispună confiscarea cu titlu asiguratoriu a bunurile mobile şi imobile ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active. În acest scop, autorităţile competente pot ordona accesul, dacă este cazul, la documente bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul presupusului autor al încălcării.
Art. 195: Măsuri care rezultă dintr-o hotărâre de fond
(1)Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare competente pot să dispună, la cererea solicitantului şi fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârşite, şi fără despăgubiri de vreun fel, cel puţin retragerea definitivă din circuitele comerciale sau distrugerea mărfurilor care fac obiectul încălcării unui drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autorităţile judiciare competente pot, de asemenea, dispune distrugerea materialelor şi a instrumentelor utilizate în principal în crearea sau fabricarea acestor mărfuri.
(2)Autorităţile judiciare ale părţilor au competenţa de a dispune ca măsurile respective să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepţia cazului în care există motive speciale care să împiedice acest lucru.
(3)Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot să ordone autorului încălcării şi intermediarului ale cărui servicii sunt utilizate de o parte terţă pentru încălcarea unui drept de proprietate intelectuală interzicerea continuării acţiunii de încălcare.
(4)Părţile pot să prevadă că, în cazuri corespunzătoare şi la cererea persoanei care poate face subiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol, autorităţile judecătoreşti competente pot să ordone plata către partea prejudiciată a unei despăgubiri băneşti în locul aplicării măsurilor prevăzute în prezentul articol, dacă persoana respectivă nu a acţionat cu intenţie sau din neglijenţă şi dacă aplicarea măsurilor respective ar cauza acestei persoane un prejudiciu disproporţionat şi dacă o despăgubire bănească a părţii prejudiciate pare satisfăcătoare în mod rezonabil.
Art. 196: Daune-interese
(1)Fiecare parte se asigură că, la cererea părţii prejudiciate, autorităţile judecătoreşti competente obligă autorul încălcării care a acţionat cu bună ştiinţă sau având motive suficiente de a şti acest lucru, la plata către titularul dreptului a unor daune-interese adaptate prejudiciului real suferit de respectivul titular de drepturi prin încălcarea dreptului său. La stabilirea daunelor-interese, autorităţile judecătoreşti:
a)iau în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv pierderea câştigurilor suferită de partea prejudiciată, beneficiile realizate în mod injust de către autorul încălcării şi, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului prin încălcarea respectivă sau
b)cu titlu de alternativă pentru litera a), atunci când este cazul, stabilesc o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
(2)În cazul în care o persoană a încălcat un drept de proprietate intelectuală fără a avea cunoştinţă sau fără a avea motive justificate de a avea cunoştinţă de acest fapt, părţile pot să prevadă că autorităţile judiciare pot dispune în favoarea părţii prejudiciate recuperarea câştigurilor sau plata de daune-interese, care pot fi prestabilite.
Art. 197: Cheltuieli de judecată
Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenţii suportă cheltuielile juridice rezonabile şi proporţionale, precum şi alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câştig de cauză, cu excepţia situaţiei în care principiile de echitate nu permit acest lucru şi fără a aduce atingere excepţiilor prevăzute de normele procedurale interne.
Art. 198: Publicarea hotărârilor judecătoreşti
Părţile se asigură că, fie în cadrul acţiunilor în justiţie introduse ca urmare a încălcării unui drept de proprietate industrială, fie în cadrul procedurilor juridice instituite ca urmare a încălcării unui drept de autor, sau în ambele cazuri, autorităţile judiciare pot să dispună, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala autorului încălcării, măsuri corespunzătoare destinate difuzării informaţiei privind hotărârea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărârii.
Art. 199: Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului
Pentru aplicarea măsurilor, procedurilor şi acţiunilor corective prevăzute în prezenta subsecţiune:
a)pentru ca autorul unei opere literare sau artistice să fie, până la proba contrară, considerat ca atare şi admis, prin urmare, să iniţieze proceduri împotriva nerespectării drepturilor, este suficient ca numele său să fie menţionat pe operă în modul obişnuit;
b)litera a) se aplică mutatis mutandis titularilor de drepturi conexe dreptului de autor în ceea ce priveşte obiectul lor protejat.
SUBSECŢIUNEA 2:Alte dispoziţii
Art. 200: Măsuri la frontieră
(1)Fără a aduce atingere articolului 75 din prezentul acord şi anexei XIII la prezentul acord, prezentul articol stabileşte principiile generale ale prezentului acord care reglementează asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale, precum şi obligaţiilor autorităţilor vamale ale părţilor de a stabili relaţii de cooperare.
(2)Atunci când pun în aplicare măsuri la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, părţile asigură coerenţa cu obligaţiile care le revin în temeiul GATT 1994 şi al Acordului TRIPS.
(3)Dispoziţiile privind măsurile la frontieră din prezentul articol sunt de natură procedurală. Acestea stabilesc condiţiile şi procedurile de intervenţie a autorităţilor vamale, în cazul în care mărfurile susceptibile de a încălca un drept de proprietate intelectuală sunt sau ar fi trebuit să fie supuse controlului vamal. Acestea nu afectează în nici un fel dreptul material al părţilor cu privire la proprietatea intelectuală.
(4)Pentru a facilita asigurarea eficace a respectării drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile vamale adoptă o gamă largă de abordări pentru a identifica transporturi care conţin mărfuri susceptibile de a încălca drepturile de proprietate intelectuală. Aceste abordări includ tehnici de analiză a riscurilor bazate, între altele, pe informaţii furnizate de titularii de drepturi, pe informaţii colectate şi pe inspecţii ale încărcăturilor.
(5)Părţile convin să pună în aplicare în mod eficient articolul 69 din Acordul TRIPS în ceea ce priveşte comerţul internaţional cu mărfuri suspectate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. În acest scop, părţile stabilesc şi notifică puncte de contact în cadrul administraţiilor lor vamale şi sunt pregătite să facă schimb de date şi de informaţii privind comerţul cu astfel de mărfuri care afectează ambele părţi. Acestea promovează, în special, schimbul de informaţii şi cooperarea între autorităţile vamale cu privire la comerţul cu mărfuri de marcă contrafăcute şi cu mărfuri piratate care încalcă drepturile de autor. Fără a aduce atingere dispoziţiilor din Protocolul II la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, dacă este cazul, autorităţile vamale fac schimb de astfel de informaţii rapid şi cu respectarea legislaţiei părţilor privind protecţia datelor.
(6)Autorităţile vamale din fiecare parte cooperează, la cerere sau din proprie iniţiativă, pentru a furniza informaţiile relevante disponibile autorităţilor vamale ale celeilalte părţi, în special pentru mărfurile aflate în tranzit pe teritoriul unei părţi cu destinaţia pe teritoriul celeilalte părţi sau originare din cealaltă parte.
(7)Subcomitetul menţionat la articolul 74 din prezentul acord stabileşte modalităţile practice necesare privind schimbul de date şi informaţii menţionate în prezentul articol.
(8)Protocolul II la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal se aplică în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere formelor de cooperare care rezultă din aplicarea alineatelor (5)-(7) din prezentul articol.
(9)Subcomitetul menţionat la articolul 74 din prezentul acord acţionează în calitate de subcomitet responsabil cu asigurarea funcţionării şi a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol.
Art. 201: Coduri de conduită
Părţile încurajează:
a)elaborarea de către asociaţiile sau organizaţiile profesionale a unor coduri de conduită destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
b)prezentarea către autorităţile lor competente a proiectelor de coduri de conduită, precum şi a evaluărilor aplicării acestor coduri de conduită.
Art. 202: Cooperare
(1)Părţile convin să coopereze în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor şi obligaţiilor asumate în temeiul prezentului capitol.
(2)Domeniile de cooperare includ, dar nu se limitează la acestea, următoarele activităţi:
a)schimb de informaţii privind cadrul legal referitor la drepturile de proprietate intelectuală şi normele relevante în materie de protecţie şi de asigurare a respectării drepturilor; schimb de experienţe privind progresul legislativ în domeniile respective;
b)schimb de experienţe şi informaţii privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
c)schimb de experienţe privind asigurarea respectării drepturilor la nivel central şi subcentral de către autorităţile vamale, poliţieneşti, administrative şi judiciare; coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu alte ţări;
d)consolidarea capacităţilor; schimb de personal şi formarea personalului;
e)promovarea şi diseminarea informaţiilor privind drepturile de proprietate intelectuală, printre altele, în mediile de întreprinzători şi în societatea civilă; sensibilizarea consumatorilor şi a titularilor drepturilor;
f)îmbunătăţirea cooperării instituţionale, de exemplu, între oficiile cu competenţă în materie de proprietate intelectuală;
g)promovarea în mod activ a sensibilizării şi educării publicului larg cu privire la politicile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală: elaborarea unor strategii eficiente pentru a identifica publicul principal şi a unor programe de comunicare pentru a sensibiliza consumatorii şi mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate şi securitate şi legătura cu criminalitatea organizată.
Art. 203: Principii
Părţile recunosc importanţa unei concurenţe libere şi nedenaturate în relaţiile lor comerciale. Părţile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurenţiale şi intervenţiile statului (inclusiv subvenţiile) sunt susceptibile să denatureze buna funcţionare a pieţelor şi să reducă avantajele liberalizării schimburilor comerciale.
Art. 204: Legislaţia în materie de antitrust şi concentrări economice şi punerea sa în aplicare
(1)Fiecare parte menţine pe teritoriul său o legislaţie cuprinzătoare în materie de concurenţă care să abordeze eficient înţelegerile anticoncurenţiale, practicile concertate şi comportamentul unilateral anticoncurenţial al întreprinderilor cu putere de piaţă dominantă şi care să asigure un control eficient al concentrărilor pentru a evita distorsionarea semnificativă a concurenţei efective şi abuzul de poziţie dominantă.
(2)Fiecare parte menţine o autoritate responsabilă cu asigurarea respectării efective a legislaţiei în materie de concurenţă menţionate la alineatul (1), care să dispună de mijloacele corespunzătoare în acest sens.
(3)Părţile recunosc importanţa aplicării legislaţiei lor în materie de concurenţă într-un mod transparent şi nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor de echitate procedurală şi a drepturilor de apărare ale întreprinderilor în cauză.
Art. 205: Monopoluri de stat, întreprinderi de stat şi întreprinderi cărora li s-au încredinţat drepturi speciale sau exclusive
(1)Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să desemneze sau să menţină monopoluri de stat şi întreprinderi de stat sau să încredinţeze întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive, în conformitate cu propria sa legislaţie.
(2)În ceea ce priveşte monopolurile de stat cu caracter comercial, întreprinderile de stat şi întreprinderile cărora li s-au încredinţat drepturi speciale sau exclusive, fiecare parte se asigură că aceste întreprinderi se supun legislaţiei în materie de concurenţă menţionate la articolul 204 alineatul (1), în măsura în care aplicarea acestei legislaţii nu împiedică exercitarea, în drept sau în fapt, a sarcinilor speciale de interes public conferite întreprinderilor în cauză.
Art. 206: Subvenţii
(1)În sensul prezentului articol, o „subvenţie” este o măsură care îndeplineşte condiţiile de la articolul 1 din Acordul privind subvenţiile şi măsurile compensatorii, indiferent dacă aceasta este acordată în legătură cu producţia de bunuri sau prestarea de servicii, şi care este specifică în sensul articolul 2 din acordul menţionat.
(2)Fiecare parte asigură transparenţa în materie de subvenţii. În acest scop, fiecare parte prezintă la fiecare doi ani celeilalte părţi un raport privind temeiul juridic, forma, valoarea sau bugetul şi, dacă este posibil, beneficiarul subvenţiei acordate de guvernul său sau de un organism public în legătură cu producţia de bunuri. Se consideră că acest raport a fost prezentat dacă informaţiile relevante sunt puse la dispoziţie de către părţi pe un site internet accesibil publicului.
(3)La cererea unei părţi, cealaltă parte furnizează în mod prompt informaţii şi răspunde întrebărilor legate de anumite subvenţii referitoare la prestarea de servicii.
Art. 207: Soluţionarea diferendelor
Dispoziţiile privind mecanismul de soluţionare a diferendelor prevăzute la capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică articolelor 203, 204 şi 205 din prezentul acord.
Art. 208: Relaţia cu OMC
Dispoziţiile prezentului capitol nu aduc atingere drepturilor şi obligaţiilor unei părţi în temeiul acordului OMC, în special al Acordului privind subvenţiile şi măsurile compensatorii şi al Înţelegerii privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor.
Art. 209: Confidenţialitate
În cadrul schimbului de informaţii efectuat în temeiul prezentului capitol, părţile iau în considerare limitele impuse de cerinţele secretului profesional şi ale secretului de afaceri din jurisdicţiile lor respective.
Art. 210: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)„produse energetice” înseamnă ţiţei (cod SA 27.09), gaze naturale (cod SA 27.11) şi energie electrică (cod SA 27.16);
b)„echipamente de transport al energiei” înseamnă conducte de transport al gazelor naturale de înaltă presiune; reţele şi linii de transport al energiei electrice de înaltă tensiune, inclusiv conductele de interconectare utilizate pentru a conecta diferite reţele de transport al gazelor sau al energiei electrice; conducte de transport al ţiţeiului, căi ferate şi alte echipamente fixe prin care se efectuează tranzitul produselor energetice;
c)„tranzit” înseamnă transportul produselor energetice pe teritoriul unei părţi, cu sau fără transbordare, antrepozitare, divizare sau schimbare a modului de transport, când acest transport reprezintă numai o parte a călătoriei complete care a început şi se încheie dincolo de frontiera părţii pe teritoriul căreia se efectuează traficul;
d)„sustragere neautorizată” înseamnă orice activitate care constă în sustragerea ilegală a unor produse energetice din echipamentele de transport al energiei.
Art. 211: Tranzit
Părţile asigură tranzitul potrivit angajamentelor lor internaţionale asumate în conformitate cu dispoziţiile GATT 1994 şi ale Tratatului privind Carta energiei.
Art. 212: Sustragerea neautorizată de mărfuri în tranzit
Fiecare parte ia toate măsurile necesare pentru a interzice şi a combate sustragerea neautorizată de produse energetice în tranzit pe teritoriul său de către orice entitate aflată sub autoritatea sau jurisdicţia părţii respective.
Art. 213: Tranzitul neîntrerupt
(1)O parte nu sustrage produse energetice aflate în tranzit sau nu intervine în alt mod în tranzitarea produselor energetice pe teritoriul său, cu excepţia cazului în care o astfel de sustragere sau altă intervenţie este prevăzută în mod expres într-un contract sau într-un alt acord care reglementează un astfel de tranzit ori în cazul în care, în lipsa unor măsuri corective prompte, operarea continuă a echipamentelor de transport al energiei creează o ameninţare nerezonabilă la adresa securităţii publice, a patrimoniului cultural, a sănătăţii, a siguranţei sau a mediului, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată ori o restricţie mascată a comerţului internaţional.
(2)În eventualitatea unui litigiu pe marginea unei chestiuni care implică părţile sau una ori mai multe entităţi aflate sub autoritatea sau jurisdicţia uneia dintre părţi, o parte pe teritoriul căreia sunt tranzitate produse energetice nu întrerupe sau reduce acest tranzit şi nu permite niciunei entităţi aflate sub autoritatea sau jurisdicţia sa, inclusiv unei întreprinderi comerciale de stat, să întrerupă sau să reducă acest tranzit, cu excepţia circumstanţelor menţionate la alineatul (1), înainte de încheierea unei proceduri de soluţionare a diferendelor în temeiul contractului sau al unei proceduri de urgenţă în temeiul anexei XVIII la prezentul acord sau al capitolului 14 (Soluţionarea diferendelor) din titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(3)O parte nu este considerată responsabilă pentru o întrerupere sau o reducere a tranzitului în temeiul prezentului articol dacă partea respectivă se află în imposibilitatea de a furniza sau de a transporta produsele energetice în tranzit ca urmare a unor acţiuni imputabile unei ţări terţe sau unei entităţi aflate sub autoritatea sau jurisdicţia unei ţări terţe.
Art. 214: Obligaţia operatorilor în materie de tranzit
Fiecare parte se asigură că operatorii echipamentelor de transport al energiei iau măsurile necesare pentru:
a)a minimiza riscul întreruperilor sau al reducerilor accidentale ale tranzitului;
b)a restabili în cel mai scurt timp funcţionarea normală a tranzitului care a fost întreruptă sau redusă accidental.
Art. 215: Autorităţi de reglementare
(1)Fiecare parte desemnează autorităţi de reglementare independente, împuternicite să reglementeze pieţele gazelor şi energiei electrice. Aceste autorităţi de reglementare sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice altă întreprindere publică sau privată, de orice alt participant sau agent economic de pe piaţă.
(2)Deciziile şi procedurile utilizate de o autoritate de reglementare sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă.
(3)Un agent economic afectat de orice decizie a unei autorităţi de reglementare are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective în faţa unui organism competent care este independent de părţile implicate. În cazul în care organismul competent nu are caracter judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate, iar acestea fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorităţi judiciare imparţiale şi independente. Deciziile luate de organismele competente sunt executate în mod efectiv.
Art. 216: Organizarea pieţelor
(1)Părţile se asigură că pieţele energiei sunt operate în vederea realizării unor condiţii competitive, sigure şi durabile din punct de vedere ecologic şi nu fac discriminări între întreprinderi în materie de drepturi sau obligaţii.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), o parte poate impune întreprinderilor, în interesul economic general, obligaţii care pot fi legate de securitate, inclusiv securitatea aprovizionării cu energie; de regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi de protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia din surse regenerabile şi protecţia climei. Aceste obligaţii sunt clar definite, transparente, proporţionale şi verificabile.
(3)În cazul în care o parte reglementează preţul la care se vând gazele şi energia electrică pe piaţa naţională, partea în cauză se asigură că metodologia care stă la baza calculării preţului reglementat este publicată înainte de intrarea în vigoare a preţului reglementat.
Art. 217: Accesul la echipamentele de transport al energiei
(1)Fiecare parte asigură pe teritoriul său punerea în aplicare a unui sistem permiţând accesul terţilor la echipamentele de transport al energiei, la instalaţiile de gaze naturale lichefiate şi la instalaţiile de depozitare, aplicabil tuturor utilizatorilor şi aplicat într-un mod transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu.
(2)Fiecare parte se asigură că tariful de acces la echipamentele de transport al energiei şi toate celelalte condiţii legate de accesul la un echipament de transport al energiei sunt obiective, rezonabile, transparente şi nu sunt discriminatorii pe criterii legate de originea, apartenenţa sau destinaţia produsului energetic.
(3)Fiecare parte se asigură că întreaga capacitate tehnică şi contractată, atât fizică, cât şi virtuală, este alocată utilizând criterii şi proceduri transparente şi nediscriminatorii.
(4)În cazul refuzului de a acorda acces terţilor, părţile se asigură că, la cerere, operatorii echipamentelor de transport al energiei oferă părţii solicitante o explicaţie motivată temeinic, care poate face obiectul unui control jurisdicţional.
(5)O parte poate deroga în mod excepţional de la dispoziţiile alineatelor (1)-(4), în conformitate cu anumite criterii obiective prevăzute de legislaţia sa. În special, o parte poate să prevadă în legislaţia sa posibilitatea de a acorda, de la caz la caz, pentru o perioadă limitată de timp, o exceptare de la normele privind accesul terţilor în cazul unor echipamente noi de transport al energiei.
Art. 218: Relaţia cu Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei(1)
(1)În scopul punerii în aplicare a prezentului capitol de către Georgia, prezentul articol se aplică numai în cazul în care şi numai în momentul în care Georgia devine parte la Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei şi în măsura în care dispoziţiile specifice ale Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei sau ale legislaţiei Uniunii care sunt aplicabile în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei se aplică Georgiei.
(1)În eventualitatea unui conflict între dispoziţiile prezentului capitol şi dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei sau dispoziţiile legislaţiei Uniunii aplicabile în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei, dispoziţiile prevăzute în Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei sau cele ale legislaţiei Uniunii aplicabile în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei au prioritate în ceea ce priveşte un astfel de conflict.
(2)La punerea în aplicare a prezentului capitol, se acordă preferinţă adoptării legislaţiei sau a altor norme care sunt conforme cu Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei sau se bazează pe legislaţia aplicabilă în Uniune. În eventualitatea unui diferend în ceea ce priveşte prezentul capitol, legislaţia sau alte norme care îndeplinesc aceste criterii se prezumă ca fiind conforme cu prezentul capitol. Atunci când se examinează dacă legislaţia sau alte norme îndeplinesc aceste criterii, se ţine seama de orice decizie relevantă adoptată în temeiul articolului 91 din Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei.
Art. 219: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)„măsurile de aplicare generală” includ acte cu putere de lege şi norme administrative, hotărâri judecătoreşti, proceduri şi hotărâri administrative care pot avea un impact asupra oricărei chestiuni care intră sub incidenţa titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Nu sunt incluse măsurile care vizează o anumită persoană sau un anumit grup de persoane;
b)„persoană interesată” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul unei părţi, care poate fi direct vizată de o măsură de aplicare generală.
Art. 220: Obiectiv
Recunoscând impactul pe care mediul de reglementare îl poate avea asupra comerţului şi investiţiilor între părţi, acestea asigură un mediu de reglementare previzibil pentru operatorii economici şi proceduri eficiente, inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii, ţinând seama în mod corespunzător de cerinţele în materie de securitate juridică şi proporţionalitate.
Art. 221: Publicare
(1)Fiecare parte se asigură că măsurile de aplicare generală:
a)se publică fără întârziere şi sunt uşor accesibile, printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens şi, dacă este fezabil, prin mijloace electronice, astfel încât oricine să poată lua cunoştinţă de acestea;
b)oferă o explicaţie a obiectivului acestor măsuri şi a temeiului lor; şi
c)permit un interval suficient între publicarea şi intrarea în vigoare a acestor măsuri, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător, inclusiv a chestiunilor legate de securitate şi a situaţiilor de urgenţă.
(2)Fiecare parte:
a)depune eforturi să publice într-o etapă suficient de timpurie orice propunere de adoptare sau de modificare a măsurilor de aplicare generală, inclusiv o explicaţie a obiectivului şi a temeiului unei astfel de propuneri;
b)oferă persoanelor interesate posibilităţi de a prezenta observaţii privind propunerea respectivă, acordând, în special, suficient timp în acest sens; şi
c)depune eforturi pentru a lua în considerare observaţiile primite din partea persoanelor interesate cu privire la propunerea respectivă.
Art. 222: Cereri de informaţii şi puncte de contact
(1)Pentru a facilita comunicarea dintre părţi cu privire la orice aspect care face obiectul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, fiecare parte desemnează un punct de contact care acţionează în calitate de coordonator.
(2)Fiecare parte instituie sau menţine mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informaţii din partea oricărei persoane cu privire la orice măsură de aplicare generală care este propusă sau este în vigoare şi cu privire la aplicarea acesteia. Cererile de informaţii pot fi adresate prin punctele de contact instituite în temeiul alineatului (1) sau prin alte mecanisme, după caz.
(3)Părţile recunosc că răspunsul menţionat la alineatul (2) poate să nu fie definitiv sau obligatoriu din punct de vedere juridic, ci poate avea numai titlu informativ, cu excepţia cazului în care actele cu putere de lege şi normele administrative respective ale părţilor prevăd altfel.
(4)La cererea unei părţi, cealaltă parte furnizează în mod prompt informaţiile şi răspunde întrebărilor legate de orice măsură de aplicare generală sau de orice propunere de adoptare ori de modificare a măsurilor de aplicare generală despre care partea solicitantă consideră că ar putea aduce atingere funcţionării titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, indiferent dacă partea solicitantă a fost în prealabil notificată cu privire la măsura respectivă.
Art. 223: Administrarea măsurilor de aplicare generală
(1)Fiecare parte gestionează într-un mod obiectiv, imparţial şi rezonabil toate măsurile de aplicare generală.
(2)În acest scop, la aplicarea acestor măsuri în cazul unor persoane, bunuri sau servicii individuale ale celeilalte părţi în cazuri specifice, fiecare parte:
a)depune eforturi pentru a transmite un preaviz rezonabil persoanelor interesate care sunt direct afectate de o procedură administrativă, în conformitate cu propriile proceduri, atunci când se iniţiază o procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii, o declaraţie a autorităţii juridice în temeiul căreia este iniţiată procedura, precum şi o descriere generală a chestiunilor care fac obiectul diferendului;
b)acordă acestor persoane interesate o posibilitate rezonabilă de a prezenta faptele şi se a-şi susţine poziţia înainte de orice acţiune administrativă definitivă, în măsura în care timpul, natura procedurilor şi interesul public o permit; şi
c)se asigură că propriile proceduri se bazează pe legislaţia proprie şi sunt conforme cu aceasta.
Art. 224: Reexaminare şi căi de atac
(1)Fiecare parte stabileşte sau menţine instanţe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative în scopul de a asigura o reexaminare promptă şi, dacă este cazul, corectarea acţiunii administrative privind chestiunile care intră sub incidenţa titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Aceste instanţe sau proceduri sunt imparţiale şi independente de biroul sau autoritatea responsabilă cu asigurarea respectării dispoziţiilor administrative, iar cei răspunzători pentru acestea nu au niciun interes substanţial în ceea ce priveşte soluţionarea chestiunii respective.
(2)Fiecare parte se asigură că, în cadrul acestor instanţe sau proceduri, părţile la procedură dispun de dreptul la:
a)o posibilitate rezonabilă de a-şi sprijini sau apăra poziţiile respective; şi
b)o decizie bazată pe probe şi pe depunerea de concluzii sau, dacă legea prevede acest lucru, pe dosarul constituit de autoritatea administrativă.
(3)Sub rezerva unei căi de atac sau a unei reexaminări ulterioare în conformitate cu legislaţia lor respectivă, fiecare parte se asigură că o astfel de decizie este pusă în aplicare de organismele sau de autorităţile competente şi reglementează practica acestora cu privire la acţiunea administrativă în cauză.
Art. 225: Calitatea şi performanţa reglementărilor şi buna conduită administrativă
(1)Părţile convin să coopereze pentru promovarea calităţii şi performanţei, inclusiv prin schimbul de informaţii şi cele mai bune practici cu privire la procesele lor de reglementare şi la evaluarea impactului reglementărilor.
(2)Părţile recunosc importanţa principiilor bunei conduite administrative (1) şi convin să coopereze la promovarea acestor principii, inclusiv prin schimbul de informaţii şi cele mai bune practici.
(1)Astfel cum sunt definite în Recomandarea Comitetului de Miniştri către statele membre privind buna administrare a Consiliului Europei, CM/Rec(2007)7 din 20 iunie 2007.
Art. 226: Dispoziţii speciale
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice privind transparenţa stabilite în alte capitole din titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
Art. 227: Context şi obiective
(1)Părţile amintesc Agenda 21 privind mediul şi dezvoltarea a Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1992, Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă din 1998, Planul de punere în aplicare de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002, Declaraţia ministerială a Consiliului Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind asigurarea unei ocupări depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi din 2006 şi Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008. Părţile îşi reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului internaţional astfel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile, pentru bunăstarea generaţiilor prezente şi viitoare şi pentru a se asigura că acest obiectiv este integrat şi se reflectă la fiecare nivel al relaţiei lor comerciale.
(2)Părţile îşi reafirmă angajamentul de a urmări dezvoltarea durabilă şi recunosc că dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt pilonii interdependenţi ai acesteia, care se consolidează reciproc. Părţile subliniază beneficiul luării în considerare a aspectelor comerciale legate de muncă (2) şi de mediu ca parte a unei abordări globale a comerţului şi a dezvoltării durabile.
(2)Atunci când în prezentul capitol se face referire la „muncă”, aceasta include aspectele relevante pentru obiectivele strategice ale OIM, prin care este exprimată Agenda privind munca decentă, astfel cum s-a convenit în Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008.
Art. 228: Dreptul de reglementare şi nivelurile de protecţie
(1)Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi defini propriile politici şi priorităţi de dezvoltare durabilă, de a-şi stabili propriile niveluri de protecţie naţională în materie de mediu şi de muncă şi de a adopta sau de a modifica în consecinţă propria legislaţie şi politici relevante, în conformitate cu angajamentele asumate în ceea ce priveşte standardele şi acordurile recunoscute la nivel internaţional menţionate la articolele 229 şi 230 din prezentul acord.
(2)În acest context, fiecare parte depune toate eforturile pentru ca legislaţia şi politicile sale să asigure şi să încurajeze niveluri ridicate de protecţie în materie de mediu şi de muncă şi depune toate eforturile pentru a continua să îmbunătăţească legislaţia şi politicile respective, precum şi nivelurile de protecţie subiacente.
Art. 229: Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii
(1)Părţile recunosc că ocuparea integrală şi productivă a forţei de muncă şi munca decentă pentru toţi sunt elemente- cheie ale gestionării globalizării şi îşi reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului internaţional astfel încât să contribuie la ocuparea integrală şi productivă a forţei de muncă şi la o muncă decentă pentru toţi. În acest context, părţile se angajează să se consulte şi să coopereze, după caz, cu privire la aspectele comerciale de interes comun legate de muncă.
(2)În conformitate cu obligaţiile care le revin în calitate de membrii ai OIM şi cu Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi continuarea acesteia, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii în cadrul celei de a 86-a sale sesiuni din 1998, părţile se angajează să respecte, să promoveze şi să pună în aplicare în legislaţia şi practicile lor, pe întregul lor teritoriu, standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internaţional, astfel cum sunt consacrate în convenţiile fundamentale ale OIM, în special:
a)libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocieri colective;
b)eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie;
c)abolirea efectivă a muncii copiilor; şi
d)eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
(3)Părţile îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod efectiv în legislaţia şi în practicile lor convenţiile fundamentale, prioritare şi alte convenţii ale OIM ratificate de Georgia şi, respectiv, de statele membre.
(4)Părţile vor lua în considerare, de asemenea, ratificarea convenţiilor prioritare rămase şi a altor convenţii ale OIM care sunt clasificate de către OIM ca fiind actuale. În acest context, părţile fac în mod regulat schimb de informaţii cu privire la propria situaţie şi la evoluţiile în acest sens.
(5)Părţile recunosc că încălcarea principiilor şi a drepturilor fundamentale la locul de muncă nu poate fi invocată sau utilizată în alt mod ca avantaj comparativ legitim şi că standardele în materie de muncă nu ar trebui folosite în scopul protecţionismului comercial.
Art. 230: Guvernanţă şi acorduri multilaterale în domeniul mediului
(1)Părţile recunosc valoarea guvernanţei şi a acordurilor multilaterale în domeniul mediului ca răspuns al comunităţii internaţionale la problemele globale sau regionale legate de mediu şi subliniază necesitatea îmbunătăţirii susţinerii reciproce dintre politicile în materie de comerţ şi mediu. În acest context, părţile se angajează să se consulte şi să coopereze, după caz, referitor la negocierile privind aspectele comerciale legate de mediu şi referitor la alte aspecte comerciale de interes comun legate de mediu.
(2)Părţile îşi reafirmă angajamentul de a pune efectiv în aplicare în legislaţia şi în practicile lor acordurile multilaterale de mediu la care sunt părţi.
(3)Părţile fac în mod regulat schimb de informaţii cu privire la situaţia lor şi la progresele înregistrate în ceea ce priveşte ratificările acordurilor multilaterale de mediu sau modificările aduse acestor acorduri.
(4)Părţile îşi reafirmă angajamentul de a realiza obiectivul ultim al Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) şi al protocolului la această convenţie (Protocolul de la Kyoto). Părţile se angajează să coopereze pentru dezvoltarea viitorului cadru internaţional pentru schimbări climatice în temeiul CCONUSC şi al acordurilor şi deciziilor legate de această convenţie.
(5)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică părţile să adopte sau să menţină măsuri pentru a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu la care sunt părţi, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părţi sau o restricţionare mascată a comerţului.
Art. 231: Comerţ şi investiţii care promovează dezvoltarea durabilă
Părţile îşi reconfirmă angajamentul de a consolida contribuţia comerţului la obiectivul dezvoltării durabile în dimensiunile sale economică, socială şi de mediu. Prin urmare:
a)părţile recunosc rolul benefic pe care îl pot avea standardele fundamentale de muncă şi munca decentă asupra eficienţei economice, inovării şi productivităţii şi depun eforturi pentru a realiza o coerenţă politică sporită între politicile comerciale, pe de o parte, şi politicile privind ocuparea forţei de muncă, pe de altă parte;
b)părţile depun eforturi pentru a facilita şi promova comerţul şi investiţiile directe în bunuri şi servicii de mediu, inclusiv prin luarea în considerare a barierelor netarifare conexe;
c)părţile depun eforturi pentru a facilita eliminarea obstacolelor din calea comerţului sau a investiţiilor în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile cu o importanţă deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice, cum ar fi energia regenerabilă durabilă şi produsele şi serviciile eficiente din punct de vedere energetic. Aceste eforturi pot include adoptarea unor tehnologii corespunzătoare şi promovarea unor standarde care să răspundă nevoilor ecologice şi economice şi care să reducă la minimum obstacolele tehnice în calea comerţului;
d)părţile convin să promoveze un comerţ cu bunuri care să contribuie la crearea unor condiţii sociale mai bune şi a unor practici care protejează mediul, inclusiv bunuri care fac obiectul unor scheme voluntare de asigurare a caracterului durabil al comerţului, cum ar fi comerţul echitabil şi etic şi etichetele ecologice;
e)părţile convin să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv prin schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici. În acest sens, părţile fac trimitere la principiile şi orientările recunoscute la nivel internaţional, în special Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaţionale.
Art. 232: Diversitatea biologică
(1)Părţile recunosc importanţa asigurării conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice ca element esenţial pentru dezvoltarea durabilă şi îşi reafirmă angajamentul faţă de conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, în conformitate cu Convenţia privind diversitatea biologică şi cu alte instrumente internaţionale relevante la care sunt părţi.
(2)În acest sens, părţile se angajează:
a)să promoveze comerţul cu produse obţinute din resurse naturale printr-o utilizare durabilă a resurselor biologice şi să contribuie la conservarea biodiversităţii;
b)să facă schimb de informaţii privind acţiunile referitoare la comerţul cu produse obţinute din resurse naturale, cu scopul de a pune capăt declinului diversităţii biologice şi de a reduce presiunile asupra biodiversităţii şi, după caz, să coopereze pentru a spori la maximum impactul politicilor lor respective şi a asigura faptul că acestea se sprijină reciproc;
c)să promoveze includerea pe listă a speciilor care intră sub incidenţa Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie (CITES) în cazul în care starea de conservare a speciilor respective este considerată ca fiind ameninţată şi
d)să coopereze la nivel regional şi mondial în scopul de a promova conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice în ecosistemele naturale sau agricole, inclusiv a speciilor pe cale de dispariţie, a habitatului acestora, a zonelor naturale special protejate şi a diversităţii genetice, restabilirea ecosistemelor şi eliminarea sau reducerea impactului negativ asupra mediului rezultat din utilizarea resurselor naturale vii şi care nu sunt vii sau a ecosistemelor.
Art. 233: Gestionarea durabilă a pădurilor şi comerţul cu produse forestiere
(1)Părţile recunosc importanţa de a asigura conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi a contribuţiei pădurilor la obiectivele economice, de mediu şi sociale ale părţilor.
(2)În acest scop, părţile se angajează:
a)să promoveze comerţul cu produse forestiere provenite din păduri gestionate în mod durabil, recoltate în conformitate cu legislaţia naţională a ţării de recoltare, care ar putea include acorduri bilaterale sau regionale în acest sens;
b)să facă schimb de informaţii privind măsurile de promovare a consumului de lemn şi de produse din lemn din păduri gestionate în mod durabil şi, după caz, să coopereze la elaborarea unor astfel de măsuri;
c)să adopte măsuri de promovare a conservării suprafeţelor împădurite şi să combată exploatarea forestieră ilegală şi comerţul aferent, inclusiv în ceea ce priveşte ţările terţe, după caz;
d)să facă schimb de informaţii privind acţiuni menite să îmbunătăţească guvernanţa în domeniul forestier şi, după caz, să coopereze pentru a spori la maximum impactul politicilor lor respective şi a asigura faptul că acestea se sprijină reciproc, cu scopul de a elimina lemnul recoltat ilegal şi produsele din lemn recoltat ilegal din fluxurile comerciale;
e)să promoveze includerea pe listă a speciilor de lemn care intră sub incidenţa CITES în cazul în care starea de conservare a acestor specii este considerată ca fiind ameninţată; şi
f)să coopereze la nivel regional şi mondial în scopul de a promova conservarea suprafeţelor împădurite şi gestionarea durabilă a tuturor tipurilor de păduri.
Art. 234: Comerţul cu produse din peşte
Având în vedere importanţa asigurării unei gestionări responsabile a stocurilor de peşte într-o manieră durabilă, precum şi a promovării bunei guvernanţe în materie de comerţ, părţile se angajează:
a)să promoveze cele mai bune practici în gestionarea activităţilor de pescuit în vederea asigurării conservării şi gestionării stocurilor de peşte în mod durabil şi pe baza unei abordări ecosistemice;
b)să ia măsuri eficace pentru a monitoriza şi a controla activităţile de pescuit;
c)să respecte măsurile de conservare pe termen lung şi exploatarea durabilă a resurselor marine vii, astfel cum sunt definite în principalele instrumente ale ONU şi ale FAO privind aceste aspecte;
d)să promoveze programe coordonate de colectare a datelor şi cooperarea ştiinţifică dintre părţi în scopul îmbunătăţirii consultanţei ştiinţifice actuale pentru gestionarea pescuitului;
e)să coopereze cu organizaţiile regionale relevante de gestionare a pescuitului şi în cadrul acestora, la o scară cât mai largă posibil; şi
f)să coopereze pentru combaterea pescuitului ilegal şi a activităţilor legate de pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN) cu măsuri cuprinzătoare, eficace şi transparente. De asemenea, părţile pun în aplicare politici şi măsuri pentru a exclude produsele INN din fluxurile comerciale şi de pe pieţele lor.
Art. 235: Menţinerea nivelurilor de protecţie
(1)Părţile recunosc că este inoportună încurajarea comerţului sau a investiţiilor prin reducerea nivelurilor de protecţie prevăzute în legislaţia naţională în materie de mediu sau de muncă.
(2)Niciuna dintre părţi nu exceptează sau derogă şi nu oferă excepţii sau derogări de la dispoziţiile interne de dreptul mediului ori de dreptul muncii pentru a încuraja comerţul sau stabilirea, achiziţia, extinderea sau menţinerea unei investiţii sau a unui investitor pe teritoriul său.
(3)Niciuna dintre părţi nu omite să asigure respectarea efectivă a dispoziţiilor interne de dreptul mediului şi de dreptul muncii, prin acţiuni susţinute sau repetate ori prin inacţiune, într-un mod care să încurajeze comerţul sau investiţiile.
Art. 236: Informaţii ştiinţifice
Atunci când elaborează şi pun în aplicare măsuri de protecţie a mediului sau a condiţiilor de muncă ce pot afecta comerţul sau investiţiile, părţile ţin seama de informaţiile ştiinţifice şi tehnice disponibile, precum şi de standardele, orientările sau recomandările internaţionale relevante, dacă există. În acest sens, părţile pot folosi, de asemenea, principiul precauţiei.
Art. 237: Transparenţă
În conformitate cu legislaţia sa internă şi cu capitolul 12 (Transparenţă) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, fiecare parte se asigură că toate măsurile de protecţie a mediului sau a condiţiilor de muncă ce pot afecta comerţul sau investiţiile, sunt elaborate, introduse şi puse în aplicare în mod transparent, după o notificare prealabilă corespunzătoare şi o consultare publică şi cu înştiinţarea şi consultarea adecvată şi în timp util a actorilor nestatali.
Art. 238: Examinarea impactului asupra dezvoltării durabile
Părţile se angajează să examineze, să monitorizeze şi să evalueze impactul punerii în aplicare a titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord asupra dezvoltării durabile, prin intermediul respectivelor lor procese şi instituţii participative, inclusiv al celor instituite în temeiul prezentului acord, de exemplu prin evaluări ale impactului comerţului asupra dezvoltării durabile.
Art. 239: Cooperarea în domeniul comerţului şi al dezvoltării durabile
Părţile recunosc importanţa cooperării cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicii de mediu şi ale politicii în domeniul muncii, pentru realizarea obiectivelor titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Acestea pot coopera, printre altele, în următoarele domenii:
a)aspectele legate de muncă sau de mediu ale comerţului şi ale dezvoltării durabile, în cadrul forurilor internaţionale, printre care, în special, OMC, OIM, Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi acordurile multilaterale de mediu;
b)metodologiile şi indicatorii utilizaţi pentru evaluările impactului comerţului asupra dezvoltării durabile;
c)impactul reglementărilor, normelor şi standardelor în domeniul muncii şi al mediului asupra comerţului, precum şi impactul normelor în domeniul comerţului şi al investiţiilor asupra legislaţiei muncii şi a mediului, inclusiv asupra elaborării reglementărilor şi a politicilor în domeniul muncii şi al mediului;
d)efectele pozitive şi negative asupra dezvoltării durabile ale titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi mijloacele de îmbunătăţire şi, respectiv, de prevenire sau atenuare a acestora, ţinând seama şi de evaluările impactului asupra dezvoltării durabile efectuate de oricare dintre părţi sau de ambele părţi;
e)schimbul de opinii şi bune practici privind promovarea ratificării şi a punerii efective în aplicare a convenţiilor OIM şi a acordurilor multilaterale de mediu, care sunt fundamentale, prioritare sau actualizate şi au relevanţă în contextul comerţului;
f)promovarea sistemelor private şi publice de certificare, trasabilitate şi etichetare, inclusiv a etichetării ecologice;
g)promovarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor, de exemplu, prin măsuri de sensibilizare faţă de orientările şi principiile recunoscute pe plan internaţional, de punere în aplicare şi de diseminare a acestora;
h)aspectele legate de comerţ ale Agendei OIM privind munca decentă, referitoare inclusiv la legăturile reciproce dintre comerţ şi locurile de muncă cu normă întreagă şi productive, la ajustarea pieţei muncii, la standardele fundamentale de muncă, la statisticile muncii, la dezvoltarea resurselor umane şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, la protecţia şi incluziunea socială, la dialogul social şi la egalitatea de gen;
i)aspectele legate de comerţ ale acordurilor multilaterale de mediu, inclusiv cooperarea vamală;
j)aspectele legate de comerţ ale actualului şi viitorului regim internaţional de combatere a schimbărilor climatice, inclusiv mijloacele de promovare a tehnologiilor cu emisii reduse de carbon şi a eficienţei energetice;
k)măsurile legate de comerţ care vizează promovarea conservării şi a utilizării sustenabile a biodiversităţii;
l)măsurile legate de comerţ care vizează promovarea conservării şi a gestionării sustenabile a pădurilor, reducând astfel presiunile asupra despăduririlor, inclusiv în privinţa tăierii ilegale a copacilor; şi
m)măsurile legate de comerţ care vizează promovarea practicilor de pescuit sustenabil şi a comerţului cu produse pescăreşti obţinute prin metode de producţie sustenabile.
Art. 240: Organizare instituţională şi mecanisme de supraveghere
(1)Fiecare parte desemnează un punct de contact din cadrul administraţiei sale ca punct de contact pentru cealaltă parte în scopul punerii în aplicare a prezentului capitol.
(2)Se instituie Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă. Subcomitetul prezintă rapoarte Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord. Subcomitetul este format din funcţionari la nivel înalt din administraţiile părţilor.
(3)Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă se întruneşte în primul an de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi ulterior de câte ori este necesar, pentru a supraveghea punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv activităţile de cooperare desfăşurate în temeiul articolului 239 din prezentul acord. Subcomitetul menţionat îşi stabileşte propriul regulament de procedură.
(4)Fiecare parte instituie unul sau mai multe grupuri interne de consultanţă în domeniul dezvoltării durabile, a căror sarcină este de a oferi consultanţă cu privire la chestiunile legate de prezentul capitol, sau consultă grupurile de acest fel existente. Aceste grupuri pot formula, inclusiv din proprie iniţiativă, opinii sau recomandări cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol.
(5)Grupul sau grupurile interne de consultanţă cuprind organizaţii independente reprezentative ale societăţii civile, care asigură o reprezentare echilibrată a părţilor interesate din domeniul economic, social şi al mediului, inclusiv organizaţii patronale şi sindicale, organizaţii neguvernamentale, grupuri de afaceri şi alte părţi interesate relevante.
Art. 241: Forumul comun de dialog cu societatea civilă
(1)Părţile facilitează crearea unui forum comun cuprinzând organizaţiile societăţii civile stabilite pe teritoriile lor, inclusiv membrii grupului sau grupurilor lor interne de consultanţă şi publicul larg, pentru a purta un dialog cu privire la aspectele legate de dezvoltarea durabilă ale prezentului acord. Părţile promovează o reprezentare echilibrată a intereselor relevante, care include organizaţii independente reprezentative ale patronatului şi ale sindicatelor, grupuri de protecţie a mediului, grupuri de afaceri, precum şi alte părţi interesate relevante, după caz.
(2)Forumul comun de dialog cu societatea civilă se întruneşte o dată pe an, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Părţile convin asupra modului de funcţionare a Forumului comun de dialog cu societatea civilă în termen de maximum un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
(3)Părţile prezintă Forumului comun de dialog cu societatea civilă un raport privind situaţia la zi a punerii în aplicare a prezentului capitol. Opiniile şi avizele Forumului comun de dialog cu societatea civilă se transmit părţilor şi se pun la dispoziţia publicului.
Art. 242: Consultări la nivel guvernamental
(1)Pentru soluţionarea oricărei chestiuni referitoare la prezentul capitol, părţile pot recurge numai la procedurile stabilite în prezentul articol şi la articolul 243 din prezentul acord.
(2)O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către punctul de contact al celeilalte părţi. Cererea trebuie să cuprindă o prezentare clară a chestiunii vizate, să identifice problema în cauză şi să includă un scurt rezumat al revendicărilor formulate în temeiul prezentului capitol. Consultările încep în cel mai scurt timp după transmiterea de către una dintre părţi a unei cereri de consultare.
(3)Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie reciproc avantajoasă a chestiunii. Părţile ţin seama de activităţile OIM sau ale organizaţiilor sau organismelor multilaterale de protecţie a mediului relevante, pentru a promova o cooperare mai strânsă şi o mai mare coerenţă între activitatea părţilor şi activitatea organizaţiilor respective. După caz, părţile pot solicita consultanţă din partea acestor organizaţii sau organisme, sau din partea oricărei persoane sau organism pe care le consideră adecvate, pentru a examina integral chestiunea.
(4)Dacă o parte consideră că respectiva chestiune necesită mai multe discuţii, aceasta poate cere întrunirea Subcomitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă pentru analizarea chestiunii, prin transmiterea unei cereri scrise către punctul de contact al celeilalte părţi. Subcomitetul se întruneşte în cel mai scurt timp şi depune eforturi pentru a conveni asupra unei soluţii în chestiunea respectivă.
(5)După caz, subcomitetul poate cere avizul grupului sau grupurilor interne de consultanţă ale uneia dintre părţi sau ale ambelor părţi ori asistenţă din partea altor experţi.
(6)Soluţia la care au ajuns părţile prin consultări în chestiunea respectivă este făcută publică.
Art. 243: Grupul de experţi
(1)Orice parte poate solicita, după 90 de zile de la transmiterea unei cereri de consultare conform articolului 242 alineatul (2) din prezentul acord, convocarea unui grup de experţi pentru a examina o chestiune care nu a fost tratată în mod satisfăcător în cadrul consultărilor guvernamentale.
(2)În absenţa unei dispoziţii contrare din prezentul articol, se aplică dispoziţiile subsecţiunii 1 (Procedura de arbitraj) şi ale subsecţiunii 3 (Dispoziţii comune), ale secţiunii 3 (Procedurile de soluţionare a diferendelor) şi ale articolului 270 din capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, precum şi Regulamentul de procedură din anexa XX la prezentul acord şi Codul de conduită al arbitrilor şi mediatorilor („codul de conduită”) prevăzut în anexa XXI la prezentul acord.
(3)Cu ocazia primei reuniuni care are loc de la intrarea în vigoare a prezentului acord, Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă întocmeşte o listă cu cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să ocupe poziţia de experţi în cadrul procedurilor grupului. Fiecare parte propune cel puţin cinci persoane pentru poziţia de experţi. De asemenea, părţile selectează cel puţin cinci persoane care nu sunt cetăţeni ai niciunei părţi şi pot îndeplini funcţia de preşedinte al grupului de experţi. Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă asigură menţinerea permanentă a listei la acest nivel.
(4)Lista menţionată la alineatul (3) din prezentul articol cuprinde persoane cu cunoştinţe de specialitate sau expertiză în chestiunile din domeniul juridic, al muncii sau al mediului tratate în prezentul capitol sau în soluţionarea diferendelor legate de acordurile internaţionale. Aceste persoane trebuie să fie independente, să îşi exercite atribuţiile în nume propriu, să nu accepte instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern cu privire la aspectele legate de chestiunea în cauză, să nu fie afiliate guvernului vreunei părţi şi să respecte anexa XXI la prezentul acord.
(5)Pentru chestiuni referitoare la prezentul capitol, grupul de experţi se compune din experţi de pe lista menţionată la alineatul (3) din prezentul articol, în conformitate cu articolul 249 din prezentul acord şi cu norma 8 din Regulamentul de procedură prevăzut în anexa XX la prezentul acord.
(6)Grupul de experţi poate solicita informaţii şi opinii de la oricare dintre părţi, de la grupul sau grupurile interne de consultanţă sau de la orice altă sursă pe care o consideră adecvată. În chestiuni legate de respectarea acordurilor multilaterale prevăzute la articolele 229 şi 230 din prezentul acord, grupul de experţi solicită informaţii şi opinii de la OIM sau de la organismele acordurilor multilaterale de mediu.
(7)Grupul de experţi transmite raportul său părţilor, în conformitate cu procedurile relevante prevăzute în capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, în care expune faptele constatate, stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi justifică concluziile şi recomandările formulate. Părţile pun raportul la dispoziţia publicului în termen de 15 zile de la emiterea sa.
(8)Părţile se consultă cu privire la măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare, luând în considerare raportul şi recomandările grupului de experţi. Partea în cauză comunică grupurilor sale de consultanţă şi celeilalte părţi deciziile sale cu privire la orice acţiune sau măsură care trebuie pusă în aplicare, în termen de cel mult trei luni de la publicarea raportului. Acţiunile subsecvente raportului şi recomandărilor grupului de experţi sunt monitorizate de către Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă. Organismele de consultanţă şi Forumul comun de dialog cu societatea civilă pot transmite observaţii în acest sens Subcomitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă.
Art. 244: Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a stabili un mecanism eficace şi eficient pentru evitarea sau soluţionarea oricărui diferend între părţi referitor la interpretarea şi aplicarea titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, pentru a se ajunge, dacă este posibil, la o soluţie convenită de comun acord.
Art. 245: Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică în cazul oricărui diferend referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.
Art. 246: Consultări
(1)Părţile depun eforturi pentru soluţionarea diferendului menţionat la articolul 245 din prezentul acord, prin iniţierea de consultări cu bună-credinţă, în scopul de a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.
(2)Orice parte poate solicita consultări printr-o cerere scrisă adresată celeilalte părţi şi trimisă în copie Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, în care indică motivele cererii, identificând inclusiv măsura în cauză şi dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord pe care le consideră aplicabile.
(3)Consultările se organizează în termen de 30 de zile de la data primirii cererii şi au loc, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea. Consultările se consideră încheiate după 30 de zile de la data primirii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea acestora. Consultările, în special orice informaţii divulgate şi poziţiile adoptate de părţi în cursul consultărilor, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părţile în orice proceduri ulterioare.
(4)Consultările în chestiuni urgente, inclusiv în cele privind bunuri perisabile sau bunuri şi servicii de sezon, se organizează în termen de 15 zile de la data primirii cererii de către partea destinatară şi se consideră încheiate după trecerea celor 15 zile, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea consultărilor.
(5)Dacă partea destinatară nu răspunde la cererea de consultări în termen de zece zile de la data primirii acesteia sau dacă consultările nu sunt organizate în termenul prevăzut la alineatul (3) sau la alineatul (4) din prezentul articol sau dacă părţile convin să nu organizeze consultări sau dacă consultările se încheie fără a ajunge la o soluţie convenită de comun acord, partea care a solicitat consultările poate recurge la procedura menţionată la articolul 248 din prezentul acord.
(6)În cursul consultărilor, fiecare parte comunică suficiente informaţii factuale pentru a permite o examinare completă a modului în care măsura în cauză poate afecta funcţionarea şi aplicarea prezentului acord.
(7)În cazul în care consultările privesc transportul produselor energetice prin reţele, iar una dintre părţi consideră că soluţionarea diferendului este urgentă din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului gazelor naturale, petrolului sau energiei electrice între părţi, consultările se organizează în termen de trei zile de la data depunerii cererii şi se consideră încheiate după trei zile de la data depunerii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin să continue consultările.
Art. 247: Mediere
Orice parte poate solicita celeilalte părţi să recurgă la mediere, în temeiul anexei XIX la prezentul acord, în legătură cu orice măsură care îi afectează negativ interesele comerciale.
SUBSECŢIUNEA 1:Procedura de arbitraj
Art. 248: Iniţierea procedurii de arbitraj
(1)Dacă părţile nu pot soluţiona diferendul prin consultări, astfel cum prevede articolul 246 din prezentul acord, partea care a solicitat consultări poate cere instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu prezentul articol.
(2)Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se adresează în scris celeilalte părţi şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura în cauză şi explică motivul pentru care această măsură nu respectă dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord, astfel încât temeiul juridic al plângerii să reiasă cu claritate.
Art. 249: Instituirea comisiei de arbitraj
(1)Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri.
(2)La primirea cererii de instituire a unei comisii de arbitraj, părţile se consultă fără întârziere şi depun eforturi pentru a ajunge la un acord cu privire la componenţa comisiei de arbitraj. Fără a aduce atingere alineatelor (3) şi (4) din prezentul articol, părţile pot decide, în orice moment înainte de instituirea comisiei de arbitraj, să stabilească de comun acord componenţa acesteia.
(3)Oricare dintre părţi poate solicita aplicarea procedurii de instituire a comisiei, prevăzută în prezentul alineat, după cinci zile de la cererea de instituire a unei comisii, în cazul în care nu s-a ajuns la un acord privind componenţa comisiei de arbitraj. Fiecare parte poate numi un arbitru din lista întocmită în temeiul articolului 268 din prezentul acord în termen de zece zile de la data solicitării aplicării procedurii prevăzute la prezentul alineat. Dacă una dintre părţi nu îşi numeşte arbitrul, la cererea celeilalte părţi, arbitrul este ales prin tragere la sorţi de către preşedintele sau copreşedinţii Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, sau de către delegaţii acestora, din sublista părţii respective care face parte din lista întocmită în temeiul articolului 268 din prezentul acord. Cu excepţia cazului în care părţile ajung la un acord asupra preşedintelui comisiei de arbitraj, la cererea oricărei părţi, preşedintele sau copreşedinţii Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, sau delegaţii acestora aleg prin tragere la sorţi preşedintele comisiei de arbitraj din sublista preşedinţilor care face parte din lista întocmită în temeiul articolului 268 din prezentul acord.
(4)În cazul alegerii prin tragere la sorţi a unuia sau a mai multor arbitri, tragerea la sorţi are loc în termen de cinci zile de la solicitarea de a alege arbitrii prin tragere la sorţi menţionată la alineatul (3).
(5)Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care ultimul dintre cei trei arbitri selectaţi a acceptat numirea în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa XX la prezentul acord.
(6)Dacă, la momentul depunerii unei cereri în temeiul alineatului (3), una dintre listele prevăzute la articolul 268 din prezentul acord nu a fost întocmită sau nu conţine suficiente nume, arbitrii sunt aleşi prin tragere la sorţi. Tragerea la sorţi se efectuează dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de fiecare dintre părţi sau, în cazul în care una dintre părţi nu a prezentat o astfel de propunere, tragerea la sorţi se efectuează dintre persoanele care au fost propuse de cealaltă parte.
(7)Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, în legătură cu un diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi ori din cauza unei ameninţări în acest sens, se aplică procedura selecţiei prin tragere la sorţi prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol, fără a se recurge la alineatul (2) prima teză din prezentul articol sau la celelalte măsuri prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, iar termenul menţionat la alineatul (4) din prezentul articol este de două zile.
Art. 250: Hotărâre preliminară privind urgenţa
La cererea unei părţi, comisia de arbitraj pronunţă, în termen de zece zile de la data instituirii sale, o hotărâre preliminară în care precizează dacă consideră cazul ca fiind urgent.
Art. 251: Raportul comisiei de arbitraj
(1)În termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii sale, comisia de arbitraj transmite părţilor un raport intermediar, în care expune faptele constatate, stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi justifică concluziile şi recomandările formulate. În cazul în care consideră că acest termen-limită nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj înştiinţează în acest sens, în scris, părţile şi Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de arbitraj intenţionează să transmită raportul intermediar. În nicio circumstanţă, raportul intermediar nu se transmite după mai mult de 120 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Raportul intermediar nu se publică.
(2)O parte poate depune la comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 14 zile de la notificarea acestuia.
(3)În cazuri urgente, inclusiv în cele privind bunuri perisabile sau bunuri şi servicii de sezon, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a transmite raportul intermediar în termen de 45 de zile şi, în orice caz, nu mai târziu de 60 de zile de la data instituirii sale. O parte poate depune la comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 7 zile de la transmiterea acestuia.
(4)După analizarea tuturor observaţiilor formulate în scris de părţi cu privire la raportul intermediar, comisia de arbitraj îşi poate modifica raportul şi poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată. Concluziile hotărârii finale a comisiei cuprind o analiză suficientă a argumentelor prezentate în etapa intermediară de reexaminare şi răspund clar întrebărilor şi observaţiilor formulate de cele două părţi.
(5)În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, raportul intermediar se notifică în termen de 20 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj şi orice cerere în temeiul alineatului (2) din prezentul articol se depune în termen de cinci zile de la data notificării raportului scris. Comisia de arbitraj poate decide, de asemenea, să renunţe la emiterea unui raport intermediar.
Art. 252: Concilierea în cazul unor diferende urgente în domeniul energiei
(1)În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi ori din cauza unei ameninţări în acest sens, orice parte poate cere preşedintelui comisiei de arbitraj să acţioneze în calitate de conciliator în orice chestiune legată de diferend, prin depunerea unei cereri la comisia căreia i s-a transmis notificarea.
(2)Conciliatorul urmăreşte ajungerea la un acord cu privire la soluţionarea diferendului sau cu privire la procedura de obţinere a unei astfel de soluţii. Dacă nu obţine un astfel de acord în termen de 15 zile de la numirea sa, conciliatorul recomandă o soluţionare a diferendului sau o procedură de obţinere a unei astfel de soluţionări şi decide termenii şi condiţiile care trebuie respectate de la o dată pe care o precizează până la soluţionarea diferendului.
(3)Părţile şi entităţile aflate sub controlul sau jurisdicţia acestora respectă recomandările formulate în temeiul alineatului (2) cu privire la termeni şi condiţii în cele trei luni care urmează după decizia conciliatorului sau până la soluţionarea diferendului, dacă aceasta are loc înainte de trecerea celor trei luni.
(4)Conciliatorul respectă codul de conduită prevăzut în anexa XXI la prezentul acord.
Art. 253: Notificarea hotărârii comisiei de arbitraj
(1)Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa finală părţilor şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, în termen de 120 de zile de la data instituirii sale. În cazul în care consideră că acest termen-limită nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj înştiinţează în acest sens, în scris, părţile şi Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de arbitraj intenţionează să notifice hotărârea. În nicio circumstanţă, hotărârea nu se notifică mai târziu de 150 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.
(2)În cazuri urgente, inclusiv în cele privind bunuri perisabile sau bunuri şi servicii de sezon, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a notifica hotărârea în termen de 60 de zile de la data instituirii sale. În nicio circumstanţă, hotărârea nu se notifică mai târziu de 75 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.
(3)În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi ori din cauza unei ameninţări în acest sens, comisia de arbitraj notifică hotărârea în termen de 40 de zile de la data instituirii sale.
SUBSECŢIUNEA 2:Conformare
Art. 254: Conformarea cu hotărârea comisiei de arbitraj
Partea reclamată ia toate măsurile necesare pentru a se conforma cu promptitudine şi bună-credinţă hotărârii comisiei de arbitraj.
Art. 255: Perioada de timp rezonabilă necesară pentru conformare
(1)Dacă nu este posibilă conformarea imediată, părţile depun eforturi pentru a conveni asupra perioadei de timp necesare pentru respectarea hotărârii. În acest caz, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării adresate părţilor privind hotărârea comisiei de arbitraj, partea reclamată comunică părţii reclamante şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, perioada de timp de care va avea nevoie pentru conformare („perioada de timp rezonabilă”).
(2)În cazul unui dezacord între părţi în ceea ce priveşte perioada de timp rezonabilă necesară pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj iniţiale, în termen de 20 de zile de la data primirii comunicării efectuate de partea reclamată în temeiul alineatului (1), să stabilească durata perioadei de timp rezonabile. Această cerere este transmisă în acelaşi timp celeilalte părţi şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”. Comisia de arbitraj iniţială notifică hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.
(3)Partea reclamată informează în scris partea reclamantă cu privire la progresele înregistrate în vederea respectării hotărârii comisiei de arbitraj, cu cel puţin o lună înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile.
(4)Perioada de timp rezonabilă poate fi prelungită prin acordul reciproc al părţilor.
Art. 256: Examinarea măsurilor luate pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj
(1)Partea reclamată notifică părţii reclamante şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, înainte de încheierea perioadei de timp rezonabile, orice măsură luată pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj.
(2)În cazul unui dezacord între părţi în ceea ce priveşte existenţa sau coerenţa oricărei măsuri în temeiul alineatului (1), adoptată în vederea conformării cu dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord, partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Într-o astfel de cerere este identificată măsura specifică în cauză şi se explică motivul pentru care această măsură nu este conformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord, astfel încât temeiul juridic al plângerii să reiasă cu claritate. Comisia de arbitraj iniţială notifică hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ”, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.
Art. 257: Măsuri reparatorii temporare în caz de neconformare
(1)Dacă partea reclamată nu notifică, înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile, nicio măsură luată pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj sau dacă comisia de arbitraj hotărăşte că nu s-a luat nicio astfel de măsură sau că măsura notificată în temeiul articolului 256 alineatul (1) din prezentul acord nu este conformă cu obligaţiile care îi revin părţii respective în temeiul dispoziţiilor menţionate la articolul 245, partea reclamată prezintă, la cererea părţii reclamante şi după consultări cu aceasta, o ofertă de compensare temporară.
(2)Dacă partea reclamantă decide să nu solicite o ofertă de compensare temporară în temeiul alineatului (1) din prezentul articol sau dacă o astfel de solicitare este înaintată, dacă nu se ajunge la un acord asupra compensării în termen de 30 de zile de la încheierea perioadei rezonabile de timp sau de la notificarea hotărârii comisiei de arbitraj pronunţată în temeiul articolul 256 din prezentul acord şi care stabileşte că nu s-a luat nicio măsură în vederea conformării sau că o astfel de măsură nu este conformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord, partea reclamantă are dreptul, după notificarea celeilalte părţi şi a Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, să suspende obligaţiile care decurg din orice dispoziţie menţionată la articolul 245 din prezentul acord, la un nivel corespunzător, echivalent cu cel al anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcare. Notificarea precizează nivelul suspendării obligaţiilor. Partea reclamantă poate pune în aplicare suspendarea în orice moment după expirarea unui număr de zece zile de la data la care partea reclamată primeşte notificarea, cu excepţia cazului în care partea reclamată a solicitat arbitrajul în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
(3)Prin suspendarea obligaţiilor, partea reclamantă poate opta pentru creşterea nivelurilor tarifelor până la nivelul aplicat de alţi membrii OMC la un volum de schimburi comerciale care urmează a fi stabilit astfel încât volumul de schimburi comerciale multiplicat cu creşterea nivelurilor tarifelor să fie egal cu valoarea anulării sau reducerea avantajelor cauzate de încălcarea respectivă.
(4)Dacă partea reclamată consideră că nivelul suspendării nu este echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă, aceasta poate cere în scris comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Cererea trebuie notificată părţii reclamante şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, înainte de expirarea perioadei de 10 zile menţionate la alineatul (2). Comisia de arbitraj iniţială notifică părţilor şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, hotărârea sa cu privire la nivelul suspendării obligaţiilor, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. Obligaţiile nu se suspendă până când comisia de arbitraj iniţială nu notifică hotărârea şi orice suspendare respectă hotărârea comisiei de arbitraj.
(5)Suspendarea obligaţiilor şi compensarea prevăzute în prezentul articol sunt temporare şi nu se aplică după ce:
a)părţile au ajuns la o soluţie convenită de comun acord în conformitate cu articolul 262 din prezentul acord;
b)părţile au convenit că, prin măsura notificată în temeiul articolul 256 alineatul (1) din prezentul acord, partea reclamată se conformează dispoziţiilor menţionate la articolul 245 din prezentul acord; sau
c)orice măsură considerată neconformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 245 a fost retrasă sau modificată astfel încât să devină conformă cu dispoziţiile respective, după cum se prevede la articolul 256 alineatul (2) din prezentul acord.
Art. 258: Măsuri reparatorii în cazul unor diferende urgente în domeniul energiei
(1)În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, se aplică dispoziţiile prezentului articol privind măsurile reparatorii.
(2)Prin derogare de la articolele 255, 256 şi 257 din prezentul acord, partea reclamantă îşi poate suspenda obligaţiile care decurg din titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, la un nivel adecvat, echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de partea care nu se conformează hotărârii comisiei de arbitraj în termen de 15 zile de la notificarea acesteia. Suspendarea poate intra în vigoare imediat. Aceasta poate fi menţinută atât timp cât partea reclamată nu se conformează hotărârii comisiei de arbitraj.
(3)Dacă partea reclamată contestă existenţa unei neconformări sau nivelul de suspendare care corespunde neconfor- mării, aceasta poate iniţia demersuri în temeiul articolului 257 alineatul (4) sau al articolului 259 din prezentul acord, care sunt examinate cât mai repede posibil. Partea reclamantă este obligată să ridice sau să ajusteze suspendarea numai după ce comisia a emis o hotărâre în această privinţă şi poate menţine suspendarea pe parcursul procedurii.
Art. 259: Reexaminarea unei măsuri luate în vederea conformării după adoptarea măsurilor reparatorii temporare în caz de neconformare
(1)Partea reclamată notifică părţii reclamante şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, măsura luată pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj după suspendarea concesiilor sau după aplicarea compensării temporare, după caz. Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, partea reclamantă încetează suspendarea concesiilor în termen de 30 de zile de la primirea notificării. Dacă a fost aplicată o compensare şi cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, partea reclamată poate înceta aplicarea compensării în termen de 30 de zile de la data la care a notificat conformarea cu hotărârea comisiei de arbitraj.
(2)Dacă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, părţile nu ajung la un acord cu privire la faptul că în urma luării măsurii notificate, partea reclamată se conformează dispoziţiilor menţionate la articolul 245 din prezentul acord, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Cererea este transmisă în acelaşi timp celeilalte părţi şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”. Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că măsura luată în vederea conformării respectă dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord, suspendarea obligaţiilor sau aplicarea compensării, după caz, încetează. Dacă este cazul, partea reclamantă adaptează nivelul suspendării concesiilor la nivelul stabilit de comisia de arbitraj.
Art. 260: Înlocuirea arbitrilor
În cazul în care comisia de arbitraj iniţială sau unii dintre membrii săi nu pot participa sau se retrag dintr-o procedură de arbitraj prevăzută de prezentul capitol sau trebuie înlocuiţi deoarece nu respectă cerinţele codului de conduită prevăzut în anexa XXI la prezentul acord, se aplică procedura stabilită la articolul 249 din prezentul acord. Termenul pentru notificarea hotărârii comisiei de arbitraj se prelungeşte cu 20 de zile, cu excepţia diferendelor urgente menţionate la articolul 249 alineatul (7), pentru care termenul se prelungeşte cu cinci zile.
SUBSECŢIUNEA 3:Dispoziţii comune
Art. 261: Suspendarea şi încheierea procedurilor de arbitraj si conformitate
La cererea scrisă a ambelor părţi, comisia de arbitraj îşi suspendă activitatea în orice moment, pentru o perioadă convenită de părţi, care nu depăşeşte 12 luni consecutive. Comisia de arbitraj îşi reia activitatea înainte de sfârşitul acestei perioade, la cererea scrisă a ambelor părţi, sau la sfârşitul acestei perioade, la cererea scrisă a oricărei părţi. Partea solicitantă îl (îi) informează în consecinţă pe preşedintele sau pe copreşedinţii Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, precum şi cealaltă parte. Dacă nicio parte nu solicită reluarea activităţii comisiei de arbitraj la expirarea perioadei de suspendare convenite, procedura se încheie. Suspendarea şi încheierea activităţii comisiei de arbitraj nu aduc atingere drepturilor părţilor de a recurge la altă procedură conform articolului 269 din prezentul acord.
Art. 262: Soluţie convenită de comun acord
În temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, părţile pot ajunge, în orice moment, la o soluţie convenită de comun într-un diferend. Părţile notifică împreună această soluţie Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, şi preşedintelui comisiei de arbitraj, după caz. Dacă soluţia necesită aprobare în conformitate cu procedurile naţionale relevante ale uneia dintre părţi, în notificare se precizează această cerinţă şi procedura de soluţionare a diferendului se suspendă. Dacă nu este necesară o astfel de aprobare sau dacă se notifică finalizarea procedurilor naţionale respective, procedura de soluţionare a diferendului se încheie.
Art. 263: Regulamentul de procedură
(1)Procedurile de soluţionare a diferendelor prevăzute în prezentul capitol sunt reglementate prin regulamentul de procedură prevăzut în anexa XX la prezentul acord şi prin Codul de conduită prevăzut în anexa XXI la prezentul acord.
(2)Orice audiere efectuată de comisia de arbitraj este deschisă publicului, cu excepţia cazului în care regulamentul de procedură prevede altfel.
Art. 264: Informaţii şi consiliere tehnică
La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia de arbitraj poate obţine orice informaţii pe care le consideră adecvate pentru procedurile sale, din orice sursă, inclusiv de la părţile implicate în diferend. De asemenea, comisia de arbitraj are dreptul de a solicita opinii din partea experţilor, dacă consideră acest lucru ca fiind oportun. Comisia de arbitraj consultă părţile înainte de a alege experţii respectivi. Persoanele fizice sau juridice stabilite pe teritoriul unei părţi pot transmite comisiei de arbitraj informaţii în calitate de amicus curiae, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Orice informaţii obţinute în conformitate cu prezentul articol sunt comunicate părţilor şi fac obiectul observaţiilor acestora.
Art. 265: Reguli de interpretare
Comisia de arbitraj interpretează dispoziţiile menţionate la articolul 245 din prezentul acord în conformitate cu regulile obişnuite de interpretare a dreptului internaţional public, inclusiv cu cele codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969. De asemenea, comisia de arbitraj ia în considerare interpretările relevante din rapoartele grupurilor şi ale Organului de apel, adoptate de Organul de soluţionare a diferendelor al OMC („OSD”). Hotărârile comisiei de arbitraj nu pot extinde sau restrânge drepturile şi obligaţiile părţilor prevăzute de prezentul acord.
Art. 266: Deciziile şi hotărârile comisiei de arbitraj
(1)Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, dacă nu se poate lua o decizie prin consens, se decide asupra chestiunii în cauză prin vot majoritar. Deliberările comisiei sunt confidenţiale şi opiniile divergente nu sunt publicate.
(2)Hotărârile comisiei de arbitraj sunt acceptate necondiţionat de către părţi. Acestea nu creează drepturi sau obligaţii pentru persoanele fizice sau juridice. În hotărâri sunt expuse faptele constatate, se stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor relevante menţionate la articolul 245 din prezentul acord şi sunt justificate concluziile şi recomandările formulate. Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, publică integral hotărârile comisiei de arbitraj în termen de zece zile de la notificarea acestora, cu excepţia cazului în care decide să nu procedeze astfel pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor care sunt desemnate drept confidenţiale de partea care le-a furnizat, pe baza legislaţiei acesteia.
Art. 267: Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
(1)Procedurile prevăzute la prezentul articol se aplică în cazul diferendelor referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentului acord, care impune unei părţi o obligaţie definită prin trimitere la o dispoziţie din dreptul Uniunii.
(2)În cazul în care un diferend priveşte o chestiune de interpretare a dispoziţiei de drept al Uniunii menţionată la alineatul (1), comisia de arbitraj nu decide în această chestiune, ci solicită Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să se pronunţe asupra chestiunii respective. În astfel de cazuri, termenele-limită care se aplică hotărârilor comisiei de arbitraj se suspendă până când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pronunţă hotărârea sa. Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru comisia de arbitraj.
Art. 268: Lista arbitrilor
(1)Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, întocmeşte, în termen de cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: câte o sublistă pentru fiecare parte şi o sublistă cu persoane care nu sunt cetăţeni ai niciunei părţi şi care pot îndeplini funcţia de preşedinte al comisiei de arbitraj. Fiecare sublistă cuprinde cel puţin cinci persoane. Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, asigură menţinerea permanentă a listei la acest nivel.
(2)Arbitrii trebuie să deţină cunoştinţe de specialitate şi experienţă în drept şi comerţ internaţional. Aceştia trebuie să fie independenţi, să îşi exercite atribuţiile în nume propriu, să nu accepte instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern, să nu fie afiliaţi guvernului vreunei părţi şi să respecte codul de conduită prevăzut în anexa XXI la prezentul acord.
(3)Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, poate întocmi liste suplimentare cu câte 12 persoane având cunoştinţe şi experienţă în sectoarele specifice care intră sub incidenţa prezentului acord. Cu condiţia obţinerii consimţământului părţilor, aceste liste suplimentare se utilizează pentru a forma comisia de arbitraj în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 249 din prezentul acord.
Art. 269: Relaţia cu obligaţiile asumate în cadrul OMC
(1)Recurgerea la dispoziţiile din prezentul capitol privind soluţionarea diferendelor nu aduce atingere niciunei acţiuni întreprinse în cadrul OMC, nici procedurilor de soluţionare a diferendelor.
(2)Cu toate acestea, atunci când o parte a iniţiat, în legătură cu o anumită măsură, o procedură de soluţionare a diferendelor, fie în temeiul prezentului capitol, fie în temeiul Acordului OMC, aceasta nu poate iniţia o procedură de soluţionare a diferendelor cu privire la aceeaşi măsură înaintea celuilalt for decât după încheierea primei proceduri. În plus, niciuna dintre părţi nu poate solicita reparaţii în cadrul ambelor foruri pentru încălcarea unei obligaţii identice prevăzute atât de prezentul acord, cât şi de Acordul OMC. În acest caz, o dată ce a fost iniţiată procedura de soluţionare a diferendelor, părţile utilizează forul selecţionat, excluzând celălalt for, cu excepţia cazului în care, din motive procedurale sau jurisdicţionale, forul ales nu ajunge la nicio concluzie cu privire la cererea de reparare privind obligaţia respectivă.
(3)În sensul alineatului (2) din prezentul articol:
a)procedurile de soluţionare a diferendelor prevăzute în Acordul OMC se consideră a fi iniţiate din momentul în care una dintre părţi solicită instituirea unei comisii în temeiul articolului 6 din Înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC (ISL) şi se consideră a fi încheiate atunci când organul de soluţionare a diferendelor adoptă raportul comisiei respective şi, după caz, raportul organului de apel, în temeiul articolului 16 şi al articolului 17 alineatul (14) din ISL; şi
b)procedurile de soluţionare a diferendelor prevăzute în prezentul capitol se consideră a fi iniţiate din momentul în care una dintre părţi solicită instituirea unei comisii de arbitraj în temeiul articolului 248 din prezentul acord şi se consideră a fi încheiate atunci când comisia de arbitraj notifică, în temeiul articolului 253 din prezentul acord, hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
(4)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligaţiilor autorizată de Organul de soluţionare a diferendelor. Acordul OMC nu pate fi invocat pentru a împiedica o parte să îşi suspende obligaţiile în temeiul prezentului capitol.
Art. 270: Termene
(1)În absenţa unei dispoziţii exprese contrare, toate termenele prevăzute de prezentul capitol, inclusiv termenele în care o comisie de arbitraj îşi notifică hotărârile, se calculează în zile calendaristice începând cu ziua următoare acţiunii sau faptului la care se referă.
(2)Orice termen menţionat în prezentul capitol poate fi modificat prin acordul comun al părţilor implicate în diferend. Comisia de arbitraj poate propune în orice moment părţilor să modifice orice termen menţionat în prezentul capitol, precizând motivele care stau la baza acestei propuneri.
Art. 271: Progrese înregistrate în materie de apropiere în domeniile legate de comerţ
(1)Pentru a facilita evaluarea apropierii, menţionată la articolul 419 din prezentul acord, a legislaţiei Georgiei de legislaţia Uniunii în domeniile legate de comerţ de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, părţile discută periodic, cel puţin o dată pe an, în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, sau al unuia dintre subcomitetele acestuia instituite în temeiul prezentului acord, progresele înregistrate în realizarea apropierii în termenele convenite, prevăzute în capitolele 3, 4, 5, 6 şi 8 ale titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(2)La cererea Uniunii şi în scopul unor astfel de discuţii, Georgia transmite, în scris, Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, sau unuia dintre subcomitetele acestuia, după caz, informaţii cu privire la progresele înregistrate în materie de apropiere, de punere în aplicare şi de asigurare efectivă a respectării legislaţiei interne apropiate, în ceea ce priveşte capitolele relevante ale titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(3)Atunci când consideră că a finalizat apropierea prevăzută în oricare dintre capitolele menţionate la alineatul (1), Georgia informează Uniunea în acest sens.
Art. 272: Abrogarea legislaţiei interne incompatibile
Ca parte a apropierii, Georgia abrogă dispoziţiile din legislaţia sa internă sau elimină practicile administrative care sunt incompatibile cu legislaţia Uniunii care face obiectul dispoziţiilor privind armonizarea aferente titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord sau cu legislaţia sa internă care a fost apropiată de legislaţia Uniunii.
Art. 273: Evaluarea apropierii în domeniile legate de comerţ
(1)Evaluarea de către Uniune a apropierii menţionate în titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord începe după ce Georgia a informat Uniunea în acest sens, în temeiul articolului 271 alineatul (3) din prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în capitolele 4 şi 8 ale titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(2)Uniunea evaluează dacă legislaţia Georgiei a fost apropiată de legislaţia Uniunii şi dacă aceasta este pusă în aplicare şi respectată în mod efectiv. Georgia furnizează Uniunii, într-o limbă convenită de comun acord, toate informaţiile necesare pentru a permite o astfel de evaluare.
(3)Evaluarea efectuată de Uniune în temeiul alineatului (2) ţine seama de existenţa şi funcţionarea în Georgia a infrastructurii, organismelor şi procedurilor relevante, necesare pentru punerea în aplicare şi asigurarea respectării efective a legislaţiei Georgiei.
(4)Evaluarea realizată de către Uniune în temeiul alineatului (2) ţine seama de existenţa oricăror dispoziţii ale legislaţiei interne sau a oricăror practici administrative care sunt incompatibile cu legislaţia Uniunii care face obiectul dispoziţiilor privind armonizarea în temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord sau cu legislaţia internă care a fost apropiată de legislaţia Uniunii.
(5)Într-un termen care urmează a fi stabilit în conformitate cu articolul 276 alineatul (1) din prezentul acord, Uniunea informează Georgia cu privire la rezultatele evaluării efectuate, cu excepţia cazului în care se prevede altfel. Părţile pot discuta cu privire la evaluare în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, sau al subcomitetelor relevante ale acestuia, în conformitate cu articolul 419 alineatul (4) din prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.
Art. 274: Evoluţii relevante pentru apropiere
(1)Georgia asigură punerea efectivă în aplicare a legislaţiei interne apropiate în temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi întreprinde orice acţiune necesară pentru a reflecta evoluţia legislaţiei Uniunii în legislaţia sa internă, în conformitate cu articolul 418 din prezentul acord.
(2)Uniunea informează Georgia cu privire la orice propuneri finale ale Comisiei de adoptare sau de modificare a legislaţiei Uniunii, relevante pentru obligaţiile de apropiere care îi revin Georgiei în temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(3)Georgia informează Uniunea cu privire la acţiunile, inclusiv propunerile legislative şi practicile administrative, care pot afecta îndeplinirea obligaţiilor sale în materie de apropiere în temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(4)La cerere, părţile discută impactul oricărei propuneri sau acţiuni menţionate la alineatele (2) şi (3) asupra legislaţiei Georgiei sau asupra îndeplinirii obligaţiilor în temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.
(5)În cazul în care, după realizarea unei evaluări în temeiul articolului 273 din prezentul acord, Georgia îşi modifică legislaţia internă pentru a ţine seama de modificările privind apropierea aduse capitolelor 3, 4, 5, 6 şi 8 ale titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, Uniunea efectuează o nouă evaluare în temeiul articolului 273 din prezentul acord. Dacă Georgia ia orice altă măsură care poate avea un impact asupra punerii în aplicare şi asigurării respectării legislaţiei interne care a făcut obiectul apropierii, Uniunea poate efectua o nouă evaluare în temeiul articolului 273 din prezentul acord.
(6)În cazul în care circumstanţele impun acest lucru, avantajele speciale acordate de Uniune în urma unei evaluări prin care s-a constat că s-a încheiat procesul de apropiere legislativă, de aplicare şi de asigurare a respectării efective a legislaţiei din Georgia pot fi suspendate temporar, dacă Georgia nu îşi apropie legislaţia internă pentru a ţine seama de modificările aduse titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord privind apropierea, dacă evaluarea menţionată la alineatul (5) din prezentul articol arată că legislaţia Georgiei nu mai este apropiată de legislaţia Uniunii sau dacă Consiliul de asociere nu ia o decizie de actualizare a titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord în conformitate cu evoluţia legislaţiei Uniunii.
(7)În cazul în care intenţionează să pună în aplicare o astfel de suspendare, Uniunea îi notifică prompt Georgiei acest lucru. Georgia poate supune chestiunea atenţiei Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, în termen de trei luni de la notificare, precizând în scris motivele acestei acţiuni. Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, examinează chestiunea în termen de trei luni de la data sesizării. Dacă chestiunea nu este supusă atenţiei Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, sau nu poate fi rezolvată de comitetul respectiv în termen de trei luni de la sesizare, Uniunea poate pune în aplicare suspendarea avantajelor. Suspendarea se ridică prompt în cazul în care Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ”, rezolvă chestiunea ulterior.
Art. 275: Schimbul de informaţii
Schimbul de informaţii referitoare la apropierea în temeiul titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord are loc prin intermediul punctelor de contact prevăzute la articolul 222 alineatul (1) din prezentul acord.
Art. 276: Dispoziţii generale
(1)Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, adoptă proceduri pentru a facilita evaluarea apropierii şi a asigura un schimb eficace de informaţii legate de apropiere, inclusiv termenele prevăzute pentru apropiere, forma şi conţinutul informaţiilor, precum şi limba în care are loc schimbul de informaţii.
(2)Orice trimitere la un anumit act al Uniunii în titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord se referă la măsuri de modificare, completare şi înlocuire publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene înainte de 29 noiembrie 2013.
(3)Dispoziţiile capitolelor 3, 4, 5, 6 şi 8 ale titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord prevalează asupra dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol, în măsura în care intră în conflict.
(4)Reclamaţiile privind încălcarea dispoziţiilor din prezentul capitol nu se tratează în temeiul capitolului 14 (Soluţionarea diferendelor) al titlului IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.