Secţiunea 2 - Standarde privind drepturile de proprietate intelectuală - Acord din 27-iun-2014 între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial 261L

În vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
SECŢIUNEA 2:Standarde privind drepturile de proprietate intelectuală
SUBSECŢIUNEA 1:Drepturi de autor şi drepturi conexe
Art. 153: Protecţia acordată
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de:
a)drepturile şi obligaţiile prevăzute în Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice („Convenţia de la Berna”);
b)Convenţia internaţională de la Roma pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune din 1961;
c)Acordul TRIPS;
d)Tratatul OMPI privind dreptul de autor;
e)Tratatul OMPI privind interpretările, execuţiile şi fonogramele.
Art. 154: Autori
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;
b)orice formă de distribuţie către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;
c)orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment.
Art. 155: Artişti interpreţi sau executanţi
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi:
a)de a autoriza sau interzice fixarea (1) interpretărilor sau a execuţiilor lor;
(1)În scopul prezentului capitol, „fixare” înseamnă încorporarea sunetelor şi a imaginilor sau a reprezentărilor acestora pe un suport care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.
b)de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a interpretărilor sau a execuţiilor lor;
c)de a pune la dispoziţia publicului, prin vânzare sau prin alte mijloace, fixările interpretărilor sau execuţiilor lor;
d)de a autoriza sau interzice punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces din orice loc şi în orice moment la fixările interpretărilor sau execuţiilor lor;
e)de a autoriza sau interzice radiodifuzarea sau televizarea fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia sunt ele însele deja o execuţie sau interpretare radiodifuzată ori televizată sau efectuată pornind de la o fixare.
Art. 156: Producătorii de fonograme
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme:
a)de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fonogramelor lor;
b)de a pune la dispoziţia publicului fonogramele lor, inclusiv copii după acestea, prin vânzare sau prin alte mijloace;
c)de a autoriza sau interzice punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment.
Art. 157: Organisme de radiodifuziune şi televiziune
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune şi televiziune de a autoriza sau de a interzice:
a)fixarea emisiunilor lor;
b)reproducerea fixărilor emisiunilor lor;
c)punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor; şi
d)reluarea radiodifuzării sau televizării fără fir a emisiunilor lor, precum şi comunicarea către public a emisiunilor lor, dacă această comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.
Art. 158: Radiodifuzarea sau televizarea şi comunicarea către public
(1)Fiecare parte prevede un drept pentru a asigura că utilizatorul plăteşte o remuneraţie echitabilă unică atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată în scopul unei radiodifuzări sau televizări fără fir sau pentru orice comunicare către public şi se asigură că această remuneraţie este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme în cauză.
(2)În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condiţiile repartizării acestei remuneraţii între aceştia.
Art. 159: Durata protecţiei
(1)Dreptul de autor asupra unei opere literare sau artistice în înţelesul articolului 2 din Convenţia de la Berna se aplică pe durata vieţii autorului şi încă 70 de ani după decesul acestuia, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
(2)Protecţia unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.
(3)Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi încetează după cel puţin 50 de ani de la data interpretării sau a execuţiei. Cu toate acestea:
a)în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează după 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date;
b)în cazul în care fixarea interpretării sau executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.
(4)Drepturile producătorilor de fonograme încetează după cel puţin 50 de ani de la data fixării lor. Cu toate acestea:
a)în cazul în care, în decursul acestei perioade, o fonogramă face obiectul unei publicări legale, drepturile respective încetează după cel puţin 70 de ani de la data primei publicări legale. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menţionată la prima teză, iar fonograma a făcut obiectul unei comunicări legale către public în această perioadă, drepturile respective încetează după cel puţin 70 de ani de la data primei comunicări legale către public;
b)în cazul în care, după 50 ani de când o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări către public, producătorul de fonograme nu oferă copii ale fonogramei pentru vânzare în cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care şi-a transferat sau cesionat unui producător de fonograme drepturile sale asupra fixării interpretării sau executării sale.
(5)Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune încetează după cel puţin 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
(6)Termenele prevăzute în prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a avut loc faptul generator.
Art. 160: Protecţia măsurilor tehnologice
(1)Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că urmăreşte acest obiectiv.
(2)Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicităţii în scopul vânzării sau închirierii ori posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor ori împotriva prestării de servicii care:
a)fac obiectul unei promovări, publicităţi sau vânzări în scopul eludării oricăror măsuri tehnologice eficace;
b)au doar un scop comercial sau o utilizare semnificativ limitată, alta decât eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace; sau
c)sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite şi de a facilita eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.
(3)În sensul prezentului acord, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării normale, este proiectată pentru a preveni sau limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislaţiei naţionale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei sau ale altui obiect protejat, ori a unui mecanism de control al copierii care îndeplineşte obiectivul de protecţie.
Art. 161: Protecţia informaţiilor privind regimul drepturilor
(1)Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva oricărei persoane care desfăşoară fără autorizaţie următoarele acte:
a)eliminarea sau modificarea oricăror informaţii referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic; sau
b)distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentului acord, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic, dacă persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute de legislaţia naţională.
(2)În sensul prezentului capitol, sintagma „informaţii referitoare la gestionarea drepturilor” înseamnă orice informaţie furnizată de titularul drepturilor care permite identificarea operei sau a oricărui alt aspect care face obiectul protecţiei în temeiul prezentului capitol, a autorului sau a oricărui alt titular al drepturilor, ori informaţii despre condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a oricărui alt element protejat, precum şi orice numere sau coduri care reprezintă aceste informaţii. Alineatul (1) se aplică atunci când oricare dintre aceste informaţii este asociată unei copii a unei opere sau a altui element care face obiectul protecţiei în temeiul prezentului capitol sau apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a elementului protejat respectiv.
Art. 162: Excepţii şi limitări
(1)În conformitate cu convenţiile şi cu tratatele internaţionale la care sunt părţi, fiecare parte poate prevedea limitări sau excepţii privind drepturile stabilite la articolele 154-159 din prezentul acord numai în anumite cazuri specifice în care nu se aduce atingere exploatării normale a elementului protejat şi nici nu se cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.
(2)Fiecare parte prevede că actele provizorii de reproducere menţionate la articolele 155-158 din prezentul acord, care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită:
a)transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar; sau
b)utilizarea legală a unei opere ori a unui alt element protejat şi care nu au semnificaţie economică de sine stătătoare, sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolele 155-158 din prezentul acord.
Art. 163: Dreptul de suită al artiştilor
(1)Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil şi la care nu se poate renunţa nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.
(2)Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă.
(3)Fiecare parte poate prevedea că dreptul menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi dacă preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.
(4)Redevenţa se plăteşte de către vânzător. Fiecare parte poate prevedea că una dintre persoanele fizice sau juridice menţionate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, poate fi singura obligată la această plată sau poate împărţi cu vânzătorul această obligaţie.
(5)Protecţia oferită poate fi exercitată în măsura permisă de către partea în care este solicitată această protecţie. Procedura de colectare şi sumele sunt aspecte care sunt determinate de legislaţia naţională.
Art. 164: Cooperarea privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor
Părţile depun eforturi pentru a promova dialogul şi cooperarea între societăţile lor respective de gestiune colectivă a drepturilor de autor în scopul de a promova disponibilitatea operelor şi a altor elemente protejate şi transferul de redevenţe pentru utilizarea acestor opere sau a altor elemente protejate.
SUBSECŢIUNEA 2:Mărci comerciale
Art. 165: Acorduri internaţionale
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de:
a)Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor; şi
b)Acordul de la Nisa privind clasificarea internaţională a mărfurilor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor.
Art. 166: Procedura de înregistrare
(1)Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor comerciale în cadrul căruia fiecare decizie finală negativă adoptată de autoritatea relevantă în materie de mărci comerciale se comunică în scris solicitantului şi se justifică în mod corespunzător.
(2)Fiecare parte prevede posibilitatea de a se formula opoziţii la cererile de înregistrare a mărcilor comerciale. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.
(3)Părţile furnizează o bază de date electronică disponibilă pentru consultare publică conţinând cereri de înregistrare şi înregistrări ale mărcilor comerciale.
Art. 167: Mărci comerciale cunoscute
Fiecare parte pune în aplicare articolul 6bis din Convenţia de la Paris şi articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS privind protecţia mărcilor comerciale cunoscute şi poate lua în considerare Recomandarea comună referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor comerciale cunoscute adoptată de Adunarea Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi de Adunarea Generală a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni a Adunărilor statelor membre ale OMPI (septembrie 1999).
Art. 168: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă comercială
Fiecare parte prevede excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă comercială, cum ar fi utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi, protecţia indicaţiilor geografice, în conformitate cu articolul 176, sau alte excepţii limitate care ţin seama de interesele legitime ale titularului mărcii comerciale şi ale părţilor terţe.
SUBSECŢIUNEA 3:Indicaţii Geografie
Art. 169: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta subsecţiune se aplică recunoaşterii şi protejării indicaţiilor geografice originare de pe teritoriile părţilor.
(2)Pentru ca o indicaţie geografică a unei părţi să fie protejată de cealaltă parte, aceasta se referă la produse care intră în domeniul de aplicare al legislaţiei părţii respective menţionată la articolul 170 din prezentul acord.
Art. 170: Indicaţii geografice recunoscute
(1)După examinarea legii georgiene privind denumirile de origine şi indicaţiile geografice ale mărfurilor, adoptată la 22 august 1999, Uniunea conchide că această lege corespunde elementelor prevăzute în anexa XVII-A la prezentul acord.
(2)În urma examinării Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, a Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare şi normele de aplicare a acestuia, în ceea ce priveşte înregistrarea, controlul şi protecţia indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare în Uniunea Europeană, a părţii II titlul II capitolul I secţiunea Ia din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) şi a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase, Georgia conchide că aceste legi, norme şi proceduri corespund elementelor prevăzute în anexa XVII-A la prezentul acord.
(3)După încheierea unei proceduri de prezentare a obiecţiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XVII-B la prezentul acord şi după examinarea sintezei specificaţiilor produselor agricole şi ale produselor alimentare corespunzătoare indicaţiilor geografice ale Uniunii, enumerate în anexa XVII-C la prezentul acord, şi a indicaţiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase enumerate în anexa XVII-D la prezentul acord, care au fost înregistrate de Uniune în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, Georgia protejează aceste indicaţii geografice în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.
(4)După încheierea unei proceduri de prezentare a obiecţiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XVII-B la prezentul acord şi după examinarea sintezei specificaţiilor produselor agricole şi ale produselor alimentare corespunzătoare indicaţiilor geografice ale Georgiei, enumerate în anexa XVII-C la prezentul acord, şi a indicaţiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase enumerate în anexa XVII-D la prezentul acord, care au fost înregistrate de Georgia în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (1), Uniunea protejează aceste indicaţii geografice în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.
(5)Deciziile comitetului mixt instituit prin articolul 11 din Acordul dintre Uniunea Europeană şi Georgia privind protecţia indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare referitoare la modificarea anexelor III şi IV la acordul respectiv, care sunt adoptate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, sunt considerate ca fiind decizii ale Subcomitetului pentru indicaţii geografice, iar indicaţiile geografice adăugate la anexele III şi IV la acordul respectiv sunt considerate ca făcând parte din anexele XVII-C şi XVII-D la prezentul acord. Prin urmare, părţile protejează aceste indicaţii geografice drept indicaţii geografice recunoscute în temeiul prezentului acord.
Art. 171: Adăugarea unor indicaţii geografice noi
(1)Părţile convin asupra posibilităţii de a adăuga în anexele XVII-C şi XVII-D la prezentul acord noi indicaţii geografice pentru a fi protejate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 179 alineatul (3) din prezentul acord, după încheierea procedurii de prezentare a obiecţiilor şi după examinarea sintezei specificaţiilor astfel cum se menţionează la articolul 170 alineatele (3) şi (4) din prezentul acord, în mod satisfăcător pentru ambele părţi.
(2)O parte nu este obligată să protejeze ca indicaţie geografică o denumire care este în conflict cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi, în consecinţă, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.
Art. 172: Domeniul de aplicare al protecţiei indicaţiilor geografice
(1)Indicaţiile geografice enumerate în anexele XVII-C şi XVII-D la prezentul acord, inclusiv cele adăugate în temeiul articolului 171 din prezentul acord, sunt protejate împotriva:
a)oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:
(i)pentru produse comparabile care nu sunt conforme caietului de sarcini al denumirii protejate; sau
(ii)în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia unei indicaţii geografice;
b)oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări (1), chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitaţie”, „gust”, „similar” sau alte formulări similare;
(1)Termenul „evocare” înseamnă, în special, utilizarea în orice mod a produselor de la poziţia 20.09 din Sistemul Armonizat, însă numai în măsura în care acestea se referă la vinurile de la poziţia 22.04, la vinurile aromatizate de la poziţia 22.05 şi la băuturile spirtoase de la poziţia 22.08 din acest sistem.
c)oricărei menţiuni false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;
d)oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.
(2)În cazul indicaţiilor geografice total sau parţial omonime, protecţia se acordă fiecărei indicaţii, cu condiţia ca aceasta să fi fost utilizată cu bună credinţă şi să se ţină seama în mod corespunzător de utilizarea locală şi tradiţională şi de riscul real de confuzie. Fără a aduce atingere articolului 23 in Acordul TRIPS, părţile decid de comun acord cu privire la condiţiile concrete de utilizare care permit diferenţierea indicaţiilor geografice omonime, ţinând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor. O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care este originar produsul respectiv.
(3)Atunci când, în cadrul negocierilor cu o ţară terţă, una dintre părţi propune protejarea unei indicaţii geografice a respectivei ţări terţe care este omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi, aceasta din urmă este informată şi i se oferă posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca denumirea să devină protejată.
(4)Nicio dispoziţie din prezenta subsecţiune nu obligă o parte să protejeze o indicaţie geografică a celeilalte părţi care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată în ţara de origine. Părţile îşi notifică reciproc cazul în care o indicaţie geografică a încetat să mai fie protejată în ţara sa de origine.
Art. 173: Protecţia transcrierilor indicaţiilor geografice
(1)Indicaţiile geografice protejate în temeiul dispoziţiilor prezentei subsecţiuni scrise cu caractere georgiene şi cu alte caractere nonlatine utilizate oficial în statele membre sunt protejate împreună cu transcrierea lor în caractere latine. Această transcriere poate fi folosită şi pentru etichetarea produselor în cauză.
(2)În mod similar, indicaţiile geografice protejate în temeiul dispoziţiilor prezentei subsecţiuni scrise cu caractere latine sunt protejate împreună cu transcrierea lor în caractere georgiene şi în alte caractere nonlatine utilizate oficial în statele membre. Această transcriere poate fi folosită şi pentru etichetarea produselor în cauză.
Art. 174: Dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice
(1)O denumire protejată în temeiul prezentei subsecţiuni poate fi folosită de orice operator care comercializează produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care respectă specificaţiile de produs corespunzătoare.
(2)Odată ce o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentei subsecţiuni, utilizarea denumirii protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor şi al niciunei alte taxe.
Art. 175: Asigurarea respectării protecţiei
Părţile asigură respectarea protecţiei prevăzute la articolele 170-174 din prezentul acord prin măsuri administrative adecvate adoptate de autorităţile lor publice. De asemenea, părţile asigură respectarea unei astfel de protecţii la cererea unei părţi interesate.
Art. 176: Relaţia cu mărcile comerciale
(1)Părţile refuză sau anulează, din oficiu sau la cererea oricărei părţi interesate, în conformitate cu legislaţia oricăreia dintre părţi, înregistrarea unei mărci comerciale care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 172 alineatul (1) din prezentul acord în privinţa unei indicaţii geografice protejate pentru produse similare, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii comerciale să fi fost depusă după data cererii de protecţie a indicaţiei geografice pe teritoriul respectiv.
(2)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 170 din prezentul acord, data cererii de protecţie este 1 aprilie 2012.
(3)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 171 din prezentul acord, data cererii de protecţie este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecţie a unei indicaţii geografice.
(4)Părţile nu au obligaţia să protejeze o indicaţie geografică dacă, dată fiind existenţa unei mărci comerciale renumite sau cunoscute, protecţia poate induce în eroare consumatorii cu privire la adevărata identitate a produsului.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (4), părţile protejează indicaţiile geografice şi în cazul în care există o marcă comercială prealabilă. O marcă comercială prealabilă înseamnă o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 172 alineatul (1) din prezentul acord şi care a fost solicitată, înregistrată sau, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, consacrată prin uz pe teritoriul uneia dintre părţi anterior datei la care cererea de protecţie a indicaţiei geografice a fost prezentată de cealaltă parte în temeiul prezentei subsecţiuni. O astfel de marcă comercială poate continua să fie utilizată şi reînnoită fără a aduce atingere protecţiei acordate indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislaţia părţilor cu privire la mărcile comerciale.
Art. 177: Norme generale
(1)Prezenta subsecţiune se aplică fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul acordului OMC.
(2)Importul, exportul şi comercializarea oricărui produs menţionat la articolele 170 şi 171 din prezentul acord se desfăşoară în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative aplicabile pe teritoriul părţii importatoare.
(3)Orice aspect legat de specificaţiile tehnice ale denumirilor înregistrate este tratat în cadrul subcomitetului instituit prin articolul 179 din prezentul acord.
(4)Indicaţiile geografice protejate în temeiul prezentei subsecţiuni pot fi anulate numai de către partea din care este originar produsul.
(5)O specificaţie de produs menţionată în prezenta subsecţiune este cea aprobată, inclusiv orice modificări aprobate la rândul lor, de către autorităţile părţii de pe teritoriul căreia este originar produsul.
Art. 178: Cooperare şi transparenţă
(1)Părţile menţin contactul cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentei subsecţiuni, fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru indicaţii geografice instituit în temeiul articolului 179 din prezentul acord. În special, o parte poate solicita celeilalte părţi informaţii privind specificaţiile de produs ale produselor şi modificările acestora, precum şi punctele de contact pentru dispoziţiile în materie de control.
(2)Fiecare parte poate face publice specificaţiile sau o fişă rezumat a acestor specificaţii, precum şi punctele de contact pentru dispoziţiile în materie de control corespunzătoare indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi, protejate în temeiul prezentului articol.
Art. 179: Subcomitetul pentru indicaţii geografice
(1)Se instituie Subcomitetul pentru indicaţii geografice. Acesta este format din reprezentanţi ai Uniunii şi ai Georgiei şi are drept obiectiv monitorizarea dezvoltării prezentei subsecţiuni şi intensificarea cooperării şi a dialogului dintre părţi privind indicaţiile geografice. Subcomitetul pentru indicaţii geografice prezintă rapoarte Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
(2)Subcomitetul pentru indicaţii geografice decide prin consens. Acesta îşi stabileşte propriul regulament de procedură. Subcomitetul se întruneşte la cererea oricăreia dintre părţi, alternativ în UE şi în Georgia, la o dată, într-un loc şi într-un mod (care poate include videoconferinţa) stabilite de comun acord de către părţi, dar nu mai târziu de 90 de zile de la formularea cererii.
(3)Subcomitetul pentru indicaţii geografice asigură, de asemenea, funcţionarea adecvată a prezentei subsecţiuni şi poate lua în considerare orice aspect legat de punerea în aplicare şi funcţionarea acesteia. În special, acesta răspunde de:
a)modificarea articolului 170 alineatele (1) şi (2) din prezentul acord în ceea ce priveşte trimiterile la legislaţia aplicabilă de către părţi;
b)modificarea anexelor XVII-C şi XVII-D la prezentul acord în ceea ce priveşte indicaţiile geografice;
c)schimburile de informaţii cu privire la evoluţiile legislative şi politice în materie de indicaţii geografice, precum şi la orice alt aspect de interes reciproc în acest domeniu;
d)schimburile de informaţii cu privire la indicaţiile geografice în vederea analizării posibilităţii de protejare a acestora în conformitate cu prezenta subsecţiune.
SUBSECŢIUNEA 4:Desene şi modele
Art. 180: Acorduri internaţionale
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale din 1999.
Art. 181: Protecţia desenelor sau modelelor înregistrate
(1)Fiecare parte asigură protecţia desenelor sau modelelor create în mod independent, care sunt noi şi originale (1). Această protecţie este asigurată prin înregistrare, care conferă titularului desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
(1)În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.
(2)Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original numai:
a)dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă la o utilizare normală a acestuia din urmă; şi
b)în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc, în sine, condiţiile de noutate şi de originalitate.
(3)Sintagma „utilizare normală” de la alineatul (2) litera a) înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, cu excepţia întreţinerii, lucrărilor de service sau de reparaţii.
(4)Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au obţinut acordul său cel puţin să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să stocheze sau să utilizeze un produs care poartă ori incorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc prejudicii în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului ori nu sunt compatibile cu practicile comerciale loiale.
(5)Durata protecţiei disponibile este de 25 de ani de la data depunerii cererii de înregistrare sau de la o dată stabilită în conformitate cu Aranjamentul de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, fără a aduce atingere Convenţiei de la Paris.
Art. 182: Excepţii şi excluderi
(1)Fiecare parte poate institui excepţii limitate de la protecţia desenelor sau modelelor, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.
(2)Protecţia desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor dictate în principal de consideraţii de ordin tehnic sau funcţional. În special, dreptul asupra unui desen sau model nu se exercită asupra unor caracteristici de aspect ale unui produs care trebuie reproduse în forma şi dimensiunile lor exacte pentru a permite produsului în care este încorporat desenul sau modelul ori căruia îi este aplicat să fie conectat cu sau amplasat mecanic într-un alt produs, în jurul unui alt produs sau pe un alt produs, astfel încât fiecare produs să îşi poată îndeplini funcţia proprie.
Art. 183: Relaţia cu drepturile de autor
Un desen sau model este eligibil, de asemenea, pentru a beneficia de protecţia acordată în temeiul legislaţiei privind drepturile de autor ale unei părţi începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se poate conferi protecţia în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.
SUBSECŢIUNEA 5:Brevete
Art. 184: Acorduri internaţionale
Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de Tratatul OMPI de cooperare în domeniul brevetelor.
Art. 185: Brevete şi sănătatea publică
(1)Părţile recunosc importanţa Declaraţiei Conferinţei ministeriale a OMC privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001.
(2)Părţile respectă Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 cu privire la punctul 6 din declaraţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol şi contribuie la punerea acesteia în aplicare.
Art. 186: Certificatul suplimentar de protecţie
(1)Părţile recunosc că medicamentele şi produsele de protecţie a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele părţilor. Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de a introduce produsul pe pieţele lor respective, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în acest scop în legislaţia naţională, poate să reducă durata protecţiei efective în temeiul brevetului.
(2)Fiecare parte prevede o durată suplimentară de protecţie pentru un medicament sau un produs de protecţie a plantelor care este protejat de un brevet şi a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, perioada respectivă fiind egală cu perioada menţionată la a doua teză de la alineatul (1), din care se scad cinci ani.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), durata suplimentară de protecţie nu poate depăşi cinci ani.
(4)În cazul unor medicamente pentru care au fost realizate studii pediatrice şi cu condiţia ca rezultatele studiilor respective să se reflecte în informaţiile referitoare la produs, părţile prevăd o prelungire cu şase luni a duratei de protecţie menţionate la alineatul (2).
Art. 187: Protecţia datelor prezentate pentru obţinerea autorizaţiei de introducere pe piaţă a unui medicament (1)
(1)Prezentul articol nu aduce atingere Regulamentului guvernamental georgian nr. 188 din 22 octombrie 2009 privind instituirea listei ţărilor şi a autorităţilor relevante eligibile pentru regimul simplificat de înregistrare a medicamentelor în Georgia. Lista stabilită de regulamentul menţionat anterior se referă la următoarele ţări/autorităţi: EMA - Agenţia Europeană pentru Medicamente; Australia; Austria; Belgia; Bulgaria: Canada; Cipru; Republica Cehă; Danemarca; Estonia; Finlanda; Franţa; Germania; Grecia; Ungaria; Islanda; Irlanda; Italia; Japonia; Coreea; Letonia; Lituania; Luxemburg; Malta; Ţările de Jos; Noua Zeelandă; Norvegia; Polonia; Portugalia; România; Slovacia; Slovenia; Spania; Suedia; Elveţia; Regatul Unit; SUA.
(1)Părţile pun în aplicare un sistem cuprinzător pentru a garanta confidenţialitatea, nedivulgarea şi nefolosirea datelor prezentate în scopul obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament.
(2)Fiecare parte asigură, în legislaţia sa, că orice informaţii transmise pentru obţinerea unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament rămân confidenţiale, nu sunt divulgate unor părţi terţe şi beneficiază de protecţie împotriva utilizării comerciale neloiale.
(3)În acest scop, fiecare parte, pentru o perioadă de cel puţin şase ani de la data primei autorizări pe teritoriul uneia dintre părţi, nu permite comercializarea aceluiaşi produs sau a unui produs similar de către alţi solicitanţi, pe baza autorizaţiei de introducere pe piaţă acordate solicitantului care a furnizat datele privind testările sau studiile, cu excepţia cazului în care solicitantul care a furnizat aceste elemente şi-a exprimat consimţământul. În această perioadă, datele privind testările sau studiile prezentate pentru prima autorizare nu vor fi utilizate în favoarea unui solicitant ulterior care doreşte să obţină autorizaţia de introducere pe piaţă a unui medicament, cu excepţia cazului în care primul solicitant şi-a exprimat consimţământul în acest sens.
(4)Perioada de şase ani menţionată la alineatul (3) se prelungeşte la maxim şapte ani în cazul în care, în timpul primilor şase ani după obţinerea autorizaţiei iniţiale, titularul obţine o autorizaţie pentru una sau mai multe noi indicaţii terapeutice considerate ca având beneficii clinice semnificative în comparaţie cu terapiile existente.
(5)Georgia se angajează să alinieze legislaţia sa privind protecţia datelor pentru medicamente la cea a Uniunii la o dată care urmează a fi stabilită de către Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord.
Art. 188: Protecţia datelor prezentate pentru a obţine o autorizaţie de introducere pe piaţă pentru produsele de protecţie a plantelor
(1)Fiecare parte stabileşte cerinţele în materie de siguranţă şi eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.
(2)Fiecare parte se asigură că datele prezentate pentru prima oară de un solicitant pentru a obţine autorizaţia de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor beneficiază de protecţia împotriva utilizării comerciale neloiale şi nu sunt utilizate în beneficiul oricărei alte persoane care doreşte să obţină o autorizaţie de introducere pe piaţă, cu excepţia cazului în care se furnizează o dovadă a consimţământului explicit al primului titular.
(3)Raportul privind testul sau studiul prezentat pentru prima dată pentru a obţine o autorizaţie de introducere pe piaţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să fie necesar pentru autorizare sau pentru modificarea unei autorizaţii spre a permite utilizarea produsului pe o altă cultură; şi
b)să fie recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.
(4)Perioada de protecţie a datelor este de cel puţin zece ani de la data primei autorizaţii de introducere pe piaţă de pe teritoriul părţii în cauză.
Art. 189: Soiuri de plante
Părţile protejează drepturile privind soiurile de plante, în conformitate cu Convenţia internaţională privind protecţia noilor soiuri de plante şi cooperează pentru a promova şi a asigura respectarea acestor drepturi.