Secţiunea 5 - Cadrul de reglementare - Acord din 27-iun-2014 între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 261L
În vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
SECŢIUNEA 5:Cadrul de reglementare
SUBSECŢIUNEA 1:Reglementare internă
Art. 93: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Următoarele norme se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare care afectează:
a)prestarea transfrontalieră de servicii;
b)stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor juridice şi fizice definite la articolul 77 alineatul (9) din prezentul acord; şi
c)şederea temporară pe teritoriul lor a categoriilor de persoane fizice definite la articolul 88 alineatul (2) literele a)-e) din prezentul acord.
(2)În cazul prestării transfrontaliere de servicii, normele respective se aplică numai sectoarelor pentru care partea respectivă şi-a asumat angajamente specifice şi în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică în conformitate cu anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord. În cazul stabilirii unei prezenţe comerciale, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o rezervă în conformitate cu anexele XIV-A şi XIV-E la prezentul acord. În cazul şederii temporare a persoanelor fizice, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o rezervă în conformitate cu anexele XIV-C, XIV-D, XIV-G şi XIV-H la prezentul acord.
(3)Normele respective nu se aplică măsurilor dacă acestea constituie limitări în temeiul anexelor relevante la prezentul acord.
(4)În sensul prezentei secţiuni:
a)„cerinţe în materie de acordare a licenţelor” înseamnă alte cerinţe de fond decât cerinţele în materie de calificare pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obţine, a modifica sau a reînnoi o autorizaţie pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele a)-c);
b)„proceduri de acordare a licenţelor „ înseamnă norme administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică care solicită autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele a)- c), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licenţe, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de acordare a licenţelor.
c)„cerinţe în materie de calificare” înseamnă cerinţele de fond privind competenţa unei persoane fizice de a presta un serviciu care trebuie demonstrate pentru a obţine autorizaţia de prestare a unui serviciu;
d)„proceduri de calificare” înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de calificare, în scopul obţinerii autorizaţiei de prestare a unui serviciu;
e)„autoritate competentă” înseamnă orice administraţie sau autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental care, în exercitarea competenţelor delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale, ia o decizie privind autorizarea prestării unui serviciu, inclusiv prin stabilirea unei prezenţe comerciale sau privind acordarea unei licenţe pentru a demara o activitate economică, alta decât prestarea de servicii.
Art. 94: Condiţiile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite competenţa lor de evaluare în mod arbitrar.
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt:
a)proporţionale cu un obiectiv de politică publică;
b)clare şi lipsite de ambiguităţi;
c)obiective;
d)prestabilite;
e)făcute publice în prealabil; şi
f)transparente şi accesibile.
(3)O autorizaţie sau o licenţă se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile pentru obţinerea unei autorizaţii sau a unei licenţe.
(4)Fiecare parte menţine sau instituie organe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care prevăd, la cererea unui întreprinzător sau prestator de servicii afectat, o examinare promptă şi, în cazul în care este justificat, acţiuni corective corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei prezenţe comerciale, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenţei temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazurile în care aceste proceduri nu sunt independente faţă de organismul însărcinat să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile duc efectiv la o revizuire obiectivă şi imparţială.
(5)În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale sau din cauza capacităţii tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi care oferă garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea şi transparenţa, inclusiv, în special, comunicarea către public de informaţii adecvate privind lansarea, desfăşurarea şi încheierea procedurii.
(6)Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecţie, fiecare parte poate să ţină seama de obiectivele de politică publică, inclusiv de consideraţii legate de sănătate, siguranţă, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului cultural.
Art. 95: Procedurile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie clare, să fie făcute publice în prealabil şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv şi imparţial.
(2)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie cât mai simple cu putinţă şi să nu complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Eventualele taxe de licenţă (1) care pot decurge pentru solicitanţi ca urmare a cererii lor sunt rezonabile şi proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.
(3)Fiecare parte se asigură că procedurile şi deciziile utilizate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenţei sau de autorizare sunt imparţiale faţă de toţi solicitanţii. Autoritatea competentă ar trebui să ajungă la decizia sa în mod independent şi să nu fie răspunzătoare în faţa niciunui prestator de servicii pentru care este necesară licenţa sau autorizaţia în cauză.
(4)În cazul în care există anumite termene pentru depunerea cererilor, solicitantului trebuie să i se acorde un termen rezonabil pentru depunerea unei cereri. Autoritatea competentă iniţiază soluţionarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.
(5)Fiecare parte se asigură că soluţionarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluţionare a unei cereri.
(6)Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil după primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii şi oferă ocazia de a corecta deficienţele.
(7)Ar trebui să fie acceptate copii legalizate, în cazul în care este posibil, în locul documentelor originale.
(8)În cazul în care o cerere este respinsă de autoritatea competentă, solicitantul este informat în scris şi fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la cerere, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea şi cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.
(9)Fiecare parte garantează că o licenţă sau o autorizaţie, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii şi condiţiile specificate în aceasta.
SUBSECŢIUNEA 2:Dispoziţii de aplicare generală
Art. 96: Recunoaşterea reciprocă
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu împiedică o parte să impună obligaţia ca persoanele fizice să deţină calificările necesare şi/sau experienţa profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.
(2)Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante de pe teritoriile lor respective să furnizeze Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, recomandări privind recunoaşterea reciprocă, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către întreprinzători şi prestatori de servicii, a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licenţe, funcţionarea şi certificarea întreprinzătorilor şi a prestatorilor de servicii şi, în special, a serviciilor profesionale.
(3)După primirea unei recomandări menţionate la alineatul (2), Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” examinează, într-un termen rezonabil, recomandarea în cauză pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord şi, pe baza informaţiilor din recomandare, evaluează, în special:
a)măsura în care standardele şi criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare a prestatorilor de servicii şi a întreprinzătorilor sunt convergente; şi
b)valoarea economică potenţială a unui acord de recunoaştere reciprocă.
(4)Atunci când aceste cerinţe sunt îndeplinite, Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” stabileşte etapele necesare pentru negociere, iar apoi părţile negociază, prin intermediul autorităţilor lor competente, un acord de recunoaştere reciprocă.
(5)Un astfel de acord trebuie să fie conform cu dispoziţiile relevante ale Acordului OMC şi, în special, cu articolul VII din GATS.
Art. 97: Transparenţa şi divulgarea informaţiilor confidenţiale
(1)Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informaţii specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înfiinţează unul sau mai multe puncte de informare pentru a furniza, la cerere, informaţii specifice întreprinzătorilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi cu privire la toate aceste aspecte. Părţile se informează reciproc cu privire la punctele lor de informare în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca aceste puncte de informare să fie depozitare ale actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legilor sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi publice sau private.
SUBSECŢIUNEA 3:Servicii informatice
Art. 98: Acord privind serviciile informatice
(1)În măsura în care comerţul cu servicii informatice este liberalizat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol, părţile respectă dispoziţiile de la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)CPC (1) 84, codul Organizaţiei Naţiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice şi conexe, acoperă funcţiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice şi conexe:
(1)CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991.
a)programele informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (inclusiv realizarea şi implementarea lor);
b)prelucrarea şi stocarea de date; şi
c)servicii conexe, precum serviciile de consultanţă şi de formare pentru personalul clienţilor.
Datorită dezvoltărilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de pachete de servicii conexe, care pot include toate sau o parte dintre aceste funcţii de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor şi tehnologia Grid constau fiecare dintr-o combinaţie de funcţii de bază ale serviciilor informatice.
(3)Serviciile informatice şi conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei reţele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:
a)consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare a computerelor sau a sistemelor de computere;
b)programe informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (în sine), precum şi consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreţinere, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice; sau
c)prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date; sau servicii de întreţinere şi reparaţii pentru maşini şi echipamente de birou, inclusiv computere; sau servicii de formare destinate personalului clienţilor, legate de programe informatice, computere sau sisteme de computere, necuprinse în altă parte.
(4)Serviciile informatice şi conexe permit prestarea altor servicii (de exemplu, bancare) atât prin mijloace electronice, cât şi prin alte mijloace. Cu toate acestea, există o diferenţă importantă între serviciul de intermediere (de exemplu, găzduirea paginilor de internet sau găzduirea aplicaţiilor) şi conţinutul sau serviciul de bază prestat pe cale electronică (de exemplu, servicii bancare). În astfel de cazuri, conţinutul sau serviciul de bază nu intră sub incidenţa CPC 84.
SUBSECŢIUNEA 4:Servicii poştale şi de curierat
Art. 99: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poştale şi de curierat liberalizate în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„licenţă” înseamnă o autorizaţie acordată de o autoritate de reglementare unui anumit prestator de servicii, a cărei obţinere este obligatorie înainte de prestarea unui anumit serviciu;
b)„serviciu universal” înseamnă prestarea permanentă a unui serviciu poştal de o calitate specificată, în toate punctele de pe teritoriul unei părţi, la preţuri rezonabile pentru toţi utilizatorii.
Art. 100: Serviciul universal
Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină. Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru din punctul de vedere al concurenţei şi să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de către părţi.
Art. 101: Licenţe
(1)Obţinerea unei licenţe poate fi obligatorie numai pentru serviciile care fac parte din domeniul de aplicare al serviciului universal.
(2)Atunci când este necesară o licenţă, se vor face publice următoarele:
a)toate criteriile de obţinere a licenţei şi termenul necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă; şi
b)termenii şi condiţiile licenţelor.
(3)Motivele pentru refuzul acordării unei licenţe se fac cunoscute solicitantului la cererea acestuia, fiecare parte urmând să instituie şi o procedură de atac prin intermediul unui organism independent. Această procedură va fi transparentă, nediscriminatorie şi bazată pe criterii obiective.
Art. 102: Independenţa organismului de reglementare
Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poştale şi de curierat şi nu este subordonat niciunui astfel de prestator. Deciziile organismului de reglementare şi procedurile utilizate de acesta sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă.
Art. 103: Apropierea progresivă
În vederea liberalizării suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii graduale a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de lista acquis-ului Uniunii inclusă în anexa XV-C la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 5:Reţele şi servicii de comunicaţii electronice
Art. 104: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile de comunicaţii electronice liberalizate în temeiul secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„servicii de comunicaţii electronice” înseamnă toate serviciile care constau, integral sau în principal, în transmiterea de semnale prin reţele de comunicaţii electronice, inclusiv servicii de telecomunicaţii şi servicii de transmisie în reţele utilizate pentru radiodifuziune. Aceste servicii exclud serviciile care asigură sau care exercită responsabilitatea editorială asupra conţinutului transmis prin intermediul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;
b)„reţea publică de comunicaţii” înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;
c)„reţea de comunicaţii electronice” înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv prin reţele de satelit, reţele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv internet) şi mobile, sisteme care utilizează reţeaua electrică, în măsura în care servesc la transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune şi reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;
d)„autoritate de reglementare” în sectorul comunicaţiilor electronice înseamnă organismul sau organismele responsabile pentru reglementarea comunicaţiilor electronice menţionate în prezenta subsecţiune;
e)un prestator de servicii are o „putere semnificativă pe piaţă” în cazul în care, fie individual, fie împreună cu alţi prestatori, se regăseşte într-o poziţie echivalentă cu poziţia dominantă, respectiv o poziţie de putere economică care îi permite să se comporte în mare măsură independent faţă de concurenţi, clienţi şi, în ultimă instanţă, faţă de consumatori;
f)„interconectare” înseamnă legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii utilizate de acelaşi prestator de servicii sau de un altul pentru a permite utilizatorilor unui prestator de servicii să comunice cu utilizatorii aceluiaşi prestator de servicii sau ai altuia sau să acceseze serviciile furnizate de alt prestator de servicii. Serviciile pot fi furnizate de părţile implicate sau de alte părţi care au acces la reţea. Interconectarea este un tip specific de acces, realizat între operatori de reţele publice;
g)„serviciu universal” înseamnă ansamblul de servicii de o anumită calitate, accesibile tuturor utilizatorilor pe teritoriul unei părţi, indiferent de localizarea lor geografică, la un preţ rezonabil; fiecare parte stabileşte domeniul de aplicare şi implementarea acestuia;
h)„acces” înseamnă punerea la dispoziţia altui prestator de servicii a infrastructurii şi/sau a serviciilor, în baza unor condiţii definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice. Acesta se referă, printre altele, la accesul la elemente ale reţelei şi la infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aceasta include, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală), acces la infrastructura fizică, inclusiv la clădiri, conducte şi piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente; accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; accesul la sisteme de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală; accesul la serviciile de reţele virtuale;
i)„utilizator final” înseamnă un utilizator care nu furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului;
k)„buclă locală” înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei de la locuinţa sau sediul abonatului de cadrul principal de distribuţie sau de o infrastructură echivalentă din reţeaua publică de comunicaţii.
Art. 105: Autoritatea de reglementare
(1)Fiecare parte garantează că autorităţile de reglementare pentru serviciile de comunicaţii electronice sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice prestator de servicii de comunicaţii electronice. În cazul în care una dintre părţi păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra unui prestator de servicii care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice, partea respectivă asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau control, pe de altă parte.
(2)Fiecare parte garantează că autoritatea de reglementare dispune de competenţe suficiente pentru a reglementa sectorul. Sarcinile pe care trebuie să şi le asume autoritatea de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă şi clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredinţate mai multor organisme.
(3)Fiecare parte garantează că deciziile autorităţilor de reglementare şi procedurile utilizate de acestea sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă şi transparente.
(4)Autoritatea de reglementare are competenţa de a realiza o analiză a pieţelor de produse şi servicii relevante care ar putea face obiectul unei reglementări ex ante. În cazul în care autoritatea de reglementare trebuie să stabilească, în temeiul articolului 107 din prezentul acord, dacă să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii, aceasta stabileşte pe baza unei analize a pieţei dacă piaţa relevantă este efectiv competitivă.
(5)În cazul în care autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă relevantă nu este efectiv competitivă, aceasta identifică şi desemnează prestatori de servicii cu putere semnificativă pe piaţa respectivă şi impune, menţine sau modifică obligaţiile specifice de reglementare menţionate la articolul 107 din prezentul acord, după caz. Atunci când autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă este efectiv competitivă, aceasta nu impune şi nu menţine niciuna dintre obligaţiile de reglementare menţionate la articolul 107 din prezentul acord.
(6)Fiecare parte garantează că un prestator de servicii afectat de decizia unei autorităţi de reglementare are dreptul de a contesta decizia respectivă în faţa unui organism competent şi independent de părţile implicate în luarea deciziei. Fiecare parte garantează că se ţine seama în mod corespunzător de fondul cauzei. Până la pronunţarea hotărârii cu privire la calea de atac introdusă, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care organismul care soluţionează calea de atac decide altfel. În cazul în care organismul care soluţionează calea de atac nu este o instanţă de tip judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate, iar acestea fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorităţi judiciare imparţiale şi independente. Deciziile luate de organismele care soluţionează calea de atac sunt puse efectiv în aplicare.
(7)Fiecare parte garantează că, atunci când autorităţile de reglementare intenţionează să ia măsuri legate de oricare dintre dispoziţiile prezentei subsecţiuni care au un impact semnificativ asupra pieţei relevante, acestea oferă părţilor interesate posibilitatea de a formula observaţii cu privire la proiectul de măsură într-un interval rezonabil de timp. Autorităţile de reglementare îşi publică procedurile de consultare. Rezultatele procedurii de consultare sunt făcute publice, mai puţin în cazul informaţiilor confidenţiale.
(8)Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile necesare, inclusiv cele financiare, astfel încât organismele de reglementare să garanteze conformitatea cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni sau cu dispoziţiile deciziilor adoptate în temeiul prezentei subsecţiuni. Prestatorii respectivi furnizează aceste informaţii rapid, la cerere, respectând termenele şi nivelul de detaliu solicitat de autoritatea de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care o are de îndeplinit. Autoritatea de reglementare furnizează justificări pentru cererea de informaţii.
Art. 106: Autorizaţia de prestare a serviciilor de comunicaţii electronice
(1)Fiecare parte se asigură că prestarea serviciilor este autorizată, în măsura în care este posibil, în urma unei simple notificări.
(2)Fiecare parte se asigură că poate fi cerută deţinerea unei licenţe pentru a soluţiona probleme legate de atribuirea de numere şi frecvenţe. Clauzele şi condiţiile acordării unei astfel de licenţe sunt făcute publice.
(3)Fiecare parte se asigură că, în cazul în care este necesară o licenţă:
a)toate criteriile de acordare a licenţei şi termenul rezonabil necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă sunt făcute publice;
b)motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe se comunică în scris solicitantului, la cerere;
c)în cazul în care i se refuză în mod incorect acordarea unei licenţe, solicitantul are posibilitatea să conteste refuzul în faţa unui organism competent;
d)taxele de licenţă (1) solicitate de oricare dintre părţi pentru acordarea unei licenţe nu depăşesc costurile administrative pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul şi exploatarea licenţelor aplicabile. Taxele de licenţă pentru utilizarea spectrului de frecvenţe radio şi a resurselor de numerotare nu intră sub incidenţa cerinţelor de la prezentul alineat.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.
Art. 107: Acces şi interconectare
(1)Fiecare parte se asigură că orice prestator de servicii autorizat să ofere servicii de comunicaţii electronice are dreptul şi obligaţia de a negocia accesul şi interconectarea cu alţi prestatori de reţele şi servicii publice de comunicaţii electronice. Accesul şi interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între prestatorii de servicii în cauză.
(2)Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care obţin informaţii de la un alt prestator de servicii în cursul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informaţii doar în scopul pentru care acestea au fost oferite şi respectă întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor transmise sau păstrate.
(3)Fiecare parte se asigură că, în cazul în care se constată, în conformitate cu articolul 105 din prezentul acord, că o piaţă relevantă nu este efectiv concurenţială, autoritatea de reglementare are competenţa de a impune prestatorului de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă una sau mai multe dintre următoarele obligaţii referitoare la interconectare şi/sau acces:
a)obligaţia de nediscriminare, care garantează faptul că operatorii aplică condiţii echivalente în împrejurări echivalente altor prestatori de servicii care furnizează servicii echivalente şi că furnizează servicii şi informaţii în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel de calitate ca cele pe care le asigură propriilor servicii sau celor ale filialelor sau ale partenerilor lor;
b)obligaţia impusă societăţilor integrate vertical de a-şi prezenta în mod transparent preţurile angro şi preţurile de transfer intern, în cazul în care există o cerinţă de nediscriminare sau pentru a preveni subvenţiile încrucişate abuzive. Autoritatea de reglementare poate specifica formatul şi metodologia contabilă care trebuie utilizate;
c)obligaţiile de acceptare a cererilor rezonabile de acces la anumite elemente de reţea şi la dotări asociate şi de utilizare a acestora, inclusiv de acces neîngrădit la bucla locală, printre altele, în situaţii în care autoritatea de reglementare consideră că refuzul accesului sau impunerea unor termeni şi condiţii nerezonabile cu un efect similar ar împiedica apariţia unei pieţe competitive şi durabile la nivel de comerţ cu amănuntul sau nu ar fi în interesul utilizatorului final.
Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;
d)furnizarea anumitor servicii cu ridicata în vederea revânzării acestora cu amănuntul de către terţi; acordarea de acces deschis la interfeţele tehnice, la protocoale sau la alte tehnologii-cheie care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor sau a serviciilor de reţele virtuale; furnizarea unor posibilităţi de colocare sau a altor forme de utilizare în comun a infrastructurii, inclusiv a conductelor, a clădirilor sau a pilonilor; prestarea de anumite servicii necesare asigurării interoperabilităţii serviciilor de la un capăt la altul (end-to-end) pentru utilizatori, inclusiv infrastructură pentru serviciile de reţele inteligente; furnizarea de acces la sistemele de asistenţă operaţională sau la sistemele de software similare necesare în vederea asigurării unei concurenţe loiale în domeniul prestării de servicii; interconectarea de reţele sau de elemente de reţele.
Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;
e)obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul preţurilor, inclusiv obligaţii privind orientarea preţurilor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea unor tipuri specifice de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză a pieţei indică faptul că lipsa unei concurenţe efective înseamnă că operatorul în cauză poate menţine preţurile la un nivel extrem de ridicat sau poate comprima preţurile în detrimentul utilizatorilor finali.
Autorităţile de reglementare ţin seama de investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unei rate de rentabilitate rezonabile faţă de capitalul angajat, ţinând seama de riscurile aferente;
f)publicarea de obligaţii specifice impuse prestatorilor de servicii de către autoritatea de reglementare care identifică produsul/serviciul specific şi pieţele geografice. Vor fi puse la dispoziţia publicului informaţii actualizate, într-un mod care garantează accesul cu uşurinţă al tuturor părţilor interesate la informaţiile în cauză, cu condiţia ca acestea să nu fie confidenţiale şi să nu conţină secrete de afaceri;
g)obligaţii de transparenţă conform cărora operatorii trebuie să facă publice anumite informaţii şi, în special, în cazul în care un operator are obligaţii de nediscriminare, autoritatea de reglementare îi poate impune acestuia să publice o ofertă de referinţă care să fie suficient de dezagregată pentru a garanta faptul că prestatorii de servicii nu sunt obligaţi să plătească pentru infrastructura care nu este necesară pentru serviciul solicitat, prezentând o descriere a ofertelor pertinente, defalcate pe componente, în funcţie de necesităţile de pe piaţă, incluzând termenii şi condiţiile aferente, inclusiv preţurile.
(4)Fiecare parte se asigură că un prestator de servicii care solicită interconectarea cu un prestator de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă poate recurge, în orice moment sau după un interval de timp rezonabil care a fost făcut public, la un organism intern independent, care poate fi un organism de reglementare, menţionat la articolul 104 alineatul (2) litera d) din prezentul acord, pentru soluţionarea litigiilor legate de termenii şi condiţiile privind interconectarea şi/sau accesul.
Art. 108: Resurse limitate
(1)Fiecare parte se asigură că orice procedură pentru atribuirea şi utilizarea resurselor limitate, inclusiv a frecvenţelor, a numerelor şi a drepturilor de trecere, se desfăşoară într-un mod obiectiv, proporţional, prompt, transparent şi nediscriminatoriu. Informaţiile privind situaţia actuală a benzilor de frecvenţă atribuite se pun la dispoziţia publicului, fără a fi însă necesară identificarea detaliată a frecvenţelor atribuite pentru utilizări specifice, cu caracter guvernamental.
(2)Fiecare parte garantează gestionarea eficientă a frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul său, pentru a asigura utilizarea eficace şi eficientă a spectrului de frecvenţe radio. În cazul în care cererea de frecvenţe specifice este mai mare decât disponibilitatea acestora, se recurge la proceduri adecvate şi transparente pentru atribuirea acestor frecvenţe, cu scopul de a optimiza utilizarea lor şi de a facilita dezvoltarea concurenţei.
(3)Fiecare parte se asigură că atribuirea resurselor naţionale de numerotare şi gestionarea planurilor naţionale de numerotare intră în sfera de competenţă a autorităţii de reglementare.
(4)În cazul în care autorităţile publice sau locale păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra prestatorilor de servicii care furnizează reţele şi/sau servicii publice de comunicaţii, trebuie asigurată separarea structurală efectivă a funcţiei de atribuire a drepturilor de trecere, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau de control, pe de altă parte.
Art. 109: Serviciul universal
(1)Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină.
(2)Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligaţii este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenţei şi nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.
(3)Fiecare parte se asigură că toţi prestatorii de servicii sunt eligibili pentru a furniza serviciul universal şi că niciun prestator de servicii nu este exclus a priori. Desemnarea se face printr-un mecanism eficient, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Fiecare parte evaluează, după caz, dacă furnizarea serviciului universal reprezintă o povară nejustificată pentru organizaţia (organizaţiile) desemnată (desemnate) să furnizeze serviciul universal. În cazul în care acest lucru se justifică ca urmare a efectuării evaluării menţionate anterior şi ţinând seama de eventualul avantaj pe piaţă de care beneficiază o organizaţie care oferă serviciul universal, autorităţile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism destinat să ofere despăgubiri prestatorului (prestatorilor) de servicii în cauză sau să repartizeze costul net al obligaţiilor de serviciu universal.
(4)Fiecare parte se asigură că, atunci când sunt puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor anuare conţinând o listă completă a abonaţilor telefonici, în formă tipărită sau electronică, organizaţiile care furnizează aceste anuare aplică principiul nediscriminării cu privire la prelucrarea informaţiilor care le-au fost furnizate de alte organizaţii.
Art. 110: Prestarea transfrontalieră de servicii de comunicaţii electronice
Niciuna dintre părţi nu poate solicita unui prestator de servicii al celeilalte părţi să îşi stabilească o prezenţă comercială sau orice formă de prezenţă ori să fie rezident pe teritoriul său ca o condiţie pentru prestarea transfrontalieră de servicii.
Art. 111: Confidenţialitatea informaţiilor
Fiecare parte asigură confidenţialitatea comunicaţiilor electronice şi a traficului de date aferent, efectuate prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii, şi a serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public, fără a restrânge comerţul cu servicii.
Art. 112: Litigii între prestatorii de servicii
(1)Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între prestatorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile şi obligaţiile menţionate în prezenta secţiune, autoritatea de reglementare în cauză pronunţă, la cererea oricăreia dintre părţi, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de patru luni.
(2)Decizia autorităţii de reglementare este pusă la dispoziţia publicului, ţinând seama de cerinţele privind secretele de afaceri. Prestatorii care furnizează reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia.
(3)Atunci când un astfel de litigiu vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autorităţile de reglementare în cauză îşi coordonează eforturile pentru ca litigiul să fie soluţionat.
Art. 113: Apropierea progresivă
În vederea liberalizării suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de lista acquis-ului Uniunii, inclusă în anexa XV-B la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 6:Servicii financiare
Art. 114: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile financiare liberalizate în temeiul secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„serviciu financiar” înseamnă orice serviciu de natură financiară oferit de un prestator de servicii financiare al unei părţi. Serviciile financiare includ următoarele activităţi:
(i)servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor:
(1)asigurări directe (inclusiv coasigurare):
a)de viaţă;
b)altele decât cele de viaţă;
(2)reasigurare şi retrocedare;
(3)intermedierea asigurării, de exemplu activităţi de brokeraj şi de agenţie; şi
(4)servicii auxiliare de asigurări, precum servicii de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a revendicărilor;
(ii)servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):
1.acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la populaţie;
2.împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;
3.leasing financiar;
4.toate serviciile de plăţi şi transferuri monetare, inclusiv cărţile de credit sau de debit, cecurile de călătorie şi cecurile bancare;
5.garanţii şi angajamente;
6.operaţiuni în nume propriu sau în numele clienţilor pe piaţa bursieră, pe piaţa extrabursieră sau pe alte pieţe care vizează:
a)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit);
b)valută;
c)produse derivate, inclusiv, printre altele, contracte futures şi opţiuni;
d)instrumente derivate pe cursul de schimb şi pe rata dobânzii, inclusiv produse cum ar fi swapurile şi contractele forward pe rata dobânzii;
e)valori mobiliare transferabile;
f)alte instrumente şi active financiare negociabile, inclusiv lingouri;
7.participarea la emisiunile de titluri de orice natură, în special subscrierile, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent şi prestarea de servicii conexe;
8.brokeraj monetar;
9.gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;
10.serviciile de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate şi alte instrumente negociabile;
11.comunicarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent;
12.servicii de consiliere, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare referitoare la toate activităţile enumerate la punctele 1-11, inclusiv informaţii şi evaluări privind dosarele de credit, investigaţii şi informaţii privind plasamentele şi constituirea portofoliilor, consiliere privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale;
b)„prestator de servicii financiare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să presteze sau prestează servicii financiare. Termenul „prestator de servicii financiare” nu include entităţile publice;
c)„entitate publică” înseamnă:
(i)un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau o entitate deţinută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcţii publice sau cu desfăşurarea unor activităţi de serviciu public, cu excepţia unei entităţi însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiţii comerciale; sau
(ii)o entitate privată, care îndeplineşte funcţii ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită aceste funcţii;
d)„serviciu financiar nou” înseamnă serviciu de natură financiară, inclusiv servicii privind produse existente sau produse noi, ori modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun alt prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi.
Art. 115: Excepţia prudenţială
(1)Fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri din motive prudenţiale, cum ar fi:
a)protecţia investitorilor, a deponenţilor, a asiguraţilor sau a persoanelor faţă de care un prestator de servicii financiare are o obligaţie fiduciară;
b)asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.
(2)Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul şi nu sunt discriminatorii împotriva prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi în comparaţie cu propriii prestatori de servicii financiare.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu impune vreunei părţi divulgarea de informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi individuali sau orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de organismele publice.
Art. 116: Reglementare eficientă şi transparentă
(1)Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care acea parte intenţionează să o adopte pentru a oferi acestor persoane ocazia de a prezenta observaţii referitoare la respectiva măsură. Această măsură se aplică:
a)prin intermediul unei publicării oficiale; sau
b)în altă formă scrisă sau electronică.
(2)Fiecare parte pune la dispoziţia persoanelor interesate cerinţele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.
La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea acestuia. Dacă partea în cauză doreşte informaţii suplimentare din partea solicitantului, aceasta notifică de îndată acest lucru solicitantului.
(3)Fiecare parte face tot posibilul pentru a garanta implementarea şi aplicarea pe teritoriul ei a standardelor convenite la nivel internaţional privind reglementarea şi supravegherea sectorului serviciilor financiare şi pentru combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internaţional sunt, printre altele, „Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar” ale Comitetului de la Basel, „Principiile de bază în asigurări” ale Asociaţiei internaţionale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, „Obiectivele şi principiile de reglementare a valorilor mobiliare” ale Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, „Acordul privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal” al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), „Declaraţia G20 privind transparenţa şi schimbul de informaţii în scopuri fiscale” şi cele „Patruzeci de recomandări” privind spălarea banilor şi cele „Nouă recomandări speciale” privind finanţarea terorismului ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.
Părţile iau notă, de asemenea, de cele „Zece principii-cheie pentru schimbul de informaţii”, promulgate de miniştrii de finanţe din ţările G7 şi vor lua toate măsurile necesare pentru a încerca să le aplice în contactele lor bilaterale.
Art. 117: Servicii financiare noi
Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să presteze orice serviciu financiar nou de tip similar cu serviciile a căror prestare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanţe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat şi poate impune o autorizaţie pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care este necesară o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil şi autorizaţia respectivă poate fi refuzată doar din motive prudenţiale.
Art. 118: Prelucrarea datelor
(1)Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să transfere informaţii în formă electronică sau în altă formă, către şi dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când această prelucrare este necesară pentru activităţile obişnuite ale acestui prestator de servicii financiare.
(2)Fiecare parte adoptă măsuri de salvgardare adecvate pentru protecţia vieţii private, a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor persoanelor, în special în ceea ce priveşte transferul datelor cu caracter personal.
Art. 119: Excepţii specifice
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său, activităţi sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem oficial de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective pot fi desfăşurate, în temeiul reglementărilor naţionale ale părţii respective, de către prestatori de servicii financiare aflaţi în concurenţă cu entităţi publice sau cu instituţii private.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se aplică activităţilor desfăşurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii privind cursul de schimb.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în numele părţii sau al entităţilor publice ale acesteia, beneficiind de garanţia resurselor financiare ale părţii sau ale entităţilor publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.
Art. 120: Organisme de autoreglementare
Atunci când apartenenţa, participarea sau accesul la orice organism de autoreglementare, bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau orice altă organizaţie sau asociaţie este cerută de una dintre părţi pentru ca prestatorii de servicii financiare din cealaltă parte să poată presta servicii financiare în condiţii de egalitate cu prestatorii de servicii financiare din partea respectivă sau atunci când partea oferă în mod direct sau indirect acestor entităţi privilegii sau avantaje în materie de prestare a serviciilor financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligaţiile prevăzute la articolele 79 şi 85 din prezentul acord.
Art. 121: Sisteme de compensare şi de plăţi
În conformitate cu termenii şi condiţiile care constituie tratamentul naţional, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare din cealaltă parte stabiliţi pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi de compensare exploatate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu urmăreşte să ofere acces la facilităţile de creditor în ultimă instanţă ale părţii.
Art. 122: Apropierea progresivă
În vederea examinării unei liberalizări suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de standardele internaţionale privind cele mai bune practici enumerate la articolul 116 alineatul (3) din prezentul acord, precum şi de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XV-A la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 7:Servicii de transport
Art. 123: Domeniul de aplicare
Prezenta subsecţiune stabileşte principiile privind liberalizarea serviciilor de transport internaţional în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
Art. 124: Transportul maritim internaţional
(1)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„transportul maritim internaţional” cuprinde operaţiuni de transport „de la expeditor la destinatar” (door to door) şi multimodal, care presupune transportul bunurilor prin intermediul mai multor moduri de transport, inclusiv maritim, însoţite de un singur document de transport şi, în acest scop, dreptul de a încheia contracte direct cu furnizorii de alte moduri de transport;
b)„servicii de manipulare a încărcăturilor maritime” înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, cu excepţia activităţilor directe ale docherilor, atunci când această forţă de muncă este organizată independent de societăţile de exploatare portuară sau de exploatare a terminalelor. Activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:
(i)încărcarea/descărcarea navelor;
(ii)amararea/dezamararea mărfurilor;
(iii)recepţionarea/livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;
c)„servicii de vămuire” (sau „servicii ale agenţilor vamali”) înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii principale a prestatorului de servicii;
d)„servicii de staţionare şi depozitare a containerelor” înseamnă activităţi care constau în depozitarea containerelor, în porturi sau în interiorul ţării, în vederea umplerii/golirii, a reparării şi a punerii lor la dispoziţie pentru expediere;
e)„servicii de agenţii maritime” înseamnă activităţi ce constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigaţie sau companii maritime, în următoarele scopuri:
(i)comercializarea şi vânzarea serviciilor de transport maritim şi a serviciilor conexe, de la cotare până la facturare, precum şi emisiunea de conosamente în numele societăţilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
(ii)reprezentarea societăţilor care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când este necesar;
f)„servicii de transport al mărfurilor” înseamnă activitatea ce constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziţionarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, pregătirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
g)„servicii de legătură” înseamnă transportul prealabil şi în continuare a încărcăturilor internaţionale pe mare, în special în containere, între porturile situate pe teritoriul unei părţi.
(2)În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, fiecare parte este de acord să asigure aplicarea efectivă a principiului accesului nelimitat la încărcături pe baze comerciale, libertatea de a presta serviciile maritime internaţionale, precum şi tratamentul naţional în cadrul prestării unor astfel de servicii.
Ţinând seama de nivelurile existente de liberalizare între părţi în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional:
a)fiecare parte aplică efectiv principiul accesului nerestricţionat pe pieţele şi la schimburile comerciale maritime internaţionale pe baze comerciale şi în mod nediscriminatoriu;
b)fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave sau navelor unei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente în ceea ce priveşte, printre altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii şi a serviciilor portuare, utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum şi în ceea ce priveşte taxele şi redevenţele aferente, instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare.
(3)În aplicarea acestor principii, fiecare parte:
a)nu introduce dispoziţii privind împărţirea încărcăturii în viitoarele acorduri cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid şi lichid, precum şi traficul de linie şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de împărţire a încărcăturii, în cazul în care acestea există în acorduri precedente; şi
b)abrogă şi se abţine să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală şi orice obstacol administrativ, tehnic şi de altă natură care ar putea constitui restricţii deghizate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a presta servicii în domeniul transportului maritim internaţional.
(4)Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să deţină prezenţe comerciale pe teritoriul său în condiţii de stabilire şi de exploatare nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice ţară terţă, oricare dintre acestea sunt mai favorabile.
(5)Fiecare parte pune la dispoziţia prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea deşeurilor de balast, serviciile căpitanului de port, asistenţă la navigaţie, servicii operaţionale pe uscat esenţiale exploatărilor de nave, inclusiv comunicaţii, furnizare de apă şi de electricitate, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, servicii de ancorare, dane şi servicii de acostare.
(6)Fiecare parte permite transportul echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra plată, între porturile unui stat membru al UE sau între porturile Georgiei.
(7)Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să presteze servicii de legătură între porturile naţionale.
Art. 125: Transportul aerian
Liberalizarea progresivă a transportului aerian între părţi, adaptată la nevoile lor comerciale reciproce şi la condiţiile de acces reciproc pe piaţă, este reglementată prin Acordul privind stabilirea unui spaţiu aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte.
Art. 126: Apropierea progresivă
În vederea examinării unei liberalizări suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XV-D la prezentul acord.