Capitolul 6 - Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic - Acord din 27-iun-2014 între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 261L
În vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
CAPITOLUL 6:Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic
Art. 76: Obiectiv, obiect şi domeniu de aplicare
(1)Părţile, reafirmându-şi angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord dispoziţiile necesare pentru liberalizarea progresivă şi reciprocă în ceea ce priveşte dreptul de stabilire şi comerţul cu servicii, precum şi pentru cooperarea în materie de comerţ electronic.
(2)Achiziţiile publice intră sub incidenţa capitolului 8 (Achiziţii publice) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca instituind vreo obligaţie în materie de achiziţii publice.
(3)Subvenţiile intră sub incidenţa capitolului 10 (Concurenţa) de la titlul IV (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, iar dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică în cazul subvenţiilor acordate de către părţi.
(4)În conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, fiecare parte îşi rezervă dreptul de a adopta norme şi de a introduce noi reglementări în vederea îndeplinirii obiectivelor legitime de politică.
(5)Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care afectează persoanele fizice care doresc să intre pe piaţa forţei de muncă a uneia dintre părţi, nici măsurilor privind cetăţenia, rezidenţa şi angajarea cu contract pe durată nedeterminată.
(6)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau şederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrităţii frontierelor sale şi pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să compromită avantajele care decurg pentru oricare dintre părţi din dispoziţiile unui angajament specific asumat în temeiul prezentului capitol şi al anexei XIV la prezentul acord (1).
(1)Simplul fapt că obligativitatea vizelor se aplică în cazul resortisanţilor persoane fizice ai anumitor ţări, dar nu şi în cazul resorti- sanţilor altor ţări nu se consideră ca fiind o anulare sau o compromitere a avantajelor ce decurg dintr-un angajament specific.
Art. 77: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)„măsură” înseamnă orice măsură a unei părţi, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, acţiune administrativă sau sub orice altă formă;
b)„măsuri adoptate sau menţinute de o parte” înseamnă măsurile luate de:
(i)guverne şi de autorităţile centrale, regionale sau locale; şi
(ii)organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le sunt delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale;
c)„persoană fizică a unei părţi” înseamnă un resortisant al unui stat membru al UE sau un resortisant al Georgiei, în conformitate cu legislaţia respectivă a părţilor;
d)„persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau organizată în alt mod în temeiul legislaţiei relevante, în scopuri lucrative sau nu, din sectorul public sau privat, inclusiv orice corporaţie, trust, societate în nume colectiv, întreprindere comună, persoană fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau în asociere;
e)„persoană juridică a unei părţi” înseamnă o persoană juridică astfel cum este definită la litera d), constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii sau, respectiv, a Georgiei, care are sediul social, administraţia centrală sau sediul principal pe teritoriul (1) în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Georgiei.
(1)Pentru o mai mare certitudine, acest teritoriu include zona economică exclusivă şi platforma continentală, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).
În cazul în care persoana juridică respectivă îşi are numai sediul social sau administraţia centrală pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Georgiei, aceasta nu este considerată persoană juridică din Uniune sau, respectiv, din Georgia decât dacă operaţiunile sale au o legătură reală şi continuă cu economia Uniunii sau, respectiv, a Georgiei;
Fără a aduce atingere paragrafului anterior, companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii sau, respectiv, a Georgiei şi care sunt controlate de resortisanţi ai unui stat membru al UE sau ai Georgiei beneficiază şi ele de dispoziţiile prezentului acord în cazul în care navele lor sunt înregistrate în conformitate cu legislaţia acestora în respectivul stat membru al Uniunii sau în Georgia şi arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii sau al Georgiei;
f)„filială” a unei persoane juridice a unei părţi înseamnă o persoană juridică care este deţinută sau controlată efectiv de persoana juridică respectivă (2);
(2)O persoană juridică este controlată de o altă persoană juridică dacă aceasta din urmă are competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să conducă în alt mod legal activităţile acesteia.
g)„sucursală” a unei persoane juridice înseamnă un punct de lucru fără personalitate juridică, cu aparenţa permanenţei, de exemplu prelungirea unei societăţi-mamă, care are propria conducere şi dotarea materială necesară pentru a putea negocia afaceri cu terţi astfel încât aceştia din urmă, deşi cunosc faptul că, dacă este necesar, există o legătură juridică între sucursală şi societatea-mamă cu sediul în străinătate, nu sunt obligaţi să încheie afaceri direct cu societatea - mamă, ci pot efectua tranzacţii comerciale la sediul care reprezintă prelungirea societăţii-mamă;
h)„dreptul de stabilire” înseamnă:
(i)în ceea ce priveşte persoanele juridice din Uniune sau din Georgia, dreptul de a începe şi a desfăşura activităţi economice prin înfiinţarea, inclusiv prin achiziţionarea, unei persoane juridice şi/sau de a crea o sucursală sau o reprezentanţă în Georgia sau, respectiv, în Uniune;
(ii)în ceea ce priveşte persoanele fizice, dreptul persoanelor fizice din Uniune sau din Georgia de a începe şi a desfăşura activităţi economice în calitate de persoane care desfăşoară activităţi independente şi de a înfiinţa întreprinderi, în special societăţi, pe care le controlează efectiv;
i)„activităţile economice” includ activităţile de natură industrială, comercială şi profesională şi activităţile de artizanat şi nu includ activităţile desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
j)„funcţionare” înseamnă desfăşurarea unor activităţi economice;
k)„serviciile” includ orice serviciu prestat în orice sector, cu excepţia serviciilor prestate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
l)„servicii şi alte activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale” înseamnă serviciile sau activităţile care nu sunt desfăşurate nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;
m)„prestare transfrontalieră de servicii” înseamnă prestarea unui serviciu:
(i)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi (modul 1); sau
(ii)pe teritoriul unei părţi în favoarea unui consumator de servicii al celeilalte părţi (modul 2);
n)„prestator de servicii” al unei părţi înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să presteze sau prestează un serviciu;
o)„întreprinzător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să desfăşoare sau desfăşoară o activitate economică prin constituirea unei prezenţe comerciale.
Art. 78: Domeniu de aplicare
Prezenta secţiune se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de părţi care afectează dreptul de stabilire în legătură cu toate activităţile economice, cu următoarele excepţii:
a)extracţia, fabricarea şi prelucrarea (1) materialelor nucleare;
(1)Pentru mai multă siguranţă, prelucrarea materialelor nucleare include toate activităţile încadrate la codul 2330 ISIC Rev.3.1 al ONU.
b)producţia sau comercializarea armelor, a muniţiilor şi a materialului de război;
c)serviciile audiovizuale;
d)cabotajul maritim naţional (2); şi
(2)Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităţilor care pot fi considerate cabotaj în temeiul legislaţiei interne relevante, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau mărfuri între un port sau un punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE şi un alt port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE, inclusiv pe platforma sa continentală, conform dispoziţiilor UNCLOS, precum şi traficul care îşi are originea şi care se finalizează în acelaşi port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE.
e)serviciile de transport aerian naţional şi internaţional (3), regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:
(3)Condiţiile privind accesul reciproc pe pieţe în sectorul transportului aerian sunt reglementate în Acordul între UE şi statele membre ale acesteia şi Georgia privind instituirea unui spaţiu aerian comun.
(i)serviciile de reparare şi întreţinere a aeronavelor, pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);
(iv)serviciile de handling la sol;
(v)serviciile de exploatare a aeroporturilor.
Art. 79: Tratamentul naţional şi clauza naţiunii celei mai favorizate
(1)Ţinând seama de rezervele enumerate în anexa XIV-E la prezentul acord, Georgia acordă, odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord:
a)în ceea ce priveşte dreptul de stabilire a unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Uniune, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, acordându-se cel mai favorabil dintre cele două tratamente;
b)în ceea ce priveşte funcţionarea unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Uniune în Georgia, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente (1).
(1)Această obligaţie nu se aplică şi dispoziţiilor privind protecţia investiţiilor care nu sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv dispoziţiilor referitoare la procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, prevăzute în alte acorduri.
(2)Ţinând seama de rezervele enumerate în anexa XIV-A la prezentul acord, Uniunea acordă, odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord:
a)în ceea ce priveşte dreptul de stabilire a filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice din Georgia, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, acordându-se cel mai favorabil dintre cele două tratamente;
b)în ceea ce priveşte funcţionarea filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice din Georgia în Uniune, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, acordându-se cel mai favorabil dintre cele două tratamente (2).
(2)Această obligaţie nu se aplică şi dispoziţiilor privind protecţia investiţiilor care nu sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv dispoziţiilor referitoare la procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, prevăzute în alte acorduri.
(3)Ţinând seama de rezervele enumerate în anexele XIV-A şi XIV-E la prezentul acord, părţile nu adoptă regulamente sau măsuri noi care introduc dispoziţii discriminatorii în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor juridice din Uniune sau din Georgia pe teritoriul lor sau în ceea ce priveşte funcţionarea acestora, odată ce acestea au fost stabilite, în comparaţie cu propriile lor persoane juridice.
Art. 80: Reexaminare
(1)Pentru liberalizarea progresivă a condiţiilor de stabilire, părţile reexaminează periodic dispoziţiile prezentei secţiuni şi lista de rezerve menţionată la articolul 79 din prezentul acord, precum şi mediul de stabilire, în concordanţă cu angajamentele asumate în cadrul acordurilor internaţionale.
(2)În contextul reexaminării menţionate la alineatul (1), părţile evaluează orice obstacol în calea dreptului de stabilire cu care s-au confruntat. În vederea aprofundării dispoziţiilor prezentului capitol, părţile trebuie să identifice, dacă este cazul, modalităţile adecvate de depăşire a acestor obstacole, care ar putea include noi negocieri, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia investiţiilor şi procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat.
Art. 81: Alte acorduri
Prezentul capitol nu afectează drepturile de care beneficiază întreprinzătorii părţilor în temeiul oricărui acord internaţional existent sau viitor privind investiţiile la care un stat membru al UE şi Georgia sunt părţi.
Art. 82: Tratamentul aplicat sucursalelor şi reprezentanţelor
(1)Dispoziţiile articolului 79 din prezentul acord nu împiedică aplicarea de către oricare dintre părţi a unor norme specifice privind dreptul de stabilire şi activitatea pe teritoriul său a sucursalelor şi a reprezentanţelor persoanelor juridice care aparţin celeilalte părţi, care nu au fost constituite pe teritoriul primei părţi, norme justificate de diferenţele juridice sau tehnice existente între aceste sucursale şi reprezentanţe în comparaţie cu sucursalele şi reprezentanţele persoanelor juridice constituite pe teritoriul său sau, în ceea ce priveşte serviciile financiare, justificate de raţiuni prudenţiale.
(2)Diferenţa de tratament nu depăşeşte ceea ce este strict necesar ca urmare a acestor diferenţe juridice sau tehnice sau, în ceea ce priveşte serviciile financiare, din raţiuni prudenţiale.
Art. 83: Domeniu de aplicare
Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de părţi care afectează prestarea transfrontalieră pentru toate sectoarele de servicii, cu excepţia următoarelor:
a)serviciile audiovizuale;
b)cabotajul maritim naţional (1); şi
(1)Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităţilor care pot fi considerate cabotaj în temeiul legislaţiei naţionale relevante, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau de bunuri între un port sau un punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE şi un alt port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE, inclusiv pe platforma sa continentală, conform dispoziţiilor UNCLOS, precum şi traficul care îşi are originea şi care se finalizează în acelaşi port sau punct situat în Georgia sau într-un stat membru al UE.
c)serviciile de transport aerian naţional şi internaţional (2), regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:
(2)Condiţiile privind accesul reciproc pe pieţe în sectorul transportului aerian sunt reglementate în Acordul dintre UE şi statele membre ale acesteia şi Georgia privind instituirea unui spaţiu aerian comun.
(i)serviciile de reparare şi întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);
(iv)serviciile de handling la sol;
(v)serviciile de exploatare a aeroporturilor.
Art. 84: Accesul pe piaţă
(1)În ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel prevăzut în angajamentele specifice din anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord.
(2)În sectoarele în care sunt asumate angajamente de acces pe piaţă, măsurile pe care o parte nu le menţine sau nu le adoptă la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în anexele XVI-B şi XVI-F la prezentul acord, sunt definite ca:
a)limitări privind numărul de prestatori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice;
b)limitări privind valoarea totală a tranzacţiilor de servicii sau a activelor, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice; sau
c)limitări privind numărul total de operaţiuni de servicii sau privind cantitatea totală de servicii exprimată în unităţi numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice.
Art. 85: Tratament naţional
(1)În sectoarele în care angajamentele privind accesul pe piaţă sunt înscrise în anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord şi sub rezerva condiţiilor şi calificărilor definite în acestea, cu privire la toate măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor servicii similare şi propriilor prestatori de servicii similari.
(2)O parte poate să îndeplinească cerinţa de la alineatul (1) acordând serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor servicii similare şi propriilor prestatori de servicii similari.
(3)Un tratament în mod formal identic sau în mod formal diferit este considerat a fi mai puţin favorabil atunci când acesta modifică condiţiile concurenţei în favoarea serviciilor sau a prestatorilor de servicii ai unei părţi în raport cu serviciile similare sau prestatorii de servicii similari ai celeilalte părţi.
(4)Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca obligând părţile să compenseze orice dezavantaje concurenţiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor sau prestatorilor de servicii relevanţi.
Art. 86: Listele de angajamente
Sectoarele liberalizate de fiecare parte în temeiul prezentei secţiuni, precum şi limitările privind accesul pe piaţă şi tratamentul naţional care se aplică serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi în aceste sectoare, stabilite prin intermediul rezervelor, sunt enumerate în listele de angajamente prevăzute în anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord.
Art. 87: Reexaminare
În vederea liberalizării progresive a prestării transfrontaliere de servicii între părţi, Comitetul de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, reexaminează periodic lista de angajamente menţionată la articolul 86 din prezentul acord. Această reexaminare ia în considerare, printre altele, procesul de apropiere progresivă menţionat la articolele 103, 113, 122 şi 126 din prezentul acord şi impactul său asupra eliminării obstacolelor restante în calea prestării transfrontaliere de servicii între părţi.
Art. 88: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de părţi cu privire la intrarea şi şederea temporară pe teritoriile acestora a personalului-cheie, a stagiarilor absolvenţi de studii superioare, a vânzătorilor profesionişti, a prestatorilor contractuali de servicii şi a profesioniştilor independenţi, în conformitate cu articolul 76 alineatul (5) din prezentul acord.
(2)În sensul prezentei secţiuni:
a)„personal-cheie” înseamnă orice persoană fizică angajată de o persoană juridică a unei părţi, alta decât o organizaţie nonprofit (1), şi care este responsabilă pentru înfiinţarea sau controlul, administrarea şi funcţionarea adecvată a unei entităţi stabilite. „Personalul-cheie” include „persoanele aflate în vizită de afaceri” în scopul înfiinţării unei prezenţe comerciale şi „persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii”:
(1)Trimiterea la o altă entitate decât o „organizaţie nonprofit” nu se aplică decât Belgiei, Republicii Cehe, Danemarcei, Germaniei, Estoniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franţei, Italiei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Luxemburgului, Maltei, Ţărilor de Jos, Austriei, Portugaliei, Sloveniei, Finlandei şi Regatului Unit.
(i)„persoanele aflate în vizită de afaceri” înseamnă persoanele fizice care deţin o poziţie de conducere şi sunt responsabile pentru înfiinţarea unei prezenţe comerciale. Acestea nu oferă sau prestează servicii şi nici nu se implică în alte activităţi economice decât cele necesare în scopul înfiinţării unei prezenţe comerciale. Acestea nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în partea-gazdă;
(ii)„persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii” înseamnă persoanele fizice care au fost angajate de o persoană juridică sau au fost asociaţi ai acesteia pe durata a cel puţin un an şi care sunt transferate temporar într-o prezenţă comercială/entitate care poate fi o sucursală, o filială sau societatea-mamă a întreprinderii/persoanei juridice situate pe teritoriul celeilalte părţi. Persoana fizică în cauză trebuie să aparţină uneia dintre următoarele categorii:
1)directori: persoane care deţin o funcţie superioară de conducere în cadrul unei persoane juridice, care se ocupă în primul rând de gestionarea prezenţei comerciale, sub supravegherea generală sau îndrumarea în principal a consiliului de administraţie sau a acţionarilor întreprinderii sau a persoanelor cu funcţii echivalente, inclusiv, cel puţin, a celor:
- care asigură conducerea prezenţei comerciale, a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;
- care supraveghează şi controlează activitatea altor membri ai personalului care exercită funcţii de supraveghere, tehnice sau administrative; şi
- care au autoritatea de a se ocupa personal de angajarea şi concedierea personalului sau de a face recomandări privind angajarea şi concedierea personalului sau alte măsuri privind personalul;
2)specialişti: persoane care lucrează pentru o persoană juridică şi care deţin cunoştinţe deosebite, esenţiale pentru producţia, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau gestionarea entităţii. La evaluarea acestor cunoştinţe se iau în considerare nu numai cunoştinţele specifice prezenţei comerciale în cauză, ci şi deţinerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de muncă sau de activitate comercială care necesită cunoştinţe tehnice specifice, inclusiv apartenenţa la o profesie acreditată;
b)„stagiari absolvenţi de studii superioare” înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părţi sau de o sucursală a acesteia pentru cel puţin un an, care deţin o diplomă universitară şi sunt transferate temporar într-o prezenţă comercială a persoanei juridice pe teritoriul celeilalte părţi, în scopul dezvoltării profesionale sau pentru a dobândi o formare în tehnicile sau metodele antreprenoriale (1);
(1)Prezenţei comerciale gazdă i se poate solicita să prezinte spre aprobare prealabilă un program de formare care să acopere durata şederii, demonstrând că scopul şederii este formarea. În cazul Republicii Cehe, al Germaniei, al Spaniei, al Franţei, al Ungariei şi al Austriei, formarea trebuie să aibă legătură cu diploma universitară obţinută.
c)„vânzători profesionişti” (2) înseamnă persoane fizice reprezentante ale unui prestator de servicii sau ale unui furnizor de bunuri al unei părţi, care doresc să intre şi să beneficieze de şedere temporară pe teritoriul celeilalte părţi în scopul de a negocia vânzarea de servicii sau de bunuri sau încheierea de contracte de vânzare de servicii sau bunuri pentru prestatorul de servicii sau furnizorul de bunuri respectiv. Aceştia nu se angajează în vânzări directe către publicul larg şi nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în partea-gazdă şi nici nu sunt agenţi comisionari;
(2)Regatul Unit: categoria vânzătorilor profesionişti este recunoscută numai pentru vânzătorii de servicii.
d)„prestatori contractuali de servicii” înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părţi, care nu este o agenţie pentru servicii de plasare şi furnizare de personal şi nici nu acţionează prin intermediul unei astfel de agenţii, nu deţine o prezenţă comercială pe teritoriul celeilalte părţi şi a încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credinţă în vederea prestării de servicii, contract care necesită prezenţa temporară a angajaţilor săi pe teritoriul părţii respective pentru a executa contractul de prestare de servicii;
e)„profesionişti independenţi” înseamnă persoane fizice care asigură prestarea unui serviciu şi care sunt stabilite ca persoane care desfăşoară activităţi independente pe teritoriul unei părţi, care nu deţin o prezenţă comercială pe teritoriul celeilalte părţi şi care au încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credinţă (altul decât printr-o agenţie de plasare şi furnizare de personal) în vederea prestării de servicii, contract care necesită prezenţa lor temporară pe teritoriul părţii respective pentru a executa contractul de prestare de servicii;
f)„calificări” înseamnă diplome, certificate şi alte dovezi (de calificare oficială) eliberate de o autoritate desemnată în temeiul dispoziţiilor legislative, de reglementare sau administrative şi care certifică absolvirea cu succes a unei formări profesionale.
Art. 89: Personalul-cheie şi stagiarii absolvenţi de studii superioare
(1)Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) din prezentul capitol şi ţinând seama de orice rezerve enumerate în anexele XIV-A şi XIV-E sau în anexele XIV-C şi XIV-G la prezentul acord, fiecare parte permite întreprinzătorilor celeilalte părţi să angajeze în cadrul prezenţei lor comerciale persoane fizice din cealaltă parte, cu condiţia ca aceşti angajaţi să facă parte din personalul-cheie sau să fie stagiari absolvenţi de studii superioare, astfel cum sunt definiţi la articolul 88 din prezentul acord. Intrarea şi şederea temporară a personalului-cheie şi a stagiarilor absolvenţi de studii superioare este limitată la o perioadă de maximum trei ani pentru persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii, la 90 de zile în orice perioadă de 12 luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri şi la un an pentru stagiarii absolvenţi de studii superioare.
(2)Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) din prezentul capitol, măsurile pe care o parte nu le menţine sau nu le adoptă, fie la nivelul unei subdiviziuni regionale, fie la nivelul întregului său teritoriu, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexele XIV-C şi XIV-G la prezentul acord, sunt definite ca limitări privind numărul total de persoane fizice pe care un întreprinzător le poate angaja ca personal- cheie sau ca stagiari absolvenţi de studii superioare într-un sector specific, sub formă de contingente numerice sau prin impunerea unui test privind necesităţile economice şi ca limitări discriminatorii.
Art. 90: Vânzătorii profesionişti
Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) sau cu secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) din prezentul capitol şi ţinând seama de orice rezerve enumerate în anexele XIV-A, XIV-E şi în anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord, fiecare parte permite intrarea şi şederea temporară a vânzătorilor profesionişti pentru o durată maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 12 luni.
Art. 91: Prestatorii de servicii contractuale
(1)Părţile îşi reafirmă obligaţiile care rezultă din angajamentele asumate în cadrul Acordului General privind Comerţul cu Servicii (GATS) în ceea ce priveşte intrarea şi şederea temporară a prestatorilor contractuali de servicii. În conformitate cu anexele XIV-D şi XIV-H la prezentul acord, fiecare parte permite furnizarea de servicii pe teritoriul său de către prestatorii contractuali de servicii ai celeilalte părţi, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Angajamentele asumate de către părţi se supun următoarelor condiţii:
a)persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de angajaţi ai unei persoane juridice care a obţinut un contract de prestare de servicii cu o durată maximă de 12 luni;
b)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi ar trebui să ofere astfel de servicii în calitate de angajaţi ai persoanei juridice care prestează serviciile în cauză cel puţin pe parcursul anului imediat anterior datei la care a fost prezentată cererea de intrare pe teritoriul celeilalte părţi. De asemenea, persoanele fizice trebuie să aibă, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi, cel puţin trei ani de experienţă profesională (1) în sectorul de activitate care face obiectul contractului;
(1)Obţinută după vârsta majoratului, astfel cum este definită în legislaţia internă aplicabilă.
c)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină:
(i)o diplomă universitară sau o calificare care atestă deţinerea unor cunoştinţe de un nivel echivalent (2); şi
(2)În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care se prestează serviciul, partea respectivă poate să verifice dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.
(ii)calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau cerinţele juridice ale părţii în care se prestează serviciul.
d)persoana fizică nu primeşte altă remuneraţie pentru prestarea serviciilor pe teritoriul celeilalte părţi decât cea plătită de persoana juridică care angajează persoana fizică;
e)intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părţii în cauză nu depăşeşte o durată cumulativă de cel mult şase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul durata mai scurtă;
f)accesul acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se referă doar la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului şi nu dă dreptul de profesare cu titlul profesional al părţii pe teritoriul căreia este prestat serviciul.
g)numărul de persoane vizate de contractul de prestare de servicii nu poate fi mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau alte cerinţe juridice ale părţii în care se prestează serviciul.
Art. 92: Profesioniştii independenţi
(1)În conformitate cu anexele XIV-D şi XIV-H la prezentul acord, părţile permit prestarea de servicii pe teritoriul lor de către profesioniştii independenţi ai celeilalte părţi, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Angajamentele asumate de către părţi se supun următoarelor condiţii:
a)persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de persoane care desfăşoară activităţi independente stabilite pe teritoriul celeilalte părţi şi să fi obţinut un contract de prestare de servicii cu o durată maximă de 12 luni;
b)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi, cel puţin şase ani de experienţă profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;
c)persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină:
(i)o diplomă universitară sau o calificare care atestă deţinerea unor cunoştinţe de un nivel echivalent (1); şi
(1)În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este prestat serviciul, partea respectivă poate să verifice dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară valabilă pe teritoriul său.
(ii)calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau alte cerinţe juridice ale părţii în care se prestează serviciul;
d)intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părţii în cauză nu depăşeşte o durată cumulativă de cel mult şase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul durata mai scurtă;
e)accesul acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se referă doar la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului şi nu dă dreptul de profesare cu titlul profesional al părţii pe teritoriul căreia este prestat serviciul.
SUBSECŢIUNEA 1:Reglementare internă
Art. 93: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Următoarele norme se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare care afectează:
a)prestarea transfrontalieră de servicii;
b)stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor juridice şi fizice definite la articolul 77 alineatul (9) din prezentul acord; şi
c)şederea temporară pe teritoriul lor a categoriilor de persoane fizice definite la articolul 88 alineatul (2) literele a)-e) din prezentul acord.
(2)În cazul prestării transfrontaliere de servicii, normele respective se aplică numai sectoarelor pentru care partea respectivă şi-a asumat angajamente specifice şi în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică în conformitate cu anexele XIV-B şi XIV-F la prezentul acord. În cazul stabilirii unei prezenţe comerciale, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o rezervă în conformitate cu anexele XIV-A şi XIV-E la prezentul acord. În cazul şederii temporare a persoanelor fizice, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o rezervă în conformitate cu anexele XIV-C, XIV-D, XIV-G şi XIV-H la prezentul acord.
(3)Normele respective nu se aplică măsurilor dacă acestea constituie limitări în temeiul anexelor relevante la prezentul acord.
(4)În sensul prezentei secţiuni:
a)„cerinţe în materie de acordare a licenţelor” înseamnă alte cerinţe de fond decât cerinţele în materie de calificare pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obţine, a modifica sau a reînnoi o autorizaţie pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele a)-c);
b)„proceduri de acordare a licenţelor „ înseamnă norme administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică care solicită autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele a)- c), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licenţe, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de acordare a licenţelor.
c)„cerinţe în materie de calificare” înseamnă cerinţele de fond privind competenţa unei persoane fizice de a presta un serviciu care trebuie demonstrate pentru a obţine autorizaţia de prestare a unui serviciu;
d)„proceduri de calificare” înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de calificare, în scopul obţinerii autorizaţiei de prestare a unui serviciu;
e)„autoritate competentă” înseamnă orice administraţie sau autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental care, în exercitarea competenţelor delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale, ia o decizie privind autorizarea prestării unui serviciu, inclusiv prin stabilirea unei prezenţe comerciale sau privind acordarea unei licenţe pentru a demara o activitate economică, alta decât prestarea de servicii.
Art. 94: Condiţiile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite competenţa lor de evaluare în mod arbitrar.
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt:
a)proporţionale cu un obiectiv de politică publică;
b)clare şi lipsite de ambiguităţi;
c)obiective;
d)prestabilite;
e)făcute publice în prealabil; şi
f)transparente şi accesibile.
(3)O autorizaţie sau o licenţă se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile pentru obţinerea unei autorizaţii sau a unei licenţe.
(4)Fiecare parte menţine sau instituie organe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care prevăd, la cererea unui întreprinzător sau prestator de servicii afectat, o examinare promptă şi, în cazul în care este justificat, acţiuni corective corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei prezenţe comerciale, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenţei temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazurile în care aceste proceduri nu sunt independente faţă de organismul însărcinat să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile duc efectiv la o revizuire obiectivă şi imparţială.
(5)În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale sau din cauza capacităţii tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi care oferă garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea şi transparenţa, inclusiv, în special, comunicarea către public de informaţii adecvate privind lansarea, desfăşurarea şi încheierea procedurii.
(6)Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecţie, fiecare parte poate să ţină seama de obiectivele de politică publică, inclusiv de consideraţii legate de sănătate, siguranţă, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului cultural.
Art. 95: Procedurile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie clare, să fie făcute publice în prealabil şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv şi imparţial.
(2)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie cât mai simple cu putinţă şi să nu complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Eventualele taxe de licenţă (1) care pot decurge pentru solicitanţi ca urmare a cererii lor sunt rezonabile şi proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.
(3)Fiecare parte se asigură că procedurile şi deciziile utilizate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenţei sau de autorizare sunt imparţiale faţă de toţi solicitanţii. Autoritatea competentă ar trebui să ajungă la decizia sa în mod independent şi să nu fie răspunzătoare în faţa niciunui prestator de servicii pentru care este necesară licenţa sau autorizaţia în cauză.
(4)În cazul în care există anumite termene pentru depunerea cererilor, solicitantului trebuie să i se acorde un termen rezonabil pentru depunerea unei cereri. Autoritatea competentă iniţiază soluţionarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.
(5)Fiecare parte se asigură că soluţionarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluţionare a unei cereri.
(6)Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil după primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii şi oferă ocazia de a corecta deficienţele.
(7)Ar trebui să fie acceptate copii legalizate, în cazul în care este posibil, în locul documentelor originale.
(8)În cazul în care o cerere este respinsă de autoritatea competentă, solicitantul este informat în scris şi fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la cerere, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea şi cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.
(9)Fiecare parte garantează că o licenţă sau o autorizaţie, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii şi condiţiile specificate în aceasta.
SUBSECŢIUNEA 2:Dispoziţii de aplicare generală
Art. 96: Recunoaşterea reciprocă
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu împiedică o parte să impună obligaţia ca persoanele fizice să deţină calificările necesare şi/sau experienţa profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.
(2)Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante de pe teritoriile lor respective să furnizeze Comitetului de asociere, reunit în configuraţia „Comerţ” prevăzută la articolul 408 alineatul (4) din prezentul acord, recomandări privind recunoaşterea reciprocă, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către întreprinzători şi prestatori de servicii, a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licenţe, funcţionarea şi certificarea întreprinzătorilor şi a prestatorilor de servicii şi, în special, a serviciilor profesionale.
(3)După primirea unei recomandări menţionate la alineatul (2), Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” examinează, într-un termen rezonabil, recomandarea în cauză pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord şi, pe baza informaţiilor din recomandare, evaluează, în special:
a)măsura în care standardele şi criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare a prestatorilor de servicii şi a întreprinzătorilor sunt convergente; şi
b)valoarea economică potenţială a unui acord de recunoaştere reciprocă.
(4)Atunci când aceste cerinţe sunt îndeplinite, Comitetul de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” stabileşte etapele necesare pentru negociere, iar apoi părţile negociază, prin intermediul autorităţilor lor competente, un acord de recunoaştere reciprocă.
(5)Un astfel de acord trebuie să fie conform cu dispoziţiile relevante ale Acordului OMC şi, în special, cu articolul VII din GATS.
Art. 97: Transparenţa şi divulgarea informaţiilor confidenţiale
(1)Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informaţii specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înfiinţează unul sau mai multe puncte de informare pentru a furniza, la cerere, informaţii specifice întreprinzătorilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi cu privire la toate aceste aspecte. Părţile se informează reciproc cu privire la punctele lor de informare în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca aceste puncte de informare să fie depozitare ale actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legilor sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi publice sau private.
SUBSECŢIUNEA 3:Servicii informatice
Art. 98: Acord privind serviciile informatice
(1)În măsura în care comerţul cu servicii informatice este liberalizat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol, părţile respectă dispoziţiile de la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)CPC (1) 84, codul Organizaţiei Naţiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice şi conexe, acoperă funcţiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice şi conexe:
(1)CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991.
a)programele informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (inclusiv realizarea şi implementarea lor);
b)prelucrarea şi stocarea de date; şi
c)servicii conexe, precum serviciile de consultanţă şi de formare pentru personalul clienţilor.
Datorită dezvoltărilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de pachete de servicii conexe, care pot include toate sau o parte dintre aceste funcţii de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor şi tehnologia Grid constau fiecare dintr-o combinaţie de funcţii de bază ale serviciilor informatice.
(3)Serviciile informatice şi conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei reţele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:
a)consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare a computerelor sau a sistemelor de computere;
b)programe informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (în sine), precum şi consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreţinere, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice; sau
c)prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date; sau servicii de întreţinere şi reparaţii pentru maşini şi echipamente de birou, inclusiv computere; sau servicii de formare destinate personalului clienţilor, legate de programe informatice, computere sau sisteme de computere, necuprinse în altă parte.
(4)Serviciile informatice şi conexe permit prestarea altor servicii (de exemplu, bancare) atât prin mijloace electronice, cât şi prin alte mijloace. Cu toate acestea, există o diferenţă importantă între serviciul de intermediere (de exemplu, găzduirea paginilor de internet sau găzduirea aplicaţiilor) şi conţinutul sau serviciul de bază prestat pe cale electronică (de exemplu, servicii bancare). În astfel de cazuri, conţinutul sau serviciul de bază nu intră sub incidenţa CPC 84.
SUBSECŢIUNEA 4:Servicii poştale şi de curierat
Art. 99: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poştale şi de curierat liberalizate în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„licenţă” înseamnă o autorizaţie acordată de o autoritate de reglementare unui anumit prestator de servicii, a cărei obţinere este obligatorie înainte de prestarea unui anumit serviciu;
b)„serviciu universal” înseamnă prestarea permanentă a unui serviciu poştal de o calitate specificată, în toate punctele de pe teritoriul unei părţi, la preţuri rezonabile pentru toţi utilizatorii.
Art. 100: Serviciul universal
Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină. Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru din punctul de vedere al concurenţei şi să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de către părţi.
Art. 101: Licenţe
(1)Obţinerea unei licenţe poate fi obligatorie numai pentru serviciile care fac parte din domeniul de aplicare al serviciului universal.
(2)Atunci când este necesară o licenţă, se vor face publice următoarele:
a)toate criteriile de obţinere a licenţei şi termenul necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă; şi
b)termenii şi condiţiile licenţelor.
(3)Motivele pentru refuzul acordării unei licenţe se fac cunoscute solicitantului la cererea acestuia, fiecare parte urmând să instituie şi o procedură de atac prin intermediul unui organism independent. Această procedură va fi transparentă, nediscriminatorie şi bazată pe criterii obiective.
Art. 102: Independenţa organismului de reglementare
Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poştale şi de curierat şi nu este subordonat niciunui astfel de prestator. Deciziile organismului de reglementare şi procedurile utilizate de acesta sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă.
Art. 103: Apropierea progresivă
În vederea liberalizării suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii graduale a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de lista acquis-ului Uniunii inclusă în anexa XV-C la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 5:Reţele şi servicii de comunicaţii electronice
Art. 104: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile de comunicaţii electronice liberalizate în temeiul secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„servicii de comunicaţii electronice” înseamnă toate serviciile care constau, integral sau în principal, în transmiterea de semnale prin reţele de comunicaţii electronice, inclusiv servicii de telecomunicaţii şi servicii de transmisie în reţele utilizate pentru radiodifuziune. Aceste servicii exclud serviciile care asigură sau care exercită responsabilitatea editorială asupra conţinutului transmis prin intermediul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;
b)„reţea publică de comunicaţii” înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;
c)„reţea de comunicaţii electronice” înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv prin reţele de satelit, reţele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv internet) şi mobile, sisteme care utilizează reţeaua electrică, în măsura în care servesc la transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune şi reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;
d)„autoritate de reglementare” în sectorul comunicaţiilor electronice înseamnă organismul sau organismele responsabile pentru reglementarea comunicaţiilor electronice menţionate în prezenta subsecţiune;
e)un prestator de servicii are o „putere semnificativă pe piaţă” în cazul în care, fie individual, fie împreună cu alţi prestatori, se regăseşte într-o poziţie echivalentă cu poziţia dominantă, respectiv o poziţie de putere economică care îi permite să se comporte în mare măsură independent faţă de concurenţi, clienţi şi, în ultimă instanţă, faţă de consumatori;
f)„interconectare” înseamnă legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii utilizate de acelaşi prestator de servicii sau de un altul pentru a permite utilizatorilor unui prestator de servicii să comunice cu utilizatorii aceluiaşi prestator de servicii sau ai altuia sau să acceseze serviciile furnizate de alt prestator de servicii. Serviciile pot fi furnizate de părţile implicate sau de alte părţi care au acces la reţea. Interconectarea este un tip specific de acces, realizat între operatori de reţele publice;
g)„serviciu universal” înseamnă ansamblul de servicii de o anumită calitate, accesibile tuturor utilizatorilor pe teritoriul unei părţi, indiferent de localizarea lor geografică, la un preţ rezonabil; fiecare parte stabileşte domeniul de aplicare şi implementarea acestuia;
h)„acces” înseamnă punerea la dispoziţia altui prestator de servicii a infrastructurii şi/sau a serviciilor, în baza unor condiţii definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice. Acesta se referă, printre altele, la accesul la elemente ale reţelei şi la infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aceasta include, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală), acces la infrastructura fizică, inclusiv la clădiri, conducte şi piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente; accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; accesul la sisteme de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală; accesul la serviciile de reţele virtuale;
i)„utilizator final” înseamnă un utilizator care nu furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului;
k)„buclă locală” înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei de la locuinţa sau sediul abonatului de cadrul principal de distribuţie sau de o infrastructură echivalentă din reţeaua publică de comunicaţii.
Art. 105: Autoritatea de reglementare
(1)Fiecare parte garantează că autorităţile de reglementare pentru serviciile de comunicaţii electronice sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice prestator de servicii de comunicaţii electronice. În cazul în care una dintre părţi păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra unui prestator de servicii care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice, partea respectivă asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau control, pe de altă parte.
(2)Fiecare parte garantează că autoritatea de reglementare dispune de competenţe suficiente pentru a reglementa sectorul. Sarcinile pe care trebuie să şi le asume autoritatea de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă şi clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredinţate mai multor organisme.
(3)Fiecare parte garantează că deciziile autorităţilor de reglementare şi procedurile utilizate de acestea sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă şi transparente.
(4)Autoritatea de reglementare are competenţa de a realiza o analiză a pieţelor de produse şi servicii relevante care ar putea face obiectul unei reglementări ex ante. În cazul în care autoritatea de reglementare trebuie să stabilească, în temeiul articolului 107 din prezentul acord, dacă să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii, aceasta stabileşte pe baza unei analize a pieţei dacă piaţa relevantă este efectiv competitivă.
(5)În cazul în care autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă relevantă nu este efectiv competitivă, aceasta identifică şi desemnează prestatori de servicii cu putere semnificativă pe piaţa respectivă şi impune, menţine sau modifică obligaţiile specifice de reglementare menţionate la articolul 107 din prezentul acord, după caz. Atunci când autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă este efectiv competitivă, aceasta nu impune şi nu menţine niciuna dintre obligaţiile de reglementare menţionate la articolul 107 din prezentul acord.
(6)Fiecare parte garantează că un prestator de servicii afectat de decizia unei autorităţi de reglementare are dreptul de a contesta decizia respectivă în faţa unui organism competent şi independent de părţile implicate în luarea deciziei. Fiecare parte garantează că se ţine seama în mod corespunzător de fondul cauzei. Până la pronunţarea hotărârii cu privire la calea de atac introdusă, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care organismul care soluţionează calea de atac decide altfel. În cazul în care organismul care soluţionează calea de atac nu este o instanţă de tip judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate, iar acestea fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorităţi judiciare imparţiale şi independente. Deciziile luate de organismele care soluţionează calea de atac sunt puse efectiv în aplicare.
(7)Fiecare parte garantează că, atunci când autorităţile de reglementare intenţionează să ia măsuri legate de oricare dintre dispoziţiile prezentei subsecţiuni care au un impact semnificativ asupra pieţei relevante, acestea oferă părţilor interesate posibilitatea de a formula observaţii cu privire la proiectul de măsură într-un interval rezonabil de timp. Autorităţile de reglementare îşi publică procedurile de consultare. Rezultatele procedurii de consultare sunt făcute publice, mai puţin în cazul informaţiilor confidenţiale.
(8)Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile necesare, inclusiv cele financiare, astfel încât organismele de reglementare să garanteze conformitatea cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni sau cu dispoziţiile deciziilor adoptate în temeiul prezentei subsecţiuni. Prestatorii respectivi furnizează aceste informaţii rapid, la cerere, respectând termenele şi nivelul de detaliu solicitat de autoritatea de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care o are de îndeplinit. Autoritatea de reglementare furnizează justificări pentru cererea de informaţii.
Art. 106: Autorizaţia de prestare a serviciilor de comunicaţii electronice
(1)Fiecare parte se asigură că prestarea serviciilor este autorizată, în măsura în care este posibil, în urma unei simple notificări.
(2)Fiecare parte se asigură că poate fi cerută deţinerea unei licenţe pentru a soluţiona probleme legate de atribuirea de numere şi frecvenţe. Clauzele şi condiţiile acordării unei astfel de licenţe sunt făcute publice.
(3)Fiecare parte se asigură că, în cazul în care este necesară o licenţă:
a)toate criteriile de acordare a licenţei şi termenul rezonabil necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă sunt făcute publice;
b)motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe se comunică în scris solicitantului, la cerere;
c)în cazul în care i se refuză în mod incorect acordarea unei licenţe, solicitantul are posibilitatea să conteste refuzul în faţa unui organism competent;
d)taxele de licenţă (1) solicitate de oricare dintre părţi pentru acordarea unei licenţe nu depăşesc costurile administrative pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul şi exploatarea licenţelor aplicabile. Taxele de licenţă pentru utilizarea spectrului de frecvenţe radio şi a resurselor de numerotare nu intră sub incidenţa cerinţelor de la prezentul alineat.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.
Art. 107: Acces şi interconectare
(1)Fiecare parte se asigură că orice prestator de servicii autorizat să ofere servicii de comunicaţii electronice are dreptul şi obligaţia de a negocia accesul şi interconectarea cu alţi prestatori de reţele şi servicii publice de comunicaţii electronice. Accesul şi interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între prestatorii de servicii în cauză.
(2)Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care obţin informaţii de la un alt prestator de servicii în cursul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informaţii doar în scopul pentru care acestea au fost oferite şi respectă întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor transmise sau păstrate.
(3)Fiecare parte se asigură că, în cazul în care se constată, în conformitate cu articolul 105 din prezentul acord, că o piaţă relevantă nu este efectiv concurenţială, autoritatea de reglementare are competenţa de a impune prestatorului de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă una sau mai multe dintre următoarele obligaţii referitoare la interconectare şi/sau acces:
a)obligaţia de nediscriminare, care garantează faptul că operatorii aplică condiţii echivalente în împrejurări echivalente altor prestatori de servicii care furnizează servicii echivalente şi că furnizează servicii şi informaţii în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel de calitate ca cele pe care le asigură propriilor servicii sau celor ale filialelor sau ale partenerilor lor;
b)obligaţia impusă societăţilor integrate vertical de a-şi prezenta în mod transparent preţurile angro şi preţurile de transfer intern, în cazul în care există o cerinţă de nediscriminare sau pentru a preveni subvenţiile încrucişate abuzive. Autoritatea de reglementare poate specifica formatul şi metodologia contabilă care trebuie utilizate;
c)obligaţiile de acceptare a cererilor rezonabile de acces la anumite elemente de reţea şi la dotări asociate şi de utilizare a acestora, inclusiv de acces neîngrădit la bucla locală, printre altele, în situaţii în care autoritatea de reglementare consideră că refuzul accesului sau impunerea unor termeni şi condiţii nerezonabile cu un efect similar ar împiedica apariţia unei pieţe competitive şi durabile la nivel de comerţ cu amănuntul sau nu ar fi în interesul utilizatorului final.
Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;
d)furnizarea anumitor servicii cu ridicata în vederea revânzării acestora cu amănuntul de către terţi; acordarea de acces deschis la interfeţele tehnice, la protocoale sau la alte tehnologii-cheie care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor sau a serviciilor de reţele virtuale; furnizarea unor posibilităţi de colocare sau a altor forme de utilizare în comun a infrastructurii, inclusiv a conductelor, a clădirilor sau a pilonilor; prestarea de anumite servicii necesare asigurării interoperabilităţii serviciilor de la un capăt la altul (end-to-end) pentru utilizatori, inclusiv infrastructură pentru serviciile de reţele inteligente; furnizarea de acces la sistemele de asistenţă operaţională sau la sistemele de software similare necesare în vederea asigurării unei concurenţe loiale în domeniul prestării de servicii; interconectarea de reţele sau de elemente de reţele.
Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;
e)obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul preţurilor, inclusiv obligaţii privind orientarea preţurilor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea unor tipuri specifice de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză a pieţei indică faptul că lipsa unei concurenţe efective înseamnă că operatorul în cauză poate menţine preţurile la un nivel extrem de ridicat sau poate comprima preţurile în detrimentul utilizatorilor finali.
Autorităţile de reglementare ţin seama de investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unei rate de rentabilitate rezonabile faţă de capitalul angajat, ţinând seama de riscurile aferente;
f)publicarea de obligaţii specifice impuse prestatorilor de servicii de către autoritatea de reglementare care identifică produsul/serviciul specific şi pieţele geografice. Vor fi puse la dispoziţia publicului informaţii actualizate, într-un mod care garantează accesul cu uşurinţă al tuturor părţilor interesate la informaţiile în cauză, cu condiţia ca acestea să nu fie confidenţiale şi să nu conţină secrete de afaceri;
g)obligaţii de transparenţă conform cărora operatorii trebuie să facă publice anumite informaţii şi, în special, în cazul în care un operator are obligaţii de nediscriminare, autoritatea de reglementare îi poate impune acestuia să publice o ofertă de referinţă care să fie suficient de dezagregată pentru a garanta faptul că prestatorii de servicii nu sunt obligaţi să plătească pentru infrastructura care nu este necesară pentru serviciul solicitat, prezentând o descriere a ofertelor pertinente, defalcate pe componente, în funcţie de necesităţile de pe piaţă, incluzând termenii şi condiţiile aferente, inclusiv preţurile.
(4)Fiecare parte se asigură că un prestator de servicii care solicită interconectarea cu un prestator de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă poate recurge, în orice moment sau după un interval de timp rezonabil care a fost făcut public, la un organism intern independent, care poate fi un organism de reglementare, menţionat la articolul 104 alineatul (2) litera d) din prezentul acord, pentru soluţionarea litigiilor legate de termenii şi condiţiile privind interconectarea şi/sau accesul.
Art. 108: Resurse limitate
(1)Fiecare parte se asigură că orice procedură pentru atribuirea şi utilizarea resurselor limitate, inclusiv a frecvenţelor, a numerelor şi a drepturilor de trecere, se desfăşoară într-un mod obiectiv, proporţional, prompt, transparent şi nediscriminatoriu. Informaţiile privind situaţia actuală a benzilor de frecvenţă atribuite se pun la dispoziţia publicului, fără a fi însă necesară identificarea detaliată a frecvenţelor atribuite pentru utilizări specifice, cu caracter guvernamental.
(2)Fiecare parte garantează gestionarea eficientă a frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul său, pentru a asigura utilizarea eficace şi eficientă a spectrului de frecvenţe radio. În cazul în care cererea de frecvenţe specifice este mai mare decât disponibilitatea acestora, se recurge la proceduri adecvate şi transparente pentru atribuirea acestor frecvenţe, cu scopul de a optimiza utilizarea lor şi de a facilita dezvoltarea concurenţei.
(3)Fiecare parte se asigură că atribuirea resurselor naţionale de numerotare şi gestionarea planurilor naţionale de numerotare intră în sfera de competenţă a autorităţii de reglementare.
(4)În cazul în care autorităţile publice sau locale păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra prestatorilor de servicii care furnizează reţele şi/sau servicii publice de comunicaţii, trebuie asigurată separarea structurală efectivă a funcţiei de atribuire a drepturilor de trecere, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau de control, pe de altă parte.
Art. 109: Serviciul universal
(1)Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină.
(2)Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligaţii este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenţei şi nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.
(3)Fiecare parte se asigură că toţi prestatorii de servicii sunt eligibili pentru a furniza serviciul universal şi că niciun prestator de servicii nu este exclus a priori. Desemnarea se face printr-un mecanism eficient, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Fiecare parte evaluează, după caz, dacă furnizarea serviciului universal reprezintă o povară nejustificată pentru organizaţia (organizaţiile) desemnată (desemnate) să furnizeze serviciul universal. În cazul în care acest lucru se justifică ca urmare a efectuării evaluării menţionate anterior şi ţinând seama de eventualul avantaj pe piaţă de care beneficiază o organizaţie care oferă serviciul universal, autorităţile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism destinat să ofere despăgubiri prestatorului (prestatorilor) de servicii în cauză sau să repartizeze costul net al obligaţiilor de serviciu universal.
(4)Fiecare parte se asigură că, atunci când sunt puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor anuare conţinând o listă completă a abonaţilor telefonici, în formă tipărită sau electronică, organizaţiile care furnizează aceste anuare aplică principiul nediscriminării cu privire la prelucrarea informaţiilor care le-au fost furnizate de alte organizaţii.
Art. 110: Prestarea transfrontalieră de servicii de comunicaţii electronice
Niciuna dintre părţi nu poate solicita unui prestator de servicii al celeilalte părţi să îşi stabilească o prezenţă comercială sau orice formă de prezenţă ori să fie rezident pe teritoriul său ca o condiţie pentru prestarea transfrontalieră de servicii.
Art. 111: Confidenţialitatea informaţiilor
Fiecare parte asigură confidenţialitatea comunicaţiilor electronice şi a traficului de date aferent, efectuate prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii, şi a serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public, fără a restrânge comerţul cu servicii.
Art. 112: Litigii între prestatorii de servicii
(1)Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între prestatorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile şi obligaţiile menţionate în prezenta secţiune, autoritatea de reglementare în cauză pronunţă, la cererea oricăreia dintre părţi, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de patru luni.
(2)Decizia autorităţii de reglementare este pusă la dispoziţia publicului, ţinând seama de cerinţele privind secretele de afaceri. Prestatorii care furnizează reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia.
(3)Atunci când un astfel de litigiu vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autorităţile de reglementare în cauză îşi coordonează eforturile pentru ca litigiul să fie soluţionat.
Art. 113: Apropierea progresivă
În vederea liberalizării suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de lista acquis-ului Uniunii, inclusă în anexa XV-B la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 6:Servicii financiare
Art. 114: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile financiare liberalizate în temeiul secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), al secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi al secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„serviciu financiar” înseamnă orice serviciu de natură financiară oferit de un prestator de servicii financiare al unei părţi. Serviciile financiare includ următoarele activităţi:
(i)servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor:
(1)asigurări directe (inclusiv coasigurare):
a)de viaţă;
b)altele decât cele de viaţă;
(2)reasigurare şi retrocedare;
(3)intermedierea asigurării, de exemplu activităţi de brokeraj şi de agenţie; şi
(4)servicii auxiliare de asigurări, precum servicii de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a revendicărilor;
(ii)servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):
1.acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la populaţie;
2.împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;
3.leasing financiar;
4.toate serviciile de plăţi şi transferuri monetare, inclusiv cărţile de credit sau de debit, cecurile de călătorie şi cecurile bancare;
5.garanţii şi angajamente;
6.operaţiuni în nume propriu sau în numele clienţilor pe piaţa bursieră, pe piaţa extrabursieră sau pe alte pieţe care vizează:
a)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit);
b)valută;
c)produse derivate, inclusiv, printre altele, contracte futures şi opţiuni;
d)instrumente derivate pe cursul de schimb şi pe rata dobânzii, inclusiv produse cum ar fi swapurile şi contractele forward pe rata dobânzii;
e)valori mobiliare transferabile;
f)alte instrumente şi active financiare negociabile, inclusiv lingouri;
7.participarea la emisiunile de titluri de orice natură, în special subscrierile, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent şi prestarea de servicii conexe;
8.brokeraj monetar;
9.gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;
10.serviciile de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate şi alte instrumente negociabile;
11.comunicarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent;
12.servicii de consiliere, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare referitoare la toate activităţile enumerate la punctele 1-11, inclusiv informaţii şi evaluări privind dosarele de credit, investigaţii şi informaţii privind plasamentele şi constituirea portofoliilor, consiliere privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale;
b)„prestator de servicii financiare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să presteze sau prestează servicii financiare. Termenul „prestator de servicii financiare” nu include entităţile publice;
c)„entitate publică” înseamnă:
(i)un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau o entitate deţinută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcţii publice sau cu desfăşurarea unor activităţi de serviciu public, cu excepţia unei entităţi însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiţii comerciale; sau
(ii)o entitate privată, care îndeplineşte funcţii ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită aceste funcţii;
d)„serviciu financiar nou” înseamnă serviciu de natură financiară, inclusiv servicii privind produse existente sau produse noi, ori modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun alt prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi.
Art. 115: Excepţia prudenţială
(1)Fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri din motive prudenţiale, cum ar fi:
a)protecţia investitorilor, a deponenţilor, a asiguraţilor sau a persoanelor faţă de care un prestator de servicii financiare are o obligaţie fiduciară;
b)asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.
(2)Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul şi nu sunt discriminatorii împotriva prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi în comparaţie cu propriii prestatori de servicii financiare.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu impune vreunei părţi divulgarea de informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi individuali sau orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de organismele publice.
Art. 116: Reglementare eficientă şi transparentă
(1)Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care acea parte intenţionează să o adopte pentru a oferi acestor persoane ocazia de a prezenta observaţii referitoare la respectiva măsură. Această măsură se aplică:
a)prin intermediul unei publicării oficiale; sau
b)în altă formă scrisă sau electronică.
(2)Fiecare parte pune la dispoziţia persoanelor interesate cerinţele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.
La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea acestuia. Dacă partea în cauză doreşte informaţii suplimentare din partea solicitantului, aceasta notifică de îndată acest lucru solicitantului.
(3)Fiecare parte face tot posibilul pentru a garanta implementarea şi aplicarea pe teritoriul ei a standardelor convenite la nivel internaţional privind reglementarea şi supravegherea sectorului serviciilor financiare şi pentru combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internaţional sunt, printre altele, „Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar” ale Comitetului de la Basel, „Principiile de bază în asigurări” ale Asociaţiei internaţionale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, „Obiectivele şi principiile de reglementare a valorilor mobiliare” ale Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, „Acordul privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal” al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), „Declaraţia G20 privind transparenţa şi schimbul de informaţii în scopuri fiscale” şi cele „Patruzeci de recomandări” privind spălarea banilor şi cele „Nouă recomandări speciale” privind finanţarea terorismului ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.
Părţile iau notă, de asemenea, de cele „Zece principii-cheie pentru schimbul de informaţii”, promulgate de miniştrii de finanţe din ţările G7 şi vor lua toate măsurile necesare pentru a încerca să le aplice în contactele lor bilaterale.
Art. 117: Servicii financiare noi
Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să presteze orice serviciu financiar nou de tip similar cu serviciile a căror prestare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanţe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat şi poate impune o autorizaţie pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care este necesară o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil şi autorizaţia respectivă poate fi refuzată doar din motive prudenţiale.
Art. 118: Prelucrarea datelor
(1)Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să transfere informaţii în formă electronică sau în altă formă, către şi dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când această prelucrare este necesară pentru activităţile obişnuite ale acestui prestator de servicii financiare.
(2)Fiecare parte adoptă măsuri de salvgardare adecvate pentru protecţia vieţii private, a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor persoanelor, în special în ceea ce priveşte transferul datelor cu caracter personal.
Art. 119: Excepţii specifice
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său, activităţi sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem oficial de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective pot fi desfăşurate, în temeiul reglementărilor naţionale ale părţii respective, de către prestatori de servicii financiare aflaţi în concurenţă cu entităţi publice sau cu instituţii private.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se aplică activităţilor desfăşurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii privind cursul de schimb.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în numele părţii sau al entităţilor publice ale acesteia, beneficiind de garanţia resurselor financiare ale părţii sau ale entităţilor publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.
Art. 120: Organisme de autoreglementare
Atunci când apartenenţa, participarea sau accesul la orice organism de autoreglementare, bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau orice altă organizaţie sau asociaţie este cerută de una dintre părţi pentru ca prestatorii de servicii financiare din cealaltă parte să poată presta servicii financiare în condiţii de egalitate cu prestatorii de servicii financiare din partea respectivă sau atunci când partea oferă în mod direct sau indirect acestor entităţi privilegii sau avantaje în materie de prestare a serviciilor financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligaţiile prevăzute la articolele 79 şi 85 din prezentul acord.
Art. 121: Sisteme de compensare şi de plăţi
În conformitate cu termenii şi condiţiile care constituie tratamentul naţional, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare din cealaltă parte stabiliţi pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi de compensare exploatate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu urmăreşte să ofere acces la facilităţile de creditor în ultimă instanţă ale părţii.
Art. 122: Apropierea progresivă
În vederea examinării unei liberalizări suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de standardele internaţionale privind cele mai bune practici enumerate la articolul 116 alineatul (3) din prezentul acord, precum şi de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XV-A la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 7:Servicii de transport
Art. 123: Domeniul de aplicare
Prezenta subsecţiune stabileşte principiile privind liberalizarea serviciilor de transport internaţional în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.
Art. 124: Transportul maritim internaţional
(1)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:
a)„transportul maritim internaţional” cuprinde operaţiuni de transport „de la expeditor la destinatar” (door to door) şi multimodal, care presupune transportul bunurilor prin intermediul mai multor moduri de transport, inclusiv maritim, însoţite de un singur document de transport şi, în acest scop, dreptul de a încheia contracte direct cu furnizorii de alte moduri de transport;
b)„servicii de manipulare a încărcăturilor maritime” înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, cu excepţia activităţilor directe ale docherilor, atunci când această forţă de muncă este organizată independent de societăţile de exploatare portuară sau de exploatare a terminalelor. Activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:
(i)încărcarea/descărcarea navelor;
(ii)amararea/dezamararea mărfurilor;
(iii)recepţionarea/livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;
c)„servicii de vămuire” (sau „servicii ale agenţilor vamali”) înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii principale a prestatorului de servicii;
d)„servicii de staţionare şi depozitare a containerelor” înseamnă activităţi care constau în depozitarea containerelor, în porturi sau în interiorul ţării, în vederea umplerii/golirii, a reparării şi a punerii lor la dispoziţie pentru expediere;
e)„servicii de agenţii maritime” înseamnă activităţi ce constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigaţie sau companii maritime, în următoarele scopuri:
(i)comercializarea şi vânzarea serviciilor de transport maritim şi a serviciilor conexe, de la cotare până la facturare, precum şi emisiunea de conosamente în numele societăţilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
(ii)reprezentarea societăţilor care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când este necesar;
f)„servicii de transport al mărfurilor” înseamnă activitatea ce constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziţionarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, pregătirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
g)„servicii de legătură” înseamnă transportul prealabil şi în continuare a încărcăturilor internaţionale pe mare, în special în containere, între porturile situate pe teritoriul unei părţi.
(2)În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, fiecare parte este de acord să asigure aplicarea efectivă a principiului accesului nelimitat la încărcături pe baze comerciale, libertatea de a presta serviciile maritime internaţionale, precum şi tratamentul naţional în cadrul prestării unor astfel de servicii.
Ţinând seama de nivelurile existente de liberalizare între părţi în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional:
a)fiecare parte aplică efectiv principiul accesului nerestricţionat pe pieţele şi la schimburile comerciale maritime internaţionale pe baze comerciale şi în mod nediscriminatoriu;
b)fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave sau navelor unei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente în ceea ce priveşte, printre altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii şi a serviciilor portuare, utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum şi în ceea ce priveşte taxele şi redevenţele aferente, instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare.
(3)În aplicarea acestor principii, fiecare parte:
a)nu introduce dispoziţii privind împărţirea încărcăturii în viitoarele acorduri cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid şi lichid, precum şi traficul de linie şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de împărţire a încărcăturii, în cazul în care acestea există în acorduri precedente; şi
b)abrogă şi se abţine să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală şi orice obstacol administrativ, tehnic şi de altă natură care ar putea constitui restricţii deghizate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a presta servicii în domeniul transportului maritim internaţional.
(4)Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să deţină prezenţe comerciale pe teritoriul său în condiţii de stabilire şi de exploatare nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice ţară terţă, oricare dintre acestea sunt mai favorabile.
(5)Fiecare parte pune la dispoziţia prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea deşeurilor de balast, serviciile căpitanului de port, asistenţă la navigaţie, servicii operaţionale pe uscat esenţiale exploatărilor de nave, inclusiv comunicaţii, furnizare de apă şi de electricitate, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, servicii de ancorare, dane şi servicii de acostare.
(6)Fiecare parte permite transportul echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra plată, între porturile unui stat membru al UE sau între porturile Georgiei.
(7)Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să presteze servicii de legătură între porturile naţionale.
Art. 125: Transportul aerian
Liberalizarea progresivă a transportului aerian între părţi, adaptată la nevoile lor comerciale reciproce şi la condiţiile de acces reciproc pe piaţă, este reglementată prin Acordul privind stabilirea unui spaţiu aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte.
Art. 126: Apropierea progresivă
În vederea examinării unei liberalizări suplimentare a comerţului cu servicii, părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei existente şi viitoare a Georgiei de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XV-D la prezentul acord.
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 127: Obiective şi principii
(1)Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunităţile de afaceri în numeroase sectoare, părţile convin să promoveze dezvoltarea comerţului electronic între ele, în special cooperând în probleme legate de aplicarea dispoziţiilor privind comerţul electronic prevăzute în prezentul capitol.
(2)Părţile convin că dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie compatibilă cu standardele internaţionale în materie de protecţie a datelor, pentru a asigura încrederea utilizatorilor de comerţ electronic.
(3)Părţile convin că transmiterile electronice se consideră prestare de servicii, în sensul secţiunii 3 (Prestare trans- frontalieră de servicii) din prezentul capitol, care nu poate face obiectul taxelor vamale.
Art. 128: Cooperarea în materie de comerţ electronic
(1)Părţile menţin un dialog privind problemele de reglementare ridicate de comerţul electronic, care va aborda, printre altele, următoarele aspecte:
a)recunoaşterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului şi facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;
b)răspunderea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce priveşte transmiterea sau stocarea informaţiilor;
c)tratamentul comunicaţiilor electronice comerciale nesolicitate;
d)protecţia consumatorilor în domeniul comerţului electronic; şi
e)orice alt aspect relevant pentru dezvoltarea comerţului electronic.
(2)Această cooperare se poate realiza prin schimburi de informaţii cu privire la legislaţia respectivă a părţilor referitoare la aceste aspecte, precum şi cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei în cauză.
SUBSECŢIUNEA 2:Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari
Art. 129: Utilizarea serviciilor intermediarilor
(1)Părţile recunosc că serviciile intermediarilor pot fi folosite de terţi pentru activităţi de încălcare a drepturilor protejate şi adoptă măsurile privind prestatorii de servicii intermediari astfel cum sunt stabilite în prezenta subsecţiune (1).
(1)Georgia pune în aplicare dispoziţiile prevăzute în prezenta subsecţiune în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
(2)În sensul articolul 130 din prezentul acord, „prestator de servicii” înseamnă un furnizor de transmisii, rutare sau conexiuni pentru comunicările online digitale fără modificarea conţinutului lor, între puncte precise specificate de utilizatorul materialului, la alegerea sa. În sensul articolelor 131 şi 132 din prezentul acord, „prestator de servicii” înseamnă un prestator sau operator de sisteme pentru servicii online sau pentru acces la reţele.
Art. 130: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „simpla transmitere”
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reţeaua de comunicaţii, părţile se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu iniţieze transmiterea;
b)să nu selecteze destinatarul transmiterii; şi
c)să nu selecteze sau să modifice informaţiile care fac obiectul transmiterii.
(2)Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 131: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „memorarea în cache”
(1)În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaţilor către alţi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu modifice informaţia;
b)să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;
c)să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, specificate într-un mod recunoscut pe scară largă şi folosite de întreprinderile din sector;
d)să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi folosită de întreprinderile din sector, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei; şi
e)să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia la cunoştinţă (1) că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori accesul la acestea a fost blocat sau că o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaţiilor sau blocarea acestora.
(1)În sensul prezentei subsecţiuni, termenul „cunoştinţele reale” se interpretează în conformitate cu legislaţia internă a fiecărei părţi.
(2)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 132: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „găzduirea”
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu aibă efectiv cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilicită, iar în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sau informaţiile sunt ilicite; sau
b)din momentul în care ia cunoştinţă despre acestea, să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină şi nu aduce atingere posibilităţii ca o parte să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaţiilor sau blocării accesului la acestea.
Art. 133: Absenţa unei obligaţii generale în materie de supraveghere
(1)Părţile nu impun prestatorilor o obligaţie generală de supraveghere a informaţiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 130, 131 şi 132 din prezentul acord şi nici o obligaţie generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilicite.
(2)O parte poate stabili în sarcina prestatorilor de servicii din societatea informaţională obligaţia de a informa în mod prompt autorităţile publice competente în legătură cu presupuse activităţi ilicite comise de destinatarii serviciului lor sau în legătură cu informaţiile furnizate de aceştia din urmă sau de a comunica autorităţilor competente, la cerere, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.
Art. 134: Excepţii generale
(1)Fără a aduce atingere excepţiilor generale prevăzute la articolul 415 din prezentul acord, dispoziţiile din prezentul capitol şi din anexele XIV-A şi XIV-E, XIV-B şi XIV-F, XIV-C şi XIV-G, XIV-D şi XIV-H la prezentul acord fac obiectul excepţiilor prevăzute în prezentul articol.
(2)Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţările în care există astfel de condiţii sau o restricţie mascată în calea stabilirii sau a prestării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează în sensul împiedicării adoptării sau aplicării de către oricare dintre părţi a măsurilor:
a)necesare pentru protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice sau pentru menţinerea ordinii publice;
b)necesare pentru protecţia vieţii sau a sănătăţii oamenilor, animalelor sau a plantelor;
c)referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricţii privind antreprenorii interni sau oferta ori consumul intern de servicii;
d)necesare pentru protecţia patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică;
e)necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau actelor administrative care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:
(i)prevenirea practicilor neloiale şi frauduloase sau a efectelor neîndeplinirii unei obligaţii contractuale;
(ii)protejarea vieţii private a persoanelor în legătură cu prelucrarea şi difuzarea datelor cu caracter personal şi protejarea confidenţialităţii înregistrărilor individuale şi a conturilor personale;
(iii)siguranţă;
f)care contravin articolelor 79 şi 85 din prezentul acord, cu condiţia ca diferenţa în ceea ce priveşte tratamentul să vizeze impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă a impozitelor directe în ceea ce priveşte activităţile economice, antreprenorii sau prestatorii de servicii ai celeilalte părţi (1).
(1)Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau colectării echitabile sau efective a impozitelor directe cuprind măsurile luate de una dintre părţi în temeiul regimului său fiscal care:
a)se aplică investitorilor şi prestatorilor de servicii nerezidenţi pentru recunoaşterea faptului că obligaţia fiscală a nerezidenţilor se stabileşte ţinându-se seama de elementele impozabile care îşi au sursa sau sunt situate pe teritoriul părţii;
b)se aplică nerezidenţilor pentru asigurarea impunerii sau colectării impozitelor pe teritoriul părţii;
c)se aplică nerezidenţilor sau rezidenţilor pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, inclusiv măsurile de asigurare a conformităţii;
d)se aplică consumatorilor de servicii prestate pe teritoriul sau având provenienţa de pe teritoriul unei alte părţi pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de aceşti consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părţii;
e)fac distincţie între antreprenori şi prestatorii de servicii supuşi impozitării articolelor impozabile la nivel mondial şi alţi antreprenori şi prestatori de servicii, în virtutea diferenţei referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceştia sau
f)determină, atribuie şi repartizează veniturile, profitul, câştigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor fizice sau sucursalelor rezidente, sau între persoanele asociate sau sucursale ale aceleaşi persoane, în scopul menţinerii bazei impozabile a părţii.
Termenii sau noţiunile referitoare la fiscalitate de la litera f) şi din prezenta notă de subsol sunt determinaţi în conformitate cu definiţiile şi conceptele referitoare la fiscalitate sau cu definiţiile şi conceptele echivalente sau similare, din legislaţia naţională a părţii care ia respectiva măsură.
(3)Dispoziţiile prezentului capitol şi ale anexelor XIV-A şi XIV-E, XIV-B şi XIV-F, XIV-C şi XIV-G, XIV-D şi XIV-H la prezentul acord nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părţilor sau activităţilor de pe teritoriul fiecărei părţi care sunt legate, chiar ocazional, de exercitarea autorităţii publice.
Art. 135: Măsuri fiscale
Tratamentul în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, nu se aplică tratamentului fiscal pe care părţile îl acordă sau îl vor acorda în viitor în temeiul acordurilor dintre părţi pentru evitarea dublei impuneri.
Art. 136: Excepţii privind securitatea
(1)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează astfel încât:
a)să impună oricărei părţi obligaţia de a furniza orice informaţie a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esenţiale în materie de securitate;
b)să împiedice oricare parte de la a lua măsuri pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor sale esenţiale în materie de securitate:
(i)în legătură cu producţia sau comerţul cu arme, muniţii sau materiale de război;
(ii)în legătură cu activităţile economice desfăşurate în mod direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unităţi militare;
(iii)în legătură cu materialele fisionabile şi fuzionabile sau cu materialele din care sunt obţinute acestea; sau
(iv)întreprinse pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale; sau
c)să împiedice orice parte să întreprindă vreo acţiune în scopul de a îndeplini obligaţiile pe care le-au acceptat pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale.