Secţiunea 6 - Comerţul electronic - Acord din 27-iun-2014 între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial 261L

În vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
SECŢIUNEA 6:Comerţul electronic
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 127: Obiective şi principii
(1)Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunităţile de afaceri în numeroase sectoare, părţile convin să promoveze dezvoltarea comerţului electronic între ele, în special cooperând în probleme legate de aplicarea dispoziţiilor privind comerţul electronic prevăzute în prezentul capitol.
(2)Părţile convin că dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie compatibilă cu standardele internaţionale în materie de protecţie a datelor, pentru a asigura încrederea utilizatorilor de comerţ electronic.
(3)Părţile convin că transmiterile electronice se consideră prestare de servicii, în sensul secţiunii 3 (Prestare trans- frontalieră de servicii) din prezentul capitol, care nu poate face obiectul taxelor vamale.
Art. 128: Cooperarea în materie de comerţ electronic
(1)Părţile menţin un dialog privind problemele de reglementare ridicate de comerţul electronic, care va aborda, printre altele, următoarele aspecte:
a)recunoaşterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului şi facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;
b)răspunderea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce priveşte transmiterea sau stocarea informaţiilor;
c)tratamentul comunicaţiilor electronice comerciale nesolicitate;
d)protecţia consumatorilor în domeniul comerţului electronic; şi
e)orice alt aspect relevant pentru dezvoltarea comerţului electronic.
(2)Această cooperare se poate realiza prin schimburi de informaţii cu privire la legislaţia respectivă a părţilor referitoare la aceste aspecte, precum şi cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei în cauză.
SUBSECŢIUNEA 2:Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari
Art. 129: Utilizarea serviciilor intermediarilor
(1)Părţile recunosc că serviciile intermediarilor pot fi folosite de terţi pentru activităţi de încălcare a drepturilor protejate şi adoptă măsurile privind prestatorii de servicii intermediari astfel cum sunt stabilite în prezenta subsecţiune (1).
(1)Georgia pune în aplicare dispoziţiile prevăzute în prezenta subsecţiune în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
(2)În sensul articolul 130 din prezentul acord, „prestator de servicii” înseamnă un furnizor de transmisii, rutare sau conexiuni pentru comunicările online digitale fără modificarea conţinutului lor, între puncte precise specificate de utilizatorul materialului, la alegerea sa. În sensul articolelor 131 şi 132 din prezentul acord, „prestator de servicii” înseamnă un prestator sau operator de sisteme pentru servicii online sau pentru acces la reţele.
Art. 130: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „simpla transmitere”
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reţeaua de comunicaţii, părţile se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu iniţieze transmiterea;
b)să nu selecteze destinatarul transmiterii; şi
c)să nu selecteze sau să modifice informaţiile care fac obiectul transmiterii.
(2)Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 131: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „memorarea în cache”
(1)În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaţilor către alţi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu modifice informaţia;
b)să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;
c)să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, specificate într-un mod recunoscut pe scară largă şi folosite de întreprinderile din sector;
d)să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi folosită de întreprinderile din sector, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei; şi
e)să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia la cunoştinţă (1) că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori accesul la acestea a fost blocat sau că o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaţiilor sau blocarea acestora.
(1)În sensul prezentei subsecţiuni, termenul „cunoştinţele reale” se interpretează în conformitate cu legislaţia internă a fiecărei părţi.
(2)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 132: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „găzduirea”
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu aibă efectiv cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilicită, iar în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sau informaţiile sunt ilicite; sau
b)din momentul în care ia cunoştinţă despre acestea, să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină şi nu aduce atingere posibilităţii ca o parte să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaţiilor sau blocării accesului la acestea.
Art. 133: Absenţa unei obligaţii generale în materie de supraveghere
(1)Părţile nu impun prestatorilor o obligaţie generală de supraveghere a informaţiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 130, 131 şi 132 din prezentul acord şi nici o obligaţie generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilicite.
(2)O parte poate stabili în sarcina prestatorilor de servicii din societatea informaţională obligaţia de a informa în mod prompt autorităţile publice competente în legătură cu presupuse activităţi ilicite comise de destinatarii serviciului lor sau în legătură cu informaţiile furnizate de aceştia din urmă sau de a comunica autorităţilor competente, la cerere, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.