Art. 67. - Art. 67: Legislaţie şi proceduri - Acord din 27-iun-2014 între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 261L
În vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
Art. 67: Legislaţie şi proceduri
(1)Părţile convin că legislaţiile lor respective în domeniul comercial şi vamal sunt, din principiu, stabile şi cuprinzătoare şi că dispoziţiile şi procedurile sunt proporţionale, transparente, previzibile, nediscriminatorii, imparţiale şi aplicate în mod uniform şi eficace şi, printre altele:
a)vor protejaşi facilita schimburile comerciale legitime prin aplicarea eficace a cerinţelor legislative şi prin asigurarea respectării acestora;
b)vor evita sarcinile inutile sau discriminatorii asupra operatorilor economici, vor preveni fraudele şi vor oferi facilităţi suplimentare operatorilor economici care prezintă un nivel înalt de respectare a normelor;
c)vor utiliza un document administrativ unic pentru declaraţiile vamale;
d)vor lua măsuri care să conducă la sporirea eficienţei, a transparenţei şi a simplificării procedurilor şi practicilor vamale la frontieră;
e)aplică tehnici vamale moderne, inclusiv evaluarea riscului, controale postvămuire şi metode de audit contabil al întreprinderilor, pentru a simplifica şi a facilita intrarea pe piaţă a bunurilor, ieşirea acestora de pe piaţă şi acordarea liberului de vamă;
f)vizează reducerea costurilor aferente respectării normelor şi o mai mare previzibilitate pentru toţi operatorii economici;
g)fără a aduce atingere aplicării unor criterii obiective de evaluare a riscurilor, garantează aplicarea nediscriminatorie a cerinţelor şi a procedurilor aplicabile importurilor, exporturilor şi bunurilor aflate în tranzit;
h)aplică instrumentele internaţionale aplicabile în domeniul vamal şi comercial, inclusiv cele elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV), Convenţia de la Istanbul privind admiterea temporară din 1990, Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 1983, OMC, Convenţia ONU din 1975 privind transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere din 1982 şi poate ţine cont de cadrul de standarde privind securitatea şi facilitarea comerţului mondial al OMV şi de orientările practice ale Comisiei Europene în domeniul vamal („customs blueprints”), acolo unde este necesar;
i)iau măsurile necesare pentru a reflecta şi a pune în aplicare dispoziţiile Convenţiei de la Kyoto revizuite privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale din 1973;
j)adoptă hotărâri prealabile obligatorii privind clasificarea tarifară şi regulile de origine. Părţile se asigură că o hotărâre poate fi revocată sau anulată numai după notificarea operatorului vizat şi fără efect retroactiv, cu excepţia cazului în care hotărârile au fost luate pe baza unor informaţii incorecte sau incomplete;
k)introduc şi aplică proceduri simplificate pentru operatorii economici autorizaţi, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii;
l)stabilesc norme prin care se asigură că sancţiunile pentru încălcările reglementărilor vamale sau ale cerinţelor procedurale sunt proporţionale şi nediscriminatorii, iar aplicarea acestora nu produce întârzieri nerezonabile şi neîntemeiate; şi
m)aplică norme transparente, nediscriminatorii şi proporţionale în cazul în care agenţiile guvernamentale furnizează servicii care sunt furnizate şi de sectorul privat.
(2)Pentru a îmbunătăţi metodele de lucru, garantând în acelaşi timp respectarea nediscriminării, transparenţei, eficienţei, integrităţii şi responsabilităţii operaţiunilor, părţile se angajează:
a)să adopte noi măsuri în sensul reducerii, simplificării şi standardizării datelor şi a documentaţiei cerute de autorităţile vamale şi de alte autorităţi competente;
b)să simplifice, acolo unde este posibil, cerinţele şi formalităţile pentru acordarea rapidă a liberului de vamă şi vămuirea rapidă a bunurilor;
c)să instituie proceduri eficace, prompte şi nediscriminatorii, care să garanteze dreptul de a ataca acţiunile, hotărârile şi deciziile administrative ale autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi competente care vizează bunurile supuse controlului vamal. Aceste proceduri de atac trebuie să fie uşor accesibile, iar costurile aferente acestora trebuie să fie rezonabile şi proporţionale cu costurile suportate de autorităţi pentru a garanta dreptul de atac;
d)să ia măsuri pentru a garanta faptul că, în cazul în care o acţiune, o hotărâre sau o decizie administrativă contestată face obiectul unei căi de atac, bunurilor li se acordă, de regulă, liber de vamă şi plata taxelor vamale poate fi suspendată, sub rezerva oricăror măsuri de salvgardare considerate necesare. Dacă este necesar, liberul de vamă ar trebui să fie condiţionat de constituirea unei garanţii, de exemplu sub formă de cauţiune sau depozit; şi
e)să garanteze menţinerea celor mai înalte standarde de integritate, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care reflectă principiile convenţiilor şi ale instrumentelor internaţionale relevante în acest domeniu, în special ale Declaraţiei revizuite de la Arusha (2003) a OMC şi ale orientărilor Comisiei Europene din 2007 referitoare la etica în domeniul vamal, dacă este cazul.
(3)Părţile convin să elimine:
a)orice cerinţă referitoare la utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă; şi
b)orice cerinţă referitoare la recurgerea obligatorie la controale înainte de expediere sau la controale la destinaţie.
(4)În ceea ce priveşte tranzitul:
a)în sensul prezentului acord, se aplică normele şi definiţiile privind tranzitul stabilite în dispoziţiile OMC, în special la articolul V din GATT 1994, şi dispoziţiile conexe, inclusiv clarificările şi modificările rezultate din negocierile din cadrul Rundei de la Doha privind facilitarea comerţului. Dispoziţiile respective se aplică, de asemenea, atunci când tranzitul bunurilor începe sau se termină pe teritoriul unei părţi;
b)părţile urmăresc asigurarea interconectivităţii progresive a sistemelor lor de tranzit vamal, în perspectiva aderării viitoare a Georgiei la regimul de tranzit comun (1);
(1)Convenţia din 20 mai 1987 privind regimul de tranzit comun.
c)părţile asigură cooperarea şi coordonarea între toate autorităţile competente pe teritoriile lor respective, pentru a facilita traficul în tranzit. Părţile promovează, de asemenea, cooperarea dintre autorităţi şi sectorul privat în legătură cu tranzitul.