Titlul iv - COMERŢ ŞI ASPECTE LEGATE DE COMERŢ - Acordul 2141/25-iun-2024 de parteneriat şi cooperare consolidat între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Kârgâză, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 13 Septembrie 2024
TITLUL IV:COMERŢ ŞI ASPECTE LEGATE DE COMERŢ
Art. 22: Obiective
Obiectivele prezentului titlu sunt următoarele:
a)extinderea, diversificarea şi facilitarea comerţului între părţi, în special prin dispoziţii privind regimul vamal şi facilitarea comerţului, barierele tehnice în calea comerţului, precum şi măsurile sanitare şi fitosanitare, menţinând, în acelaşi timp, dreptul fiecărei părţi de a legifera în vederea atingerii obiectivelor de politică publică;
b)facilitarea comerţului cu servicii şi a investiţiilor între părţi, inclusiv prin intermediul transferului liber al plăţilor curente şi al circulaţiei capitalurilor;
c)deschiderea efectivă şi reciprocă a pieţelor de achiziţii publice ale părţilor;
d)promovarea inovării şi a creativităţii prin asigurarea unei protecţii adecvate şi eficiente a tuturor drepturilor de proprietate intelectuală;
e)promovarea condiţiilor care favorizează concurenţa nedenaturată în cadrul activităţilor economice ale părţilor, în special în ceea ce priveşte comerţul şi investiţiile dintre acestea;
f)dezvoltarea comerţului internaţional într-un mod care să contribuie la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economice, sociale şi de mediu;
g)stabilirea unui mecanism eficace, echitabil şi previzibil de soluţionare a litigiilor privind interpretarea şi aplicarea prezentului titlu.
Art. 23: Definiţii
În sensul prezentului titlu:
a)"Acordul privind agricultura" înseamnă Acordul privind agricultura inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
b)"Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import" înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
c)"Acordul antidumping" înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
d)"zile" înseamnă zile calendaristice, inclusiv weekenduri şi sărbători;
e)"Tratatul privind Carta energiei" înseamnă Tratatul privind Carta energiei, întocmit la Lisabona la 17 decembrie 1994;
f)"existent" înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;
g)"GATT 1994" înseamnă Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
h)"GATS" înseamnă Acordul General privind Comerţul cu Servicii inclus în anexa 1B la Acordul OMC;
i)"măsură" include orice măsură luată de o parte sub formă de act cu putere de lege, de normă administrativă, de normă, de procedură, de decizie, de acţiune administrativă sau sub orice altă formă (2);
(2)Pentru mai multă certitudine, termenul "măsură" include omisiunea de a acţiona.
j)"măsuri luate de o parte" înseamnă orice măsuri adoptate sau menţinute de (3):
(3)Pentru mai multă certitudine, termenul "măsuri luate de o parte" vizează măsurile luate de entităţile enumerate la litera (j) punctele (i) şi (ii), care sunt adoptate sau menţinute prin impunerea, dirijarea sau controlarea, în mod direct sau indirect, a comportamentului altor entităţi în legătură cu respectivele măsuri.
(i)administraţii sau autorităţi centrale, regionale sau locale; şi
(ii)organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le-au fost delegate de administraţiile sau autorităţile centrale, regionale sau locale;
k)"persoană" înseamnă o persoană fizică sau juridică;
l)"Convenţia de la Kyoto revizuită" înseamnă Convenţia internaţională pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, încheiată la Kyoto la 18 mai 1973, astfel cum a fost modificată;
m)"Acordul privind măsurile de salvgardare" înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
n)"Acordul SMC" înseamnă Acordul privind subvenţiile şi măsurile compensatorii inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
o)"Acordul SPS" înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
p)"Acordul BTC" înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
q)"ţară terţă" înseamnă o ţară sau un teritoriu care se situează în afara domeniului geografic de aplicare a prezentului acord;
r)"Acordul privind facilitarea comerţului" înseamnă Acordul privind facilitarea comerţului din anexa 1A la Acordul OMC;
s)"Acordul TRIPS" înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală inclus în anexa 1C la Acordul OMC;
t)"Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor" înseamnă Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969;
u)"Declaraţia de la Arusha a Organizaţiei Mondiale a Vămilor" înseamnă Declaraţia Consiliului de Cooperare Vamală privind buna guvernanţă şi integritatea vămilor, astfel cum a fost revizuită ultima dată în iunie 2003;
v)"OMC" înseamnă Organizaţia Mondială a Comerţului;
w)"Acordul OMC" înseamnă Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la 15 aprilie 1994.
Art. 24: Relaţia cu alte acorduri internaţionale
(1)Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile pe care le au una faţă de alta în temeiul Acordului OMC şi al oricăror altor acorduri la care ambele sunt părţi.
(2)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca obligând-o pe vreuna dintre părţi să acţioneze într-un mod incompatibil cu obligaţiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.
Art. 25: Trimiteri la acte cu putere de lege şi norme administrative, precum şi la alte acorduri
(1)Orice trimitere din prezentul titlu la acte cu putere de lege şi norme administrative, fie în general, fie prin trimitere la un anumit statut, regulament sau directivă, se interpretează ca trimitere la actele cu putere de lege şi normele administrative modificate, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.
(2)Orice trimitere sau încorporare, prin intermediul unei trimiteri, în prezentul titlu, la alte acorduri sau instrumente juridice, în totalitate sau în parte, se interpretează, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, ca incluzând:
a)anexele, protocoalele, notele de subsol, notele interpretative şi notele explicative aferente; şi
b)acordurile succesoare la care părţile au aderat sau modificările care sunt obligatorii pentru părţi, cu excepţia cazului în care trimiterea se referă la drepturi existente.
Art. 26: Dreptul de acţiune în temeiul dreptului intern
O parte nu prevede un drept de acţiune în conformitate cu dreptul său împotriva celeilalte părţi, pe motiv că o măsură a celeilalte părţi este incompatibilă cu prezentul acord.
Art. 27: Sarcini specifice ale Consiliului de cooperare care acţionează în configuraţia "Comerţ"
(1)Atunci când îndeplineşte oricare dintre sarcinile care îi sunt conferite în legătură cu prezentul titlu, Consiliul de cooperare este compus din reprezentanţi ai părţilor responsabili cu aspectele legate de comerţ, în conformitate cu cadrele juridice respective ale părţilor, sau din persoane desemnate de aceştia.
(2)Consiliul de cooperare, acţionând în configuraţia sa "Comerţ":
a)are competenţa de a adopta decizii în vederea actualizării sau a modificării următoarelor elemente, pe baza consimţământului reciproc, respectând în mod corespunzător finalizarea procedurilor interne ale părţilor, astfel cum se prevede în legislaţia lor:
(i)anexa 2;
(ii)anexele 8-A, 8-B şi 8-C;
(iii)anexa 9;
(iv)anexele 14-A şi 14-B;
(v)protocolul;
actualizările şi modificările respective sunt confirmate de schimbul de note diplomatice dintre părţi şi intră în vigoare la data acestuia, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel;
b)poate adopta decizii în vederea interpretării dispoziţiilor din prezentul titlu;
c)poate adopta decizii de înfiinţare a unor subcomitete suplimentare faţă de cele prevăzute în prezentul titlu, compuse din reprezentanţi ai părţilor, şi le poate atribui acestora responsabilităţi care ţin de competenţa sa; Consiliul de cooperare poate decide, de asemenea, modificarea funcţiilor atribuite subcomitetelor pe care le înfiinţează, precum şi dizolvarea acestora.
(3)Consiliul de cooperare, acţionând în configuraţia sa "Comerţ", adoptă decizii şi formulează recomandările corespunzătoare în urma finalizării procedurilor interne ale părţilor, astfel cum se prevede în legislaţia acestora.
(4)În cazul în care nu sunt disponibile reuniuni ale Consiliului de cooperare, deciziile menţionate la alineatul (2) pot fi adoptate prin procedură scrisă.
Art. 28: Sarcini specifice ale Comitetului de cooperare care acţionează în configuraţia "Comerţ"
(1)Atunci când îndeplineşte oricare dintre sarcinile care îi sunt conferite prin prezentul titlu, Comitetul de cooperare este compus din reprezentanţi ai părţilor responsabili cu aspectele legate de comerţ sau din persoanele desemnate de aceştia.
(2)Comitetul de cooperare acţionând în configuraţia "Comerţ" are, în special, următoarele sarcini:
a)asistă Consiliul de cooperare în îndeplinirea sarcinilor sale referitoare la chestiuni legate de comerţ;
b)răspunde de implementarea şi de punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului titlu; în acest sens şi fără a aduce atingere drepturilor stabilite în capitolul 14, oricare dintre părţi poate supune atenţiei Comitetului de cooperare orice chestiune legată de aplicarea sau interpretarea prezentului titlu;
c)supraveghează elaborarea ulterioară a prezentului titlu, după caz, şi evaluează rezultatele obţinute în urma aplicării sale;
d)caută modalităţi adecvate de prevenire şi soluţionare a problemelor care ar putea apărea în alte condiţii în domeniile reglementate de prezentul titlu; şi
e)supraveghează activitatea tuturor subcomitetelor înfiinţate în temeiul prezentului titlu.
(3)În îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, Comitetul de cooperare poate prezenta propuneri privind necesitatea de a adopta deciziile de a efectua actualizări sau modificări, astfel cum se menţionează la articolul 27 alineatul (2) litera (a), sau de a emite interpretări, astfel cum se menţionează la articolul 27 alineatul (2) litera (b), atunci când nu sunt disponibile reuniuni ale Consiliului de cooperare.
(4)Comitetul de cooperare, acţionând în configuraţia sa "Comerţ", adoptă decizii şi formulează recomandările corespunzătoare în urma finalizării procedurilor interne ale părţilor, astfel cum se prevede în legislaţia acestora.
Art. 29: Coordonatori
(1)Uniunea Europeană şi Republica Kârgâză numesc fiecare un coordonator pentru prezentul titlu în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi îşi notifică reciproc datele de contact ale coordonatorilor.
(2)Coordonatorii stabilesc în comun ordinea de zi şi efectuează toate celelalte pregătiri necesare pentru reuniunile Consiliului de cooperare şi ale Comitetului de cooperare în conformitate cu prezentul capitol şi dau curs deciziilor acestor organisme, după caz.
Art. 30: Subcomitete
(1)Subcomitetele sunt alcătuite din reprezentanţi ai Uniunii Europene, pe de o parte, şi din reprezentanţi ai Republicii Kârgâze, pe de altă parte.
(2)Subcomitetele se reunesc în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, o dată pe an sau la cererea oricăreia dintre părţi sau a Comitetului de cooperare, la un nivel corespunzător. În cazul reuniunilor faţă în faţă, acestea au loc alternativ la Bruxelles sau la Bişkek. Reuniunile pot avea loc, de asemenea, prin orice mijloace tehnice de care dispun părţile.
(3)Subcomitetele sunt coprezidate de reprezentanţii părţilor.
Art. 31: Domeniul de aplicare
Cu excepţia cazului în care în prezentul acord se prevede altfel, prezentul capitol se aplică schimburilor comerciale cu mărfuri ale unei părţi.
Art. 32: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)"tranzacţii consulare" înseamnă procedura de obţinere, din partea unui consul al părţii importatoare pe teritoriul părţii exportatoare sau pe teritoriul unui terţ, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declaraţie de export a unui expeditor sau orice alt document vamal în legătură cu importul mărfurilor;
b)"taxă vamală" înseamnă orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau în legătură cu acesta; aceasta nu include:
(i)nicio impunere echivalentă unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 34;
(ii)nicio taxă antidumping, de salvgardare specială, compensatorie sau de salvgardare aplicată în conformitate cu GATT 1994, Acordul antidumping, Acordul privind agricultura, Acordul SMC şi Acordul privind măsurile de salvgardare, după caz;
(iii)nicio taxă sau altă impunere la importul unei mărfi sau în legătură cu acesta, care este limitată ca valoare la costul aproximativ al serviciilor furnizate;
c)"procedură de acordare a licenţelor de export" înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiţie prealabilă pentru exportul de pe teritoriul părţii exportatoare;
d)"marfă a unei părţi" înseamnă o marfă internă în înţelesul din GATT 1994;
e)"Sistemul armonizat" sau "SA" înseamnă Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv toate notele juridice şi modificările acestuia, elaborat de Organizaţia Mondială a Vămilor;
f)"procedură de acordare a licenţelor de import" înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiţie prealabilă pentru importul pe teritoriul părţii importatoare;
g)"marfă reprelucrată" înseamnă o marfă încadrată în capitolele 84, 85, 87, 90 sau la poziţia 9402 din Sistemul armonizat:
(i)care este compusă în întregime sau parţial din părţi obţinute din mărfuri care au fost deja utilizate;
(ii)ale cărei condiţii de performanţă şi utilizare sunt similare cu cele ale mărfii echivalente în stare nouă; şi
(iii)care beneficiază de aceeaşi garanţie ca şi marfa echivalentă în stare nouă.
Art. 33: Clauza naţiunii celei mai favorizate
(1)Fiecare parte acordă clauza naţiunii celei mai favorizate mărfurilor celeilalte părţi în conformitate cu articolul I din GATT 1994, inclusiv cu notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia, care sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul tratamentului preferenţial acordat de oricare dintre părţi mărfurilor dintr-o ţară terţă în conformitate cu Acordul OMC.
Art. 34: Tratamentul naţional
Fiecare parte acordă tratament naţional mărfurilor celeilalte părţi în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 şi notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 35: Restricţii la import şi la export
Niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine alte interdicţii sau restricţii decât taxele, impozitele sau alte impuneri aplicate prin intermediul contingentelor, al licenţelor de import sau de export ori al altor măsuri, la importul oricărei mărfi a celeilalte părţi sau la exportul ori vânzarea oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părţi, cu excepţia celor în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 şi notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 36: Taxe, impozite sau alte impuneri la export
(1)Niciuna dintre părţi nu introduce şi nu menţine nicio taxă, niciun impozit şi nicio altă impunere de orice tip instituită pentru exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu exportul unei mărfi către cealaltă parte şi nicio altă măsură cu efect echivalent, alta decât cele pentru mărfuri, în conformitate cu lista din anexa 2 la prezentul acord. Prezenta dispoziţie nu se aplică mărfurilor aflate în tranzit pe teritoriul unei părţi în sensul articolului V din GATT 1994 sau mărfurilor care, în conformitate cu un acord internaţional încheiat între Republica Kârgâză şi o parte terţă, au fost importate în Republica Kârgâză fără impunerea de taxe la export care altfel ar fi putut fi impuse de partea terţă respectivă la exportul către Uniunea Europeană în conformitate, după caz, cu lista de concesii tarifare a terţului respectiv anexată la GATT 1994 sau cu orice angajamente bilaterale cu Uniunea Europeană.
(2)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică o parte să impună, la exportul unei mărfi către cealaltă parte, o taxă sau o impunere permisă în temeiul articolului 38.
Art. 37: Controalele exporturilor de produse cu dublă utilizare
Părţile fac schimb de informaţii şi de bune practici cu privire la controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, în vederea promovării convergenţei controlului exporturilor din Uniunea Europeană şi din Republica Kârgâză.
Art. 38: Taxe şi formalităţi
(1)Articolul VIII din GATT 1994 şi notele sale interpretative, precum şi orice excepţie şi exceptare de la obligaţii şi derogări de la acestea prevăzute la articolul VIII din GATT 1994 aplicabile în temeiul Acordului OMC sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
(2)Fiecare parte publică prompt toate taxele şi impunerile pe care le aplică în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită guvernelor, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de ele.
(3)Fiecare parte reexaminează periodic taxele şi impunerile pe care le aplică, în scopul de a reduce numărul şi diversitatea lor, atunci când este posibil.
(4)Niciuna dintre părţi nu prevede tranzacţii consulare, deci nici taxe şi impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părţi.
Art. 39: Mărfuri reprelucrate
(1)O parte trebuie să facă tot posibilul pentru a acorda mărfurilor reprelucrate ale celeilalte părţi un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă mărfurilor echivalente în stare nouă.
(2)Dacă una dintre părţi adoptă sau menţine interdicţii de import şi export sau restricţii asupra mărfurilor utilizate, partea respectivă trebuie să facă tot posibilul pentru a nu aplica aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.
(3)O parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare pentru distribuţie sau vânzare pe teritoriul său şi ca acestea să îndeplinească toate cerinţele tehnice în vigoare aplicabile mărfurilor echivalente în stare nouă.
Art. 40: Admiterea temporară a mărfurilor
O parte acordă celeilalte părţi e scutire de la plata impunerilor şi a taxelor la import aferente mărfurilor admise temporar, în cazurile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în orice convenţii internaţionale privind admiterea temporară a mărfurilor pe care partea în cauză are obligaţia să le respecte. Scutirea respectivă se aplică în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi.
Art. 41: Tranzit
- Articolul V din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord şi face parte integrantă din acesta. Părţile iau toate măsurile necesare pentru a facilita tranzitul de produse energetice, în conformitate cu principiul libertăţii de tranzit şi cu articolul 7 alineatele (1) şi (3) din Tratatul privind Carta energiei.
Art. 42: Monopoluri la import şi la export
Niciuna dintre părţi nu desemnează şi nu menţine un monopol desemnat la import sau la export. În sensul prezentului articol, monopol la import sau la export înseamnă dreptul exclusiv sau autorizaţia exclusivă, acordată de una dintre părţi unei entităţi, de a importa o marfă din cealaltă parte sau de a exporta o marfă către cealaltă parte (4).
(4)Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu aduce atingere capitolului 6 şi nu include un drept care rezultă din acordarea unui drept de proprietate intelectuală.
Art. 43: Marcajul originii
(1)În cazul în care solicită o marcă de origine la importul de produse din Uniunea Europeană, Republica Kârgâză acceptă marcajul originii "Made in EU" ("Fabricat în UE") sau echivalentul acestuia într-o limbă prevăzută în cerinţele din Republica Kârgâză privind marcajul originii, în condiţii care nu sunt mai puţin favorabile decât cele aplicate mărcilor de origine ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(2)În sensul mărcii de origine "Made in UE", Republica Kârgâză tratează Uniunea Europeană ca un teritoriu unic.
Art. 44: Proceduri de acordare a licenţelor de import
Fiecare parte adoptă şi administrează procedurile de acordare a licenţelor de import în conformitate cu articolele 1, 2 şi 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import. În acest scop, articolele 1, 2 şi 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 45: Proceduri de acordare a licenţelor de export (5)
(5)Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu impune unei părţi să acorde o licenţă de export şi nici nu împiedică o parte să pună în aplicare obligaţiile sau angajamentele care îi revin în temeiul rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum şi al regimurilor multilaterale de neproliferare şi al aranjamentelor de control al exporturilor.
(1)Fiecare parte, în conformitate cu competenţele sale (6), asigură transparenţa în ceea ce priveşte procedurile de acordare a licenţelor de export şi publică orice nouă procedură de acordare a licenţelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licenţelor de export, astfel încât să permită guvernelor, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de ele. Această publicare are loc, ori de câte ori este posibil, cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a oricărei noi proceduri de acordare a licenţelor de export sau a oricărei modificări a oricărei proceduri existente de acordare a licenţelor de export şi, în orice caz, nu mai târziu de data la care procedura sau modificarea respectivă intră în vigoare.
(6)În ceea ce priveşte Republica Kârgâză, prezentul articol se aplică doar în ceea ce priveşte măsurile aplicate de Republica Kârgâză în mod unilateral, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative aplicate pe teritoriul său.
(2)Publicarea procedurilor de acordare a licenţelor de export conţine următoarele informaţii:
a)textele procedurilor de acordare a licenţelor de export sau orice modificări aduse acestora;
b)mărfurile care fac obiectul fiecărei proceduri de acordare a unei licenţe de export;
c)pentru fiecare procedură, descrierea procesului de solicitare a unei licenţe de export şi a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licenţă de export, cum ar fi deţinerea unei licenţe de activitate, efectuarea ori menţinerea unei investiţii sau operarea într-o anumită formă de stabilire pe teritoriul unei părţi;
d)punctul sau punctele de contact de unde persoanele interesate pot obţine mai multe informaţii referitoare la condiţiile pentru obţinerea unei licenţe de export;
e)organul sau organele administrative la care trebuie să se depună cererea sau alte documente pertinente;
f)o descriere a oricărei (oricăror) măsuri pe care procedura de acordare a licenţelor de export este concepută să o (le) pună în aplicare;
g)perioada în care fiecare procedură de acordare a licenţelor de export va fi în vigoare, cu excepţia cazului în care procedura va rămâne în vigoare până la retragerea sau revizuirea sa printr-o nouă publicare;
h)dacă partea intenţionează să utilizeze o procedură de acordare a licenţelor de export pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală şi, dacă este cazul, valoarea contingentului şi datele de deschidere şi de închidere a acestuia; şi
i)orice scutiri sau excepţii de la cerinţa de a obţine o licenţă de export, modul de solicitare sau utilizare a respectivelor scutiri sau excepţii şi criteriile de acordare a acestora.
(3)În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părţi procedurile proprii existente de acordare a licenţelor de export. O parte care adoptă o nouă procedură de acordare a licenţelor de export sau modifică orice procedură existentă de acordare a licenţelor de export notifică celeilalte părţi procedura sau modificarea în termen de 60 de zile de la publicare. Notificarea include o trimitere la sursa (sursele) unde sunt publicate informaţiile solicitate în temeiul alineatului (2) şi include, după caz, adresa site-ului web oficial relevant.
Art. 46: Măsuri de apărare comercială
Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul:
a)- articolului XIX din GATT 1994;
b)Acordului privind măsurile de salvgardare;
c)- articolului 5 din Acordul privind agricultura;
d)- articolului VI din GATT 1994;
e)Acordului antidumping; şi
f)Acordului SMC.
Art. 47: Transparenţa instrumentelor de apărare comercială
(1)Părţile convin că instrumentele de apărare comercială (măsuri de salvgardare antidumping, antisubvenţii şi globale) ar trebui utilizate în deplină conformitate cu cerinţele OMC relevante şi pe baza unui sistem echitabil şi transparent.
(2)Înainte de luarea unei decizii finale cu privire la măsurile antidumping sau compensatorii, părţile garantează comunicarea tuturor faptelor esenţiale examinate care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping şi articolului 12.4 din Acordul SMC. Comunicările se efectuează în scris şi acordă părţilor interesate timp suficient pentru a formula observaţii.
(3)Fiecărei părţi interesate i se oferă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în cursul anchetelor antidumping şi antisubvenţii, cu condiţia ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfăşurarea anchetelor.
(4)Prezentul articol nu face obiectul capitolului 14 din prezentul titlu.
Art. 48: Cooperarea vamală
(1)Părţile îşi consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a garanta un mediu comercial transparent, a facilita comerţul, a întări securitatea lanţului de aprovizionare, a promova siguranţa consumatorilor, a împiedica fluxurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală şi a combate contrabanda şi frauda.
(2)În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi în limita resurselor disponibile, părţile cooperează, printre altele, pentru:
a)a îmbunătăţi legislaţia în domeniul vamal şi a armoniza şi a simplifica procedurile vamale, în conformitate cu convenţiile şi standardele internaţionale aplicabile în domeniul vamal şi al facilitării comerţului, inclusiv cu cele elaborate de OMC (inclusiv Acordul privind facilitarea comerţului), Organizaţia Mondială a Vămilor (în special Convenţia de la Kyoto revizuită), şi ţinând seama de instrumentele şi de bunele practici dezvoltate de Uniunea Europeană, inclusiv de orientările practice în domeniul vamal;
b)a stabili sisteme vamale moderne, inclusiv tehnologii moderne de vămuire; dispoziţii privind operatorii economici autorizaţi; analize şi controale automate bazate pe riscuri; proceduri simplificate pentru acordarea liberului de vamă; audit postvămuire; transparenţa în determinarea valorii în vamă şi dispoziţii pentru parteneriatele dintre autorităţile vamale şi întreprinderi;
c)a asigura facilitarea şi controlul efectiv al operaţiunilor de transbordare şi al celor de tranzit pe teritoriile lor respective; a asigura cooperarea şi coordonarea între toate autorităţile şi agenţiile vizate de pe teritoriile lor respective, pentru a facilita traficul în tranzit; şi a aprofunda, atunci când este relevant şi adecvat, posibilităţile de asigurare a compatibilităţii sistemelor lor de tranzit vamal;
d)a încuraja cele mai înalte standarde de etică profesională, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care să reflecte principiile Declaraţiei de la Arusha a Organizaţiei Mondiale a Vămilor;
e)a face schimb de cele mai bune practici şi a oferi asistenţă tehnică pentru planificare şi pentru asigurarea celor mai înalte standarde de etică profesională;
f)a face schimb, după caz, de informaţii şi date relevante, respectând în acelaşi timp normele fiecărei părţi privind confidenţialitatea datelor sensibile şi protecţia datelor cu caracter personal;
g)a participa, atunci când este relevant şi adecvat, la acţiuni vamale coordonate între autorităţile lor vamale.
Art. 49: Asistenţa administrativă reciprocă
Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute la prezentul acord, în special la articolul 48, părţile îşi acordă reciproc asistenţă administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu protocolul.
Art. 50: Determinarea valorii în vamă
(1)Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerţului dintre părţi, se aplică articolele 1-17 din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC. În acest scop, dispoziţiile respective sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
(2)Părţile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind chestiunile legate de determinarea valorii în vamă.
Art. 51: Obiectiv
Prezentul capitol are ca obiectiv facilitarea comerţului cu mărfuri între părţi prin prevenirea, identificarea şi eliminarea barierelor tehnice inutile în calea comerţului.
Art. 52: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării şi aplicării tuturor standardelor, reglementărilor tehnice, precum şi procedurilor de evaluare a conformităţii, astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care pot avea un impact asupra schimburilor comerciale de mărfuri între părţi.
(2)În pofida alineatului (1) prezentul capitol nu se aplică:
a)specificaţiilor pentru achiziţii elaborate de organismele guvernamentale pentru nevoile de producţie sau de consum ale acestor organisme; sau
b)măsurilor sanitare şi fitosanitare, astfel cum au fost definite în anexa A la Acordul SPS, care intră sub incidenţa capitolului 5 din prezentul acord.
Art. 53: Relaţia cu Acordul BTC
Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile reciproce existente în conformitate cu Acordul BTC, care este inclus în prezentul acord şi face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 54: Reglementări tehnice
(1)Fiecare parte efectuează, în conformitate cu normele şi procedurile aplicabile părţii respective, o evaluare a impactului normativ al reglementărilor tehnice planificate, luând în considerare alternativele de reglementare şi de altă natură disponibile la reglementarea tehnică propusă care pot îndeplini obiectivele legitime ale părţii în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC.
(2)Fiecare parte utilizează standardele internaţionale relevante ca bază pentru reglementările sale tehnice, cu excepţia cazului în care poate demonstra că respectivele standarde internaţionale ar constitui mijloace ineficace sau inadecvate de îndeplinire a obiectivelor legitime urmărite.
(3)În cazul în care nu a utilizat standardele internaţionale ca bază pentru reglementările sale tehnice, o parte, la cererea celeilalte părţi, ia măsuri pentru a se asigura că orice abatere substanţială de la standardul internaţional relevant este identificată şi explică motivele pentru care aceste standarde au fost considerate inadecvate sau ineficace pentru scopul urmărit.
(4)Fiecare parte îşi reexaminează reglementările tehnice pentru a spori convergenţa acestora cu standardele internaţionale relevante, luând în considerare, printre altele, orice nouă evoluţie a standardelor internaţionale relevante sau orice modificare a împrejurărilor care au condus la divergenţe faţă de un standard internaţional relevant.
(5)Atunci când elaborează reglementări tehnice majore care pot avea un efect semnificativ asupra comerţului, fiecare parte ia măsuri pentru a se asigura, în conformitate cu normele şi procedurile sale respective, că există proceduri care le permit persoanelor să îşi aducă contribuţia în cadrul unei dezbateri publice, cu excepţia cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranţă, sănătate, protecţie a mediului sau securitate naţională, şi că rezultatele acestor discuţii sunt făcute publice.
Art. 55: Standarde
(1)În vederea armonizării standardelor pe o bază cât mai largă posibil, fiecare parte încurajează organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său şi organismele regionale de standardizare în care aceasta sau organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său sunt membre:
a)să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaţionale de către organismele internaţionale de standardizare competente;
b)să utilizeze standardele internaţionale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care aceste standarde internaţionale sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu, din cauza unui nivel de protecţie insuficient a factorilor climatici sau geografici esenţiali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;
c)să evite dublarea sau suprapunerea cu activităţile organismelor internaţionale de standardizare;
d)să revizuiască, la intervale regulate, standardele naţionale sau regionale care nu au la bază standarde internaţionale relevante, pentru a spori convergenţa lor cu aceste standarde internaţionale;
e)să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părţi în ceea ce priveşte activităţile internaţionale de standardizare; această cooperare poate avea loc în cadrul organismelor internaţionale de standardizare sau la nivel regional; şi
f)să încurajeze cooperarea bilaterală între acestea şi organismele de standardizare ale celeilalte părţi.
(2)Părţile ar trebui să facă schimb de informaţii cu privire la procesele lor de standardizare şi la gradul de utilizare a standardelor internaţionale, regionale sau subregionale ca bază pentru standardele lor naţionale.
(3)În cazul în care cerinţele standardelor devin obligatorii în cadrul unui proiect de reglementare tehnică sau al unei proceduri de evaluare a conformităţii, se îndeplinesc obligaţiile de transparenţă prevăzute la articolul 58 din prezentul acord şi la articolul 2 sau articolul 5 din Acordul BTC.
(4)Standardele internaţionale adoptate de Organizaţia Internaţională de Standardizare, Comisia Electrotehnică Internaţională, Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor, Comisia Codex Alimentarius înfiinţată de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură sunt considerate standarde internaţionale relevante în sensul articolelor 2 şi 5 din Acordul BTC şi al anexei 3 la acordul respectiv, fără a exclude utilizarea altor standarde internaţionale.
(5)Un standard elaborat de alte organizaţii internaţionale ar putea fi considerat, de asemenea, drept standard internaţional relevant în sensul articolelor 2 şi 5 din Acordul BTC şi al anexei 3 la acordul respectiv, cu condiţia ca acesta să fi fost elaborat:
a)de către un organism de standardizare care urmăreşte stabilească un consens între:
(i)delegaţiile naţionale ale membrilor OMC participanţi care reprezintă toate organismele naţionale de standardizare de pe teritoriul lor care au adoptat sau urmează să adopte standarde în domeniul vizat de activitatea de standardizare internaţională; sau
(ii)organismele guvernamentale ale membrului OMC participant; şi
b)în conformitate cu Decizia Comitetului pentru principiile aplicabile elaborării standardelor, orientărilor şi recomandărilor internaţionale în legătură cu articolele 2 şi 5 din Acordul BTC şi cu anexa 3 la acordul respectiv.
Art. 56: Evaluarea conformităţii
(1)Dispoziţiile prevăzute la articolul 52 cu privire la elaborarea, adoptarea şi aplicarea reglementărilor tehnice se aplică mutatis mutandis procedurilor de evaluare a conformităţii.
(2)În cazul în care o parte solicită evaluarea conformităţii ca garanţie pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică, partea respectivă selectează proceduri de evaluare a conformităţii (7) proporţionale cu riscurile implicate, astfel cum au fost stabilite pe baza evaluării riscurilor, inclusiv, după caz, utilizarea declaraţiei de conformitate a furnizorului.
(7)Pentru Republica Kârgâză, procedurile de evaluare a conformităţii sunt stabilite prin reglementări tehnice.
(3)În cazul în care o parte solicită evaluarea conformităţii de către o parte terţă ca asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică şi nu a rezervat această sarcină unei autorităţi guvernamentale, astfel cum se prevede la alineatul (4), partea respectivă:
a)utilizează în mod preferenţial acreditarea pentru recunoaşterea organismelor de evaluare a conformităţii;
b)utilizează în mod optim standardele internaţionale pentru acreditare şi evaluarea conformităţii, precum şi acordurile internaţionale care implică organismele de acreditare ale părţilor, de exemplu prin intermediul mecanismelor Cooperării Internaţionale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC) şi ale Forumului internaţional de acreditare (IAF);
c)ia în considerare posibilitatea de a adera la orice acorduri sau înţelegeri internaţionale funcţionale pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformităţii sau de a încuraja organismele sale de evaluare a conformităţii să adere la astfel de acorduri sau înţelegeri, după caz;
d)se asigură că operatorii economici au posibilitatea de a alege între organismele de evaluare a conformităţii acceptate de autorităţile unei părţi pentru un anumit produs;
e)se asigură că organismele de evaluare a conformităţii sunt independente de producători, importatori şi operatorii economici în general şi că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii;
f)permite organismelor de evaluare a conformităţii să utilizeze subcontractanţi pentru a efectua încercări sau inspecţii în legătură cu evaluarea conformităţii; şi
g)publică pe un site web unic o listă a organismelor pe care le-a desemnat să efectueze evaluarea conformităţii şi informaţii relevante cu privire la domeniul de aplicare al desemnării fiecărui astfel de organism.
(4)Nicio dispoziţie de la alineatul (3) litera (f) nu se interpretează ca interzicând unei părţi să solicite subcontractanţilor să îndeplinească aceleaşi cerinţe pe care organismul de evaluare a conformităţii cu care au încheiat un contract ar trebui să le îndeplinească pentru a efectua el însăşi încercările sau inspecţiile care fac obiectul contractului.
(5)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică una dintre părţi să impună ca evaluarea conformităţii pentru anumite produse să fie efectuată de către anumite autorităţi guvernamentale. În astfel de cazuri, partea respectivă:
a)limitează taxele de evaluare a conformităţii la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi, la cererea solicitantului unei evaluări a conformităţii, explică modul în care taxele pe care le percepe pentru acea evaluare a conformităţii sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor furnizate; şi
b)face publice taxele de evaluare a conformităţii.
(6)La trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile iniţiază discuţii privind acceptarea unei declaraţii de conformitate a furnizorului ca dovadă a conformităţii cu reglementările tehnice existente, în special în următoarele domenii:
a)aspecte legate de siguranţa echipamentelor electrice şi electronice;
b)aspecte legate de siguranţa maşinilor;
c)compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor;
d)eficienţa energetică, inclusiv cerinţele în materie de proiectare ecologică; şi
e)restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice.
Art. 57: Cooperarea în domeniul barierelor tehnice în calea comerţului
(1)Părţile îşi consolidează cooperarea în ceea ce priveşte standardele, reglementările tehnice, metrologia, supravegherea pieţei, acreditarea şi procedurile de evaluare a conformităţii, pentru îmbunătăţirea înţelegerii reciproce a sistemelor lor şi pentru facilitarea accesului la pieţele lor. În acest scop, părţile urmăresc să identifice şi să dezvolte mecanisme şi iniţiative de cooperare care să fie adecvate pentru anumite aspecte şi sectoare şi care pot include, printre altele:
a)schimbul de informaţii şi de experienţă privind elaborarea şi aplicarea reglementărilor lor tehnice şi a procedurilor lor de evaluare a conformităţii;
b)încurajarea cooperării dintre organismele lor responsabile de metrologie, standardizare, evaluarea conformităţii şi acreditare; şi
c)schimbul de informaţii privind evoluţiile din cadrul forurilor regionale şi multilaterale relevante în materie de standarde, reglementări tehnice, proceduri de evaluare a conformităţii şi acreditare.
(2)În vederea promovării schimburilor comerciale dintre ele, părţile:
a)încearcă să reducă diferenţele care există între ele cu privire la reglementările tehnice, metrologie, standardizare, supravegherea pieţei, acreditare şi procedurile de evaluare a conformităţii, inclusiv prin încurajarea utilizării instrumentelor relevante convenite la nivel internaţional;
b)promovează, în conformitate cu normele internaţionale, utilizarea acreditării pentru a contribui la evaluarea competenţei tehnice a organismelor de evaluare a conformităţii şi a activităţilor acestora; şi
c)promovează participarea şi, dacă este posibil, aderarea Republicii Kârgâze şi a organismelor sale naţionale relevante la organizaţiile europene şi internaţionale a căror activitate este legată de standarde, evaluarea conformităţii, acreditare, metrologie şi alte funcţii conexe.
Art. 58: Transparenţa
(1)La transmiterea unei propuneri de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformităţii către Registrul central de notificări al OMC, o parte acordă celeilalte părţi un termen de cel puţin 60 de zile pentru a prezenta observaţii scrise, cu excepţia cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranţă, sănătate, protecţie a mediului sau securitate naţională. O parte examinează o cerere rezonabilă de a prelungi perioada pentru prezentarea de observaţii.
(2)Dacă o parte primeşte de la cealaltă parte observaţii scrise privind propunerea sa de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformităţii, partea respectivă:
a)la cererea celeilalte părţi, discută observaţiile scrise cu participarea autorităţii sale de reglementare competente, într-un moment în care acestea pot fi luate în considerare; şi
b)răspunde în scris la observaţii până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformităţii.
(3)Fiecare parte publică pe un site web răspunsurile sale la observaţiile pe care le primeşte în urma notificării menţionate la alineatul (1), până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformităţii adoptate.
(4)Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părţi, informaţii privind obiectivele, temeiul juridic şi justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformităţii pe care partea a adoptat-o sau îşi propune să o adopte.
(5)Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice şi procedurile de evaluare a conformităţii pe care le-a adoptat sunt publicate pe un site web, în mod gratuit.
(6)Fiecare parte oferă informaţii referitoare la adoptarea şi intrarea în vigoare a reglementării tehnice şi a procedurii de evaluare a conformităţii şi la textul final adoptat printr-un addendum la notificarea iniţială transmisă către OMC.
(7)Este prevăzut un interval rezonabil între publicarea reglementărilor tehnice şi intrarea acestora în vigoare, pentru a le permite operatorilor economici ai celeilalte părţi să se adapteze. Prin expresia "interval rezonabil" se înţelege o perioadă de cel puţin şase luni, cu excepţia cazurilor în care aceasta ar fi un mijloc ineficient de realizare a obiectivelor legitime urmărite.
(8)O parte examinează pozitiv o cerere rezonabilă din partea celeilalte părţi, primită înainte de sfârşitul perioadei de prezentare a observaţiilor care urmează transmiterii către OMC a unei propuneri de reglementare tehnică, astfel cum se menţionează la alineatul (1), de prelungire a perioadei de timp dintre adoptarea reglementării tehnice şi intrarea sa în vigoare, cu excepţia cazurilor în care întârzierea ar fi un mijloc ineficient pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.
Art. 59: Marcare şi etichetare
(1)Părţile convin ca o reglementare tehnică să poată include sau să poată viza exclusiv cerinţe privind marcarea sau etichetarea. În astfel de cazuri, părţile aplică principiile prevăzute la articolul 2.2 din Acordul BTC.
(2)În cazul în care o parte solicită marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor:
a)partea respectivă cere numai informaţiile relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului pentru indicarea conformităţii produsului cu cerinţele tehnice obligatorii;
b)partea respectivă nu impune aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a etichetelor sau marcajelor produselor şi nici achitarea vreunei taxe drept condiţie prealabilă pentru introducerea pe piaţa sa a unor produse care altminteri îndeplinesc cerinţele sale tehnice obligatorii, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar având în vedere riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea sau viaţa oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru securitatea naţională;
c)în cazul în care impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea respectivă eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părţi fără întârzieri nejustificate şi în mod nediscriminatoriu;
d)cu condiţia ca elementele enumerate mai jos să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii sau generatoare de confuzii în legătură cu informaţiile solicitate în partea care importă mărfurile, partea respectivă permite:
(i)informaţii în alte limbi, pe lângă limba obligatorie în partea care importă mărfurile;
(ii)nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internaţional; şi
(iii)informaţii suplimentare, pe lângă cele obligatorii în partea care importă mărfurile;
e)partea respectivă acceptă ca etichetarea, inclusiv etichetarea suplimentară sau corecturile aduse etichetării, să aibă loc în antrepozite vamale sau în alte zone desemnate ca alternativă la etichetarea din ţara de origine; şi
f)dacă este cazul, partea respectivă va lua în considerare acceptarea etichetelor nepermanente sau detaşabile ori marcarea sau etichetarea în documentaţia însoţitoare, mai degrabă decât ataşarea fizică pe produs.
Art. 60: Consultări
(1)O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către coordonatorul pentru capitolul privind BTC al celeilalte părţi. Părţile depun toate eforturile pentru a soluţiona problema într-un mod reciproc satisfăcător şi pot convoca Comitetul de cooperare în acest scop.
(2)Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul capitolului 14.
Art. 61: Coordonatorul pentru capitolul privind BTC
(1)Fiecare parte numeşte un coordonator pentru capitolul privind BTC şi informează cealaltă parte în cazul în care apar modificări. Coordonatorii pentru capitolul privind BTC lucrează în comun pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului capitol şi cooperarea între părţi în toate chestiunile legate de Acordul BTC.
(2)Printre funcţiile fiecărui coordonator pentru capitolul privind BTC se numără:
a)monitorizarea punerii în aplicare şi a administrării prezentului capitol, inclusiv orice aspect legat de elaborarea, adoptarea, aplicarea sau asigurarea respectării standardelor, a reglementărilor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii;
b)comunicarea cu coordonatorul pentru capitolul privind BTC al celeilalte părţi cu privire la iniţiativele luate de părţi pentru consolidarea cooperării în ceea ce priveşte elaborarea şi îmbunătăţirea standardelor, a reglementărilor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii şi schimbul de informaţii cu privire la evoluţiile din cadrul forurilor neguvernamentale, regionale şi multilaterale legate de standarde, reglementări tehnice şi proceduri de evaluare a conformităţii.
(3)Coordonatorii pentru capitolul privind BTC comunică între ei prin orice metodă convenită care este adecvată pentru îndeplinirea funcţiilor lor.
Art. 62: Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a stabili principiile aplicabile măsurilor sanitare şi fitosanitare (denumite în continuare "SPS") în cadrul schimburilor comerciale dintre părţi, precum şi de a coopera cu privire la bunăstarea animalelor, protecţia plantelor şi rezistenţa la antimicrobiene. Principiile stabilite în prezentul capitol se aplică de către părţi într-un mod care facilitează comerţul şi evită crearea de bariere nejustificate în calea comerţului dintre ele, menţinând în acelaşi timp nivelul fiecărei părţi de protecţie a vieţii sau sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor.
Art. 63: Obligaţii multilaterale
Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile asumate în temeiul Acordului SPS.
Art. 64: Principii
(1)Părţile se asigură că măsurile SPS sunt elaborate şi aplicate pe baza principiilor proporţionalităţii, transparenţei, nediscriminării şi justificării ştiinţifice, ţinând seama de standardele internaţionale [Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor, semnată la Roma la 6 decembrie 1951 (denumită în continuare "CIPP"), Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare "OIE") şi Comisia Codex Alimentarius (denumită în continuare "Codex Alimentarius")].
(2)Fiecare parte se asigură că măsurile sale SPS nu creează discriminări arbitrare sau nejustificate între teritoriul său şi teritoriul celeilalte părţi în măsura în care prevalează condiţii identice sau similare. Măsurile SPS nu se aplică într-un mod care să constituie o restricţie disimulată asupra comerţului dintre părţi.
(3)Fiecare parte se asigură că măsurile, procedurile sau controalele SPS sunt puse în aplicare, iar solicitările de informaţii primite din partea unei autorităţi competente a celeilalte părţi sunt soluţionate fără întârzieri nejustificate şi într-un mod care nu este mai puţin favorabil pentru produsele importate decât pentru produsele interne similare.
Art. 65: Cerinţe de import
(1)Cerinţele de import ale părţii importatoare se aplică întregului teritoriu al părţii exportatoare, sub rezerva articolului 64.
(2)Cerinţele de import prevăzute în certificatele care pot fi necesare pentru comerţul cu produse alimentare şi produse agricole între părţi se bazează pe principiile CIPP, OIE şi Codex Alimentarius şi pe standardele relevante ale acestora, cu excepţia cazului în care cerinţele de import sunt susţinute de o evaluare a riscurilor bazată pe date ştiinţifice, efectuată în conformitate cu normele internaţionale aplicabile prevăzute în Acordul SPS.
(3)Cerinţele prevăzute în licenţele de import astfel cum sunt emise de Republica Kârgâză nu conţin condiţii sanitare şi veterinare mai stricte decât cele prevăzute în certificatele menţionate la alineatul (2). Fiecare parte ar trebui să aplice certificate de import armonizate care sunt gestionate la nivel central şi care sunt aplicabile întregului teritoriu al părţii exportatoare.
Art. 66: Măsuri legate de sănătatea animalelor şi a plantelor
În conformitate cu Acordul SPS şi cu standardele, orientările sau recomandările CIPP, OIE şi Codex Alimentarius relevante:
a)părţile recunosc conceptul de zone indemne de dăunători sau boli şi zone cu o prevalenţă redusă a dăunătorilor sau a bolilor;
b)partea importatoare îşi bazează măsurile sanitare aplicabile părţii exportatoare al cărei teritoriu este afectat de un dăunător sau de o boală pe decizia de zonare luată de partea exportatoare, cu condiţia ca nivelul adecvat de protecţie al părţii importatoare să fie atins;
c)atunci când stabilesc zonele indemne de dăunători sau boli şi zonele cu o prevalenţă redusă a dăunătorilor sau a bolilor, părţile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică şi eficacitatea controalelor sanitare sau fitosanitare din aceste zone.
Art. 67: Inspecţii şi audituri
Inspecţiile şi auditurile efectuate de către partea importatoare pe teritoriul părţii exportatoare pentru a evalua şi a recunoaşte sistemele de inspecţie şi de certificare ale acesteia din urmă se efectuează în conformitate cu standardele, orientările şi recomandările CIPP, OIE şi Codex Alimentarius relevante. Costurile aferente inspecţiilor şi auditurilor se suportă de către partea care efectuează auditurile şi inspecţiile.
Art. 68: Schimbul de informaţii şi cooperarea
(1)Părţile discută şi fac schimb de informaţii cu privire la măsurile SPS existente şi la măsurile existente în materie de bunăstare a animalelor, precum şi cu privire la elaborarea şi punerea în aplicare a acestora. În astfel de discuţii şi schimburi de informaţii se ţine cont, după caz, de Acordul SPS şi de standardele, orientările sau recomandările CIPP, OIE şi Codex Alimentarius.
(2)Părţile convin să coopereze cu privire la aspecte legate de siguranţa alimentară, sănătatea animalelor, bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, protecţia plantelor şi rezistenţa la antimicrobiene prin schimbul de informaţii, de cunoştinţe de specialitate şi de experienţă în vederea consolidării capacităţilor în aceste domenii. O astfel de cooperare poate include asistenţă tehnică.
(3)La cererea oricăreia dintre părţi, părţile stabilesc în timp util un dialog pe teme SPS pentru a examina chestiuni legate de SPS şi alte aspecte urgente reglementate de prezentul capitol. Comitetul de cooperare poate adopta norme pentru desfăşurarea unor astfel de dialoguri.
(4)Părţile desemnează şi actualizează cu regularitate punctele de contact pentru comunicarea cu privire la chestiunile reglementate de prezentul capitol.
Art. 69: Transparenţă
Fiecare parte:
a)urmăreşte transparenţa în ceea ce priveşte măsurile SPS aplicabile comerţului şi, în mod special, în ceea ce priveşte cerinţele SPS aplicate importurilor care provin de la cealaltă parte;
b)la cererea celeilalte părţi şi în termen de două luni de la data cererii respective, comunică cerinţele aplicabile importului de produse specifice şi indică dacă este necesar să se efectueze o evaluare a riscurilor; şi
c)notifică punctului de contact al celeilalte părţi, fără întârzieri nejustificate, prin poştă, fax sau e-mail, orice risc grav sau semnificativ pentru sănătatea animalelor sau a plantelor, inclusiv orice urgenţe alimentare legate de mărfurile comercializate între părţi.
Art. 70: Obiectiv, domeniu de aplicare şi incidenţă
(1)Părţile, afirmându-şi angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord dispoziţiile necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor reciproce în ceea ce priveşte comerţul cu servicii şi investiţiile.
(2)Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca impunând vreo obligaţie privind achiziţiile publice care intră sub incidenţa capitolului 9.
(3)Prezentul capitol nu se aplică subvenţiilor acordate de oricare dintre părţi.
(4)Părţile îşi reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriul lor respectiv, în vederea realizării unor obiective politice legitime, cum ar fi protecţia sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia publică, siguranţa, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor şi promovarea şi protejarea diversităţii culturale.
(5)Prezentul capitol nu se aplică măsurilor referitoare la persoanele fizice care doresc să intre pe piaţa forţei de muncă a părţilor şi nici măsurilor privind cetăţenia, rezidenţa sau angajarea cu titlu permanent.
(6)Prezentul capitol nu împiedică nicio parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a şederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru a proteja integritatea frontierelor sale şi pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele ce decurg pentru cealaltă parte din prezentul capitol. Simpla solicitare a unei vize pentru resortisanţii persoane fizice ai unei ţări, fără a solicita acelaşi lucru şi pentru resortisanţii altor ţări nu se consideră ca fiind o anulare sau o reducere a avantajelor care decurg din prezentul capitol.
(7)În sensul prezentului capitol, nu se ţine seama de tratamentul acordat de una dintre părţi:
a)în temeiul unui acord care liberalizează substanţial comerţul cu servicii (inclusiv stabilirea în domeniul serviciilor) şi care îndeplineşte criteriile prevăzute la articolele V şi Va din GATS sau al unui acord care liberalizează substanţial stabilirea în alte activităţi economice şi care îndeplineşte aceleaşi criterii în ceea ce priveşte activităţile respective;
b)care rezultă din măsuri ce prevăd recunoaşterea, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru autorizarea, acordarea de licenţe sau certificarea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi în vederea desfăşurării unei activităţi economice, sau a unor măsuri prudenţiale.
(8)Prezentul capitol nu se aplică sectorului audiovizual.
Art. 71: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)"activitate desfăşurată în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă o activitate, inclusiv un serviciu prestat, care nu este desfăşurată pe bază comercială şi nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;
b)"sucursală" înseamnă un loc de desfăşurare a activităţii stabilit într-o parte, care nu are personalitate juridică, cu aparenţa permanenţei, de exemplu prelungirea unei societăţi-mamă stabilite în cealaltă parte, care are propria conducere şi dotarea materială necesară pentru a putea purta negocieri de afaceri cu terţii astfel încât aceştia din urmă, deşi cunosc faptul că, dacă este necesar, există o legătură juridică între sucursală şi societatea-mamă cu sediul în cealaltă parte, nu sunt obligaţi să aibă relaţii direct cu societatea-mamă, ci pot efectua tranzacţii comerciale la locul de desfăşurare a activităţii care reprezintă prelungirea societăţii-mamă;
c)"prestare transfrontalieră de servicii" înseamnă prestarea unui serviciu:
(i)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi; sau
(ii)pe teritoriul unei părţi către un consumator de servicii al celeilalte părţi;
d)"activitate economică" înseamnă orice serviciu sau activitate cu caracter industrial, comercial sau profesional, sau o activitate artizanală, cu excepţia serviciilor prestate sau a activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
e)"întreprindere" înseamnă o persoană juridică, o sucursală sau o reprezentanţă înfiinţată prin stabilire;
f)"stabilire" înseamnă înfiinţarea sau achiziţionarea unei persoane juridice, inclusiv prin intermediul participării la capital sau înfiinţarea unei sucursale sau a unei reprezentanţe, în Uniunea Europeană sau în Republica Kârgâză, în vederea formării sau menţinerii unor legături economice de durată;
g)"persoană transferată în cadrul aceleiaşi companii" înseamnă o persoană fizică ce a fost angajată de o persoană juridică a unei părţi sau a fost asociată a acesteia, pe o perioadă de cel puţin un an imediat înaintea datei la care solicită intrarea şi şederea temporară pe teritoriul celeilalte părţi, şi care este transferată temporar într-o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părţi care face parte din acelaşi grup ca prima persoană juridică, inclusiv reprezentanţa, filiala, sucursala sau societatea-mamă a acesteia, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
(i)persoana fizică în cauză aparţine uneia din următoarele categorii:
A.directori sau cadre de conducere: persoane care ocupă posturi de conducere, care asigură în principal managementul întreprinderii, sub supravegherea sau îndrumarea generală a consiliului de administraţie sau a acţionarilor întreprinderii sau a echivalenţilor acestora şi exercită cel puţin următoarele funcţii:
1.conduc întreprinderea sau un departament al acesteia;
2.supraveghează şi controlează activitatea desfăşurată de către alţi membri ai personalului care exercită funcţii de supraveghere, de specialitate sau de conducere; şi
3.exercită autoritatea personală de a recruta şi a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul;
B.specialişti: persoane care deţin cunoştinţe de specialitate esenţiale pentru producţia, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau managementul întreprinderii; sau
C.angajaţi stagiari: persoane care deţin o diplomă universitară şi care sunt transferate temporar în scopul dezvoltării carierei sau pentru a obţine formare în tehnici sau metode de afaceri; (8)
(8)Întreprinderii-gazdă i se poate solicita să prezinte, spre aprobare prealabilă, un program de formare care să acopere durata şederii, demonstrând că scopul şederii este formarea profesională. Pentru AT, CZ, DE, FR, ES, HU şi LT, formarea trebuie să aibă legătură cu diploma universitară obţinută.
(ii)pentru Uniunea Europeană, la evaluarea cunoştinţelor menţionate la punctul (i) litera (B), se iau în considerare nu numai cunoştinţele specifice întreprinderii, ci şi deţinerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de activitate sau meserie care necesită cunoştinţe tehnice specifice, inclusiv apartenenţa la o profesie acreditată;
h)"investitor" al unei părţi înseamnă orice persoană fizică sau juridică a părţii respective care doreşte să desfăşoare sau desfăşoară o activitate economică prin stabilire în cealaltă parte;
i)"persoană juridică" înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislaţiei aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, aflată în proprietate publică sau privată, inclusiv orice corporaţie, trust, societate de persoane, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociaţie;
j)"persoană juridică a unei părţi" înseamnă o persoană juridică constituită în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene sau a statelor sale membre sau cu legislaţia Republicii Kârgâze şi care îşi are sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii pe teritoriul Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Kârgâze; în cazurile în care o persoană juridică constituită în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene sau a statelor sale membre sau cu legislaţia Republicii Kârgâze are numai sediul social sau administraţia centrală pe teritoriul Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Kârgâze, aceasta nu este considerată persoană juridică a unei părţi decât dacă desfăşoară operaţiuni comerciale substanţiale pe teritoriul Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Kârgâze; dispoziţiile prezentului capitol se aplică, de asemenea, companiilor maritime stabilite în afara Uniunii Europene sau a Republicii Kârgâze şi controlate de resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv ai Republicii Kârgâze, dacă navele lor sunt înregistrate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Republica Kârgâză şi arborează pavilionul acelui stat membru al Uniunii Europene sau al Republicii Kârgâze;
k)"persoană fizică din Uniunea Europeană" şi "persoană fizică din Republica Kârgâză" înseamnă un resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene şi, respectiv, un resortisant al Republicii Kârgâze, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative interne ale respectivului stat membru al Uniunii Europene (9) sau, respectiv, ale Republicii Kârgâze;
(9)Definiţia noţiunii de "persoană fizică din Uniunea Europeană" include, de asemenea, o persoană fizică având reşedinţa permanentă în Republica Letonia, care nu este cetăţean al Republicii Letonia sau al altui stat, dar care are dreptul, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative din Republica Letonia, să i se elibereze un paşaport pentru non-cetăţeni.
l)"exploatare" înseamnă conducerea, administrarea, menţinerea, folosirea, beneficierea şi vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi;
m)"servicii" înseamnă toate serviciile prestate (10), indiferent de sector, cu excepţia serviciilor prestate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
(10)Pentru o mai mare claritate, în sensul prezentului capitol, serviciile sunt considerate a fi cele enumerate în versiunea cea mai recentă a documentului MTN.GNS/W/120 al OMC în versiunea sa actualizată.
n)"prestator de servicii" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care doreşte să presteze sau prestează un serviciu;
o)"filială a unei persoane juridice a unei părţi" înseamnă o persoană juridică controlată de o altă persoană juridică din partea respectivă;
p)"prestarea unui serviciu" înseamnă producerea, distribuţia, comercializarea, vânzarea şi furnizarea unui serviciu.
Art. 72: Clauza naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional
(1)În ceea ce priveşte stabilirea şi exploatarea unei întreprinderi pentru a desfăşura activităţi economice pe teritoriul său, Uniunea Europeană acordă investitorilor din Republica Kârgâză şi întreprinderilor acestora un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat investitorilor din orice ţară terţă şi întreprinderilor acestora.
(2)În ceea ce priveşte stabilirea şi exploatarea unei întreprinderi pentru a desfăşura activităţi economice pe teritoriul său, Republica Kârgâză acordă investitorilor din Uniunea Europeană şi întreprinderilor acestora un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor investitori şi întreprinderilor acestora sau investitorilor oricărei ţări terţe şi întreprinderilor acestora, oricare dintre acestea este mai favorabil.
(3)Pentru mai multă certitudine, tratamentul menţionat la alineatele (1) şi (2) nu include procedurile de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat prevăzute în alte acorduri internaţionale. Dispoziţiile de fond din alte acorduri internaţionale încheiate de o parte cu o parte terţă nu constituie în sine un tratament prevăzut la prezentul articol. Măsurile luate de o parte în temeiul acestor dispoziţii (11) pot constitui tratamentul menţionat la alineatele (1) şi (2) şi, prin urmare, pot duce la o încălcare a prezentului articol.
(11)Pentru mai multă certitudine, simpla transpunere formală a dispoziţiilor respective de către o parte în dreptul său, în măsura în care acest lucru este necesar pentru încorporarea lor în ordinea juridică internă, nu constituie în sine o măsură.
(4)Dispoziţiile prevăzute la alineatele (1), (2) sau (3) din prezentul articol nu se aplică transportului aerian, maritim sau pe căi navigabile interioare.
Art. 73: Restricţie orizontală privind serviciile
(1)În pofida oricărei alte dispoziţii din prezentul capitol, o parte nu ar trebui să fie obligată să acorde, în ceea ce priveşte sectoarele sau măsurile reglementate de GATS, un tratament mai favorabil decât cel pe care partea respectivă este obligată să îl acorde în temeiul GATS, în ceea ce priveşte fiecare sector şi subsector de servicii şi fiecare mod de prestare.
(2)Pentru mai multă certitudine, în ceea ce priveşte serviciile, listele de angajamente specifice ale părţilor în cadrul GATS, inclusiv rezervele şi, pentru Uniunea Europeană, anexa la acesta privind excepţiile de la articolul II (lista de scutiri pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) se încorporează în prezentul acord, fac parte integrantă din acesta şi se aplică.
Art. 74: Excepţia prudenţială
(1)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte sau să menţină măsuri prudenţiale, cum ar fi protecţia investitorilor, deponenţilor, asiguraţilor sau persoanelor faţă de care prestatorul de servicii financiare are o obligaţie fiduciară, sau să asigure integritatea şi stabilitatea sistemului financiar. În cazul în care nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentului acord, astfel de măsuri nu se utilizează drept mijloc de a eluda angajamentele sau obligaţiile părţii în temeiul prezentului acord.
(2)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca impunând unei părţi divulgarea de informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi individuali sau de orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de organismele publice.
Art. 75: Refuzul acordării de beneficii
O parte poate refuza acordarea beneficiilor prevăzute în prezentul capitol unei persoane juridice a celeilalte părţi sau unei întreprinderi înfiinţate de persoana juridică respectivă pe teritoriul său, în cazul în care partea care refuză acordarea adoptă sau menţine măsuri legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv de protecţia drepturilor omului, care:
a)interzic tranzacţiile cu persoana juridică respectivă sau cu întreprinderea acesteia; ori
b)ar fi încălcate sau eludate dacă beneficiile prevăzute în prezentul capitol ar fi acordate persoanei juridice sau întreprinderii acesteia, inclusiv în cazul în care măsurile interzic tranzacţiile cu o persoană fizică care deţine sau controlează respectiva persoană juridică sau întreprinderea acesteia.
Art. 76: Persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii
(1)Fiecare parte permite investitorilor celeilalte părţi să angajeze în întreprinderile lor persoane fizice ale celeilalte părţi, cu condiţia ca aceşti angajaţi să fie persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii.
(2)Intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice menţionate la alineatul (1) se efectuează pentru următoarele perioade:
a)pentru directori sau cadre de conducere, o perioadă de până la trei ani;
b)pentru specialişti, o perioadă de până la trei ani; şi
c)pentru angajaţi stagiari, o perioadă de până la un an.
(3)Toate celelalte cerinţe în temeiul actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale părţilor în ceea ce priveşte intrarea, şederea, munca şi măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de şedere, salariile minime, precum şi contractele colective de salarizare.
(4)Prezentul articol nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul prezenţei temporare a unei persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii este de a perturba sau de a influenţa în alt mod rezultatul oricărui litigiu sau al oricărei negocieri în materie de muncă sau de gestionare.
Art. 77: Liberalizarea progresivă a investiţiilor
Părţile recunosc importanţa acordării reciproce a tratamentului naţional pentru investitori în ceea ce priveşte stabilirea şi exploatarea întreprinderilor pe teritoriile lor respective şi vor analiza posibilitatea unei evoluţii în acest sens, în condiţii reciproc avantajoase şi în lumina recomandărilor Comitetului de cooperare.
Art. 78: Clauza suspensivă
(1)Fiecare parte depune toate eforturile necesare pentru a evita luarea unor măsuri sau întreprinderea unor acţiuni care să impună condiţii de stabilire şi de exploatare a întreprinderilor investitorilor celeilalte părţi pe teritoriul său mai restrictive decât cele din ziua anterioară datei semnării prezentului acord.
(2)Acţionând în spiritul parteneriatului şi al cooperării şi având în vedere capitolul 13, Republica Kârgâză informează Uniunea Europeană cu privire la intenţia sa de a adopta noi acte cu putere de lege sau norme administrative care pot face condiţiile de stabilire sau exploatare a întreprinderilor investitorilor din Uniunea Europeană în Republica Kârgâză mai restrictive decât cele din ziua anterioară datei semnării prezentului acord.
(3)Uniunea Europeană poate solicita Republicii Kârgâze să comunice proiectele de noi acte cu putere de lege sau norme administrative menţionate la alineatul (2) şi să iniţieze consultări cu privire la astfel de proiecte.
(4)În cazul în care noile acte cu putere de lege sau norme administrative introduse în Republica Kârgâză ar face în aşa fel încât condiţiile de exploatare a întreprinderilor investitorilor din Uniunea Europeană să devină mai restrictive decât situaţia existentă la data semnării prezentului acord, aceste acte cu putere de lege sau norme administrative nu se aplică timp de trei ani de la intrarea lor în vigoare întreprinderilor deja stabilite în Republica Kârgâză la data intrării lor în vigoare.
(5)Pentru mai multă certitudine, măsurile fiscale aplicate de Republica Kârgâză în mod nediscriminatoriu nu sunt considerate a fi mai restrictive în sensul alineatului (4).
Art. 79: Prestarea transfrontalieră de servicii
(1)Părţile se angajează, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, să ia măsurile necesare pentru a permite treptat prestarea transfrontalieră de servicii între părţi, ţinând seama de dezvoltarea sectoarelor lor de servicii.
(2)Consiliul de cooperare formulează recomandări pentru punerea în aplicare a prezentului articol.
Art. 80: Cooperarea pentru un sector al serviciilor orientat către piaţă în Republica Kârgâză
Părţile cooperează în scopul dezvoltării unui sector al serviciilor orientat către piaţă în Republica Kârgâză.
Art. 81: Servicii de transport maritim
(1)Părţile aplică principiul accesului nerestricţionat pe pieţele şi la schimburile comerciale maritime internaţionale pe baze comerciale şi în mod nediscriminatoriu.
(2)La aplicarea principiului menţionat la alineatul (1), părţile:
a)se abţin să introducă, în acordurile bilaterale viitoare încheiate cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim, clauze de partajare a încărcăturilor, inclusiv comerţul în vrac de mărfuri uscate şi lichide şi traficul de linie, şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, orice astfel de clauze de partajare a încărcăturilor existente în acorduri precedente; şi
b)abrogă şi se abţin să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală şi orice obstacol administrativ, tehnic şi de alt tip care ar putea constitui restricţii disimulate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a presta servicii în domeniul transportului maritim internaţional.
Art. 82: Alte servicii de transport
În vederea asigurării dezvoltării coordonate a transporturilor între părţi, adaptate la nevoile lor comerciale, acorduri specifice, negociate între părţi după intrarea în vigoare a prezentului acord, pot aborda condiţiile de acces reciproc pe piaţă şi de prestare de servicii în domeniul transportului rutier, feroviar şi pe căi navigabile interioare şi, dacă este cazul, în domeniul transportului aerian.
Art. 83: Contul curent
Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului acord, părţile permit orice plăţi referitoare la tranzacţiile aferente contului curent al balanţei de plăţi dintre părţi, într-o monedă liber convertibilă şi în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internaţional adoptat la Conferinţa monetară şi financiară a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 22 iulie 1944, după caz.
Art. 84: Circulaţia capitalurilor
(1)În ceea ce priveşte tranzacţiile aferente contului de capital şi contului financiar din balanţa de plăţi, de la data intrării în vigoare a prezentului acord fiecare parte asigură libera circulaţie a capitalurilor referitoare la investiţiile directe realizate în conformitate cu legislaţia aplicabilă pe teritoriul său şi cu dispoziţiile capitolului 6, precum şi lichidarea şi repatrierea respectivului capital investit şi a oricărui profit generat de acesta.
(2)Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului acord, niciuna dintre părţi nu introduce noi restricţii cu privire la circulaţia capitalurilor şi plăţile curente între rezidenţii statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Republicii Kârgâze şi nu înăspreşte restricţiile prevăzute de regimurile existente.
(3)Părţile se consultă în vederea facilitării circulaţiei capitalurilor între ele pentru a promova comerţul şi investiţiile.
Art. 85: Aplicarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative referitoare la circulaţia capitalurilor, plăţi sau transferuri
(1)Articolele 83 şi 84 nu împiedică o parte să aplice propriile acte cu putere de lege şi norme administrative referitoare la:
a)faliment, insolvenţă sau protejarea drepturilor creditorilor;
b)emiterea, comercializarea sau tranzacţionarea instrumentelor financiare;
c)raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a circulaţiei capitalurilor, a plăţilor sau a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităţilor de aplicare a legii sau al autorităţilor de reglementare financiară;
d)infracţiuni sau delicte ori practici înşelătoare sau frauduloase;
e)asigurarea respectării ordinelor sau hotărârilor pronunţate în cadrul procedurilor judecătoreşti; sau
f)sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau de economisire obligatorie.
(2)Actele cu putere de lege şi normele administrative menţionate la alineatul (1) nu se aplică în mod arbitrar sau discriminatoriu ori într-un mod care constituie în alt fel o restricţie disimulată a circulaţiei capitalurilor, a plăţilor sau a transferurilor.
Art. 86: Măsuri de salvgardare temporare
(1)În circumstanţe excepţionale în care se înregistrează dificultăţi grave ale funcţionării politicii monetare şi a cursului de schimb, în cazul Republicii Kârgâze sau al unui stat membru al Uniunii Europene care nu a adoptat moneda euro, sau ale funcţionării uniunii economice şi monetare, în cazul Uniunii Europene, ori în cazul unor ameninţări în acest sens, partea în cauză poate adopta sau menţine măsuri de salvgardare cu privire la circulaţia capitalurilor, plăţi şi transferuri pentru o perioadă care nu depăşeşte şase luni.
(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) se limitează la ceea ce este strict necesar.
Art. 87: Restricţii în caz de dificultăţi în ceea ce priveşte balanţa de plăţi şi finanţarea externă
(1)În cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăţi majore în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea externă, partea respectivă poate adopta sau menţine măsuri restrictive în ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor, plăţile sau transferurile. (12)
(12)În cazul Uniunii Europene, astfel de măsuri pot fi luate de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene în alte situaţii decât cele menţionate la articolul 86, care afectează economia respectivului stat membru al Uniunii Europene.
(2)Măsurile menţionate la alineatul (1):
a)sunt conforme cu Statutul Fondului Monetar Internaţional, după caz;
b)nu depăşesc ceea ce este necesar pentru a face faţă dificultăţilor grave legate de balanţa de plăţi sau finanţarea externă ori riscului de apariţie a unor astfel de dificultăţi;
c)sunt temporare şi sunt eliminate progresiv pe măsură ce circumstanţele menţionate la alineatul (1) se ameliorează;
d)evită afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice sau financiare ale celeilalte părţi;
e)nu tratează cealaltă parte într-un mod mai puţin favorabil decât o parte necontractantă în situaţii similare.
(3)În cazul comerţului cu mărfuri, fiecare parte poate adopta măsuri restrictive pentru a-şi proteja poziţia financiară externă sau balanţa de plăţi. Astfel de măsuri trebuie să fie conforme cu GATT 1994 şi cu Înţelegerea privind dispoziţiile referitoare la balanţa de plăţi din Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994.
(4)În cazul comerţului cu servicii, fiecare parte poate adopta măsuri restrictive pentru a-şi proteja poziţia financiară externă sau balanţa de plăţi. Astfel de măsuri trebuie să fie conforme cu articolul XII din Acordul GATS.
(5)O parte care menţine sau care a adoptat măsuri menţionate la alineatele (1) şi (2) i le notifică celeilalte părţi cu promptitudine.
(6)În cazul în care se adoptă sau se menţin restricţii în conformitate cu prezentul articol, se organizează de urgenţă consultări în cadrul Comitetului de cooperare, cu excepţia cazului în care au loc consultări în cadrul altor foruri. Consultările evaluează dificultatea privind balanţa de plăţi sau privind finanţarea externă care a condus la măsurile respective, luând în considerare, printre altele, factori precum:
a)natura şi amploarea dificultăţilor legate de balanţa de plăţi sau de finanţarea externă;
b)mediul economic şi comercial extern; şi
c)măsurile corective alternative care pot fi disponibile.
(7)În cadrul consultărilor menţionate la alineatul (6) se examinează conformitatea oricărei măsuri restrictive cu alineatele (1) şi (2). Sunt acceptate toate constatările relevante de natură statistică sau factuală prezentate de Fondul Monetar Internaţional în cazul în care sunt disponibile, iar concluziile iau în considerare evaluarea de către Fondul Monetar Internaţional a balanţei de plăţi şi a situaţiei financiare externe a părţii în cauză.
Art. 88: Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt:
a)facilitarea producţiei şi a comercializării de produse şi servicii inovatoare şi creative între părţi, contribuind astfel la dezvoltarea unei economii mai durabile şi mai favorabile incluziunii pentru părţi;
b)facilitarea şi reglementarea comerţului dintre părţi, precum şi reducerea denaturărilor şi a obstacolelor din calea acestui comerţ; şi
c)atingerea unui nivel adecvat şi efectiv de protecţie şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 89: Natura obligaţiilor şi domeniul de aplicare al acestora
(1)Părţile pun în aplicare tratatele internaţionale privind drepturile de proprietate intelectuală la care sunt părţi, inclusiv Acordul TRIPS. Prezentul capitol completează şi precizează drepturile şi obligaţiile care le revin părţilor în temeiul Acordului TRIPS şi al altor tratate internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale la care sunt părţi.
(2)În sensul prezentului capitol, termenul "drepturi de proprietate intelectuală" se referă la toate categoriile de proprietate intelectuală menţionate la articolele 92-136 din prezentul acord şi la secţiunile 1-7 din partea a II-a a Acordului TRIPS.
(3)Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală include protecţia împotriva concurenţei neloiale, astfel cum este menţionată la articolul 10a din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost modificată la 28 septembrie 1979 (denumită în continuare "Convenţia de la Paris").
(4)Prezentul capitol nu împiedică nicio parte să aplice legislaţia sa care introduce standarde mai ridicate pentru protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu prezentul capitol.
Art. 90: Epuizare
(1)Fiecare parte prevede un regim de epuizare pe plan naţional sau regional a drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia sa în ceea ce priveşte drepturile de autor, drepturile conexe şi mărcile.
(2)În domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, epuizarea drepturilor se aplică numai în cazul distribuirii către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a originalului operelor sau a altor obiecte protejate sau a copiilor acestora.
Art. 91: Tratamentul naţional
(1)În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală reglementate de prezentul capitol, fiecare parte acordă resortisanţilor celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor resortisanţi în ceea ce priveşte protecţia (13) drepturilor de proprietate intelectuală, sub rezerva excepţiilor prevăzute deja în:
(13)În sensul prezentului alineat, termenul "protecţie" include aspectele legate de disponibilitatea, dobândirea, domeniul de aplicare, menţinerea şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi aspectele legate de utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală abordate în mod specific în prezentul capitol. În plus, în sensul prezentului alineat, termenul "protecţie" include şi măsuri de prevenire a eludării măsurilor tehnologice eficace şi măsuri referitoare la informaţiile privind regimul drepturilor.
a)Convenţia de la Paris;
b)Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, adoptată la 9 septembrie 1886 (denumită în continuare "Convenţia de la Berna");
c)Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961 (denumită în continuare "Convenţia de la Roma"); sau
d)Tratatul asupra proprietăţii intelectuale în materie de circuite integrate, adoptat la Washington la 26 mai 1989.
În ceea ce priveşte artiştii interpreţi sau executanţi, producătorii de fonograme şi organismele de radiodifuziune, obligaţia menţionată la primul paragraf se aplică numai în ceea ce priveşte drepturile prevăzute în prezentul acord.
(2)O parte se poate prevala de excepţiile deja prevăzute în instrumentele internaţionale menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte procedurile sale judiciare şi administrative, inclusiv de a solicita unui resortisant al celeilalte părţi să desemneze un domiciliu pentru notificarea sau comunicarea pe teritoriul său sau să numească un agent pe teritoriul său, cu condiţia ca aceste excepţii:
a)să fie necesare pentru asigurarea respectării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale părţii care nu sunt incompatibile cu prezentul capitol; şi
b)să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui o restricţie disimulată asupra comerţului.
(3)Alineatul (1) nu se aplică procedurilor prevăzute în acordurile multilaterale încheiate sub auspiciile Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (denumită în continuare "OMPI") privind dobândirea sau menţinerea drepturilor de proprietate intelectuală.
SUBSECŢIUNEA 1:DREPTURILE DE AUTOR ŞI DREPTURILE CONEXE
Art. 92: Acorduri internaţionale
(1)Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul faţă de următoarele tratate, pe care le respectă:
a)Convenţia de la Berna;
b)Convenţia de la Roma;
c)Tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA), adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
d)Tratatul OMPI privind interpretările şi execuţiile şi fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996; şi
e)Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 28 iunie 2013.
(2)Fiecare parte respectă Tratatul de la Beijing privind interpretările şi execuţiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012, şi depune toate eforturile rezonabile pentru a-l ratifica sau a adera la acesta.
Art. 93: Autori
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;
b)orice formă de distribuţie către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;
c)orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi
d)închirierea comercială către public a originalului sau a copiilor operelor lor.
Art. 94: Artişti interpreţi sau executanţi
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi de a autoriza sau de a interzice:
a)fixarea (14) interpretărilor sau a execuţiilor lor;
(14)"fixare" înseamnă încorporarea sunetelor sau a reprezentărilor acestora sau încorporarea audiovizuală a unor imagini mobile, însoţite sau nu de sunete, sau a reprezentărilor acestora, pe un suport care permite perceperea lor, reproducerea lor sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.
b)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;
c)distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;
d)punerea la dispoziţia publicului a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
e)radiodifuzarea prin mijloace fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau a execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia este ea însăşi deja o interpretare sau o execuţie radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare; şi
f)închirierea comercială către public a fixării interpretărilor sau execuţiilor lor.
Art. 95: Producătorii de fonograme
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a fonogramelor lor;
b)distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;
c)punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi
d)închirierea comercială către public a fonogramelor lor.
Art. 96: Organisme de radiodifuziune
Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a)fixarea emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;
b)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, totală sau parţială, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;
c)punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
d)distribuirea către public, prin vânzare sau în alt mod, a fixărilor emisiunilor lor, inclusiv a copiilor acestora, indiferent dacă emisiunile se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit; şi
e)reluarea emisiunilor lor prin mijloace fără fir, precum şi comunicarea către public a emisiunilor lor, dacă respectiva comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.
Art. 97: Radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale (15)
(15)Fiecare parte poate acorda artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme drepturi mai extinse în ceea ce priveşte radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale.
(1)Fiecare parte prevede pentru artiştii interpreţi sau executanţi şi pentru producătorii de fonograme dreptul la o remuneraţie echitabilă, în cazul în care o fonogramă publicată în scop comercial sau o reproducere a fonogramei respective este folosită pentru radiodifuzare sau pentru comunicare către public.
(2)Fiecare parte se asigură că remuneraţia prevăzută la alineatul (1) este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme. În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condiţiile de repartizare a remuneraţiei între aceştia.
Art. 98: Durata protecţiei
(1)Drepturile unui autor asupra unei opere se aplică pe întreaga durată de viaţă a autorului şi timp de 70 de ani după decesul autorului, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
(2)Protecţia unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.
(3)În cazul în care dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor la o operă, durata menţionată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre autori.
(4)În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecţiei este de 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o îndoială asupra identităţii sale sau în cazul în care autorul îşi dezvăluie identitatea în perioada menţionată în prima teză a prezentului alineat, durata de protecţie care se aplică este cea indicată la alineatul (1).
(5)Durata de protecţie a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori:
a)regizorul sau realizatorul principal;
b)autorul scenariului;
c)autorul dialogului; şi
d)compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.
Republica Kârgâză poate exclude sau adăuga una sau mai multe persoane pe această listă în legislaţia sa.
(6)Drepturile organismelor de radiodifuziune expiră după 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă emisiunea respectivă a fost difuzată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
(7)Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi expiră după 50 ani de la data fixării interpretării sau a execuţiei. Totuşi, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuţiei face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, durata protecţiei se calculează de la data primei publicări sau comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.
În ceea ce priveşte fixarea interpretării sau a execuţiei pe o fonogramă, durata protecţiei este de 70 de ani de la data primei publicări sau comunicări către public.
(8)Drepturile producătorilor de fonograme expiră după 50 de ani de la efectuarea fixării. Totuşi, în cazul în care în această perioadă fonograma face obiectul unei publicări legale, drepturile expiră după 70 ani de la prima astfel de publicare. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menţionată la prima teză, iar fonograma face obiectul unei comunicări publice legale în această perioadă, drepturile respective expiră după 70 de ani de la data primei comunicări publice legale. Fiecare parte poate adopta măsuri pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecţie ulteriori perioadei de 50 de ani este împărţit în mod echitabil între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.
(9)Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc evenimentul.
(10)Fiecare parte poate stabili durate de protecţie mai îndelungate decât cele prevăzute la prezentul articol.
(11)În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză stabileşte duratele de protecţie menţionate la prezentul articol.
Art. 99: Dreptul de suită
(1)Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă grafică sau plastică, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil la care nu se poate renunţa, nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.
(2)Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, precum saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă.
(3)Fiecare parte poate prevedea că dreptul menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi dacă preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.
(4)Procedura de percepere a remuneraţiei şi a cuantumului acesteia este un aspect care se stabileşte prin legislaţia internă.
Art. 100: Gestiunea colectivă a drepturilor
(1)Părţile promovează cooperarea între societăţile lor de gestiune colectivă, pentru a stimula disponibilitatea operelor şi a altor obiecte protejate pe teritoriile părţilor şi transferul veniturilor provenite din drepturi între societăţile lor de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate de acest fel.
(2)Fiecare parte promovează transparenţa societăţilor de gestiune colectivă, în special cu privire la veniturile provenite din drepturi pe care le colectează, deducerile pe care le aplică asupra veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, utilizarea veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, politica de repartizare şi repertoriul lor.
(3)Fiecare parte se angajează să se asigure că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul uneia dintre părţi reprezintă, în temeiul unui acord de reprezentare, o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părţi, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea nu îi discriminează pe titularii de drepturi ai societăţii de gestiune colectivă pe care o reprezintă.
(4)Fiecare parte depune eforturi pentru a prevedea că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul unei părţi reprezintă o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părţi prin intermediul unui acord de reprezentare, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea achită cu exactitate, cu regularitate şi cu diligenţă sumele datorate organizaţiilor de gestiune colectivă reprezentate şi, în acelaşi timp, furnizează organizaţiei de gestiune colectivă pe care o reprezintă informaţii privind cuantumul veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează în numele acesteia şi deducerile aplicate asupra acestor venituri provenite din drepturi.
Art. 101: Excepţii şi limitări
Fiecare parte restrânge limitările sau excepţiile privind drepturile stabilite la articolele 93-96 la anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altui obiect protejat şi nici nu cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor de drepturi.
Art. 102: Protecţia măsurilor tehnologice
(1)Fiecare parte prevede o protecţie juridică împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că eludează o măsură tehnologică eficace.
(2)Fiecare parte prevede o protecţie juridică împotriva fabricării, a importului, a distribuirii, a vânzării, a închirierii, a publicităţii în scopul vânzării sau al închirierii ori împotriva posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor ori împotriva prestării de servicii care:
a)fac obiectul unei promovări, publicităţi sau comercializări în scopul eludării unei măsuri tehnologice eficace;
b)au numai un scop semnificativ limitat sau o utilizare semnificativă limitată din punct de vedere comercial, altul (alta) decât eludarea unei măsuri tehnologice eficace; sau
c)sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea unei măsuri tehnologice eficace.
(3)În sensul prezentei subsecţiuni, sintagma "măsuri tehnologice" înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislaţiei naţionale. Măsurile tehnologice sunt considerate "eficace" dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul de protecţie.
(4)În pofida protecţiei juridice prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în absenţa unor măsuri voluntare luate de titularii de drepturi, fiecare parte poate lua măsuri corespunzătoare, dacă este necesar, pentru a se asigura că protecţia juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace prevăzută în conformitate cu prezentul articol nu îi împiedică pe beneficiarii excepţiilor sau limitărilor stabilite în conformitate cu articolul 101 să se bucure de respectivele excepţii sau limitări.
Art. 103: Obligaţii referitoare la informaţiile privind regimul drepturilor
(1)Fiecare parte asigură protecţie juridică împotriva oricărei persoane care, în cunoştinţă de cauză, desfăşoară fără autoritate oricare dintre următoarele acte, în cazul în care persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, procedând astfel, săvârşeşte, permite, facilitează sau ascunde o încălcare a unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislaţia naţională:
a)eliminarea sau modificarea oricăror informaţii în format electronic privind regimul drepturilor; şi
b)distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentei subsecţiuni, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic.
(2)În sensul prezentului articol, sintagma "informaţii privind regimul drepturilor" înseamnă orice informaţie furnizată de titularii de drepturi care identifică opera sau alt obiect protejat menţionat la prezentul articol, autorul sau orice alt titular al drepturilor şi informaţii despre clauzele şi condiţiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice număr sau cod care reprezintă astfel de informaţii.
(3)Alineatul (2) se aplică atunci când informaţiile privind regimul drepturilor sunt asociate unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menţionat la prezentul articol ori apar în legătură cu o comunicare publică a operei sau a obiectului protejat respectiv.
SUBSECŢIUNEA 2:MĂRCI
Art. 104: Acorduri internaţionale
Fiecare parte:
a)aderă la Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, astfel cum a fost modificat la 3 octombrie 2006 şi la 12 noiembrie 2007;
b)respectă Tratatul privind dreptul mărcilor, încheiat la Geneva la 27 octombrie 1994, şi Aranjamentul de la Nisa din 15 iunie 1957 privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor; şi
c)depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, încheiat la Singapore la 27 martie 2006.
Art. 105: Semne care pot să constituie o marcă
(1)Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, sau desenele şi modelele, literele, numerele, culorile, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiţia ca astfel de semne:
a)să permită distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; şi
b)să poată fi reprezentate, în registrul mărcilor ţinut de fiecare parte, într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului respectivei mărci.
(2)În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză depune eforturi pentru a face posibilă înregistrarea sunetului ca marcă.
Art. 106: Drepturi conferite de o marcă, inclusiv asupra produselor aflate în tranzit
(1)Marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. Titularul are dreptul să împiedice orice terţ să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operaţiunilor comerciale orice semn:
a)identic cu marca înregistrată pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca;
b)în cazul căruia, întrucât este identic sau similar cu marca înregistrată şi întrucât produsele sau serviciile acoperite de această marcă sunt identice sau similare cu cele acoperite de semn, există un risc de confuzie din partea publicului, care include riscul de asociere între semn şi marca înregistrată.
(2)Titularul unei mărci înregistrate este îndreptăţit să interzică oricărui terţ, în cursul unei operaţiuni comerciale, să introducă produse în partea în care este înregistrată marca fără ca acestea să fie puse în liberă circulaţie în partea respectivă, atunci când produsele respective, inclusiv ambalajele, provin din ţări terţe şi poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca înregistrată pentru produsele respective sau care nu poate fi diferenţiată, în aspectele sale esenţiale, de acea marcă. (16)
(16)Părţile pot lua măsuri suplimentare adecvate pentru a asigura tranzitul neperturbat al medicamentelor generice.
(3)Dreptul titularului mărcii, prevăzut la alineatul (2), se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii înregistrate, declarantul sau deţinătorul produselor prezintă dovezi potrivit cărora titularul mărcii înregistrate nu este îndreptăţit să interzică introducerea produselor pe piaţă în ţara de destinaţie finală.
Art. 107: Procedura de înregistrare
(1)Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie negativă finală adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci, inclusiv deciziile de refuz parţial, se motivează în mod corespunzător şi se comunică în scris părţii relevante, care are posibilitatea de a o contesta.
(2)Fiecare parte oferă terţilor posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare a mărcilor sau, după caz, înregistrărilor de mărci. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.
(3)Fiecare parte furnizează o bază de date electronică aflată la dispoziţia publicului care conţine cererile de înregistrare de mărci şi înregistrările de mărci. În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză furnizează o bază de date electronică a cererilor de înregistrare de mărci menţionată la prima teză a prezentului alineat, cu condiţia ca Uniunea Europeană să fi oferit asistenţă tehnică adecvată, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene.
Art. 108: Mărcile notorii
Pentru a pune în aplicare protecţia mărcilor notorii, astfel cum este menţionată la articolul 6a din Convenţia de la Paris şi la articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie 1999.
Art. 109: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă
(1)Fiecare parte:
a)prevede excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă, precum utilizarea corectă a termenilor descriptivi, inclusiv a indicaţiilor geografice; şi
b)poate prevedea alte excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă.
Atunci când prevede excepţiile limitate menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), fiecare parte ţine seama de interesele legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.
(2)O marcă nu îndreptăţeşte titularul să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale, a următoarelor elemente, atâta timp cât acestea sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial:
a)numele sau adresa terţului, în cazul în care respectivul terţ este o persoană fizică;
b)semnele sau indicaţiile privind felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică sau data fabricaţiei produsului ori a furnizării serviciului sau a altor caracteristici ale produsului ori serviciului; şi
c)marca, atunci când se impune indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detaşate.
(3)Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislaţia părţii în cauză şi în limita teritoriului în care este recunoscut.
Art. 110: Cauze de decădere
(1)Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o durată neîntreruptă de cel puţin trei ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul relevant în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.
(2)Nimeni nu poate pretinde ca titularul mărcii să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea duratei minime de trei ani şi depunerea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv.
(3)Începerea sau reluarea utilizării făcută într-un interval de timp de trei luni înainte de prezentarea unei cereri de revocare, interval de timp care începe să curgă cel mai devreme la expirarea duratei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoştinţă de eventuala depunere a cererii de revocare.
(4)Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:
a)a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obişnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;
b)în urma utilizării de către titularul acesteia sau cu acordul titularului pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau originea geografică a acestor produse sau servicii.
Art. 111: Cereri formulate cu rea-credinţă
O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant. Fiecare parte poate să prevadă, de asemenea, că o astfel de marcă nu trebuie să fie înregistrată.
SUBSECŢIUNEA 3:DESENE ŞI MODELE
Art. 112: Acorduri internaţionale
Uniunea Europeană îşi reafirmă angajamentul faţă de Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la 2 iulie 1999, iar Republica Kârgâză respectă acest act.
Art. 113: Protecţia desenelor sau modelelor înregistrate
(1)Fiecare parte asigură protecţia desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi şi originale. Această protecţie este asigurată prin înregistrare şi conferă titularului desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu prezenta subsecţiune.
(2)Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au consimţământul său cel puţin să fabrice, să ofere spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să deţină produse care conţin sau sunt însoţite de desenul sau modelul protejat ori să utilizeze articole care poartă sau încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale.
(3)Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original:
a)dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului; şi
b)în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc, în sine, condiţiile de noutate şi de originalitate.
(4)În sensul alineatului (3) litera (a), sintagma "utilizare normală" înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreţinere, de service sau de reparaţii.
(5)În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.
Art. 114: Durata protecţiei
Fiecare parte se asigură că un desen sau model este protejat pentru o perioadă de cinci ani de la data depunerii cererii şi că titularul de drepturi are dreptul de a reînnoi durata protecţiei pentru una sau mai multe perioade de cinci ani, până la o durată totală de cel puţin 15 ani de la data depunerii.
Art. 115: Protecţia desenelor şi modelelor neînregistrate
(1)Fiecare parte prevede mijloace juridice pentru prevenirea utilizării desenelor sau modelelor neînregistrate, numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea desenului sau modelului neînregistrat pe teritoriul său. Această utilizare include cel puţin oferirea spre vânzare, introducerea pe piaţă, importul sau exportul produsului.
(2)Republica Kârgâză asigură protecţia disponibilă pentru desenul sau modelul neînregistrat menţionat la alineatul (1) din prezentul articol în termen de cel mult 10 ani de la data la care prezentul titlu începe să se aplice, cu condiţia ca Uniunea Europeană să fi furnizat asistenţă tehnică, la cerere şi în conformitate cu nevoile Republicii Kârgâze, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.
(3)Durata protecţiei disponibile pentru desenul sau modelului neînregistrat menţionat la alineatul (1) este de cel puţin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost pus la dispoziţia publicului într-una dintre părţi.
Art. 116: Excepţii şi excluderi
(1)Fiecare parte poate să prevadă excepţii limitate de la protecţia desenelor sau modelelor, inclusiv a celor neînregistrate, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.
(2)Protecţia desenelor sau modelelor nu se extinde la un desen sau model numai pe baza considerentelor sale tehnice sau funcţionale. Un desen sau un model nu conferă drepturi asupra caracteristicilor aspectului unui produs care trebuie să fie reproduse obligatoriu în forma şi dimensiunile lor exacte pentru ca produsul în care este încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul să poată fi racordat mecanic la un alt produs, să poată fi plasat în interiorul sau în jurul unui alt produs sau pus în contact cu un alt produs, astfel încât fiecare dintre produse să îşi îndeplinească funcţia proprie.
(3)Dreptul pentru un desen sau model nu conferă drepturi asupra unui desen sau model care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(4)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în condiţiile stabilite la articolul 113 alineatul (1), un desen sau un model conferă drepturi asupra unui desen sau model care are drept obiectiv să permită asamblarea sau conectarea multiplă a unor produse interschimbabile în interiorul unui sistem modular.
Art. 117: Relaţia cu drepturile de autor
Fiecare parte se asigură că un desen sau model, inclusiv desenul sau modelul neînregistrat, poate beneficia de protecţie în temeiul legislaţiei sale privind drepturile de autor începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se poate conferi protecţia în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.
SUBSECŢIUNEA 4:INDICAŢII GEOGRAFICE
Art. 118: Domeniul de aplicare
(1)În sensul prezentei subsecţiuni, "indicaţie geografică" înseamnă o indicaţie geografică astfel cum este definită la articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS. (17)
(17)Pentru mai multă certitudine, Republica Kârgâză îşi reafirmă angajamentele asumate în cadrul Acordului TRIPS, în special faptul că legislaţia sa care stabileşte o definiţie pentru denumirile de origine ale produselor este conformă cu articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS.
(2)Prezenta subsecţiune se aplică recunoaşterii şi protecţiei indicaţiilor geografice originare din teritoriile părţilor.
(3)Indicaţiile geografice ale unei părţi care trebuie să fie protejate de cealaltă parte intră sub incidenţa prezentei subsecţiuni numai dacă se încadrează în domeniul de aplicare al legislaţiei menţionate la articolul 119.
Art. 119: Proceduri
(1)În urma examinării legislaţiei Republicii Kârgâze enumerate în secţiunea A din anexa 8-A, Uniunea Europeană concluzionează că legislaţia respectivă conţine elementele pentru înregistrarea şi controlul indicaţiilor geografice prevăzute în secţiunea B din anexa 8-A.
(2)În urma examinării legislaţiei Uniunii Europene enumerate în secţiunea A din anexa 8-A, Republica Kârgâză concluzionează că legislaţia respectivă conţine elementele pentru înregistrarea şi controlul indicaţiilor geografice prevăzute în secţiunea B din anexa 8-A.
(3)După finalizarea unei proceduri de opoziţie în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 8-B şi a unei examinări a indicaţiilor geografice pentru produsele din Uniunea Europeană care urmează să fie protejate în Republica Kârgâză enumerate în secţiunea A din anexa 8-C care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, Republica Kârgâză protejează indicaţiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecţie prevăzut în prezenta subsecţiune.
(4)După finalizarea unei proceduri de opoziţie în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 8-B şi a unei examinări a indicaţiilor geografice pentru produsele din Republica Kârgâză care urmează să fie protejate în Uniunea Europeană enumerate în secţiunea B din anexa 8-C care au fost înregistrate de Republica Kârgâză în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, Uniunea Europeană protejează indicaţiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecţie prevăzut în prezenta subsecţiune.
Art. 120: Modificarea listei indicaţiilor geografice
Părţile pot modifica lista indicaţiilor geografice care urmează să fie protejate din anexa 8-C, în conformitate cu articolul 27. Se adaugă noi indicaţii geografice după finalizarea procedurii de opoziţie şi după examinarea acestora, astfel cum se menţionează la articolul 119 alineatul (3) sau (4).
Art. 121: Protecţia indicaţiilor geografice
(1)Indicaţiile geografice enumerate în anexa 8-C, inclusiv indicaţiile geografice adăugate în conformitate cu articolul 120, sunt protejate împotriva:
a)oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:
(i)pentru produse comparabile care nu sunt conforme specificaţiilor de produs ale denumirii protejate; sau
(ii)în măsura în care o astfel de utilizare exploatează reputaţia unei indicaţii geografice, inclusiv atunci când produsul respectiv este utilizat ca ingredient;
b)utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă este indicată adevărata origine a produsului sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoţită de expresii precum "stil", "tip", "metodă", "manieră", "imitaţie", "gust", "similar" sau altele asemănătoare, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient;
c)oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi ambalarea produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient; şi
d)oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.
(2)Indicaţiile geografice enumerate în anexa 8-C, inclusiv cele adăugate în conformitate cu articolul 120, nu devin generice pe teritoriile părţilor.
(3)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu obligă o parte să protejeze o indicaţie geografică a celeilalte părţi care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată pe teritoriul de origine. Fiecare parte notifică celeilalte părţi faptul că o indicaţie geografică a încetat să mai fie protejată pe teritoriul părţii de origine respective. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu articolul 154.
(4)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în cadrul operaţiunilor comerciale, propriul nume şi/sau numele predecesorului său în activităţile comerciale, cu excepţia cazului în care numele respectiv este folosit astfel încât să inducă în eroare publicul.
Art. 122: Dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice
(1)O denumire protejată în temeiul prezentului acord poate fi utilizată de orice persoană fizică sau juridică ce comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.
(2)Odată ce o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentei subsecţiuni, utilizarea acestei denumiri protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor şi al niciunei taxe aferente.
Art. 123: Relaţia cu mărcile
(1)În cazul în care o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentului acord, părţile refuză înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar fi contrară articolului 121 alineatul (1), cu condiţia ca o cerere de înregistrare a mărcii să fie depusă după data depunerii cererii de protecţie a indicaţiei geografice pe teritoriul părţii în cauză.
(2)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 119, data depunerii cererii de protecţie menţionate la alineatul (1) din prezentul articol este data intrării în vigoare a prezentului acord.
(3)Mărcile înregistrate cu încălcarea alineatului (1) se invalidează.
(4)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 120, data depunerii cererii de protecţie menţionate la alineatul (1) din prezentul articol este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecţie a indicaţiei geografice.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (7) din prezentul articol, fiecare parte protejează indicaţiile geografice şi în cazul în care există o marcă prealabilă. O "marcă prealabilă" înseamnă o marcă a cărei utilizare este contrară articolului 121 alineatul (1) şi care a făcut obiectul unei cereri, a fost înregistrată sau consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, cu bună-credinţă, pe teritoriul uneia dintre părţi, anterior datei la care cererea de protecţie a indicaţiei geografice a fost depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord.
(6)O marcă prealabilă poate continua să fie utilizată şi reînnoită în pofida protecţiei acordate indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislaţia fiecărei părţi referitoare la mărci. În astfel de cazuri, se permite utilizarea indicaţiei geografice protejate, precum şi utilizarea mărcilor relevante.
(7)O parte nu este obligată să protejeze o denumire ca indicaţie geografică în temeiul prezentului acord în cazul în care, având în vedere reputaţia şi renumele unei mărci, precum şi durata utilizării acesteia, denumirea respectivă este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului.
Art. 124: Asigurarea respectării protecţiei
Fiecare parte asigură respectarea protecţiei prevăzute la articolele 119-123 prin măsuri administrative şi judiciare adecvate sau la cererea unei părţi interesate pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a unei indicaţii geografice protejate.
Art. 125: Norme generale
(1)Prezentul acord se aplică fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul acordului OMC.
(2)O parte nu este obligată să protejeze ca indicaţie geografică o denumire în temeiul prezentului acord în cazul în care denumirea respectivă este în contradicţie cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi, în consecinţă, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.
(3)O denumire omonimă care induce consumatorii în eroare făcându-i să creadă că produsul provine dintr-un alt teritoriu nu este protejată, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau locul din care este originar produsul în cauză. Fără a aduce atingere articolului 23 din Acordul TRIPS, părţile decid de comun acord cu privire la condiţiile practice de utilizare care vor permite diferenţierea indicaţiilor geografice omonime sau parţial omonime, ţinând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.
(4)Atunci când una dintre părţi, în contextul negocierilor bilaterale cu un terţ, propune protejarea unei indicaţii geografice a terţului care este omonimă sau parţial omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi protejată în temeiul prezentului acord, partea respectivă poate informa cealaltă parte în acest sens şi îi poate acorda posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca indicaţia geografică a terţului să devină protejată.
(5)Orice problemă care decurge din caietele de sarcini ale indicaţiilor geografice protejate este tratată în cadrul Subcomitetului pentru drepturile de proprietate intelectuală menţionat la articolul 154.
(6)Protecţia indicaţiilor geografice protejate în temeiul prezentului acord poate fi anulată numai de către partea din care este originar produsul.
(7)Un caiet de sarcini menţionat în prezentul acord este cel aprobat, inclusiv orice modificare aprobată, la rândul ei, de către autorităţile părţii de pe teritoriul căreia este originar produsul.
Art. 126: Dispoziţii tranzitorii
(1)Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu obligă o parte să pună în aplicare protecţia acordată indicaţiilor geografice enumerate în anexa 8-C, astfel cum se prevede la articolele 118-125, pe parcursul unei perioade de tranziţie de maximum şapte ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
(2)O parte refuză să înregistreze o marcă ce corespunde oricăreia dintre situaţiile menţionate la articolul 121 în legătură cu indicaţiile geografice protejate pentru produse similare, cu condiţia ca pentru marca respectivă să se depună o cerere de protecţie pe teritoriul în cauză după intrarea în vigoare a prezentului titlu.
(3)O marcă înregistrată cu încălcarea alineatului (2) se invalidează.
(4)După perioada de tranziţie prevăzută la alineatul (1), pentru o perioadă de tranziţie de trei ani, protecţia în temeiul prezentului acord a următoarelor indicaţii geografice pentru produsele din Uniunea Europeană nu împiedică utilizarea indicaţiilor geografice respective pentru a desemna şi a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Kârgâză:
a)[Transcrierea grecească] (Feta);
b)Calvados;
c)Asti;
d)Ceske pivo.
(5)După perioada de tranziţie prevăzută la alineatul (1), pentru o perioadă de tranziţie de opt ani, protecţia în temeiul prezentului acord a următoarelor indicaţii geografice pentru produsele din Uniunea Europeană nu împiedică utilizarea indicaţiilor geografice respective pentru a desemna şi a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Kârgâză:
a)Champagne;
b)Cognac.
(6)Produsele care au fost fabricate şi etichetate în conformitate cu legislaţia unei părţi înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, dar care nu îndeplinesc cerinţele prezentului acord, pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor.
(7)Produsele care au fost fabricate şi etichetate, în conformitate cu legislaţia unei părţi, cu indicaţiile geografice enumerate la alineatele (4) şi (5) după intrarea în vigoare a prezentului acord şi înainte de încheierea perioadelor de tranziţie menţionate la alineatele (4) şi (5), dar care nu respectă cerinţele prezentei subsecţiuni, pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor.
Art. 127: Asistenţa tehnică
În scopul de a facilita punerea în aplicare a prezentei subsecţiuni în Republica Kârgâză, precum şi de a acorda asistenţă industriei din Republica Kârgâză, Uniunea Europeană acordă Republicii Kârgâze, sub rezerva cererii acesteia şi în funcţie de nevoile sale, asistenţă tehnică adecvată, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.
SUBSECŢIUNEA 5:BREVETE
Art. 128: Acorduri internaţionale
Fiecare parte se asigură că procedurile prevăzute în Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, încheiat la Washington la 19 iunie 1970, sunt disponibile pe teritoriul său şi depune toate eforturile rezonabile pentru a se conforma Tratatului privind dreptul brevetelor, adoptat la Geneva la 1 iunie 2000.
Art. 129: Brevetele şi sănătatea publică
(1)Părţile recunosc importanţa Declaraţiei privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la Doha la 14 noiembrie 2001 de Conferinţa ministerială a OMC (denumită în continuare "Declaraţia de la Doha"). În interpretarea şi punerea în aplicare a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezenta subsecţiune, fiecare parte asigură coerenţa cu Declaraţia de la Doha.
(2)Fiecare parte pune în aplicare articolul 31a din Acordul TRIPS, precum şi anexa la Acordul TRIPS şi apendicele la anexa la Acordul TRIPS, care a intrat în vigoare la 23 ianuarie 2017.
Art. 130: Protecţie suplimentară pentru medicamente (18)
(18)În sensul prezentului capitol, "medicament" înseamnă cel puţin orice substanţă sau combinaţie de substanţe care: (a) este prezentată ca având proprietăţi de tratare sau de prevenire a bolilor la oameni sau la animale; ori (b) poate fi folosită sau administrată oamenilor sau animalelor fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.
(1)Părţile recunosc că medicamentele protejate de un brevet pe teritoriile lor pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele lor respective (denumită în continuare "procedura de autorizare a introducerii pe piaţă"). Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de introducere a produsului pe piaţă, astfel cum este definită în acest scop în legislaţia lor respectivă, poate să reducă durata protecţiei efective conferite de brevet.
(2)Fiecare parte prevede un mecanism adecvat şi eficace de despăgubire a titularului brevetului pentru reducerea duratei efective de valabilitate a brevetelor care rezultă din întârzieri nerezonabile (19) în acordarea primei autorizaţii de introducere pe piaţă pe teritoriul său respectiv în conformitate cu legislaţia sa.
(19)În sensul prezentului articol, o "întârziere nerezonabilă" înseamnă cel puţin o întârziere de peste doi ani a primului răspuns oferit solicitantului începând de la data depunerii cererii de acordare a autorizaţiei de introducere pe piaţă. La stabilirea întârzierii respective, nu este necesar să fie luate în considerare întârzierile care au loc la acordarea autorizaţiei de introducere pe piaţă ca urmare a unor perioade care pot fi atribuite solicitantului sau a oricărei perioade care nu face obiectul controlului autorităţii competente în materie de autorizare a introducerii pe piaţă.
(3)Ca alternativă la alineatul (2), o parte poate prevedea o durată suplimentară de protecţie pentru un medicament care este protejat de un brevet şi care a făcut obiectul unei proceduri de autorizare a introducerii pe piaţă, pentru o perioadă egală cu perioada scursă între data la care a fost depusă cererea de brevet şi data primei autorizaţii de introducere pe piaţă a produsului pe teritoriul părţii, redusă cu o perioadă de cinci ani. Durata unei astfel de protecţii suplimentare nu depăşeşte cinci ani. Această perioadă poate fi extinsă cu o prelungire suplimentară de şase luni în cazul unor medicamente care au făcut obiectul unor studii pediatrice, iar rezultatele studiilor respective se reflectă în informaţiile referitoare la produs.
Art. 131: Prelungirea duratei de protecţie conferită de un brevet în ceea ce priveşte produsele de protecţie a plantelor
(1)Fiecare parte stabileşte cerinţele în materie de siguranţă şi eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.
(2)Părţile recunosc că produsele de protecţie a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele lor. Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de a introduce produsul pe pieţele lor, astfel cum este definită în acest scop în legislaţia relevantă, poate să reducă perioada durata efective conferite de brevet.
(3)Fiecare parte prevede o durată suplimentară de protecţie pentru un produs de protecţie a plantelor care este protejat de un brevet şi a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, pentru o perioadă egală cu perioada menţionată la a doua teză din alineatul (2), din care se scad cinci ani.
(4)În pofida alineatului (3), durata suplimentară de protecţie nu depăşeşte cinci ani.
SUBSECŢIUNEA 6:PROTECŢIA INFORMAŢIILOR NEDIVULGATE
Art. 132: Domeniul de aplicare al protecţiei secretelor comerciale
(1)Atunci când îşi îndeplineşte obligaţia de respectare a Acordului TRIPS, în special a articolului 39 alineatele (1) şi (2) din Acordul TRIPS, fiecare parte prevede proceduri judiciare şi măsuri reparatorii adecvate în materie civilă pentru orice deţinător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial şi de a obţine reparaţii pentru o astfel de acţiune ori de câte ori este efectuată într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni:
a)"secret comercial" înseamnă informaţii care:
(i)sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;
(ii)au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; şi
(iii)au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;
b)"deţinătorul secretului comercial" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deţine în mod legal controlul asupra unui secret comercial.
(3)În sensul prezentei subsecţiuni, cel puţin următoarele forme de comportament sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:
a)dobândirea unui secret comercial fără acordul deţinătorului secretului comercial, ori de câte ori este săvârşită prin accesul neautorizat, însuşirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;
b)utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârşită fără acordul deţinătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
(i)a dobândit secretul comercial într-un mod menţionat la litera (a);
(ii)încalcă un acord de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial; ori
(iii)încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial;
c)dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori este săvârşită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, în circumstanţele date, de faptul că secretul comercial a fost obţinut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în înţelesul literei (b).
(4)Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu se interpretează în sensul că impune oricărei părţi obligaţia de a considera oricare din următoarele forme de comportament ca fiind contrară practicilor comerciale loiale:
a)descoperirea sau crearea independentă;
b)ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia şi căreia nu i se aplică nicio obligaţie valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informaţiilor relevante;
c)dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informaţii impusă sau permisă de legislaţia unei părţi;
d)limitarea utilizării de către angajaţi a experienţei şi a competenţelor dobândite în mod onest ca urmare a desfăşurării normale a activităţii lor profesionale.
(5)Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertăţii de exprimare şi de informare, inclusiv a libertăţii mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul aflat sub jurisdicţia fiecăreia dintre părţi.
Art. 133: Procedurile şi măsurile reparatorii în materie civilă pentru deţinătorii de secrete comerciale
(1)Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menţionate la articolul 132 sau care are acces la documente ce fac parte din aceste proceduri nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autorităţile judiciare, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părţi interesate, le-au calificat drept confidenţiale şi de care au luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces.
(2)În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menţionate la articolul 132, fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare sunt abilitate cel puţin:
a)să dispună măsuri provizorii pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;
b)să dispună acţiuni în încetare pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;
c)să dispună ca persoana care ştia sau ar fi trebuit să ştie că dobândeşte, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale să plătească deţinătorului secretului comercial daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, a utilizării sau a divulgării ilegale a secretului comercial;
d)să ia măsuri specifice pentru a proteja confidenţialitatea oricărui secret comercial sau presupus secret comercial prezentat în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă privind presupusa dobândire, utilizare şi divulgare a unui secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale; aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu dreptul unei părţi relevante, posibilitatea de:
(i)a limita accesul la anumite documente, în întregime sau în parte;
(ii)a restricţiona accesul la şedinţele de judecată şi la înregistrările sau transcrierile aferente acestora; şi
(iii)a pune la dispoziţie o versiune neconfidenţială a hotărârii judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conţin secrete comerciale şi
e)a impune sancţiuni oricărei persoane care participă la procedurile judiciare şi care nu respectă sau refuză să respecte hotărârile judecătoreşti privind protecţia secretului comercial sau a presupusului secret comercial.
(3)Părţile nu sunt obligate să prevadă procedurile judiciare în materie civilă şi măsurile reparatorii menţionate la articolul 132 în cazul în care faptele contrare practicilor comerciale loiale sunt săvârşite, în conformitate cu legislaţia relevantă a unei părţi, cu scopul de a dezvălui abateri, fapte ilegale sau activităţi ilegale ori în scopul protejării unui interes legitim recunoscut prin legislaţia lor.
Art. 134: Protecţia datelor pentru medicamente (20)
(20)În sensul prezentului articol, "interesul public" include sănătatea publică în conformitate cu Declaraţia de la Doha şi cu legislaţia internă.
(1)În vederea punerii în aplicare a articolului 39 din Acordul TRIPS şi în cursul asigurării unei protecţii eficiente împotriva concurenţei neloiale, astfel cum se prevede la articolul 10a din Convenţia de la Paris, fiecare parte protejează informaţiile comerciale confidenţiale prezentate în vederea obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a medicamentelor (denumită în continuare "autorizaţie de introducere pe piaţă") împotriva divulgării către terţi, cu excepţia cazului în care se iau măsuri pentru a se asigura că datele sunt protejate împotriva utilizării comerciale neloiale şi cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară pentru un interes public superior.
(2)În cazul în care o parte solicită, ca o condiţie pentru aprobarea introducerii pe piaţă a unui medicament, prezentarea unor date privind teste nepublicate sau a altor date nedezvăluite, a căror generare implică un efort considerabil, partea respectivă protejează astfel de date împotriva utilizării comerciale neloiale. În plus, fiecare parte protejează astfel de date împotriva divulgării, cu excepţia cazului în care este necesară protejarea interesului public.
(3)Fiecare parte se asigură că, pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, autoritatea responsabilă cu acordarea autorizaţiei de introducere pe piaţă nu acceptă nicio cerere ulterioară de acordare a unei autorizaţii de introducere pe piaţă care se referă la datele menţionate la alineatul (2) prezentate în cererea pentru prima autorizaţie de introducere pe piaţă fără consimţământul explicit al titularului primei autorizaţii de introducere pe piaţă, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru protejarea interesului public.
Art. 135: Protecţia datelor pentru produsele de protecţie a plantelor
(1)Fiecare parte recunoaşte un drept temporar, denumit în continuare "protecţia datelor", al proprietarului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor. În această perioadă, raportul de testare sau de studiu nu va fi utilizat în favoarea unei alte persoane care doreşte să obţină o autorizaţie de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că primul proprietar şi-a exprimat consimţământul explicit în acest sens.
(2)Raportul de testare sau de studiu ar trebui să fie:
a)necesar în scopul autorizării sau al modificării unei autorizaţii pentru a permite utilizarea pe alte culturi; şi
b)recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.
(3)Durata de protecţie a datelor este de cel puţin 10 ani de la data primei autorizaţii eliberate de autoritatea respectivă pe teritoriul părţii în cauză. În cazul produselor de protecţie a plantelor cu risc scăzut, durata poate fi prelungită până la 13 ani.
(4)Durata de protecţia a datelor se prelungeşte cu trei luni pentru fiecare prelungire a autorizaţiei pentru utilizări minore în cazul în care cererile de autorizare sunt prezentate de titularul autorizaţiei după cel târziu cinci ani de la data primei autorizaţii. Durata totală de protecţie a datelor nu poate depăşi în niciun caz 13 ani. În cazul produselor de protecţie a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecţie a datelor nu poate depăşi în niciun caz 15 ani.
(5)Un raport de testare sau de studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizaţii. În aceste cazuri, durata de protecţie a datelor este de 30 de luni.
(6)În pofida alineatelor (3), (4) şi (5), organismul public responsabil cu acordarea unei autorizaţii de introducere pe piaţă nu ia în considerare informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) pentru nicio autorizaţie de introducere pe piaţă ulterioară, indiferent dacă aceasta a fost sau nu pusă la dispoziţia publicului.
(7)Fiecare parte adoptă măsuri care să oblige solicitantul şi titularii de autorizaţii anterioare stabiliţi pe teritoriile lor să facă schimb de informaţii proprietare, astfel încât să se evite repetarea testelor pe animale vertebrate.
SUBSECŢIUNEA 7:SOIURI DE PLANTE
Art. 136: Dispoziţii generale
Fiecare parte protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante (denumită în continuare "Convenţia UPOV"), inclusiv excepţiile opţionale de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Convenţia UPOV, şi cooperează pentru a promova şi a asigura respectarea acestor drepturi.
SUBSECŢIUNEA 1:PROCEDURI CIVILE ŞI ADMINISTRATIVE PENTRU ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR
Art. 137: Obligaţii generale
(1)Părţile îşi reafirmă angajamentele asumate în temeiul Acordului TRIPS, în special partea a III-a a acordului respectiv, şi prevăd măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii respective sunt corecte şi echitabile şi nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate. În sensul secţiunii C din prezentul capitol, termenul "drepturi de proprietate intelectuală" nu include drepturile reglementate de secţiunea B subsecţiunea 6 din prezentul capitol.
(2)Măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii menţionate la alineatul (1) sunt eficace, proporţionale şi disuasive şi se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerţului, iar părţile prevăd garanţii împotriva utilizării lor abuzive.
Art. 138: Persoanele care au dreptul de a solicita aplicarea de măsuri, proceduri şi măsuri reparatorii
Fiecare parte recunoaşte ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, procedurilor şi măsurilor reparatorii menţionate în prezenta subsecţiune şi în partea a III-a a Acordului TRIPS următoarele categorii:
a)titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;
b)toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licenţe, în măsura în care acest lucru este permis şi conform cu legislaţia aplicabilă;
c)organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi conform cu legislaţia aplicabilă;
d)organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis de legislaţia aplicabilă şi conform cu aceasta.
Art. 139: Elemente de probă
(1)Fiecare parte se asigură că, încă înainte de demararea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, la cererea unei persoane care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente pentru a păstra elementele de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale. Atunci când dispun măsuri provizorii, autorităţile judiciare iau în considerare interesele legitime ale presupusului autor al încălcării.
(2)Măsurile provizorii menţionate la alineatul (1) pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eşantioane, ori confiscarea mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări şi, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor şi a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum şi a documentelor referitoare la acestea.
(3)Fiecare parte ia măsurile care se impun, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la nivel comercial, pentru a permite autorităţilor judiciare să dispună, după caz şi în urma unei cereri în acest sens din partea unei persoane, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul persoanei adverse, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.
Art. 140: Dreptul la informare
(1)Fiecare parte se asigură că, în cadrul unor proceduri judiciare în materie civilă având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate intelectuală şi ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată şi proporţională, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună ca autorul încălcării sau orice altă persoană care este parte la un litigiu sau martor la acesta să furnizeze informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală.
(2)În sensul alineatului (1), expresia "orice altă persoană" înseamnă o persoană:
a)despre care s-a constatat că deţine în scop comercial mărfuri care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;
b)despre care s-a constatat că foloseşte în scop comercial servicii care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;
c)despre care s-a constatat că prestează în scop comercial servicii utilizate în cadrul unor activităţi care încalcă drepturi de proprietate intelectuală; sau
d)care a fost semnalată, de către o persoană care desfăşoară o activitate menţionată la litera (a), (b) sau (c), ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.
(3)Informaţiile prevăzute la alineatul (1) includ, după caz:
a)numele şi adresele producătorilor, ale fabricanţilor, ale distribuitorilor, ale furnizorilor şi ale altor deţinători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum şi ale angrosiştilor şi ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; şi
b)informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.
(4)Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere legislaţiei fiecărei părţi care:
a)acordă titularului de drepturi dreptul de a primi informaţii suplimentare;
b)reglementează utilizarea informaţiilor comunicate în temeiul prezentului articol în procedurile judiciare în materie civilă;
c)reglementează răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informaţie;
d)oferă posibilitatea de a refuza furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală; sau
e)reglementează protejarea confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
Art. 141: Măsuri provizorii şi asigurătorii
(1)Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare sunt în măsură, la cererea reclamantului, să emită împotriva presupusului autor al încălcării o ordonanţă preşedinţială cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, de a interzice, cu titlu provizoriu şi sub rezerva, dacă este cazul, a plăţii unei daune cominatorii atunci când legislaţia internă prevede acest lucru, ca prezumatele încălcări ale acestui drept să continue sau de a subordona continuarea lor constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se poate emite o ordonanţă preşedinţială, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui servicii, inclusiv servicii de internet, sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.
(2)De asemenea, se poate emite o ordonanţă preşedinţială în vederea confiscării sau predării mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(3)În cazul unei presupuse încălcări săvârşite în scop comercial, fiecare parte se asigură că, în cazul în care reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar pune în pericol acoperirea prejudiciului, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, în conformitate cu dreptul intern, sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor active. În acest scop, autorităţile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile relevante.
Art. 142: Măsuri reparatorii
(1)Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului şi fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului de drepturi ca urmare a încălcării săvârşite, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, fără nicio despăgubire, distrugerea sau cel puţin scoaterea definitivă din circuitele comerciale a mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. De asemenea, fiecare parte se asigură că, după caz, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună distrugerea materialelor şi a instrumentelor utilizate predominant la crearea sau fabricarea mărfurilor respective.
(2)Autorităţile judiciare ale fiecărei părţi au competenţa de a dispune ca măsurile reparatorii menţionate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepţia cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.
(3)Atunci când se examinează o cerere de măsuri reparatorii, se iau în considerare nevoia de proporţionalitate între gravitatea încălcării şi măsurile reparatorii dispuse, precum şi interesele terţilor.
Art. 143: Ordine în încetare
Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare sunt în măsură să pronunţe împotriva autorului încălcării, precum şi a unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terţ pentru încălcarea unui drept de proprietate intelectuală un ordin în încetare prin care interzic continuarea încălcării.
Art. 144: Măsuri alternative
Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar şi la cererea persoanei susceptibile să facă subiectul măsurilor reparatorii prevăzute la articolul 142 sau 143, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună plata unei despăgubiri băneşti în favoarea părţii vătămate în locul aplicării măsurilor reparatorii prevăzute la articolele menţionate, dacă persoana respectivă a acţionat fără intenţie şi fără neglijenţă, dacă aplicarea măsurilor reparatorii în chestiune ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporţionat şi dacă despăgubirile băneşti acordate părţii vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
Art. 145: Daune-interese
(1)Fiecare parte se asigură că, la cererea părţii vătămate, autorităţile judiciare au competenţa de a obliga autorul unei încălcări care a acţionat cu bună ştiinţă sau având motive rezonabile de a fi în cunoştinţă de cauză la plata către titularul dreptului a unor daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul real suferit de titularul de drepturi ca urmare a încălcării. La stabilirea daunelor-interese, autorităţile judecătoreşti:
a)iau în considerare toţi factorii corespunzători, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv pierderea câştigurilor, suferite de partea vătămată, beneficiile realizate în mod neloial de către autorul încălcării şi, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat de încălcarea respectivă titularului dreptului; sau
b)ca alternativă la litera (a), pot, atunci când este cazul, să stabilească o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor factori cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.
(2)În cazul în care autorul încălcării a săvârşit încălcarea nefiind în cunoştinţă de cauză sau neavând motive rezonabile de a fi în cunoştinţă de cauză, părţile pot să prevadă că autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună în favoarea părţii vătămate recuperarea câştigurilor sau plata de daune-interese, care pot fi prestabilite.
Art. 146: Cheltuieli de judecată
Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenţii suportă cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale, precum şi alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câştig de cauză referitoare la procedurile judiciare, cu excepţia situaţiei în care principiile de echitate nu permit acest lucru.
Art. 147: Publicarea hotărârilor judecătoreşti
Fiecare parte se asigură că, în cadrul acţiunilor în justiţie iniţiate în legătură cu încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala autorului încălcării, luarea de măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială.
Art. 148: Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului
Părţile recunosc că, în scopul aplicării măsurilor, procedurilor şi măsurilor reparatorii prevăzute în prezenta secţiune, este suficient ca numele autorului să fie menţionat pe opera literară sau artistică în modul obişnuit pentru ca autorul operei respective să fie, până la proba contrară, considerat ca atare şi îndreptăţit, prin urmare, să introducă o acţiune în constatarea încălcării drepturilor. Prezentul articol se aplică mutatis mutandis titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce priveşte obiectul protejat de acestea.
Art. 149: Proceduri administrative
În măsura în care orice acţiune corectivă civilă poate fi ordonată ca urmare a procedurilor administrative cu privire la fondul unui caz, aceste proceduri sunt conforme cu principii echivalente, pe fond, cu cele enunţate în dispoziţiile relevante din prezenta secţiune.
SUBSECŢIUNEA 2:ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII LA FRONTIERE
Art. 150: Măsuri la frontieră
(1)În ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte adoptă sau menţine proceduri prin care un titular de drepturi poate depune o cerere prin care solicită autorităţilor vamale să reţină sau să suspende acordarea liberului de vamă pentru mărfurile suspectate că încalcă drepturile de proprietate intelectuală, în special mărcilor, drepturilor de autor şi drepturilor conexe, indicaţiilor geografice, brevetelor, modelelor de utilitate, desenelor şi modelelor industriale, topografiilor circuitelor integrate şi drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante (denumite în continuare "mărfuri suspectate").
(2)Fiecare parte dispune de sisteme electronice pentru gestionarea de către autorităţile vamale a cererilor aprobate sau înregistrate. În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză asigură stabilirea unor astfel de sisteme electronice.
(3)Atunci când o parte percepe o taxă pentru acoperirea costurilor administrative care rezultă din cerere sau înregistrare, taxa respectivă este proporţională cu serviciul prestat şi cu costurile suportate.
(4)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale decid cu privire la aprobarea sau înregistrarea unei cereri într-un termen rezonabil, în conformitate cu legislaţia sa.
(5)Fiecare parte prevede că cererea menţionată la alineatul (1) se aplică în cazul transporturilor multiple.
(6)Fiecare parte se asigură că, în ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, autorităţile sale vamale sunt în măsură să acţioneze din proprie iniţiativă pentru a reţine sau a suspenda acordarea liberului de vamă pentru mărfurile suspectate.
(7)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale utilizează analiza riscurilor pentru a identifica mărfurile suspectate.
(8)Fiecare parte dispune de proceduri care permit distrugerea mărfurilor suspectate, fără a fi necesare proceduri administrative sau judiciare prealabile pentru stabilirea formală a încălcărilor, în special în cazul în care persoanele în cauză sunt de acord sau nu se opun distrugerii. În cazurile în care mărfurile cu privire la care s-a stabilit că încalcă drepturile de proprietate intelectuală nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara circumstanţelor excepţionale, astfel de mărfuri sunt îndepărtate din circuitele comerciale astfel încât să se evite orice prejudiciu care ar putea fi adus titularului de drepturi.
(9)În cazul în care se constată ulterior că mărfurile reţinute sau suspendate nu încalcă un drept de proprietate intelectuală, titularul de drepturi este răspunzător faţă de orice deţinător sau declarant al mărfurilor care a suferit prejudicii în această privinţă, în conformitate cu legislaţia aplicabilă a fiecărei părţi.
(10)Fiecare parte poate dispune de proceduri care permit distrugerea rapidă a mărcilor contrafăcute şi a mărfurilor piratate transmise prin mesageria poştală sau prin serviciile de curierat.
(11)Fiecare parte poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul importului de mărfuri introduse pe piaţă într-o altă ţară de către titularii de drepturi sau cu consimţământul acestora. Părţile pot exclude de la aplicarea prezentului articol mărfurile cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor.
(12)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale întreţin un dialog periodic şi promovează cooperarea cu părţile interesate relevante şi cu alte autorităţi cu atribuţii în asigurarea aplicării legislaţiei în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.
(13)Părţile cooperează în ceea ce priveşte comerţul internaţional cu mărfuri suspectate. În special, părţile convin să facă schimb de informaţii privind comerţul cu mărfuri suspectate care afectează cealaltă parte, fără a aduce atingere legislaţiei aplicabile privind protecţia datelor cu caracter personal în fiecare parte.
(14)Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, în ceea ce priveşte încălcarea legislaţiei în materie de drepturi de proprietate intelectuală a cărei asigurare a respectării este de competenţa autorităţilor vamale în conformitate cu prezentul articol se aplică protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
(15)Subcomitetul pentru drepturile de proprietate intelectuală menţionat la articolul 154 este responsabil cu asigurarea funcţionării şi a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol, în special în ceea ce priveşte cooperarea dintre părţi.
Art. 151: Coerenţa cu GATT 1994 şi cu Acordul TRIPS
În vederea punerii în aplicare a măsurilor la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidenţa prezentei subsecţiuni, părţile asigură coerenţa cu obligaţiile care le revin în temeiul GATT 1994 şi al Acordului TRIPS şi, în special, cu articolul V din GATT 1994 şi cu articolul 41 şi secţiunea 4 din partea a III-a a Acordului TRIPS.
Art. 152: Cooperarea
(1)Părţile convin să coopereze în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor şi obligaţiilor asumate în temeiul prezentului capitol.
(2)Cooperarea dintre părţi include următoarele activităţi:
a)schimbul de informaţii privind cadrul juridic referitor la drepturile de proprietate intelectuală şi normele relevante în materie de protecţie şi de asigurare a respectării acestora;
b)schimbul de experienţă între părţi cu privire la progresul legislativ;
c)schimbul de experienţă între părţi cu privire la asigurarea respectării, la nivel central şi subcentral, a drepturilor de proprietate intelectuală;
d)coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu alte ţări;
e)asistenţa tehnică, consolidarea capacităţilor; schimb de personal şi formarea personalului;
f)protejarea şi apărarea drepturilor de proprietate intelectuală şi difuzarea de informaţii în această privinţă, printre altele către mediul de afaceri şi societatea civilă;
g)sensibilizarea consumatorilor şi a titularilor de drepturi; îmbunătăţirea cooperării instituţionale, în special între oficiile cu competenţă în materie de proprietate intelectuală;
h)sensibilizarea şi educarea publicului larg cu privire la politicile privind protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
i)promovarea protecţiei şi a asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul colaborării dintre sectorul public şi cel privat, cu implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
j)elaborarea unor strategii eficiente în vederea identificării publicului şi a programelor de comunicare pentru a sensibiliza consumatorii şi mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate şi securitate şi legătura cu criminalitatea organizată.
(3)Fiecare parte poate face publice caietul de sarcini al produselor sau o fişă rezumat a acestuia, precum şi punctele de contact relevante pentru controlul sau gestionarea indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi, care sunt protejate în temeiul subsecţiunii 4.
(4)Părţile păstrează legătura fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru drepturile de proprietate intelectuală menţionat la articolul 154, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului capitol.
Art. 153: Iniţiative voluntare ale părţilor interesate
Fiecare parte depune eforturi pentru a facilita iniţiative voluntare ale părţilor interesate de reducere a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv prin internet şi pe alte pieţe, care să se axeze pe probleme concrete şi să caute soluţii practice realiste, echilibrate, proporţionale şi echitabile pentru toate părţile implicate, de exemplu în următoarele moduri:
a)fiecare parte depune eforturi pentru reunirea consensuală a părţilor interesate pe teritoriul său, cu scopul de a facilita iniţiativele voluntare pentru găsirea de soluţii şi eliminarea diferenţelor în ceea ce priveşte protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor;
b)părţile se străduiesc să facă schimb de informaţii cu privire la eforturile de facilitare a iniţiativelor voluntare ale părţilor interesate pe teritoriile lor; şi
c)părţile depun eforturi pentru a promova dialogul deschis şi cooperarea între părţile interesate ale fiecăreia dintre ele şi pentru a încuraja părţile interesate respective să caute soluţii comune şi să elimine împreună diferenţele în ceea ce priveşte protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor.
Art. 154: Dispoziţiile instituţionale
(1)Părţile înfiinţează un Subcomitet pentru drepturile de proprietate intelectuală (denumit în continuare "Subcomitetul pentru DPI"), format din reprezentanţi ai Uniunii Europene şi ai Republicii Kârgâze şi însărcinat să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol şi să intensifice cooperarea şi dialogul dintre părţi cu privire la drepturile de proprietate intelectuală.
(2)Subcomitetul pentru DPI se întruneşte la cererea oricăreia dintre părţi, prin rotaţie, în Uniunea Europeană şi în Republica Kârgâză, la o dată, într-un loc şi într-un mod, care poate include videoconferinţa, stabilite de comun acord de către părţi, dar nu mai târziu de 90 de zile de la prezentarea cererii.
Art. 155: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)"bunuri şi servicii comerciale" înseamnă bunuri şi servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerţ altor cumpărători decât autorităţile publice, cumpărate de regulă de aceştia şi utilizate în alte scopuri decât cele ale autorităţilor publice;
b)"servicii de construcţie" înseamnă servicii al căror obiectiv este realizarea prin orice mijloc de lucrări civile sau de construcţie, pe baza diviziunii 51 din Clasificarea centrală a produselor a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
c)"licitaţie electronică" înseamnă un proces repetitiv care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor preţuri noi şi/sau a unor valori noi pentru elementele netarifare cuantificabile ale licitaţiei care au legătură cu criteriile de evaluare, ceea ce duce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;
d)"în scris" sau "scris(ă)" înseamnă orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă şi comunicată ulterior şi include informaţiile transmise şi stocate prin mijloace electronice;
e)"licitaţie restrânsă" înseamnă o metodă de achiziţii publice prin care entitatea contractantă contactează unul sau mai mulţi furnizori aleşi de aceasta;
f)"măsură" înseamnă orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, document de orientare ori practică administrativă sau orice acţiune a unei entităţi contractante legată de achiziţiile publice reglementate;
g)"listă multifuncţională" înseamnă o listă de furnizori calificaţi pe care entitatea contractantă intenţionează să o utilizeze de mai multe ori;
h)"anunţ de intenţie" înseamnă un anunţ publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesaţi să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;
i)"compensare" înseamnă orice condiţie sau măsură care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătăţeşte conturile balanţei de plăţi ale unei părţi, precum utilizarea conţinutului de origine naţională, acordarea de licenţe pentru tehnologie, investiţiile, comercializarea în contrapartidă şi măsuri sau cerinţe similare;
j)"licitaţie deschisă" înseamnă o metodă de achiziţii publice prin care toţi furnizorii interesaţi pot depune o ofertă;
k)"entitate contractantă" înseamnă o entitate care intră sub incidenţa subsecţiunii unei părţi din secţiunea 1, 2 sau 3 din anexa 9;
l)"furnizor calificat" înseamnă un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condiţiile de participare;
m)"licitaţie selectivă" înseamnă o metodă de achiziţie prin care numai furnizorii calificaţi sunt invitaţi de entitatea contractantă să depună o ofertă;
n)"serviciile" includ serviciile de construcţii, în absenţa unor dispoziţii contrare;
o)"standard" înseamnă un document aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizare comună şi repetată, norme, orientări sau caracteristici pentru bunuri sau servicii sau pentru procesele şi metodele de producţie aferente acestora, document a cărui respectare nu este obligatorie. Acesta poate, de asemenea, să includă sau să se refere exclusiv la cerinţe privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun, unui serviciu, unui proces sau unei metode de producţie;
p)"furnizor" înseamnă o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza bunuri sau servicii;
q)"specificaţie tehnică" înseamnă o cerinţă din cadrul licitaţiei care:
(i)prevede caracteristicile bunurilor sau ale serviciilor care fac obiectul achiziţiei publice, inclusiv calitatea, performanţa, siguranţa şi dimensiunile acestora sau procesele şi metodele de producţie ori de furnizare a acestora; sau
(ii)se referă la cerinţe privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun sau serviciu;
r)"CPC ONU" înseamnă Clasificarea centrală a produselor a Organizaţiei Naţiunilor Unite (Statistical Papers, seria M, nr. 77, Departamentul pentru afaceri economice şi sociale internaţionale, Oficiul de Statistică al Organizaţiei Naţiunilor Unite, New York, 1991).
Art. 156: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri în domeniul achiziţiilor publice reglementate, fie că este efectuată sau nu, exclusiv sau parţial, prin mijloace electronice.
(2)În sensul prezentului capitol, "achiziţie publică reglementată" înseamnă o procedură de achiziţie publică desfăşurată în scopuri guvernamentale:
a)pentru un bun, un serviciu sau orice combinaţie a acestora:
(i)astfel cum se specifică în anexa 9; şi
(ii)care nu sunt achiziţionate pentru a fi comercializate sau revândute ori pentru a fi utilizate în producţia sau furnizarea de bunuri sau servicii care se comercializează sau se revând;
b)prin orice mijloace contractuale, inclusiv: cumpărare; leasing şi închiriere sau cumpărare în rate, cu sau fără opţiune de cumpărare;
c)a cărei valoare, estimată în conformitate cu alineatele (6), (7) şi (8) din prezentul articol, este egală sau mai mare decât cea a pragului relevant specificat în secţiunile 1, 2 şi 3 din anexa 9, la momentul publicării unui anunţ în conformitate cu articolul 160;
d)de către o entitate contractantă; şi
e)care nu este exclusă în alt mod din domeniul de aplicare al alineatului (3) din prezentul articol sau al subsecţiunii părţii relevante din secţiunile 1, 2, 3 sau 5 din anexa 9.
(3)Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în anexa 9, prezentul capitol nu se aplică:
a)achiziţiei sau închirierii de terenuri, de construcţii existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor aferente;
b)acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistenţă pe care o acordă o parte, inclusiv acordurilor de cooperare, granturilor, împrumuturilor, infuziilor de capital, garanţiilor şi stimulentelor fiscale;
c)achiziţiilor sau cumpărării de servicii de consiliere fiscală sau de depozit, de servicii de lichidare şi gestionare pentru instituţii financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, de amortizarea şi de distribuirea datoriei publice, inclusiv de împrumuturi şi de obligaţiuni de stat, de bonuri de trezorerie şi de alte titluri de valoare;
d)contractelor de ocupare a forţei de muncă în sectorul public;
e)achiziţiilor publice organizate:
(i)cu scopul specific de a acorda asistenţă internaţională, inclusiv ajutor pentru dezvoltare;
(ii)în temeiul procedurii sau condiţiei specifice prevăzute într-un acord internaţional referitor la staţionarea trupelor sau la punerea în aplicare în comun a unui proiect de către ţările semnatare; ori
(iii)în cadrul procedurii sau condiţiei specifice a unei organizaţii internaţionale sau finanţate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistenţă internaţională, în cazul în care procedura sau condiţia aplicabilă nu ar fi conformă cu prezentul capitol.
(4)Angajamentele fiecărei părţi privind achiziţiile publice reglementate şi accesul la informaţii aferent sunt stabilite în anexa 9 după cum urmează:
a)în secţiunea 1, entităţile guvernamentale centrale ale căror achiziţii publice sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv pragurile aplicabile pentru bunurile şi serviciile vizate;
b)în secţiunea 2, entităţile guvernamentale subcentrale ale căror achiziţii publice sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv pragurile aplicabile pentru bunurile şi serviciile vizate;
c)în secţiunea 3, toate celelalte entităţi ale căror achiziţii publice sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv pragurile aplicabile pentru bunurile şi serviciile vizate;
d)în secţiunea 4, serviciile, altele decât cele de construcţii, care sunt reglementate de prezentul capitol;
e)în secţiunea 5, notele generale şi derogările; şi
f)în secţiunea 6, mijloacele media în care partea îşi publică anunţurile de achiziţii publice, anunţurile de atribuire a contractelor şi alte informaţii legate de sistemul său de achiziţii publice, astfel cum se prevede în prezentul capitol.
(5)În cazul în care, în contextul unei achiziţii publice reglementate, o entitate contractantă îi solicită unei persoane care nu intră sub incidenţa subsecţiunii unei părţi relevante din secţiunea 1, 2 sau 3 din anexa 9 să organizeze proceduri de achiziţii publice în conformitate cu anumite cerinţe, articolul 4 din prezentul articol se aplică mutatis mutandis unor astfel de cerinţe.
Determinarea valorii
(6)La estimarea valorii unei achiziţii publice pentru a stabili dacă este o achiziţie publică reglementată, o entitate contractantă:
a)nu o împarte în mai multe achiziţii publice separate şi nici nu selectează sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziţii publice cu intenţia de a o exclude total sau parţial din domeniul de aplicare al prezentului capitol; şi
b)include valoarea totală maximă estimată a achiziţiei publice pe toată durata sa, indiferent dacă este atribuită unuia sau mai multor furnizori, luând în considerare toate formele de remunerare, inclusiv:
(i)prime, taxe, comisioane şi dobânzi; şi
(ii)în cazul în care achiziţia publică oferă posibilitatea unor opţiuni, valoarea totală a acestor opţiuni.
(7)În cazul în cazul în care o solicitare individuală de achiziţie conduce la atribuirea a mai mult de un contract sau la atribuirea de contracte în părţi separate (denumite în continuare "contracte recurente"), baza de calcul al valorii totale maxime estimate este:
a)valoarea contractelor recurente pentru acelaşi tip de bunuri sau servicii, atribuite în cursul ultimelor 12 luni sau în ultimul exerciţiu financiar al entităţii contractante, corectată, dacă este posibil, pentru a ţine seama de modificările anticipate de cantitate sau de valoare a bunurilor ori a serviciilor contractate pentru următoarele 12 luni; sau
b)valoarea estimată a contractelor recurente pentru acelaşi tip de bunuri sau servicii, care urmează a fi atribuite în cursul perioadei de 12 luni care urmează atribuirii contractului iniţial sau anului fiscal al entităţii contractante.
(8)În cazul achiziţiilor prin leasing, închiriere sau cumpărare în rate de bunuri şi servicii, sau al achiziţiilor pentru care nu se specifică un preţ total, baza pentru determinarea valorii este:
a)pentru contractele cu durată determinată:
(i)în cazul în care durata este egală sau mai mică de 12 luni, valoarea maximă totală estimată pentru întreaga durată a contractului; sau
(ii)în cazul în care durata este mai mare de 12 luni, valoarea maximă totală estimată, care include orice valoare reziduală estimată;
b)pentru contractele pe perioadă nedeterminată, tranşa lunară estimată înmulţită cu 48; şi
c)în cazul în care nu se poate stabili cu certitudine dacă durata contractului este determinată, se aplică litera (b).
Art. 157: Securitate şi excepţii de ordin general
(1)Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să ia orice măsură sau să nu divulge informaţii pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor sale esenţiale de securitate în ceea ce priveşte achiziţiile:
a)de arme, muniţie sau material de război;
b)indispensabile pentru securitatea naţională; sau
c)în scopul apărării naţionale.
(2)Sub rezerva cerinţei ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă între părţi în cazurile în care există aceleaşi condiţii sau o restricţie disimulată în calea comerţului dintre părţi, nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să stabilească sau să aplice măsuri:
a)necesare pentru protejarea moralităţii, a ordinii sau a siguranţei publice;
b)necesare pentru protecţia vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;
c)necesare pentru protejarea proprietăţii intelectuale; ori
d)legate de bunuri sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituţii filantropice sau prin munca deţinuţilor.
Art. 158: Principii generale
(1)În ceea ce priveşte orice măsură privind achiziţia publică reglementată, orice parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, acordă de îndată şi necondiţionat bunurilor şi serviciilor celeilalte părţi şi furnizorilor celeilalte părţi care oferă mărfurile sau serviciile respective un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, îl acordă bunurilor, serviciilor şi furnizorilor proprii.
(2)În ceea ce priveşte orice măsură în domeniul achiziţiilor publice reglementate, orice parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia:
a)nu acordă unui furnizor stabilit pe plan local un tratament mai puţin favorabil decât cel acordat unui alt furnizor stabilit pe plan local, pe baza gradului de control străin sau de participare străină la capital; sau
b)nu discriminează un furnizor stabilit pe plan local pe baza faptului că bunurile sau serviciile oferite de furnizorul respectiv pentru o anumită achiziţie publică sunt mărfuri sau servicii ale celeilalte părţi.
(3)Fiecare parte se asigură că furnizorii celeilalte părţi care şi-au stabilit o prezenţă comercială pe teritoriul său prin constituirea, achiziţionarea sau menţinerea unei persoane juridice beneficiază, în ceea ce priveşte toate achiziţiile publice ale părţii pe teritoriul său, de un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul acordat furnizorilor săi interni, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale.
Se aplică excepţiile generale prevăzute la articolul 157.
(4)Atunci când organizează prin mijloace electronice o procedură de achiziţii publice reglementată, orice entitate contractantă:
a)se asigură că procedura de achiziţii publice se desfăşoară folosind sisteme şi software de tehnologie a informaţiilor, inclusiv cele legate de autentificarea şi criptarea informaţiilor, care sunt disponibile publicului larg şi interoperabile cu alte sisteme şi software de tehnologie a informaţiilor disponibile publicului larg;
b)menţine mecanisme care asigură integritatea cererilor de participare şi a ofertelor, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea momentului primirii ofertei şi prevenirea accesului necorespunzător; şi
c)utilizează mijloace electronice de informare şi comunicare pentru publicarea anunţurilor şi a documentaţiei de atribuire în cadrul procedurilor de achiziţii publice şi, în cea mai mare măsură posibilă, pentru depunerea ofertelor.
(5)Orice entitate contractantă organizează procedurile de achiziţii publice reglementate într-un mod transparent şi imparţial care:
a)respectă dispoziţiile prezentului capitol, utilizând metode precum licitaţia deschisă, licitaţia selectivă şi licitaţia restrânsă;
b)evită conflictele de interese; şi
c)împiedică practicile de corupţie.
(6)În scopul procedurilor de achiziţii publice reglementate, nicio parte nu poate aplica importurilor sau furnizării de bunuri sau servicii de la cealaltă parte reguli de origine diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în acelaşi timp, în cursul schimburilor comerciale obişnuite, importurilor sau furnizării aceloraşi bunuri sau servicii.
(7)În ceea ce priveşte achiziţiile publice reglementate, orice parte, inclusiv entităţile sale contractante, nu are în vedere, nu solicită şi nici nu impune vreo operaţiune de compensare.
(8)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică:
a)taxelor vamale şi impunerilor de orice natură aplicate la import sau în legătură cu importul;
b)metodei de percepere a acestor taxe şi impuneri vamale; şi
c)altor reglementări sau formalităţi de import şi măsurilor care afectează comerţul cu servicii, altele decât măsurile care guvernează achiziţiile publice reglementate.
(9)Fiecare parte se asigură că dispune de măsuri adecvate pentru a combate corupţia în cadrul achiziţiilor sale publice. Măsurile respective pot include proceduri prin care se asigură faptul că devin neeligibili pentru participarea la achiziţiile publice ale părţii, fie pe o perioadă nedeterminată, fie pentru o anumită perioadă de timp, furnizorii cu privire la care autorităţile judiciare sau autorităţile competente ale statului părţii respective au stabilit, printr-o hotărâre definitivă, că s-au angajat în acţiuni frauduloase sau în alte acţiuni ilegale în legătură cu achiziţiile publice pe teritoriul părţii respective. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că dispune de politici şi proceduri pentru a elimina, în măsura posibilului, sau pentru a gestiona orice potenţial conflict de interese al persoanelor implicate în achiziţii publice sau care au influenţă asupra achiziţiilor publice.
Art. 159: Informaţii privind sistemul de achiziţii publice
(1)Fiecare parte:
a)publică prompt orice acte cu putere de lege, reglementări, hotărâri judecătoreşti, hotărâri administrative cu aplicare generală şi clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei reglementări şi care sunt incluse ca referinţă în anunţuri, în documentaţia de atribuire şi în procedura de achiziţii privind achiziţiile publice reglementate şi orice modificări ale acestora, pe un suport electronic sau de hârtie desemnat oficial, care este difuzat pe scară largă şi rămâne accesibil publicului; şi
b)furnizează celeilalte părţi, la cerere, o explicaţie în acest sens.
(2)Fiecare parte enumeră în secţiunea 6 din anexa 9:
a)mijloacele electronice sau pe suport de hârtie folosite de partea respectivă pentru a publica informaţiile descrise la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol;
b)mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea publică anunţurile prevăzute la articolul 160, articolul 162 alineatul (7) şi articolul 169 alineatul (2); şi
c)adresa sau adresele site-ului sau site-urilor web folosite de partea respectivă pentru a-şi publica anunţurile referitoare la contractele atribuite în temeiul articolului 169 alineatul (2).
(3)O parte notifică prompt Comitetului de cooperare orice modificare a informaţiilor care figurează, în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, în secţiunea 6 din anexa 9.
Art. 160: Anunţuri
(1)Toate anunţurile menţionate la prezentul articol (anunţul de intenţie, anunţul succint şi anunţul privind achiziţiile publice planificate) sunt direct accesibile, prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui punct de acces online unic. În plus, anunţurile pot fi publicate, de asemenea, pe un suport de hârtie adecvat, care este difuzat pe scară largă, şi rămân uşor accesibile publicului, cel puţin până la expirarea termenului indicat în anunţ.
(2)Pentru fiecare achiziţie reglementată, orice entitate contractantă publică un anunţ de intenţie, cu excepţia situaţiilor prevăzute la articolul 166.
(3)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, fiecare anunţ de intenţie include:
a)denumirea şi adresa entităţii contractante şi alte informaţii necesare în vederea contactării entităţii contractante şi a obţinerii tuturor documentelor pertinente privind achiziţia publică, inclusiv informaţii privind costurile şi condiţiile de plată, dacă este cazul;
b)o descriere a achiziţiei publice, inclusiv natura şi cantitatea bunurilor sau serviciilor care urmează să facă obiectul achiziţiilor publice sau, atunci când cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată;
c)în cazul contractelor recurente, dacă este posibil, o estimare a calendarului publicării următoarelor anunţuri de intenţie;
d)o descriere a eventualelor opţiuni;
e)termenul prevăzut pentru livrarea bunurilor sau a serviciilor sau durata contractului;
f)metoda de achiziţii publice care va fi utilizată şi dacă aceasta va presupune negociere sau desfăşurarea unei licitaţii electronice;
g)după caz, adresa şi eventualul termen pentru depunerea cererilor de participare;
h)adresa şi termenul pentru depunerea ofertelor;
i)limba sau limbile în care pot fi depuse ofertele sau cererile de participare, dacă acestea pot fi depuse într-o altă limbă decât o limbă oficială a părţii entităţii contractante;
j)o listă şi o scurtă descriere a oricăror condiţii privind participarea, inclusiv a oricăror cerinţe privind documente sau certificări specifice care trebuie prezentate de furnizori în legătură cu o astfel de participare, cu excepţia cazului în care aceste cerinţe sunt incluse în documentaţia de atribuire care este pusă la dispoziţie tuturor furnizorilor interesaţi odată cu anunţul de intenţie;
k)în cazul în care, în temeiul articolului 162, o entitate contractantă intenţionează să selecteze un număr limitat de furnizori calificaţi care să fie invitaţi să participe la licitaţie, criteriile care vor fi utilizate pentru a-i selecta şi, în cazurile aplicabile, orice limită privind numărul de furnizori calificaţi cărora li se va permite să depună oferte; şi
l)o menţiune cu privire la faptul că achiziţia publică este o achiziţie publică reglementată.
(4)Pentru fiecare achiziţie publică preconizată, entitatea contractantă publică un anunţ succint care este uşor accesibil, în acelaşi moment în care publică anunţul de intenţie, în una dintre limbile OMC. Anunţul succint conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)obiectul contractului de achiziţii publice;
b)ultima zi în care se pot depune oferte sau, după caz, orice ultimă zi în care se pot depune cereri de participare sau cereri de includere pe o listă multifuncţională; şi
c)adresa de la care se pot solicita documentele referitoare la procedura de achiziţii publice.
(5)Entităţile contractante sunt încurajate să publice, cât mai devreme în fiecare an fiscal, prin mijloacele electronice şi, dacă este disponibil, pe suportul de hârtie menţionat în secţiunea 6 din anexa 9, un anunţ privind planurile lor viitoare referitoare la procedurile de achiziţii (denumit în continuare "anunţul privind achiziţiile publice planificate"). Anunţul privind achiziţiile publice planificate se publică, de asemenea, pe site-ul web dedicat punctului unic de acces menţionat în secţiunea 6 din anexa 9, sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol. Anunţul ar trebui să includă obiectul achiziţiei publice şi data planificată pentru publicarea anunţului de intenţie.
(6)Orice entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunii B sau C poate utiliza un anunţ privind achiziţiile publice planificate ca anunţ de intenţie cu condiţia ca acesta să includă toate informaţiile prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol de care dispune entitatea contractantă, precum şi o declaraţie prin care furnizorii interesaţi ar trebui să îşi exprime faţă de entitatea contractantă interesul pentru procedura de achiziţie publică respectivă.
Art. 161: Condiţii de participare
(1)Orice entitate contractantă limitează condiţiile de participare la o procedură de achiziţii publice la condiţiile esenţiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacităţile juridice şi financiare şi de abilităţile comerciale şi tehnice pentru a se achita de obligaţiile care îi revin în cazul în care este declarat câştigător al procedurii de achiziţii publice respective.
(2)Atunci când stabileşte condiţiile de participare, orice entitate contractantă:
a)nu impune condiţia ca, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziţii publice, acesta trebuie să fi câştigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei anumite părţi; şi
b)poate solicita o experienţă anterioară relevantă dacă aceasta este esenţială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerinţele procedurii de achiziţii publice (21).
(21)Pentru mai multă certitudine: în cazul în care o entitate contractantă solicită demonstrarea unei experienţe anterioare, este suficient ca furnizorul să demonstreze că această experienţă anterioară a fost dobândită pe orice teritoriu.
(3)Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplineşte condiţiile de participare, entitatea contractantă:
a)evaluează capacitatea financiară şi abilităţile comerciale şi tehnice ale furnizorului pe baza activităţilor economice ale furnizorului respectiv desfăşurate atât pe teritoriul părţii de care aparţine entitatea contractantă, cât şi în afara acestuia; şi
b)îşi bazează evaluarea pe condiţiile pe care le-a specificat în prealabil în anunţuri sau în documentaţia de atribuire.
(4)În cazul în care există dovezi justificative, o parte, inclusiv entităţile sale contractante, poate exclude un furnizor de la participarea la o procedură de achiziţii publice din motive precum:
a)falimentul;
b)falsul în declaraţii;
c)deficienţe semnificative sau persistente în îndeplinirea oricărei cerinţe sau obligaţii de fond în cadrul oricărui contract anterior;
d)sentinţe definitive privind comiterea unor infracţiuni grave sau a altor încălcări grave;
e)abateri profesionale sau fapte ori omisiuni care se reflectă negativ asupra integrităţii comerciale a furnizorului; sau
f)neplata impozitelor.
Art. 162: Calificarea furnizorilor
(1)Orice parte, inclusiv entităţile sale contractante, poate menţine un sistem de înregistrare în cadrul căruia furnizorii interesaţi sunt obligaţi să se înregistreze şi să furnizeze anumite informaţii. În acest caz, partea se asigură că furnizorii interesaţi au acces, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, la informaţiile privind sistemul de înregistrare şi că pot solicita înregistrarea în orice moment. Entitatea contractantă îi informează într-un termen rezonabil cu privire la decizia de a aproba sau de a respinge această cerere. În cazul în care cererea este respinsă, decizia este motivată în mod corespunzător.
(2)Fiecare parte se asigură că:
a)entităţile sale contractante depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferenţelor în ceea ce priveşte propriile proceduri de calificare; şi
b)în cazul în care entităţile sale contractante menţin sisteme de înregistrare, entităţile contractante depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferenţelor în ceea ce priveşte propriile sisteme de înregistrare.
(3)O parte, inclusiv entităţile sale contractante, nu adoptă şi nici nu aplică un sistem de înregistrare sau o procedură de calificare care are drept scop sau efect crearea de obstacole inutile în calea participării furnizorilor celeilalte părţi în cadrul procedurii sale de ofertare.
(4)Atunci când intenţionează să utilizeze licitaţia selectivă, orice entitate contractantă:
a)include în anunţul de intenţie cel puţin informaţiile prevăzute la articolul 160 alineatul (3) literele (a), (b), (f), (g), (j), (k) şi (l) şi invită furnizorii să depună o cerere de participare; şi
b)până la începerea perioadei de depunere a ofertelor, pune la dispoziţia furnizorilor calificaţi cel puţin informaţiile prevăzute la articolul 160 alineatul (3) literele (c), (d), (e), (h) şi (i), cărora le notifică acest lucru în conformitate cu articolul 164 alineatul (3) litera (b).
(5)Orice entitate contractantă permite tuturor furnizorilor calificaţi să participe la o anumită procedură de achiziţii publice, exceptând situaţia în care entitatea contractantă menţionează în anunţul de intenţie o limitare a numărului de furnizori calificaţi cărora li se va permite să depună oferte şi criteriile de selecţie a numărului limitat de furnizori. O invitaţie de a depune o ofertă se adresează unui număr de furnizori calificaţi necesari pentru a asigura o concurenţă efectivă.
(6)În cazul în care documentaţia de atribuire nu este pusă la dispoziţia publicului de la data publicării anunţului menţionat la alineatul (4) litera (a), o entitate contractantă se asigură că documentele respective sunt concomitent puse la dispoziţia tuturor furnizorilor calificaţi selectaţi în conformitate cu alineatul (5).
(7)Orice entitate contractantă poate menţine o listă multifuncţională sub rezerva ca un anunţ prin care furnizorii interesaţi sunt invitaţi să solicite includerea pe listă:
a)să fie publicat anual pe suportul adecvat menţionat în secţiunea 6 din anexa 9; şi
b)în cazul în care este publicat prin mijloace electronice, să fie disponibil permanent în mijlocul de comunicare corespunzător indicat în secţiunea 6 din anexa 9.
(8)Anunţul prevăzut la alineatul (7) cuprinde:
a)o descriere a bunurilor sau a serviciilor ori a categoriilor acestora pentru care se poate folosi lista;
b)condiţiile de participare care trebuie îndeplinite de către furnizori pentru a figura pe listă şi metodele pe care entitatea contractantă le va utiliza pentru a verifica dacă un furnizor îndeplineşte aceste condiţii;
c)denumirea şi adresa entităţii contractante şi alte informaţii necesare în vederea contactării entităţii contractante şi obţinerii tuturor documentelor pertinente privind lista;
d)perioada de valabilitate a listei şi mijloacele de reînnoire sau de încetare a utilizării acesteia sau, în cazul în care nu se prevede perioada de valabilitate, o menţionare a metodei prin care se va notifica încetarea utilizării listei; şi
e)o menţiune conform căreia lista poate fi utilizată pentru achiziţiile publice reglementate.
(9)În pofida alineatului (7), atunci când valabilitatea unei liste multifuncţionale este de trei ani sau mai puţin, o entitate contractantă poate publica anunţul menţionat la alineatul (7) numai o dată, la începutul perioadei de valabilitate a listei, cu condiţia ca:
a)anunţul să precizeze perioada de valabilitate a listei şi faptul că nu vor mai fi publicate anunţuri ulterioare; şi
b)anunţul să fie publicat prin mijloace electronice şi să fie disponibil permanent în mijlocul de comunicare corespunzător indicat în secţiunea 6 din anexa 9.
(10)O entitate contractantă permite furnizorilor să solicite în orice moment să fie incluşi pe o listă multifuncţională şi îi include pe listă, într-un termen rezonabil de scurt, pe toţi furnizorii calificaţi.
(11)În cazul în care un furnizor care nu este inclus pe o listă multifuncţională depune o cerere de participare la o procedură de achiziţii publice bazată pe o listă multifuncţională, împreună cu toate documentele necesare, în termenul prevăzut la articolul 164 alineatul (2), entitatea contractantă examinează cererea. Entitatea contractantă nu poate refuza să ia în calcul furnizorul respectiv pentru procedura de achiziţie pe motiv că entitatea contractantă nu dispune de suficient timp pentru a examina cererea, decât în cazuri excepţionale când, având în vedere complexitatea achiziţiei, entitatea contractantă nu poate finaliza examinarea cererii în termenul prevăzut pentru prezentarea ofertelor.
(12)Orice entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunilor 2 şi 3 din anexa 9 poate utiliza ca anunţ de intenţie un anunţ prin care furnizorii interesaţi sunt invitaţi să solicite includerea pe o listă multifuncţională cu condiţia ca:
a)anunţul să fie publicat în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol şi să includă informaţiile prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, cât mai multe din informaţiile cerute la articolul 160 alineatul (2) şi o declaraţie conform căreia acesta reprezintă un anunţ de intenţie sau că numai furnizorii de pe lista multifuncţională vor primi anunţurile de achiziţie viitoare acoperite de lista multifuncţională; şi
b)entitatea contractantă să furnizeze prompt furnizorilor care şi-au exprimat interesul pentru o anumită procedură de achiziţii publice suficiente informaţii pentru a le permite să îşi evalueze interesul pentru procedura de achiziţii publice respectivă, inclusiv toate celelalte informaţii necesare în temeiul articolului 160 alineatul (2), în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile.
(13)Orice entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunilor 2 sau 3 din anexa 9 poate permite unui furnizor care a solicitat includerea pe o listă multifuncţională să depună o ofertă în cadrul unei anumite proceduri de achiziţii publice atunci când entitatea contractantă are suficient timp pentru a analiza dacă furnizorul respectiv îndeplineşte condiţiile de participare.
(14)Entitatea contractantă informează prompt orice furnizor care depune o cerere de participare la o procedură de achiziţii publice sau o solicitare de includere pe o listă multifuncţională cu privire la decizia entităţii contractante referitoare la respectiva cerere sau solicitare.
(15)În cazul în care o entitate contractantă respinge cererea unui furnizor de participare la o procedură de achiziţii publice sau solicitarea acestuia de includere pe o listă multifuncţională, nu mai recunoaşte un furnizor ca fiind un furnizor calificat sau îl elimină de pe o listă multifuncţională, entitatea contractantă îl informează prompt pe furnizor şi, la cererea acestuia, îi transmite o explicaţie în scris a motivelor deciziei sale.
Art. 163: Specificaţii tehnice şi documentaţia de atribuire
(1)Nicio parte, inclusiv entităţile sale contractante, nu pregăteşte, nu adoptă şi nu aplică nicio specificaţie tehnică şi nu stabileşte nicio procedură de evaluare a conformităţii care are drept scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea comerţului dintre părţi.
(2)Dacă este cazul, atunci când stabileşte specificaţiile tehnice pentru bunurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziţii publice, entitatea contractantă:
a)defineşte specificaţiile tehnice mai degrabă în termeni de performanţă şi cerinţe funcţionale decât de caracteristici de proiectare sau descriptive; şi
b)fundamentează specificaţiile tehnice pe standardele internaţionale, atunci când acestea există; în caz contrar, le fundamentează pe reglementări tehnice naţionale, pe standarde naţionale recunoscute sau pe coduri pentru construcţii.
(3)Atunci când în specificaţiile tehnice se menţionează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă indică, atunci când este cazul, că va lua în considerare ofertele de bunuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerinţele procedurii de achiziţii publice, incluzând formulări precum "sau echivalent(ă)" în documentaţia de atribuire.
(4)Entitatea contractantă nu stabileşte specificaţii tehnice care necesită sau care fac trimitere la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, desen sau model, tip, origine specifică ori la un anumit producător sau furnizor, cu excepţia cazului în care nu există o cale îndeajuns de precisă sau de inteligibilă pentru a descrie cerinţele procedurii de achiziţii publice respective şi cu condiţia includerii, de către entitatea contractantă, a unor formulări precum "sau echivalent(ă)" în documentaţia de atribuire.
(5)Entitatea contractantă nu solicită şi nici nu acceptă, într-o manieră care ar putea avea ca efect eliminarea concurenţei, din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce priveşte achiziţia respectivă, consiliere care poate fi folosită la elaborarea sau adoptarea specificaţiilor tehnice pentru o anumită achiziţie.
(6)Orice parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, poate să pregătească, să adopte sau să aplice specificaţii tehnice pentru a promova conservarea resurselor naturale sau protejarea mediului, cu condiţia să facă acest lucru în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
Orice parte poate:
a)să permită entităţilor contractante să ţină seama de considerentele de mediu şi sociale pe tot parcursul procedurii de achiziţii publice, cu condiţia ca acestea să fie nediscriminatorii şi să aibă legătură cu obiectul contractului în cauză; şi
b)să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura respectarea obligaţiilor care îi revin în domeniile dreptului mediului, dreptului social şi dreptului muncii, inclusiv a obligaţiilor prevăzute în capitolul 10.
(7)O entitate contractantă le pune la dispoziţie furnizorilor documentaţia de atribuire, care include toate informaţiile necesare pentru a le permite acestora să pregătească şi să depună oferte admisibile. Cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt prevăzute deja în anunţul de intenţie, documentaţia de atribuire include o descriere completă privind:
a)achiziţia publică, inclusiv natura şi cantitatea bunurilor şi serviciilor care urmează a fi achiziţionate sau, în cazul în care cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată şi orice cerinţe ce trebuie îndeplinite, inclusiv orice specificaţie tehnică, certificat de evaluare a conformităţii, planuri, desene sau materiale instructive;
b)toate condiţiile de participare, inclusiv o listă a informaţiilor şi a documentelor pe care furnizorii sunt obligaţi să le prezinte în ceea ce priveşte participarea;
c)toate criteriile de evaluare pe care entitatea contractantă le va aplica la atribuirea contractului şi, exceptând cazul în care preţul este singurul criteriu, importanţa relativă a criteriilor respective;
d)dacă entitatea contractantă va desfăşura procedura de achiziţie publică prin mijloace electronice, orice cerinţe privind autentificarea şi criptarea sau alte cerinţe legate de transmiterea informaţiilor şi a documentelor prin mijloace electronice;
e)dacă entitatea contractantă va organiza o licitaţie electronică, regulile, inclusiv privind identificarea elementelor ofertei legate de criteriile de evaluare, pe baza cărora va fi desfăşurată licitaţia;
f)dacă ofertele vor fi deschise în cadrul unei şedinţe publice, data, ora şi locul deschiderii şi, după caz, persoanele autorizate să fie prezente;
g)orice alte clauze sau condiţii, inclusiv condiţiile de plată şi orice limitare a mijloacelor prin care pot fi depuse ofertele, de exemplu pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice; şi
h)orice date la care trebuie furnizate mărfurile sau prestate serviciile stabilite în conformitate cu alineatul (8).
(8)La stabilirea datei de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor care fac obiectul procedurii de achiziţii publice, entitatea contractantă ţine seama de anumiţi factori precum complexitatea procedurii de achiziţii publice, nivelul de subcontractare necesar şi intervalul de timp realist necesar pentru producţia, scoaterea din stoc şi transportul bunurilor de la punctul de livrare sau pentru furnizarea serviciilor.
(9)Criteriile de evaluare specificate în documentaţia de atribuire pot include, printre altele, preţul şi alţi factori de cost, calitatea, valoarea tehnică, caracteristicile de mediu şi condiţiile de livrare.
(10)În cel mai scurt timp posibil, orice entitate contractantă:
a)pune la dispoziţie documentaţia de atribuire, astfel încât furnizorii interesaţi să dispună de suficient timp pentru a depune oferte admisibile;
b)furnizează, la cerere, documentaţia de atribuire oricărui furnizor interesat; şi
c)răspunde oricărei cereri rezonabile de informaţii relevante, adresată de orice furnizor interesat sau participant, cu condiţia ca aceste informaţii să nu ofere respectivului furnizor un avantaj faţă de ceilalţi furnizori.
(11)Atunci când, înaintea atribuirii unui contract, o entitate contractantă modifică criteriile sau cerinţele prevăzute în anunţul de intenţie sau în documentaţia de atribuire pusă la dispoziţia furnizorilor care participă la procedură ori modifică sau republică anunţul sau documentaţia de atribuire, entitatea respectivă transmite în scris orice astfel de modificări sau anunţul ori documentaţia de atribuire modificată sau republicată:
a)tuturor furnizorilor care participă la procedură în momentul modificării, al amendării sau al republicării, dacă aceştia sunt cunoscuţi de către entitatea contractantă, şi, în toate celelalte cazuri, în acelaşi mod în care au fost puse la dispoziţie informaţiile originale; şi
b)într-un termen adecvat, care să le permită furnizorilor respectivi să îşi modifice ofertele şi să le depună din nou, după caz.
Art. 164: Perioade de timp
(1)O entitate contractantă acordă furnizorilor, în conformitate cu propriile necesităţi rezonabile, suficient timp pentru a pregăti şi a depune cereri de participare şi oferte admisibile, ţinând seama de factori precum:
a)natura şi complexitatea procedurii de achiziţii publice;
b)măsura în care se anticipează că va fi necesară subcontractarea; şi
c)termenele necesare pentru a transmite oferte din puncte situate în străinătate sau în ţara respectivă unde nu sunt utilizate mijloace electronice.
Aceste perioade de timp, inclusiv orice prelungire a acestora, sunt aceleaşi pentru toţi furnizorii interesaţi sau participanţi.
(2)Orice entitate contractantă care utilizează licitaţia selectivă stabileşte că termenul pentru depunerea cererilor de participare nu poate fi, în principiu, mai scurt de 25 de zile de la data publicării anunţului de intenţie. În cazul în care respectarea unei astfel de termen nu este posibilă din cauza apariţiei unei situaţii urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă, termenul poate fi redus la nu mai puţin de zece zile.
(3)Cu excepţia alineatelor (4), (5), (7) şi (8), o entitate contractantă stabileşte că termenul de depunere a ofertelor nu poate fi mai scurt de 40 de zile de la data la care:
a)este publicat anunţul de intenţie, în cazul unei licitaţii deschise; sau
b)entitatea contractantă le comunică furnizorilor că vor fi invitaţi să prezinte oferte, indiferent dacă foloseşte sau nu o listă multifuncţională, în cazul licitaţiei selective.
(4)Orice entitate contractantă poate reduce perioada de depunere a ofertelor, stabilită în conformitate cu alineatul (3), la nu mai puţin de 10 zile în cazul în care:
a)entitatea contractantă a publicat un anunţ privind achiziţiile publice planificate, astfel cum se menţionează la articolul 160 alineatul (4), cu cel puţin 40 de zile şi cel mult 12 luni înainte de publicarea anunţului de intenţie, iar anunţul privind achiziţiile publice planificate conţine:
(i)o descriere a achiziţiei publice;
(ii)termenele aproximative de depunere a ofertelor sau a cererilor de participare;
(iii)o precizare a faptului că furnizorii interesaţi ar trebui să îşi exprime interesul cu privire la achiziţie faţă de entitatea contractantă;
(iv)adresa de la care se pot obţine documentele referitoare la procedura de achiziţii publice; şi
(v)cât mai multe din informaţiile prevăzute a fi incluse în anunţul de intenţie în conformitate cu articolul 160 alineatul (2), în măsura disponibilităţii acestora;
b)în cazul achiziţiilor publice recurente, entitatea contractantă indică într-un anunţ iniţial de intenţie faptul că în anunţurile ulterioare se vor preciza perioadele de depunere a ofertelor, în temeiul prezentului alineat; sau
c)respectarea termenului de depunere a ofertelor, stabilit în conformitate cu alineatul (3), nu este posibilă din cauza apariţiei unei situaţii urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă.
(5)O entitate contractantă poate reduce cu cinci zile termenul de ofertare stabilit în conformitate cu alineatul (3) pentru fiecare dintre următoarele situaţii:
a)anunţul de intenţie se publică prin mijloace electronice;
b)documentaţia de atribuire este pusă la dispoziţie prin mijloace electronice la data publicării anunţului de intenţie; şi
c)entitatea contractantă acceptă depunerea de oferte prin mijloace electronice.
(6)Utilizarea alineatului (5) coroborat cu alineatul (4) nu poate conduce în niciun caz la o reducere a termenului de ofertare stabilit în conformitate cu alineatul (3) la mai puţin de 10 zile de la data publicării anunţului de intenţie.
(7)În pofida oricărei alte dispoziţii din prezentul articol, orice entitate contractantă care achiziţionează bunuri sau servicii comerciale ori o combinaţie a acestora poate reduce termenul de ofertare stabilit în conformitate cu alineatul (3) la cel puţin 13 zile, cu condiţia să publice simultan prin mijloace electronice anunţul de intenţie şi documentaţia de atribuire. În plus, atunci când acceptă oferte de bunuri sau servicii comerciale prin mijloace electronice, entitatea contractantă poate reduce termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la cel puţin 10 zile.
(8)Orice entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunii 2 sau 3 din anexa 9 care a selectat toţi furnizorii calificaţi sau un număr limitat al acestora poate stabili termenul de ofertare prin acord reciproc între entitatea contractantă şi furnizorii selectaţi. În absenţa unui acord, termenul nu poate fi mai scurt de 10 zile.
Art. 165: Negocierea
(1)Orice parte poate prevedea ca entităţile sale contractante să desfăşoare negocieri cu furnizorii în cazul în care:
a)entitatea contractantă şi-a manifestat intenţia de a purta negocieri în anunţul de intenţie prevăzut la articolul 160 alineatul (3) litera (f); sau
b)din evaluare rezultă că nicio ofertă nu este în mod clar cea mai avantajoasă în ceea ce priveşte criteriile specifice de evaluare stabilite în anunţul de intenţie sau în documentaţia de atribuire.
(2)Orice entitate contractantă:
a)se asigură că orice eliminare a furnizorilor care participă la negocieri se efectuează în conformitate cu criteriile de evaluare prevăzute în anunţul de intenţie sau în documentaţia de atribuire; şi
b)atunci când negocierile sunt încheiate, stabileşte, pentru restul furnizorilor participanţi, un termen comun de depunere a oricăror oferte noi sau revizuite.
Art. 166: Licitaţia restrânsă
(1)Cu condiţia să nu aplice prezenta dispoziţie în scopul evitării concurenţei între furnizori sau într-o manieră care să creeze o discriminare faţă de furnizorii celeilalte părţi ori o protecţie în favoarea furnizorilor interni, orice entitate contractantă poate recurge la licitaţia restrânsă şi poate opta să nu aplice articolele 160, 161 şi 162, articolul 163 alineatele (7)-(11) şi articolele 164-167 în oricare dintre următoarele situaţii:
a)cu condiţia ca cerinţele din documentaţia de atribuire să nu fie modificate semnificativ, dacă:
(i)nu a fost depusă nicio ofertă sau niciun furnizor nu a solicitat participarea;
(ii)nu a fost depusă nicio ofertă care să îndeplinească cerinţele esenţiale prevăzute în documentaţia de atribuire;
(iii)niciun furnizor nu a îndeplinit condiţiile de participare; sau
(iv)ofertele care au fost depuse au fost coluzive;
b)dacă bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit furnizor şi nu există bunuri sau servicii alternative sau substitutive rezonabile din oricare dintre următoarele motive:
(i)cerinţele vizează o operă de artă;
(ii)protejarea brevetelor, a drepturilor de autor sau a altor drepturi exclusive; ori
(iii)absenţa concurenţei din motive tehnice;
c)pentru livrări suplimentare efectuate de către furnizorul iniţial de bunuri sau servicii, care nu au fost incluse în procedura de achiziţii publice iniţială, dacă schimbarea furnizorului de astfel de bunuri sau servicii suplimentare:
(i)nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice precum cerinţe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, programele informatice, serviciile sau instalaţiile existente achiziţionate în cadrul procedurii de achiziţii iniţiale; şi
(ii)ar cauza entităţii contractante inconveniente substanţiale sau ar spori semnificativ costurile suportate de entitatea contractantă;
d)dacă, şi doar în măsura în care este strict necesar, din motive de extremă urgenţă apărute ca urmare a unor evenimente care nu au putut fi prevăzute de către entitatea contractantă, bunurile sau serviciile nu ar putea fi obţinute la timp prin organizarea unei licitaţii deschise sau a unei licitaţii selective;
e)pentru bunuri achiziţionate pe o piaţă de materii prime;
f)dacă o entitate contractantă achiziţionează un prototip sau un bun sau un serviciu nou, care a fost dezvoltat la cererea sa şi pentru aceasta, în cursul unui anumit contract de cercetare, de experimentare, de studiu sau de dezvoltare iniţială; dezvoltarea iniţială a unui prototip sau a unui bun sau serviciu nou poate include producţia sau furnizarea limitată în scopul încorporării rezultatelor testelor de pe teren şi pentru a demonstra că bunul sau serviciul este adecvat pentru producţia sau furnizarea pe scară largă la standarde acceptate de calitate, însă nu include producţia sau furnizarea pe scară largă pentru a stabili viabilitatea comercială sau pentru a amortiza cheltuielile de cercetare şi dezvoltare;
g)pentru achiziţii efectuate în condiţii extrem de avantajoase disponibile numai pentru o perioadă foarte scurtă de timp, în cadrul unor vânzări neobişnuite de bunuri, cum sunt cele care rezultă dintr-o lichidare, o administrare judiciară sau un faliment, şi nu pentru achiziţiile curente de la furnizori obişnuiţi; sau
h)dacă un contract este atribuit câştigătorului unui concurs de proiectare, cu condiţia ca:
(i)modul în care a fost organizat concursul să respecte principiile prezentului capitol, în special cele referitoare la publicarea unui anunţ de intenţie; şi
(ii)participanţii să fie evaluaţi de un juriu independent, în vederea atribuirii unui contract de proiectare unui câştigător.
(2)Orice entitate contractantă întocmeşte un raport în scris cu privire la fiecare contract atribuit în conformitate cu alineatul (1). Raportul conţine denumirea entităţii contractante, valoarea şi tipul de bunuri sau servicii care fac obiectul procedurii de achiziţii şi o declaraţie în care se precizează circumstanţele şi condiţiile menţionate la alineatul (1) care au justificat utilizarea licitaţiei restrânse.
Art. 167: Licitaţii electronice
Orice entitate contractantă care intenţionează să organizeze o procedură de achiziţii publice reglementată prin intermediul unei licitaţii electronice pune la dispoziţia fiecărui participant, înainte de începerea licitaţiei electronice:
a)metoda de evaluare automată, inclusiv formula matematică, care se bazează pe criteriile de evaluare prevăzute în documentaţia de atribuire şi care va fi utilizată la clasificarea sau reclasificarea automată din timpul licitaţiei;
b)rezultatele oricărei evaluări iniţiale a elementelor ofertei sale atunci când contractul se atribuie pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase; şi
c)orice alte informaţii relevante referitoare la modul de desfăşurare a licitaţiei electronice.
Art. 168: Tratarea ofertelor şi atribuirea contractelor
(1)Orice entitate contractantă primeşte, deschide şi tratează toate ofertele în cadrul unor proceduri care garantează echitatea şi imparţialitatea procesului de achiziţii publice, precum şi confidenţialitatea ofertelor.
(2)Nicio entitate contractantă nu penalizează niciun furnizor a cărui ofertă este primită după termenul specificat pentru primirea ofertelor în cazul în care întârzierea se datorează exclusiv unei erori de tratare a ofertei de către entitatea contractantă.
(3)Orice entitate contractantă care oferă unui furnizor ocazia de a corecta erori neintenţionate de formă în perioada dintre deschiderea ofertelor şi atribuirea contractului oferă aceeaşi ocazie tuturor furnizorilor participanţi.
(4)Pentru a fi luată în considerare la atribuirea contractului, o ofertă trebuie să fie transmisă în scris şi, în momentul deschiderii ofertelor, trebuie să îndeplinească cerinţele esenţiale prevăzute în anunţuri şi în documentaţia de atribuire şi să îi aparţină unui furnizor calificat.
(5)Cu excepţia cazului în care constată că nu este în interesul public să atribuie un contract, orice entitate contractantă atribuie contractul furnizorului calificat cu privire la care entitatea contractantă a stabilit că are capacitatea de a duce la îndeplinire contractul şi că, pe baza doar a criteriilor de evaluare precizate în anunţuri şi în documentaţia de atribuire, a depus:
a)cea mai avantajoasă ofertă; sau
b)atunci când preţul este singurul criteriu, oferta care prevede cel mai mic preţ.
(6)Atunci când entitatea contractantă primeşte o ofertă care prevede un preţ neobişnuit de scăzut faţă de preţurile prevăzute în celelalte oferte depuse, aceasta poate verifica cu furnizorul că îndeplineşte condiţiile de participare şi poate duce la îndeplinire contractul. Entitatea contractantă poate verifica, de asemenea, dacă furnizorul a obţinut subvenţii. În acest caz, oferta poate fi respinsă numai din acest motiv, cu excepţia cazului în care furnizorul este în măsură să dovedească, într-un termen suficient stabilit de entitatea contractantă, că subvenţia a fost acordată în conformitate cu normele referitoare la subvenţii prevăzute în secţiunea B din capitolul 11.
(7)Nicio entitate contractantă nu utilizează opţiuni, nu anulează o procedură de achiziţii publice şi nu modifică contracte deja atribuite într-un mod care eludează obligaţiile prevăzute în prezentul capitol.
(8)Fiecare parte prevede, ca regulă generală, o perioadă de aşteptare între atribuirea şi încheierea unui contract, cu scopul de a acorda suficient timp ofertanţilor necâştigători pentru a reexamina şi a contesta decizia de atribuire.
Art. 169: Transparenţa informaţiilor privind procedura de achiziţii publice
(1)Entitatea contractantă informează prompt furnizorii participanţi cu privire la deciziile sale referitoare la atribuirea contractului şi, la cererea unui furnizor, transmite informaţiile respective în scris. Sub rezerva articolului 170 alineatele (2) şi (3), o entitate contractantă îi transmite, la cerere, unui furnizor a cărui ofertă nu a fost considerată câştigătoare, o explicaţie cu privire la motivele pentru care entitatea contractantă nu a selectat oferta sa şi cu privire la avantajele relative ale ofertei declarate câştigătoare.
(2)Orice entitate contractantă publică un anunţ pe suportul electronic sau pe suportul de hârtie adecvat, menţionat în secţiunea 6 din anexa 9, în termen de cel mult 72 de zile de la atribuirea fiecărui contract care intră sub incidenţa prezentului capitol. În cazul în care entitatea contractantă publică anunţul exclusiv pe suport electronic, informaţiile rămân uşor accesibile pentru o durată rezonabilă. Anunţul include cel puţin următoarele informaţii:
a)o descriere a bunurilor sau a serviciilor achiziţionate;
b)denumirea şi adresa entităţii contractante;
c)denumirea şi adresa furnizorului declarat câştigător;
d)valoarea ofertei declarate câştigătoare sau a ofertelor cu cel mai mare şi cel mai mic preţ luate în considerare la atribuirea contractului;
e)data atribuirii contractului; şi
f)tipul metodei de achiziţionare utilizate şi, în cazurile în care s-a utilizat licitaţia restrânsă în conformitate cu articolul 166, o descriere a circumstanţelor şi a condiţiilor menţionate la alineatul (1) din articolul respectiv, care justifică utilizarea licitaţiei restrânse.
(3)Pentru o perioadă de cel puţin trei ani de la data atribuirii unui contract, fiecare entitate contractantă păstrează:
a)documentaţia şi rapoartele procedurilor de achiziţii şi ale contractelor atribuite referitoare la achiziţiile publice reglementate, inclusiv rapoartele prevăzute la articolul 166; şi
b)date care asigură trasabilitatea adecvată a desfăşurării achiziţiilor publice reglementate prin mijloace electronice.
Art. 170: Divulgarea de informaţii
(1)La cererea celeilalte părţi, orice parte furnizează prompt orice informaţii necesare pentru a stabili dacă procedura de achiziţii publice reglementate s-a desfăşurat în mod corect, imparţial şi cu respectarea dispoziţiilor din prezentul capitol, inclusiv informaţii privind caracteristicile şi avantajele relative ale ofertei declarate câştigătoare. În cazul în care divulgarea acestor informaţii ar putea aduce atingere concurenţei în cadrul viitoarelor proceduri de achiziţii publice, partea care primeşte informaţiile nu le divulgă niciunui furnizor decât după obţinerea consimţământului părţii care a furnizat informaţiile.
(2)În pofida oricărei alte dispoziţii din prezentul capitol, nicio parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, nu pune la dispoziţia niciunui furnizor informaţii care ar putea aduce atingere concurenţei echitabile dintre furnizori.
(3)Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca reprezentând o obligaţie pentru oricare dintre părţi, inclusiv entităţile sale contractante, autorităţile sale şi organismele sale de control de a divulga informaţii confidenţiale, în cazul în care divulgarea acestora:
a)ar obstrucţiona aplicarea legii;
b)ar putea aduce atingere concurenţei echitabile dintre furnizori;
c)ar prejudicia interesele comerciale legitime ale anumitor persoane, inclusiv protecţia drepturilor de proprietate intelectuală; sau
d)ar contraveni în alt mod interesului public.
Art. 171: Procedurile de control interne
(1)Fiecare parte prevede o procedură de control administrativ sau judiciar efectuată în timp util, eficace, transparentă şi nediscriminatorie prin care un furnizor poate reclama, în contextul unei achiziţii publice reglementate în care furnizorul respectiv are sau a avut un interes:
a)o încălcare a prezentului capitol; sau
b)în cazul în care furnizorul nu are dreptul de a reclama direct o încălcare a prezentului capitol în temeiul legislaţiei unei părţi, nerespectarea măsurilor uneia dintre părţi de punere în aplicare a prezentului capitol.
Normele de procedură pentru toate contestaţiile se prezintă în scris şi sunt puse la dispoziţia publicului.
(2)În cazul în care un furnizor depune o reclamaţie în contextul unei achiziţii publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes, prin care invocă existenţa unei încălcări sau nerespectări, astfel cum este menţionată la alineatul (1), partea în cauză îşi încurajează entitatea contractantă care se ocupă de procedura de achiziţii publice reglementate şi furnizorul să soluţioneze plângerea prin desfăşurarea de consultări. Entitatea contractantă analizează imparţial şi în timp util orice astfel de reclamaţie într-un mod care nu aduce atingere participării furnizorului în cauză la proceduri de achiziţii publice reglementate în curs sau viitoare ori dreptului acestuia de a cere măsuri corective în cadrul procedurii de control administrativ sau judiciar.
(3)Fiecărui furnizor i se acordă un interval de timp suficient pentru a pregăti şi a depune o contestaţie. Acest interval de timp suficient nu este în niciun caz mai scurt de zece zile de la data la care furnizorul a luat cunoştinţă de motivul contestaţie sau ar fi trebuit în mod rezonabil să ia cunoştinţă de acesta.
(4)Fiecare parte stabileşte sau desemnează cel puţin o autoritate administrativă sau judiciară imparţială, care este independentă de entităţile sale contractante, pentru a primi şi a analiza o contestaţie depusă de către un furnizor în contextul unei achiziţii publice reglementate.
(5)În cazul în care un alt organism decât una dintre autorităţile menţionate la alineatul (4) analizează iniţial o contestaţie, partea relevantă se asigură că furnizorul poate ataca decizia iniţială în faţa unei autorităţi administrative sau judiciare imparţiale care este independentă de entitatea contractantă a cărei achiziţie publică reglementată face obiectul contestaţiei.
(6)Fiecare parte se asigură că un organismul de soluţionare a contestaţiilor, menţionat la alineatul (5), care nu este o instanţă supune decizia sa procedurii de control judiciar sau dispune de proceduri care prevăd că:
a)entitatea contractantă trebuie să răspundă în scris contestaţiei şi să divulge toate documentele relevante organismului de soluţionare a contestaţiilor;
b)participanţii la proceduri (denumiţi în continuare "participanţii") au dreptul de a fi audiaţi înainte ca organismul de soluţionare a contestaţiilor să ia o hotărâre cu privire la contestaţie;
c)participanţii au dreptul să fie reprezentaţi şi însoţiţi;
d)participanţii au acces la toate procedurile;
e)participanţii au dreptul de a solicita ca procedurile să se desfăşoare în public şi să fie prezenţi martori; şi
f)organismul de soluţionare a contestaţiilor trebuie să adopte [hotărârile sau recomandările sale cu promptitudine, în scris, şi să includă] o explicaţie a motivelor care stau la baza fiecărei hotărâri sau recomandări.
(7)Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri care prevăd măsuri interimare prompte pentru a menţine posibilitatea furnizorului de a participa la procedura de achiziţii publice reglementate. Astfel de măsuri interimare pot duce la suspendarea procesului de achiziţii publice. Procedurile pot prevedea că, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri, se poate ţine cont de consecinţele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public. Justeţea deciziei de a nu acţiona se motivează în scris.
De asemenea, fiecare parte adoptă sau menţine proceduri care prevăd acţiuni corective sau despăgubiri pentru pierderea sau daunele suferite, în cazurile în care un organism de soluţionare a contestaţiilor a stabilit că a avut loc o încălcare sau o nerespectare, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Despăgubirea pentru pierderea sau daunele suferite se poate limita fie la costurile de pregătire a ofertei, fie la costurile aferente contestaţiei, fie la ambele.
Art. 172: Modificări şi rectificări ale domeniului de reglementare
(1)Orice parte poate propune modificarea clauzelor privind achiziţiilor sale publice prevăzute în anexa 9 sau rectificarea subsecţiunii relevante din secţiunile 1, 2 sau 3 din anexa 9.
(2)O parte care intenţionează să propună o modificare a anexei 9:
a)notifică acest lucru celeilalte părţi în scris; şi
b)include în notificare o propunere de ajustări compensatorii adecvate pentru cealaltă parte, în vederea menţinerii unui nivel de reglementare comparabil celui existent anterior modificării.
(3)În pofida alineatului (2) litera (b), nu este necesar ca o parte să furnizeze ajustări compensatorii dacă modificarea vizează o entitate contractantă asupra căreia partea a renunţat să exercite control sau influenţă ori dacă entitatea contractantă îşi va desfăşura activitatea în viitor ca o întreprindere comercială supusă concurenţei pe o piaţă la care accesul nu este restricţionat.
Se consideră că o parte exercită control sau influenţă asupra unei entităţi contractante dacă entitatea respectivă:
a)este finanţată, în cea mai mare parte, de stat sau de un organism controlat de stat;
b)face obiectul unui control de gestiune de către stat ori de către un organism controlat de stat; sau
c)are un consiliu de administraţie, de conducere sau de supraveghere alcătuit din membri desemnaţi în proporţie de peste 50 % de către stat sau de către un organism controlat de stat.
(4)Cealaltă parte trebuie să prezinte obiecţii în scris cu privire la o propunere de modificare a anexei 9, notificată în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, în cazul în care contestă faptul că:
a)o ajustare propusă în temeiul alineatului (2) litera (b) este adecvată pentru a menţine un nivel comparabil de reglementare stabilită de comun acord;
b)modificarea nu vizează o entitate contractantă asupra căreia partea a renunţat să exercite control sau influenţă, în temeiul alineatului (3); sau
c)entitatea contractantă în cauză funcţionează ca o întreprindere comercială supusă concurenţei pe o piaţă la care accesul nu este restricţionat.
În cazul în care nu se prezintă nicio obiecţie în scris în termen de 45 de zile de la data primirii notificării menţionate la alineatul (2) litera (a), se consideră că cealaltă parte a acceptat ajustarea sau modificarea.
(5)Următoarele modificări, în secţiunea 1, 2 sau 3 a anexei 9, ale subsecţiunii unei părţi sunt considerate a fi rectificări de natură pur formală, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere nivelului de reglementare stabilit de comun acord prevăzut în prezentul capitol:
a)o modificare a denumirii unei entităţi contractante;
b)fuziunea a două sau mai multe entităţi contractante; şi
c)separarea unei entităţi contractante în două sau mai multe entităţi care sunt toate adăugate entităţilor contractante vizate de aceeaşi secţiune din anexa 9.
Partea care efectuează o astfel de rectificare de natură pur formală nu este obligată să prevadă ajustări compensatorii.
(6)În cazul unor propuneri de rectificare, în secţiunea 1, 2 sau 3 din anexa 9, a unei subsecţiuni a unei părţi, partea notifică cealaltă parte la fiecare doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului capitol.
(7)O parte poate notifica în scris celeilalte părţi o obiecţie la o rectificare propusă în termen de 45 de zile de la data la care a primit notificarea. O parte care depune o obiecţie îşi prezintă motivele pentru care consideră că propunerea de rectificare nu intră în domeniul de aplicare al alineatului (5) şi descrie efectul propunerii de rectificare asupra nivelului de reglementare stabilit de comun acord prevăzut în prezentul capitol. În cazul în care nicio astfel de obiecţie nu este transmisă în scris în termen de 45 de zile de la primirea notificării, se consideră că cealaltă parte este de acord cu propunerea de rectificare.
(8)În cazul în care cealaltă parte ridică obiecţii cu privire la modificarea sau rectificarea propusă, părţile încearcă să soluţioneze problema prin consultări. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord în termen de 60 de zile de la data primirii obiecţiei, partea care doreşte să modifice sau să rectifice subsecţiunea sa din secţiunea 1, 2 sau 3 din anexa 9 poate deferi chestiunea procedurii de soluţionare a litigiilor în temeiul capitolului 14 pentru a stabili dacă obiecţia este justificată.
(9)De îndată ce părţile convin asupra oricărei modificări sau rectificări propuse, inclusiv în cazul în care o parte nu a ridicat obiecţii în termen de 45 de zile în conformitate cu alineatul (4) sau (7) ori în cazul în care problema a fost soluţionată prin procedura de soluţionare a litigiilor menţionată la alineatul (8), Consiliul de cooperare, acţionând în configuraţia sa "Comerţ", modifică anexa 9 în consecinţă.
Art. 173: Dispoziţii instituţionale
La cererea uneia dintre părţi, Comitetul de cooperare se reuneşte pentru a aborda aspecte legate de punerea în aplicare şi executarea prezentului capitol, precum şi a anexei 9, cum ar fi:
a)necesitatea unei modificări a anexei 9;
b)chestiuni referitoare la achiziţiile publice înaintate de către una din părţi;
c)orice alte aspecte referitoare la aplicarea prezentului capitol.
Art. 174: Perioada tranzitorie
Prezentul capitol încetează să se aplice la trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
Art. 175: Context şi obiective
(1)Părţile reamintesc Agenda 21 a Conferinţei ONU din 1992 privind mediul şi dezvoltarea, Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (denumită în continuare "OIM") din 1998 privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă, Declaraţia ministerială a Consiliului Economic şi Social al ONU din 2006 privind ocuparea integrală a forţei de muncă şi munca decentă, Declaraţia OIM din 2008 privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă şi Agenda 2030 a ONU din 2015 pentru dezvoltare durabilă, împreună cu obiectivele sale de dezvoltare durabilă (denumite în continuare "ODD").
(2)Părţile îşi reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului şi a investiţiilor internaţionale astfel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile şi la combaterea schimbărilor climatice. În acest context, părţile recunosc că dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt interdependente şi sunt componente ale dezvoltării durabile care se consolidează reciproc.
Art. 176: Dreptul de a reglementa şi nivelurile de protecţie
(1)Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili propriile niveluri de protecţie internă a mediului şi a muncii, de a adopta sau de a modifica în consecinţă propria legislaţie şi propriile politici relevante, în conformitate cu standardele şi acordurile recunoscute la nivel internaţional şi în vederea realizării unor niveluri ridicate de protecţie a mediului şi a muncii.
(2)Părţile recunosc că este inoportună încurajarea comerţului sau a investiţiilor prin diminuarea sau reducerea nivelului de protecţie prevăzut în legislaţia lor în domeniul mediului sau în standardele şi legislaţia lor în domeniul muncii.
(3)Niciuna dintre părţi nu încearcă să încurajeze comerţul sau investiţiile prin derogarea de la legislaţia sa în domeniul mediului şi al muncii ori prin acţiuni susţinute sau repetate ori prin inacţiune, omiţând să asigure respectarea legislaţiei sale în domeniul mediului şi al muncii.
Art. 177: Acorduri multilaterale în domeniul mediului şi convenţii în domeniul muncii
(1)Părţile recunosc valoarea guvernanţei şi a acordurilor internaţionale în materie de mediu ca răspuns al comunităţii internaţionale la provocările de mediu globale sau regionale, precum şi a ocupării integrale şi productive a forţei de muncă, inclusiv dezvoltarea competenţelor şi munca decentă pentru toţi, ca element-cheie al dezvoltării durabile pentru toate ţările şi ca obiectiv prioritar al cooperării internaţionale.
(2)În acest context şi ţinând seama de articolele 259-265 din prezentul acord, părţile îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod eficace acordurile multilaterale de mediu, inclusiv Acordul de la Paris privind schimbările climatice, pe care le-au ratificat.
(3)Ţinând seama de articolele 285-288 din prezentul acord, părţile îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod eficace convenţiile fundamentale ale OIM, precum şi alte convenţii ale OIM pe care le-au ratificat, precum şi de a menţine un sistem eficient de inspecţie a muncii, în conformitate cu angajamentele asumate în calitate de membri ai OIM.
Art. 178: Comerţul şi investiţiile în sprijinul dezvoltării durabile
(1)Părţile îşi reafirmă angajamentul de a consolida contribuţia comerţului la obiectivul dezvoltării durabile. În consecinţă, părţile convin să promoveze utilizarea sistemelor de asigurare a durabilităţii, cum ar fi comerţul echitabil şi etic sau etichetarea ecologică, responsabilitatea socială a întreprinderilor şi practicile de conduită responsabilă în afaceri, comerţul şi investiţiile în bunuri şi servicii de mediu, precum şi în produse şi tehnologii favorabile climei.
(2)Părţile fac schimb de informaţii şi de experienţă cu privire la acţiunile pe care le întreprind pentru a promova coerenţa şi susţinerea reciprocă dintre politicile comerciale, sociale şi de mediu şi consolidează dialogul şi cooperarea pe marginea aspectelor de dezvoltare durabilă care pot apărea în contextul relaţiilor lor comerciale.
(3)Dialogul şi cooperarea menţionate, care se desfăşoară între părţi, ar trebui să implice părţile interesate relevante, în special partenerii sociali, precum şi alte organizaţii ale societăţii civile, inclusiv prin intermediul cooperării cu societatea civilă înfiinţate în temeiul articolului 314, după caz.
Art. 179: Soluţionarea litigiilor
Articolele 223, 224 şi 225 nu se aplică în cazul litigiilor reglementate de prezentul capitol. Pentru orice astfel de litigiu, după ce comisia de arbitraj şi-a prezentat raportul final în temeiul articolelor 219 şi 220, părţile, ţinând seama de raportul respectiv, discută măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare. Comitetul de cooperare monitorizează punerea în aplicare a unor astfel de măsuri şi ţine această chestiune sub observaţie, inclusiv prin intermediul mecanismului menţionat la articolul 178 alineatul (3).
Art. 180: Principii
Părţile recunosc importanţa unei concurenţe libere şi nedenaturate în relaţiile lor comerciale şi în relaţiile lor de investiţii. Părţile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurenţiale şi intervenţiile statului sunt susceptibile să denatureze buna funcţionare a pieţelor şi să reducă avantajele liberalizării comerţului şi a investiţiilor.
Art. 181: Neutralitatea concurenţială
Părţile aplică prezentul capitol tuturor întreprinderilor, publice şi private.
Art. 182: Activităţi economice
Prezentul capitol se aplică activităţilor economice.
În sensul prezentului capitol, "activităţi economice" înseamnă activităţile legate de oferirea de bunuri şi servicii pe o piaţă.
Art. 183: Cadrul legislativ
Fiecare parte adoptă sau menţine o legislaţie în domeniul concurenţei care se aplică tuturor întreprinderilor, în toate sectoarele economiei (22), şi care abordează, în mod eficace, următoarele practici:
(22)Pentru mai multă certitudine, în temeiul articolului 42 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, legislaţia în domeniul concurenţei în Uniunea Europeană se aplică sectorului agricol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
a)acordurile orizontale şi verticale dintre întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricţionarea sau denaturarea concurenţei;
b)abuzul de poziţie dominantă din partea uneia sau mai multor întreprinderi; şi
c)concentrările dintre întreprinderi, care ar împiedica în mod semnificativ concurenţa efectivă, în special în urma creării sau a consolidării unei poziţii dominante.
Art. 184: Servicii de interes economic general
Părţile se asigură că întreprinderile cărora le-a fost încredinţată prestarea de servicii de interes economic general fac obiectul normelor prevăzute în prezenta secţiune, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor atribuite acestor întreprinderi. Sarcinile atribuite sunt transparente, iar orice limitare sau abatere de la aplicarea normelor prevăzute în prezenta secţiune nu depăşeşte ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor respective.
Art. 185: Punerea în aplicare
(1)Fiecare parte înfiinţează sau menţine o autoritate în domeniul concurenţei independentă din punctul de vedere al funcţionării care este responsabilă cu punerea integrală în aplicare şi asigurarea eficace a respectării legislaţiei sale în materie de concurenţă menţionate la articolul 183 şi care este dotată în mod corespunzător cu competenţele şi resursele necesare în acest scop.
(2)Fiecare parte aplică legislaţia sa în materie de concurenţă menţionată la articolul 183 într-un mod transparent, respectând principiile echităţii procedurale, inclusiv dreptul la apărare al întreprinderilor în cauză, în special dreptul de a fi audiat şi dreptul la exercitarea unei căi de atac.
Art. 186: Cooperarea
(1)Părţile recunosc că este în interesul lor comun să promoveze cooperarea în ceea ce priveşte politica în domeniul concurenţei şi asigurarea respectării legislaţiei.
(2)Pentru a facilita o astfel de cooperare, autorităţile de concurenţă ale părţilor pot face schimb de informaţii, sub rezerva normelor de confidenţialitate prevăzute în legislaţia părţilor.
(3)Autorităţile de concurenţă ale părţilor se străduiesc să îşi coordoneze, în măsura posibilului şi dacă este cazul, activităţile de asigurare a respectării legislaţiei referitoare la comportamente sau cazuri similare sau conexe.
Art. 187: Neaplicarea dispoziţiilor privind soluţionarea litigiilor
- Capitolul 14 nu se aplică prezentei secţiuni.
Art. 188: Definiţie şi domeniu de aplicare
(1)În sensul prezentei secţiuni, "o subvenţie" înseamnă o măsură care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 1 alineatul 1.1 din Acordul SMC, indiferent dacă este acordată unei întreprinderi care fabrică bunuri sau unei întreprinderi care prestează servicii (23).
(23)Această definiţie nu aduce atingere rezultatului oricăror discuţii viitoare din cadrul OMC cu privire la definiţia subvenţiilor pentru servicii. În funcţie de evoluţia acestor discuţii la nivelul OMC, părţile pot actualiza prezentul acord în această privinţă.
(2)Prezenta secţiune se aplică subvenţiilor care sunt specifice în sensul articolului 2 din Acordul SMC sau care intră sub incidenţa articolului 192 din prezentul acord.
(3)Părţile se asigură că subvenţiilor acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea de servicii de interes economic general li se aplică normele prevăzute în prezenta secţiune, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor atribuite acestor întreprinderi. Sarcinile atribuite sunt transparente, iar orice limitare sau abatere de la aplicarea normelor prevăzute în prezenta secţiune nu depăşeşte ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor respective.
(4)Articolul 191 din prezentul acord nu se aplică subvenţiilor legate de comerţul cu mărfuri care intră sub incidenţa anexei 1 la Acordul privind agricultura.
(5)Articolele 191 şi 192 nu se aplică sectorului audiovizual.
(6)Articolul 192 nu se aplică subvenţiilor convenite sau acordate în mod oficial înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord sau în termen de cinci ani de la această dată.
Art. 189: Relaţia cu OMC
Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu aduce atingere drepturilor sau obligaţiilor care revin fiecărei părţi în temeiul Acordului SMC, al Acordului privind agricultura, al articolului XVI din GATT 1994 sau al articolului XV din GATS.
Art. 190: Transparenţa
(1)În ceea ce priveşte o subvenţie acordată sau menţinută pe teritoriul său, fiecare parte face publice următoarele informaţii:
a)temeiul juridic şi scopul subvenţiei;
b)forma subvenţiei;
c)cuantumul subvenţiei sau suma înscrisă în buget pentru subvenţie; şi
d)dacă este posibil, numele beneficiarului subvenţiei.
(2)O parte respectă alineatul (1) prin:
a)transmiterea unei notificări în temeiul articolului 25 din Acordul SMC, care este prezentată cel puţin o dată la doi ani;
b)transmiterea unei notificări în temeiul articolului 18 din Acordul privind agricultura; sau
c)asigurarea faptului că informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt publicate de sine stătător sau în numele său pe un site web accesibil publicului până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor anului în care a fost acordată sau menţinută subvenţia.
Art. 191: Consultări
(1)În cazul în care o parte consideră că o subvenţie afectează sau poate afecta în mod negativ interesele sale comerciale sau în materie de liberalizare a investiţiilor, aceasta îşi poate exprima preocuparea în scris către cealaltă parte şi poate solicita informaţii suplimentare cu privire la această chestiune.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) include o explicaţie a modului în care subvenţia afectează sau poate afecta în mod negativ interesele părţii solicitante. Partea solicitantă poate solicita următoarele informaţii cu privire la subvenţie:
a)temeiul juridic şi obiectivul politicii sau scopul subvenţiei;
b)forma subvenţiei;
c)datele şi durata subvenţiei şi orice alte termene aferente subvenţiei;
d)cerinţele de eligibilitate pentru subvenţie;
e)suma totală sau suma anuală înscrisă în buget pentru subvenţie;
f)dacă este posibil, numele beneficiarului subvenţiei; şi
g)orice alte informaţii care permit evaluarea efectelor negative ale subvenţiei.
(3)Partea solicitată furnizează informaţiile solicitate în scris într-un termen rezonabil, în principiu de cel mult 60 de zile de la data transmiterii cererii. În cazul în care partea solicitată nu furnizează niciuna dintre informaţiile solicitate, partea respectivă explică absenţa acestor informaţii în răspunsul său scris în acelaşi termen.
(4)După primirea informaţiilor solicitate, partea solicitantă poate solicita consultări pe această temă. Consultările dintre părţi pentru a discuta preocupările ridicate se desfăşoară într-un termen rezonabil, în principiu de cel mult 60 de zile de la data transmiterii cererii de consultări.
(5)Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie reciproc satisfăcătoare.
Art. 192: Subvenţii supuse condiţiilor
(1)În sensul prezentei secţiuni, sunt permise următoarele subvenţii, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de mai jos:
a)subvenţiile prin intermediul cărora un guvern garantează datoriile sau pasivele anumitor întreprinderi, cu condiţia ca valoarea acestor datorii şi pasive sau durata unei astfel de garanţii să fie limitate; şi
b)subvenţiile acordate întreprinderilor insolvabile sau aflate în dificultate, sub diferite forme, cu condiţia ca:
(i)să existe un plan de restructurare credibil, bazat pe ipoteze realiste pentru a asigura restabilirea viabilităţii pe termen lung a întreprinderii insolvente sau aflate în dificultate într-un interval de timp rezonabil; şi
(ii)întreprinderea să contribuie la costurile de restructurare; întreprinderile mici şi mijlocii nu sunt obligate să contribuie la costurile de restructurare.
(2)Alineatul (1) litera (b) nu se aplică subvenţiilor acordate întreprinderilor ca sprijin temporar de lichiditate sub formă de garanţii pentru împrumuturi sau împrumuturi în perioada necesară pentru pregătirea unui plan de restructurare. Un astfel de sprijin temporar de lichiditate se limitează la suma necesară pentru a menţine întreprinderea în activitate.
(3)Sunt permise subvenţiile pentru a asigura ieşirea ordonată de pe piaţă a unei întreprinderi.
(4)Prezentul articol nu se aplică subvenţiilor ale căror valori sau bugete cumulate sunt mai mici de 200 000 EUR per întreprindere pe o perioadă de trei ani consecutivi.
(5)Alineatul (1) nu se aplică subvenţiilor care sunt acordate pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unei părţi. O perturbare a economiei unei părţi este considerată gravă dacă este excepţională, temporară şi semnificativă.
(6)În măsura în care nu intră sub incidenţa articolului 188 alineatul (3), subvenţiile prevăzute pentru punerea în aplicare a programelor, în special în domeniul locuinţelor sociale şi al transportului feroviar de mărfuri, sunt exceptate de la respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiţia să aibă caracter social.
Art. 193: Utilizarea subvenţiilor
Fiecare parte se asigură că întreprinderile utilizează subvenţiile doar pentru obiectivul de politică pentru care au fost acordate (24).
(24)Pentru mai multă certitudine, atunci când o parte a instituit cadrul legislativ şi procedurile administrative relevante în acest sens, obligaţia este considerată ca fiind îndeplinită.
CAPITOLUL 12:ÎNTREPRINDERI DEŢINUTE DE STAT, ÎNTREPRINDERI CĂRORA LI S-AU CONFERIT DREPTURI SAU PRIVILEGII SPECIALE ŞI MONOPOLURI DESEMNATE
Art. 194: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)"acord" înseamnă Acordul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (denumită în continuare "OCDE") privind creditele la export care beneficiază de susţinere oficială sau un angajament ulterior, elaborat în cadrul sau în afara OCDE, care a fost adoptat de cel puţin 12 membri iniţiali ai OMC care erau participanţi la acord la 1 ianuarie 1979;
b)"activităţi comerciale" înseamnă activităţi al căror rezultat final este producerea unui bun sau prestarea unui serviciu, care vor fi vândute în cantităţi şi la preţuri stabilite de o întreprindere şi care sunt realizate cu o orientare către profit; (25)
(25)Pentru mai multă certitudine, acestea exclud activităţile unei întreprinderi: (a) care îşi desfăşoară activitatea fără scop lucrativ sau (b) care îşi desfăşoară activitatea pe principiul recuperării costurilor;
c)"considerente de ordin comercial" înseamnă preţ, calitate, disponibilitate, vandabilitate, transport şi alte clauze şi condiţii de achiziţionare sau de vânzare ori alţi factori care ar fi luaţi în considerare, în mod normal, în deciziile comerciale ale unei întreprinderi private care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piaţă în ramura de activitate relevantă sau sectorul relevant;
d)"monopol desemnat" înseamnă o entitate, inclusiv un consorţiu sau o agenţie guvernamentală, care, pe o piaţă relevantă de pe teritoriul unei părţi, este desemnată ca unic furnizor sau cumpărător al unui bun sau serviciu, fără a include o entitate căreia i s-a conferit un drept exclusiv de proprietate intelectuală, numai pentru motivul că i s-a conferit acest drept;
e)"a desemna" înseamnă a stabili sau a autoriza un monopol sau a extinde domeniul de aplicare al unui monopol astfel încât să acopere un bun sau un serviciu suplimentar;
f)"o întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale" înseamnă o întreprindere, publică sau privată, căreia o parte i-a acordat, în drept sau în fapt, drepturi sau privilegii speciale prin desemnarea sau limitarea la două sau mai multe a numărului de întreprinderi autorizate să furnizeze un bun sau un serviciu, în funcţie de alte criterii decât criteriile obiective, proporţionale şi nediscriminatorii, afectând astfel în mod substanţial capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza acelaşi bun sau serviciu în aceeaşi zonă geografică în condiţii în mod semnificativ echivalente;
g)"serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă un serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale conform definiţiei din GATS inclusiv, după caz, din anexa privind serviciile financiare la GATS;
h)"întreprindere deţinută de stat" înseamnă o întreprindere în care una dintre părţi:
(i)deţine direct peste 50 % din capitalul social;
(ii)controlează, direct sau indirect, exercitarea a peste 50 % din drepturile de vot;
(iii)are competenţa de a numi majoritatea membrilor consiliului de administraţie sau ai unui alt organ de conducere echivalent; ori
(iv)are competenţa de a exercita controlul asupra întreprinderii.
Art. 195: Domeniul de aplicare
(1)Părţile îşi confirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului XVII alineatele (1), (2) şi (3) din GATT 1994, al Înţelegerii privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, precum şi în temeiul articolului VIII alineatele (1), (2) şi (5) din GATS.
(2)Prezentul capitol se aplică întreprinderilor deţinute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale şi monopolurilor desemnate care desfăşoară o activitate comercială. În cazul în care astfel de întreprinderi sau monopoluri desfăşoară atât activităţi comerciale, cât şi activităţi necomerciale, numai activităţile comerciale sunt reglementate de prezentul capitol.
(3)Prezentul capitol se aplică întreprinderilor deţinute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale şi monopolurilor desemnate la toate nivelurile de guvernare.
(4)Prezentul capitol nu se aplică întreprinderilor deţinute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurilor desemnate atunci când acţionează în calitate de entităţi contractante care intră sub incidenţa anexelor fiecărei părţi la apendicele I la Acordul privind achiziţiile publice, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994, care figurează în anexa 4 la Acordul OMC sau sub incidenţa anexei 9 la prezentul acord în scopuri guvernamentale, şi atunci când nu acţionează în vederea revânzării bunurilor sau serviciilor achiziţionate pe bază comercială sau în vederea utilizării bunurilor sau serviciilor achiziţionate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii în scopul vânzării comerciale.
(5)Prezentul capitol nu se aplică niciunui serviciu prestat în exercitarea autorităţii guvernamentale.
(6)Prezentul capitol nu se aplică întreprinderilor de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurilor desemnate care îţi desfăşoară activitatea exclusiv în producţia de produse militare şi din domeniul apărării. (26)
(26)Pentru mai multă certitudine, în măsura în care aceste întreprinderi sau monopoluri desfăşoară activităţi comerciale care nu au legătură cu activităţile militare sau din domeniul apărării, astfel de activităţi sunt reglementate de prezentul capitol.
(7)Prezentul capitol nu se aplică unei întreprinderi de stat, unei întreprinderi căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori unui monopol desemnat, dacă în oricare dintre ultimele trei exerciţii fiscale consecutive veniturile anuale provenite din activităţile comerciale ale întreprinderii sau ale monopolului în cauză au fost mai mici de 50 de milioane de drepturi speciale de tragere.
(8)Articolul 197 nu se aplică furnizării de servicii financiare de către o întreprindere deţinută de stat în temeiul unui mandat guvernamental, dacă această furnizare de servicii financiare:
a)sprijină exporturile sau importurile, cu condiţia ca serviciile respective:
(i)să nu urmărească să se substituie finanţărilor comerciale; sau
(ii)să nu fie oferite în condiţii mai favorabile decât cele care ar putea fi obţinute pentru servicii financiare comparabile pe piaţa comercială;
b)sprijină investiţiile private în afara teritoriului părţii, cu condiţia ca serviciile:
(i)să nu urmărească să se substituie finanţărilor comerciale; sau
(ii)să nu fie oferite în condiţii mai favorabile decât cele care ar putea fi obţinute pentru servicii financiare comparabile pe piaţa comercială; sau
c)să fie oferite în condiţii conforme cu acordul, cu condiţia să intre sub incidenţa acordului (27).
(27)Pentru mai multă claritate, părţile recunosc că Republica Kârgâză nu este un participant la acord, dar, cu toate acestea, părţile înţeleg că această dispoziţie conferă drepturi în mod egal părţilor la prezentul acord.
(9)Articolul 197 nu se aplică sectoarelor de servicii din afara domeniului de aplicare al prezentului acord, astfel cum se prevede în capitolul 6.
Art. 196: Dispoziţii generale
(1)Fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care îi revin fiecărei părţi în temeiul prezentului capitol, nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să stabilească sau să menţină întreprinderi deţinute de stat, să acorde întreprinderilor drepturi sau privilegii speciale ori să desemneze sau să menţină monopoluri.
(2)Părţile nu obligă şi nu încurajează o întreprindere deţinută de stat, o întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori un monopol desemnat să acţioneze într-o manieră incompatibilă cu prezentul capitol.
Art. 197: Tratament nediscriminatoriu şi consideraţii de ordin comercial
(1)Fiecare parte se asigură că întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale şi monopolurile desemnate, atunci când desfăşoară activităţi comerciale:
a)acţionează în conformitate cu considerente de ordin comercial în achiziţionarea sau vânzarea unui bun ori a unui serviciu, cu excepţia cazurilor în care îşi îndeplinesc oricare dintre obligaţiile aferente mandatului lor de serviciu public (28), de exemplu în ceea ce priveşte programele şi proiectele cu caracter social, care nu sunt incompatibile cu litera (b) sau (c);
(28)Pentru mai multă claritate, băncilor deţinute de stat li se poate conferi un mandat de serviciu public pentru a acorda împrumuturi preferenţiale pentru sectorul agricol. Astfel de împrumuturi sunt considerate sprijin intern pentru agricultură.
b)la achiziţionarea unui bun sau a unui serviciu:
(i)acordă unui bun sau serviciu furnizat de o întreprindere a celeilalte părţi un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă unui bun sau serviciu similar furnizat de întreprinderile sale; şi
(ii)acordă unui bun sau serviciu furnizat de o întreprindere a celeilalte părţi care este o investiţie vizată pe teritoriul său un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă unui bun sau serviciu similar furnizat de întreprinderile de pe piaţa relevantă de pe teritoriul său care sunt investiţii ale investitorilor părţii respective; şi
c)la vânzarea unui bun sau serviciu:
(i)acordă unei întreprinderi a celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor sale; şi
(ii)acordă unei întreprinderi a celeilalte părţi care este o investiţie vizată pe teritoriul său un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor de pe piaţa relevantă de pe teritoriul său care sunt investiţii ale investitorilor săi.
(2)Alineatul (1) nu împiedică întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurile desemnate:
a)să achiziţioneze sau să furnizeze bunuri ori servicii în condiţii diferite, inclusiv privind preţul, cu condiţia ca achiziţionarea sau furnizarea să fie în conformitate cu considerentele de ordin comercial; sau
b)să refuze să achiziţioneze sau să furnizeze bunuri ori servicii, cu condiţia ca acest refuz să fie în conformitate cu considerentele de ordin comercial.
Art. 198: Cadrul de reglementare
(1)Părţile depun eforturi pentru a respecta şi a utiliza în mod optim standardele internaţionale relevante, inclusiv Orientările OCDE privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor deţinute de stat.
(2)Fiecare parte se asigură că orice organism de reglementare pe care îl înfiinţează sau îl menţine sau orice organism pe care îl însărcinează cu o funcţie de reglementare:
a)este independent de oricare dintre întreprinderile pe care le reglementează organismul respectiv şi nu răspunde în faţa acestora, astfel încât să se asigure eficacitatea funcţiei de reglementare; şi
b)acţionează imparţial (29) cu privire la toate întreprinderile pe care acest organism le reglementează, inclusiv întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale şi monopolurile desemnate (30).
(29)Pentru mai multă certitudine, imparţialitatea cu care organismul de reglementare îşi exercită funcţiile de reglementare trebuie să fie evaluată în funcţie de metoda sau practica generală a organismului de reglementare respectiv.
(30)Pentru mai multă certitudine, în cazul sectoarelor în privinţa cărora părţile au convenit, în alte capitole, asupra unor obligaţii specifice referitoare la organismul de reglementare, prevalează dispoziţia relevantă din celelalte capitole.
(3)Fiecare parte aplică actele sale cu putere de lege şi actele administrative întreprinderilor deţinute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale şi monopolurilor desemnate în mod consecvent şi nediscriminatoriu.
Art. 199: Transparenţa
(1)O parte care are motive întemeiate să considere că interesele sale în temeiul prezentului capitol sunt afectate în mod negativ de activităţile comerciale ale unei întreprinderi deţinute de stat, ale unei întreprinderi căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale sau unui monopol desemnat al celeilalte părţi poate solicita în scris celeilalte părţi să furnizeze informaţii cu privire la operaţiunile întreprinderii sau monopolului legate de punerea în aplicare a prezentului capitol.
(2)Solicitările de informaţii menţionate la alineatul (1) menţionează:
a)întreprinderea sau monopolul în cauză;
b)bunurile sau serviciile şi pieţele în cauză;
c)interesele în temeiul prezentului capitol pe care partea solicitantă le consideră a fi afectate în mod negativ;
d)practicile desfăşurate de întreprindere sau de monopol care împiedică comerţul sau investiţiile între părţi într-un mod incompatibil cu prezentul capitol; şi
e)care dintre următoarele informaţii trebuie furnizate:
(i)proprietatea şi structura de vot a întreprinderii sau a monopolului, indicând procentul de acţiuni deţinute cumulativ de partea solicitată, de întreprinderile sale deţinute de stat, de întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori de monopolurile desemnate, precum şi procentul de drepturi de vot pe care le deţin cumulativ, în cadrul întreprinderii sau al monopolului;
(ii)o descriere a oricăror acţiuni speciale, drepturi de vot speciale sau alte drepturi speciale pe care le deţin partea solicitată, întreprinderile sale deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurile desemnate, în cazul în care aceste drepturi sunt diferite de cele aferente acţiunilor ordinare ale întreprinderii sau ale monopolului;
(iii)o descriere a structurii organizatorice a întreprinderii sau a monopolului şi componenţa consiliului de administraţie sau a oricărui alt organism echivalent;
(iv)o descriere a departamentelor guvernamentale sau a organismelor publice care reglementează sau monitorizează întreprinderea sau monopolul, o descriere a cerinţelor de raportare impuse întreprinderii sau monopolului de către departamentele sau organismele respective, precum şi drepturile şi practicile departamentelor guvernamentale sau ale organismelor publice în ceea ce priveşte numirea, revocarea sau remunerarea cadrelor superioare de conducere şi a membrilor consiliului de administraţie sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent al întreprinderii sau al monopolului;
(v)venitul anual şi activele totale ale întreprinderii sau ale monopolului pe parcursul celei mai recente perioade de trei ani pentru care există informaţii disponibile;
(vi)orice derogare, imunitate şi măsură conexă de care beneficiază întreprinderea sau monopolul în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative ale părţii solicitate; şi
(vii)orice informaţii suplimentare cu privire la întreprindere sau monopol care sunt disponibile publicului, inclusiv rapoartele financiare anuale şi auditurile efectuate de părţi terţe.
(3)În cazul în care partea solicitată nu dispune de informaţiile solicitate, partea respectivă comunică motivele în scris părţii solicitante.
Art. 200: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
a)"decizie administrativă" înseamnă o decizie cu efect juridic care afectează drepturile şi obligaţiile unei anumite persoane într-un caz individual şi se referă la o acţiune administrativă sau la neluarea unei măsuri sau decizii administrative, astfel cum se prevede în legislaţia părţii;
b)"persoană interesată" înseamnă orice persoană care este afectată sau poate fi afectată de o măsură cu aplicare generală;
c)"măsură cu aplicare generală" înseamnă dispoziţii legislative, reglementări, proceduri şi hotărâri administrative cu aplicare generală care ar putea avea un impact asupra oricărui aspect care intră sub incidenţa prezentului titlu.
Art. 201: Obiectiv
Recunoscând impactul pe care mediul lor de reglementare îl poate avea asupra schimburilor comerciale şi a investiţiilor dintre ele, părţile au drept obiectiv promovarea unui mediu de reglementare previzibil şi a unor proceduri eficiente pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.
Art. 202: Publicare
(1)Fiecare parte se asigură că o măsură cu aplicare generală cu privire la orice aspect care intră sub incidenţa prezentului titlu:
a)este publicată cu promptitudine prin intermediul unui suport desemnat în mod oficial şi, atunci când este fezabil, prin mijloace electronice sau este pusă la dispoziţie în alt mod, de aşa manieră încât să îi permită oricui să ia cunoştinţă de aceasta;
b)oferă o explicaţie a obiectivului şi a temeiului acestei măsuri; şi
c)prevede un interval de timp suficient între publicarea şi intrarea în vigoare a acestei măsuri, cu excepţia cazurilor când acest lucru nu este posibil din motive de urgenţă.
(2)Atunci când adoptă sau modifică acte cu putere de lege sau norme administrative cu aplicare generală cu privire la orice aspect care intră sub incidenţa prezentului titlu, fiecare parte, în conformitate cu normele şi procedurile sale respective:
a)publică într-o etapă timpurie adecvată proiectul de act cu putere de lege, proiectul de normă administrativă sau documentele de consultare care oferă detalii cu privire la obiectivul şi justificarea propunerii de act cu putere de lege sau de normă administrativă;
b)oferă posibilităţi rezonabile şi o perioadă de timp adecvată pentru ca persoanele interesate să îşi prezinte observaţiile; şi
c)se străduieşte să ia în considerare observaţiile primite.
Art. 203: Cereri de informaţii
(1)Fiecare parte stabileşte sau menţine mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informaţii din partea oricărei persoane referitoare la măsurile cu aplicare generală care sunt propuse sau sunt în vigoare, cu privire la orice aspect care intră sub incidenţa prezentului titlu.
(2)La cererea unei părţi, cealaltă parte furnizează prompt informaţii şi răspunde la întrebările referitoare la orice măsură cu aplicare generală sau la orice propunere de adoptare, modificare sau abrogare a oricărei măsuri cu aplicare generală cu privire la orice aspect care intră sub incidenţa prezentului titlu şi despre care partea solicitantă consideră că ar putea afecta funcţionarea prezentului acord.
Art. 204: Administrarea măsurilor cu aplicare generală
(1)Fiecare parte administrează în mod obiectiv, imparţial şi rezonabil toate măsurile cu aplicare generală cu privire la orice aspect reglementat de prezentul titlu.
(2)La aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (1) anumitor persoane, bunuri sau servicii ale celeilalte părţi în cazuri individuale, fiecare parte:
a)se străduieşte să transmită, atunci când se iniţiază o procedură, un preaviz rezonabil, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative, persoanelor interesate care sunt direct afectate de procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii, o declaraţie a autorităţii juridice în temeiul căreia este iniţiată procedura, precum şi, după caz, o descriere generală a aspectelor în litigiu; şi
b)acordă persoanelor interesate o posibilitate rezonabilă de a prezenta faptele şi argumentele în sprijinul poziţiilor lor înaintea oricărei decizii administrative definitive, în măsura în care timpul, natura procedurilor şi interesul public o permit.
Art. 205: Reexaminare
(1)Fiecare parte stabileşte sau menţine instanţe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative în scopul de a asigura o reexaminare promptă şi, dacă este cazul, corectarea unor decizii administrative cu privire la orice aspect care intră sub incidenţa prezentului titlu. Fiecare parte se asigură că procedurile sale de reexaminare sunt efectuate în mod nediscriminatoriu şi imparţial. Fiecare parte se asigură că instanţele sale care efectuează o astfel de reexaminare sunt imparţiale şi independente de oficiul sau autoritatea însărcinată cu asigurarea respectării normelor administrative şi nu au niciun interes substanţial în ceea ce priveşte soluţionarea problemei.
(2)Fiecare parte se asigură că părţile la procedurile menţionate la alineatul (1) au dreptul la:
a)o posibilitate rezonabilă de a-şi susţine sau apăra poziţiile respective; şi
b)o decizie bazată pe probele şi pe elementele depuse la dosar sau, în cazurile aplicabile, pe dosarul constituit de autoritatea administrativă competentă.
(3)Decizia menţionată la alineatul (2) litera (b) este pusă în aplicare, sub rezerva unei căi de atac sau a controlului de legalitate, astfel cum se prevede în legislaţia fiecărei părţi, de către oficiul sau autoritatea însărcinată cu asigurarea respectării normelor administrative.
Art. 206: Calitatea reglementării, performanţa şi bunele practici de reglementare
(1)Părţile recunosc principiile bunelor practici de reglementare şi promovează calitatea şi performanţa în materie de reglementare, inclusiv prin:
a)încurajarea utilizării evaluărilor impactului reglementărilor atunci când se elaborează iniţiative majore; şi
b)stabilirea sau menţinerea procedurilor de promovare a evaluării periodice retrospective a măsurilor lor cu aplicare generală.
(2)Părţile depun eforturi pentru a coopera în cadrul forurilor regionale şi multilaterale şi pentru a promova bunele practici de reglementare şi transparenţa în ceea ce priveşte comerţul şi investiţiile internaţionale în domeniile reglementate de prezentul titlu.
Art. 207: Dispoziţii specifice
Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere vreunei norme specifice în materie de transparenţă stabilite în alte capitole din prezentul titlu.
Art. 208: Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a prevedea un mecanism eficace şi eficient pentru evitarea şi soluţionarea litigiilor între părţi în legătură cu interpretarea şi aplicarea prezentului titlu pentru a se ajunge, dacă este posibil, la o soluţie convenită de comun acord.
Art. 209: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică oricărui litigiu între părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului titlu (denumite în continuare "dispoziţii vizate"), cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu.
Art. 210: Definiţii
(1)În sensul capitolului 14 şi al anexelor 14-A şi 14-B:
a)"personal administrativ" înseamnă persoane, altele decât asistenţii, aflate sub conducerea şi controlul unui membru al comisiei de arbitraj;
b)"consilier" înseamnă o persoană angajată de o parte pentru a consilia sau a asista respectiva parte în cadrul procedurii de arbitraj;
c)"asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui membru al comisiei de arbitraj şi sub coordonarea şi controlul unui membru al comisiei de arbitraj, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe respectivul membru al comisiei de arbitraj în activitatea sa;
d)"candidat" înseamnă o persoană al cărei nume se află pe lista membrilor comisiei de arbitraj menţionată la articolul 214 şi care este luată în considerare pentru a fi selectată ca membru al unei comisii de arbitraj, în conformitate cu articolul 213;
e)"parte reclamantă" înseamnă o parte care solicită constituirea unei comisii de arbitraj în temeiul articolului 212;
f)"mediator" înseamnă o persoană care a fost selectată ca mediator în conformitate cu articolul 236;
g)"comisie de arbitraj" înseamnă o comisie constituită în temeiul articolului 213;
h)"membru al comisiei de arbitraj" înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj;
i)"parte pârâtă" înseamnă o parte acuzată de încălcarea dispoziţiilor vizate;
j)"reprezentant" înseamnă un angajat sau orice persoană numită de un departament sau de o agenţie guvernamentală sau de orice altă entitate publică a unei părţi, care reprezintă partea respectivă în cadrul unui litigiu care intră sub incidenţa prezentului titlu.
Art. 211: Consultări
(1)Părţile depun eforturi pentru soluţionarea oricărui litigiu menţionat la articolul 209, prin iniţierea de consultări cu bună-credinţă, în scopul de a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.
(2)O parte solicită consultări prin prezentarea unei cereri scrise celeilalte părţi, în care identifică măsura pusă în discuţie şi dispoziţiile vizate pe care le consideră aplicabile.
(3)Partea căreia îi este adresată cererea de consultări răspunde la aceasta prompt şi în orice caz în termen de maximum 10 zile de la data transmiterii cererii. Consultările se organizează în termen de maximum 30 de zile de la data transmiterii cererii şi au loc, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea. Consultările se consideră încheiate în termen de 30 de zile de la data transmiterii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea acestora.
(4)Consultările cu privire la chestiuni urgente, inclusiv cele privind bunurile perisabile sau bunurile sau serviciile sezoniere, se organizează în termen de 15 zile de la data transmiterii cererii. Consultările se consideră încheiate în termen de 15 zile de la data transmiterii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea acestora.
(5)În cursul consultărilor, fiecare parte furnizează celeilalte părţi suficiente informaţii factuale pentru a permite o examinare completă a modului în care măsura în cauză ar putea afecta aplicarea dispoziţiilor vizate. Fiecare parte se străduieşte să asigure participarea unor membri ai personalului autorităţilor sale publice competente care au cunoştinţe de specialitate în privinţa chestiunii care face obiectul consultărilor.
(6)Consultările, în special orice informaţii desemnate drept confidenţiale şi opiniile exprimate de părţi în cursul consultărilor, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părţile în cadrul oricăror proceduri ulterioare.
Art. 212: Iniţierea procedurilor comisiei de arbitraj
(1)O parte care a solicitat consultări în conformitate cu articolul 211 poate solicita constituirea unei comisii de arbitraj în cazul în care:
a)partea căreia îi este adresată cererea de consultări în conformitate cu articolul 211 nu răspunde la aceasta în termen de 10 zile de la data transmiterii cererii;
b)consultările nu au loc în termenele menţionate la articolul 211 alineatul (3) sau (4);
c)părţile convin să nu organizeze consultări; sau
d)consultările s-au încheiat şi nu s-a ajuns la nicio soluţie convenită de comun acord.
(2)Partea care solicită constituirea unei comisii de arbitraj (denumită în continuare "partea reclamantă") face acest lucru printr-o cerere scrisă adresată părţii despre care se presupune că încalcă dispoziţiile vizate (denumită în continuare "partea pârâtă"). Partea reclamantă identifică măsura în cauză în cererea sa şi explică modul în care măsura respectivă este incompatibilă cu dispoziţiile vizate, astfel încât temeiul juridic al plângerii să fie prezentat în mod clar.
Art. 213: Constituirea unei comisii de arbitraj
(1)O comisie de arbitraj se compune din trei membri.
(2)În termen de 14 zile de la data transmiterii cererii scrise de constituire a unei comisii de arbitraj, părţile se consultă pentru a ajunge la un acord privind componenţa comisiei de arbitraj.
(3)În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la componenţa comisiei de arbitraj în termenul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol, fiecare parte numeşte un membru al comisiei de arbitraj din sublista sa stabilită în temeiul articolului 214 în termen de cinci zile de la expirarea termenului prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol. Dacă o parte nu numeşte un membru al comisiei de arbitraj din sublista sa în termenul respectiv, copreşedintele Comitetului de cooperare din partea reclamantă selectează membrul prin tragere la sorţi, în termen de cinci zile de la expirarea termenului respectiv, din sublista părţii care nu a numit un membru al comisiei de arbitraj. Copreşedintele Comitetului de cooperare din partea reclamantă poate delega această selecţie prin tragere la sorţi a membrului comisiei de arbitraj.
(4)Dacă părţile nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la preşedintele comisiei de arbitraj în termenul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol, copreşedintele Comitetului de cooperare din partea reclamantă selectează preşedintele comisiei de arbitraj prin tragere la sorţi, în termen de cinci zile de la expirarea termenului respectiv, din sublista preşedinţilor stabilită în temeiul articolul 214. Copreşedintele Comitetului de cooperare din partea reclamantă poate delega această selecţie prin tragere la sorţi a preşedintelui comisiei de arbitraj.
(5)Dacă nu a fost întocmită oricare dintre listele prevăzute la articolul 214 sau nu conţine suficiente nume în momentul formulării unei cereri în temeiul articolului 212, membrii comisiei de arbitraj sunt selectaţi în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
(6)Data constituirii comisiei de arbitraj este data la care toţi cei trei membri ai comisiei de arbitraj selectaţi şi-au notificat acceptarea acestei numiri în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
Art. 214: Lista membrilor comisiei de arbitraj
(1)Comitetul de cooperare stabileşte, în cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puţin 15 persoane fizice care doresc şi sunt în măsură să îndeplinească funcţia de membri ai unei comisii de arbitraj. Lista se compune din trei subliste:
a)o sublistă de persoane fizice stabilită pe baza propunerilor Uniunii Europene;
b)o sublistă de persoane fizice stabilită pe baza propunerilor Republicii Kârgâze; şi
c)o sublistă de persoane fizice care nu sunt resortisanţi ai niciuneia dintre părţi şi care doresc şi sunt în măsură să îndeplinească funcţia de preşedinte al comisiei de arbitraj.
(2)Fiecare sublistă cuprinde cel puţin cinci persoane fizice. Comitetul de cooperare se asigură că fiecare sublistă este menţinută permanent la acest număr minim de persoane fizice.
(3)Comitetul de cooperare poate întocmi liste suplimentare de persoane fizice care au cunoştinţe de specialitate în sectoarele specifice reglementate de prezentul titlu. Cu condiţia obţinerii consimţământului părţilor, aceste liste suplimentare se utilizează pentru a constitui comisia de arbitraj în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 213.
Art. 215: Cerinţe pentru membrii comisiei de arbitraj
(1)Fiecare membru al comisiei de arbitraj trebuie:
a)să aibă o experienţă confirmată în drept, comerţ internaţional şi alte domenii reglementate de prezentul titlu.;
b)să fie independent de fiecare parte şi să nu fie afiliat niciuneia dintre părţi şi să nu primească instrucţiuni din partea niciuneia dintre ele;
c)să îşi exercite funcţia în nume propriu şi să nu accepte instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern în ceea ce priveşte aspectele în litigiu; şi
d)să respecte Codul de conduită pentru membrii comisiilor de arbitraj şi pentru mediatori prevăzut în anexa 14-B.
(2)Preşedintele trebuie să aibă, de asemenea, experienţă în procedurile de soluţionare a litigiilor.
(3)În funcţie de obiectul unui anumit litigiu, părţile pot conveni să deroge de la cerinţele enumerate la alineatul (1) litera (a).
Art. 216: Funcţiile comisiei de arbitraj
Comisia de arbitraj:
a)efectuează o evaluare obiectivă a problemei pe care o cercetează, inclusiv o evaluare obiectivă a elementelor concrete ale cazului, a aplicabilităţii dispoziţiilor vizate şi a conformităţii cu acestea;
b)expune, în deciziile şi rapoartele sale, faptele constatate, aplicabilitatea dispoziţiilor vizate şi motivele care au stat la baza constatărilor şi a concluziilor sale; şi
c)ar trebui să se consulte la intervale regulate cu părţile şi să ofere oportunităţi adecvate pentru ajungerea la o soluţie convenită de comun acord.
Art. 217: Mandat
(1)Cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel, în termen de cinci zile de la data constituirii comisiei de arbitraj, aceasta din urmă are ca mandat:
"să examineze, din perspectiva dispoziţiilor relevante din prezentul titlu invocate de către părţi, chestiunea menţionată în cererea de constituire a comisiei de arbitraj, să formuleze constatări cu privire la conformitatea măsurii în cauză cu respectivele dispoziţii şi să prezinte un raport în conformitate cu articolele 219 şi 220. "
(2)În cazul în care convin cu privire la un alt mandat, părţile notifică mandatul convenit comisiei de arbitraj, în termenul prevăzut la alineatul (1).
Art. 218: Decizia privind chestiunile urgente
(1)Dacă o parte solicită acest lucru, comisia de arbitraj decide, în termen de 10 zile de la constituirea sa, dacă respectivul caz se referă sau nu la o chestiune urgentă.
(2)În caz de urgenţă, termenele aplicabile prevăzute în prezenta secţiune sunt reduse la jumătate din perioada prevăzută în aceasta, cu excepţia termenelor menţionate la articolele 213 şi 217.
Art. 219: Raportul intermediar
(1)În termen de cel mult 90 de zile de la data constituirii sale, comisia de arbitraj transmite părţilor un raport intermediar. În cazul în care comisia de arbitraj consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj notifică părţilor, în scris, acest lucru, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de arbitraj intenţionează să transmită raportul său intermediar. Comisia de arbitraj nu poate în niciun caz să transmită raportul său intermediar mai târziu de 120 de zile de la data constituirii sale.
(2)Fiecare parte poate adresa comisiei de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar în termen de 10 zile de la data transmiterii acestuia. O parte poate prezenta observaţii la solicitarea celeilalte părţi în termen de şase zile de la transmiterea solicitării în cauză.
Art. 220: Raportul final
(1)În termen de 120 de zile de la data constituirii sale, comisia de arbitraj transmite părţilor raportul său final. În cazul în care comisia de arbitraj consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj notifică părţilor, în scris, acest lucru, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de arbitraj intenţionează să transmită raportul său final. Comisia de arbitraj nu poate în niciun caz să transmită raportul său final mai târziu de 150 de zile de la data constituirii sale.
(2)Raportul final include o discuţie cu privire la eventualele cereri scrise ale părţilor referitoare la raportul intermediar şi răspunde cu claritate la observaţiile părţilor.
Art. 221: Măsuri de conformare
(1)Partea pârâtă ia toate măsurile necesare pentru a se conforma cu promptitudine constatărilor şi concluziilor din raportul final, astfel încât să respecte dispoziţiile vizate.
(2)Partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante, în termen de cel mult 30 de zile de la transmiterea raportului final, măsurile pe care le-a luat sau pe care intenţionează să le ia pentru a se conforma raportului final.
Art. 222: Termen rezonabil
(1)În cazul în care nu este posibilă conformarea imediată în conformitate cu articolul 221 alineatul (1), partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante, în termen de cel mult 30 de zile de la transmiterea raportului final, durata termenului rezonabil pe care îl va solicita. Părţile depun eforturi pentru a conveni asupra termenului rezonabil necesar pentru a se conforma raportului final.
(2)În cazul în care părţile nu sunt în măsură să ajungă la un acord cu privire la termenul rezonabil menţionat la alineatul (1), partea reclamantă poate, cel mai devreme la 20 de zile de la transmiterea notificării menţionate la alineatul (1), să solicite în scris comisiei de arbitraj iniţiale să stabilească durata termenului rezonabil. Comisia de arbitraj transmite părţilor decizia sa în termen de 20 de zile de la data transmiterii solicitării.
(3)Partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante progresele înregistrate în ceea ce priveşte conformarea la raportul final cu cel puţin o lună înainte de expirarea termenului rezonabil stabilit în conformitate cu alineatul (2).
(4)Părţile pot conveni să prelungească termenul rezonabil stabilit în conformitate cu alineatul (2).
Art. 223: Reexaminarea conformităţii
(1)Partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante, până cel târziu la data expirării termenului rezonabil menţionat la articolul 222, orice măsuri luate pentru a se conforma raportului final.
(2)În cazul în care părţile nu sunt de acord cu privire la existenţa măsurilor luate pentru a se conforma raportului final sau la compatibilitatea acestor măsuri cu dispoziţiile vizate, partea reclamantă poate transmite comisiei de arbitraj iniţiale o solicitare scrisă de a lua o decizie în această privinţă. În solicitarea respectivă se precizează care este măsura în cauză şi se explică de ce măsura respectivă constituie o încălcare a dispoziţiile vizate, astfel încât să reiasă în mod clar temeiul juridic al plângerii. Comisia de arbitraj transmite părţilor decizia sa în termen de 46 de zile de la data transmiterii solicitării.
Art. 224: Măsuri corective temporare
(1)La cererea părţii reclamante şi după consultarea acesteia, partea pârâtă prezintă o ofertă de compensaţie temporară în cazul în care:
a)partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante că nu este posibil să se conformeze raportului final;
b)partea pârâtă nu transmite în scris o notificare referitoare la nicio măsură întreprinsă în vederea conformării la raportul final în termenul menţionat la articolul 221 alineatul (2) sau înainte de data expirării termenului rezonabil; ori
c)comisia de arbitraj consideră că nu a fost întreprinsă nicio măsură pentru a se asigura conformitatea sau că măsura întreprinsă în acest sens nu este compatibilă cu dispoziţiile vizate.
(2)În oricare dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), partea reclamantă poate transmite o notificare scrisă părţii pârâte cu privire la intenţia sa de a suspenda aplicarea obligaţiilor care decurg din dispoziţiile vizate în cazul în care:
a)partea reclamantă decide să nu transmită o cerere în temeiul alineatului (1); sau
b)în cazul în care partea reclamantă a înaintat o cerere în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, părţile nu convin asupra unei compensaţii temporare în termen de 20 de zile de la expirarea termenului rezonabil menţionat la articolul 222 sau de la transmiterea deciziei comisiei de arbitraj în temeiul articolului 223 alineatul (2).
În notificare se precizează nivelul suspendării preconizate a obligaţiilor.
(3)Partea reclamantă poate suspenda obligaţiile în temeiul dispoziţiilor vizate la 10 de zile de la data transmiterii notificării menţionate la alineatul (2), cu excepţia cazului în care partea pârâtă a transmis o cerere în temeiul alineatului (5).
(4)Nivelul suspendării obligaţiilor nu depăşeşte nivelul echivalent cu anularea sau prejudiciile cauzate de încălcarea dispoziţiilor vizate.
(5)În cazul în care consideră că nivelul notificat de suspendare a obligaţiilor depăşeşte un nivel echivalent cu anularea sau prejudiciile cauzate de încălcare, partea pârâtă poate adresa o cerere scrisă comisiei de arbitraj iniţiale înainte de expirarea perioadei de 10 zile prevăzute la alineatul (3) pentru a lua o decizie în această privinţă. Comisia de arbitraj transmite părţilor decizia sa în termen de 30 de zile de la data transmiterii cererii. Obligaţiile nu se suspendă până când comisia de arbitraj nu îşi pronunţă decizia. Suspendarea obligaţiilor trebuie să fie conformă cu această decizie.
(6)Compensarea sau suspendarea obligaţiilor menţionată la prezentul articol este temporară şi nu se aplică după ce:
a)părţile au ajuns la o soluţie convenită de comun acord în temeiul articolului 240;
b)părţile au convenit că măsura întreprinsă în vederea conformării la raportul final asigură respectarea de către partea pârâtă a dispoziţiilor vizate; sau
c)orice măsură adoptată pentru a asigura conformitatea cu raportul final pe care comisia de arbitraj a considerat-o incompatibilă cu dispoziţiile vizate a fost retrasă sau modificată astfel încât să se asigure respectarea de către partea pârâtă a dispoziţiilor respective.
Art. 225: Evaluarea măsurilor întreprinse în vederea asigurării conformităţii după adoptarea măsurilor corective temporare
(1)Partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante orice măsură adoptată pentru a se conforma raportului final în urma suspendării obligaţiilor sau în urma aplicării compensaţiei temporare, după caz. Cu excepţia cazurilor în care se aplică alineatul (2), partea reclamantă încetează suspendarea obligaţiilor în termen de 30 de zile de la transmiterea notificării. În cazurile în care a fost aplicată o compensaţie, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (2), partea pârâtă poate înceta aplicarea compensaţiei respective în termen de 30 de zile de la data la care a transmis notificarea privind conformarea sa.
(2)Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii notificării, părţile nu ajung la un acord cu privire la faptul că în urma luării măsurii notificate în conformitate cu alineatul (1) partea pârâtă se conformează dispoziţiilor vizate, partea reclamantă poate transmite comisiei de arbitraj iniţiale o solicitare scrisă de a lua o decizie în această privinţă. Comisia de arbitraj transmite părţilor decizia sa în termen de 46 de zile de la data transmiterii solicitării. În cazul în care comisia de arbitraj constată că măsura întreprinsă în vederea conformării la raportul final este compatibilă cu dispoziţiile vizate, suspendarea obligaţiilor sau, după caz, aplicarea compensaţiei ia sfârşit. Dacă este cazul, partea reclamantă ajustează nivelul suspendării obligaţiilor sau nivelul compensaţiei în funcţie de decizia comisiei de arbitraj.
(3)În cazul în care consideră că nivelul suspendării pus în aplicare de către partea reclamantă depăşeşte nivelul echivalent cu anularea sau prejudiciile cauzate de încălcare, partea pârâtă poate transmite comisiei de arbitraj iniţiale o solicitare scrisă de a lua o decizie în această privinţă. Comisia de arbitraj transmite decizia sa în termen de 46 de zile de la data transmiterii solicitării.
Art. 226: Înlocuirea membrilor comisiei de arbitraj
În cazul în care, în cursul procedurilor de soluţionare a litigiilor, un membru al comisiei de arbitraj nu poate participa, se retrage sau trebuie înlocuit deoarece nu respectă Codul de conduită pentru membrii comisiilor de arbitraj şi pentru mediatori prevăzut în anexa 14-B, se aplică procedura prevăzută la articolul 213. Termenele pentru transmiterea rapoartelor sau a deciziilor comisiei de arbitraj prevăzute în prezenta secţiune se prelungesc, dacă este necesar, pentru numirea noului membru al comisiei de arbitraj.
Art. 227: Regulamentul de procedură
(1)Procedurile comisiei de arbitraj sunt reglementate de prezentul capitol şi de regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
(2)Orice audiere a comisiei de arbitraj este deschisă publicului, în absenţa unor dispoziţii contrare din regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
Art. 228: Suspendare şi încetare
La cererea ambelor părţi, comisia de arbitraj îşi suspendă în orice moment activitatea, pentru o perioadă convenită de părţi şi care nu depăşeşte 12 luni consecutive. Comisia de arbitraj îşi reia activitatea înainte de încheierea perioadei de suspendare, la cererea scrisă a ambelor părţi, sau la sfârşitul perioadei de suspendare, la cererea scrisă a oricăreia dintre părţi. În acest din urmă caz, partea solicitantă notifică în scris cererea celeilalte părţi. În cazul în care niciuna dintre părţi nu solicită reluarea activităţii comisiei de arbitraj la sfârşitul perioadei de suspendare, autoritatea comisiei de arbitraj expiră, iar procedura de soluţionare a litigiilor se încheie. În cazul suspendării activităţii comisiei de arbitraj, perioadele relevante prevăzute în prezenta secţiune sunt prelungite cu o perioadă echivalentă cu cea în care a fost suspendată activitatea comisiei de arbitraj.
Art. 229: Primirea informaţiilor
(1)La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia de arbitraj poate solicita părţilor informaţiile relevante pe care le consideră necesare şi oportune. Părţile răspund cu promptitudine şi în mod complet la orice solicitare de astfel de informaţii venită din partea comisiei de arbitraj.
(2)La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia de arbitraj poate solicita orice informaţie pe care o consideră oportună din orice sursă. Comisia de arbitraj poate, de asemenea, să ceară avizul experţilor dacă îl consideră necesar, sub rezerva eventualelor clauze şi condiţii convenite de părţi, după caz.
(3)Persoanele fizice ale unei părţi sau persoanele juridice stabilite pe teritoriul unei părţi pot depune observaţii amicus curiae în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
(4)Orice informaţie obţinută de comisia de arbitraj în temeiul prezentului articol este comunicată părţilor. Părţile pot prezenta observaţii cu privire la aceste informaţii.
Art. 230: Norme de interpretare
Comisia de arbitraj interpretează dispoziţiile vizate în conformitate cu normele obişnuite de interpretare a dreptului public internaţional, inclusiv cu normele codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. Comisia de arbitraj ţine seama, totodată, de interpretările relevante cuprinse în rapoartele grupurilor speciale de soluţionare a litigiilor ale OMC şi în rapoartele organului de apel, adoptate de Organul de soluţionare a litigiilor al OMC în temeiul Memorandumului de înţelegere privind soluţionarea litigiilor, inclus în anexa 2 la Acordul OMC (denumit în continuare "Memorandumul de înţelegere al OMC privind soluţionarea litigiilor"). Rapoartele şi deciziile comisiei de arbitraj nu pot extinde sau restrânge drepturile şi obligaţiile părţilor prevăzute în prezentul acord.
Art. 231: Rapoartele şi deciziile comisiei de arbitraj
(1)Deliberările comisiei de arbitraj rămân confidenţiale. Comisia de arbitraj face tot posibilul pentru ca rapoartele elaborate şi deciziile pronunţate să fie adoptate prin consens. În cazul în care acest lucru nu este posibil, comisia de arbitraj decide cu majoritate de voturi. În niciun caz nu se fac publice opiniile separate ale membrilor comisiei de arbitraj.
(2)Rapoartele şi deciziile comisiei de arbitraj sunt acceptate necondiţionat de către părţi. Acestea nu creează drepturi sau obligaţii în ceea ce priveşte persoanele fizice sau juridice.
(3)Fiecare parte face publice rapoartele şi deciziile comisiei de arbitraj, precum şi comunicările acesteia, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.
(4)Comisia de arbitraj şi părţile tratează drept confidenţiale orice informaţii transmise de una dintre părţi comisiei de arbitraj în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
Art. 232: Alegerea forului
(1)În cazul în care apare un litigiu privind o anumită măsură care constituie o presupusă încălcare a unei obligaţii în temeiul prezentului titlu şi a unei obligaţii în mod substanţial echivalente în temeiul unui alt acord internaţional la care ambele părţi au aderat, inclusiv Acordul OMC, partea reclamantă alege forul care soluţionează litigiul.
(2)Odată ce partea reclamantă a ales forul şi a iniţiat procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni sau al unui alt acord internaţional, partea respectivă nu iniţiază proceduri de soluţionare a litigiilor în temeiul celuilalt acord internaţional cu privire la măsura specifică menţionată la alineatul (1), cu excepţia cazului în care forul ales iniţial nu se pronunţă din motive procedurale sau jurisdicţionale.
(3)În sensul prezentului articol:
a)se consideră că procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni sunt iniţiate prin depunerea de către o parte a unei cereri de constituire a unei comisii de arbitraj prevăzute la articolul 212;
b)se consideră că procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul Acordului OMC sunt iniţiate în momentul depunerii de către o parte a unei cereri de constituire a unei comisii de arbitraj în temeiul articolului 6 din Memorandumul de înţelegere al OMC privind soluţionarea litigiilor;
c)se consideră că procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul oricărui alt acord internaţional sunt iniţiate în conformitate cu dispoziţiile relevante din respectivul acord.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), nicio prevedere din prezentul acord nu trebuie să împiedice o parte să suspende obligaţiile autorizate de Organismul de soluţionare a litigiilor al OMC sau autorizate în temeiul procedurilor privind soluţionarea litigiilor ale altui acord internaţional la care au aderat ambele părţi aflate în litigiu. Acordul OMC sau orice alt acord internaţional încheiat între părţi nu trebuie invocat pentru a împiedica o parte să suspende obligaţiile care decurg din prezenta secţiune.
Art. 233: Obiectiv
Obiectivul mecanismului de mediere este de a facilita găsirea unei soluţii convenite de comun acord pe baza unei proceduri complete şi rapide, cu asistenţa unui mediator.
Art. 234: Solicitarea de informaţii
(1)În orice moment înainte de iniţierea procedurii de mediere, o parte poate solicita celeilalte părţi, în scris, informaţii cu privire la o măsură care are un impact negativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi. Partea căreia i se adresează o astfel de cerere transmite, în termen de 20 de zile de la data transmiterii cererii, un răspuns scris care conţine observaţiile sale cu privire la informaţiile solicitate.
(2)În cazul în care estimează că nu va fi în măsură să transmită un răspuns în termen de 20 de zile de la data transmiterii cererii, partea căreia i se adresează cererea de informaţii notifică imediat părţii solicitante acest lucru, precizând motivele întârzierii şi furnizând o estimare a termenului cel mai scurt în care va fi în măsură să transmită răspunsul.
(3)În mod normal, se aşteaptă ca o parte să depună o cerere de informaţii în conformitate cu alineatul (1) înainte de iniţierea procedurii de mediere.
Art. 235: Iniţierea procedurii de mediere
(1)O parte poate solicita în orice moment iniţierea unei proceduri de mediere cu privire la o măsură care are un impact negativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) se formulează prin intermediul unei cereri scrise transmise celeilalte părţi. Cererea prezintă preocupările părţii solicitante în mod clar şi suficient de detaliat şi:
a)identifică măsura specifică în cauză;
b)conţine o expunere a efectelor negative pe care, în opinia părţii solicitante, le are sau le va avea măsura asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi; şi
c)explică modul în care partea solicitantă consideră că efectele respective sunt legate de măsura în cauză.
(3)Procedura de mediere nu poate începe decât prin acordul părţilor pentru a se putea analiza soluţii convenite de comun acord şi a se lua în considerare orice recomandare şi soluţii propuse de către mediator. Partea căreia i se adresează cererea de iniţiere a unei proceduri de mediere examinează cererea cu bunăvoinţă şi transmite acceptarea sau respingerea în scris părţii solicitante în termen de 10 de zile de la data transmiterii acesteia. În cazul în care partea căreia i se adresează cererea nu transmite în scris acceptarea sau respingerea în termenul respectiv, cererea se consideră respinsă.
Art. 236: Selectarea mediatorului
(1)Părţile depun eforturi pentru a conveni asupra unui mediator în termen de 10 de zile de la iniţierea procedurii de mediere.
(2)În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la mediator în termenul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, oricare dintre părţi poate solicita copreşedintelui Comitetului de cooperare din partea care solicită iniţierea unei proceduri de mediere să selecteze mediatorul prin tragere la sorţi, în termen de cinci zile de la solicitare, din sublista preşedinţilor stabilită în conformitate cu articolul 214. Copreşedintele Comitetului de cooperare din partea care solicită iniţierea unei proceduri de mediere poate delega această selecţie prin tragere la sorţi a mediatorului.
(3)În cazul în care sublista preşedinţilor prevăzută la articolul 214 alineatul (1) litera (c) nu a fost întocmită în momentul formulării unei cereri în temeiul articolului 235, mediatorul este selectat prin tragere la sorţi dintre persoanele fizice care au fost propuse în mod oficial de una dintre părţi sau de ambele părţi pentru sublista respectivă.
(4)Mediatorul nu poate fi resortisant al niciuneia dintre părţi, nici angajat de oricare dintre părţi, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
(5)Mediatorul respectă Codul de conduită pentru membrii comisiilor de arbitraj şi pentru mediatori prevăzut în anexa 14-B.
Art. 237: Regulamentul procedurii de mediere
(1)În termen de 10 zile de la data la care mediatorul a fost convenit în temeiul articolului 236 alineatul (1) sau a fost selectat în temeiul articolului 236 alineatul (2) sau (3), partea care a iniţiat procedura de mediere transmite mediatorului şi celeilalte părţi o descriere scrisă detaliată a preocupărilor sale, în special în ceea ce priveşte aplicarea măsurii în cauză şi posibilele sale efecte negative asupra comerţului sau investiţiilor dintre părţi. Cealaltă parte poate prezenta observaţii scrise cu privire la descrierea respectivă în termen de 20 de zile de la data transmiterii acesteia. Fiecare parte poate include orice informaţii pe care le consideră relevante în descrierea sau în observaţiile sale.
(2)Mediatorul asistă părţile în mod transparent pentru a clarifica măsura în cauză şi posibilele sale efecte negative asupra comerţului sau investiţiilor dintre părţi. În special, mediatorul poate să organizeze reuniuni ale părţilor, să consulte părţile împreună sau individual, să solicite asistenţă sau consultanţă din partea experţilor relevanţi şi a părţilor interesate şi să furnizeze orice sprijin suplimentar solicitat de părţi. Mediatorul se consultă cu părţile înainte de a solicita asistenţă sau de a se consulta cu experţii relevanţi şi cu părţile interesate.
(3)Mediatorul poate acorda consiliere şi propune o soluţie care să fie examinată de părţi. Părţile pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Mediatorul nu acordă consiliere şi nu formulează observaţii referitoare la conformitatea măsurii în cauză cu prezentul titlu.
(4)Procedura de mediere are loc pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea sau, de comun acord, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.
(5)Părţile depun eforturi pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord în termen de 60 de zile de la data la care mediatorul a fost convenit în temeiul articolului 236 alineatul (1) sau a fost selectat în temeiul articolului 236 alineatul (2) sau (3). În aşteptarea unui acord final, părţile pot lua în considerare posibile soluţii provizorii, în special în cazul în care măsura se referă la bunuri perisabile sau la bunuri sau servicii sezoniere.
(6)O soluţie convenită de comun acord poate fi adoptată printr-o decizie a Comitetului de cooperare. Oricare dintre părţi poate condiţiona soluţia convenită de comun acord de îndeplinirea procedurilor interne necesare în acest scop. Soluţiile convenite de comun acord sunt aduse la cunoştinţa publicului. Versiunea adusă la cunoştinţa publicului nu poate conţine informaţii pe care una dintre părţi le-a desemnat ca fiind confidenţiale.
(7)La cererea oricăreia dintre părţi, mediatorul transmite părţilor un proiect de raport faptic care cuprinde:
a)un scurt rezumat al măsurii specifice în cauză;
b)procedurile urmate; şi
c)după caz, soluţia convenită de comun acord, inclusiv posibilele soluţii provizorii.
Mediatorul prevede un termen de 15 zile în care părţile pot să trimită observaţii privind proiectul de raport faptic. După analizarea observaţiilor părţilor, mediatorul transmite părţilor, în termen de 15 zile, un raport faptic final. Raportul faptic final nu include nicio interpretare a dispoziţiilor prezentului titlu.
(8)Procedura se încheie:
a)prin adoptarea unei soluţii convenite de comun acord de către părţi, la data adoptării acesteia;
b)prin acordul comun al părţilor, în orice etapă a procedurii, la data respectivului acord;
c)printr-o declaraţie scrisă a mediatorului, după consultarea părţilor, atestând că eforturile suplimentare de mediere ar rămâne fără efect, la data respectivei declaraţii; sau
d)printr-o declaraţie scrisă a uneia dintre părţi după examinarea soluţiilor propuse în cadrul procedurii de mediere şi după examinarea recomandărilor şi a soluţiilor propuse de mediator, la data respectivei declaraţii.
Art. 238: Confidenţialitate
Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, toate etapele procedurii de mediere, inclusiv orice recomandare sau soluţie propusă, sunt confidenţiale. Fiecare parte poate aduce la cunoştinţa publicului publicului faptul că este în curs o procedură de mediere.
Art. 239: Relaţia cu procedurile de soluţionare a litigiilor
(1)Procedura de mediere nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute în secţiunile B şi C din prezentul capitol sau în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor în temeiul oricărui alt acord internaţional.
(2)O parte nu introduce ca probe şi nu se bazează, în alte proceduri de soluţionare a litigiilor prevăzute în prezentul titlu sau în orice alt acord internaţional, pe următoarele elemente, iar comisia de arbitraj nu ia în considerare:
a)poziţiile adoptate de cealaltă parte în cursul procedurii de mediere sau informaţiile colectate exclusiv în conformitate cu articolul 237 alineatul (2);
b)faptul că cealaltă parte şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie în legătură cu măsura care face obiectul medierii; sau
c)recomandările sau propunerile formulate de mediator.
(3)Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, un mediator nu poate avea calitatea de membru al unei comisii de arbitraj în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului titlu sau al oricărui alt acord internaţional referitor la aceeaşi problemă pentru care a avut calitatea de mediator.
Art. 240: Soluţie convenită de comun acord
(1)Părţile pot ajunge, în orice moment, la o soluţie convenită de comun acord în privinţa oricărui litigiu care intră sub incidenţa articolului 209.
(2)În cazul în care se ajunge la o soluţie convenită de comun acord în cursul procedurii comisiei de arbitraj sau al unei proceduri de mediere, părţile notifică în comun soluţia respectivă preşedintelui comisiei de arbitraj sau mediatorului, după caz. După efectuarea acestei notificări, procedura comisiei de arbitraj sau procedura de mediere încetează.
(3)Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare, în termenul convenit, soluţia convenită de comun acord.
(4)Înainte de expirarea termenului convenit, fiecare parte informează în scris cealaltă parte cu privire la orice măsură pe care a adoptat-o pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord.
Art. 241: Termene
(1)Toate termenele prevăzute în prezentul capitol se calculează în zile calendaristice începând din ziua următoare actului la care se referă.
(2)Orice termen menţionat în prezentul capitol poate fi modificat prin acordul reciproc al părţilor.
(3)În temeiul secţiunii C, comisia de arbitraj poate propune părţilor, în orice moment, să modifice orice termen menţionat în prezentul capitol, precizând motivele care stau la baza propunerii.
Art. 242: Costuri
(1)Fiecare parte suportă cheltuielile aferente participării sale la procedura comisiei de arbitraj sau la procedura de mediere.
(2)Părţile împart în comun şi în mod egal cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile membrilor comisiei de arbitraj şi ale mediatorului. Remuneraţia membrilor comisiei de arbitraj şi a mediatorului este în conformitate cu practica OMC şi se stabileşte în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa 14-A.
Art. 244: Excepţii generale
(1)În scopul capitolelor 2, 3, 6 şi 12, articolul XX din GATT 1994, inclusiv notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia, este încorporat în prezentul acord şi face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
(2)Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu se aplice într-o manieră care ar constitui fie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părţile în care există astfel de condiţii sau o restricţie disimulată în calea liberalizării investiţiilor sau a comerţului cu servicii, nicio dispoziţie cuprinsă în capitolul 6 sau în capitolul 12 nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către oricare dintre părţi a măsurilor necesare pentru:
a)protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice ori pentru menţinerea ordinii publice; (31)
(31)Excepţiile legate de securitatea publică şi ordinea publică pot fi invocate numai atunci când există o ameninţare efectivă şi suficient de gravă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societăţii.
b)protecţia vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;
c)asigurarea respectării actelor cu putere de lege sau a normelor administrative care nu contravin dispoziţiilor prezentului acord, inclusiv a celor referitoare la:
(i)prevenirea practicilor înşelătoare şi frauduloase;
(ii)efectele unei neîndepliniri a obligaţiilor contractuale;
(iii)protecţia vieţii private a persoanelor în raport cu prelucrarea şi diseminarea datelor cu caracter personal şi protecţia confidenţialităţii dosarelor şi a conturilor personale; şi
(iv)siguranţă.
(3)Pentru mai multă certitudine, părţile înţeleg că, atât cât măsurile care intră sub incidenţa alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol sunt altminteri incompatibile cu capitolele 6 şi 12:
a)măsurile menţionate la articolul XX litera (b) din GATT 1994 şi la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol includ măsurile de mediu care sunt necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor;
b)articolul XX litera (g) din GATT 1994 se aplică măsurilor legate de conservarea resurselor naturale biologice şi nebiologice epuizabile; şi
c)măsurile luate pentru a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu pot intra sub incidenţa articolului XX litera (b) sau (g) din GATT 1994 sau a alineatului (2) litera (b) din prezentul articol.
(4)Înainte ca o parte să adopte oricare dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) şi (j) din GATT 1994, partea respectivă furnizează celeilalte părţi toate informaţiile relevante, în vederea căutării unei soluţii acceptabile pentru părţi. Dacă nu se ajunge la un acord în termen de 30 de zile de la furnizarea informaţiilor respective, partea în cauză poate să aplice măsurile relevante. În cazul în care circumstanţe excepţionale şi critice care necesită o acţiune imediată fac imposibilă furnizarea de informaţii în prealabil, partea care intenţionează să ia măsurile poate aplica imediat măsurile de precauţie necesare pentru a face faţă situaţiei. Partea în cauză informează imediat în acest sens cealaltă parte.
Art. 245: Fiscalitate
(1)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor Republicii Kârgâze, ale Uniunii Europene sau ale statelor sale membre în temeiul oricărei convenţii fiscale. În cazul unei incompatibilităţi între prezentul acord şi orice astfel de convenţie fiscală, convenţia fiscală prevalează în ceea ce priveşte dispoziţiile incompatibile.
(2)Articolele 33 şi 72 din prezentul acord nu se aplică unui avantaj acordat de o parte în temeiul unei convenţii fiscale.
(3)Sub rezerva cerinţei conform căreia măsurile de acest tip nu sunt puse în aplicare într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părţi atunci când există condiţii similare sau o restricţie disimulată privind comerţul şi investiţiile, nicio dispoziţie a prezentului titlu nu se interpretează ca împiedicând adoptarea, menţinerea sau asigurarea aplicării de către o parte a oricărei măsuri menite să asigure impunerea sau colectarea echitabilă sau eficace a impozitelor directe care:
a)face o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte reşedinţa lor sau locul unde capitalurile lor sunt investite; ori
b)urmăreşte să prevină frauda sau evaziunea fiscală în conformitate cu dispoziţiile oricărei convenţii fiscale sau ale oricărei legislaţii fiscale interne.
(4)În sensul prezentului articol:
a)"reşedinţă" înseamnă reşedinţa fiscală;
b)"convenţie fiscală" înseamnă o convenţie ce vizează evitarea dublei impuneri sau orice alt acord sau regim internaţional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate, la care Republica Kârgâză sau Uniunea Europeană sau statele sale membre sunt părţi.
Art. 246: Divulgarea de informaţii
(1)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi să pună la dispoziţie informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public într-un alt mod sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi publice sau private, cu excepţia cazului în care o comisie de arbitraj solicită astfel de informaţii confidenţiale în cadrul procedurii de soluţionare a litigiilor în temeiul capitolului 14. În astfel de cazuri, tratamentul informaţiilor confidenţiale este reglementat de dispoziţiile relevante din capitolul 14.
(2)Atunci când o parte transmite celeilalte părţi, inclusiv prin intermediul organismelor înfiinţate în temeiul prezentului acord, informaţii care sunt considerate confidenţiale în temeiul actelor sale cu putere de lege şi al normelor sale administrative, cealaltă parte tratează informaţiile respective ca fiind confidenţiale, cu excepţia cazului în care partea care transmite informaţiile convine altfel.
Art. 247: Derogări OMC
În cazul în care o obligaţie prevăzută în prezentul titlu este în mod substanţial echivalentă cu o obligaţie prevăzută în Acordul OMC, orice măsură luată în conformitate cu o derogare adoptată în temeiul articolului IX din Acordul OMC este considerată a fi în conformitate cu dispoziţia în mod substanţial echivalentă din prezentul acord.