Secţiunea 3 - SECŢIUNEA C: ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ - Acordul 2141/25-iun-2024 de parteneriat şi cooperare consolidat între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Kârgâză, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 13 Septembrie 2024
SECŢIUNEA 3:SECŢIUNEA C: ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
SUBSECŢIUNEA 1:PROCEDURI CIVILE ŞI ADMINISTRATIVE PENTRU ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR
Art. 137: Obligaţii generale
(1)Părţile îşi reafirmă angajamentele asumate în temeiul Acordului TRIPS, în special partea a III-a a acordului respectiv, şi prevăd măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii respective sunt corecte şi echitabile şi nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate. În sensul secţiunii C din prezentul capitol, termenul "drepturi de proprietate intelectuală" nu include drepturile reglementate de secţiunea B subsecţiunea 6 din prezentul capitol.
(2)Măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii menţionate la alineatul (1) sunt eficace, proporţionale şi disuasive şi se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerţului, iar părţile prevăd garanţii împotriva utilizării lor abuzive.
Art. 138: Persoanele care au dreptul de a solicita aplicarea de măsuri, proceduri şi măsuri reparatorii
Fiecare parte recunoaşte ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, procedurilor şi măsurilor reparatorii menţionate în prezenta subsecţiune şi în partea a III-a a Acordului TRIPS următoarele categorii:
a)titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;
b)toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licenţe, în măsura în care acest lucru este permis şi conform cu legislaţia aplicabilă;
c)organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi conform cu legislaţia aplicabilă;
d)organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis de legislaţia aplicabilă şi conform cu aceasta.
Art. 139: Elemente de probă
(1)Fiecare parte se asigură că, încă înainte de demararea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, la cererea unei persoane care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente pentru a păstra elementele de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale. Atunci când dispun măsuri provizorii, autorităţile judiciare iau în considerare interesele legitime ale presupusului autor al încălcării.
(2)Măsurile provizorii menţionate la alineatul (1) pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eşantioane, ori confiscarea mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări şi, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor şi a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum şi a documentelor referitoare la acestea.
(3)Fiecare parte ia măsurile care se impun, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la nivel comercial, pentru a permite autorităţilor judiciare să dispună, după caz şi în urma unei cereri în acest sens din partea unei persoane, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul persoanei adverse, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.
Art. 140: Dreptul la informare
(1)Fiecare parte se asigură că, în cadrul unor proceduri judiciare în materie civilă având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate intelectuală şi ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată şi proporţională, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună ca autorul încălcării sau orice altă persoană care este parte la un litigiu sau martor la acesta să furnizeze informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală.
(2)În sensul alineatului (1), expresia "orice altă persoană" înseamnă o persoană:
a)despre care s-a constatat că deţine în scop comercial mărfuri care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;
b)despre care s-a constatat că foloseşte în scop comercial servicii care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;
c)despre care s-a constatat că prestează în scop comercial servicii utilizate în cadrul unor activităţi care încalcă drepturi de proprietate intelectuală; sau
d)care a fost semnalată, de către o persoană care desfăşoară o activitate menţionată la litera (a), (b) sau (c), ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.
(3)Informaţiile prevăzute la alineatul (1) includ, după caz:
a)numele şi adresele producătorilor, ale fabricanţilor, ale distribuitorilor, ale furnizorilor şi ale altor deţinători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum şi ale angrosiştilor şi ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; şi
b)informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.
(4)Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere legislaţiei fiecărei părţi care:
a)acordă titularului de drepturi dreptul de a primi informaţii suplimentare;
b)reglementează utilizarea informaţiilor comunicate în temeiul prezentului articol în procedurile judiciare în materie civilă;
c)reglementează răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informaţie;
d)oferă posibilitatea de a refuza furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală; sau
e)reglementează protejarea confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
Art. 141: Măsuri provizorii şi asigurătorii
(1)Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare sunt în măsură, la cererea reclamantului, să emită împotriva presupusului autor al încălcării o ordonanţă preşedinţială cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, de a interzice, cu titlu provizoriu şi sub rezerva, dacă este cazul, a plăţii unei daune cominatorii atunci când legislaţia internă prevede acest lucru, ca prezumatele încălcări ale acestui drept să continue sau de a subordona continuarea lor constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se poate emite o ordonanţă preşedinţială, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui servicii, inclusiv servicii de internet, sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.
(2)De asemenea, se poate emite o ordonanţă preşedinţială în vederea confiscării sau predării mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(3)În cazul unei presupuse încălcări săvârşite în scop comercial, fiecare parte se asigură că, în cazul în care reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar pune în pericol acoperirea prejudiciului, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, în conformitate cu dreptul intern, sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor active. În acest scop, autorităţile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile relevante.
Art. 142: Măsuri reparatorii
(1)Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului şi fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului de drepturi ca urmare a încălcării săvârşite, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, fără nicio despăgubire, distrugerea sau cel puţin scoaterea definitivă din circuitele comerciale a mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. De asemenea, fiecare parte se asigură că, după caz, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună distrugerea materialelor şi a instrumentelor utilizate predominant la crearea sau fabricarea mărfurilor respective.
(2)Autorităţile judiciare ale fiecărei părţi au competenţa de a dispune ca măsurile reparatorii menţionate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepţia cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.
(3)Atunci când se examinează o cerere de măsuri reparatorii, se iau în considerare nevoia de proporţionalitate între gravitatea încălcării şi măsurile reparatorii dispuse, precum şi interesele terţilor.
Art. 143: Ordine în încetare
Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare sunt în măsură să pronunţe împotriva autorului încălcării, precum şi a unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terţ pentru încălcarea unui drept de proprietate intelectuală un ordin în încetare prin care interzic continuarea încălcării.
Art. 144: Măsuri alternative
Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar şi la cererea persoanei susceptibile să facă subiectul măsurilor reparatorii prevăzute la articolul 142 sau 143, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună plata unei despăgubiri băneşti în favoarea părţii vătămate în locul aplicării măsurilor reparatorii prevăzute la articolele menţionate, dacă persoana respectivă a acţionat fără intenţie şi fără neglijenţă, dacă aplicarea măsurilor reparatorii în chestiune ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporţionat şi dacă despăgubirile băneşti acordate părţii vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
Art. 145: Daune-interese
(1)Fiecare parte se asigură că, la cererea părţii vătămate, autorităţile judiciare au competenţa de a obliga autorul unei încălcări care a acţionat cu bună ştiinţă sau având motive rezonabile de a fi în cunoştinţă de cauză la plata către titularul dreptului a unor daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul real suferit de titularul de drepturi ca urmare a încălcării. La stabilirea daunelor-interese, autorităţile judecătoreşti:
a)iau în considerare toţi factorii corespunzători, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv pierderea câştigurilor, suferite de partea vătămată, beneficiile realizate în mod neloial de către autorul încălcării şi, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat de încălcarea respectivă titularului dreptului; sau
b)ca alternativă la litera (a), pot, atunci când este cazul, să stabilească o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor factori cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.
(2)În cazul în care autorul încălcării a săvârşit încălcarea nefiind în cunoştinţă de cauză sau neavând motive rezonabile de a fi în cunoştinţă de cauză, părţile pot să prevadă că autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună în favoarea părţii vătămate recuperarea câştigurilor sau plata de daune-interese, care pot fi prestabilite.
Art. 146: Cheltuieli de judecată
Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenţii suportă cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale, precum şi alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câştig de cauză referitoare la procedurile judiciare, cu excepţia situaţiei în care principiile de echitate nu permit acest lucru.
Art. 147: Publicarea hotărârilor judecătoreşti
Fiecare parte se asigură că, în cadrul acţiunilor în justiţie iniţiate în legătură cu încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare sunt în măsură să dispună, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala autorului încălcării, luarea de măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială.
Art. 148: Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului
Părţile recunosc că, în scopul aplicării măsurilor, procedurilor şi măsurilor reparatorii prevăzute în prezenta secţiune, este suficient ca numele autorului să fie menţionat pe opera literară sau artistică în modul obişnuit pentru ca autorul operei respective să fie, până la proba contrară, considerat ca atare şi îndreptăţit, prin urmare, să introducă o acţiune în constatarea încălcării drepturilor. Prezentul articol se aplică mutatis mutandis titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce priveşte obiectul protejat de acestea.
Art. 149: Proceduri administrative
În măsura în care orice acţiune corectivă civilă poate fi ordonată ca urmare a procedurilor administrative cu privire la fondul unui caz, aceste proceduri sunt conforme cu principii echivalente, pe fond, cu cele enunţate în dispoziţiile relevante din prezenta secţiune.
SUBSECŢIUNEA 2:ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII LA FRONTIERE
Art. 150: Măsuri la frontieră
(1)În ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte adoptă sau menţine proceduri prin care un titular de drepturi poate depune o cerere prin care solicită autorităţilor vamale să reţină sau să suspende acordarea liberului de vamă pentru mărfurile suspectate că încalcă drepturile de proprietate intelectuală, în special mărcilor, drepturilor de autor şi drepturilor conexe, indicaţiilor geografice, brevetelor, modelelor de utilitate, desenelor şi modelelor industriale, topografiilor circuitelor integrate şi drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante (denumite în continuare "mărfuri suspectate").
(2)Fiecare parte dispune de sisteme electronice pentru gestionarea de către autorităţile vamale a cererilor aprobate sau înregistrate. În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză asigură stabilirea unor astfel de sisteme electronice.
(3)Atunci când o parte percepe o taxă pentru acoperirea costurilor administrative care rezultă din cerere sau înregistrare, taxa respectivă este proporţională cu serviciul prestat şi cu costurile suportate.
(4)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale decid cu privire la aprobarea sau înregistrarea unei cereri într-un termen rezonabil, în conformitate cu legislaţia sa.
(5)Fiecare parte prevede că cererea menţionată la alineatul (1) se aplică în cazul transporturilor multiple.
(6)Fiecare parte se asigură că, în ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, autorităţile sale vamale sunt în măsură să acţioneze din proprie iniţiativă pentru a reţine sau a suspenda acordarea liberului de vamă pentru mărfurile suspectate.
(7)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale utilizează analiza riscurilor pentru a identifica mărfurile suspectate.
(8)Fiecare parte dispune de proceduri care permit distrugerea mărfurilor suspectate, fără a fi necesare proceduri administrative sau judiciare prealabile pentru stabilirea formală a încălcărilor, în special în cazul în care persoanele în cauză sunt de acord sau nu se opun distrugerii. În cazurile în care mărfurile cu privire la care s-a stabilit că încalcă drepturile de proprietate intelectuală nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara circumstanţelor excepţionale, astfel de mărfuri sunt îndepărtate din circuitele comerciale astfel încât să se evite orice prejudiciu care ar putea fi adus titularului de drepturi.
(9)În cazul în care se constată ulterior că mărfurile reţinute sau suspendate nu încalcă un drept de proprietate intelectuală, titularul de drepturi este răspunzător faţă de orice deţinător sau declarant al mărfurilor care a suferit prejudicii în această privinţă, în conformitate cu legislaţia aplicabilă a fiecărei părţi.
(10)Fiecare parte poate dispune de proceduri care permit distrugerea rapidă a mărcilor contrafăcute şi a mărfurilor piratate transmise prin mesageria poştală sau prin serviciile de curierat.
(11)Fiecare parte poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul importului de mărfuri introduse pe piaţă într-o altă ţară de către titularii de drepturi sau cu consimţământul acestora. Părţile pot exclude de la aplicarea prezentului articol mărfurile cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor.
(12)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale întreţin un dialog periodic şi promovează cooperarea cu părţile interesate relevante şi cu alte autorităţi cu atribuţii în asigurarea aplicării legislaţiei în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.
(13)Părţile cooperează în ceea ce priveşte comerţul internaţional cu mărfuri suspectate. În special, părţile convin să facă schimb de informaţii privind comerţul cu mărfuri suspectate care afectează cealaltă parte, fără a aduce atingere legislaţiei aplicabile privind protecţia datelor cu caracter personal în fiecare parte.
(14)Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, în ceea ce priveşte încălcarea legislaţiei în materie de drepturi de proprietate intelectuală a cărei asigurare a respectării este de competenţa autorităţilor vamale în conformitate cu prezentul articol se aplică protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
(15)Subcomitetul pentru drepturile de proprietate intelectuală menţionat la articolul 154 este responsabil cu asigurarea funcţionării şi a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol, în special în ceea ce priveşte cooperarea dintre părţi.
Art. 151: Coerenţa cu GATT 1994 şi cu Acordul TRIPS
În vederea punerii în aplicare a măsurilor la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidenţa prezentei subsecţiuni, părţile asigură coerenţa cu obligaţiile care le revin în temeiul GATT 1994 şi al Acordului TRIPS şi, în special, cu articolul V din GATT 1994 şi cu articolul 41 şi secţiunea 4 din partea a III-a a Acordului TRIPS.