Capitolul 11 - COMPORTAMENTUL ANTICONCURENŢIAL, CONTROLUL CONCENTRĂRILOR ECONOMICE ŞI SUBVENŢIILE - Acordul 2141/25-iun-2024 de parteneriat şi cooperare consolidat între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Kârgâză, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 13 Septembrie 2024
CAPITOLUL 11:COMPORTAMENTUL ANTICONCURENŢIAL, CONTROLUL CONCENTRĂRILOR ECONOMICE ŞI SUBVENŢIILE
Art. 180: Principii
Părţile recunosc importanţa unei concurenţe libere şi nedenaturate în relaţiile lor comerciale şi în relaţiile lor de investiţii. Părţile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurenţiale şi intervenţiile statului sunt susceptibile să denatureze buna funcţionare a pieţelor şi să reducă avantajele liberalizării comerţului şi a investiţiilor.
Art. 181: Neutralitatea concurenţială
Părţile aplică prezentul capitol tuturor întreprinderilor, publice şi private.
Art. 182: Activităţi economice
Prezentul capitol se aplică activităţilor economice.
În sensul prezentului capitol, "activităţi economice" înseamnă activităţile legate de oferirea de bunuri şi servicii pe o piaţă.
Art. 183: Cadrul legislativ
Fiecare parte adoptă sau menţine o legislaţie în domeniul concurenţei care se aplică tuturor întreprinderilor, în toate sectoarele economiei (22), şi care abordează, în mod eficace, următoarele practici:
(22)Pentru mai multă certitudine, în temeiul articolului 42 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, legislaţia în domeniul concurenţei în Uniunea Europeană se aplică sectorului agricol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
a)acordurile orizontale şi verticale dintre întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricţionarea sau denaturarea concurenţei;
b)abuzul de poziţie dominantă din partea uneia sau mai multor întreprinderi; şi
c)concentrările dintre întreprinderi, care ar împiedica în mod semnificativ concurenţa efectivă, în special în urma creării sau a consolidării unei poziţii dominante.
Art. 184: Servicii de interes economic general
Părţile se asigură că întreprinderile cărora le-a fost încredinţată prestarea de servicii de interes economic general fac obiectul normelor prevăzute în prezenta secţiune, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor atribuite acestor întreprinderi. Sarcinile atribuite sunt transparente, iar orice limitare sau abatere de la aplicarea normelor prevăzute în prezenta secţiune nu depăşeşte ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor respective.
Art. 185: Punerea în aplicare
(1)Fiecare parte înfiinţează sau menţine o autoritate în domeniul concurenţei independentă din punctul de vedere al funcţionării care este responsabilă cu punerea integrală în aplicare şi asigurarea eficace a respectării legislaţiei sale în materie de concurenţă menţionate la articolul 183 şi care este dotată în mod corespunzător cu competenţele şi resursele necesare în acest scop.
(2)Fiecare parte aplică legislaţia sa în materie de concurenţă menţionată la articolul 183 într-un mod transparent, respectând principiile echităţii procedurale, inclusiv dreptul la apărare al întreprinderilor în cauză, în special dreptul de a fi audiat şi dreptul la exercitarea unei căi de atac.
Art. 186: Cooperarea
(1)Părţile recunosc că este în interesul lor comun să promoveze cooperarea în ceea ce priveşte politica în domeniul concurenţei şi asigurarea respectării legislaţiei.
(2)Pentru a facilita o astfel de cooperare, autorităţile de concurenţă ale părţilor pot face schimb de informaţii, sub rezerva normelor de confidenţialitate prevăzute în legislaţia părţilor.
(3)Autorităţile de concurenţă ale părţilor se străduiesc să îşi coordoneze, în măsura posibilului şi dacă este cazul, activităţile de asigurare a respectării legislaţiei referitoare la comportamente sau cazuri similare sau conexe.
Art. 187: Neaplicarea dispoziţiilor privind soluţionarea litigiilor
- Capitolul 14 nu se aplică prezentei secţiuni.
Art. 188: Definiţie şi domeniu de aplicare
(1)În sensul prezentei secţiuni, "o subvenţie" înseamnă o măsură care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 1 alineatul 1.1 din Acordul SMC, indiferent dacă este acordată unei întreprinderi care fabrică bunuri sau unei întreprinderi care prestează servicii (23).
(23)Această definiţie nu aduce atingere rezultatului oricăror discuţii viitoare din cadrul OMC cu privire la definiţia subvenţiilor pentru servicii. În funcţie de evoluţia acestor discuţii la nivelul OMC, părţile pot actualiza prezentul acord în această privinţă.
(2)Prezenta secţiune se aplică subvenţiilor care sunt specifice în sensul articolului 2 din Acordul SMC sau care intră sub incidenţa articolului 192 din prezentul acord.
(3)Părţile se asigură că subvenţiilor acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea de servicii de interes economic general li se aplică normele prevăzute în prezenta secţiune, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor atribuite acestor întreprinderi. Sarcinile atribuite sunt transparente, iar orice limitare sau abatere de la aplicarea normelor prevăzute în prezenta secţiune nu depăşeşte ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor respective.
(4)Articolul 191 din prezentul acord nu se aplică subvenţiilor legate de comerţul cu mărfuri care intră sub incidenţa anexei 1 la Acordul privind agricultura.
(5)Articolele 191 şi 192 nu se aplică sectorului audiovizual.
(6)Articolul 192 nu se aplică subvenţiilor convenite sau acordate în mod oficial înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord sau în termen de cinci ani de la această dată.
Art. 189: Relaţia cu OMC
Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu aduce atingere drepturilor sau obligaţiilor care revin fiecărei părţi în temeiul Acordului SMC, al Acordului privind agricultura, al articolului XVI din GATT 1994 sau al articolului XV din GATS.
Art. 190: Transparenţa
(1)În ceea ce priveşte o subvenţie acordată sau menţinută pe teritoriul său, fiecare parte face publice următoarele informaţii:
a)temeiul juridic şi scopul subvenţiei;
b)forma subvenţiei;
c)cuantumul subvenţiei sau suma înscrisă în buget pentru subvenţie; şi
d)dacă este posibil, numele beneficiarului subvenţiei.
(2)O parte respectă alineatul (1) prin:
a)transmiterea unei notificări în temeiul articolului 25 din Acordul SMC, care este prezentată cel puţin o dată la doi ani;
b)transmiterea unei notificări în temeiul articolului 18 din Acordul privind agricultura; sau
c)asigurarea faptului că informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt publicate de sine stătător sau în numele său pe un site web accesibil publicului până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor anului în care a fost acordată sau menţinută subvenţia.
Art. 191: Consultări
(1)În cazul în care o parte consideră că o subvenţie afectează sau poate afecta în mod negativ interesele sale comerciale sau în materie de liberalizare a investiţiilor, aceasta îşi poate exprima preocuparea în scris către cealaltă parte şi poate solicita informaţii suplimentare cu privire la această chestiune.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) include o explicaţie a modului în care subvenţia afectează sau poate afecta în mod negativ interesele părţii solicitante. Partea solicitantă poate solicita următoarele informaţii cu privire la subvenţie:
a)temeiul juridic şi obiectivul politicii sau scopul subvenţiei;
b)forma subvenţiei;
c)datele şi durata subvenţiei şi orice alte termene aferente subvenţiei;
d)cerinţele de eligibilitate pentru subvenţie;
e)suma totală sau suma anuală înscrisă în buget pentru subvenţie;
f)dacă este posibil, numele beneficiarului subvenţiei; şi
g)orice alte informaţii care permit evaluarea efectelor negative ale subvenţiei.
(3)Partea solicitată furnizează informaţiile solicitate în scris într-un termen rezonabil, în principiu de cel mult 60 de zile de la data transmiterii cererii. În cazul în care partea solicitată nu furnizează niciuna dintre informaţiile solicitate, partea respectivă explică absenţa acestor informaţii în răspunsul său scris în acelaşi termen.
(4)După primirea informaţiilor solicitate, partea solicitantă poate solicita consultări pe această temă. Consultările dintre părţi pentru a discuta preocupările ridicate se desfăşoară într-un termen rezonabil, în principiu de cel mult 60 de zile de la data transmiterii cererii de consultări.
(5)Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie reciproc satisfăcătoare.
Art. 192: Subvenţii supuse condiţiilor
(1)În sensul prezentei secţiuni, sunt permise următoarele subvenţii, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de mai jos:
a)subvenţiile prin intermediul cărora un guvern garantează datoriile sau pasivele anumitor întreprinderi, cu condiţia ca valoarea acestor datorii şi pasive sau durata unei astfel de garanţii să fie limitate; şi
b)subvenţiile acordate întreprinderilor insolvabile sau aflate în dificultate, sub diferite forme, cu condiţia ca:
(i)să existe un plan de restructurare credibil, bazat pe ipoteze realiste pentru a asigura restabilirea viabilităţii pe termen lung a întreprinderii insolvente sau aflate în dificultate într-un interval de timp rezonabil; şi
(ii)întreprinderea să contribuie la costurile de restructurare; întreprinderile mici şi mijlocii nu sunt obligate să contribuie la costurile de restructurare.
(2)Alineatul (1) litera (b) nu se aplică subvenţiilor acordate întreprinderilor ca sprijin temporar de lichiditate sub formă de garanţii pentru împrumuturi sau împrumuturi în perioada necesară pentru pregătirea unui plan de restructurare. Un astfel de sprijin temporar de lichiditate se limitează la suma necesară pentru a menţine întreprinderea în activitate.
(3)Sunt permise subvenţiile pentru a asigura ieşirea ordonată de pe piaţă a unei întreprinderi.
(4)Prezentul articol nu se aplică subvenţiilor ale căror valori sau bugete cumulate sunt mai mici de 200 000 EUR per întreprindere pe o perioadă de trei ani consecutivi.
(5)Alineatul (1) nu se aplică subvenţiilor care sunt acordate pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unei părţi. O perturbare a economiei unei părţi este considerată gravă dacă este excepţională, temporară şi semnificativă.
(6)În măsura în care nu intră sub incidenţa articolului 188 alineatul (3), subvenţiile prevăzute pentru punerea în aplicare a programelor, în special în domeniul locuinţelor sociale şi al transportului feroviar de mărfuri, sunt exceptate de la respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiţia să aibă caracter social.
Art. 193: Utilizarea subvenţiilor
Fiecare parte se asigură că întreprinderile utilizează subvenţiile doar pentru obiectivul de politică pentru care au fost acordate (24).
(24)Pentru mai multă certitudine, atunci când o parte a instituit cadrul legislativ şi procedurile administrative relevante în acest sens, obligaţia este considerată ca fiind îndeplinită.