Secţiunea 2 - SECŢIUNEA B: STANDARDE PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ - Acordul 2141/25-iun-2024 de parteneriat şi cooperare consolidat între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Kârgâză, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 13 Septembrie 2024
SECŢIUNEA 2:SECŢIUNEA B: STANDARDE PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
SUBSECŢIUNEA 1:DREPTURILE DE AUTOR ŞI DREPTURILE CONEXE
Art. 92: Acorduri internaţionale
(1)Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul faţă de următoarele tratate, pe care le respectă:
a)Convenţia de la Berna;
b)Convenţia de la Roma;
c)Tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA), adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
d)Tratatul OMPI privind interpretările şi execuţiile şi fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996; şi
e)Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 28 iunie 2013.
(2)Fiecare parte respectă Tratatul de la Beijing privind interpretările şi execuţiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012, şi depune toate eforturile rezonabile pentru a-l ratifica sau a adera la acesta.
Art. 93: Autori
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;
b)orice formă de distribuţie către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;
c)orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi
d)închirierea comercială către public a originalului sau a copiilor operelor lor.
Art. 94: Artişti interpreţi sau executanţi
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi de a autoriza sau de a interzice:
a)fixarea (14) interpretărilor sau a execuţiilor lor;
(14)"fixare" înseamnă încorporarea sunetelor sau a reprezentărilor acestora sau încorporarea audiovizuală a unor imagini mobile, însoţite sau nu de sunete, sau a reprezentărilor acestora, pe un suport care permite perceperea lor, reproducerea lor sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.
b)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;
c)distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;
d)punerea la dispoziţia publicului a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
e)radiodifuzarea prin mijloace fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau a execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia este ea însăşi deja o interpretare sau o execuţie radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare; şi
f)închirierea comercială către public a fixării interpretărilor sau execuţiilor lor.
Art. 95: Producătorii de fonograme
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a fonogramelor lor;
b)distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;
c)punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi
d)închirierea comercială către public a fonogramelor lor.
Art. 96: Organisme de radiodifuziune
Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a)fixarea emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;
b)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, totală sau parţială, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;
c)punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
d)distribuirea către public, prin vânzare sau în alt mod, a fixărilor emisiunilor lor, inclusiv a copiilor acestora, indiferent dacă emisiunile se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit; şi
e)reluarea emisiunilor lor prin mijloace fără fir, precum şi comunicarea către public a emisiunilor lor, dacă respectiva comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.
Art. 97: Radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale (15)
(15)Fiecare parte poate acorda artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme drepturi mai extinse în ceea ce priveşte radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale.
(1)Fiecare parte prevede pentru artiştii interpreţi sau executanţi şi pentru producătorii de fonograme dreptul la o remuneraţie echitabilă, în cazul în care o fonogramă publicată în scop comercial sau o reproducere a fonogramei respective este folosită pentru radiodifuzare sau pentru comunicare către public.
(2)Fiecare parte se asigură că remuneraţia prevăzută la alineatul (1) este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme. În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condiţiile de repartizare a remuneraţiei între aceştia.
Art. 98: Durata protecţiei
(1)Drepturile unui autor asupra unei opere se aplică pe întreaga durată de viaţă a autorului şi timp de 70 de ani după decesul autorului, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
(2)Protecţia unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.
(3)În cazul în care dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor la o operă, durata menţionată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre autori.
(4)În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecţiei este de 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o îndoială asupra identităţii sale sau în cazul în care autorul îşi dezvăluie identitatea în perioada menţionată în prima teză a prezentului alineat, durata de protecţie care se aplică este cea indicată la alineatul (1).
(5)Durata de protecţie a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori:
a)regizorul sau realizatorul principal;
b)autorul scenariului;
c)autorul dialogului; şi
d)compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.
Republica Kârgâză poate exclude sau adăuga una sau mai multe persoane pe această listă în legislaţia sa.
(6)Drepturile organismelor de radiodifuziune expiră după 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă emisiunea respectivă a fost difuzată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
(7)Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi expiră după 50 ani de la data fixării interpretării sau a execuţiei. Totuşi, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuţiei face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, durata protecţiei se calculează de la data primei publicări sau comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.
În ceea ce priveşte fixarea interpretării sau a execuţiei pe o fonogramă, durata protecţiei este de 70 de ani de la data primei publicări sau comunicări către public.
(8)Drepturile producătorilor de fonograme expiră după 50 de ani de la efectuarea fixării. Totuşi, în cazul în care în această perioadă fonograma face obiectul unei publicări legale, drepturile expiră după 70 ani de la prima astfel de publicare. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menţionată la prima teză, iar fonograma face obiectul unei comunicări publice legale în această perioadă, drepturile respective expiră după 70 de ani de la data primei comunicări publice legale. Fiecare parte poate adopta măsuri pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecţie ulteriori perioadei de 50 de ani este împărţit în mod echitabil între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.
(9)Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc evenimentul.
(10)Fiecare parte poate stabili durate de protecţie mai îndelungate decât cele prevăzute la prezentul articol.
(11)În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză stabileşte duratele de protecţie menţionate la prezentul articol.
Art. 99: Dreptul de suită
(1)Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă grafică sau plastică, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil la care nu se poate renunţa, nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.
(2)Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, precum saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă.
(3)Fiecare parte poate prevedea că dreptul menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi dacă preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.
(4)Procedura de percepere a remuneraţiei şi a cuantumului acesteia este un aspect care se stabileşte prin legislaţia internă.
Art. 100: Gestiunea colectivă a drepturilor
(1)Părţile promovează cooperarea între societăţile lor de gestiune colectivă, pentru a stimula disponibilitatea operelor şi a altor obiecte protejate pe teritoriile părţilor şi transferul veniturilor provenite din drepturi între societăţile lor de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate de acest fel.
(2)Fiecare parte promovează transparenţa societăţilor de gestiune colectivă, în special cu privire la veniturile provenite din drepturi pe care le colectează, deducerile pe care le aplică asupra veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, utilizarea veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, politica de repartizare şi repertoriul lor.
(3)Fiecare parte se angajează să se asigure că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul uneia dintre părţi reprezintă, în temeiul unui acord de reprezentare, o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părţi, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea nu îi discriminează pe titularii de drepturi ai societăţii de gestiune colectivă pe care o reprezintă.
(4)Fiecare parte depune eforturi pentru a prevedea că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul unei părţi reprezintă o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părţi prin intermediul unui acord de reprezentare, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea achită cu exactitate, cu regularitate şi cu diligenţă sumele datorate organizaţiilor de gestiune colectivă reprezentate şi, în acelaşi timp, furnizează organizaţiei de gestiune colectivă pe care o reprezintă informaţii privind cuantumul veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează în numele acesteia şi deducerile aplicate asupra acestor venituri provenite din drepturi.
Art. 101: Excepţii şi limitări
Fiecare parte restrânge limitările sau excepţiile privind drepturile stabilite la articolele 93-96 la anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altui obiect protejat şi nici nu cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor de drepturi.
Art. 102: Protecţia măsurilor tehnologice
(1)Fiecare parte prevede o protecţie juridică împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că eludează o măsură tehnologică eficace.
(2)Fiecare parte prevede o protecţie juridică împotriva fabricării, a importului, a distribuirii, a vânzării, a închirierii, a publicităţii în scopul vânzării sau al închirierii ori împotriva posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor ori împotriva prestării de servicii care:
a)fac obiectul unei promovări, publicităţi sau comercializări în scopul eludării unei măsuri tehnologice eficace;
b)au numai un scop semnificativ limitat sau o utilizare semnificativă limitată din punct de vedere comercial, altul (alta) decât eludarea unei măsuri tehnologice eficace; sau
c)sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea unei măsuri tehnologice eficace.
(3)În sensul prezentei subsecţiuni, sintagma "măsuri tehnologice" înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislaţiei naţionale. Măsurile tehnologice sunt considerate "eficace" dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul de protecţie.
(4)În pofida protecţiei juridice prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în absenţa unor măsuri voluntare luate de titularii de drepturi, fiecare parte poate lua măsuri corespunzătoare, dacă este necesar, pentru a se asigura că protecţia juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace prevăzută în conformitate cu prezentul articol nu îi împiedică pe beneficiarii excepţiilor sau limitărilor stabilite în conformitate cu articolul 101 să se bucure de respectivele excepţii sau limitări.
Art. 103: Obligaţii referitoare la informaţiile privind regimul drepturilor
(1)Fiecare parte asigură protecţie juridică împotriva oricărei persoane care, în cunoştinţă de cauză, desfăşoară fără autoritate oricare dintre următoarele acte, în cazul în care persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, procedând astfel, săvârşeşte, permite, facilitează sau ascunde o încălcare a unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislaţia naţională:
a)eliminarea sau modificarea oricăror informaţii în format electronic privind regimul drepturilor; şi
b)distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentei subsecţiuni, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic.
(2)În sensul prezentului articol, sintagma "informaţii privind regimul drepturilor" înseamnă orice informaţie furnizată de titularii de drepturi care identifică opera sau alt obiect protejat menţionat la prezentul articol, autorul sau orice alt titular al drepturilor şi informaţii despre clauzele şi condiţiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice număr sau cod care reprezintă astfel de informaţii.
(3)Alineatul (2) se aplică atunci când informaţiile privind regimul drepturilor sunt asociate unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menţionat la prezentul articol ori apar în legătură cu o comunicare publică a operei sau a obiectului protejat respectiv.
SUBSECŢIUNEA 2:MĂRCI
Art. 104: Acorduri internaţionale
Fiecare parte:
a)aderă la Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, astfel cum a fost modificat la 3 octombrie 2006 şi la 12 noiembrie 2007;
b)respectă Tratatul privind dreptul mărcilor, încheiat la Geneva la 27 octombrie 1994, şi Aranjamentul de la Nisa din 15 iunie 1957 privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor; şi
c)depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, încheiat la Singapore la 27 martie 2006.
Art. 105: Semne care pot să constituie o marcă
(1)Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, sau desenele şi modelele, literele, numerele, culorile, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiţia ca astfel de semne:
a)să permită distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; şi
b)să poată fi reprezentate, în registrul mărcilor ţinut de fiecare parte, într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului respectivei mărci.
(2)În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză depune eforturi pentru a face posibilă înregistrarea sunetului ca marcă.
Art. 106: Drepturi conferite de o marcă, inclusiv asupra produselor aflate în tranzit
(1)Marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. Titularul are dreptul să împiedice orice terţ să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operaţiunilor comerciale orice semn:
a)identic cu marca înregistrată pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca;
b)în cazul căruia, întrucât este identic sau similar cu marca înregistrată şi întrucât produsele sau serviciile acoperite de această marcă sunt identice sau similare cu cele acoperite de semn, există un risc de confuzie din partea publicului, care include riscul de asociere între semn şi marca înregistrată.
(2)Titularul unei mărci înregistrate este îndreptăţit să interzică oricărui terţ, în cursul unei operaţiuni comerciale, să introducă produse în partea în care este înregistrată marca fără ca acestea să fie puse în liberă circulaţie în partea respectivă, atunci când produsele respective, inclusiv ambalajele, provin din ţări terţe şi poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca înregistrată pentru produsele respective sau care nu poate fi diferenţiată, în aspectele sale esenţiale, de acea marcă. (16)
(16)Părţile pot lua măsuri suplimentare adecvate pentru a asigura tranzitul neperturbat al medicamentelor generice.
(3)Dreptul titularului mărcii, prevăzut la alineatul (2), se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii înregistrate, declarantul sau deţinătorul produselor prezintă dovezi potrivit cărora titularul mărcii înregistrate nu este îndreptăţit să interzică introducerea produselor pe piaţă în ţara de destinaţie finală.
Art. 107: Procedura de înregistrare
(1)Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie negativă finală adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci, inclusiv deciziile de refuz parţial, se motivează în mod corespunzător şi se comunică în scris părţii relevante, care are posibilitatea de a o contesta.
(2)Fiecare parte oferă terţilor posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare a mărcilor sau, după caz, înregistrărilor de mărci. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.
(3)Fiecare parte furnizează o bază de date electronică aflată la dispoziţia publicului care conţine cererile de înregistrare de mărci şi înregistrările de mărci. În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză furnizează o bază de date electronică a cererilor de înregistrare de mărci menţionată la prima teză a prezentului alineat, cu condiţia ca Uniunea Europeană să fi oferit asistenţă tehnică adecvată, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene.
Art. 108: Mărcile notorii
Pentru a pune în aplicare protecţia mărcilor notorii, astfel cum este menţionată la articolul 6a din Convenţia de la Paris şi la articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie 1999.
Art. 109: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă
(1)Fiecare parte:
a)prevede excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă, precum utilizarea corectă a termenilor descriptivi, inclusiv a indicaţiilor geografice; şi
b)poate prevedea alte excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă.
Atunci când prevede excepţiile limitate menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), fiecare parte ţine seama de interesele legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.
(2)O marcă nu îndreptăţeşte titularul să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale, a următoarelor elemente, atâta timp cât acestea sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial:
a)numele sau adresa terţului, în cazul în care respectivul terţ este o persoană fizică;
b)semnele sau indicaţiile privind felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică sau data fabricaţiei produsului ori a furnizării serviciului sau a altor caracteristici ale produsului ori serviciului; şi
c)marca, atunci când se impune indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detaşate.
(3)Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislaţia părţii în cauză şi în limita teritoriului în care este recunoscut.
Art. 110: Cauze de decădere
(1)Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o durată neîntreruptă de cel puţin trei ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul relevant în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.
(2)Nimeni nu poate pretinde ca titularul mărcii să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea duratei minime de trei ani şi depunerea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv.
(3)Începerea sau reluarea utilizării făcută într-un interval de timp de trei luni înainte de prezentarea unei cereri de revocare, interval de timp care începe să curgă cel mai devreme la expirarea duratei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoştinţă de eventuala depunere a cererii de revocare.
(4)Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:
a)a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obişnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;
b)în urma utilizării de către titularul acesteia sau cu acordul titularului pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau originea geografică a acestor produse sau servicii.
Art. 111: Cereri formulate cu rea-credinţă
O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant. Fiecare parte poate să prevadă, de asemenea, că o astfel de marcă nu trebuie să fie înregistrată.
SUBSECŢIUNEA 3:DESENE ŞI MODELE
Art. 112: Acorduri internaţionale
Uniunea Europeană îşi reafirmă angajamentul faţă de Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la 2 iulie 1999, iar Republica Kârgâză respectă acest act.
Art. 113: Protecţia desenelor sau modelelor înregistrate
(1)Fiecare parte asigură protecţia desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi şi originale. Această protecţie este asigurată prin înregistrare şi conferă titularului desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu prezenta subsecţiune.
(2)Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au consimţământul său cel puţin să fabrice, să ofere spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să deţină produse care conţin sau sunt însoţite de desenul sau modelul protejat ori să utilizeze articole care poartă sau încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale.
(3)Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original:
a)dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului; şi
b)în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc, în sine, condiţiile de noutate şi de originalitate.
(4)În sensul alineatului (3) litera (a), sintagma "utilizare normală" înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreţinere, de service sau de reparaţii.
(5)În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.
Art. 114: Durata protecţiei
Fiecare parte se asigură că un desen sau model este protejat pentru o perioadă de cinci ani de la data depunerii cererii şi că titularul de drepturi are dreptul de a reînnoi durata protecţiei pentru una sau mai multe perioade de cinci ani, până la o durată totală de cel puţin 15 ani de la data depunerii.
Art. 115: Protecţia desenelor şi modelelor neînregistrate
(1)Fiecare parte prevede mijloace juridice pentru prevenirea utilizării desenelor sau modelelor neînregistrate, numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea desenului sau modelului neînregistrat pe teritoriul său. Această utilizare include cel puţin oferirea spre vânzare, introducerea pe piaţă, importul sau exportul produsului.
(2)Republica Kârgâză asigură protecţia disponibilă pentru desenul sau modelul neînregistrat menţionat la alineatul (1) din prezentul articol în termen de cel mult 10 ani de la data la care prezentul titlu începe să se aplice, cu condiţia ca Uniunea Europeană să fi furnizat asistenţă tehnică, la cerere şi în conformitate cu nevoile Republicii Kârgâze, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.
(3)Durata protecţiei disponibile pentru desenul sau modelului neînregistrat menţionat la alineatul (1) este de cel puţin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost pus la dispoziţia publicului într-una dintre părţi.
Art. 116: Excepţii şi excluderi
(1)Fiecare parte poate să prevadă excepţii limitate de la protecţia desenelor sau modelelor, inclusiv a celor neînregistrate, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.
(2)Protecţia desenelor sau modelelor nu se extinde la un desen sau model numai pe baza considerentelor sale tehnice sau funcţionale. Un desen sau un model nu conferă drepturi asupra caracteristicilor aspectului unui produs care trebuie să fie reproduse obligatoriu în forma şi dimensiunile lor exacte pentru ca produsul în care este încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul să poată fi racordat mecanic la un alt produs, să poată fi plasat în interiorul sau în jurul unui alt produs sau pus în contact cu un alt produs, astfel încât fiecare dintre produse să îşi îndeplinească funcţia proprie.
(3)Dreptul pentru un desen sau model nu conferă drepturi asupra unui desen sau model care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(4)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în condiţiile stabilite la articolul 113 alineatul (1), un desen sau un model conferă drepturi asupra unui desen sau model care are drept obiectiv să permită asamblarea sau conectarea multiplă a unor produse interschimbabile în interiorul unui sistem modular.
Art. 117: Relaţia cu drepturile de autor
Fiecare parte se asigură că un desen sau model, inclusiv desenul sau modelul neînregistrat, poate beneficia de protecţie în temeiul legislaţiei sale privind drepturile de autor începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se poate conferi protecţia în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.
SUBSECŢIUNEA 4:INDICAŢII GEOGRAFICE
Art. 118: Domeniul de aplicare
(1)În sensul prezentei subsecţiuni, "indicaţie geografică" înseamnă o indicaţie geografică astfel cum este definită la articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS. (17)
(17)Pentru mai multă certitudine, Republica Kârgâză îşi reafirmă angajamentele asumate în cadrul Acordului TRIPS, în special faptul că legislaţia sa care stabileşte o definiţie pentru denumirile de origine ale produselor este conformă cu articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS.
(2)Prezenta subsecţiune se aplică recunoaşterii şi protecţiei indicaţiilor geografice originare din teritoriile părţilor.
(3)Indicaţiile geografice ale unei părţi care trebuie să fie protejate de cealaltă parte intră sub incidenţa prezentei subsecţiuni numai dacă se încadrează în domeniul de aplicare al legislaţiei menţionate la articolul 119.
Art. 119: Proceduri
(1)În urma examinării legislaţiei Republicii Kârgâze enumerate în secţiunea A din anexa 8-A, Uniunea Europeană concluzionează că legislaţia respectivă conţine elementele pentru înregistrarea şi controlul indicaţiilor geografice prevăzute în secţiunea B din anexa 8-A.
(2)În urma examinării legislaţiei Uniunii Europene enumerate în secţiunea A din anexa 8-A, Republica Kârgâză concluzionează că legislaţia respectivă conţine elementele pentru înregistrarea şi controlul indicaţiilor geografice prevăzute în secţiunea B din anexa 8-A.
(3)După finalizarea unei proceduri de opoziţie în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 8-B şi a unei examinări a indicaţiilor geografice pentru produsele din Uniunea Europeană care urmează să fie protejate în Republica Kârgâză enumerate în secţiunea A din anexa 8-C care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, Republica Kârgâză protejează indicaţiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecţie prevăzut în prezenta subsecţiune.
(4)După finalizarea unei proceduri de opoziţie în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 8-B şi a unei examinări a indicaţiilor geografice pentru produsele din Republica Kârgâză care urmează să fie protejate în Uniunea Europeană enumerate în secţiunea B din anexa 8-C care au fost înregistrate de Republica Kârgâză în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, Uniunea Europeană protejează indicaţiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecţie prevăzut în prezenta subsecţiune.
Art. 120: Modificarea listei indicaţiilor geografice
Părţile pot modifica lista indicaţiilor geografice care urmează să fie protejate din anexa 8-C, în conformitate cu articolul 27. Se adaugă noi indicaţii geografice după finalizarea procedurii de opoziţie şi după examinarea acestora, astfel cum se menţionează la articolul 119 alineatul (3) sau (4).
Art. 121: Protecţia indicaţiilor geografice
(1)Indicaţiile geografice enumerate în anexa 8-C, inclusiv indicaţiile geografice adăugate în conformitate cu articolul 120, sunt protejate împotriva:
a)oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:
(i)pentru produse comparabile care nu sunt conforme specificaţiilor de produs ale denumirii protejate; sau
(ii)în măsura în care o astfel de utilizare exploatează reputaţia unei indicaţii geografice, inclusiv atunci când produsul respectiv este utilizat ca ingredient;
b)utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă este indicată adevărata origine a produsului sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoţită de expresii precum "stil", "tip", "metodă", "manieră", "imitaţie", "gust", "similar" sau altele asemănătoare, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient;
c)oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi ambalarea produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient; şi
d)oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.
(2)Indicaţiile geografice enumerate în anexa 8-C, inclusiv cele adăugate în conformitate cu articolul 120, nu devin generice pe teritoriile părţilor.
(3)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu obligă o parte să protejeze o indicaţie geografică a celeilalte părţi care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată pe teritoriul de origine. Fiecare parte notifică celeilalte părţi faptul că o indicaţie geografică a încetat să mai fie protejată pe teritoriul părţii de origine respective. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu articolul 154.
(4)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în cadrul operaţiunilor comerciale, propriul nume şi/sau numele predecesorului său în activităţile comerciale, cu excepţia cazului în care numele respectiv este folosit astfel încât să inducă în eroare publicul.
Art. 122: Dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice
(1)O denumire protejată în temeiul prezentului acord poate fi utilizată de orice persoană fizică sau juridică ce comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.
(2)Odată ce o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentei subsecţiuni, utilizarea acestei denumiri protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor şi al niciunei taxe aferente.
Art. 123: Relaţia cu mărcile
(1)În cazul în care o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentului acord, părţile refuză înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar fi contrară articolului 121 alineatul (1), cu condiţia ca o cerere de înregistrare a mărcii să fie depusă după data depunerii cererii de protecţie a indicaţiei geografice pe teritoriul părţii în cauză.
(2)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 119, data depunerii cererii de protecţie menţionate la alineatul (1) din prezentul articol este data intrării în vigoare a prezentului acord.
(3)Mărcile înregistrate cu încălcarea alineatului (1) se invalidează.
(4)În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 120, data depunerii cererii de protecţie menţionate la alineatul (1) din prezentul articol este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecţie a indicaţiei geografice.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (7) din prezentul articol, fiecare parte protejează indicaţiile geografice şi în cazul în care există o marcă prealabilă. O "marcă prealabilă" înseamnă o marcă a cărei utilizare este contrară articolului 121 alineatul (1) şi care a făcut obiectul unei cereri, a fost înregistrată sau consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, cu bună-credinţă, pe teritoriul uneia dintre părţi, anterior datei la care cererea de protecţie a indicaţiei geografice a fost depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord.
(6)O marcă prealabilă poate continua să fie utilizată şi reînnoită în pofida protecţiei acordate indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislaţia fiecărei părţi referitoare la mărci. În astfel de cazuri, se permite utilizarea indicaţiei geografice protejate, precum şi utilizarea mărcilor relevante.
(7)O parte nu este obligată să protejeze o denumire ca indicaţie geografică în temeiul prezentului acord în cazul în care, având în vedere reputaţia şi renumele unei mărci, precum şi durata utilizării acesteia, denumirea respectivă este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului.
Art. 124: Asigurarea respectării protecţiei
Fiecare parte asigură respectarea protecţiei prevăzute la articolele 119-123 prin măsuri administrative şi judiciare adecvate sau la cererea unei părţi interesate pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a unei indicaţii geografice protejate.
Art. 125: Norme generale
(1)Prezentul acord se aplică fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul acordului OMC.
(2)O parte nu este obligată să protejeze ca indicaţie geografică o denumire în temeiul prezentului acord în cazul în care denumirea respectivă este în contradicţie cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi, în consecinţă, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.
(3)O denumire omonimă care induce consumatorii în eroare făcându-i să creadă că produsul provine dintr-un alt teritoriu nu este protejată, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau locul din care este originar produsul în cauză. Fără a aduce atingere articolului 23 din Acordul TRIPS, părţile decid de comun acord cu privire la condiţiile practice de utilizare care vor permite diferenţierea indicaţiilor geografice omonime sau parţial omonime, ţinând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.
(4)Atunci când una dintre părţi, în contextul negocierilor bilaterale cu un terţ, propune protejarea unei indicaţii geografice a terţului care este omonimă sau parţial omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi protejată în temeiul prezentului acord, partea respectivă poate informa cealaltă parte în acest sens şi îi poate acorda posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca indicaţia geografică a terţului să devină protejată.
(5)Orice problemă care decurge din caietele de sarcini ale indicaţiilor geografice protejate este tratată în cadrul Subcomitetului pentru drepturile de proprietate intelectuală menţionat la articolul 154.
(6)Protecţia indicaţiilor geografice protejate în temeiul prezentului acord poate fi anulată numai de către partea din care este originar produsul.
(7)Un caiet de sarcini menţionat în prezentul acord este cel aprobat, inclusiv orice modificare aprobată, la rândul ei, de către autorităţile părţii de pe teritoriul căreia este originar produsul.
Art. 126: Dispoziţii tranzitorii
(1)Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu obligă o parte să pună în aplicare protecţia acordată indicaţiilor geografice enumerate în anexa 8-C, astfel cum se prevede la articolele 118-125, pe parcursul unei perioade de tranziţie de maximum şapte ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
(2)O parte refuză să înregistreze o marcă ce corespunde oricăreia dintre situaţiile menţionate la articolul 121 în legătură cu indicaţiile geografice protejate pentru produse similare, cu condiţia ca pentru marca respectivă să se depună o cerere de protecţie pe teritoriul în cauză după intrarea în vigoare a prezentului titlu.
(3)O marcă înregistrată cu încălcarea alineatului (2) se invalidează.
(4)După perioada de tranziţie prevăzută la alineatul (1), pentru o perioadă de tranziţie de trei ani, protecţia în temeiul prezentului acord a următoarelor indicaţii geografice pentru produsele din Uniunea Europeană nu împiedică utilizarea indicaţiilor geografice respective pentru a desemna şi a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Kârgâză:
a)[Transcrierea grecească] (Feta);
b)Calvados;
c)Asti;
d)Ceske pivo.
(5)După perioada de tranziţie prevăzută la alineatul (1), pentru o perioadă de tranziţie de opt ani, protecţia în temeiul prezentului acord a următoarelor indicaţii geografice pentru produsele din Uniunea Europeană nu împiedică utilizarea indicaţiilor geografice respective pentru a desemna şi a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Kârgâză:
a)Champagne;
b)Cognac.
(6)Produsele care au fost fabricate şi etichetate în conformitate cu legislaţia unei părţi înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, dar care nu îndeplinesc cerinţele prezentului acord, pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor.
(7)Produsele care au fost fabricate şi etichetate, în conformitate cu legislaţia unei părţi, cu indicaţiile geografice enumerate la alineatele (4) şi (5) după intrarea în vigoare a prezentului acord şi înainte de încheierea perioadelor de tranziţie menţionate la alineatele (4) şi (5), dar care nu respectă cerinţele prezentei subsecţiuni, pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor.
Art. 127: Asistenţa tehnică
În scopul de a facilita punerea în aplicare a prezentei subsecţiuni în Republica Kârgâză, precum şi de a acorda asistenţă industriei din Republica Kârgâză, Uniunea Europeană acordă Republicii Kârgâze, sub rezerva cererii acesteia şi în funcţie de nevoile sale, asistenţă tehnică adecvată, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.
SUBSECŢIUNEA 5:BREVETE
Art. 128: Acorduri internaţionale
Fiecare parte se asigură că procedurile prevăzute în Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, încheiat la Washington la 19 iunie 1970, sunt disponibile pe teritoriul său şi depune toate eforturile rezonabile pentru a se conforma Tratatului privind dreptul brevetelor, adoptat la Geneva la 1 iunie 2000.
Art. 129: Brevetele şi sănătatea publică
(1)Părţile recunosc importanţa Declaraţiei privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la Doha la 14 noiembrie 2001 de Conferinţa ministerială a OMC (denumită în continuare "Declaraţia de la Doha"). În interpretarea şi punerea în aplicare a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezenta subsecţiune, fiecare parte asigură coerenţa cu Declaraţia de la Doha.
(2)Fiecare parte pune în aplicare articolul 31a din Acordul TRIPS, precum şi anexa la Acordul TRIPS şi apendicele la anexa la Acordul TRIPS, care a intrat în vigoare la 23 ianuarie 2017.
Art. 130: Protecţie suplimentară pentru medicamente (18)
(18)În sensul prezentului capitol, "medicament" înseamnă cel puţin orice substanţă sau combinaţie de substanţe care: (a) este prezentată ca având proprietăţi de tratare sau de prevenire a bolilor la oameni sau la animale; ori (b) poate fi folosită sau administrată oamenilor sau animalelor fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.
(1)Părţile recunosc că medicamentele protejate de un brevet pe teritoriile lor pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele lor respective (denumită în continuare "procedura de autorizare a introducerii pe piaţă"). Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de introducere a produsului pe piaţă, astfel cum este definită în acest scop în legislaţia lor respectivă, poate să reducă durata protecţiei efective conferite de brevet.
(2)Fiecare parte prevede un mecanism adecvat şi eficace de despăgubire a titularului brevetului pentru reducerea duratei efective de valabilitate a brevetelor care rezultă din întârzieri nerezonabile (19) în acordarea primei autorizaţii de introducere pe piaţă pe teritoriul său respectiv în conformitate cu legislaţia sa.
(19)În sensul prezentului articol, o "întârziere nerezonabilă" înseamnă cel puţin o întârziere de peste doi ani a primului răspuns oferit solicitantului începând de la data depunerii cererii de acordare a autorizaţiei de introducere pe piaţă. La stabilirea întârzierii respective, nu este necesar să fie luate în considerare întârzierile care au loc la acordarea autorizaţiei de introducere pe piaţă ca urmare a unor perioade care pot fi atribuite solicitantului sau a oricărei perioade care nu face obiectul controlului autorităţii competente în materie de autorizare a introducerii pe piaţă.
(3)Ca alternativă la alineatul (2), o parte poate prevedea o durată suplimentară de protecţie pentru un medicament care este protejat de un brevet şi care a făcut obiectul unei proceduri de autorizare a introducerii pe piaţă, pentru o perioadă egală cu perioada scursă între data la care a fost depusă cererea de brevet şi data primei autorizaţii de introducere pe piaţă a produsului pe teritoriul părţii, redusă cu o perioadă de cinci ani. Durata unei astfel de protecţii suplimentare nu depăşeşte cinci ani. Această perioadă poate fi extinsă cu o prelungire suplimentară de şase luni în cazul unor medicamente care au făcut obiectul unor studii pediatrice, iar rezultatele studiilor respective se reflectă în informaţiile referitoare la produs.
Art. 131: Prelungirea duratei de protecţie conferită de un brevet în ceea ce priveşte produsele de protecţie a plantelor
(1)Fiecare parte stabileşte cerinţele în materie de siguranţă şi eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.
(2)Părţile recunosc că produsele de protecţie a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele lor. Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de a introduce produsul pe pieţele lor, astfel cum este definită în acest scop în legislaţia relevantă, poate să reducă perioada durata efective conferite de brevet.
(3)Fiecare parte prevede o durată suplimentară de protecţie pentru un produs de protecţie a plantelor care este protejat de un brevet şi a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, pentru o perioadă egală cu perioada menţionată la a doua teză din alineatul (2), din care se scad cinci ani.
(4)În pofida alineatului (3), durata suplimentară de protecţie nu depăşeşte cinci ani.
SUBSECŢIUNEA 6:PROTECŢIA INFORMAŢIILOR NEDIVULGATE
Art. 132: Domeniul de aplicare al protecţiei secretelor comerciale
(1)Atunci când îşi îndeplineşte obligaţia de respectare a Acordului TRIPS, în special a articolului 39 alineatele (1) şi (2) din Acordul TRIPS, fiecare parte prevede proceduri judiciare şi măsuri reparatorii adecvate în materie civilă pentru orice deţinător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial şi de a obţine reparaţii pentru o astfel de acţiune ori de câte ori este efectuată într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni:
a)"secret comercial" înseamnă informaţii care:
(i)sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;
(ii)au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; şi
(iii)au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;
b)"deţinătorul secretului comercial" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deţine în mod legal controlul asupra unui secret comercial.
(3)În sensul prezentei subsecţiuni, cel puţin următoarele forme de comportament sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:
a)dobândirea unui secret comercial fără acordul deţinătorului secretului comercial, ori de câte ori este săvârşită prin accesul neautorizat, însuşirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;
b)utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârşită fără acordul deţinătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
(i)a dobândit secretul comercial într-un mod menţionat la litera (a);
(ii)încalcă un acord de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial; ori
(iii)încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial;
c)dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori este săvârşită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, în circumstanţele date, de faptul că secretul comercial a fost obţinut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în înţelesul literei (b).
(4)Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu se interpretează în sensul că impune oricărei părţi obligaţia de a considera oricare din următoarele forme de comportament ca fiind contrară practicilor comerciale loiale:
a)descoperirea sau crearea independentă;
b)ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia şi căreia nu i se aplică nicio obligaţie valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informaţiilor relevante;
c)dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informaţii impusă sau permisă de legislaţia unei părţi;
d)limitarea utilizării de către angajaţi a experienţei şi a competenţelor dobândite în mod onest ca urmare a desfăşurării normale a activităţii lor profesionale.
(5)Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertăţii de exprimare şi de informare, inclusiv a libertăţii mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul aflat sub jurisdicţia fiecăreia dintre părţi.
Art. 133: Procedurile şi măsurile reparatorii în materie civilă pentru deţinătorii de secrete comerciale
(1)Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menţionate la articolul 132 sau care are acces la documente ce fac parte din aceste proceduri nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autorităţile judiciare, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părţi interesate, le-au calificat drept confidenţiale şi de care au luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces.
(2)În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menţionate la articolul 132, fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare sunt abilitate cel puţin:
a)să dispună măsuri provizorii pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;
b)să dispună acţiuni în încetare pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;
c)să dispună ca persoana care ştia sau ar fi trebuit să ştie că dobândeşte, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale să plătească deţinătorului secretului comercial daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, a utilizării sau a divulgării ilegale a secretului comercial;
d)să ia măsuri specifice pentru a proteja confidenţialitatea oricărui secret comercial sau presupus secret comercial prezentat în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă privind presupusa dobândire, utilizare şi divulgare a unui secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale; aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu dreptul unei părţi relevante, posibilitatea de:
(i)a limita accesul la anumite documente, în întregime sau în parte;
(ii)a restricţiona accesul la şedinţele de judecată şi la înregistrările sau transcrierile aferente acestora; şi
(iii)a pune la dispoziţie o versiune neconfidenţială a hotărârii judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conţin secrete comerciale şi
e)a impune sancţiuni oricărei persoane care participă la procedurile judiciare şi care nu respectă sau refuză să respecte hotărârile judecătoreşti privind protecţia secretului comercial sau a presupusului secret comercial.
(3)Părţile nu sunt obligate să prevadă procedurile judiciare în materie civilă şi măsurile reparatorii menţionate la articolul 132 în cazul în care faptele contrare practicilor comerciale loiale sunt săvârşite, în conformitate cu legislaţia relevantă a unei părţi, cu scopul de a dezvălui abateri, fapte ilegale sau activităţi ilegale ori în scopul protejării unui interes legitim recunoscut prin legislaţia lor.
Art. 134: Protecţia datelor pentru medicamente (20)
(20)În sensul prezentului articol, "interesul public" include sănătatea publică în conformitate cu Declaraţia de la Doha şi cu legislaţia internă.
(1)În vederea punerii în aplicare a articolului 39 din Acordul TRIPS şi în cursul asigurării unei protecţii eficiente împotriva concurenţei neloiale, astfel cum se prevede la articolul 10a din Convenţia de la Paris, fiecare parte protejează informaţiile comerciale confidenţiale prezentate în vederea obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a medicamentelor (denumită în continuare "autorizaţie de introducere pe piaţă") împotriva divulgării către terţi, cu excepţia cazului în care se iau măsuri pentru a se asigura că datele sunt protejate împotriva utilizării comerciale neloiale şi cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară pentru un interes public superior.
(2)În cazul în care o parte solicită, ca o condiţie pentru aprobarea introducerii pe piaţă a unui medicament, prezentarea unor date privind teste nepublicate sau a altor date nedezvăluite, a căror generare implică un efort considerabil, partea respectivă protejează astfel de date împotriva utilizării comerciale neloiale. În plus, fiecare parte protejează astfel de date împotriva divulgării, cu excepţia cazului în care este necesară protejarea interesului public.
(3)Fiecare parte se asigură că, pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, autoritatea responsabilă cu acordarea autorizaţiei de introducere pe piaţă nu acceptă nicio cerere ulterioară de acordare a unei autorizaţii de introducere pe piaţă care se referă la datele menţionate la alineatul (2) prezentate în cererea pentru prima autorizaţie de introducere pe piaţă fără consimţământul explicit al titularului primei autorizaţii de introducere pe piaţă, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru protejarea interesului public.
Art. 135: Protecţia datelor pentru produsele de protecţie a plantelor
(1)Fiecare parte recunoaşte un drept temporar, denumit în continuare "protecţia datelor", al proprietarului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor. În această perioadă, raportul de testare sau de studiu nu va fi utilizat în favoarea unei alte persoane care doreşte să obţină o autorizaţie de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că primul proprietar şi-a exprimat consimţământul explicit în acest sens.
(2)Raportul de testare sau de studiu ar trebui să fie:
a)necesar în scopul autorizării sau al modificării unei autorizaţii pentru a permite utilizarea pe alte culturi; şi
b)recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.
(3)Durata de protecţie a datelor este de cel puţin 10 ani de la data primei autorizaţii eliberate de autoritatea respectivă pe teritoriul părţii în cauză. În cazul produselor de protecţie a plantelor cu risc scăzut, durata poate fi prelungită până la 13 ani.
(4)Durata de protecţia a datelor se prelungeşte cu trei luni pentru fiecare prelungire a autorizaţiei pentru utilizări minore în cazul în care cererile de autorizare sunt prezentate de titularul autorizaţiei după cel târziu cinci ani de la data primei autorizaţii. Durata totală de protecţie a datelor nu poate depăşi în niciun caz 13 ani. În cazul produselor de protecţie a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecţie a datelor nu poate depăşi în niciun caz 15 ani.
(5)Un raport de testare sau de studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizaţii. În aceste cazuri, durata de protecţie a datelor este de 30 de luni.
(6)În pofida alineatelor (3), (4) şi (5), organismul public responsabil cu acordarea unei autorizaţii de introducere pe piaţă nu ia în considerare informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) pentru nicio autorizaţie de introducere pe piaţă ulterioară, indiferent dacă aceasta a fost sau nu pusă la dispoziţia publicului.
(7)Fiecare parte adoptă măsuri care să oblige solicitantul şi titularii de autorizaţii anterioare stabiliţi pe teritoriile lor să facă schimb de informaţii proprietare, astfel încât să se evite repetarea testelor pe animale vertebrate.
SUBSECŢIUNEA 7:SOIURI DE PLANTE
Art. 136: Dispoziţii generale
Fiecare parte protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante (denumită în continuare "Convenţia UPOV"), inclusiv excepţiile opţionale de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Convenţia UPOV, şi cooperează pentru a promova şi a asigura respectarea acestor drepturi.