Regulamentul 909/23-iul-2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 257L
În vigoare Versiune de la: 1 Mai 2024 până la: 16 Ianuarie 2025
Regulamentul 909/23-iul-2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012
Dată act: 23-iul-2014
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special art. 114, având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),
(1)JO C 310, 13.10.2012, p. 12.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)JO C 299, 4.10.2012, p. 76.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 23 iulie 2014.
întrucât:
(1)Depozitarii centrali de titluri de valoare (CSD), împreună cu contrapărţile centrale (CPC), contribuie în mare măsură la administrarea infrastructurilor post-tranzacţionare care protejează pieţele financiare şi dau asigurări participanţilor de pe piaţă că tranzacţiile cu titluri de valoare sunt executate în mod corespunzător şi în timp util, inclusiv în perioadele de presiuni extreme.
(2)Datorită poziţiei lor determinante în procesul de decontare, sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri sunt de o importanţă sistemică pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare. Având un rol important în cadrul sistemelor de deţinere a titlurilor de valoare prin care participanţii la acestea raportează titlurile de valoare deţinute de investitori, sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri funcţionează, de asemenea, ca instrument esenţial pentru controlul integrităţii unei anumite emisiuni, prevenind crearea sau reducerea nejustificată a titlurilor de valoare emise şi jucând, în acest fel, un rol important în menţinerea încrederii investitorilor. În plus, sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri sunt strâns implicate în constituirea de garanţii în cadrul operaţiunilor de politică monetară, precum şi în cadrul procesului de constituire a garanţiilor între instituţiile de credit şi sunt, prin urmare, actori importanţi în procesul de constituire a garanţiilor.
(3)Deşi Directiva 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) a diminuat perturbările cauzate unui sistem de decontare a titlurilor de valoare de deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva unui participant la sistemul respectiv, este necesar să se abordeze alte riscuri cu care se confruntă sistemele de decontare a titlurilor de valoare, precum şi riscul de insolvenţă sau de perturbare în funcţionarea CSD-urilor care gestionează sistemele de decontare a titlurilor de valoare. Anumite CSD-uri sunt supuse riscurilor de credit şi de lichiditate ocazionate de furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării.
(1)Directiva 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).
(4)Numărul tot mai mare de decontări transfrontaliere, consecinţă a dezvoltării acordurilor de conexiune între CSD-uri, pune sub semnul întrebării rezistenţa CSD-urilor, în absenţa unor norme prudenţiale comune, atunci când importă riscurile cu care se confruntă CSD-urile din alte state membre. Mai mult, în ciuda intensificării decontărilor transfrontaliere, schimbările determinate de piaţă în direcţia unei pieţe mai integrate a serviciilor oferite de CSD-uri s-au dovedit a fi foarte lente. O piaţă internă deschisă a decontării titlurilor de valoare ar trebui să permită oricărui investitor din Uniune să investească în toate titlurile de valoare din Uniune cu aceeaşi uşurinţă şi prin utilizarea aceloraşi procese, ca în cazul titlurilor de valoare interne. Cu toate acestea, pieţele serviciilor de decontare din Uniune rămân fragmentate la nivel transfrontalier, iar decontările transfrontaliere continuă să fie mai costisitoare, datorită normelor naţionale diferite care reglementează decontarea şi activităţile CSD-urilor, precum şi concurenţei limitate între CSD-uri. Respectiva fragmentare împiedică decontările transfrontaliere şi creează riscuri şi costuri suplimentare pentru acestea. Având în vedere relevanţa sistemică a CSD-urilor, ar trebui promovată concurenţa dintre acestea, astfel încât să li se ofere participanţilor de pe piaţă posibilitatea de a alege prestatorul şi să se reducă dependenţa de un singur furnizor de infrastructură. În lipsa unor obligaţii identice pentru operatorii de pe piaţă şi a unor standarde prudenţiale comune pentru CSD-uri, măsurile divergente care ar putea fi luate la nivel naţional vor avea un impact negativ direct asupra siguranţei, eficienţei şi concurenţei pe pieţele serviciilor de decontare din Uniune. Este necesar să se elimine aceste obstacole semnificative în funcţionarea pieţei interne şi să se evite denaturarea concurenţei, precum şi să se preîntâmpine apariţia unor astfel de obstacole şi perturbări în viitor. Pentru buna funcţionare a pieţei interne, este necesar să fie creată o piaţă integrată pentru decontarea titlurilor de valoare, care să nu facă distincţie între tranzacţiile cu titlurile de valoare la nivel naţional şi la nivel transfrontalier. Prin urmare, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament ar trebui să fie art. 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(5)Este necesar să se stabilească, într-un regulament, o serie de obligaţii uniforme care să le fie impuse participanţilor de pe piaţă cu privire la anumite aspecte legate de ciclul de decontare şi de disciplina în materie de decontare şi să se prevadă o serie de cerinţe comune pentru CSD-urile care gestionează sisteme de decontare a titlurilor de valoare. Normele direct aplicabile introduse printr-un regulament ar trebui să garanteze faptul că toţi operatorii de pe piaţă şi toate CSD-urile sunt supuse aceloraşi norme, standarde şi obligaţii direct aplicabile. Un regulament ar trebui să amelioreze siguranţa şi eficienţa decontării în Uniune, împiedicând apariţia unor norme naţionale divergente ca rezultat al transpunerii unei directive. Un regulament ar trebui să diminueze complexitatea în materie de reglementare cauzată de normele naţionale diferite, care afectează operatorii de pe piaţă şi CSD-urile, şi ar trebui să permită CSD-urilor să îşi ofere serviciile în alte state UE fără a avea obligaţia de a respecta cerinţe naţionale diferite, precum cele privind autorizarea, supravegherea, organizarea sau riscurile aferente CSD-urilor. Un regulament care impune cerinţe identice pentru toate CSD-urile ar trebui, de asemenea, să contribuie la eliminarea denaturării concurenţei.
(6)La 20 octombrie 2010, Consiliul pentru Stabilitate Financiară a solicitat infrastructuri-cheie mai solide ale pieţei şi a cerut revizuirea şi ameliorarea standardelor existente. În aprilie 2012, Comitetul pentru sisteme de plăţi şi decontări (CPSS) al Băncii Reglementărilor Internaţionale (BIS) şi Organizaţia Internaţională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) au adoptat standardele globale privind infrastructurile pieţelor financiare. Standardele respective au înlocuit recomandările BIS din 2001, care au fost adaptate la nivel european în 2009, prin orientări cu caracter neobligatoriu, de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) şi de Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare. Având în vedere natura globală a pieţelor financiare şi importanţa sistemică a CSD-urilor, este necesar să se asigure convergenţa la nivel internaţional a cerinţelor prudenţiale la care sunt supuse acestea. Prezentul regulament ar trebui să respecte principiile existente privind infrastructurile pieţelor financiare formulate de CPSS-IOSCO. Comisia şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (2), în strânsă cooperare cu membrii SEBC, ar trebui să asigure coerenţa cu standardele existente şi evoluţia viitoare a acestora atunci când elaborează sau propun revizuirea standardelor tehnice de reglementare şi a standardelor tehnice de punere în aplicare, precum şi a orientărilor şi recomandărilor menţionate în prezentul regulament.
(2)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(7)Consiliul, în concluziile sale din 2 decembrie 2008, a evidenţiat necesitatea de a întări siguranţa şi soliditatea sistemelor de decontare a titlurilor de valoare şi de a aborda obstacolele de natură juridică existente în etapa post- tranzacţionare în Uniune.
(8)Una dintre misiunile fundamentale ale SEBC este de a promova o bună funcţionare a sistemelor de plăţi. În acest sens, membrii SEBC exercită supravegherea, asigurând funcţionarea eficientă şi sigură a sistemelor de compensare şi de plăţi. Membrii SEBC acţionează deseori ca agenţi de decontare pentru operaţiunea aferentă fondurilor băneşti pentru tranzacţiile cu titluri de valoare. De asemenea, sunt clienţi importanţi ai CSD-urilor, care gestionează adesea constituirea de garanţii în cadrul operaţiunilor de politică monetară. Membrii SEBC ar trebui să fie strâns implicaţi, prin consultare, în procesul de autorizare şi supraveghere a CSD-urilor, de recunoaştere a CSD-urilor din ţări terţe şi de aprobare a anumitor conexiuni între CSD-uri. Pentru a preveni apariţia unor seturi de norme paralele, aceştia ar trebui, de asemenea, să fie implicaţi îndeaproape, prin consultare, în procesul de stabilire a standardelor tehnice de reglementare şi de punere în aplicare, precum şi a orientărilor şi recomandărilor, deşi responsabilitatea principală pentru stabilirea unor astfel de standarde tehnice, orientări şi recomandări ar trebui să revină Comisiei şi AEVMP, astfel cum se prevede în prezentul regulament. Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere responsabilităţilor Băncii Centrale Europene (BCE) şi ale băncilor centrale naţionale de a asigura eficienţa şi soliditatea sistemelor de compensare şi de plăţi în cadrul Uniunii şi în ţări terţe. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice accesul membrilor SEBC la informaţiile relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin, inclusiv supravegherea exercitată asupra CSD-urilor şi a altor infrastructuri ale pieţelor financiare.
(9)Membrii SEBC, orice alt organism care îndeplineşte funcţii similare în anumite state membre sau alte organisme publice însărcinate cu administrarea datoriei publice la nivelul Uniunii sau care intervin în acest proces, pot oferi ele însele o serie de servicii, precum gestionarea unui sistem de decontare a titlurilor de valoare, care le-ar înscrie în categoria CSD-urilor. Atunci când acţionează în calitate de CSD-uri fără a înfiinţa o entitate separată, astfel de entităţi ar trebui să fie exceptate de la cerinţele de autorizare şi de supraveghere, de la anumite cerinţe organizatorice şi de la cerinţele de capital şi de la cerinţele privind politica de investiţii, însă ar trebui să facă în continuare obiectul restului de cerinţe prudenţiale aplicabile CSD-urilor. În cazul în care astfel de entităţi ale unui stat membru acţionează în calitate de CSD-uri, acestea nu ar trebui să îşi ofere serviciile în alte state membre. Deoarece membrii SEBC acţionează ca agenţi de decontare în scopul decontării, acestea ar trebui să fie, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al cerinţelor stabilite la titlul IV din prezentul regulament.
(10)Prezentul regulament ar trebui să se aplice decontării tranzacţiilor cu toate instrumentele financiare, precum şi activităţilor CSD-urilor, dacă nu se specifică altfel. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere altor acte legislative ale Uniunii referitoare la instrumente financiare specifice, cum ar fi Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi nici măsurilor adoptate în conformitate cu directiva respectivă.
(1)Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).
(11)Înregistrarea titlurilor de valoare prin înscriere în cont este un pas important pentru a spori eficienţa decontării şi a garanta integritatea unei emisiuni de titluri de valoare, în special în contextul complexităţii tot mai mari a metodelor de deţinere şi de transfer. Din motive de siguranţă, prezentul regulament prevede înregistrarea prin înscriere în cont a tuturor valorilor mobiliare admise la tranzacţionare sau tranzacţionate în locurile de tranzacţionare reglementate prin Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) şi prin Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (3). Prezentul regulament nu ar trebui să impună o anumită metodă de realizare a înscrierii în cont iniţiale, aceasta putând lua forma imobilizării sau a dematerializării imediate. Prezentul regulament nu ar trebui să impună tipul de instituţie care să realizeze înscrierea în cont a titlurilor de valoare la emitere, ci ar trebui să permită mai curând diferitelor părţi interesate, inclusiv operatorilor de registru, să îndeplinească această funcţie. Totuşi, de îndată ce tranzacţiile cu aceste titluri de valoare vor fi executate în locurile de tranzacţionare reglementate prin Directiva 2014/65/UE şi prin Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sau constituite ca garanţie în condiţiile prevăzute de Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (4), titlurile de valoare respective ar trebui să fie înscrise în cont într-un sistem de tip CSD pentru a se asigura, inter alia, că toate aceste titluri de valoare pot fi decontate printr-un sistem de decontare a titlurilor de valoare. Imobilizarea şi dematerializarea nu ar trebui să implice pierderea de drepturi de către deţinătorii de titluri de valoare şi ar trebui realizate de o manieră care să asigure posibilitatea deţinătorilor de titluri de valoare de a îşi verifica drepturile.
(2)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2011/61/UE şi a Directivei 2002/92/CE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). '
(3)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(4)Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanţie financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).
(12)Pentru a asigura siguranţa decontării, orice participant la un sistem de decontare a titlurilor de valoare care cumpără sau vinde anumite instrumente financiare, şi anume valori mobiliare, instrumente ale pieţei monetare, unităţi emise de organisme de plasament colectiv şi certificate de emisii, ar trebui să îşi deconteze obligaţia la data preconizată pentru decontare.
(13)Perioadele mai lungi de decontare a tranzacţiilor cu valori mobiliare antrenează incertitudine şi riscuri crescute pentru participanţii la sistemele de decontare a titlurilor de valoare. Diferenţele existente de la un stat membru la altul în ceea ce priveşte durata perioadelor de decontare împiedică reconcilierea şi constituie surse de erori pentru emitenţi, investitori şi intermediari. Prin urmare, este necesar să se prevadă o perioadă de decontare comună, care ar facilita identificarea datei preconizate pentru decontare, precum şi punerea în aplicare a măsurilor de disciplină în materie de decontare. Data preconizată pentru decontarea tranzacţiilor cu valori mobiliare care sunt executate în locurile de tranzacţionare reglementate prin Directiva 2014/65/UE şi Regulamentul (UE) nr. 600/2014 ar trebui să fie cel târziu a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacţiei. În cazul operaţiunilor complexe alcătuite din mai multe tranzacţii, precum acordurile de răscumpărare sau de împrumut de titluri de valoare, cerinţa respectivă ar trebui să se aplice primei tranzacţii care implică un transfer de titluri de valoare. Având în vedere caracterul lor nestandardizat, cerinţa respectivă nu ar trebui să se aplice tranzacţiilor care sunt negociate în particular de către părţile relevante, dar care sunt executate în locurile de tranzacţionare reglementate prin Directiva 2014/65/UE şi Regulamentul (UE) nr. 600/2014, sau tranzacţiilor care sunt executate bilateral, dar care sunt raportate într-un loc de tranzacţionare reglementat prin Directiva 2014/65/UE şi Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Mai mult, cerinţa respectivă nu ar trebui să se aplice primei tranzacţii în care valorile mobiliare în cauză fac obiectul unei înscrieri iniţiale în cont.
(14)CSD-urile şi alte infrastructuri ale pieţei ar trebui să ia măsuri pentru a preveni şi aborda cazurile de neexecutare a decontării. Este esenţial ca asemenea norme să fie aplicate în mod uniform şi direct în Uniune. În speţă, CSD-urile şi alte infrastructuri ale pieţei ar trebui să fie obligate să pună în aplicare proceduri care să le permită să ia măsurile corespunzătoare pentru a suspenda orice participant care provoacă în mod sistematic cazuri de neexecutare a decontării şi pentru a face publică identitatea acestuia, cu condiţia ca participantul respectiv să aibă posibilitatea de a îşi prezenta observaţiile înainte de luarea unei astfel de decizii.
(15)Una dintre cele mai eficiente modalităţi de a aborda cazurile de neexecutare a decontării este de a impune ca participanţii care cauzează neexecutarea decontării să facă obiectul unei puneri în aplicare obligatorii a acordului iniţial. Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme uniforme privind sancţiunile şi anumite aspecte ale tranzacţiei de cumpărare impusă pentru toate valorile mobiliare, instrumentele pieţei monetare, unităţile emise de organisme de plasament colectiv şi certificatele de emisii, cum ar fi calendarul şi tarifarea. Normele respective ar trebui să fie adaptate la specificul diferitelor pieţe titlurilor de valoare, al anumitor locuri de tranzacţionare, cum ar fi pieţele de creştere pentru IMM-uri, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE, şi al anumitor operaţiuni complexe, cum ar fi acordurile de răscumpărare sau de împrumut de titluri de valoare pe termen foarte scurt, pentru a se evita un impact negativ asupra lichidităţii şi eficienţei pieţelor titlurilor de valoare. Normele privind disciplina în materie de decontare ar trebui să se aplice într-un mod care stimulează decontarea tranzacţiilor cu toate instrumentele financiare relevante până la data preconizată pentru decontarea acestora.
(16)Procedurile şi sancţiunile legate de cazurile de neexecutare a decontării ar trebui să fie proporţionale cu amploarea şi gravitatea acestor cazuri şi, în acelaşi timp, să fie ajustate în aşa fel încât să menţină şi să protejeze lichiditatea instrumentelor financiare relevante. În special, activităţile de formare a pieţei joacă un rol esenţial în asigurarea lichidităţii pieţelor din Uniune, în special a titlurilor de valoare mai puţin lichide. Măsurile de prevenire şi remediere a cazurilor de neexecutare a decontării ar trebui să fie ajustate în funcţie de necesitatea de a menţine şi de a proteja lichiditatea acestor titluri de valoare. Sancţiunile în fonduri băneşti impuse participanţilor care cauzează neexe- cutarea decontării ar trebui creditate, dacă e posibil, clienţilor care asigură executarea decontării, drept compensaţie, şi nu ar trebui în niciun caz să devină o sursă de venit pentru CSD-ul în cauză. CSD-urile ar trebui să consulte infrastructurile pieţelor pentru care furnizează servicii de tip CSD cu privire la punerea în aplicare a măsurilor de disciplină în materie de decontare prevăzute în prezentul regulament.
(17)În majoritatea cazurilor, ar trebui să fie iniţiată o procedură de cumpărare impusă în situaţia în care instrumentele financiare nu sunt furnizate în termen de patru zile lucrătoare de la data preconizată pentru decontare. Cu toate acestea, în cazul instrumentelor financiare nelichide, este oportun ca perioada anterioară iniţierii procedurii de cumpărare impusă să fie majorată până la maximum şapte zile lucrătoare. Baza pentru determinarea condiţiilor în care instrumentele financiare sunt considerate a fi nelichide ar trebui stabilită prin intermediul unor standarde tehnice de reglementare, ţinând seama de evaluările efectuate deja în Regulamentul (UE) nr. 600/2014. În cazul în care instrumentele financiare sunt considerate a fi nelichide, termenul pentru iniţierea procedurii de cumpărare impusă ar trebui să fie prelungit până la maximum şapte zile lucrătoare.
(18)Este adecvat să se acorde pieţelor de creştere pentru IMM-uri flexibilitatea de a nu aplica procedura de cumpărare impusă pe o perioadă de până la 15 zile de la data la care a avut loc tranzacţia, astfel încât să se ia în considerare lichiditatea unor astfel de pieţe şi să se permită, în special, derularea activităţii formatorilor de piaţă pe pieţele mai puţin lichide în cauză. Măsurile de disciplină în materie de decontare specifice pieţelor de creştere pentru IMM-uri ar trebui să se aplice numai tranzacţiilor executate pe aceste pieţe. Conform documentului de lucru al serviciilor Comisiei din 7 decembrie 2011 care însoţeşte Comunicarea Comisiei intitulată "Un plan de acţiune pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare al IMM-urilor", accesul la pieţele de capital ar trebui dezvoltat ca o alternativă la împrumuturile bancare realizate de IMM-uri şi, prin urmare, este oportun să se stabilească norme adaptate pentru a veni mai bine în întâmpinarea nevoilor respectivelor pieţe de creştere pentru IMM-uri.
(19)Un CSD ar trebui să aibă dreptul de a monitoriza executarea unei cumpărări impuse în ceea ce priveşte instrucţiunile privind decontările multiple, care vizează aceleaşi instrumente financiare şi care au aceeaşi dată a expirării aferentă perioadei de prelungire, în scopul reducerii la minimum a numărului de cumpărări impuse în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele din prezentul regulament.
(20)Întrucât principalul obiectiv al prezentului regulament este de a introduce o serie de obligaţii legale impuse în mod direct operatorilor de pe piaţă, care constau, inter alia, în înscrierea în cont la un CSD a tuturor valorilor mobiliare de îndată ce acestea sunt tranzacţionate în locuri de tranzacţionare reglementate prin Directiva 2014/65/UE şi Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sau constituite sub formă de garanţie în condiţiile prevăzute de Directiva 2002/47/CE şi în decontarea obligaţiilor lor cel târziu în a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacţiei şi întrucât CSD-urile sunt răspunzătoare pentru gestionarea sistemelor de decontare a titlurilor de valoare şi aplicarea măsurilor necesare în vederea realizării la timp a decontării în Uniune, este esenţial să se garanteze că toate CSD- urile sunt sigure, solide şi respectă în permanenţă cerinţele organizatorice, cerinţele în materie de conduită în afaceri şi cerinţele prudenţiale riguroase stabilite de prezentul regulament, inclusiv prin adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a preveni frauda şi neglijenţa. Un set de norme uniforme şi direct aplicabile cu privire la autorizarea şi supravegherea permanentă a CSD-urilor reprezintă, prin urmare, un corolar esenţial al obligaţiilor legale impuse participanţilor de pe piaţă prin prezentul regulament şi se află în strânsă legătură cu acestea. Este, prin urmare, necesar ca normele privind autorizarea şi supravegherea CSD-urilor să fie incluse în acelaşi act ca şi obligaţiile legale impuse participanţilor de pe piaţă.
(21)Luând în considerare faptul că CSD-urile ar trebui să respecte cerinţe comune şi pentru a înlătura barierele existente în calea decontărilor transfrontaliere, toate CSD-urile autorizate ar trebui să aibă libertatea de a presta servicii pe teritoriul Uniunii, inclusiv prin înfiinţarea unei sucursale. Pentru a se asigura un nivel corespunzător de siguranţă în prestarea de servicii de tip CSD de către CSD-uri într-un alt stat, CSD-urile respectiv ar trebui să facă obiectul unei proceduri specifice instituite de prezentul regulament în cazul în care intenţionează să presteze anumite servicii de bază în conformitate cu prezentul regulament sau să înfiinţeze o sucursală într-un stat membru gazdă.
(22)Pe o piaţă a serviciilor de decontare fără frontiere la nivelul Uniunii, este necesar să se stabilească competenţele diferitelor autorităţi implicate în aplicarea prezentului regulament. Statele membre ar trebui să desemneze, în mod concret, autorităţile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cărora ar trebui să li se acorde competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. CSD-urile ar trebui să facă obiectul autorizării şi supravegherii de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, autoritate care este bine plasată şi ar trebui să fie abilitată să analizeze modul în care CSD-urile funcţionează zilnic, să efectueze evaluări periodice şi să ia măsurile adecvate atunci când este necesar. Autoritatea competentă în cauză ar trebui, totuşi, să se consulte cât mai devreme posibil şi să coopereze cu alte autorităţi relevante, printre acestea numărându-se autorităţile responsabile de supravegherea fiecărui sistem de decontare a titlurilor de valoare gestionat de CSD, cu băncile centrale care emit monedele de decontare cele mai relevante, după caz, cu băncile centrale relevante care acţionează ca agent de decontare pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare, precum şi, după caz, cu autorităţile competente ale altor entităţi din grup. De asemenea, o astfel de cooperare presupune schimbul de informaţii între autorităţile în cauză şi notificarea imediată a autorităţilor respective în cazul situaţiilor de urgenţă care afectează lichiditatea şi stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care este stabilit CSD-ul sau oricare dintre participanţii săi.
(23)În cazul în care un CSD îşi prestează serviciile într-un alt stat membru, autoritatea competentă din statul membru gazdă ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita autorităţii competente din statul membru de origine toate informaţiile privind activităţile CSD-ului care sunt relevante pentru autoritatea solicitantă. Pentru a permite o coordonare eficace a supravegherii, informaţiile respective ar putea viza în special serviciile oferite utilizatorilor CSD-ului stabiliţi în statul membru gazdă, instrumentele sau monedele procesate şi pot include informaţii privind evoluţii negative, rezultatele evaluărilor riscurilor şi ale măsurilor de remediere. Autoritatea competentă a statului membru de origine ar trebui, de asemenea, să aibă acces la orice informaţie raportată periodic de CSD autorităţii competente a statului membru gazdă.
(24)În cazul în care un CSD îşi prestează serviciile într-un alt stat membru decât statul membru în care este stabilit, inclusiv prin înfiinţarea unei sucursale, autoritatea competentă din statul membru de origine este principala responsabilă pentru supravegherea CSD-ului respectiv. În cazul în care activităţile unui CSD în statul membru gazdă au dobândit o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor instrumentelor financiare şi pentru protecţia investitorilor din statul membru gazdă respectiv, autorităţile competente şi autorităţile relevante din statul membru de origine şi din statul membru gazdă ar trebui să încheie acorduri de cooperare pentru supravegherea activităţilor CSD-ului respectiv în statul membru gazdă. Autoritatea competentă din statul membru de origine ar trebui de asemenea să poată decide ca acordurile de cooperare respective să includă o cooperare multilaterală, inclusiv o cooperare cu caracter colegial, între autoritatea competentă din statul membru de origine şi autorităţile competente şi autorităţile relevante din statele membre gazdă în cauză. Cu toate acestea, astfel de acorduri de cooperare nu ar trebui să fie considerate colegii de supraveghere, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Nu ar trebui să se discrimineze, direct sau indirect, niciun stat membru şi niciun grup de state membre ca loc de instituire a unui CSD şi de prestare a serviciilor de decontare. În îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute în prezentul regulament, nicio autoritate nu ar trebui să exercite discriminări, în mod direct sau indirect, faţă de o întreprindere dintr-un alt stat membru. Sub rezerva prezentului regulament, un CSD dintr-un stat membru ar trebui să poată deconta instrumente financiare, fără restricţii sau impedimente, în moneda unui alt stat membru sau în moneda unei ţări terţe.
(25)Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să solicite adoptarea în cadrul legislaţiei lor naţionale a unui cadru juridic specific pentru cooperarea curentă la nivel naţional dintre autoritatea competentă a CSD-ului şi autorităţile relevante. Un astfel de cadru juridic naţional ar trebui să fie coerent cu orientările privind practicile şi cooperarea în materie de supraveghere dintre autorităţi pe care AEVMP le poate emite în temeiul prezentului regulament.
(26)Orice persoană juridică care se încadrează în domeniul de aplicare al definiţiei unui CSD trebuie să fie autorizată de către autorităţile naţionale competente înainte de a îşi începe activitatea. Ţinând cont de diferitele modele de afaceri, un CSD ar trebui definit prin trimitere la anumite servicii de bază, constând în servicii de decontare, care presupun gestionarea unui sistem de decontare a titlurilor de valoare, servicii notariale şi servicii de administrare centralizată a conturilor de titluri de valoare. Un CSD ar trebui, cel puţin, să gestioneze un sistem de decontare a titlurilor de valoare şi să ofere încă un serviciu de bază. Această combinaţie este esenţială pentru ca CSD-urile să îşi joace rolul în decontarea titlurilor de valoare şi în asigurarea integrităţii unei emisiuni de titluri de valoare. Entităţile care nu gestionează sisteme de decontare a titlurilor de valoare, cum sunt operatorii de registru, agenţii de transfer, autorităţile publice, organismele care gestionează un sistem de înregistrare instituite în temeiul Directivei 2003/87/CE, sau CPC-urile care sunt reglementate de Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) nu intră în domeniul de aplicare al definiţiei CSD.
(1)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
(27)CSD-urile ar trebui să dispună de planuri de redresare pentru a asigura continuitatea operaţiunilor lor esenţiale. Fără a aduce atingere Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), autorităţile competente ar trebui să se asigure că un plan de rezoluţie adecvat este stabilit şi menţinut pentru fiecare CSD în conformitate cu dreptul intern relevant.
(2)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014," p. 190).
(28)Pentru a furniza date fiabile privind amploarea decontării titlurilor de valoare în afara sistemelor de decontare a titlurilor de valoare şi a se asigura că riscurile rezultate pot fi monitorizate şi abordate, orice instituţie, alta decât CSD-urile, care decontează tranzacţii cu titluri de valoare în afara unui sistem de decontare a titlurilor de valoare ar trebui să raporteze activităţile sale de decontare autorităţilor competente în cauză. Ulterior, autorităţile competente destinatare ar trebui să transmită aceste informaţii către AEVMP şi să o informeze pe aceasta din urmă cu privire la orice risc potenţial care rezultă din aceste activităţi de decontare. În plus, AEVMP ar trebui să monitorizeze astfel de activităţi de decontare şi să ia în considerare riscurile potenţiale pe care le-ar putea genera acestea.
(29)Pentru a evita ca CSD-urile să îşi asume riscuri în derularea altor activităţi decât cele care fac obiectul autorizării în conformitate cu prezentul regulament, activităţile CSD-urilor autorizate ar trebui să fie limitate la furnizarea serviciilor care fac obiectul autorizaţiei obţinute sau care sunt notificate în temeiul prezentului regulament şi acestea ar trebui să nu deţină nicio participaţie, astfel cum este definită în prezentul regulament prin trimitere la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), şi nici să deţină, în mod direct sau indirect, o cotă reprezentând cel puţin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul altor instituţii decât cele care prestează servicii similare, cu excepţia situaţiei în care o astfel de participaţie este aprobată de autorităţile competente ale CSD-urilor în baza faptului că participaţia nu sporeşte în mod semnificativ profilul de risc al CSD-urilor.
(1)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(30)Pentru a garanta siguranţa funcţionării sistemelor de decontare a titlurilor de valoare, sistemele respective ar trebui să fie gestionate numai de CSD-uri sau de băncile centrale care acţionează în calitate de CSD-uri, cu respectarea prezentului regulament.
(31)Fără a aduce atingere cerinţelor specifice din dreptul fiscal al statelor membre, CSD-urile ar trebui să fie autorizate să ofere servicii auxiliare serviciilor lor de bază, care să contribuie la sporirea siguranţei, a eficienţei şi a transparenţei pieţelor titlurilor de valoare şi care să nu dea naştere unor riscuri nejustificate pentru serviciile lor de bază. O listă neexhaustivă a acestor servicii este stabilită în prezentul regulament pentru a permite CSD-urilor să răspundă la viitoarele evoluţii ale pieţelor. În cazul în care furnizarea acestui tip de servicii este legată de obligaţiile privind impozitul reţinut la sursă şi de obligaţiile de raportare către autorităţile fiscale, ea continuă să se desfăşoare în conformitate cu dreptul statelor membre în cauză. În conformitate cu art. 114 alineatul (2) din TFUE, competenţa de a adopta măsuri în temeiul art. 114 alineatul (1) nu este valabilă în cazul dispoziţiilor fiscale. În decizia sa din 29 aprilie 2004 în cauza C-3 38/01 (2), Comisia/Consiliul, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că "dispoziţiile fiscale" sunt interpretate ca referindu-se "nu numai la dispoziţiile care identifică persoanele impozitabile, tranzacţiile impozitabile, baza de impunere şi ratele impozitelor şi ale scutirilor de la impozitele directe şi indirecte, ci şi la dispoziţiile legate de aranjamentele privind colectarea respectivelor impozite." Prin urmare, prezentul regulament nu acoperă aranjamentele privind colectarea impozitelor pentru care ar trebui să fie utilizat un temei juridic distinct.
(2)Rec., p I-4829, 2004.
(32)Un CSD care intenţionează să externalizeze un serviciu de bază unui terţ sau să presteze un nou serviciu de bază sau un serviciu auxiliar care nu este menţionat în prezentul regulament, să gestioneze un alt sistem de decontare a instrumentelor financiare, să folosească un alt agent de decontare sau să instituie orice conexiune cu alte CSD-uri care implică riscuri semnificative ar trebui să solicite o autorizaţie, în conformitate cu aceeaşi procedură ca şi cea necesară pentru autorizarea iniţială, cu excepţia faptului că autoritatea competentă ar trebui să informeze CSD-ul solicitant în termen de trei luni dacă autorizaţia a fost acordată sau refuzată. Cu toate acestea, conexiunile dintre CSD-uri care nu implică riscuri semnificative sau conexiunile interoperabile dintre CSD-uri care îşi externalizează serviciile legate de aceste conexiuni interoperabile unor entităţi publice, precum membrii SEBC, nu ar trebui să facă obiectul unei autorizaţii prealabile, ci ar trebui notificate de către CSD-urile relevante autorităţilor lor competente.
(33)Atunci când un CSD intenţionează să îşi extindă serviciile la servicii auxiliare de tip nebancar prevăzute în mod explicit în prezentul regulament care nu conduc la creşterea profilului de risc al CSD-ului, acesta din urmă ar trebui să aibă această posibilitate după ce informează autoritatea competentă a statului său membru de origine.
(34)CSD-urile stabilite în ţări terţe ar trebui să îşi poată oferi serviciile în Uniune, inclusiv prin înfiinţarea unei sucursale. Pentru a se asigura un nivel corespunzător de siguranţă în prestarea de servicii de tip CSD de către CSD-urile din ţări terţe, CSD-urile respective ar trebui să facă obiectul recunoaşterii de către AEVMP în cazul în care intenţionează să presteze anumite servicii prevăzute de prezentul regulament sau să înfiinţeze o sucursală în Uniune. CSD-urile din ţările terţe ar trebui să poată să stabilească conexiuni cu CSD-urile înfiinţate în Uniune în absenţa unei astfel de recunoaşteri, cu condiţia ca autoritatea competentă relevantă să nu emită obiecţii. Având în vedere natura globală a pieţelor financiare, AEVMP este cea mai în măsură să recunoască CSD-urile din ţări terţe. AEVMP ar trebui să fie în măsură să recunoască CSD-urile din ţări terţe numai în cazul în care Comisia ajunge la concluzia că acestea fac obiectul unui cadru juridic şi de supraveghere echivalent efectiv cu cel prevăzut în prezentul regulament, dacă sunt efectiv autorizate, supravegheate şi fac obiectul monitorizării în ţara lor de stabilire şi dacă au fost încheiate acorduri de cooperare între AEVMP şi autorităţile competente şi autorităţile relevante ale CSD-urilor. Recunoaşterea de către AEVMP ar trebui să condiţionată de o recunoaştere echivalentă efectivă a cadrului prudenţial aplicabil CSD-urilor stabilite în Uniune şi autorizate în temeiul prezentului regulament.
(35)Având în vedere complexitatea, precum şi natura sistemică a CSD-urilor şi a serviciilor pe care acestea le oferă, sunt necesare norme de guvernanţă transparente, care să garanteze că personalul de conducere superioară, membrii organului de conducere, acţionarii şi participanţii, care au capacitatea de a exercita controlul, astfel cum este definit prin trimitere la Directiva 2013/34/UE, privind conturile consolidate, asupra activităţii CSD-ului, sunt în măsură să asigure administrarea sănătoasă şi prudentă a CSD-ului.
(36)În statele membre sunt utilizate diferite structuri de guvernanţă. În majoritatea cazurilor, se utilizează o structură unitară şi/sau duală a consiliului de administraţie. Definiţiile utilizate în prezentul regulament urmăresc să cuprindă toate structurile existente, fără a recomanda în mod special vreuna dintre ele şi să aibă un caracter pur funcţional în vederea stabilirii de norme care să asigure un anumit rezultat, indiferent de dreptul intern al societăţilor comerciale aplicabil instituţiilor din fiecare stat membru. Prin urmare, definiţiile nu ar trebui să aducă atingere alocării generale a competenţelor în conformitate cu dreptul intern al societăţilor comerciale.
(37)Normele de guvernanţă transparente ar trebui să garanteze că sunt luate în considerare interesele acţionarilor, ale conducerii şi ale personalului CSD-urilor, pe de o parte, şi interesele utilizatorilor acestora, pe care CSD-urile îi servesc în ultimă instanţă, pe de altă parte. Normele de guvernanţă respective ar trebui să se aplice fără a aduce atingere modelului de proprietate adoptat de CSD. Ar trebui înfiinţate comitete ale utilizatorilor pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare gestionat de CSD, pentru a oferi utilizatorilor posibilitatea de a acorda consultanţă organului de conducere al CSD-ului în legătură cu principalele aspecte care îi afectează, iar aceste comitete ar trebui să dispună de instrumentele necesare pentru a îşi îndeplini rolul. În cadrul comitetului de utilizatori ar trebui reprezentate interesele diferiţilor utilizatori ai CSD-urilor, inclusiv cele ale deţinătorilor diferitelor tipuri de titluri de valoare.
(38)CSD-urile ar trebui să fie în măsură să externalizeze gestionarea propriilor servicii, cu condiţia gestionării riscurilor generate de astfel de acorduri de externalizare. Având în vedere importanţa sarcinilor încredinţate CSD-urilor, prezentul regulament ar trebui să le interzică acestora să îşi transfere responsabilităţile către terţe părţi prin externalizarea pe bază de contract a activităţilor către terţe părţi. Externalizarea unor astfel de activităţi ar trebui să fie supusă unor condiţii stricte care să menţină responsabilitatea pe care o au CSD-urile pentru activităţile lor şi să garanteze că supravegherea şi controlul exercitate de CSD-uri nu sunt prejudiciate. Externalizarea de către CSD- uri a activităţilor lor către entităţi publice ar trebui să poate fi exceptată, în anumite condiţii, de la cerinţele menţionate.
(39)Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre care permit existenţa sistemelor de deţinere directă a titlurilor de valoare să includă în legislaţia lor naţională dispoziţii conform cărora alte părţi decât CSD-urile îndeplinesc sau pot îndeplini anumite funcţii care, în cadrul altor sisteme de deţinere a titlurilor de valoare, sunt de regulă îndeplinite de CSD-uri şi să specifice modul în care ar trebui exercitate aceste funcţii. Mai concret, în unele state membre, operatorii de cont sau participanţii la sistemele de decontare a titlurilor de valoare administrate de CSD-uri înregistrează intrările în conturile de titluri de valoare gestionate de CSD-uri fără a fi neapărat ei înşişi furnizori de conturi. Având în vedere necesitatea unei securităţi juridice cu privire la intrările efectuate în conturile de la nivelul CSD-ului, prezentul regulament ar trebui să recunoască rolul specific jucat de aceste alte părţi. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă, în anumite circumstanţe şi sub rezerva unor norme stricte prevăzute de lege, partajarea responsabilităţii între un CSD şi cealaltă parte relevantă sau prevederea unei responsabilităţi exclusive pentru cealaltă parte cu privire la anumite aspecte legate de administrarea conturilor de titluri de valoare la nivelul cel mai înalt, cu condiţia ca această parte să facă obiectul unei reglementări şi al unei supravegheri corespunzătoare. Nu ar trebui să existe restricţii privind măsura în care este partajată responsabilitatea.
(40)Sunt necesare norme de conduită în afaceri care să asigure transparenţa în relaţiile dintre un CSD şi utilizatorii săi. În mod concret, CSD-urile ar trebui să facă publice criterii transparente, obiective şi nediscriminatorii de participare la sistemul de decontare a titlurilor de valoare, care să permită limitarea accesului participanţilor numai pe baza riscurilor implicate. Ar trebui să fie pusă la dispoziţia autorităţilor competente o cale de atac rapidă şi adecvată pentru a soluţiona eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a îşi furniza serviciile participanţilor. CSD-urile ar trebui să facă publice tarifele şi comisioanele percepute în schimbul serviciilor pe care le prestează. Pentru a asigura accesul deschis şi nediscriminatoriu la serviciile oferite de CSD-uri şi având în vedere puterea semnificativă pe piaţă de care acestea beneficiază în continuare pe teritoriul statelor membre respective, ar trebui să nu li se permită CSD-urilor să se abată de la politica tarifară pe care au publicat-o cu privire la serviciile de bază; CSD-urile ar trebui să administreze conturi separate pentru costurile şi veniturile aferente fiecăruia dintre serviciile lor de bază şi serviciilor lor auxiliare. Dispoziţiile respective privind participarea completează şi consolidează dreptul participanţilor la piaţă de a utiliza un sistem de decontare dintr-un alt stat membru, prevăzut în Directiva 2014/65/UE.
(41)Pentru a facilita înregistrarea, decontarea şi plata eficiente, CSD-urile ar trebui să îşi alinieze procedurile de comunicare cu participanţii şi cu infrastructurile de pe piaţă cu care interacţionează la procedurile şi standardele de comunicare internaţionale deschise relevante pentru mesaje şi datele de referinţă.
(42)Având în vedere rolul esenţial al sistemelor de decontare a instrumentelor financiare în cadrul pieţelor financiare, CSD-urile ar trebui, atunci când îşi prestează serviciile, să depună toate eforturile pentru a asigura decontarea în timp util a tranzacţiilor cu titluri de valoare şi integritatea emisiunilor de titluri de valoare. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere legislaţiilor naţionale ale statelor membre care reglementează deţinerile de titluri de valoare şi nici dispoziţiilor privind menţinerea integrităţii emisiunilor de titluri de valoare. Cu toate acestea, pentru a spori protecţia activelor participanţilor şi ale clienţilor lor, prezentul regulament ar trebui să impună CSD-urilor să segrege conturile de titluri de valoare administrate pentru fiecare participant şi să ofere, la cerere, segregarea suplimentară a conturilor clienţilor participanţilor care, în unele cazuri, ar putea fi disponibile numai la costuri mai ridicate care le revin clienţilor participanţilor care solicită segregarea suplimentară. CSD-urile şi participanţii acestora ar trebui să aibă obligaţia de a oferi atât o segregare de tip omnibus a clienţilor, cât şi o segregare individuală a clienţilor, astfel încât clienţii să poată alege nivelul de segregare pe care îl consideră adecvat nevoilor lor.
Singura excepţie de la această obligaţie ar trebui să fie în cazul în care, din cauza altor cerinţe de politică publică, în special în ceea ce priveşte colectarea eficientă şi transparentă a impozitelor, un CSD şi participanţii acestuia sunt obligaţi să furnizeze o segregare individuală a clienţilor pentru cetăţenii şi rezidenţii unui stat membru şi persoanele juridice stabilite în statul membru respectiv în cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, o astfel de segregare individuală a clienţilor este impusă de dreptul intern al statului membru în temeiul căruia sunt constituite titlurile de valoare şi numai pentru cetăţenii şi rezidenţii statului membru şi pentru persoanele juridice stabilite în statul membru respectiv. CSD-urile ar trebui să se asigure că aceste cerinţe se aplică în mod separat fiecărui sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează. Fără a aduce atingere prestării de servicii auxiliare, CSD-urile nu ar trebui să utilizeze în nume propriu orice titluri de valoare care aparţine unui participant, cu excepţia cazului în care sunt autorizate în mod expres de participantul respectiv, şi nu ar trebui să utilizeze în nume propriu, în vreun alt mod, titlurile de valoare care nu le aparţin. În plus, CSD-ul ar trebui să impună participanţilor să obţină orice acord prealabil necesar de la clienţii lor.
(43)Directiva 98/26/CE prevede că ordinele de transfer introduse în sistemele de decontare a titlurilor de valoare în conformitate cu normele sistemelor respective ar trebui să producă efecte juridice şi să fie opozabile terţilor. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Directiva 98/26/CE nu face trimitere în mod specific la CSD-urile care gestionează sisteme de decontare a titlurilor de valoare, din motive de claritate, prezentul regulament ar trebui să impună CSD-urilor să precizeze momentul sau momentele în care ordinele de transfer sunt introduse în sistemele lor şi devin irevocabile în conformitate cu normele directivei respective. În plus, în vederea sporirii securităţii juridice, CSD-urile ar trebui să comunice participanţilor lor momentul în care transferul de titluri de valoare şi de fonduri băneşti din cadrul unui sistem de decontare a titlurilor de valoare produce efecte juridice şi este opozabil terţilor în conformitate cu dreptul intern, după caz. De asemenea, CSD-urile ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că transferurile de titluri de valoare şi de fonduri băneşti produc efecte juridice şi sunt opozabile terţilor cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare în care are loc decontarea efectivă.
(44)Pentru a evita riscurile de decontare datorate stării de insolvenţă a agentului de decontare, CSD-urile ar trebui să deconteze, ori de câte ori acest lucru este posibil şi practic, operaţiunea aferentă fondurilor băneşti pentru tranzacţia cu titluri de valoare prin conturi deschise la o bancă centrală. În cazul în care această opţiune nu este posibilă şi practică, CSD-urile ar trebui să poată asigura decontarea prin conturile deschise la o instituţie de credit înfiinţată în conformitate cu condiţiile prevăzute de Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi care face obiectul unei proceduri de autorizare specifice şi al cerinţelor prudenţiale prevăzute la titlul IV din prezentul regulament.
(1)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(45)Serviciile bancare auxiliare decontării care implică riscuri de credit şi de lichiditate ar trebui prestate numai de CSD- uri sau externalizate entităţilor autorizate să ofere serviciile bancare auxiliare activităţilor CSD-urilor, astfel cum se prevede în prezentul regulament.
(46)Pentru a obţine câştigurile de eficienţă rezultate din furnizarea de servicii de tip CSD şi de servicii bancare în cadrul aceluiaşi grup de întreprinderi, cerinţele prezentului regulament nu ar trebui să împiedice respectiva instituţie de credit să facă parte din acelaşi grup de întreprinderi ca şi CSD-ul. Este oportun să se prevadă un mecanism în cadrul căruia CSD-urile să poată fi autorizate să presteze pentru participanţii lor şi alte entităţi servicii auxiliare în cadrul aceleiaşi entităţi juridice sau în cadrul unei entităţi juridice separate care poate face parte din acelaşi grup de întreprinderi controlate sau nu în final de aceeaşi întreprindere-mamă. În cazul în care o instituţie de credit, cu excepţia băncilor centrale, acţionează ca agent de decontare, aceasta ar trebui să fie în măsură să furnizeze participanţilor la CSD serviciile prevăzute în prezentul regulament, care sunt acoperite de autorizaţie, dar nu ar trebui să ofere şi alte servicii bancare prin intermediul aceleiaşi entităţi juridice, pentru a limita expunerea sistemului de decontare la riscurile generate de falimentul instituţiei de credit.
(47)Având în vedere că Directiva 2013/36/UE nu abordează în mod special riscurile de credit şi de lichiditate pe parcursul unei zile care rezultă din prestarea de servicii bancare auxiliare decontării, instituţiile de credit şi CSD- urile care prestează astfel de servicii ar trebui să fie şi ele supuse unor cerinţe specifice, mai riguroase, de atenuare a riscului de credit şi de lichiditate, inclusiv unei cerinţe de majorare a capitalului bazate pe riscuri care să reflecte riscurile relevante. Astfel de cerinţe mai riguroase de atenuare a riscurilor de credit şi de lichiditate ar trebui să respecte standardele globale privind infrastructurile pieţelor financiare şi principiile enunţate în documentul "Monitoring tools for intraday liquidity management" (Instrumente de monitorizare pentru gestionarea lichidităţilor pe parcursul unei zile), publicat în aprilie 2013 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară.
(48)Unele CSD-uri care funcţionează şi ca instituţii de credit fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii şi de raportare relevante pentru instituţiile de credit şi prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi în Directiva 2013/36/UE. Având în vedere importanţa sistemică a acestor CSD-uri, este oportună aplicarea celor mai stricte cerinţe prevăzute în dreptul Uniunii, în scopul evitării aplicării cumulative a diferitelor norme ale Uniunii, de exemplu, în ceea ce priveşte raportarea cerinţelor de fonduri proprii. În domeniile în care se identifică posibila duplicare a cerinţelor, AEVMP şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (2), ABE ar trebui să furnizeze un aviz cu privire la aplicarea corespunzătoare a actelor Uniunii în conformitate cu art. 34 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(1)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(2)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(49)În plus faţă de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în Directiva 2013/36/UE, instituţiile de credit şi CSD-urile ar trebui să facă obiectul unei cerinţe de majorare a capitalului care să reflecte riscurile, precum riscurile de credit şi de lichiditate, rezultate din acordarea de credite pe parcursul unei zile ai căror destinatari sunt, printre alţii, participanţii la un sistem de decontare a titlurilor de valoare sau alţi utilizatori ai serviciilor de tip CSD.
(50)Pentru a asigura respectarea deplină a măsurilor specifice care vizează atenuarea riscurilor de credit şi de lichiditate, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să impună CSD-urilor să desemneze mai mult de o instituţie de credit ori de câte ori pot demonstra, pe baza elementelor de probă disponibile, că expunerea unei instituţii de credit la riscurile de concentrare a creditului şi de lichiditate nu sunt contracarate pe deplin. CSD-urile ar trebui de asemenea să fie în măsură să desemneze mai multe instituţii de credit.
(51)Supravegherea respectării de către instituţiile de credit desemnate sau CSD-urile autorizate să presteze servicii bancare auxiliare decontării a cerinţelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de Directiva 2013/36/UE şi a cerinţelor prudenţiale relevante specifice ale prezentului regulament ar trebui să fie încredinţată autorităţilor competente menţionate în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a se asigura o aplicare coerentă a standardelor în materie de supraveghere, este de dorit ca serviciile bancare ale CSD-urilor care au o amploare şi o natură care reprezintă un risc semnificativ pentru stabilitatea financiară a Uniunii să fie supravegheate direct de către BCE, în conformitate cu condiţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (3) în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) nr. 1024/2013.
(3)Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
(52)O instituţie de credit sau un CSD autorizat să presteze servicii bancare auxiliare decontării ar trebui să respecte orice act legislativ prezent sau viitor al Uniunii aplicabil instituţiilor de credit. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2014/59/UE şi nici vreunui viitor act legislativ al Uniunii cu privire la instituirea unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit, a firmelor de investiţii şi a altor instituţii financiare.
(53)Pentru a oferi un grad suficient de siguranţă şi de continuitate a serviciilor prestate de CSD-uri, acestea ar trebui să fie supuse unor cerinţe prudenţiale şi de capital specifice, uniforme şi direct aplicabile, care să le atenueze riscurile juridice, operaţionale şi de investiţii.
(54)Siguranţa acordurilor de conexiune încheiate între CSD-uri ar trebui să facă obiectul unor cerinţe specifice pentru a permite accesul participanţilor fiecărui CSD la alte sisteme de decontare a titlurilor de valoare. Prestarea de servicii auxiliare de tip bancar în cadrul unei entităţi juridice distincte nu ar trebui să împiedice CSD-urile să beneficieze de astfel de servicii, în special în cazul în care acestea participă la un sistem de decontare a titlurilor de valoare gestionat de un alt CSD. Este foarte important ca orice risc potenţial rezultat din acordurile de conexiune, precum riscurile de credit, de lichiditate, organizatorice sau orice alt tip de riscuri relevante pentru CSD-uri să fie pe deplin contracarate. În ceea ce priveşte conexiunile interoperabile, este important ca sistemele conectate de decontare a titlurilor de valoare să aibă momente identice pentru introducerea în sistem a ordinelor de transtitlurilor de valoare fer şi irevocabilitatea unor astfel de ordine de transfer şi să utilizeze norme echivalente privind momentul finalizării transferurilor de titluri de valoare şi de fonduri băneşti. Aceleaşi principii ar trebui să se aplice în cazul CSD-urilor care utilizează o infrastructură IT comună pentru decontare.
(55)Pentru a permite autorităţilor competente să supravegheze în mod eficient activităţile CSD-urilor, acestea din urmă ar trebui să facă obiectul unor cerinţe stricte privind ţinerea evidenţei. CSD-urile ar trebui să păstreze pentru o perioadă de cel puţin zece ani toate înregistrările şi datele cu privire la toate serviciile pe care le furnizează, inclusiv date referitoare la tranzacţii în legătură cu serviciile de gestionare a garanţiilor care implică procesarea acordurilor de răscumpărare sau de împrumut de titluri de valoare. Ar putea fi necesar ca CSD-urile să specifice un format comun în care clienţii lor furnizează datele referitoare la tranzacţii pentru a permite respectarea acestei cerinţe privind ţinerea evidenţei, în conformitate cu orice standard tehnic de reglementare şi de punere în aplicare relevant prevăzut de prezentul regulament.
(56)În multe state membre, dreptul intern impune emitenţilor să emită anumite tipuri de titluri de valoare, în special acţiuni, în cadrul CSD-urilor lor naţionale. Pentru a elimina această barieră din calea bunei funcţionări a pieţei post- tranzacţionare din Uniune şi pentru a permite emitenţilor să opteze pentru modalitatea cea mai eficientă de gestionare a titlurilor lor de valoare, emitenţii ar trebui să aibă dreptul de a alege orice CSD înfiinţat în Uniune pentru a îşi înregistra titlurile de valoare şi pentru a beneficia de orice serviciu relevant oferit de CSD-uri. Întrucât armonizarea legislaţiilor naţionale privind societăţile comerciale nu face obiectul prezentului regulament, legislaţiile naţionale privind societăţile comerciale sau alte legislaţii similare în temeiul cărora sunt constituite titlurile de valoare ar trebui să se aplice în continuare şi ar trebui să se încheie acorduri pentru a se asigura că cerinţele unor astfel de legislaţii naţionale privind societăţile comerciale şi ale altor legislaţii similare pot fi respectate în cazul în care se exercită dreptul de a alege CSD-ul. Legislaţia naţională privind societăţile comerciale şi alte legislaţii similare în temeiul cărora sunt constituite titlurile de valoare reglementează raporturile dintre emitentul şi deţinătorul lor sau orice parte terţă, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi cu privire la titlurile de valoare, precum drepturile de vot, dividendele şi operaţiunile corporative. Refuzul de a presta servicii către un emitent ar trebui să fie permis numai pe baza unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor sau dacă CSD-ul în cauză nu prestează servicii de emitere privind titlurile de valoare constituite în temeiul legislaţiei privind societăţile comerciale sau al altei legislaţii similare din statul membru relevant. Ar trebui să fie pusă la dispoziţia autorităţilor competente o cale de atac rapidă şi adecvată pentru a soluţiona eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a îşi presta serviciile către emitenţi.
(57)Având în vedere creşterea numărului deţinerilor şi transferurilor transfrontaliere de titluri de valoare, care va fi intensificată de prezentul regulament, este extrem de important să se instituie de urgenţă norme clare privind legislaţia aplicabilă aspectelor care ţin de proprietate în ceea ce priveşte titlurile de valoare deţinute în conturile administrate de CSD-uri. Cu toate acestea, acesta este un aspect orizontal care depăşeşte domeniul de aplicare al prezentului regulament şi care ar putea fi abordat în viitor în actele legislative ale Uniunii.
(58)Codul de conduită european pentru compensare şi decontare din 7 noiembrie 2006 a creat un cadru opţional pentru a permite accesul reciproc între CSD-uri şi alte infrastructuri ale pieţei. Cu toate acestea, sectorul post-tranzacţionare este în continuare fragmentat din cauza diferenţelor dintre sistemele naţionale, ceea ce face ca tranzacţiile transfrontaliere să fie nejustificat de costisitoare. Este necesar să se prevadă condiţii uniforme pentru conexiunile dintre CSD-uri şi pentru accesul reciproc între CSD-uri şi alte infrastructuri ale pieţei. Pentru a permite CSD-urilor să le asigure participanţilor lor accesul la alte pieţe, CSD-urile ar trebui să aibă dreptul de a deveni participanţi la alte CSD-uri sau să solicite altor CSD-uri să dezvolte funcţii speciale pentru a avea acces la acestea din urmă. Un astfel de acces ar trebui acordat în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii şi nu ar trebui refuzat decât în cazul în care pune în pericol funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare sau dă naştere unui risc sistemic. Autorităţilor competente ar trebui să li se pună la dispoziţie o cale de atac rapidă şi adecvată pentru a soluţiona eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a acorda acces altor CSD-uri. În cazul în care conexiunile dintre CSD-uri introduc riscuri semnificative pentru decontare, acestea ar trebui să facă obiectul autorizării şi al unei supravegheri sporite din partea autorităţilor competente relevante.
(59)De asemenea, CSD-urile ar trebui să aibă acces la fluxurile de tranzacţii de la o CPC sau de la un loc de tranzacţionare, iar respectivele infrastructuri ale pieţei ar trebui să aibă acces la sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri. Un astfel de acces poate fi refuzat numai în cazul în care pune în pericol funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare sau dă naştere unui risc sistemic şi nu poate fi refuzat pe motivul scăderii cotei de piaţă.
(60)Autorităţilor competente ar trebui să li se pună la dispoziţie o cale de atac rapidă şi adecvată pentru a soluţiona eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor sau a infrastructurilor pieţei de a acorda acces la serviciile lor. Prezentul regulament completează mecanismele de acces convenite între locurile de tranzacţionare, CPC-uri şi CSD-uri prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, necesare pentru crearea unei pieţe interne competitive a serviciilor de post-tranzacţionare. AEVMP şi Comisia ar trebui să continue să monitorizeze atent evoluţia infrastructurii post-tranzacţionare, iar Comisia ar trebui să intervină, în cazurile în care este necesar, pentru a împiedica apariţia denaturărilor concurenţei pe piaţa internă.
(61)Un cadru prudenţial şi de conduită în afaceri solid pentru sectorul financiar ar trebui să se bazeze pe regimuri robuste de supraveghere şi de sancţionare. În acest scop, autorităţile de supraveghere ar trebui să dispună de suficiente competenţe pentru a putea acţiona şi ar trebui să se poată baza pe regimuri de sancţionare disuasive, aplicabile împotriva oricărui comportament ilicit. În Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată "Consolidarea regimurilor de sancţiuni în sectorul serviciilor financiare" a fost efectuată o reexaminare a competenţelor existente în materie de sancţionare şi a punerii în practică a acestora în vederea promovării convergenţei sancţiunilor pentru toate activităţile de supraveghere.
(62)Prin urmare, pentru a se asigura respectarea efectivă a cerinţelor prezentului regulament de către CSD-uri, instituţiile de credit desemnate ca agenţi de decontare, membrii organelor de conducere ale acestora şi orice altă persoană care controlează efectiv activitatea lor, precum şi de către orice altă persoană, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să aplice sancţiuni şi alte măsuri administrative care să fie eficace, proporţionale şi disuasive.
(63)Pentru a asigura efectul disuasiv şi aplicarea consecventă a sancţiunilor în statele membre, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă de sancţiuni şi alte măsuri administrative cheie, care trebuie puse la dispoziţia autorităţilor competente, competenţa de a aplica respectivele sancţiuni şi alte măsuri tuturor persoanelor, fizice sau juridice, responsabile de o încălcare, o listă de criterii esenţiale pentru determinarea nivelului şi tipului acestor sancţiuni şi al altor măsuri şi niveluri ale sancţiunilor pecuniare administrative. Amenzile administrative ar trebui să ţină cont de factori precum eventualul beneficiu financiar identificat care rezultă în urma încălcării, gravitatea şi durata încălcării, eventualele circumstanţe agravante sau atenuante, necesitatea ca amenzile administrative să aibă un efect de descurajare şi, după caz, să includă o reducere acordată în cazul cooperării cu autorităţile competente. Adoptarea şi publicarea sancţiunilor ar trebui să respecte drepturile fundamentale, după cum sunt stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"), în special dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (art. 7), dreptul la protecţia datelor cu caracter personal (art. 8) şi dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil (art. 47).
(64)Pentru a detecta posibilele încălcări, ar trebui instituite mecanisme eficace care să încurajeze semnalarea încălcărilor potenţiale sau efective ale prezentului regulament către autorităţile competente. Mecanismele respective ar trebui să includă măsuri de protecţie adecvate pentru persoanele care semnalează încălcări potenţiale sau efective ale prezentului regulament, precum şi pentru persoanele acuzate de astfel de încălcări. Ar trebui stabilite proceduri adecvate în vederea respectării dreptului persoanei acuzate la protecţia datelor cu caracter personal, a dreptului la apărare şi a dreptului de a fi audiată înainte de adoptarea unei decizii definitive care o vizează, precum şi a dreptului de a exercita o cale de atac eficace, în faţa unei instanţe judecătoreşti, împotriva oricărei decizii sau măsuri care vizează persoana respectivă.
(65)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor din dreptul statelor membre în materie de sancţiuni penale.
(66)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în temeiul prezentului regulament. Schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să aibă loc în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către AEVMP în temeiul prezentului regulament. Schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către AEVMP ar trebui să aibă loc în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(1)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31.)
(2)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(67)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor recunoscute în special de cartă, în principal dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficace şi la un proces echitabil, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, şi trebuie să fie aplicat în conformitate cu aceste drepturi şi principii.
(68)AEVMP ar trebui să joace un rol central în aplicarea prezentului regulament, asigurând aplicarea consecventă a normelor Uniunii de către autorităţile naţionale competente şi soluţionând dezacordurile dintre acestea.
(69)AEVMP ar trebui să transmită Comisiei rapoarte anuale de evaluare a tendinţelor şi a riscurilor potenţiale de pe pieţele reglementate prin prezentul regulament. Aceste rapoarte ar trebui să cuprindă cel puţin o evaluare a eficienţei decontării, a decontării internalizate, a prestării de servicii transfrontaliere, motivele respingerii drepturilor de acces şi orice alt obstacol semnificativ din calea concurenţei în materie de servicii financiare de post-tran- zacţionare, inclusiv eventualele obstacole care apar în urma utilizării necorespunzătoare a regimurilor de acordare a licenţelor, oportunitatea sancţiunilor pentru cazurile de neexecutare a decontării, în special necesitatea unei flexibilităţi suplimentare cu privire la sancţiunile pentru cazurile de neexecutare a decontării în ceea ce priveşte instrumentele financiare nelichide, aplicarea normelor statelor membre privind răspunderea civilă pentru pierderile care pot fi atribuite CSD-urilor, condiţiile legate de prestarea de servicii auxiliare de tip bancar, cerinţele privind protecţia titlurilor de valoare ale participanţilor şi ale clienţilor lor şi regimul de sancţiuni şi poate include, dacă este cazul, recomandări de acţiuni de prevenire sau de remediere. AEVMP ar trebui, de asemenea, să efectueze evaluări inter pares privind activităţile autorităţilor competente în temeiul prezentului regulament, într-un interval de timp adecvat şi în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Având în vedere importanţa sistemică a CSD- urilor şi faptul că acestea sunt reglementate pentru prima dată la nivelul Uniunii, este oportun să se impună ca aceste evaluări inter pares să fie efectuate, iniţial, o dată la trei ani, cel puţin în ceea ce priveşte supravegherea CSD- urilor care îşi exercită libertatea de a presta servicii sau de a participa la o conexiune interoperabilă.
(70)Este eficient şi adecvat ca AEVMP, în calitatea sa de organism care deţine un nivel ridicat de cunoştinţe de specialitate în materie de titluri de valoare şi pieţe ale titlurilor de valoare, să fie însărcinată cu elaborarea unor proiecte de standarde tehnice de reglementare şi punere în aplicare care să nu implice opţiuni strategice şi care să fie prezentate Comisiei. Ori de câte ori este prevăzut, AEVMP ar trebui, de asemenea, să coopereze îndeaproape cu membrii SEBC şi cu ABE.
(71)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare în conformitate cu art. 290 din TFUE şi cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu privire la elementele detaliate ale măsurilor de disciplină în materie de decontare, raportarea decontării internalizate, informaţiile şi alte elemente pe care un CSD trebuie să le includă în cererea sa de autorizare, condiţiile în care autorităţile competente ale CSD-urilor pot aproba participaţiile acestora la capitalul anumitor entităţi juridice, informaţiile pe care diferitele autorităţi şi le comunică reciproc atunci când supraveghează CSD-urile, informaţiile pe care CSD-ul solicitant le prezintă AEVMP în cererea sa de recunoaştere, elementele mecanismelor de guvernanţă pentru CSD-uri, detaliile privind evidenţele care trebuie ţinute de CSD-uri, riscurile care trebuie luate în considerare de CSD-uri atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor şi de autorităţile competente care evaluează motivele refuzului solicitărilor de acces, elementele procedurii de acordare a accesului la CSD-uri pentru participanţi şi emitenţi, a accesului între CSD-uri şi între CSD-uri şi alte infrastructuri ale pieţei, detaliile privind măsurile care urmează să fie luate de CSD-uri pentru a menţine integritatea emisiunii, atenuarea riscurilor operaţionale şi de investiţii şi a riscurilor care rezultă în urma conexiunilor între CSD-uri, detaliile cerinţelor de capital pentru CSD- uri, detaliile cererii de autorizare în vederea prestării de servicii auxiliare de tip bancar, cerinţa de majorare a capitalului şi cerinţele prudenţiale privind riscurile de credit şi de lichiditate pentru CSD-uri şi instituţiile de credit desemnate care sunt autorizate să presteze servicii auxiliare de tip bancar.
(72)Comisia ar trebui să fie împuternicită, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul actelor de punere în aplicare, în temeiul art. 291 din TFUE şi în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu privire la formularele şi modelele standard pentru raportarea decontării internalizate, pentru cererile de autorizare înaintate de CSD-uri, pentru furnizarea de informaţii între autorităţi competente diferite în scopul supravegherii CSD-urilor, pentru mecanismele de cooperare relevante între autorităţile din statul membru de origine şi cele din statul membru gazdă; pentru formatele evidenţelor care trebuie ţinute de CSD-uri, pentru procedurile aplicabile în cazurile în care unui participant sau unui emitent i se refuză accesul la un CSD, CSD-urilor li se refuză accesul reciproc sau accesul între CSD-uri şi alte infrastructuri ale pieţei, pentru consultarea de autorităţi diferite înainte de autorizarea unui agent de decontare.
(73)În vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezentul regulament, competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu art. 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte detalii specifice privind unele definiţii, parametrii pentru calcularea sancţiunilor în fonduri băneşti pentru participanţii care împiedică executarea decontării, criteriile conform cărora operaţiunile desfăşurate de un CSD într-un stat membru gazdă ar trebui să fie considerate de o importanţă deosebită pentru respectivul stat membru. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(74)Pentru a garanta condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competenţe de punere în aplicare astfel încât să poată emite decizii privind evaluarea normelor din ţări terţe în scopul recunoaşterii CSD-urilor din ţări terţe. Competenţele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(75)La evaluarea normelor relevante din ţările terţe, ar trebui adoptată o abordare proporţională, bazată pe rezultate, care să fie axată pe respectarea normelor aplicabile ale Uniunii şi, în cazurile relevante, a standardelor internaţionale. Se poate acorda, de asemenea, o recunoaştere condiţionată sau interimară în cazul în care nu există domenii cu diferenţe semnificative care ar avea efecte nefavorabile previzibile asupra pieţelor Uniunii.
(76)Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume de a stabili cerinţe uniforme în ceea ce priveşte decontarea, precum şi CSD-urile, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea acţiunii necesare, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la art. menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menţionate.
(77)Este necesară modificarea Directivei 98/26/CE pentru a fi conformă cu Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), în temeiul căreia sistemele de decontare a instrumentelor financiare desemnate nu mai sunt notificate Comisiei, ci AEVMP.
(1)Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2009/65/CE cu privire la competenţele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), ale Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) şi ale Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120).
(78)Având în vedere faptul că prezentul regulament armonizează la nivelul Uniunii măsurile de prevenire şi abordare a cazurilor de neexecutare a decontării şi are un domeniu de aplicare mai larg cu privire la astfel de măsuri decât Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (2), este necesară abrogarea art. 15 din regulamentul respectiv.
(2)Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă şi anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (JO L 86, 24.3.2012, p. 1).
(79)CSD-urile ar trebui să fie scutite de aplicarea Directivei 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în cazul în care prestează servicii care sunt menţionate în mod explicit în prezentul regulament. Totuşi, pentru a se asigura faptul că entităţile care prestează servicii de investiţii şi desfăşoară activităţi de investiţii fac obiectul Directivei 2014/65/UE şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi pentru a evita denaturarea concurenţei între diferitele tipuri de furnizori de astfel de servicii, este necesar să se impună CSD-urilor care prestează servicii de investiţii şi desfăşoară activităţi de investiţii în cadrul serviciilor lor auxiliare să facă obiectul cerinţelor Directivei 2014/65/UE şi ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014.
(80)Punerea în aplicare a cerinţelor privind autorizarea şi recunoaşterea enunţate în prezentul regulament ar trebui amânată pentru a acorda suficient timp CSD-urilor stabilite în Uniune sau în ţări terţe pentru a solicita autorizarea şi recunoaşterea activităţilor lor prevăzute de prezentul regulament. Până la adoptarea unei decizii în temeiul prezentului regulament cu privire la autorizarea sau recunoaşterea CSD-urilor şi a activităţilor lor, inclusiv a conexiunilor dintre CSD-uri, normele naţionale din fiecare ţară cu privire la autorizarea şi recunoaşterea CSD- urilor ar trebui să se aplice în continuare.
(81)Este necesar, de asemenea, să se amâne punerea în aplicare a cerinţelor privind măsurile de disciplină referitoare la decontare şi a cerinţelor privind obligaţia de raportare a operatorilor de decontare până în momentul în care sunt în vigoare toate actele delegate sau de punere în aplicare, care să precizeze astfel de cerinţe, precum şi a cerinţelor referitoare la înscrierea în cont a anumitor valori mobiliare şi decontarea obligaţiilor în sistemele de decontare a instrumentelor financiare nu mai târziu de a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacţiei, pentru a acorda suficient timp participanţilor de pe piaţă care deţin titluri de valoare pe suport de hârtie sau care utilizează perioade de decontare mai lungi să se conformeze acestor cerinţe,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament prevede cerinţe uniforme pentru decontarea instrumentelor financiare în Uniune, precum şi norme referitoare la organizarea şi activitatea depozitarilor centrali de titluri de valoare (CDS-uri) pentru a promova siguranţa, eficienţa şi buna desfăşurare a decontării.
(2)Prezentul regulament se aplică decontării tuturor instrumentelor financiare şi activităţilor CSD-urilor, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.
(3)Prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor dreptului Uniunii privind anumite instrumente financiare, în special ale Directivei 2003/87/CE.
(4)Articolele 10-20, articolele 22-24 şi art. 27, art. 28 alineatul (6), art. 30 alineatul (4) şi articolele 46 şi 47, dispoziţiile titlului IV şi cerinţele referitoare la prezentarea unor rapoarte autorităţilor competente sau autorităţilor relevante sau la respectarea ordinelor lor în temeiul prezentului regulament nu se aplică membrilor SEBC, altor organisme naţionale ale statelor membre care îndeplinesc funcţii similare şi nici altor organisme publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în acest proces la nivelul Uniunii în legătură cu orice CSD care este gestionat în mod direct de organismele menţionate anterior, sub responsabilitatea aceluiaşi organ de conducere, care are acces la fondurile organismelor respective şi care nu este o entitate separată.
Art. 2: Definiţii
(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."depozitar central de titluri de valoare" sau "CSD" înseamnă o persoană juridică care gestionează un sistem de decontare a titlurilor de valoare menţionat în secţiunea A punctul 3 din anexă şi care furnizează cel puţin un alt serviciu de bază prevăzut la secţiunea A din anexă;
2."CSD dintr-o ţară terţă" înseamnă orice entitate juridică stabilită într-o ţară terţă care furnizează un serviciu similar serviciului de bază menţionat în secţiunea A punctul 3 din anexă şi care furnizează cel puţin un alt serviciu de bază prevăzut în secţiunea A din anexă;
3."imobilizare" înseamnă actul de comasare a titlurilor de valoare fizice în cadrul unui CSD într-un mod care permite realizarea transferurilor ulterioare prin înscriere în cont;
4."formă dematerializată" înseamnă că titlurile de valoare există numai sub formă de înregistrări în cont;
5."CSD-ul care primeşte cererea" înseamnă CSD-ul care primeşte solicitarea transmisă de un alt CSD privind acordarea accesului la serviciile sale prin intermediul unei conexiuni între CSD-uri;
6."CSD-ul solicitant" înseamnă CSD-ul care solicită accesul la serviciile unui alt CSD prin intermediul unei conexiuni între CSD-uri;
7."decontare" înseamnă finalizarea unei tranzacţii cu titluri de valoare, indiferent de locul în care este încheiată, în scopul stingerii obligaţiilor părţilor la tranzacţia respectivă prin transferul de fonduri băneşti sau titluri de valoare sau ambele;
8."instrumente financiare" sau "titluri de valoare" înseamnă instrumente financiare, astfel cum sunt definite la art. 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2014/65/UE;
9."ordin de transfef" înseamnă ordin de transfer, astfel cum este definit la art. 2 litera (i) a doua liniuţă din Directiva 98/26/CE;
10."sistem de decontare a titlurilor de valoare" înseamnă un sistem în conformitate cu prima, a doua şi a treia liniuţă de la art. 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE, care nu este administrat de o contraparte centrală şi a cărui activitate constă în executarea ordinelor de transfer;
11."operator de decontare" înseamnă orice instituţie, inclusiv cele autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, care execută ordine de transfer în numele clienţilor sau în nume propriu, în alt fel decât prin intermediul unui sistem de decontare a titlurilor de valoare;
12."data preconizată pentru decontare" înseamnă data care este înregistrată în sistemul de decontare a titlurilor de valoare ca dată a decontării şi la care părţile la o tranzacţie cu titluri de valoare convin că va avea loc decontarea;
13."perioadă de decontare" înseamnă perioada de timp dintre data încheierii tranzacţiei şi data preconizată pentru decontare;
14."zi lucrătoare" înseamnă zi lucrătoare, astfel cum este definită la art. 2 litera (n) din Directiva 98/26/CE;
15."caz de neexecutare a decontării" înseamnă nerealizarea decontării sau decontarea parţială a unei tranzacţii cu titluri de valoare la data preconizată pentru decontare în urma lipsei de titluri de valoare sau de fonduri băneşti, indiferent de cauza acestei absenţe;
16."contraparte centrală" sau "CPC", înseamnă o CPC, astfel cum este definită la art. 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
17."autoritate competentă" înseamnă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu art. 11, cu excepţia cazului când se dispune altfel în prezentul regulament;
18."autoritate relevantă" înseamnă orice autoritate menţionată la art. 12;
19."participant" înseamnă orice participant, astfel cum este definit la art. 2 litera (f) din Directiva 98/26/CE, la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
20."participaţie" înseamnă participaţie în sensul primei teze din art. 2 punctul 2 din Directiva 2013/34/UE, sau deţinerea, directă sau indirectă, a cel puţin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;
21."control" înseamnă relaţia care există între două întreprinderi, astfel cum este descrisă la art. 22 din Directiva 2013/34/UE;
22."filială" înseamnă o întreprindere filială în sensul art. 2 alineatul (10) şi a art. 22 din Directiva 2013/34/UE;
23."stat membru de origine" înseamnă statul membru în care un CSD este stabilit;
24."stat membru gazdă" înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un CSD are o sucursală sau în care furnizează servicii de tip CSD;
25."sucursală" înseamnă un punct de lucru, altul decât sediul central, care constituie o parte a CSD-ului, care nu are personalitate juridică şi care prestează servicii de tip CSD pentru care CSD-ul a fost autorizat;
26.«situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată» înseamnă, în cazul unui participant, o situaţie în care împotriva unui participant este deschisă procedura de insolvenţă, astfel cum este definită la articolul 2 litera (j) din Directiva 98/26/CE, sau un eveniment definit în normele interne ale CSD-ului ca reprezentând o situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată;
27."livrare contra plată" sau "LCP" înseamnă un mecanism de decontare a titlurilor de valoare care leagă un transfer de titluri de valoare de un transfer de fonduri băneşti, în aşa fel încât livrarea titlurilor de valoare are loc dacă şi numai dacă se realizează şi transferul de fonduri băneşti aferent şi viceversa;
28."cont de titluri de valoare" înseamnă un cont în care titlurile de valoare pot fi creditate sau debitate;
29."conexiune între CSD-uri" înseamnă un acord între CSD-uri prin care un CSD devine participant la sistemul de decontare a titlurilor de valoare al unui alt CSD pentru a facilita transferul de titluri de valoare de la participanţii acestui din urmă CSD către participanţii primului CSD sau un acord prin care un CSD obţine acces la un alt CSD în mod indirect cu ajutorul unui intermediar. Conexiunile între CSD-uri includ conexiuni standard, conexiuni personalizate, conexiuni indirecte şi conexiuni interoperabile;
30."conexiune standard" înseamnă o conexiune între CSD-uri prin care un CSD devine participant la sistemul de decontare a titlurilor de valoare al unui alt CSD, pe baza aceloraşi termeni şi condiţii care se aplică oricărui alt participant la sistemul de decontare a titlurilor de valoare gestionat de către acesta din urmă;
31."conexiune personalizată" înseamnă o conexiune între CSD-uri prin care un CSD care devine participant la sistemul de decontare a titlurilor de valoare al unui alt CSD beneficiază de servicii specifice suplimentare faţă de serviciile furnizate în mod obişnuit de CSD-ul respectiv participanţilor la sistemul de decontare a titlurilor de valoare;
32."conexiune indirectă" înseamnă un acord între un CSD şi o terţă parte, alta decât un CSD, care este participant la sistemul de decontare a titlurilor de valoare al unui alt CSD. O astfel de conexiune este stabilită de un CSD pentru a facilita transferul de titluri de valoare către participanţii săi de la participanţii unui alt CSD;
33."conexiune interoperabilă" înseamnă o conexiune între CSD-uri prin care CSD-urile convin să adopte soluţii tehnice reciproce pentru decontarea în cadrul sistemelor de decontare a titlurilor de valoare pe care le gestionează;
34."proceduri şi standarde de comunicare internaţionale deschise" înseamnă standarde acceptate la nivel internaţional referitoare la procedurile de comunicaţii, cum ar fi formatele standardizate de mesagerie şi reprezentarea standardizată a datelor, care sunt disponibile pe o bază echitabilă, deschisă şi nediscriminatorie pentru orice parte interesată;
35."valori mobiliare" înseamnă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la art. 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE;
36."acţiuni" înseamnă titlurile de valoare menţionate la art. 4 alineatul (1) punctul 44 litera (a) din Directiva 2014/65/UE;
37."instrumente ale pieţei monetare" înseamnă instrumente ale pieţei monetare, astfel cum sunt definite la art. 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2014/65/UE;
38."unităţi emise de organisme de plasament colectiv" înseamnă unităţi emise de organisme de plasament colectiv, astfel cum se precizează în anexa I secţiunea C punctul 3 din Directiva 2014/65/UE;
39."certificat de emisii" înseamnă un certificat de emisii astfel cum este descris la punctul 11 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE, cu excepţia derivativelor pe certificatele de emisii;
40."piaţă reglementată" înseamnă "piaţă reglementată", astfel cum este definită la art. 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;
41."sistem multilateral de tranzacţionare" sau "MTF" înseamnă un sistem multilateral de tranzacţionare, astfel cum este definit la art. 4 alineatul (1) punctul 22 din Directiva 2014/65/UE;
42."loc de tranzacţionare" înseamnă un loc de tranzacţionare astfel cum este definit la art. 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE;
43."agent de decontare" înseamnă un agent de decontare, conform definiţiei de la art. 2 litera (d) din Directiva 98/26/CE;
44."piaţă de creştere pentru IMM-uri" înseamnă o piaţă de creştere pentru IMM-uri astfel cum este definită la art. 4 alineatul (1) punctul 12 din Directiva 2014/65/UE;
45."organ de conducere" înseamnă organul (organele) unui CSD, numit(e) în conformitate cu dreptul intern, care este (sunt) abilitat(e) să stabilească strategia, obiectivele şi direcţia generală a CSD-ului şi care supervizează şi monitorizează procesul decizional al conducerii, si din care fac parte persoane care conduc efectiv activitatea CSD-ului.
În cazul în care, în conformitate cu dreptul intern, organul de conducere cuprinde diferite organisme cu funcţii specifice, cerinţele prezentului regulament se aplică numai membrilor organului de conducere cărora le este atribuită responsabilitatea respectivă în temeiul dreptului naţional în vigoare;
46."conducere superioară" înseamnă acele persoane fizice care exercită funcţii executive în cadrul unui CSD şi care sunt responsabile şi răspunzătoare în faţa organului de conducere pentru gestionarea zilnică a CSD-ului respectiv.
47.«grup» înseamnă un grup în înţelesul articolului 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE;
48.«legături strânse» înseamnă legături strânse în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 35 din Directiva 2014/65/UE;
49.«participaţie calificată» înseamnă deţinerea directă sau indirectă într-un CSD a unei participaţii care reprezintă cel puţin 10 % din capital sau din drepturile de vot, astfel cum se prevede la articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*1), sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării CSD-ului;
(*1)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
50.«decontare pe bază netă amânată» înseamnă un mecanism de decontare prin care ordinele de transfer de fonduri sau de titluri de valoare legate de tranzacţiile cu titluri de valoare ale participanţilor la sistemul de decontare a titlurilor de valoare fac obiectul compensării şi în care decontarea creanţelor şi obligaţiilor nete ale participanţilor are loc la sfârşitul ciclurilor de decontare predefinite în cursul sau la sfârşitul zilei lucrătoare.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu art. 67 în legătură cu măsurile care au ca scop specificarea detaliată a serviciilor auxiliare de tip nebancar prevăzute în secţiunea B punctele 1-4 din anexă şi a serviciilor auxiliare de tip bancar prevăzute în secţiunea C din anexă.
Art. 3: Înscrierea în cont
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), orice emitent stabilit în Uniune care emite sau a emis valori mobiliare care sunt admise la tranzacţionare sau sunt tranzacţionate în locuri de tranzacţionare ia măsuri ca aceste titluri de valoare să fie reprezentate prin înscriere în cont ca imobilizare sau după o emisiune directă în formă dematerializată.
(2)În cazul în care o tranzacţie cu valori mobiliare este realizată într-un loc de tranzacţionare, titlurile de valoare relevante se înregistrează prin înscriere în cont la un CSD la data preconizată pentru decontare sau înainte de această dată, dacă nu au fost deja înregistrate în acest mod.
În cazul în care valorile mobiliare sunt transferate ca urmare a unui contract de garanţie financiară, astfel cum este definit la art. 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/47/CE, aceste titluri de valoare se înregistrează prin înscriere în cont la un CSD la sau înainte de data preconizată a decontării, cu excepţia cazului în care au fost deja înregistrate în acest mod.
Art. 4: Asigurarea punerii în practică
(1)Autorităţile din statul membru în care este stabilit emitentul de titluri de valoare asigură punerea în practică a art. 3 alineatul (1).
(2)Autorităţile competente pentru supravegherea locurilor de tranzacţionare, inclusiv autorităţile competente desemnate în conformitate cu art. 21 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), asigură aplicarea art. 3 alineatul (2) primul paragraf din prezentul regulament atunci când titlurile de valoare la care se face referire la art. 3 alineatul (1) din prezentul regulament sunt tranzacţionate în locuri de tranzacţionare.
(1)Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
(3)Autorităţile din statele membre responsabile pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/47/CE asigură că art. 3 alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul regulament se aplică atunci când titlurile de valoare la care se face referire în art. 3 alineatul (1) din prezentul regulament sunt transferate în urma unui contract de garanţie financiară, astfel cum este definit la art. 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/47/CE.
Art. 5: Data preconizată a decontării
(1)Orice participant la un sistem de decontare a instrumentelor financiare care decontează în sistemul respectiv, pe cont propriu sau în numele unui terţ, tranzacţii cu valori mobiliare, instrumente ale pieţei monetare, unităţi emise de organisme de plasament colectiv şi certificate de emisii decontează aceste tranzacţii la data preconizată a decontării.
(2)În ceea ce priveşte tranzacţiile cu valori mobiliare menţionate la alineatul (1) care sunt executate în locuri de tranzacţionare, data preconizată a decontării nu poate depăşi a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacţiei. Cerinţa respectivă nu se aplică tranzacţiilor care sunt negociate în particular, dar care sunt executate în locurile de tranzacţionare, tranzacţiilor care sunt executate bilateral, dar care sunt raportate într-un loc de tranzacţionare sau primei tranzacţii în care valorile mobiliare în cauză fac obiectul unei înscrieri iniţiale în cont în conformitate cu art. 3 alineatul (2).
(3)Autorităţile competente asigură aplicarea alineatului (1).
Autorităţile competente pentru supravegherea locurilor de tranzacţionare asigură aplicarea alineatului (2).
Art. 6: Măsuri de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării
(1)Locurile de tranzacţionare stabilesc proceduri care să permită confirmarea detaliilor relevante ale tranzacţiilor cu titluri de valoare prevăzute la art. 5 alineatul (1) la data la care tranzacţia a fost executată.
(2)În pofida cerinţei de la alineatul (1), firmele de investiţii autorizate în temeiul art. 5 din Directiva 2014/65/UE instituie, după caz, măsuri de limitare a numărului de cazuri de neexecutare a decontării.
Astfel de măsuri cuprind cel puţin acorduri între firma de investiţii şi clienţii săi profesionali în conformitate cu anexa II la Directiva 2014/65/UE pentru a asigura comunicarea rapidă a unei alocări de titluri de valoare la tranzacţie, confirmarea alocării respective şi confirmarea acceptării sau a respingerii termenilor în timp util înainte de data preconizată a decontării.
AEVMP, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, emite orientări în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 privind procedurile standardizate şi protocoalele de mesagerie care trebuie utilizate pentru respectarea celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat.
(3)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile stabilesc proceduri care să faciliteze decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare prevăzute la art. 5 alineatul (1) la data preconizată a decontării, cu o expunere minimă a participanţilor lor la riscul de contraparte şi la riscul de lichiditate şi o rată mică de cazuri de neexecutare a decontării. CSD-urile promovează decontarea rapidă la data preconizată a decontării prin intermediul unor mecanisme adecvate.
(4)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile instituie măsuri de încurajare şi de stimulare a decontării în timp util a tranzacţiilor de către participanţii lor. CSD-urile impun participanţilor să îşi deconteze tranzacţiile la data preconizată a decontării.
(5)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze măsurile de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării menite să crească eficienţa decontărilor, în special:
a)măsurile care trebuie luate de firmele de investiţii în conformitate cu alineatul (2) primul paragraf;
b)detaliile procedurilor care facilitează decontarea menţionate la alineatul (3), care ar putea cuprinde definirea dimensiunilor tranzacţiilor, decontarea parţială a tranzacţiilor neexecutate şi utilizarea programelor de împrumut automat sau de creditare automată puse la dispoziţie de anumite CSD-uri; şi
c)detaliile măsurilor de încurajare şi stimulare a decontării în timp util a tranzacţiilor menţionate la alineatul (4).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 iulie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 7: Măsuri de soluţionare a cazurilor de neexecutare a decontării
(1)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile stabilesc un sistem care monitorizează cazurile de neexecutare a decontării tranzacţiilor cu instrumentele financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1). CSD-urile transmit autorităţii competente şi autorităţilor relevante rapoarte periodice cuprinzând numărul de cazuri de neexecutare a decontării şi detaliile legate de acestea, precum şi orice altă informaţie relevantă, inclusiv măsurile avute în vedere de CSD-uri şi de participanţii acestora în scopul îmbunătăţirii eficienţei decontării. Rapoartele respective se publică anual sub formă agregată şi anonimizată de către CSD-uri. Autorităţile competente comunică ESMA orice informaţie relevantă cu privire la cazurile de neexecutare a decontării.
(2)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile stabilesc proceduri care să faciliteze decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) care nu au fost decontate la data preconizată a decontării. Aceste proceduri prevăd un mecanism de sancţionare care să acţioneze ca un mecanism disuasiv eficace pentru participanţii care cauzează neexecutarea decontării.
Înainte de a stabili procedurile menţionate la primul paragraful, CSD-urile consultă locurile de tranzacţionare şi CPC-urile relevante pentru care oferă servicii de decontare.
Mecanismul de sancţionare menţionat la primul paragraf include sancţiuni în fonduri băneşti pentru participanţii care provoacă situaţii de neexecutare a decontării (denumiţi în continuare «participanţi care cauzează neexecutarea decontării»). Sancţiunile în fonduri băneşti se calculează zilnic pentru fiecare zi lucrătoare în care o tranzacţie nu este decontată după data preconizată a decontării, până la decontarea sau anularea bilaterală a tranzacţiei. Sancţiunile în fonduri băneşti nu se configurează drept sursă de venit pentru CSD-uri.
(3)Mecanismul de sancţionare menţionat la alineatul (2) nu se aplică:
a)cazurilor de neexecutare a decontării a căror cauză subiacentă nu poate fi atribuită participanţilor la tranzacţie;
b)operaţiunilor care nu sunt considerate tranzacţii;
c)tranzacţiilor în care participantul care cauzează neexecutarea decontării este o CPC, cu excepţia tranzacţiilor încheiate de o CPC în cazul cărora aceasta nu se interpune între contrapărţi; sau
d)tranzacţiilor în care se deschide procedura de insolvenţă împotriva participantului care cauzează neexecutarea.
(4)O CPC poate stabili prin normele sale un mecanism de acoperire a pierderilor pe care le-ar putea suporta ca urmare a aplicării alineatului (2) al treilea paragraf.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea parametrilor pentru calcularea unui nivel descurajant şi proporţional al sancţiunilor în fonduri băneşti menţionate la alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul articol, în funcţie de următoarele:
a)tipul de active;
b)lichiditatea instrumentului financiar;
c)tipul tranzacţiei;
d)durata cazului de neexecutare a decontării.
Atunci când precizează parametrii menţionaţi la primul paragraf, Comisia ia în considerare nivelul cazurilor de neexecutare a decontării pentru fiecare clasă de instrumente financiare şi efectul pe care l-ar putea avea ratele scăzute sau negative ale dobânzii asupra stimulentelor contrapărţilor şi asupra cazurilor de neexecutare a decontării. Parametrii utilizaţi pentru calcularea sancţiunilor în fonduri băneşti asigură un grad ridicat de disciplină în materie de decontare şi funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare în cauză.
Comisia revizuieşte parametrii pentru calcularea nivelului sancţiunilor în fonduri băneşti în mod regulat şi cel puţin o dată la fiecare patru ani, pentru a reevalua caracterul adecvat şi eficacitatea sancţiunilor în fonduri băneşti pentru atingerea unui nivel al cazurilor de neexecutare a decontării în Uniune considerat acceptabil având în vedere impactul asupra stabilităţii financiare a Uniunii.
(6)Până la 17 ianuarie 2026, ESMA publică şi actualizează pe site-ul său o listă a instrumentelor financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) care sunt admise la tranzacţionare sau tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare sau compensate de o CPC.
(7)CSD-urile, CPC-urile şi locurile de tranzacţionare stabilesc proceduri care să le permită să suspende, în consultare cu autorităţile lor competente, orice participant care nu îşi îndeplineşte în mod repetat şi sistematic obligaţiile de a livra instrumentele financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) la data preconizată a decontării şi să facă publică identitatea participantului respectiv numai după ce acestuia i-a fost acordată posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile şi cu condiţia ca autorităţile competente ale CSD-urilor, ale CPC-urilor, ale locurilor de tranzacţionare, precum şi ale participantului respectiv să fi fost informate în mod corespunzător. Pe lângă consultarea înaintea oricărei suspendări, CSD-urile, CPC-urile şi locurile de tranzacţionare notifică, fără întârziere, autorităţilor lor competente suspendarea unui participant. Autoritatea competentă informează, de îndată, autorităţile relevante cu privire la suspendarea unui participant.
Informaţiile publicate cu privire la suspendări nu conţin date cu caracter personal în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2).
(*2)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Prezentul alineat nu se aplică participanţilor care cauzează neexecutarea decontării care sunt CPC-uri sau în cazurile în care se deschide o procedură de insolvenţă împotriva unui astfel de participant.
(8)Prezentul articol nu se aplică în cazul în care locul principal de tranzacţionare a acţiunilor se află într-o ţară terţă. Locul principal de tranzacţionare a acţiunilor se stabileşte în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea:
a)cauzelor care stau la baza cazurilor de neexecutare a decontării care sunt considerate ca nefiind imputabile participanţilor la tranzacţie în temeiul alineatului (3) litera (a) de la prezentul articol; şi
b)circumstanţelor în care operaţiunile nu sunt considerate tranzacţii în temeiul alineatului (3) litera (b) de la prezentul articol.
(10)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:
a)detaliile sistemului de monitorizare a cazurilor de neexecutare a decontării şi ale rapoartelor privind cazurile de neexecutare a decontării menţionate la alineatul (1);
b)procesele pentru colectarea şi redistribuirea sancţiunilor în fonduri băneşti şi a altor eventuale încasări rezultate din astfel de sancţiuni, în conformitate cu alineatul (2);
c)condiţiile în care se consideră că un participant nu îşi îndeplineşte în mod repetat şi sistematic obligaţiile de a livra instrumentele financiare astfel cum se menţionează la alineatul (7).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 7a: Procedura de cumpărare impusă obligatorie
(1)Fără a aduce atingere mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) şi dreptului de a anula bilateral tranzacţia, după consultarea CERS şi pe baza analizei cost-beneficiu furnizate de ESMA în temeiul articolului 74 alineatul (4), Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, la care dintre instrumentele financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) sau categoriile de tranzacţii cu respectivele instrumente financiare urmează să se aplice procedura de cumpărare impusă obligatorie menţionată la alineatele (4)-(10) din prezentul articol, în cazul în care Comisia consideră că respectiva procedură de cumpărare impusă obligatorie constituie un mijloc necesar, adecvat şi proporţional de abordare a nivelului cazurilor de neexecutare a decontării în Uniune.
Comisia poate adopta actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)aplicarea mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) nu a condus la o reducere durabilă pe termen lung a cazurilor de neexecutare a decontării în Uniune sau la menţinerea lor la un nivel redus, chiar şi după revizuirea nivelului de sancţiuni în fonduri băneşti în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) al doilea paragraf;
b)nivelul cazurilor de neexecutare a decontării din Uniune are sau este susceptibil să aibă un efect negativ asupra stabilităţii financiare a Uniunii.
În scopul ajungerii la decizia menţionată la primul paragraf, Comisia ia în considerare cumulativ elementele următoare:
(a)impactul potenţial al procedurii de cumpărare impusă obligatorie asupra pieţelor financiare din Uniune;
(b)numărul, volumul şi durata cazurilor de neexecutare a decontării, inclusiv numărul şi volumul cazurilor de neexecutare a decontării care sunt încă nesoluţionate la sfârşitul perioadei de prelungire menţionate la alineatul (4);
(c)dacă un anumit instrument financiar sau o anumită categorie de tranzacţii cu respectivul instrument financiar face deja obiectul unor dispoziţii contractuale adecvate care prevăd dreptul participanţilor destinatari de a declanşa o cumpărare impusă.
Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 68 alineatul (2). Acesta precizează o dată de aplicare care nu este anterioară unui an de la intrarea sa în vigoare.
(2)ESMA publică şi actualizează pe site-ul său o listă a instrumentelor financiare stabilite prin actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1).
(3)Înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), Comisia:
a)evaluează eficacitatea şi proporţionalitatea mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) şi, după caz, modifică structura sau gravitatea mecanismului de sancţionare pentru a spori eficienţa decontării în Uniune;
b)analizează dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1), în pofida aplicării prealabile a mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) şi a justificării şi implicaţiilor potenţiale în materie de costuri pe care le implică supunerea anumitor instrumente financiare şi categorii de tranzacţii procedurii de cumpărare impusă obligatorie.
(4)Fără a aduce atingere dreptului de a anula bilateral tranzacţia, în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1) şi în cazul în care un participant care cauzează neexecutarea decontării nu a livrat instrumentele financiare care fac obiectul respectivului act de punere în aplicare către participantul destinatar într-o perioadă ulterioară datei preconizate a decontării (denumită în continuare «perioada de prelungire») egală cu cinci zile lucrătoare, se iniţiază o procedură de cumpărare impusă obligatorie.
Prin derogare de la primul paragraf, în funcţie de tipul de active şi de lichiditatea instrumentelor financiare în cauză, perioada de prelungire poate fi majorată la maximum şapte zile lucrătoare în cazul în care o perioadă de prelungire mai scurtă ar afecta funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare în cauză.
Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf, în cazul în care tranzacţia vizează un instrument financiar tranzacţionat pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri, perioada de prelungire este de 15 zile lucrătoare, cu excepţia cazului în care piaţa de creştere pentru IMM-uri decide să aplice o perioadă mai scurtă.
(5)Instrumentele care fac obiectul procedurii de cumpărare impusă obligatorie sunt disponibile pentru decontare şi livrate participantului destinatar într-un interval de timp adecvat.
(6)În cazul în care într-un lanţ de tranzacţii are loc o neexecutare a decontării care are ca rezultat cazuri de neexecutare a decontării în cadrul tranzacţiilor ulterioare din lanţ, fiecare participant are dreptul de a transfera obligaţia de a iniţia procedura de cumpărare impusă obligatorie către următorul participant din lanţ.
Se consideră că participantul destinatar intermediar respectă obligaţia de a executa procedura de cumpărare impusă obligatorie împotriva participantului care cauzează neexecutarea atunci când îşi transferă obligaţia în conformitate cu primul paragraf. Participantul destinatar intermediar poate, de asemenea, să transfere participantului care cauzează neexecutarea decontării obligaţiile sale faţă de participantul destinatar final, în temeiul alineatelor (8), (9) şi (10).
CSD-ul relevant este informat cu privire la modul în care tranzacţia eşuată a fost soluţionată de-a lungul întregului lanţ de tranzacţii.
(7)Procedura de cumpărare impusă obligatorie menţionată la alineatul (4) nu se aplică:
a)cazurilor de neexecutare a decontării, operaţiunilor şi tranzacţiilor enumerate la articolul 7 alineatul (3);
b)tranzacţiilor de finanţare prin titluri de valoare;
c)altor tipuri de tranzacţii care fac inutilă procedura de cumpărare impusă;
d)tranzacţiilor care intră în domeniul de aplicare al articolului 15 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.
(8)Fără a aduce atingere mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2), în cazul în care preţul instrumentelor financiare asupra căruia s-a convenit în momentul tranzacţionării este diferit de preţul plătit pentru executarea cumpărării impuse, diferenţa este plătită de către participantul care beneficiază de diferenţa de preţ celuilalt participant cel târziu în a doua zi lucrătoare de la data furnizării instrumentelor financiare în urma cumpărării impuse.
(9)În cazul în care cumpărarea impusă eşuează sau nu este posibilă, participantul destinatar poate alege fie să primească o compensaţie în fonduri băneşti, fie să amâne executarea cumpărării impuse pentru o dată ulterioară adecvată (denumită în continuare «perioada de amânare»). În cazul în care instrumentele financiare relevante nu îi sunt livrate participantului destinatar până la încheierea perioadei de amânare, compensaţia în fonduri băneşti se plăteşte participantului destinatar.
Compensaţia în fonduri băneşti se plăteşte cel târziu în a doua zi lucrătoare după încheierea fie a procedurii de cumpărare impusă obligatorie menţionată la alineatul (4), fie, în cazul în care participantul destinatar optează pentru amânarea executării cumpărării impuse, după încheierea perioadei de amânare.
(10)Participantul care cauzează neexecutarea decontării rambursează entităţii care execută cumpărarea impusă toate sumele plătite în legătură cu procedura de cumpărare impusă obligatorie iniţiată în temeiul alineatului (4) primul paragraf, inclusiv orice comisioane de executare care rezultă din cumpărarea impusă. Aceste comisioane le sunt comunicate în mod clar participanţilor.
(11)Alineatele (4)-(10) se aplică tuturor tranzacţiilor cu instrumente financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) care sunt admise la tranzacţionare sau sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare sau sunt compensate de o CPC, după cum urmează:
a)pentru tranzacţiile compensate de o CPC, CPC este entitatea care execută cumpărarea impusă în conformitate cu alineatele (4)-(10);
b)pentru tranzacţiile care nu sunt compensate de o CPC, dar sunt executate într-un loc de tranzacţionare, acesta din urmă include în normele sale interne o obligaţie impusă membrilor şi participanţilor săi de a aplica măsurile menţionate la alineatele (4)-(10);
c)pentru toate tranzacţiile în afara celor menţionate la literele (a) şi (b) de la prezentul paragraf, CSD-urile includ în normele lor interne o obligaţie pentru participanţii lor de a aplica măsurile menţionate la alineatele (4)-(10).
CSD-urile furnizează informaţiile necesare cu privire la decontare CPC-urilor şi locurilor de tranzacţionare pentru a le permite acestora să îşi îndeplinească obligaţiile în temeiul prezentului alineat.
Fără a aduce atingere literelor (a), (b) şi (c) de la primul paragraf, CSD-urile pot monitoriza executarea cumpărărilor impuse menţionate la literele respective în ceea ce priveşte instrucţiunile privind decontările multiple, care vizează aceleaşi instrumente financiare şi care au aceeaşi dată a expirării aferentă perioadei de executare, în scopul reducerii la minimum a numărului de cumpărări impuse care trebuie executate şi, prin urmare, a impactului asupra preţurilor instrumentelor financiare relevante.
(12)Prezentul articol nu se aplică în cazul în care locul principal de tranzacţionare a acţiunilor se află într-o ţară terţă. Locul principal de tranzacţionare a acţiunilor se stabileşte în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.
(13)ESMA poate recomanda Comisiei să suspende în mod proporţional mecanismul de cumpărare impusă menţionat la alineatele (4)-(10) pentru anumite categorii de instrumente financiare, atunci când acest lucru este necesar, pentru evitarea sau abordarea unei ameninţări grave la adresa stabilităţii financiare sau a funcţionării ordonate a pieţelor financiare din Uniune. O astfel de recomandare este însoţită de o evaluare motivată temeinic a necesităţii sale şi nu este făcută publică.
Înainte de a face recomandarea menţionată la primul paragraf, ESMA consultă membrii SEBC şi Comitetul european pentru risc sistemic.
Fără întârzieri nejustificate după primirea recomandării şi pe baza motivelor şi a dovezilor furnizate de ESMA, Comisia fie suspendă mecanismul de cumpărare impusă obligatorie menţionat la alineatele (4)-(10) pentru categoriile specifice de instrumente financiare prin intermediul unui act de punere în aplicare, fie respinge suspendarea recomandată. În cazul în care respinge suspendarea recomandată, Comisia transmite în scris motivele sale către ESMA. Aceste informaţii nu se publică.
Actul de punere în aplicare menţionat la al treilea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 68 alineatul (3).
Suspendarea mecanismului de cumpărare impusă obligatorie se comunică ESMA şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe website-ul Comisiei.
Suspendarea mecanismului de cumpărare impusă obligatorie este valabilă pentru o perioadă iniţială de maximum şase luni de la data aplicării suspendării respective.
În cazul în care motivele suspendării sunt valabile în continuare, Comisia poate să prelungească, prin intermediul unui act de punere în aplicare, perioada de suspendare cu perioade suplimentare de maximum trei luni fiecare, durata totală a suspendării nedepăşind 12 luni. Orice prelungiri ale suspendării se publică în conformitate cu al cincilea paragraf.
Actul de punere în aplicare menţionat la al şaptelea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 68 alineatul (3). Cu suficient timp înainte de încheierea perioadei de suspendare menţionate la al şaselea paragraf sau a perioadei de prelungire menţionate la al şaptelea paragraf, ESMA emite un aviz adresat Comisiei în care analizează dacă motivele suspendării sunt încă valabile.
(14)În cazul în care a adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (1), Comisia revizuieşte decizia respectivă în mod regulat şi cel puţin o dată la fiecare patru ani pentru a evalua dacă sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute la alineatul respectiv.
În cazul în care consideră că procedura de cumpărare impusă obligatorie nu mai este justificată sau nu abordează cazurile de neexecutare a decontării în Uniune şi nu mai este necesară, adecvată sau proporţională, Comisia adoptă, fără întârziere, acte de punere în aplicare prin care modifică sau abrogă actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (1).
Actul de punere în aplicare menţionat la al doilea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 68 alineatul (2).
În cazul în care consideră că procedura de cumpărare impusă obligatorie nu mai este justificată sau nu abordează cazurile de neexecutare a decontării în Uniune şi nu mai este necesară, adecvată sau proporţională, ESMA poate recomanda Comisiei să modifice sau să abroge actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1). Se aplică mutatis mutandis alineatul (13) primul, al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.
(15)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:
a)detaliile funcţionării operaţiunii de cumpărare impusă adecvate menţionate la alineatele (4)-(10), inclusiv intervalele de timp adecvate pentru furnizarea instrumentului financiar în urma procedurii de cumpărare impusă, ajustate în funcţie de tipul de active şi de lichiditatea instrumentelor financiare;
b)circumstanţele în care perioada de prelungire ar putea fi extinsă în funcţie de tipul de active şi de lichiditatea instrumentelor financiare, în conformitate cu condiţiile menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf, ţinând seama de criteriile de evaluare a lichidităţii prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;
c)detaliile mecanismului de transfer prevăzut la alineatul (6);
d)alte tipuri de tranzacţii care fac inutilă procedura de cumpărare impusă, astfel cum se menţionează la alineatul (7) litera (c), cum ar fi contractele de garanţie financiară sau tranzacţiile care includ clauze de compensare cu exigibilitate imediată;
e)o metodologie pentru calcularea compensaţiei în fonduri băneşti menţionate la alineatul (9);
f)informaţiile necesare cu privire la decontare menţionate la alineatul (11) al doilea paragraf; şi
g)detaliile privind modul în care participanţii la CSD-uri, CPC-uri şi membrii locului de tranzacţionare să ţină seama de particularităţile investitorilor de retail atunci când execută cumpărarea impusă obligatorie în conformitate cu alineatul (11).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
*) în ceea ce priveşte articolul 7 alineatul (3) literele (a) şi (b) se aplică de la 17 ianuarie 2026
Art. 8: Asigurarea punerii în aplicare
(1)Autoritatea competentă a CSD-ului care gestionează sistemul de decontare a instrumentelor financiare, autoritatea relevantă însărcinată cu supravegherea sistemului de decontare a instrumentelor financiare vizat, precum şi autorităţile competente însărcinate cu supravegherea locurilor de tranzacţionare, a firmelor de investiţii şi a CPC-urilor deţin competenţe în ceea ce priveşte asigurarea aplicării articolelor 6 şi 7 de către instituţiile care fac obiectul supravegherii şi în ceea ce priveşte monitorizarea sancţiunilor impuse. Atunci când este necesar, autorităţile competente respective cooperează îndeaproape. Statele membre informează AEVMP cu privire la autorităţile competente desemnate care fac parte din structura de supraveghere la nivel naţional.
(2)Pentru a asigura coerenţa, eficienţa şi eficacitatea practicilor în materie de supraveghere în cadrul Uniunii în ceea ce priveşte articolele 6 şi 7 din prezentul regulament, AEVMP poate, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, să emită orientări în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(3)O încălcare a normelor prevăzute la prezentul titlu nu aduce atingere valabilităţii unui contract privat cu instrumente financiare sau posibilităţii părţilor de a aplica dispoziţiile unui contract privat cu instrumente financiare.
Art. 9: Operatorii de decontare
(1)Operatorii de decontare raportează trimestrial autorităţilor competente de la locul de stabilire cu privire la volumul total şi valoarea tuturor tranzacţiilor cu titluri de valoare pe care le decontează în afara sistemelor de decontare a titlurilor de valoare.
Autorităţile competente transmit fără întârziere informaţiile primite în conformitate cu primul paragraf către AEVMP şi o informează pe aceasta cu privire la orice risc potenţial care rezultă din activitatea de decontare respectivă.
(2)AEVMP poate elabora, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să detalieze suplimentar conţinutul acestor rapoarte.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(3)AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri pentru raportarea şi transmiterea informaţiilor menţionate la alineatul (1).
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 10: Autoritatea competentă
Fără a aduce atingere monitorizării de către membrii SEBC menţionaţi la art. 12 alineatul (1), CSD-urile sunt autorizate şi supravegheate de către autoritatea competentă din statul său membru de origine.
Art. 11: Desemnarea autorităţii competente
(1)Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă responsabilă pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de prezentul regulament pentru autorizarea şi supravegherea CSD-urilor stabilite pe teritoriul său şi informează AEVMP în consecinţă.
În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorităţi competente, acesta stabileşte rolul fiecărei autorităţi şi desemnează o singură autoritate responsabilă pentru cooperarea cu autorităţile competente ale celorlalte state membre, cu autorităţile relevante, cu AEVMP şi cu ABE, în cazul în care regulamentul prevede acest lucru în mod expres.
(2)AEVMP publică pe site-ul său lista autorităţilor competente desemnate în conformitate cu alineatul (1).
(3)Autorităţile competente dispun de competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor.
Art. 12: Autorităţile relevante
(1)Următoarele autorităţi sunt implicate în autorizarea şi supravegherea CSD-urilor, în cazul în care prezentul regulament prevede acest lucru în mod expres:
a)autoritatea responsabilă pentru supravegherea sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de CSD-ul din statul membru a cărui legislaţie se aplică sistemului de decontare titlurilor de valoare respectiv;
b)băncile centrale din Uniune care emit cele mai relevante monede în care are loc sau va avea loc decontarea;
c)după caz, banca centrală din Uniune în ale cărei registre se decontează sau se vor deconta plăţile în fonduri băneşti pentru sistemul de decontare a titlurilor de valoare gestionat de CSD.
(2)AEVMP publică pe site-ul său lista autorităţilor relevante menţionate la alineatul (1).
(3)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare în care specifică condiţiile în care monedele Uniunii menţionate la alineatul (1) litera (b) sunt considerate cele mai relevante şi modalităţile practice eficiente pentru consultarea autorităţilor relevante menţionate la literele (b) şi (c) de la respectivul alineat.
AEVMP îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 13: Schimbul de informaţii
(1)Autorităţile competente, autorităţi relevante şi AEVMP îşi comunică la cerere, fără întârziere, informaţiile necesare pentru a îndeplini atribuţiile care le revin în temeiul prezentului regulament.
(2)Autorităţile competente, autorităţi relevante, AEVMP şi alte organisme sau persoane fizice şi juridice care primesc informaţii confidenţiale în exercitarea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament le utilizează exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor.
Art. 14: Cooperarea între autorităţi
(1)Autorităţile competente, autorităţile relevante şi AEVMP cooperează îndeaproape, inclusiv prin comunicarea tuturor informaţiilor relevante în aplicarea prezentului regulament. În cazul în care acest lucru este oportun şi relevant, o astfel de cooperare include şi alte autorităţi şi organisme publice, în special cele înfiinţate sau desemnate în temeiul Directivei 2003/87/CE.
Pentru a asigura coerenţa, eficienţa şi eficacitatea practicilor în materie de supraveghere în cadrul Uniunii, inclusiv cooperarea între autorităţile competente şi autorităţile relevante în cadrul diferitelor evaluări necesare pentru aplicarea prezentului regulament, AEVMP poate, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, să emită orientări adresate autorităţilor competente, în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2)În exercitarea atribuţiilor generale care le revin, autorităţile competente acordă importanţa cuvenită efectului potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situaţiile de urgenţă menţionate la art. 1 5, pe baza informaţiilor disponibile.
Art. 15: Situaţii de urgenţă
Fără a aduce atingere procedurii de notificare menţionate la art. 6 alineatul (3) din Directiva 98/26/CE, autorităţile competente şi autorităţile relevante informează imediat AEVMP, Comitetul european pentru risc sistemic instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi se informează reciproc cu privire la orice situaţie de urgenţă legată de un CSD, inclusiv cu privire la eventualele evoluţii apărute pe pieţele financiare, care ar putea avea un efect negativ asupra lichidităţii pieţei, asupra stabilităţii unei monede în care se realizează decontarea, asupra integrităţii politicii monetare sau asupra stabilităţii sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care este stabilit CSD-ul sau unul dintre participanţii acestuia.
(1)Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).
Art. 16: Autorizarea CSD-urilor
(1)Orice persoană juridică care se încadrează în definiţia CSD-urilor trebuie să obţină o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită, înainte de a îşi începe activitatea.
(2)Autorizaţia specifică serviciile de bază enumerate în secţiunea A din anexă şi serviciile auxiliare de tip nebancar permise în temeiul secţiunii B din anexă, pe care CSD-urile sunt autorizate să le presteze.
(3)CSD-urile respectă în permanenţă condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei.
(4)CSD-urile, precum şi auditorii lor independenţi, aduc neîntârziat la cunoştinţa autorităţii competente toate modificările de fond care afectează respectarea condiţiilor de autorizare.
Art. 17: Procedura de acordare a autorizaţiei
(1)CSD-ul solicitant depune o cerere de autorizare la autoritatea sa competentă.
(2)Cererea de autorizare este însoţită de toate informaţiile necesare pentru a permite autorităţii competente să constate că CSD-ul solicitant a luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligaţiile din prezentul regulament. Cererea de autorizare include un program de operaţiuni care să specifice tipurile de activităţi comerciale avute în vedere şi organizarea structurală a CSD-ului.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care un CSD solicitant nu respectă toate cerinţele prezentului regulament, dar se poate presupune în mod rezonabil că va face acest lucru atunci când îşi începe activitatea, autoritatea competentă poate acorda autorizaţia cu condiţia ca CSD-ul solicitant să fi instituit toate măsurile necesare pentru a se conforma cerinţelor prezentului regulament atunci când îşi începe activitatea.
(3)În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea competentă analizează dacă aceasta este completă. Dacă cererea este incompletă, autoritatea competentă stabileşte un termen până la care CSD-ul solicitant trebuie să furnizeze informaţii suplimentare. Autoritatea competentă informează CSD-ul solicitant atunci când cererea este considerată completă.
(4)Din momentul în care cererea este considerată completă, autoritatea competentă transmite toate informaţiile incluse în cerere autorităţilor relevante şi consultă aceste autorităţi cu privire la caracteristicile sistemului de decontare a titlurilor de valoare gestionat de CSD-ul solicitant.
Fiecare autoritate relevantă poate emite un aviz motivat, în domeniile sale de competenţă, adresat autorităţii competente în termen de trei luni de la primirea informaţiilor de către autoritatea relevantă. În cazul în care autoritatea relevantă nu furnizează un aviz în termenul menţionat, se consideră că aceasta a emis un aviz pozitiv.
În cazul în care cel puţin una dintre autorităţile relevante emite un aviz motivat negativ, iar autoritatea competentă intenţionează totuşi să acorde autorizaţia, autoritatea competentă respectivă furnizează autorităţilor relevante, în termen de o lună de la primirea avizului negativ, motivele pentru care intenţionează să acorde autorizaţia în pofida avizului negativ.
Oricare dintre autorităţile relevante care a emis un aviz negativ menţionat la al treilea paragraf poate sesiza ESMA pentru asistenţă în temeiul articolului 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care problema nu este soluţionată în termen de o lună de la sesizarea ESMA, autoritatea competentă care intenţionează să acorde autorizaţia ia o decizie finală şi furnizează în scris autorităţilor relevante o explicaţie detaliată a deciziei sale.
În cazul în care autoritatea competentă intenţionează să respingă autorizaţia, chestiunea nu este înaintată ESMA.
Un aviz negativ menţionat la al treilea paragraf prezintă în scris motivele complete şi detaliate pentru care nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de prezentul regulament sau alte cerinţe din dreptul Uniunii.
(5)În cazul în care CSD-ul solicitant intenţionează să presteze serviciile menţionate la art. 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2014/65/UE pe lângă prestarea serviciilor auxiliare de tip nebancar enumerate în mod explicit în secţiunea B din anexă, autoritatea competentă transmite toate informaţiile cuprinse în cerere autorităţii menţionate la art. 67 din Directiva 2014/65/UE şi consultă autoritatea respectivă cu privire la capacitatea CSD-ului solicitant de a se conforma cerinţelor Directivei 2014/65/UE şi ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014.
(6)Înainte de autorizarea CSD-ului solicitant, autoritatea competentă consultă autorităţile competente din celălalt stat membru implicat în următoarele cazuri:
a)CSD-ul este o filială a unui CSD autorizat într-un alt stat membru;
b)CSD-ul este o filială a întreprinderii-mamă a unui CSD autorizat într-un alt stat membru;
c)CSD-ul este controlat de aceleaşi persoane fizice sau juridice care controlează un alt CSD autorizat într-un alt stat membru.
(7)Consultarea menţionată la alineatul (6) se referă la următoarele:
a)evaluarea calităţii acţionarilor şi a persoanelor menţionate la art. 27 alineatul (6) şi a reputaţiei şi experienţei persoanelor menţionate la art. 27 alineatele (1) şi (4), care conduc efectiv activitatea CSD-ului, în cazul în care respectivii acţionari şi persoane acţionează în cadrul CSD-ului şi al unui CSD autorizat într-un alt stat membru;
b)dacă relaţiile menţionate la alineatul (6) literele (a), (b) şi (c), între CSD-ul autorizat într-un alt stat membru şi CSD-ul solicitant, nu afectează capacitatea acestuia din urmă de a respecta cerinţele prezentului regulament.
(71)Pe lângă consultarea autorităţilor competente menţionate la alineatul (6), autoritatea competentă poate, înainte de a acorda CSD-ului solicitant autorizaţia, să consulte alte autorităţi care supraveghează o entitate care deţine o participaţie calificată în CSD-ul solicitant cu privire la aspectele menţionate la alineatul (7).
(8)În termen de şase luni de la depunerea unei cereri complete, autoritatea competentă transmite CSD-ului solicitant, în scris, o decizie motivată temeinic de acordare sau de refuz al autorizaţiei.
(81)Autoritatea competentă informează fără întârzieri nejustificate autorităţile consultate în temeiul alineatelor (4)-(7a) cu privire la rezultatele procesului de autorizare, inclusiv la eventualele măsuri de remediere.
(9)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informaţiile pe care CSD-urile solicitante trebuie să le furnizeze autorităţii competente în cadrul cererii de autorizare.
AEVMP îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(10)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare prin care se stabilesc formularele tip, modelele şi procedurile pentru cererea de autorizare.
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 18: Efectele autorizării
(1)Activităţile CSD-urilor autorizate se limitează la prestarea serviciilor pentru care a fost obţinută autorizaţia sau care au fost notificate în conformitate cu art. 19 alineatul (8).
(2)Sistemele de decontare a titlurilor de valoare pot fi gestionate numai de CSD-urile autorizate, inclusiv de băncile centrale care acţionează în calitate de CSD-uri.
(3)CSD-urile autorizate pot deţine participaţii doar la o persoană juridică ale cărei activităţi se limitează la prestarea serviciilor enumerate în secţiunile A şi B din anexă, cu excepţia cazului în care participaţiile respective sunt aprobate de autoritatea lor competentă în baza faptului că nu sporesc în mod semnificativ profilul de risc al CSD-urilor.
(4)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează criteriile de care trebuie să ţină seama autorităţile competente pentru a aproba participaţii ale CSD-urilor la alte persoane juridice decât cele care prestează serviciile enumerate în secţiunile A şi B din anexă. Printre aceste criterii se pot număra: complementaritatea serviciilor prestate de persoana juridică respectivă în raport cu serviciile prestate de un CSD şi nivelul de expunere a CSD-ului la datoriile care rezultă din participaţia respectivă.
AEVMP îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 19: Extinderea şi externalizarea unor activităţi şi servicii
(1)CSD-urile autorizate prezintă o cerere de autorizare autorităţii competente din statul membru de origine atunci când doresc să externalizeze un serviciu de bază către o terţă parte în temeiul art. 30 sau să îşi extindă activitatea prin adăugarea uneia sau mai multora dintre următoarele activităţi:
a)serviciile de bază suplimentare enumerate în secţiunea A din anexă care nu sunt acoperite de autorizaţia iniţială;
b)serviciile auxiliare permise, fără a fi explicit enumerate, în temeiul secţiunii B din anexă, care nu sunt acoperite de autorizaţia iniţială;
c)gestionarea unui alt sistem de decontare a titlurilor de valoare;
d)decontarea integrală sau parţială a operaţiunii aferente fondurilor băneşti pentru sistemul de decontare a titlurilor de valoare în conturile altui agent de decontare;
e)stabilirea unei conexiuni interoperabile, inclusiv a celor cu CSD-uri din ţări terţe.
(2)Acordarea unei autorizaţii de externalizare a unui serviciu de bază către un terţ în temeiul alineatului (1) sau de extindere a activităţilor în temeiul alineatului (1) literele (a), (c) şi (d) urmează procedura prevăzută la articolul 17.
Acordarea unei autorizaţii menţionate la alineatul (1) litera (b) respectă procedura prevăzută la articolul 17 alineatele (1), (2), (3), (5) şi (8a).
Acordarea unei autorizaţii menţionate la alineatul (1) litera (e) respectă procedura prevăzută la articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3).
Autoritatea competentă informează CSD-ul solicitant dacă autorizaţia a fost acordată sau refuzată, în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri complete.
(3)CSD-urile din Uniune care intenţionează să stabilească o conexiune interoperabilă prezintă o cerere de autorizare, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (e), autorităţilor lor competente respective. Autorităţile respective se consultă cu privire la aprobarea conexiunii între CSD-uri. În cazul unor decizii divergente şi cu acordul ambelor autorităţi competente, cazul poate fi înaintat AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4)Autorităţile menţionate la alineatul (3) refuză să autorizeze o conexiune numai atunci când respectiva conexiune între CSD-uri ar pune în pericol funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare sau ar da naştere unui risc sistemic.
(5)Conexiunile interoperabile între CSD-uri care îşi externalizează o parte din serviciile legate de respectivele conexiuni interoperabile către o entitate publică, în conformitate cu art. 30 alineatul (5) şi conexiunile între CSD-uri care nu sunt menţionate la alineatul (1) litera (e) nu fac obiectul autorizării prevăzute la respectiva literă, dar se notifică autorităţilor competente şi relevante ale CSD-urilor înainte de aplicarea lor, furnizându-se toate informaţiile relevante care să le permită autorităţilor respective să evalueze conformitatea cu cerinţele prevăzute la art. 48.
(6)CSD-urile stabilite şi autorizate în Uniune pot menţine sau stabili o conexiune cu un CSD dintr-o ţară terţă în conformitate cu condiţiile şi procedurile prevăzute la prezentul articol. În cazul în care conexiunile sunt stabilite cu un CSD dintr-o ţară terţă, informaţiile furnizate de CSD-ul solicitant îi permit autorităţii competente să evalueze dacă aceste legături îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 48 sau cerinţele care sunt echivalente cu cele prevăzute la art. 48.
(7)Autoritatea competentă a CSD-ului solicitant impune CSD-ului respectiv să întrerupă o conexiune între CSD-uri care a fost notificată atunci când conexiunea în cauză nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 48 şi, prin urmare, ar pune în pericol funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare sau ar da naştere unui risc sistemic. În cazul în care o autoritate competentă solicită CSD-ului să întrerupă o conexiune între CSD-uri, aceasta urmează procedura prevăzută la art. 20 alineatele (2) şi (3).
(8)Serviciile auxiliare suplimentare enumerate în mod explicit în secţiunea B din anexă nu fac obiectul autorizării, dar se notifică autorităţii competente înainte de furnizarea lor.
Art. 20: Retragerea autorizaţiei
(1)Fără a aduce atingere eventualelor acţiuni sau măsuri de remediere prevăzute la titlul V, autoritatea competentă din statul membru de origine retrage autorizaţia în oricare dintre următoarele situaţii, în cazul în care CSD-ul:
a)nu a folosit autorizaţia timp de 12 luni, renunţă în mod explicit la autorizaţie sau nu a prestat niciun serviciu şi nu a desfăşurat nicio activitate în ultimele şase luni;
b)a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau alte mijloace ilicite;
c)nu mai îndeplineşte condiţiile în care i-a fost acordată autorizaţia şi nu a luat măsurile de remediere solicitate de autoritatea competentă într-un termen prestabilit;
d)a încălcat grav sau sistematic cerinţele stabilite în prezentul regulament sau, după caz, în Directiva 2014/65/UE sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
(2)De îndată ce ia cunoştinţă de una dintre situaţiile prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă consultă imediat autorităţile relevante şi, după caz, autoritatea menţionată la art. 67 din Directiva 2014/65/UE cu privire la necesitatea retragerii autorizaţiei.
(3)AEVMP, precum şi orice autoritate relevantă, şi, după caz, autoritatea menţionată la art. 67 din Directiva 2014/65/UE pot solicita în orice moment autorităţii competente a statului membru de origine să analizeze dacă CSD-ul respectă în continuare condiţiile în care i-a fost acordată autorizaţia.
(4)Autoritatea competentă poate limita retragerea autorizaţiei la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar.
(5)Un CSD stabileşte, pune în aplicare şi menţine proceduri adecvate care să asigure decontarea şi transferul rapid şi ordonat al activelor clienţilor şi participanţilor către un alt CSD în cazul retragerii autorizaţiei menţionate la alineatul (1). Astfel de proceduri includ transferul conturilor de emisiune sau al evidenţelor similare care atestă emisiunile de titluri de valoare şi al evidenţelor legate de furnizarea serviciilor de bază menţionate în secţiunea A punctele 1 şi 2 din anexă.
Art. 21: Registrul CSD-urilor
(1)Deciziile luate de autorităţile competente în temeiul articolelor 16, 19 şi 20 se comunică imediat AEVMP.
(2)Băncile centrale informează fără întârziere AEVMP cu privire la sistemele de decontare a titlurilor de valoare pe care le gestionează.
(3)Denumirea fiecărui CSD care funcţionează în conformitate cu prezentul regulament şi căruia i s-a acordat autorizaţia sau recunoaşterea în conformitate cu art. 16, 19 sau 25 este înscrisă pe o listă care indică serviciile şi, după caz, categoriile de instrumente financiare pentru care fost autorizat CSD-ul. Registrul include sucursalele gestionate de CSD în alte state membre, conexiunile între CSD-uri şi informaţiile necesare în temeiul art. 31, în cazul în care statele membre au făcut uz de posibilitatea prevăzută la art. respectiv. AEVMP pune registrul la dispoziţie pe site-ul său specific şi îl actualizează.
Art. 22: Examinare şi evaluare
(1)Autoritatea competentă examinează acordurile, strategiile, procesele şi mecanismele implementate de un CSD, inclusiv planurile menţionate la articolul 22a, pentru a respecta prezentul regulament şi evaluează riscurile la care CSD-ul este sau ar putea fi expus sau riscurile generate de acesta la adresa funcţionării armonioase a pieţelor titlurilor de valoare sau a stabilităţii pieţelor financiare.
Autoritatea competentă stabileşte frecvenţa şi amploarea examinării şi a evaluării menţionate la primul paragraf, ţinând seama de dimensiunea, importanţa sistemică, profilul de risc, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor CSD-ului în cauză.
Examinarea şi evaluarea au loc cel puţin o dată la fiecare trei ani.
(2)[textul din Art. 22, alin. (2) din titlul III, capitolul I, sectiunea 3 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 8., alin. (B) din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
(3)[textul din Art. 22, alin. (3) din titlul III, capitolul I, sectiunea 3 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 8., alin. (B) din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
(4)[textul din Art. 22, alin. (4) din titlul III, capitolul I, sectiunea 3 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 8., alin. (B) din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
(5)Autoritatea competentă desfăşoară inspecţii la faţa locului având ca obiect CSD-ul.
(6)Atunci când efectuează examinarea şi evaluarea menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă transmite, într-un stadiu incipient, informaţiile necesare autorităţilor relevante şi, după caz, autorităţii menţionate la articolul 67 din Directiva 2014/65/UE şi le consultă pentru a stabili dacă CSD-ul îndeplineşte cerinţele prezentului regulament sau alte cerinţe din dreptul Uniunii în ceea ce priveşte funcţionarea sistemelor de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD.
Autorităţile consultate pot emite un aviz motivat în domeniile lor de competenţă în termen de trei luni de la primirea informaţiilor de către autoritatea competentă.
În cazul în care autoritatea consultată nu furnizează un aviz în termenul menţionat, se consideră că aceasta a emis un aviz pozitiv.
În cazul în care o autoritate consultată emite un aviz negativ motivat, iar autoritatea competentă nu este de acord cu acesta, autoritatea competentă respectivă furnizează autorităţii consultate, în termen de o lună de la primirea avizului negativ, o motivare care abordează avizul negativ.
Oricare dintre autorităţile consultate care au emis un aviz negativ poate sesiza ESMA pentru asistenţă în temeiul articolului 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care chestiunea nu este soluţionată în termen de o lună de la sesizarea ESMA, autoritatea competentă ia decizia finală privind examinarea şi evaluarea şi furnizează autorităţilor relevante în scris o explicaţie detaliată a deciziei sale.
Avizele negative menţionate la al patrulea paragraf prezintă în scris motivele complete şi detaliate pentru care nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de prezentul regulament sau alte cerinţe din dreptul Uniunii.
(7)Autoritatea competentă informează autorităţile relevante, ESMA şi, după caz, colegiul menţionat la articolul 24a din prezentul regulament şi autoritatea menţionată la articolul 67 din Directiva 2014/65/UE cu privire la rezultatele examinării şi evaluării menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancţiuni.
(8)Atunci când realizează examinarea şi evaluarea menţionate la alineatul (1), autorităţile competente responsabile cu supravegherea CSD-urilor care menţin tipurile de relaţii menţionate la art. 17 alineatul (6) literele (a), (b) şi (c) îşi comunică reciproc toate informaţiile relevante care le-ar putea facilita sarcinile.
(9)Autoritatea competentă solicită unui CSD care nu îndeplineşte cerinţele prezentului regulament să întreprindă cât mai devreme posibil acţiunile sau măsurile necesare pentru a remedia situaţia.
(10)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:
a)informaţiile pe care CSD-urile le furnizează autorităţii competente în scopul examinării şi evaluării menţionate la alineatul (1);
b)informaţiile pe care autoritatea competentă trebuie să le furnizeze în conformitate cu alineatul (7);
c)informaţiile pe care autorităţile competente prevăzute la alineatul (8) şi le comunică reciproc.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(11)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele tip, modelele şi procedurile pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (10) primul paragraf.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 17 ianuarie 2025.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 22a: Planuri de redresare şi de lichidare ordonată
(1)CSD-ul identifică scenarii care l-ar putea împiedica să furnizeze operaţiunile şi serviciile sale critice în condiţii de continuitate ale activităţii şi evaluează eficacitatea unei game complete de opţiuni de redresare sau de lichidare ordonată. Scenariile respective iau în considerare diferitele riscuri independente şi conexe la care este expus CSD-ul. Pe baza acestei analize, CSD-ul elaborează şi prezintă autorităţii competente planuri adecvate pentru redresarea sau lichidarea sa ordonată.
(2)Planurile menţionate la alineatul (1) ţin seama de dimensiunea, importanţa sistemică, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor CSD-ului în cauză şi conţin cel puţin următoarele elemente:
a)un rezumat cuprinzător al principalelor strategii de redresare şi de lichidare ordonată;
b)o identificare a operaţiunilor şi serviciilor critice ale CSD-ului;
c)proceduri adecvate care asigură atragerea de capitaluri suplimentare, în cazul în care capitalul propriu al CSD-ului se apropie de nivelul prevăzut la articolul 47 alineatul (1) sau scade sub acesta;
d)proceduri adecvate pentru asigurarea unei lichidări sau restructurări ordonate a operaţiunilor şi a serviciilor CSD-ului în cazul în care CSD-ul este în imposibilitatea de a atrage capitaluri noi;
e)proceduri adecvate care să asigure decontarea şi transferul la timp şi ordonate ale activelor clienţilor şi participanţilor către un alt CSD în cazul în care CSD-ul se regăseşte în situaţia în care se află permanent în imposibilitatea de a-şi restabili operaţiunile şi serviciile critice;
f)o descriere a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a principalelor strategii.
(3)CSD-ul are capacitatea de a identifica şi a furniza entităţilor afiliate informaţiile necesare pentru punerea în aplicare a planurilor în timp util în timpul scenariilor de criză.
(4)Planurile se aprobă de către organul de conducere sau de un comitet adecvat al acestuia.
(5)CSD-ul revizuieşte şi actualizează planurile în mod regulat şi cel puţin o dată la fiecare doi ani. Fiecare actualizare a planurilor este înaintată autorităţii competente.
(6)În cazul în care autoritatea competentă consideră că planurile CSD-ului sunt insuficiente, autoritatea competentă poate solicita CSD-ului să ia măsuri suplimentare sau să elaboreze măsuri alternative.
(7)În cazul în care un CSD este supus Directivei 2014/59/UE şi a fost elaborat un plan de redresare în temeiul directivei respective, CSD-ul transmite planul de redresare autorităţii competente.
În cazul în care pentru un CSD se stabileşte şi menţine un plan de rezoluţie în temeiul Directivei 2014/59/UE sau un plan similar în temeiul dreptului intern cu scopul de a asigura continuitatea serviciilor de bază ale CSD-ului, autoritatea de rezoluţie sau, în cazul în care nu există o astfel de autoritate, autoritatea competentă informează ESMA cu privire la existenţa unui astfel de plan.
În cazul în care planul de redresare şi planul de rezoluţie în temeiul Directivei 2014/59/UE sau orice plan similar elaborat în temeiul dreptului intern conţine toate elementele enumerate la alineatul (2), CSD-ul nu este obligat să elaboreze planurile în temeiul alineatului (1).
Art. 23: Libertatea de a presta servicii într-un alt stat membru
(1)CSD-urile autorizate pot presta serviciile menţionate în anexă pe teritoriul Uniunii, inclusiv prin înfiinţarea unei sucursale, cu condiţia ca serviciile respective să fie acoperite de autorizaţie.
(2)Un CSD autorizat sau un CSD care a solicitat autorizarea în temeiul articolului 17, care intenţionează să presteze serviciile de bază menţionate la secţiunea A punctele 1 şi 2 din anexă în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru prevăzute la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) sau să înfiinţeze o sucursală într-un alt stat membru, face obiectul procedurii menţionate la alineatele (3)-(9) de la prezentul articol. CSD-ul poate presta astfel de servicii numai după ce a fost autorizat în temeiul articolului 17, dar nu mai devreme de data aplicabilă în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol.
(3)Orice CSD care intenţionează să presteze pentru prima dată serviciile menţionate la alineatul (2) în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru prevăzute la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) sau să modifice gama serviciilor respective prestate comunică următoarele informaţii autorităţii competente a statului membru de origine:
a)statul membru gazdă;
b)un program de operaţiuni care precizează în special serviciile pe care CSD-ul intenţionează să le presteze, inclusiv tipul de instrumente financiare constituite în temeiul legislaţiei statului membru gazdă pentru care CSD-ul intenţionează să presteze astfel de servicii;
c)moneda sau monedele pe care CSD intenţionează să le proceseze;
d)o evaluare a măsurilor pe care CSD-ul intenţionează să le adopte pentru a permite respectarea de către utilizatorii săi a legislaţiei statului membru gazdă menţionate la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) în ceea ce priveşte acţiunile.
(4)Un CSD care intenţionează să înfiinţeze pentru prima dată o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau să modifice gama de servicii de bază menţionate în secţiunea A punctul 1 din anexă sau serviciul de bază menţionat în secţiunea A punctul 2 din anexă, prestate prin intermediul unei sucursale comunică următoarele informaţii autorităţii competente din statul membru de origine:
a)informaţiile menţionate la alineatul (3) literele (a), (b) şi (c);
b)structura organizatorică a sucursalei şi numele persoanelor care răspund de gestionarea sucursalei;
c)o evaluare a măsurilor pe care CSD-ul respectiv intenţionează să le adopte pentru a permite respectarea de către utilizatorii săi a legislaţiei statului membru gazdă menţionate la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) în ceea ce priveşte acţiunile.
(5)Autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă evaluarea menţionată la alineatul (3) litera (d) sau la alineatul (4) litera (c), după caz, fără întârzieri nejustificate. Autoritatea competentă din statul membru gazdă poate furniza autorităţii competente din statul membru de origine un aviz fără caracter obligatoriu cu privire la evaluarea respectivă în termen de o lună de la primirea evaluării respective.
(6)În termen de două luni de la primirea informaţiilor complete menţionate la alineatul (3) literele (a), (b) şi (c) sau la alineatul (4) literele (a) şi (b), după caz, autoritatea competentă din statul membru de origine comunică informaţiile respective autorităţii competente din statul membru gazdă, cu excepţia cazului în care, luând în considerare prestarea de servicii avută în vedere, are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau al situaţiei financiare a CSD-ului care intenţionează să furnizeze servicii în statul membru gazdă sau de caracterul adecvat al măsurilor pe care CSD-ul intenţionează să le ia în conformitate cu alineatul (3) litera (d) sau cu alineatul (4) litera (c), după caz. În perioada respectivă, în cazul în care CSD-ul prestează deja servicii în alte state membre gazdă, inclusiv prin intermediul unei sucursale, autoritatea competentă a statului membru de origine informează, de asemenea, colegiul menţionat la articolul 24a.
Autoritatea competentă a statului membru gazdă informează fără întârziere autorităţile relevante ale statului membru respectiv cu privire la orice comunicare primită în temeiul primului paragraf.
Autoritatea competentă a statului membru de origine informează imediat CSD-ul cu privire la data transmiterii comunicării menţionate la primul paragraf.
(7)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine decide, în conformitate cu alineatul (6), să nu comunice informaţiile menţionate la alineatul (3) sau (4), după caz, autorităţii competente a statului membru gazdă, aceasta furnizează motivele refuzului său CSD-ului respectiv în termen de două luni de la primirea informaţiilor respective şi informează autoritatea competentă a statului membru gazdă şi colegiul menţionat la articolul 24a cu privire la decizia sa.
(8)CSD-ul poate începe să presteze servicii sau poate înfiinţa o sucursală, astfel cum se menţionează la alineatul (2), cel mai devreme la 15 zile calendaristice de la data transmiterii comunicării menţionate la alineatul (6) primul paragraf de la autoritatea competentă a statului membru de origine către autoritatea competentă a statului membru gazdă.
(9)În caz de modificare a informaţiilor prezentate în documentele transmise în conformitate cu alineatul (3) sau alineatul (4), după caz, CSD-ul anunţă în scris autoritatea competentă a statului membru de origine cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează, de asemenea, fără întârziere autoritatea competentă a statului membru gazdă şi colegiul menţionat la articolul 24a în legătură cu această modificare.
(10)ESMA poate emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 pentru a preciza domeniul de aplicare al evaluării pe care CSD-ul trebuie să o furnizeze în temeiul alineatului (3) litera (d) şi al alineatului (4) litera (c) de la prezentul articol.
Art. 24: Cooperarea între autorităţile din statul membru de origine şi cele din statul membru gazdă şi evaluarea interpares
(1)În cazul în care un CSD autorizat într-un stat membru a înfiinţat o sucursală într-un alt stat membru, autoritatea competentă din statul membru de origine şi autoritatea competentă din statul membru gazdă cooperează îndeaproape în îndeplinirea atribuţiilor lor prevăzute în prezentul regulament, în special atunci când desfăşoară inspecţii la faţa locului în sucursala în cauză. Autoritatea competentă a statului membru de origine şi cea a statului membru gazdă pot efectua, în exercitarea responsabilităţilor lor, inspecţii la faţa locului în sucursala respectivă după informarea autorităţii competente din statul membru gazdă sau, respectiv, a celei din statul membru de origine.
Autoritatea competentă a statului membru de origine poate invita membri ai personalului autorităţilor competente ale statelor membre gazdă şi ai ESMA să participe la inspecţiile la faţa locului.
Autoritatea competentă din statul membru de origine transmite, de asemenea, ESMA şi colegiului menţionat la articolul 24a constatările inspecţiilor la faţa locului şi informaţii privind orice măsuri de remediere sau sancţiuni decise de autoritatea competentă respectivă.
(2)Autoritatea competentă a statului membru de origine sau a statului membru gazdă poate solicita CSD-urilor care prestează servicii în conformitate cu art. 23 să le informeze periodic cu privire la activităţile pe care le desfăşoară în statele membre gazdă respective, inclusiv în scopul colectării de date statistice. La cererea autorităţii competente din statul membru de origine, autoritatea competentă din statul membru gazdă furnizează autorităţii competente a statului membru de origine rapoartele periodice în cauză.
(3)Autoritatea competentă din statul membru de origine al CSD-ului comunică fără întârziere, la cererea autorităţii competente din statul membru gazdă, identitatea emitenţilor stabiliţi în statul membru gazdă şi a participanţilor care deţin instrumente financiare constituite în temeiul legislaţiei statului membru gazdă la sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-ul care prestează serviciile de bază menţionate la secţiunea A punctele 1 şi 2 din anexă în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislaţiei statului membru gazdă şi orice altă informaţie relevantă privind activităţile desfăşurate de un CSD care prestează servicii de bază în statul membru gazdă prin intermediul unei sucursale.
(4)
[textul din Art. 24, alin. (4) din titlul III, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 11., alin. (C) din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
(5)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare şi demonstrabile pentru care consideră că un CSD care prestează servicii pe teritoriul său în conformitate cu articolul 23 încalcă obligaţiile care decurg din dispoziţiile prezentului regulament, aceasta informează autoritatea competentă a statului membru gazdă, ESMA şi colegiul menţionat la articolul 24a cu privire la aceste constatări.
În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de autoritatea competentă a statului membru de origine, CSD-ul continuă să încalce obligaţiile care decurg din dispoziţiile prezentului regulament, autoritatea competentă a statului membru gazdă, după informarea autorităţii competente a statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentului regulament pe teritoriul statului membru gazdă. Autoritatea competentă a statului membru gazdă informează fără întârzieri nejustificate ESMA şi colegiul menţionat la articolul 24a cu privire la astfel de măsuri.
Autoritatea competentă a statului membru gazdă sau autoritatea competentă a statului membru de origine poate sesiza ESMA, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)Fără a aduce atingere art. 30 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP organizează şi efectuează, după consultarea membrilor SEBC, o revizuire inter pares, cel puţin o dată la trei ani, a supravegherii CSD-urilor care îşi exercită libertatea de a presta servicii în alt stat membru în conformitate cu art. 23 sau care participă la o conexiune interoperabilă.
În contextul evaluării inter pares menţionate la primul paragraf, AEVMP solicită, de asemenea, după caz, avizul sau opinia Grupului părţilor interesate din domeniul valorilor mobiliare şi pieţelor menţionat la art. 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)[textul din Art. 24, alin. (7) din titlul III, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 11., alin. (E) din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
(8)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard, modele şi proceduri pentru cooperarea menţionată la alineatele (1), (3) şi (5).
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 24a: Colegiul supraveghetorilor
(1)Autoritatea competentă din statul membru de origine înfiinţează un colegiu de supraveghetori care să îndeplinească sarcinile menţionate la alineatul (8) în legătură cu un CSD ale cărui activităţi sunt considerate a fi de o importanţă semnificativă pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare şi pentru protecţia investitorilor în cel puţin două state membre gazdă.
(2)Colegiul este înfiinţat în termen de o lună de la data la care:
a)autoritatea competentă din statul membru de origine stabileşte că activităţile desfăşurate de CSD în cel puţin două state membre gazdă au o importanţă semnificativă; sau
b)autoritatea competentă din statul membru de origine este notificată de una dintre entităţile enumerate la alineatul (4) că activităţile desfăşurate de CSD în cel puţin două state membre gazdă au o importanţă semnificativă.
(3)Autoritatea competentă a statului membru de origine gestionează şi prezidează colegiul.
(4)Colegiul este alcătuit din:
a)ESMA;
b)autoritatea competentă a statului membru de origine;
c)autorităţile relevante menţionate la articolul 12;
d)autorităţile competente ale statelor membre gazdă în care activităţile CSD-ului au o importanţă semnificativă;
e)ABE, în cazul în care CSD-ul a fost autorizat în temeiul articolului 54 alineatul (3).
(5)În cazul în care activităţile unui CSD pentru care s-a înfiinţat un colegiu nu au o importanţă semnificativă într-un stat membru în care este stabilită o filială care aparţine aceluiaşi grup de întreprinderi ca şi CSD-ul sau întreprinderea-mamă a acestuia sau în cazul în care CSD-ul pentru care s-a înfiinţat un colegiu are dreptul să presteze servicii în alt stat membru în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), autoritatea competentă şi autorităţile relevante din statul membru respectiv pot participa, la cererea lor, la colegiu.
(6)Preşedintele notifică ESMA componenţa colegiului în termen de o lună de la înfiinţarea colegiului, precum şi orice modificare a componenţei acestuia în termen de o lună de la modificarea respectivă. ESMA şi autoritatea competentă din statul membru de origine publică pe site-urile lor, fără întârzieri nejustificate, lista membrilor colegiului respectiv şi actualizează această listă.
(7)O autoritate competentă care nu este membră a colegiului poate solicita colegiului orice informaţii relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor sale de supraveghere.
(8)Fără a aduce atingere responsabilităţilor care le revin autorităţilor competente în temeiul prezentului regulament, colegiul asigură:
a)schimbul de informaţii, inclusiv cererile de informaţii în temeiul articolelor 13, 14 şi 15 şi informaţiile privind procesul de examinare şi evaluare în temeiul articolului 22;
b)o supraveghere eficientă prin evitarea acţiunilor de supraveghere redundante inutile, cum ar fi cererile de informaţii;
c)aprobarea delegării voluntare de sarcini către membrii săi;
d)schimbul de informaţii privind externalizarea sau extinderea autorizată a activităţilor şi serviciilor în temeiul articolului 19;
e)cooperarea dintre autorităţile statului membru de origine şi ale statului membru gazdă în temeiul articolului 24 în ceea ce priveşte măsurile menţionate la articolul 23 alineatul (3) litera (d) şi eventualele probleme întâmpinate în furnizarea de servicii în alte state membre;
f)schimbul de informaţii privind structura grupului, conducerea superioară, organul de conducere şi acţionarii, în conformitate cu articolul 27;
g)schimbul de informaţii privind procesele sau mecanismele care au un impact semnificativ asupra guvernanţei sau a gestionării riscurilor pentru CSD-urile care fac parte din grup.
(9)Preşedintele convoacă o reuniune a colegiului cel puţin o dată pe an sau la cererea unui membru al colegiului.
Pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor atribuite colegiului în temeiul alineatului (8), membrii colegiului pot adăuga puncte pe ordinea de zi a unei reuniuni.
Preşedintele poate invita ad-hoc şi alţi participanţi la discuţiile colegiului pe teme specifice.
Membrii colegiului, cu excepţia preşedintelui său, pot decide să nu participe la oricare dintre şedinţele colegiului.
(10)La cererea oricăruia dintre membrii săi, colegiul adoptă, în conformitate cu alineatul (11), avize fără caracter obligatoriu cu privire la:
a)chestiunile identificate în cursul proceselor de examinare şi evaluare în temeiul articolului 22 sau 60;
b)chestiuni legate de orice externalizare sau extindere a activităţilor şi serviciilor în temeiul articolului 19; sau
c)chestiuni legate de orice posibilă încălcare a prezentului regulament care rezultă din prestarea de servicii într-un stat membru gazdă, astfel cum se menţionează la articolul 24 alineatul (5).
(11)Colegiul adoptă avize neobligatorii pe baza unei majorităţi simple a membrilor săi. Membrii menţionaţi la alineatul (4) literele (b), (c) şi (d) dispun de drept de vot. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. Membrii cu drept de vot care exercită mai multe funcţii, inclusiv cea de autoritate competentă şi de autoritate relevantă, dispun de un vot pentru fiecare funcţie pe care o exercită. ABE şi ESMA nu au drept de vot.
(12)Funcţionarea colegiului se bazează pe un acord scris între toţi membrii acestuia.
Acordul defineşte modalităţile practice de funcţionare a colegiului, inclusiv modalităţile de comunicare între membrii colegiului, şi poate defini sarcinile care urmează să fie încredinţate membrilor colegiului.
(13)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pe baza cărora activităţile desfăşurate de un CSD într-un stat membru gazdă ar putea fi considerate ca având o importanţă semnificativă pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare şi pentru protecţia investitorilor în statul membru gazdă respectiv.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 25: Ţările terţe
(1)Un CSD dintr-o ţară terţă poate presta serviciile menţionate în anexă pe teritoriul Uniunii, inclusiv prin înfiinţarea unei sucursale.
(2)În pofida alineatului (1), un CSD dintr-o ţară terţă care intenţionează să presteze serviciile de bază menţionate la punctele 1 şi 2 din secţiunea A a anexei în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislaţiei unui stat membru prevăzute la art. 49 alineatul (1) al doilea paragraf sau să înfiinţeze o sucursală într-un stat membru face obiectul procedurii menţionate la alineatele (4)-(11) de la prezentul articol.
(3)Un CSD stabilit şi autorizat în Uniune poate institui sau menţine o conexiune cu un CSD dintr-o ţară terţă în conformitate cu art. 48.
(4)După consultarea autorităţilor menţionate la alineatul (5), AEVMP poate recunoaşte un CSD dintr-o ţară terţă care a solicitat recunoaşterea în vederea prestării serviciilor menţionate la alineatul (2), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (9);
b)CSD-ul dintr-o ţară terţă face efectiv obiectul autorizării, al supravegherii şi al controlului sau, dacă sistemul de decontare a titlurilor de valoare este gestionat de o bancă centrală, al controlului, prin care se asigură conformitatea deplină cu cerinţele prudenţiale aplicabile în ţara terţă respectivă;
c)au fost încheiate acorduri de cooperare, în conformitate cu alineatul (10), între AEVMP şi autorităţile responsabile din ţara terţă respectivă (denumite în continuare "autorităţi responsabile din ţara terţă");
d)atunci când este relevant, CSD-ul dintr-o ţară terţă adoptă măsurile necesare pentru a permite respectarea de către utilizatorii săi a legislaţiilor naţionale relevante ale statelor membre în care CSD-ul din ţara terţă intenţionează să presteze servicii de tip CSD, inclusiv a legilor menţionate la art. 49 alineatul (1) al doilea paragraf, iar caracterul adecvat al măsurilor respective a fost confirmat de autorităţile competente din statul membru în care CSD-ul din ţara terţă intenţionează să presteze servicii de tip CSD.
e)CSD-ul dintr-o ţară terţă este stabilit sau autorizat într-o ţară terţă care nu este identificată ca ţară terţă cu grad înalt de risc în actele delegate adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (*3).
(*3)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(5)Atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (4), AEVMP se consultă cu:
a)autorităţile competente ale statelor membre în care CSD-ul dintr-o ţară terţă intenţionează să presteze servicii de tip CSD, în special în ceea ce priveşte modul în care CSD-ul din ţara terţă intenţionează să respecte cerinţa menţionată la alineatul (4) litera (d);
b)autorităţile relevante;
c)autorităţile responsabile din ţara terţă însărcinate cu autorizarea, supravegherea şi controlul CSD-urilor.
(6)CSD-urile din ţări terţe menţionate la alineatul (2) depun cererea de recunoaştere la AEVMP.
CSD-ul solicitant prezintă AEVMP toate informaţiile considerate necesare pentru recunoaşterea sa. În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea cererii, AEVMP evaluează dacă aceasta este completă. Dacă cererea nu este completă, AEVMP fixează un termen în care CSD-ul solicitant trebuie să furnizeze informaţii suplimentare.
Autorităţile competente din statele membre în care CSD-ul dintr-o ţară terţă intenţionează să presteze servicii de tip CSD evaluează conformitatea CSD-ului din ţara terţă cu legile menţionate la alineatul (4) litera (d) şi informează AEVMP, transmiţându-i o decizie motivată temeinic privind conformitatea sau neconformitatea, în termen de trei luni de la primirea tuturor informaţiilor necesare din partea AEVMP.
Decizia de recunoaştere se bazează pe condiţiile stabilite la alineatul (4).
În termen de şase luni de la depunerea unei cereri complete sau de la adoptarea de către Comisie a unei decizii privind echivalenţa în conformitate cu alineatul (9), luându-se în considerare data care survine mai târziu, ESMA transmite CSD-ului solicitant, în scris, o decizie motivată temeinic de acordare a recunoaşterii sau de refuz al acesteia.
(7)Autorităţile competente ale statelor membre - în care CSD-ul din ţara terţă, recunoscut în mod corespunzător în temeiul alineatului (4), prestează servicii de tip CSD - în strânsă cooperare cu AEVMP, pot solicita autorităţilor responsabile din ţara terţă:
a)să raporteze periodic cu privire la activităţile CSD-ului din ţara terţă în respectivele state membre gazdă, inclusiv în scopul colectării de date statistice;
b)să comunice, într-un termen adecvat, identitatea emitenţilor şi a participanţilor la sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-ul din ţara terţă care prestează servicii în respectivul stat membru gazdă, precum şi orice altă informaţie relevantă referitoare la activităţile CSD-ului din ţara terţă respectiv în statul membru gazdă.
(8)AEVMP, după consultarea autorităţilor menţionate la alineatul (5), reexaminează recunoaşterea CSD-ului din ţara terţă în cazul extinderii de către CSD-ul respectiv, în Uniune, a serviciilor sale în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (4), (5) şi (6).
AEVMP retrage recunoaşterea CSD-ului în cazul în care condiţiile pentru recunoaştere prevăzute la alineatul (4) nu mai sunt îndeplinite, sau în împrejurările menţionate la art. 20.
(9)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili faptul că mecanismele juridice şi de supraveghere ale unei ţări terţe garantează că CSD-urile autorizate în ţara terţă respectivă respectă cerinţele juridice obligatorii care sunt în fapt echivalente cu cerinţele din prezentul regulament, că CSD-urile respective fac obiectul supravegherii, controlului şi aplicării efective în respectiva ţară terţă în mod permanent şi că respectivul cadru juridic al ţării terţe prevede un sistem echivalent eficace de recunoaştere a CSD-urilor autorizate în temeiul regimurilor juridice ale ţărilor terţe. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la art. 68 alineatul (2).
În procesul de stabilire menţionat la primul paragraf, Comisia poate să analizeze şi dacă mecanismele juridice şi de supraveghere ale unei ţări terţe reflectă standardele CPSS-IOSCO convenite la nivel internaţional, în măsura în care acestea din urmă nu intră în conflict cu cerinţele stabilite în prezentul regulament.
(10)În conformitate cu art. 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP încheie acorduri de cooperare cu autorităţile responsabile din ţara terţă ale căror cadre juridice şi de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente cu prezentul regulament, în conformitate cu alineatul (9). Acordurile în cauză specifică cel puţin:
a)mecanismul utilizat pentru schimbul de informaţii dintre AEVMP, autorităţile competente din statul membru gazdă şi autorităţile responsabile din ţările terţe, inclusiv accesul la toate informaţiile solicitate de AEVMP cu privire la CSD- urile autorizate în ţări terţe, în special accesul la informaţii în cazurile menţionate la alineatul (7);
b)mecanismul de notificare imediată a AEVMP în cazul în care o autoritate responsabilă dintr-o ţară terţă constată încălcarea de către un CSD pe care îl supraveghează a condiţiilor de autorizare sau a altor acte legislative aplicabile;
c)procedurile referitoare la coordonarea activităţilor de supraveghere, inclusiv, după caz, inspecţiile la faţa locului.
În cazul în care un acord de cooperare prevede realizarea de transferuri de date cu caracter personal de către un stat membru, orice transfer de acest gen respectă dispoziţiile Directivei 95/46/CE şi, în cazul în care un acord de cooperare prevede realizarea de transferuri de date cu caracter personal de către AEVMP, orice transfer de acest gen respectă dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 45/2001.
(11)În cazul în care CSD-urile din ţări terţe au fost recunoscute, în conformitate cu alineatele (4)-(8), acestea pot presta serviciile menţionate în anexă pe teritoriul Uniunii, inclusiv prin înfiinţarea unei sucursale.
(12)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează informaţiile pe care CSD-urile solicitante le furnizează AEVMP în cadrul cererii de recunoaştere în temeiul alineatului (6).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(13)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile pe care CSD-ul dintr-o ţară terţă trebuie să le furnizeze ESMA în notificarea menţionată la alineatul (2a). Informaţiile respective se limitează la ceea ce este strict necesar şi includ, dacă este cazul şi dacă sunt disponibile, următoarele informaţii:
a)numărul de participanţi din Uniune pentru care CSD-ul dintr-o ţară terţă prestează sau intenţionează să presteze serviciile menţionate la alineatul (2a);
b)numărul şi volumul de tranzacţii cu instrumente financiare constituite în temeiul legislaţiei unui stat membru decontate în cursul anului precedent;
c)numărul şi volumul de tranzacţii decontate de participanţii din Uniune în cursul anului precedent.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 26: Dispoziţii generale
(1)CSD-urile trebuie să dispună de un sistem robust de guvernanţă, care să includă o structură organizatorică clară, cu responsabilităţi bine definite, transparente şi coerente, procese eficiente de identificare, gestionare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse, precum şi politici adecvate de remunerare şi mecanisme de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase.
(2)CSD-urile adoptă politici şi proceduri suficient de eficace pentru a asigura respectarea prezentului regulament, inclusiv respectarea tuturor prevederilor acestuia de către propriii manageri şi angajaţi.
În cazul în care un CSD intenţionează să presteze servicii auxiliare de tip bancar altor CSD-uri în temeiul articolului 54 alineatul (2a) primul paragraf litera (b), CSD-ul respectiv dispune de norme şi proceduri clare care abordează potenţialele conflicte de interese şi atenuează riscul de tratament discriminatoriu faţă de oricare alte astfel de CSD-uri şi faţă de participanţii la acestea.
(3)CSD-urile menţin şi aplică mecanisme organizatorice şi administrative scrise eficace pentru identificarea şi gestionarea conflictelor de interese potenţiale dintre participanţii lor sau clienţii acestora şi CSD-urile însele, inclusiv:
a)managerii CSD-urilor;
b)angajaţii CSD-urilor;
c)membrii organelor de conducere ale CSD-urilor;
d)orice persoane care deţin controlul direct sau indirect asupra CSD-urilor;
e)orice persoane care au legături strânse cu oricare dintre persoanele enumerate la literele (a), (b) şi (c); şi
f)orice persoane care au legături strânse cu CSD-urile însele.
CSD-urile menţin şi aplică proceduri de soluţionare adecvate în cazul apariţiei unui potenţial conflict de interese.
(4)CSD-urile pun la dispoziţia publicului sistemul de guvernanţă şi regulile aplicabile activităţii lor.
(5)CSD-urile trebuie să aibă proceduri adecvate în baza cărora angajaţii să raporteze la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, încălcările potenţiale ale prezentului regulament.
(6)CSD-urile sunt supuse unor audituri periodice şi independente. Rezultatele acestor audituri se transmit organului de conducere şi se pun la dispoziţia autorităţii competente şi, după caz, luând în considerare eventualele conflicte de interese dintre membrii comitetului de utilizatori şi CSD, la dispoziţia comitetului de utilizatori.
(7)În cazul în care un CSD face parte dintr-un grup de întreprinderi care cuprinde alte CSD-uri sau instituţii de credit menţionate la titlul IV, acesta adoptă politici şi proceduri detaliate care precizează modul în care cerinţele stabilite la prezentul articol se aplică grupului şi diferitelor entităţi ale grupului.
(8)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează, atât la nivelul CSD-ului, cât şi la nivelul grupului, în conformitate cu alineatul (7):
a)instrumentele de monitorizare a riscurilor CSD-urilor menţionate la alineatul (1);
b)responsabilităţile personalului-cheie în ceea ce priveşte riscurile CSD-urilor menţionate la alineatul (1);
c)potenţialele conflicte de interese menţionate la alineatul (3);
d)metodele de audit menţionate la alineatul (6); şi
e)circumstanţele în care ar fi oportun, luând în considerare potenţialele conflicte de interese dintre membrii comitetului de utilizatori şi CSD, ca rezultatele auditului să fie comunicate comitetului de utilizatori în conformitate cu alineatul (6).
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(9)ABE elaborează, în strânsă cooperare cu ESMA şi cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a furniza detalii suplimentare privind normele şi procedurile menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 27: Conducerea superioară, organul de conducere şi acţionarii
(1)Cadrele superioare de conducere ale unui CSD trebuie să aibă o bună reputaţie şi o experienţă suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă şi prudentă a CSD-ului.
(2)Organul de conducere al unui CSD are în componenţa sa membri independenţi în proporţie de cel puţin o treime şi în număr de minimum doi.
În sensul prezentului articol, «membru independent al organului de conducere» înseamnă un membru al organului de conducere care nu are relaţii de afaceri, de rudenie sau de altă natură care să creeze un conflict de interese în legătură cu CSD-ul în cauză sau cu acţionarii săi majoritari, cu conducerea sa sau cu participanţii săi şi care nu a avut astfel de relaţii în cei cinci ani care precedă numirea sa în organul de conducere.
(3)Remunerarea membrilor independenţi şi a celorlalţi membri fără funcţie executivă ai organului de conducere nu este legată de rezultatele economice ale CSD-ului.
(4)Organul de conducere este alcătuit din membri corespunzători, cu o reputaţie suficient de bună, care deţin o combinaţie adecvată de competenţe, experienţă şi cunoştinţe privind entitatea şi piaţa. Membrii fără funcţie executivă ai organului de conducere decid cu privire la un obiectiv de reprezentare a genului slab reprezentat în cadrul organului de conducere şi elaborează o politică privind modul de creştere a numărului acestor persoane pentru a atinge respectivul obiectiv. Obiectivul, politica şi punerea în aplicare a acesteia sunt făcute publice.
(5)CSD-urile stabilesc cu claritate rolurile şi responsabilităţile organului de conducere în conformitate cu dreptul naţional relevant. CSD-urile pun procesele-verbale ale şedinţelor organului de conducere la dispoziţia autorităţii competente şi a auditorului, la cerere.
(6)Autoritatea competentă nu autorizează un CSD decât dacă i se comunică identitatea acţionarilor sau a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate în CSD şi valoarea acestor participaţii.
(7)Autoritatea competentă refuză autorizarea unui CSD dacă, ţinând cont de necesitatea unei administrări sănătoase şi prudente a CSD-ului, nu are certitudinea că acţionarii sau asociaţii care deţin participaţii calificate în CSD au caracterul adecvat.
(8)În cazul în care între CSD şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, autoritatea competentă acordă autorizaţia numai dacă aceste legături nu o împiedică să îşi exercite în mod eficace funcţia de supraveghere.
(9)În cazul în care persoanele menţionate la alineatul (6) exercită o influenţă care poate prejudicia administrarea sănătoasă şi prudentă a CSD-ului, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a pune capăt acestei situaţii, care pot include retragerea autorizaţiei CSD-ului.
(10)Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei ţări terţe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care CSD-ul are legături strânse sau anumite dificultăţi legate de aplicarea actelor cu putere de lege sau a actelor administrative respective o împiedică să îşi exercite în mod eficace funcţia de supraveghere.
(11)Un CSD efectuează fără întârziere următoarele:
a)furnizează autorităţii competente informaţii privind acţionariatul CSD-ului şi, în special, identitatea şi valoarea intereselor oricărei persoane care deţine o participaţie calificată în CSD;
b)face publice:
(i)informaţiile furnizate autorităţii competente în temeiul literei (a); şi
(ii)transferul drepturilor de proprietate care determină o modificare a controlului asupra CSD-ului.
Art. 27a: Informaţii furnizate autorităţilor competente
(1)Un CSD notifică autorităţii sale competente orice modificări în conducerea sa şi furnizează autorităţii competente toate informaţiile necesare pentru a evalua conformitatea sa cu articolul 27 alineatele (1)-(5).
În cazul în care comportamentul unui membru al organului de conducere este de natură să prejudicieze administrarea sănătoasă şi prudentă a CSD-ului, autoritatea competentă ia măsurile necesare, care pot include înlăturarea membrului respectiv din organul de conducere.
(2)Orice persoană fizică sau juridică, acţionând individual sau concertat (denumită în continuare «achizitorul potenţial»), care a decis fie să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-un CSD, fie să majoreze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-un CSD, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut ar fi egală sau mai mare de 10 %, 20 %, 30 % sau 50 % sau ar transforma CSD-ul în filiala sa (denumită în continuare «achiziţia propusă»), notifică în prealabil în scris autorităţii competente a CSD-ului intenţia sa, indicând mărimea participaţiei avute în vedere şi informaţiile relevante, menţionate la articolul 27b alineatul (4).
Orice persoană fizică sau juridică care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-un CSD (denumită în continuare «vânzătorul potenţial») notifică acest lucru în prealabil în scris autorităţii competente, indicând mărimea participaţiei respective. O astfel de persoană notifică, de asemenea, autorităţii competente decizia de a-şi reduce participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 10 %, 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât CSD-ul să înceteze să mai fie filiala persoanei menţionate.
(3)Autoritatea competentă transmite achizitorului potenţial sau vânzătorului potenţial, cu promptitudine şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării menţionate la alineatul (2) şi a informaţiilor menţionate la alineatul (4), o confirmare scrisă de primire.
Autoritatea competentă are la dispoziţie o perioadă de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi a tuturor documentelor care trebuie anexate notificării pe baza listei menţionate la articolul 27b alineatul (4) (denumită în continuare «perioada de evaluare») pentru a realiza evaluarea menţionată la articolul 27b alineatul (1) (denumită în continuare «evaluarea»).
În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritatea competentă comunică achizitorului potenţial sau vânzătorului potenţial data la care expiră perioada de evaluare.
(4)În cursul perioadei de evaluare, dar nu mai târziu de cea de a cincizecea zi lucrătoare a perioadei respective, autoritatea competentă poate să solicite eventuale informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
Perioada de evaluare se suspendă între data solicitării de informaţii de către autoritatea competentă şi data primirii răspunsului achizitorului potenţial la această solicitare. Durata suspendării nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autoritatea competentă în vederea completării sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia sa, dar nu conduc la suspendarea perioadei de evaluare.
(5)Autoritatea competentă poate prelungi suspendarea menţionată la alineatul (4) al doilea paragraf până la cel mult 30 de zile lucrătoare în cazul în care achizitorul potenţial este situat sau este reglementat în afara Uniunii ori este o persoană fizică sau juridică care nu este supusă supravegherii în temeiul prezentului regulament ori al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau al Directivelor 2009/65/CE (*4), 2009/138/CE (*5) ori 2011/61/UE (*6) ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau în temeiul Directivei 2013/36/UE ori al Directivei 2014/65/UE.
(*4)Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(*5)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(*6)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
(6)În cazul în care la finalizarea evaluării decide să se opună achiziţiei propuse, autoritatea competentă informează în scris achizitorul potenţial în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi perioada de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. Sub rezerva dreptului intern, la cererea achizitorului potenţial, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Cu toate acestea, o autoritate competentă poate face o astfel de divulgare şi în absenţa unei cereri din partea achizitorului potenţial, în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru.
(7)În cazul în care autoritatea competentă nu se opune achiziţiei propuse în perioada de evaluare, achiziţia se consideră aprobată.
(8)Autoritatea competentă poate stabili un termen maxim pentru finalizarea achiziţiei propuse şi îl poate prelungi, dacă este necesar.
(9)Statele membre nu pot impune, pentru notificarea autorităţii competente şi pentru aprobarea de către aceasta a achiziţiilor directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot, cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezentul regulament.
Art. 27b: Evaluare
(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 27a alineatul (2) şi a informaţiilor menţionate la articolul 27a alineatul (4), pentru a asigura administrarea sănătoasă şi prudentă a CSD-ului vizat de achiziţia propusă şi ţinând seama de influenţa probabilă a achizitorului potenţial asupra CSD-ului, autoritatea competentă evaluează caracterul adecvat al achizitorului potenţial, precum şi soliditatea financiară a achiziţiei propuse, pe baza tuturor elementelor următoare:
a)reputaţia şi soliditatea financiară a achizitorului potenţial;
b)reputaţia, cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea CSD-ului în urma achiziţiei propuse;
c)capacitatea sau incapacitatea CSD-ului de a respecta în permanenţă prezentul regulament;
d)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în legătură cu achiziţia propusă, este în curs sau a avut loc o faptă sau o tentativă de spălare a banilor sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 sau că achiziţia propusă ar putea face să crească un astfel de risc.
La evaluarea solidităţii financiare a achizitorului potenţial, autoritatea competentă acordă o atenţie specială tipului de activităţi desfăşurate şi preconizate în cadrul CSD-ului vizat de achiziţia propusă.
La evaluarea capacităţii CSD-ului de a respecta prezentul regulament, autoritatea competentă verifică în special dacă grupul din care CSD-ul va face parte are o structură care permite exercitarea unei supravegheri eficace, schimbul eficace de informaţii între autorităţile competente şi stabilirea repartizării responsabilităţilor între autorităţile competente.
(2)Autorităţile competente se pot opune achiziţiei propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (1) sau dacă informaţiile furnizate de achizitorul potenţial sunt incomplete.
(3)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte nivelul participaţiei care urmează să fie achiziţionată şi nici nu permit autorităţilor lor competente să examineze achiziţia propusă din punctul de vedere al nevoilor economice ale pieţei.
(4)Statele membre pun la dispoziţia publicului o listă cu informaţiile necesare pentru a realiza evaluarea şi care sunt furnizate autorităţilor competente în momentul notificării menţionate la articolul 27a alineatul (2). Informaţiile solicitate sunt proporţionale şi sunt adaptate la natura achizitorului potenţial şi a achiziţiei propuse. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
(5)În pofida articolului 27a alineatele (2)-(5), în cazul în care autorităţii competente i-au fost notificate pentru acelaşi CSD două sau mai multe achiziţii sau majorări propuse de participaţii calificate, autoritatea competentă tratează achizitorii potenţiali în mod nediscriminatoriu.
(6)Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii care sunt esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Autorităţile competente îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat CSD-ul vizat de achiziţia propusă indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă de achizitorul potenţial.
(7)ESMA emite, în strânsă cooperare cu ABE, orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu privire la evaluarea caracterului adecvat al oricărei persoane care va conduce activitatea CSD-ului, precum şi cu privire la normele procedurale şi criteriile de evaluare pentru evaluarea prudenţială a achiziţiilor directe sau indirecte şi a majorărilor de participaţii la CSD-uri.
Art. 27c: Derogare pentru CSD-urile care prestează servicii auxiliare de tip bancar
Articolele 27a şi 27b nu se aplică unui CSD care a fost autorizat în temeiul articolului 54 alineatul (3) şi care face obiectul Directivei 2013/36/UE.
Art. 28: Comitetul de utilizatori
(1)CSD-urile înfiinţează comitete de utilizatori pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează; acestea sunt compuse din reprezentanţi ai emitenţilor şi ai participanţilor la respectivele sisteme de decontare a instrumentelor financiare. Recomandările comitetului de utilizatori trebuie să fie libere de orice influenţă directă din partea conducerii CSD-ului.
(2)CSD-ul stabileşte, într-un mod nediscriminatoriu, mandatul fiecărui comitet de utilizatori înfiinţat, sistemul de guvernanţă necesar pentru a-i asigura independenţa şi procedurile operaţionale, precum şi criteriile de admitere şi mecanismul de alegere a membrilor comitetului de utilizatori. Sistemul de guvernanţă se pune la dispoziţia publicului şi garantează că comitetul de utilizatori este subordonat direct organului de conducere şi se reuneşte în şedinţe periodice.
(3)Comitetele de utilizatori oferă recomandări organului de conducere cu privire la principalele măsuri care îi afectează pe membrii lor, inclusiv criteriile privind acceptarea de emitenţi sau participanţi în sistemele lor de decontare a titlurilor de valoare, precum şi cu privire la nivelul serviciului. Nivelul serviciului include alegerea acordului de compensare şi decontare, structura de funcţionare a CSD-ului, gama de produse decontate sau înregistrate, utilizarea tehnologiei pentru operaţiunile CSD-ului şi procedurile relevante.
(4)Comitetele de utilizatori pot prezenta organului de conducere un aviz neobligatoriu care să cuprindă motivele detaliate cu privire la structurile preţurilor CSD-ului.
(5)Fără a aduce atingere dreptului autorităţilor competente de a fi corect informate, membrii comitetelor de utilizatori sunt supuşi obligaţiei de confidenţialitate. Atunci când preşedintele comitetului de utilizatori constată că un membru se află într-o situaţie de conflict de interese efectiv sau potenţial în raport cu o anumită chestiune, membrul respectiv nu are dreptul de a vota asupra acelei chestiuni.
(6)CSD-urile informează de îndată autoritatea competentă şi comitetul de utilizatori în legătură cu orice decizie a organului de conducere de a nu urma recomandările făcute de comitetul de utilizatori. Comitetul de utilizatori poate informa autoritatea competentă în legătură cu orice domeniu în cazul căruia consideră că recomandările comitetului de utilizatori nu au fost urmate.
Art. 29: Evidenţa datelor
(1)CSD-urile păstrează, pentru o perioadă de cel puţin zece ani, toate evidenţele sale referitoare la serviciile prestate şi la activităţile desfăşurate, inclusiv cu privire la serviciile auxiliare menţionate în secţiunile B şi C din anexă, pentru a permite autorităţii competente să monitorizeze respectarea cerinţelor prezentului regulament.
(11)CSD-urile solicită emitenţilor să obţină şi să le transmită un identificator al entităţii juridice (LEI) valabil.
(2)La cerere, datele menţionate la alineatul (1) sunt puse de către CSD-uri la dispoziţia autorităţii competente şi a autorităţilor relevante, precum şi a oricărei alte autorităţi publice care, în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern al statului membru de origine, are competenţa de a solicita acces la astfel de evidenţe, în scopul îndeplinirii mandatului lor.
(3)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile evidenţelor menţionate la alineatul (1), care trebuie să fie păstrate în scopul monitorizării respectării de către CSD-uri a dispoziţiilor prezentului regulament.
AEVMP prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care stabilesc formatul evidenţelor menţionate la alineatul (1), care trebuie să fie păstrate în scopul monitorizării respectării de către CSD-uri a dispoziţiilor prezentului regulament.
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 30: Externalizare
(1)Atunci când un CSD externalizează servicii sau activităţi către o terţă parte, CSD-ul rămâne pe deplin răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament şi respectă în orice moment condiţiile următoare:
a)externalizarea nu atrage după sine delegarea responsabilităţii CSD-ului;
b)relaţia CSD-ului cu participanţii sau emitenţii săi şi obligaţiile faţă de aceştia rămân neschimbate;
c)condiţiile de autorizare a CSD-ului nu se modifică efectiv;
d)externalizarea nu împiedică exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control, inclusiv accesul la faţa locului în scopul obţinerii oricăror informaţii relevante necesare pentru îndeplinirea acestor funcţii;
e)externalizarea nu are ca efect privarea CSD-ului de sistemele şi mijloacele de control necesare pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă;
f)CSD-ul păstrează cunoştinţele de specialitate şi resursele necesare pentru a evalua calitatea serviciilor prestate, adecvarea capitalului şi a structurii organizatorice a prestatorului de servicii, pentru a supraveghea cu eficacitate serviciile externalizate şi pentru a gestiona riscurile aferente externalizării în permanenţă;
g)CSD-ul are acces direct la informaţiile relevante ale serviciilor externalizate;
h)prestatorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă şi autorităţile relevante în privinţa activităţilor externa- lizate;
i)CSD-ul se asigură că prestatorul de servicii respectă standardele stabilite de legislaţia relevantă privind protecţia datelor care s-ar aplica în cazul în care prestatorii de servicii ar fi stabiliţi în Uniune. CSD-ul are responsabilitatea să se asigure că standardele respective sunt prevăzute într-un contract încheiat între părţi şi că standardele respective sunt respectate.
(2)CSD-ul defineşte într-un acord scris drepturile şi obligaţiile sale şi pe cele ale prestatorului de servicii. Acordul de externalizare permite ca CSD-ul să determine încetarea acordul.
(3)CSD-urile şi prestatorii de servicii pun la dispoziţia autorităţii competente şi a autorităţilor relevante, la cerere, toate informaţiile de care au nevoie pentru a putea să evalueze conformitatea activităţilor externalizate cu cerinţele prezentului regulament.
(4)Externalizarea unui serviciu de bază este supusă autorizării de către autoritatea competentă în temeiul art. 19.
(5)Alineatele (1)-(4) nu se aplică în cazul în care CSD-ul externalizează o parte dintre serviciile sau activităţile sale unei entităţi publice, iar externalizarea respectivă este guvernată de un cadru juridic, de reglementare şi operaţional specific care a fost convenit şi formalizat de entitatea publică şi CSD-ul relevant şi agreat de autorităţile competente în baza cerinţelor stabilite în prezentul regulament.
Art. 31: Servicii prestate de alte părţi decât CSD-urile
(1)În pofida art. 30 şi, atunci când dreptul intern impune acest lucru, o altă persoană decât CSD-ul poate să răspundă de înregistrarea intrărilor în conturile de titluri de valoare administrate de CSD.
(2)Statele membre care permit altor părţi decât CSD-urile să presteze anumite servicii de bază menţionate în secţiunea A din anexă, în conformitate cu alineatul (1), stabilesc în dreptul lor intern cerinţele care se aplică în astfel de cazuri. Cerinţele respective includ dispoziţiile din prezentul regulament, care se aplică atât CSD-urilor, cât şi, după caz, celeilalte părţi implicate.
(3)Statele membre care permit altor părţi decât CSD-urile să presteze anumite servicii de bază menţionate în secţiunea A din anexă, în conformitate cu alineatul (1), comunică AEVMP toate informaţiile relevante cu privire la prestarea unor astfel de servicii, inclusiv cu privire la legislaţia lor naţională relevantă.
AEVMP include aceste informaţii în registrul CSD-urilor menţionat la art. 21.
Art. 32: Dispoziţii generale
(1)CSD-urile au scopuri şi obiective clar definite care sunt realizabile, de exemplu în ceea ce priveşte aspecte ca nivelurile minime ale serviciului, aşteptările legate de gestionarea riscurilor şi priorităţile de afaceri.
(2)CSD-urile au reguli transparente pentru gestionarea reclamaţiilor.
Art. 33: Cerinţe pentru participare
(1)Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, un CSD dispune de criterii publice privind participarea, care să asigure un acces echitabil şi deschis pentru toate persoanele juridice care intenţionează să devină participanţi. Aceste criterii sunt transparente, obiective şi nediscriminatorii, astfel încât să asigure un acces echitabil şi deschis la CSD, ţinând seama în mod adecvat de riscurile pentru stabilitatea financiară şi de buna funcţionare a pieţelor. Criteriile care restricţionează accesul sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla în mod justificat riscul specificat la care este expus CSD-ul.
(2)Un CSD tratează solicitările de acces fără întârziere, oferind un răspuns în termen de maximum o lună, şi pune la dispoziţia publicului procedurile aplicate pentru tratarea solicitărilor de acces.
(3)Un CSD refuză accesul unui participant care îndeplineşte criteriile menţionate la alineatul (1) numai dacă motivează această decizie în scris şi pe baza unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor.
În caz de refuz, participantul solicitant are dreptul să depună o reclamaţie la autoritatea competentă a CSD-ului care a refuzat accesul.
Autoritatea competentă respectivă examinează reclamaţia în mod corespunzător, evaluând motivele refuzului, şi oferă participantului solicitant un răspuns motivat.
În procesul de evaluare a reclamaţiei, autoritatea competentă respectivă consultă autoritatea competentă din locul de stabilire al participantului solicitant. În cazul în care autoritatea competentă a participantului solicitant nu este de acord cu rezultatul evaluării, oricare dintre cele două autorităţi competente poate înainta cazul către AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care refuzul CSD-ului de a acorda acces participantului solicitant este considerat nejustificat, autoritatea competentă a CSD care a refuzat accesul emite un ordin prin care cere CSD-ului să acorde acces participantului solicitant.
(4)CSD-urile dispun de proceduri obiective şi transparente pentru suspendarea şi pentru retragerea în mod ordonat a participanţilor care nu mai îndeplinesc criteriile privind participarea menţionate la alineatul (1).
(5)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează riscurile care trebuie luate în considerare de către CSD-uri atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor, şi de către autorităţile competente atunci când evaluează motivele de refuz în conformitate cu alineatul (3), precum şi elementele procedurii menţionate la alineatul (3).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard şi modele pentru procedura menţionată la alineatul (3).
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 34: Transparenţă
(1)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, precum şi pentru fiecare dintre celelalte servicii de bază pe care le prestează, CSD-ul face publice preţurile şi comisioanele aferente serviciilor de bază enumerate în secţiunea A din anexă pe care le prestează. Acesta indică separat preţurile şi comisioanele aferente fiecărui serviciu şi fiecărei funcţii, inclusiv reducerile şi rabaturile şi condiţiile în care se acordă acestea. CSD-urile le permit clienţilor lor accesul separat la serviciile specifice prestate.
(2)CSD-urile îşi publică listele de preţuri, astfel încât să faciliteze compararea ofertelor şi să le permită clienţilor să anticipeze preţul pe care trebuie să îl plătească dacă utilizează serviciile.
(3)CSD-urile sunt obligate să respecte propria politică publicată de stabilire a preţurilor pentru serviciile de bază.
(4)CSD-urile furnizează clienţilor lor informaţii care să le permită să verifice dacă facturile sunt în concordanţă cu listele de preţuri publicate.
(5)CSD-urile fac cunoscute tuturor clienţilor informaţii care să le permită acestora să evalueze riscurile asociate serviciilor pe care le prestează.
(6)CSD-urile evidenţiază separat costurile şi veniturile aferente serviciilor de bază prestate şi comunică informaţiile respective autorităţii competente.
(7)CSD-urile evidenţiază costurile şi veniturile aferente serviciilor auxiliare prestate în mod grupat şi comunică informaţiile respective autorităţii competente.
(8)Pentru a asigura aplicarea efectivă a normelor Uniunii în materie de concurenţă şi a permite identificarea, printre altele, a subvenţionării încrucişate a serviciilor auxiliare de către serviciile de bază, CSD-urile ţin contabilitatea analitică a activităţilor lor. Această contabilitate analitică separă cel puţin costurile şi veniturile asociate fiecăruia dintre serviciile de bază ale CSD-urilor de cele asociate serviciilor auxiliare.
Art. 35: Proceduri de comunicare cu participanţii şi alte infrastructuri ale pieţelor
CSD-urile utilizează în procedurile lor de comunicare cu participanţii la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, precum şi cu infrastructurile de piaţă cu care interacţionează, proceduri şi standarde de comunicare internaţionale deschise pentru transmiterea de mesaje şi pentru datele de referinţă, pentru a facilita înregistrarea, plata şi decontarea eficientă.
Art. 36: Dispoziţii generale
Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile dispun de norme şi proceduri adecvate, inclusiv de metode contabile şi mecanisme de control robuste, pentru a contribui la asigurarea integrităţii emisiunilor de titluri de valoare şi a reduce la minimum şi a gestiona riscurile asociate custodiei titlurilor de valoare şi decontării tranzacţiilor cu acestea.
Art. 37: Integritatea emisiunii
(1)CSD-urile adoptă măsuri de reconciliere adecvate pentru a verifica dacă numărul de titluri de valoare care compun o emisiune sau o parte a unei emisiuni de titluri de valoare prezentate CSD-urilor este egal cu suma titlurilor de valoare înregistrate în conturile de titluri de valoare ale participanţilor la sistemul de decontare a titlurilor de valoare, gestionat de CSD-uri, precum şi în conturile deţinătorilor administrate de CSD-uri, dacă este cazul. Aceste măsuri de reconciliere se aplică cel puţin zilnic.
(2)Acolo unde este cazul şi dacă în procesul de reconciliere pentru o anumită emisiune de titluri de valoare sunt implicate şi alte entităţi, cum ar fi emitentul, operatori de registru, agenţi de emisiune, agenţi de transfer, depozitari comuni, alte CSD-uri sau alte entităţi, CSD-ul şi entităţile respective adoptă în comun măsuri adecvate de cooperare şi schimb de informaţii, astfel încât integritatea emisiunii să fie menţinută.
(3)Într-un sistem de decontare a titlurilor de valoare gestionat de un CSD, nu sunt permise descoperitul de cont (overdraft) pentru titluri de valoare, soldurile debitoare sau crearea de titluri de valoare.
(4)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze măsurile de reconciliere pe care le adoptă un CSD în temeiul alineatelor (1)-(3).
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 38: Protecţia titlurilor de valoare ale participanţilor şi ale clienţilor acestora
(1)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile ţin o evidenţă şi o contabilitate care să le permită, în orice moment şi fără întârziere, să separe în conturile de la CSD titlurile de valoare ale unui participant de cele ale oricărui alt participant şi, dacă este cazul, de activele proprii ale CSD-ului.
(2)CSD-urile ţin o evidenţă şi o contabilitate care să permită oricărui participant să separe titlurile de valoare proprii de titlurile de valoare ale clienţilor săi.
(3)CSD-urile ţin o evidenţă şi o contabilitate care să permită oricărui participant să deţină într-un singur cont de titluri de valoare titlurile de valoare care aparţin diferiţilor clienţi ai participantului respectiv ("segregare de tip omnibus a clienţilor").
(4)CSD-urile ţin o evidenţă şi o contabilitate care să permită unui participant să separe titlurile de valoare ale oricăruia dintre clienţii săi, dacă şi astfel cum cere participantul respectiv ("segregare individuală a clienţilor").
(5)Un participant oferă clienţilor săi cel puţin alegerea între segregarea de tip omnibus a clienţilor şi segregarea individuală a clienţilor şi îi informează cu privire la costurile şi riscurile asociate fiecărei opţiuni.
Cu toate acestea, CSD-urile şi participanţii la acestea oferă segregarea individuală a clienţilor pentru cetăţenii şi rezidenţii unui stat membru şi persoanele juridice stabilite în statul membru respectiv în cazul în care acest lucru este impus de dreptul intern al statului membru în care au fost constituite titlurile de valoare în versiunea în vigoare la 17 septembrie 2014. Obligaţia respectivă se aplică atât timp cât dreptul intern nu este modificat sau abrogat, iar obiectivele acestuia sunt încă valabile.
(6)CSD-urile şi participanţii la acestea fac publice nivelurile de protecţie şi costurile aferente diferitelor niveluri de segregare pe care le oferă şi prestează aceste servicii în condiţii comerciale rezonabile. Detaliile diferitelor niveluri de segregare includ o descriere a principalelor implicaţii juridice ale nivelurilor respective de segregare oferite, inclusiv informaţii despre legislaţia în materie de insolvenţă aplicabilă în jurisdicţiile relevante.
(7)CSD-urile nu folosesc în niciun scop titlurile de valoare care nu le aparţin. Cu toate acestea, CSD-urile pot utiliza titlurile de valoare ale unui participant în cazul în care au obţinut consimţământul expres prealabil al participantului respectiv. CSD-urile impun participanţilor lor să obţină orice acord prealabil necesar de la clienţii lor.
Art. 39: Caracterul definitiv al decontării
(1)CSD-urile se asigură că sistemul de decontare a titlurilor de valoare pe care îl operează oferă o protecţie adecvată participanţilor. Statele membre desemnează şi notifică sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de un CSD în conformitate cu procedurile menţionate la art. 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE.
(2)Un CSD se asigură că fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează defineşte momentele pentru introducerea şi irevocabilitatea ordinelor de transfer în respectivul sistem de decontare a titlurilor de valoare, în conformitate cu articolele 3 şi 5 din Directiva 98/26/CE.
(3)Un CSD face publice normele care reglementează finalitatea transferurilor de titluri de valoare şi de fonduri băneşti în cadrul unui sistem de decontare a instrumentelor financiare.
(4)Alineatele (2) şi (3) se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile conexiunilor între CSD-uri şi fără a aduce atingere art. 48 alineatul (8).
(5)Un CSD ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că, în conformitate cu normele menţionate la alineatul (3), finalitatea transferurilor de titluri de valoare şi fonduri băneşti menţionate la alineatul (3) este realizată fie în timp real, fie pe parcursul unei zile şi, în orice caz, nu mai târziu de sfârşitul zilei lucrătoare în care are loc decontarea efectivă.
(6)În cazul în care CSD-ul oferă serviciile menţionate la art. 40 alineatul (2), acesta se asigură că încasările în fonduri băneşti rezultate din decontarea titlurilor de valoare sunt disponibile, astfel încât să poată fi utilizate de către beneficiari, cel mai târziu la data preconizată a decontării, până la sfârşitul programului de lucru.
(7)Toate tranzacţiile cu titluri de valoare contra fonduri băneşti între participanţi direcţi la un sistem de decontare a titlurilor de valoare gestionat de un CSD şi decontate în sistemul de decontare a titlurilor de valoare respectiv se decontează prin mecanismul LCP (livrare contra plată).
Art. 40: Decontarea în fonduri băneşti
(1)În cazul tranzacţiilor exprimate în moneda ţării în care are loc decontarea, CSD-urile decontează plăţile în fonduri băneşti din sistemele lor de decontare a titlurilor de valoare prin conturi deschise la o bancă centrală care emite moneda relevantă, atunci când această opţiune este practică şi disponibilă.
(2)În cazul în care opţiunea decontării în conturi deschise la o bancă centrală, astfel cum se prevede la alineatul (1), nu este practică şi disponibilă, un CSD se poate oferi să deconteze plăţile în fonduri băneşti pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte din acestea prin conturi deschise la o instituţie de credit, prin intermediul unui CSD autorizat să presteze serviciile enumerate în secţiunea C din anexă, indiferent dacă face parte sau nu din acelaşi grup de întreprinderi controlate în ultimă instanţă de aceeaşi întreprindere-mamă, ori prin propriile sale conturi. Dacă un CSD se oferă să deconteze astfel de plăţi în fonduri băneşti prin conturi deschise la o instituţie de credit, prin propriile sale conturi sau prin conturile altui CSD, respectă dispoziţiile titlului IV.
(3)CSD-urile se asigură că orice informaţie furnizată participanţilor la piaţă în legătură cu riscurile şi costurile asociate decontării în conturile instituţiilor de credit sau prin propriile conturi este clară, corectă şi neînşelătoare. CSD-urile pun la dispoziţie informaţii suficiente pentru clienţi sau clienţii potenţiali care să le permită acestora să identifice şi să evalueze riscurile şi costurile asociate decontării în conturile instituţiilor de credit sau prin propriile conturi şi furnizează aceste informaţii la cerere.
Art. 41: Reguli şi proceduri în cazul insolvenţei unui participant
(1)Pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează, CSD-urile dispun de reguli şi proceduri eficiente şi clar definite pentru a gestiona insolvenţa unuia sau mai multora dintre participanţii săi, asigurându- se că pot lua măsuri în timp util pentru a limita pierderile şi presiunile asupra lichidităţii şi a continua să îşi îndeplinească obligaţiile.
(2)CSD-urile pun la dispoziţia publicului regulile şi procedurile relevante pentru situaţiile de insolvenţă.
(3)CSD-urile efectuează împreună cu participanţii şi alte părţi interesate relevante testări şi evaluări periodice ale procedurilor lor pentru situaţiile de insolvenţă, pentru a se asigura că acestea sunt practice şi eficiente.
(4)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, AEVMP, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, poate emite orientări în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 42: Cerinţe generale
CSD-urile adoptă un cadru riguros de gestionare cuprinzătoare a riscurilor juridice, de afaceri, operaţionale şi a altor riscuri directe şi indirecte, inclusiv măsuri pentru atenuarea fraudelor şi a neglijenţei.
Art. 43: Riscuri juridice
(1)În scopul autorizării şi al supravegherii, precum şi pentru informarea clienţilor lor, CSD-urile dispun de reguli, proceduri şi contracte clare şi uşor de înţeles pentru toate sistemele de decontare a titlurilor de valoare pe care le gestionează şi pentru toate celelalte servicii pe care le prestează.
(2)CSD-urile îşi elaborează regulile, procedurile şi contractele în aşa fel încât acestea să fie aplicabile în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în cazul insolvenţei unui participant.
(3)CSD-urile care desfăşoară activităţi în diverse jurisdicţii iau toate măsurile rezonabile pentru a identifica şi reduce riscurile care decurg din eventualele conflicte de legi între jurisdicţii.
Art. 44: Riscul comercial general
CSD-urile dispun de sisteme de gestionare şi control robuste, precum şi de instrumente IT pentru a identifica, monitoriza şi gestiona riscurile comerciale generale, inclusiv pierderile rezultate din slaba execuţie a strategiei de afaceri, fluxurile de fonduri băneşti şi cheltuielile de exploatare.
Art. 45: Riscuri operaţionale
(1)CSD-urile identifică sursele de riscuri operaţionale, atât interne, cât şi externe, şi reduc la minimum impactul acestora prin utilizarea unor instrumente IT, mecanisme de control şi proceduri adecvate, inclusiv pentru toate sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează.
(2)CSD-urile dispun de instrumente IT adecvate, care să asigure un grad ridicat de securitate şi fiabilitate operaţională, şi să aibă o capacitate corespunzătoare. Instrumentele IT tratează în mod adecvat complexitatea, varietatea şi tipurile de servicii şi activităţi desfăşurate, astfel încât să asigure standarde ridicate de securitate, şi integritatea şi confidenţialitatea informaţiilor păstrate.
(3)Pentru serviciile pe care le prestează, precum şi pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile prevăd, aplică şi menţin o politică adecvată de asigurare a continuităţii activităţii şi un plan de recuperare în caz de dezastru cu scopul de a asigura continuitatea serviciilor lor, reluarea rapidă a operaţiunilor şi îndeplinirea obligaţiilor CSD-urilor în cazul unor evenimente care prezintă un risc semnificativ de perturbare a operaţiunilor.
(4)Planul menţionat la alineatul (3) prevede reluarea tuturor tranzacţiilor şi poziţiilor participanţilor în momentul perturbării, pentru a permite participanţilor la un CSD să continue să funcţioneze în condiţii de siguranţă şi să efectueze decontarea la data stabilită, inclusiv prin garantarea faptului că sistemele IT esenţiale pot relua imediat operaţiunile aflate în curs în momentul perturbării. Planul include înfiinţarea unui al doilea amplasament de prelucrare, dotat cu suficiente resurse, capacităţi şi funcţionalităţi şi cu resurse umane adecvate.
(5)CSD-urile planifică şi desfăşoară un program de teste privind măsurile menţionate la alineatele (1)-(4).
(6)CSD-urile identifică, monitorizează şi gestionează riscurile pe care le pot prezenta pentru operaţiunile lor participanţii principali la sistemele de decontare a titlurilor de valoare pe care le gestionează, precum şi furnizorii de servicii şi utilităţi, dar şi alte CSD-uri şi alte infrastructuri ale pieţelor. La cerere, CSD-urile furnizează autorităţilor competente şi relevante informaţii cu privire la orice astfel de riscuri identificate.
De asemenea, acestea informează autoritatea competentă şi autorităţile relevante, fără întârziere, cu privire la orice incident operaţional care rezultă din astfel de riscuri.
(7)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze riscurile operaţionale menţionate la alineatele (1) şi (6), metodele de testare, abordare şi reducere la minimum a riscurilor respective, inclusiv politicile de asigurare a continuităţii activităţii şi planurile de recuperare în caz de dezastru menţionate la alineatele (3) şi (4), precum şi modalităţile de evaluare a acestora.
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 46: Politica de investiţii
(1)CSD-urile îşi păstrează activele financiare la bănci centrale, instituţii de credit autorizate sau CSD-uri autorizate.
(2)CSD-urile au un acces rapid la activele lor, în caz de necesitate.
(3)CSD-urile îşi investesc resursele financiare numai în fonduri băneşti sau în instrumente financiare foarte lichide, cu un risc de piaţă şi de credit minim. Investiţiile respective trebuie să poată fi lichidate rapid, cu un efect negativ minim asupra preţurilor.
(4)Capitalul unui CSD, inclusiv rezultatul reportat şi rezervele sale, care nu este investit în conformitate cu alineatul (3) nu se ia în considerare în sensul art. 47 alineatul (1).
(5)CSD-urile se asigură că expunerea lor globală la risc faţă de oricare instituţie de credit autorizată sau CSD autorizat în care îşi păstrează activele financiare se încadrează în limite de concentrare acceptabile.
(6)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu ABE şi cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze instrumentele financiare care pot fi considerate foarte lichide, cu un risc de piaţă şi de credit minim, astfel cum sunt menţionate la alineatul (3), termenul adecvat în care activele pot fi accesate, astfel cum se menţionează la alineatul (2), şi limitele de concentrare menţionate la alineatul (5). Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare sunt aliniate, dacă este cazul, la standardele tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu art. 47 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
AEVMP îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 47: Cerinţe de capital
(1)Capitalul, împreună cu rezultatul reportat şi rezervele CSD-urilor, este proporţional cu riscurile care decurg din activităţile CSD-urilor. Acesta trebuie să fie în orice moment suficient astfel încât:
a)să garanteze că CSD-ul este protejat în mod corespunzător împotriva riscurilor operaţionale, juridice, de custodie, de investiţii şi comerciale, astfel încât să poată continua să presteze serviciile în condiţii normale de desfăşurare a activităţii;
b)să asigure lichidarea sau restructurarea ordonată a activităţilor CSD-ului într-un interval de timp adecvat de cel puţin şase luni în diverse scenarii de simulare de criză.
(2)
[textul din Art. 47, alin. (2) din titlul III, capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 21. din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
(3)ABE elaborează, în strânsă cooperare cu AEVMP şi cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze cerinţe privind capitalul, rezultatul reportat şi rezervele unui CSD, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 47a: Decontare pe bază netă amânată
(1)CSD-urile care aplică decontarea pe bază netă amânată definesc normele şi procedurile aplicabile mecanismului respectiv şi decontării creanţelor şi obligaţiilor nete ale participanţilor.
(2)CSD-urile care aplică decontarea pe bază netă amânată măsoară, monitorizează, gestionează şi raportează autorităţilor competente riscurile de credit şi de lichiditate care decurg din mecanismul respectiv.
(3)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE şi cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile măsurării, monitorizării, gestionării şi raportării riscurilor de credit şi de lichiditate de către CSD-uri în legătură cu decontarea pe bază netă amânată.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
*) în ceea ce priveşte articolul 47a alineatele (1) şi (2) se aplică de la 17 ianuarie 2026
Art. 48: Conexiuni între CSD-uri
(1)Înainte de a stabili o conexiune cu alte CSD-uri, şi în mod permanent după stabilirea conexiunii între acestea, toate CSD-urile implicate identifică, evaluează, monitorizează şi gestionează toate sursele potenţiale de riscuri, pentru ele însele şi pentru participanţi, care decurg din conexiunea respectivă şi iau măsuri adecvate pentru reducerea acestor riscuri.
(2)CSD-urile care intenţionează să stabilească conexiuni prezintă o cerere de autorizare autorităţii competente a CSD- ului solicitant, astfel cum se prevede la art. 19 alineatul (1) litera (e), sau informează autorităţile competente şi relevante ale CSD-ului solicitant, astfel cum se prevede la art. 19 alineatul (5).
(3)O conexiune asigură o protecţie adecvată CSD-urilor conectate şi participanţilor lor, în special în ceea ce priveşte eventualele credite luate de CSD-uri şi riscurile de concentrare şi lichiditate care decurg din acordul de conexiune.
O conexiune se bazează pe o înţelegere contractuală adecvată care stabileşte drepturile şi obligaţiile CSD-urilor conectate şi, dacă este cazul, ale participanţilor la CSD-uri. O înţelegere contractuală cu implicaţii în mai multe jurisdicţii prevede în mod clar legislaţia aplicabilă fiecărui aspect al operaţiunilor conexiunii.
(4)În cazul unui transfer provizoriu de titluri de valoare între CSD-uri conectate, se interzice retransferul titlurilor de valoare înainte ca primul transfer să aibă un caracter definitiv.
(5)Un CSD care utilizează o conexiune indirectă sau serviciile unui intermediar pentru a gestiona o conexiune cu un alt CSD măsoară, monitorizează şi gestionează riscurile suplimentare care decurg din utilizarea conexiunii indirecte respective sau a serviciilor intermediarului respectiv şi ia măsuri adecvate pentru reducerea acestor riscuri.
(6)CSD-urile conectate dispun de proceduri de reconciliere robuste pentru a se asigura că evidenţele lor sunt exacte.
(7)Conexiunile dintre CSD-uri permit decontarea LCP a tranzacţiilor dintre participanţii la CSD-urile conectate, atunci când acest lucru este practic şi fezabil. Motivele detaliate ale eventualelor conexiuni între CSD-uri care nu permit decontări LCP sunt notificate autorităţilor competente şi relevante.
(8)Sistemele de decontare a titlurilor de valoare interoperabile şi CSD-urile care utilizează o infrastructură de decontare comună stabilesc momente identice pentru:
a)înregistrarea ordinelor de transfer în sistem;
b)irevocabilitatea ordinelor de transfer.
Sistemele de decontare a titlurilor de valoare şi CSD-urile menţionate la primul paragraf utilizează reguli echivalente privind momentul finalizării transferurilor de titluri de valoare şi de fonduri băneşti.
(9)Până la 18 septembrie 2019, toate conexiunile interoperabile dintre CSD-urile care îşi desfăşoară activitatea în statele membre sunt, după caz, conexiuni compatibile cu decontările LCP.
(10)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condiţiile, astfel cum se prevede la alineatul (3), în care fiecare tip de acord de conexiune prevede o protecţie adecvată pentru CSD-urile conectate şi participanţii lor, în special în cazul în care un CSD intenţionează să participe la sistemul de decontare a titlurilor de valoare gestionat de un alt CSD, monitorizarea şi gestionarea riscurilor suplimentare menţionate la alineatul (5) care decurg din utilizarea serviciilor unor intermediari, metodele de reconciliere menţionate la alineatul (6), cazurile în care decontarea LCP prin conexiuni între CSD-uri este practică şi fezabilă, astfel cum se prevede la alineatul (7), şi metodele de evaluare a acestora.
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 49: Libertatea de a emite într-un CSD autorizat în Uniune
(1)Un emitent are dreptul să înregistreze titlurile sale de valoare admise la tranzacţionare pe pieţe reglementate sau prin MTF-uri sau tranzacţionate în locuri de tranzacţionare în orice CSD stabilit în orice stat membru, sub rezerva respectării de către CSD-ul respectiv a condiţiilor menţionate la art. 23.
Fără a aduce atingere dreptului emitentului menţionat la primul paragraf, continuă să se aplice dreptul societăţilor comerciale sau altă legislaţie similară a statului membru în temeiul căruia sunt constituite titlurile de valoare. Dreptul societăţilor comerciale sau altă legislaţie similară a statului membru în temeiul căruia sunt constituite titlurile de valoare înseamnă:
Statele membre întocmesc o listă a principalelor lor dispoziţii relevante din dreptul societăţilor comerciale sau altă legislaţie similară, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf. Autorităţile competente transmit ESMA lista respectivă până la 17 ianuarie 2025. ESMA publică lista până la 17 februarie 2025. Statele membre actualizează lista respectivă în mod regulat şi cel puţin o dată la fiecare doi ani. Statele membre comunică ESMA lista actualizată la intervalele regulate respective. ESMA publică această listă actualizată.
CSD-ul poate percepe, pentru serviciile oferite emitenţilor, un comision comercial rezonabil calculat prin metoda cost- plus, cu excepţia cazului în care cele două părţi au convenit altfel.
(2)În cazul în care un emitent transmite o solicitare de înregistrare a titlurilor sale de valoare într-un CSD, acesta din urmă tratează solicitarea respectivă cu promptitudine şi într-un mod nediscriminatoriu şi oferă un răspuns emitentului solicitant în termen de trei luni.
(3)Un CSD poate refuza să furnizeze servicii unui emitent. Refuzul se poate baza doar pe o evaluare cuprinzătoare a riscurilor sau, dacă CSD-ul respectiv nu prestează serviciile menţionate în secţiunea A punctul 1 din anexă, în legătură cu titlurile de valoare constituite în temeiul dreptului societăţilor comerciale sau al altui tip de legislaţie similar din statul membru relevant.
(4)Fără a aduce atingere Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi Directivei 2006/70/CE a Comisiei (2), în cazul în care un CSD refuză să furnizeze servicii unui emitent, acestuia din urmă i se furnizează, în scris, motivaţia completă a refuzului.
Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15). (2) Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte definiţia "persoanelor expuse politic" şi criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauţie privind clientela, precum şi de exonerare pe motivul unei activităţi financiare desfăşurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată (JO L 214, 4.8.2006, p. 29).
În caz de refuz, emitentul solicitant are dreptul să depună o reclamaţie la autoritatea competentă a CSD-ului care refuză să furnizeze servicii.
Autoritatea competentă a CSD-ului respectiv examinează în mod corespunzător reclamaţia, evaluând motivaţia refuzului furnizată de CSD, şi îi oferă emitentului un răspuns motivat.
În procesul de evaluare a reclamaţiei, autoritatea competentă a CSD-ului consultă autoritatea competentă din locul de stabilire al emitentului solicitant. În cazul în care autoritatea competentă din locul de stabilire al emitentului solicitant nu este de acord cu rezultatul evaluării, oricare dintre cele două autorităţi competente poate înainta cazul către AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care refuzul CSD-ului de a furniza servicii unui emitent este considerat nejustificat, autoritatea competentă responsabilă emite un ordin prin care obligă CSD-ul să furnizeze servicii emitentului solicitant.
(5)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează riscurile care trebuie luate în considerare de CSD-uri atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor şi de autorităţile competente care evaluează motivele de refuz în conformitate cu alineatele (3) şi (4), precum şi elementele procedurii menţionate la alineatul (4).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard şi modele pentru procedura menţionată la alineatul (4).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(a)dreptul societăţilor comerciale sau altă legislaţie similară a statului membru în care este constituit emitentul; şi
(b)dreptul societăţilor comerciale aplicabil sau altă legislaţie similară a statului membru în temeiul căruia sunt emise titlurile de valoare.
Art. 50: Accesul prin conexiune standard
Un CSD are dreptul să devină participant la un alt CSD şi să stabilească o conexiune standard cu CSD-ul respectiv în conformitate cu art. 33 şi cu condiţia informării prealabile cu privire la conexiunea cu CSD-ul prevăzute la art. 19 alineatul (5).
Art. 51: Accesul prin conexiune personalizată
(1)În cazul în care un CSD solicită unui alt CSD să stabilească o legătură personalizată pentru a avea acces la acesta, CSD-ul care primeşte solicitarea respectivă respinge o astfel de solicitare doar pe baza unor considerente de risc. Nu respinge o solicitare pe motivul scăderii cotei de piaţă.
(2)CSD-ul care primeşte solicitarea poate percepe de la CSD-ul solicitant un comision comercial rezonabil calculat prin metoda cost-plus pentru a pune la dispoziţie accesul prin conexiune personalizată, cu excepţia cazului în care cele două părţi au convenit altfel.
Art. 52: Procedura aplicabilă conexiunilor dintre CSD-uri
(1)În cazul în care un CSD transmite o solicitare de acces unui alt CSD în temeiul articolelor 50 şi 51, CSD-ul care primeşte solicitarea o tratează cu promptitudine şi oferă un răspuns CSD-ului solicitant în termen de trei luni. În cazul în care CSD-ul care primeşte solicitarea este de acord cu aceasta, conexiunea CSD se pune în aplicare într-un interval de timp rezonabil, care nu este mai mare de 12 luni.
(2)Un CSD poate refuza accesul unui CSD solicitant doar dacă accesul respectiv ar pune în pericol funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare sau ar da naştere unui risc sistemic. Refuzul respectiv se poate baza doar pe o evaluare cuprinzătoare a riscurilor.
În cazul în care un CSD refuză accesul, acesta oferă CSD-ului solicitant motivaţia completă a refuzului.
În caz de refuz, CSD-ul solicitant are dreptul să depună o reclamaţie la autoritatea competentă a CSD-ului care a refuzat accesul.
Autoritatea competentă a CSD-ului care primeşte solicitarea examinează reclamaţia în mod corespunzător, evaluând motivele refuzului, şi oferă CSD-ului solicitant un răspuns motivat.
În procesul de evaluare a reclamaţiei, autoritatea competentă a CSD-ului care primeşte solicitarea consultă autoritatea competentă a CSD-ului solicitant şi autoritatea relevantă a CSD-ului solicitant menţionat la art. 12 alineatul (1) litera (a). În cazul în care una dintre autorităţile competente ale CSD-ului solicitant nu este de acord cu rezultatul evaluării, oricare dintre aceste autorităţi poate înainta cazul AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care refuzul CSD-ului de a acorda acces CSD-ului solicitant este considerat nejustificat, autoritatea competentă a CSD-ului care primeşte solicitarea emite un ordin prin care obligă CSD-ul respectiv să acorde acces CSD-ului solicitant.
(3)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează riscurile care trebuie luate în considerare de către CSD-uri atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor şi de către autorităţile competente atunci când evaluează motivele de refuz în conformitate cu alineatul (2), precum şi elementele procedurii menţionate la alineatul (2).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard şi modele pentru procedurile menţionate la alineatele (1) şi (2).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 53: Accesul reciproc între un CSD şi o altă infrastructură de piaţă
(1)CPC-urile şi locurile de tranzacţionare furnizează CSD-urilor, la cerere, fluxuri de tranzacţii în mod nediscriminatoriu şi transparent şi, pentru acest serviciu, pot percepe CSD-ului solicitant un comision comercial rezonabil calculat prin metoda cost-plus, cu excepţia cazului în care cele două părţi au convenit altfel.
CSD-urile oferă CPC-urilor sau locurilor de tranzacţionare acces la sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare în mod nediscriminatoriu şi transparent şi, pentru acest serviciu, pot percepe un comision comercial rezonabil calculat prin metoda cost-plus, cu excepţia cazului în care cele două părţi au convenit altfel.
(2)În cazul în care o parte transmite unei alte părţi o solicitare de acces în conformitate cu alineatul (1), solicitarea respectivă este tratată cu promptitudine, iar partea solicitantă primeşte un răspuns în termen de trei luni.
(3)Partea care a primit solicitarea refuză accesul doar dacă accesul respectiv ar afecta funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare sau ar da naştere unui risc sistemic. Scăderea cotei de piaţă nu poate fi un motiv pentru respingere.
Partea care refuză accesul oferă părţii solicitante în scris motivaţia completă a refuzului, bazându-se pe o evaluare cuprinzătoare a riscurilor. În caz de refuz, partea solicitantă are dreptul să depună o reclamaţie la autoritatea competentă a părţii care a refuzat accesul.
Autoritatea competentă a părţii care primeşte solicitarea şi autoritatea relevantă menţionată la art. 12 alineatul (1) litera (a) examinează reclamaţia în mod corespunzător, evaluând motivele refuzului, şi oferă părţii solicitante un răspuns motivat.
În procesul de evaluare a reclamaţiei, autoritatea competentă a părţii care primeşte solicitarea consultă autoritatea competentă a părţii solicitante şi autoritatea relevantă menţionată la art. 12 alineatul (1) litera (a). În cazul în care una dintre autorităţile competente ale părţii solicitante nu este de acord cu rezultatul evaluării, autoritatea respectivă poate înainta cazul AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care refuzul unei părţi de a acorda acces este considerat nejustificat, autoritatea competentă responsabilă emite un ordin prin care cere părţii respective să acorde acces la serviciile sale în termen de trei luni.
(4)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează riscurile care trebuie luate în considerare de către CSD-uri atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor şi de către autorităţile competente atunci când evaluează motivele de refuz în conformitate cu alineatul (3), precum şi elementele procedurii menţionate la alineatul (3).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(5)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard şi modele pentru procedura menţionată la alineatele (2) şi (3).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 54: Autorizarea şi desemnarea pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar
(1)CSD-urile nu furnizează ele însele niciunul dintre serviciile auxiliare de tip bancar menţionate în secţiunea C din anexă, cu excepţia cazului în care obţin o autorizaţie suplimentară pentru furnizarea acestor servicii în conformitate cu prezentul articol.
(2)Un CSD care intenţionează să deconteze plăţile în fonduri băneşti pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte dintre aceste sisteme prin propriile sale conturi în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) sau care intenţionează să furnizeze oricare dintre serviciile auxiliare de tip bancar menţionate la alineatul (1) este autorizat în condiţiile specificate la alineatele (3), (6), (7), (8) şi (9a) de la prezentul articol.
(21)Un CSD care intenţionează să deconteze plăţile în fonduri băneşti pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte din aceste sisteme prin conturi deschise la o instituţie de credit sau la un CSD în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) este autorizat, în condiţiile specificate la alineatele (3)-(9a) de la prezentul articol, să desemneze în acest scop:
a)instituţiile de credit autorizate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2013/36/UE; sau
b)CSD-urile autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol.
Autorizarea de a desemna instituţii de credit sau CSD-uri în conformitate cu primul paragraf se utilizează numai în ceea ce priveşte serviciile auxiliare de tip bancar menţionate în secţiunea C din anexă pentru decontarea plăţilor în fonduri băneşti pentru toate sistemele de decontare a titlurilor de valoare al CSD-ului care doreşte să utilizeze serviciile auxiliare de tip bancar ori pentru o parte din aceste sisteme şi nu se utilizează pentru desfăşurarea altor activităţi.
Instituţiile de credit şi CSD-urile autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar desemnate în conformitate cu primul paragraf sunt considerate agenţi de decontare.
(3)În cazul în care un CSD doreşte să presteze oricare dintre serviciile auxiliare de tip bancar în cadrul aceleiaşi entităţi juridice care administrează sistemul de decontare a titlurilor de valoare, autorizarea menţionată la alineatul (2) se acordă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)CSD-ul este autorizat ca instituţie de credit, astfel cum se prevede la art. 8 din Directiva 2013/36/UE;
b)CSD-ul îndeplineşte cerinţele prudenţiale prevăzute la art. 59 alineatele (1), (3) şi (4) şi cerinţele de supraveghere prevăzute la art. 60;
c)autorizarea menţionată la litera (a) de la prezentul paragraf este folosită numai pentru furnizarea serviciilor auxiliare de tip bancar prevăzute în secţiunea C din anexă şi nu este folosită pentru desfăşurarea altor activităţi;
d)CSD-ul face obiectul unei cerinţe de majorare a capitalului care reflectă riscurile, inclusiv riscurile de credit şi de lichiditate, care rezultă din acordarea de credite pe parcursul unei zile ai căror destinatari sunt, printre alţii, participanţii la un sistem de decontare a titlurilor de valoare sau alţi utilizatori ai serviciilor de tip CSD;
e)CSD-ul în cauză raportează cel puţin o dată pe lună autorităţii competente şi o dată pe an cu ocazia publicării de informaţii în conformitate cu partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu privire la amploarea riscului de lichiditate constatat pe parcursul unei zile şi la gestionarea acestuia, în conformitate cu art. 59 alineatul (4) litera (j) din prezentul regulament; şi
f)CSD-ul în cauză a prezentat autorităţii competente un plan de recuperare corespunzător care să asigure continuitatea operaţiunilor sale de importanţă critică, inclusiv în situaţiile în care riscul de lichiditate sau de credit se materializează ca urmare a furnizării de servicii auxiliare de tip bancar;
În cazul unor dispoziţii contradictorii prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în Directiva 2013/36/UE, CSD-ul menţionat la primul paragraf litera (a) respectă cerinţele mai stricte în materie de supraveghere prudenţială. Standardele tehnice de reglementare menţionate la articolele 47 şi 59 din prezentul regulament clarifică cazurile privind dispoziţiile contradictorii.
(4)Un CSD poate fi autorizat să desemneze o instituţie de credit care să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar pentru decontarea plăţilor în fonduri băneşti pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte din aceste sisteme în temeiul alineatului (2a) litera (a), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)instituţia de credit îndeplineşte cerinţele prudenţiale prevăzute la articolul 59 alineatele (1), (3) şi (4) şi cerinţele de supraveghere prevăzute la articolul 60;
b)instituţia de credit nu prestează ea însăşi niciunul dintre serviciile de bază menţionate în secţiunea A din anexă;
c)autorizaţia prevăzută la articolul 8 din Directiva 2013/36/UE este folosită numai pentru a furniza serviciile auxiliare de tip bancar menţionate în secţiunea C din anexă pentru decontarea plăţilor în fonduri băneşti pentru toate sistemele de decontare a titlurilor de valoare al CSD-ului respectiv ori pentru o parte din sistemele sale şi nu este folosită pentru desfăşurarea altor activităţi;
d)instituţia de credit face obiectul unei cerinţe de majorare a capitalului care reflectă riscurile, inclusiv riscurile de credit şi de lichiditate, care rezultă din acordarea de credite pe parcursul unei zile ai căror destinatari sunt, printre alţii, participanţii la un sistem de decontare a titlurilor de valoare sau alţi utilizatori ai serviciilor de tip CSD;
e)instituţia de credit raportează cel puţin o dată pe lună autorităţii competente şi informează publicul anual, cu ocazia publicării de informaţii în conformitate cu partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu privire la amploarea riscului de lichiditate constatat pe parcursul unei zile şi la gestionarea acestuia, în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) litera (j) din prezentul regulament; şi
f)instituţia de credit a prezentat autorităţii competente un plan de recuperare corespunzător care să asigure continuitatea operaţiunilor sale de importanţă critică, inclusiv în situaţiile în care riscul de lichiditate sau de credit se materializează ca urmare a furnizării de servicii auxiliare de tip bancar în cadrul unei entităţi juridice separate.
(41)În cazul în care un CSD doreşte să desemneze o instituţie de credit sau un CSD în conformitate cu alineatul (2a) pentru decontarea plăţilor în fonduri băneşti pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte din aceste sisteme, astfel de plăţi în fonduri băneşti nu pot să fie în moneda ţării în care este stabilit CSD-ul care a efectuat desemnarea.
(5)Alineatul (4) nu se aplică instituţiilor de credit menţionate la alineatul (2) litera (b) care se oferă să deconteze plăţile în fonduri băneşti pentru o parte din sistemul de decontare a titlurilor de valoare al CSD-ului, dacă valoarea totală a acestor decontări în fonduri băneşti efectuate prin conturi deschise la aceste instituţii de credit, calculată pe o perioadă de un an, este mai mică de unu la sută din valoarea totală a tuturor tranzacţiilor cu titluri de valoare contra fonduri băneşti decontată în registrele CSD-ului şi nu depăşeşte o valoare maximă de 2,5 miliarde EUR pe an.
Autoritatea competentă verifică cel puţin o dată pe an faptul că pragul stabilit la primul paragraf este respectat şi transmite AEVMP concluziile sale. În cazul în care autoritatea competentă constată că pragul a fost depăşit, aceasta obligă CSD-ul în cauză să solicite autorizarea în conformitate cu alineatul (4). CSD-ul în cauză transmite cererea sa de autorizare în termen de şase luni.
(6)Autoritatea competentă poate obliga un CSD să desemneze mai multe instituţii de credit sau să desemneze o instituţie de credit chiar dacă CSD-ul însuşi prestează servicii în conformitate cu alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol, în cazul în care aceasta consideră că expunerea unei singure instituţii de credit la concentrarea respectivă de riscuri, conform art. 59 alineatele (3) şi (4), nu este atenuată suficient. Instituţiile de credit desemnate sunt considerate agenţi de decontare.
(7)Un CSD autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar şi o instituţie de credit desemnată în conformitate cu alineatul (2) litera (b) respectă în orice moment condiţiile necesare pentru autorizarea în temeiul prezentului regulament şi aduc neîntârziat la cunoştinţa autorităţilor competente toate modificările importante care afectează condiţiile de autorizare.
(8)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi cu membrii SEBC, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a determina majorarea de capital bazată pe riscuri prevăzută la alineatul (3) litera (d) şi la alineatul (4) litera (d).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(9)ABE, în strânsă cooperare cu membrii SEBC şi cu ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili pragul menţionat la alineatul (5) şi cerinţe conexe adecvate de gestionare a riscurilor şi prudenţiale pentru atenuarea riscurilor legate de desemnarea instituţiilor de credit în conformitate cu alineatul (2a). Atunci când elaborează standardele respective, ABE ia în considerare următoarele:
a)implicaţiile pentru stabilitatea pieţei care ar putea decurge dintr-o modificare a profilului de risc al CSD-urilor şi al participanţilor la acestea, inclusiv importanţa sistemică a CSD-urilor pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare;
b)implicaţiile pentru riscurile de credit şi de lichiditate pentru CSD-uri, pentru instituţiile de credit desemnate implicate şi pentru participanţii la CSD-uri care rezultă din decontarea plăţilor în fonduri băneşti prin conturi deschise la instituţii de credit care nu fac obiectul alineatului (4);
c)posibilitatea ca CSD-urile să deconteze plăţile în fonduri băneşti în mai multe monede;
d)necesitatea de a evita atât o trecere neintenţionată de la decontarea în moneda băncii centrale la decontarea în moneda băncii comerciale, cât şi descurajarea eforturilor CSD-urilor de a deconta în moneda băncii centrale; şi
e)necesitatea de a asigura condiţii de concurenţă echitabile între CSD-urile din Uniune.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 55: Procedura de acordare şi de refuzare a autorizaţiei pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar
(1)CSD-ul depune cererea de autorizare pentru desemnarea unei instituţii de credit sau a unui CSD autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar sau pentru furnizarea de către el însuşi a oricăror servicii auxiliare de tip bancar, astfel cum se prevede la articolul 54, la autoritatea competentă din statul membru de origine.
(2)Cererea conţine toate informaţiile de care autoritatea competentă are nevoie pentru a se asigura că CSD-ul şi, după caz, instituţia de credit desemnată sau CSD-ul autorizat să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar desemnat au luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute în prezentul regulament. Cererea este însoţită de un program de operaţiuni care să specifice serviciile auxiliare de tip bancar vizate, organizarea structurală a relaţiilor dintre CSD şi, după caz, instituţia de credit desemnată sau CSD-ul autorizat să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar desemnat şi modul în care CSD-ul respectiv şi, după caz, instituţia de credit desemnată sau CSD-ul autorizat să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar desemnat intenţionează să îndeplinească cerinţele prudenţiale prevăzute la articolul 59 alineatele (1), (3), (4) şi (4a) şi celelalte condiţii prevăzute la articolul 54.
(3)Autoritatea competentă aplică procedura prevăzută la art. 17 alineatele (3) şi (8).
(4)Din momentul în care cererea este considerată completă, autoritatea competentă transmite toate informaţiile incluse în cerere autorităţilor următoare:
a)autorităţile relevante;
b)autoritatea competentă menţionată la art. 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c)autorităţile competente din statele membre în care CSD-ul a creat conexiuni interoperabile cu un alt CSD, cu excepţia cazului în care CSD-ul a creat conexiuni interoperabile astfel cum sunt menţionate la art. 19 alineatul (5);
d)autorităţile competente din statul membru gazdă în care activităţile CSD-ului sunt de importanţă semnificativă pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare şi pentru protejarea investitorilor, în sensul art. 24 alineatul (4);
e)autorităţile competente responsabile pentru supravegherea participanţilor la CSD care sunt stabiliţi în cele trei state membre care au cele mai mari valori de decontări, calculate la nivel colectiv pe parcursul unui an, în cadrul sistemului de decontare a titlurilor de valoare al CSD-ului în cauză;
f)AEVMP; şi
g)ABE.
(5)Autorităţile menţionate la alineatul (4) literele (a)-(e) emit un aviz motivat privind autorizarea în termen de două luni de la primirea informaţiilor prevăzute la alineatul respectiv. În cazul în care o autoritate nu emite un aviz în termenul menţionat, se consideră că autoritatea respectivă a emis un aviz pozitiv.
Atunci când una dintre autorităţile menţionate la alineatul (4) literele (a)-(e) emite un aviz negativ motivat, autoritatea competentă care intenţionează să acorde autorizaţia transmite autorităţilor menţionate la alineatul (4) literele (a)-(e), în termen de o lună de la primirea avizului negativ, motivele avizului negativ.
Atunci când, în termen de o lună de la prezentarea motivelor respective, oricare dintre autorităţile menţionate la alineatul (4) literele (a)-(e) emite un aviz negativ dar, cu toate acestea, autoritatea competentă intenţionează să acorde autorizaţia, oricare dintre autorităţile care au emis un aviz negativ poate înainta chestiunea către ESMA în vederea acordării de asistenţă în temeiul articolului 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care, după 30 de zile de la sesizarea AEVMP, chestiunea nu este soluţionată, autoritatea competentă care doreşte să acorde autorizaţia ia decizia finală şi furnizează autorităţilor menţionate la alineatul (4) literele (a)-(e) o explicaţie detaliată a deciziei sale, în scris.
În cazul în care autoritatea competentă doreşte să respingă autorizaţia, chestiunea nu este înaintată AEVMP.
Avizele negative prezintă în scris motivele complete şi detaliate pentru care nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de prezentul regulament sau de alte dispoziţii din dreptul Uniunii.
Autoritatea competentă informează, fără întârzieri nejustificate, autorităţile menţionate la alineatul (4) literele (a)-(e) cu privire la rezultatele procesului de autorizare, inclusiv despre eventualele măsuri de remediere.
(6)În cazul în care consideră că autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) a acordat o autorizaţie care ar putea să nu fie în conformitate cu dreptul Uniunii, AEVMP acţionează în conformitate cu art. 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC şi cu ABE, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informaţiile pe care CSD-ul trebuie să le furnizeze autorităţii competente în scopul obţinerii autorizaţiilor relevante pentru prestarea de servicii de tip bancar auxiliare decontării.
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iunie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(8)AEVMP elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC şi cu ABE, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard, modele şi proceduri pentru consultarea autorităţilor menţionate la alineatul (4) înainte de acordarea autorizaţiei.
AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 56: Extinderea serviciilor auxiliare de tip bancar
(1)În cazul în care un CSD intenţionează să extindă serviciile auxiliare de tip bancar pentru care desemnează o instituţie de credit sau pe care le prestează el însuşi în conformitate cu art. 54, acesta formulează o solicitare de extindere autorităţii competente din statul membru de origine.
(2)Solicitarea de extindere face obiectul procedurii prevăzute la art. 55.
Art. 57: Retragerea autorizaţiei
(1)Fără a aduce atingere eventualelor acţiuni sau măsuri de remediere prevăzute la titlul V, autoritatea competentă din statul membru de origine al CSD-ului retrage autorizaţiile menţionate la art. 54 în oricare dintre următoarele situaţii:
a)când CSD-ul nu foloseşte autorizaţia timp de 12 luni, renunţă în mod explicit la autorizaţie sau când instituţia de credit desemnată nu a prestat niciun serviciu şi nu a desfăşurat nicio activitate în ultimele şase luni;
b)când un CSD a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau alte mijloace ilicite;
c)când CSD-ul sau instituţia de credit desemnată nu mai îndeplinesc condiţiile în care a fost acordată autorizaţia şi nu au luat măsurile de remediere solicitate de autoritatea competentă în intervalul de timp stabilit;
d)când CSD-ul sau instituţia de credit desemnată încalcă grav şi în mod repetat cerinţele prevăzute în prezentul regulament.
(2)De îndată ce ia cunoştinţă de una dintre situaţiile menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă consultă imediat autorităţile prevăzute la art. 55 alineatul (4) cu privire la necesitatea retragerii autorizaţiei.
(3)AEVMP, orice autoritate relevantă prevăzută la art. 12 alineatul (1) litera (a) şi orice autoritate menţionată la art. 60 alineatul (1) sau, respectiv, autorităţile menţionate la art. 55 alineatul (4) pot solicita în orice moment autorităţii competente din statul membru de origine al CSD-ului să examineze dacă CSD-ul şi, după caz, instituţia de credit desemnată îndeplinesc în continuare condiţiile în baza cărora a fost acordată autorizaţia.
(4)Autoritatea competentă poate limita retragerea la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar.
(5)CSD-ul şi instituţia de credit desemnată stabilesc, pun în aplicare şi menţin o procedură adecvată care să asigure decontarea şi transferarea rapide şi ordonate ale activelor clienţilor şi participanţilor către un alt agent de decontare în cazul retragerii autorizaţiei astfel cum se prevede la alineatul (1).
Art. 58: Registrul CSD-ului
(1)Deciziile luate de autorităţile competente în temeiul articolelor 54, 56 şi 57 se notifică AEVMP.
(2)AEVMP introduce în registru, pe care trebuie să îl pună la dispoziţie pe site-ul său internet specific, în conformitate cu art. 21 alineatul (3), informaţiile următoare:
a)denumirea fiecărui CSD care a făcut obiectul unei decizii adoptate în conformitate cu articolele 54, 56 şi 57;
b)numele fiecărei instituţii de credit desemnate;
c)lista serviciilor auxiliare de tip bancar pe care o instituţie de credit desemnată sau un CSD autorizat în conformitate cu art. 54 este autorizat(ă) să le furnizeze participanţilor la CSD.
(3)Autorităţile competente informează AEVMP cu privire la entităţile care furnizează servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu cerinţele legislaţiei naţionale până la 16 decembrie 2014.
Art. 59: Cerinţe prudenţiale aplicabile instituţiilor de credit sau CSD-urilor autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar
(1)O instituţie de credit desemnată în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) sau un CSD autorizat în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (a) să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar furnizează numai serviciile prevăzute la secţiunea C din anexă care fac obiectul autorizaţiei.
(2)O instituţie de credit desemnată în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) sau un CSD autorizat în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (a) să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar respectă orice legislaţie prezentă sau viitoare aplicabilă instituţiilor de credit.
(3)O instituţie de credit desemnată în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) sau un CSD autorizat în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (a) să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar îndeplinesc următoarele cerinţe prudenţiale specifice riscurilor de credit legate de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare:
a)să stabilească un cadru robust pentru gestionarea riscurilor de credit corespunzătoare;
b)să identifice sursele acestor riscuri de credit, să măsoare şi să monitorizeze în mod frecvent şi regulat expunerile la riscul de credit corespunzătoare şi să utilizeze instrumente adecvate de gestionare a riscurilor pentru a controla aceste riscuri;
c)să acopere pe deplin expunerile la riscul de credit corespunzătoare faţă de participanţii debitori individuali, utilizând garanţii şi alte resurse financiare echivalente;
d)în cazul în care, pentru gestionarea riscului de credit corespunzător, se utilizează garanţii, să accepte garanţii foarte lichide cu un risc de credit şi de piaţă minim; în anumite situaţii, poate să utilizeze alte tipuri de garanţii dacă se aplică o marjă (haircut) corespunzătoare;
e)să stabilească şi să aplice în mod adecvat marje (haircuts) şi limite de concentrare prudente pentru valoarea garanţiilor constituite pentru a acoperi expunerile la riscul de credit menţionate la litera (c), ţinând cont de obiectivele asigurării faptului că garanţiile pot fi lichidate rapid, fără efecte negative semnificative asupra preţurilor;
f)să stabilească limite pentru expunerile la riscul de credit corespunzătoare;
g)să analizeze şi să planifice modul de abordare a eventualelor expuneri reziduale la riscul de credit, să adopte reguli şi proceduri pentru aplicarea acestor planuri;
h)să nu furnizeze credit decât participanţilor care au conturi de fonduri băneşti deschise la ele;
i)să prevadă proceduri eficace de rambursare a creditului pe parcursul unei zile (intraday) şi să descurajeze creditul overnight prin aplicarea unor dobânzi penalizatoare care să acţioneze ca un mecanism disuasiv eficace.
(4)O instituţie de credit desemnată în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) sau un CSD autorizat în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (a) să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar îndeplinesc următoarele cerinţe prudenţiale specifice riscurilor de lichiditate legate de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare:
a)să dispună de un cadru robust şi de instrumente de măsurare, monitorizare şi gestionare a riscurilor lor de lichiditate, inclusiv a riscurilor de lichiditate pe parcursul unei zile, pentru fiecare monedă a sistemului de decontare a titlurilor de valoare pentru care acţionează ca agent de decontare;
b)să măsoare şi să monitorizeze în mod continuu şi în timp util, şi cel puţin în fiecare zi, nevoile sale de lichiditate şi nivelul activelor lichide pe care le deţine; în acest sens, stabileşte valoarea activelor lichide disponibile luând în considerare marjele (haircuts) corespunzătoare ale acestor active;
c)să deţină suficiente resurse lichide în toate monedele relevante în vederea furnizării rapide a serviciilor de decontare într-o gamă largă de potenţiale scenarii de simulare de criză incluzând, dar fără a se limita la acesta, riscul de lichiditate generat de intrarea în insolvenţă a cel puţin unuia dintre participanţi, inclusiv a întreprinderilor-mamă şi a filialelor acestora, faţă de care are cele mai mari expuneri;
d)să reducă riscurile de lichiditate corespunzătoare cu ajutorul unor resurse lichide calificate în fiecare monedă, precum fondurile băneşti deţinute la banca centrală de emisiune şi la alte instituţii financiare solvabile, linii de credit angajate sau alte mecanisme similare şi garanţii foarte lichide sau investiţii care sunt imediat disponibile şi convertibile în fonduri băneşti cu mecanisme de finanţare convenite în prealabil şi extrem de fiabile, chiar şi în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile. Instituţia de credit sau CSD-ul identifică, măsoară şi monitorizează riscul de lichiditate pe care îl generează diferitele instituţii financiare utilizate pentru gestionarea riscurilor sale de lichiditate;
e)ori de câte ori se utilizează mecanisme de finanţare convenite în prealabil, să selecteze ca furnizori de lichidităţi numai instituţii financiare solvabile; să stabilească şi să aplice limite de concentrare adecvate pentru fiecare dintre furnizorii de lichidităţi corespunzători, inclusiv întreprinderea-mamă şi filialele;
f)să determine şi să verifice dacă resursele aferente sunt suficiente, prin simulări de criză regulate şi riguroase;
g)să analizeze şi să planifice modul de abordare a eventualelor lipse de lichidităţi neprevăzute şi potenţial neacoperite şi să adopte reguli şi proceduri pentru punerea în aplicare a acestor planuri;
h)fără a aduce atingere normelor de eligibilitate ale băncii centrale, să aibă acces la conturile deschise la băncile centrale şi la alte servicii ale băncii centrale pentru a îşi îmbunătăţi gestionarea riscurilor sale de lichiditate, iar instituţiile de credit din Uniune să depună soldurile de fonduri băneşti corespunzătoare în conturi special deschise la băncile centrale de emisiune din Uniune, atunci când această opţiune este practică şi disponibilă;
i)să deţină mecanisme convenite în prealabil şi extrem de fiabile pentru a asigura faptul că poate lichida rapid garanţia care i-a fost furnizată de un client în insolvenţă;
j)să prezinte rapoarte periodice autorităţilor menţionate la art. 60 alineatul (1) şi să publice informaţii cu privire la modul în care măsoară, monitorizează şi gestionează riscurile sale de lichiditate, inclusiv riscurile de lichiditate pe parcursul unei zile (intraday).
(41)Atunci când un CSD intenţionează să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar altor CSD-uri în temeiul articolului 54 alineatul (2a) primul paragraf litera (b), CSD-ul respectiv dispune de norme şi proceduri clare care abordează potenţialele riscuri de credit, de lichiditate şi de concentrare care rezultă din furnizarea serviciilor respective.
(5)ABE elaborează, în strânsă cooperare cu ESMA şi cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să furnizeze detalii suplimentare privind cadrele şi instrumentele de monitorizare, măsurare, gestionare, raportare şi publicare a informaţiilor privind riscurile de credit şi de lichiditate, inclusiv cele care sunt generate pe parcursul unei zile, menţionate la alineatele (3) şi (4), precum şi privind normele şi procedurile menţionate la alineatul (4a). Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective sunt aliniate, dacă este cazul, la standardele tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 60: Supravegherea instituţiilor de credit desemnate şi a CSD-urilor autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar
(1)Fără a aduce atingere articolelor 17 şi 22 din prezentul regulament, autorităţile competente astfel cum sunt definite la art. 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt responsabile cu autorizarea ca instituţii de credit a instituţiilor de credit desemnate şi a CSD-urilor autorizate în temeiul prezentului regulament să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, precum şi cu supravegherea acestora ca instituţii de credit, în condiţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în Directiva 2013/36/UE.
Autorităţile competente menţionate la primul paragraf sunt, de asemenea, responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit desemnate şi a CSD-urilor menţionate la paragraful respectiv în ceea ce priveşte respectarea de către acestea a cerinţelor prudenţiale menţionate la art. 59 din prezentul regulament.
Autorităţile competente menţionate la primul paragraf examinează periodic, cel puţin o dată la fiecare doi ani, dacă instituţia de credit desemnată sau CSD-ul autorizat să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar respectă articolul 59 şi informează autoritatea competentă a CSD-ului, care, la rândul său, informează autorităţile menţionate la articolul 55 alineatul (4) şi, după caz, colegiul menţionat la articolul 24a, cu privire la rezultatele supravegherii sale în temeiul prezentului alineat, inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancţiuni.
(2)După consultarea autorităţilor competente menţionate la alineatul (1) şi a autorităţilor relevante, autoritatea competentă a CSD-ului revizuieşte şi evaluează cel puţin o dată la fiecare doi ani următoarele:
a)în cazul menţionat la art. 54 alineatul (2) litera (b), dacă toate acordurile necesare între instituţiile de credit desemnate şi CSD le permit acestora să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute în prezentul regulament;
b)în cazurile menţionate la art. 54 alineatul (2) litera (a), dacă dispoziţiile privind autorizaţia pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar permit CSD-ului să îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului regulament.
Autoritatea competentă a CSD-ului informează periodic, cel puţin o dată la fiecare doi ani, autorităţile menţionate la articolul 55 alineatul (4) şi, după caz, colegiul menţionat la articolul 24a, cu privire la rezultatele examinării şi evaluării menţionate la prezentul alineat, inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancţiuni.
În cazul în care CSD-urile desemnează instituţii de credit autorizate în conformitate cu art. 54, în vederea protejării participanţilor la sistemele de decontare a titlurilor de valoare pe care le gestionează, CSD-urile se asigură că instituţiile de credit pe care le desemnează le oferă acces la toate informaţiile necesare în sensul prezentului regulament şi raportează orice încălcare a acestuia autorităţii competente a CDS-ului şi autorităţilor competente menţionate la alineatul (1).
(3)Pentru a asigura, în cadrul Uniunii, o supraveghere coerentă, eficientă şi eficace a instituţiilor de credit şi a CSD- urilor autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, ABE poate emite, în strânsă cooperare cu AEVMP şi cu membrii SEBC, orientări adresate autorităţilor competente în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 61: Sancţiuni administrative şi alte măsuri
(1)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme şi asigură că autorităţile lor competente pot impune sancţiunile administrative şi alte măsuri aplicabile în circumstanţele definite la art. 63 persoanelor responsabile de încălcări ale dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste măsuri şi sancţiuni sunt puse în aplicare. Sancţiunile şi măsurile respective sunt eficace, proporţionale şi disuasive.
Până la 18 septembrie 2016, statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancţiunile administrative în conformitate cu primul paragraf în cazul în care încălcările menţionate la paragraful menţionat fac deja obiectul sancţiunilor penale în dreptul lor intern. În acest caz, statele membre notifică în detaliu Comisiei şi AEVMP normele de drept penal relevante.
Până la 18 septembrie 2016, statele membre transmit Comisiei şi AEVMP normele menţionate la primul paragraf. Statele membre înştiinţează fără întârzieri nejustificate Comisia şi AEVMP cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.
(2)Autorităţile competente sunt în măsură să aplice sancţiuni administrative şi alte măsuri CSD-urilor, instituţiilor de credit desemnate şi, sub rezerva condiţiilor stabilite în dreptul intern în domeniile nearmonizate de prezentul regulament, membrilor organelor de conducere ale acestora şi oricăror alte persoane care controlează efectiv activitatea lor, precum şi oricărei alte persoane juridice sau fizice care, în conformitate cu dreptul intern, este considerată răspunzătoare de o încălcare.
(3)În exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni în circumstanţele definite la art. 63, autorităţile competente cooperează strâns pentru a se asigura că sancţiunile şi alte măsuri administrative conduc la obţinerea rezultatelor vizate de prezentul regulament şi îşi coordonează acţiunile pentru a evita orice situaţie de dublare sau de suprapunere în aplicarea sancţiunilor administrative şi a altor măsuri în cazurile transfrontaliere în conformitate cu art. 14.
(4)În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu alineatul (1), să prevadă sancţiuni penale pentru încălcările dispoziţiilor menţionate la art. 63, ele se asigură că sunt adoptate măsurile corespunzătoare pentru ca autorităţile competente să aibă toate competenţele necesare pentru a coopera cu autorităţile judiciare din aria lor de competenţă teritorială pentru a primi informaţii specifice în legătură cu anchete sau acţiuni penale iniţiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament şi oferă acelaşi tip de informaţii altor autorităţi competente şi AEVMP pentru a îşi îndeplini obligaţiile de a coopera între ele şi cu AEVMP în sensul prezentului regulament.
(5)Autorităţile competente pot, de asemenea, coopera cu autorităţile competente ale altor state membre în legătură cu facilitarea recuperării sancţiunilor pecuniare.
(6)Statele membre furnizează anual AEVMP informaţii agregate cu privire la toate sancţiunile şi alte măsuri impuse în conformitate cu alineatul (1). AEVMP publică aceste informaţii într-un raport anual.
În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu alineatul (1), să prevadă sancţiuni penale pentru încălcările dispoziţiilor menţionate la art. 63, autorităţile lor competente furnizează AEVMP anual date cu caracter anonim şi agregat cu privire la toate anchetele penale realizate şi la sancţiunile penale impuse. AEVMP publică informaţiile privind sancţiunile penale impuse într-un raport anual.
(7)În cazul în care a făcut publică o sancţiune administrativă sau o altă măsură administrativă ori o sancţiune penală, autoritatea competentă raportează în acelaşi timp acest lucru către AEVMP.
(8)Autorităţile competente îşi exercită funcţiile şi competenţele conform cadrelor lor naţionale:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea lor prin delegare către entităţi cărora sarcinile le-au fost delegate în conformitate cu prezentul regulament; sau
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
Art. 62: Publicarea deciziilor
(1)Statele membre asigură faptul că autorităţile competente publică pe site-ul lor internet oficial orice decizie de impunere a unei sancţiuni administrative sau a altei măsuri pentru o încălcare a prezentului regulament, fără întârzieri nejustificate, după informarea persoanei sancţionate cu privire la decizia respectivă. Publicarea include cel puţin informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate.
În cazul în care decizia de a impune o sancţiune sau altă măsură face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor judiciare relevante sau a altor autorităţi relevante, autorităţile competente publică totodată, fără întârzieri nejustificate, informaţii privind statutul căii de atac şi rezultatul acesteia pe site-ul lor internet oficial. Mai mult, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancţiuni sau măsuri este, de asemenea, publicată.
În cazul în care publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporţionată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs, statele membre se asigură că autorităţile competente acţionează în unul dintre următoarele moduri:
a)amână publicarea deciziei de impunere a sancţiunii sau a altei măsuri până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile;
b)publică decizia de impunere a sancţiunii sau a altei măsuri cu titlu anonim într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, cu condiţia ca publicarea cu titlu anonim să asigure o protecţie eficace a datelor cu caracter personal;
c)nu publică deloc decizia de a impune o sancţiune sau altă măsură, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) de mai sus sunt considerate insuficiente pentru a garanta:
(i)că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare;
(ii)proporţionalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.
În cazul unei decizii de publicare a sancţiunii sau a altei măsuri cu titlu anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată pe o perioadă rezonabilă dacă se preconizează că în cursul perioadei respective motivele care au stat la baza publicării cu titlu anonim vor înceta să fie valabile.
Autorităţile competente informează AEVMP în legătură cu toate sancţiunile administrative impuse, dar nepublicate, în conformitate cu al treilea paragraf litera (c), inclusiv orice cale de atac la care se recurge împotriva acestora, precum şi rezultatul respectivelor căi de atac. Statele membre se asigură că autorităţile competente primesc informaţiile şi hotărârea finală în legătură cu orice sancţiune penală impusă şi o transmit AEVMP. AEVMP menţine o bază de date centralizată a sancţiunilor care i-au fost aduse la cunoştinţă, exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Respectiva bază de date poate fi accesată numai de autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.
(2)Autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în temeiul prezentului articol este menţinută pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate sunt menţinute pe site-ul internet oficial al autorităţii competente numai pe perioada necesară în temeiul normelor aplicabile privind protecţia datelor.
Art. 63: Sancţionarea încălcărilor
(1)Prezentul articol se aplică următoarelor dispoziţii din prezentul regulament:
a)furnizarea serviciilor prevăzute în secţiunile A, B şi C din anexă, cu încălcarea articolelor 16, 25 şi 54;
b)obţinerea autorizaţiilor prevăzute la articolele 16 şi 54 prin declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilicit, astfel cum se prevede la art. 20 alineatul (1) litera (b) şi la art. 57 alineatul (1) litera (b);
c)nedeţinerea de către CSD-uri a capitalului necesar, cu încălcarea art. 47 alineatul (1);
d)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor organizatorice, cu încălcarea articolelor 26-30;
e)nerespectarea de către CSD-uri a normelor de conduită, cu încălcarea articolelor 32-35;
f)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor aplicabile serviciilor specifice CSD-urilor, cu încălcarea articolelor 37-41;
g)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor prudenţiale, cu încălcarea articolelor 43-47;
h)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor aplicabile conexiunilor dintre CSD-uri, cu încălcarea art. 48;
i)refuzul abuziv al CSD-urilor de a acorda diverse tipuri de acces, cu încălcarea articolelor 49-53;
j)nerespectarea de către instituţiile de credit desemnate a cerinţelor prudenţiale specifice legate de riscurile de credit, cu încălcarea art. 59 alineatul (3);
k)nerespectarea de către instituţiile de credit desemnate a cerinţelor prudenţiale specifice legate de riscurile de lichiditate, cu încălcarea art. 59 alineatul (4).
(2)Fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere ale autorităţilor competente, cel puţin în cazul unei încălcări prevăzute la prezentul articol, autorităţile competente au, în conformitate cu dreptul intern, competenţa de a aplica cel puţin următoarele sancţiuni şi alte măsuri administrative:
a)o declaraţie publică în care se indică persoana responsabilă de încălcare şi natura încălcării, în conformitate cu art. 62;
b)un ordin prin care se solicită persoanei responsabile de încălcare să pună capăt respectivului comportament şi să se abţină de la repetarea acestuia;
c)retragerea autorizaţiilor acordate în temeiul art. 16 sau 54, în conformitate cu art. 20 sau 57;
d)sancţionarea oricărui membru al organului de conducere al instituţiei sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile prin interzicerea temporară sau, în cazul unor încălcări grave repetate, interzicerea permanentă a exercitării unor funcţii de conducere în cadrul instituţiei;
e)sancţiuni pecuniare administrative maxime în cuantum de cel puţin de două ori cuantumul profitului obţinut ca rezultat al unei încălcări, atunci când cuantumul respectiv poate fi stabilit;
f)în cazul persoanelor fizice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 5 milioane EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb de la data adoptării prezentului regulament;
g)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 20 de milioane EUR sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform directivelor contabile relevante, pe baza ultimei situaţii disponibile a conturilor consolidate, aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă principale.
(3)Autorităţile competente pot avea şi alte competenţe de sancţionare, pe lângă cele menţionate la alineatul (2), şi pot prevedea un nivel mai ridicat al sancţiunilor pecuniare administrative decât cel stabilit la respectivul alineat.
Art. 64: Aplicarea efectivă a sancţiunilor
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor administrative sau a altor măsuri, autorităţile competente iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;
c)capacitatea financiară a persoanei responsabile de încălcare, indicată de exemplu de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual al persoanei fizice responsabile;
d)valoarea profiturilor acumulate, a pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau a pierderilor suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;
e)măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesităţii de a reţine profitul obţinut sau valoarea pierderilor evitate de persoana respectivă;
f)încălcări comise anterior de persoana responsabilă de încălcare.
Art. 65: Raportarea încălcărilor
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente instituie mecanisme eficace prin care să se încurajeze raportarea încălcărilor potenţiale sau reale ale prezentului regulament către autorităţile competente.
(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) includ cel puţin:
a)proceduri specifice de primire şi investigare a rapoartelor privind încălcările potenţiale sau reale şi măsurile luate ca reacţie la acestea, inclusiv stabilirea de canale de comunicare sigure pentru asemenea rapoarte;
b)protecţie adecvată pentru angajaţii instituţiilor care raportează încălcări potenţiale sau reale comise în cadrul instituţiei, cel puţin împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil;
c)protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcările potenţiale sau reale, precum şi ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de o încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE;
d)protecţia identităţii atât a persoanei care raportează încălcările, cât şi a persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în toate etapele procedurilor, cu excepţia cazului în care o astfel de dezvăluire este impusă de dreptul intern în contextul unor investigaţii suplimentare sau al unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
(3)Statele membre impun instituţiilor să deţină proceduri adecvate privind raportarea de către angajaţi a încălcărilor reale sau potenţiale, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent şi autonom.
Un astfel de canal poate fi furnizat şi prin dispoziţii prevăzute de partenerii sociali. Se aplică măsurile de protecţie menţionate la alineatul (2) literele (b), (c) şi (d).
Art. 66: Dreptul la o cale de atac
Statele membre se asigură că deciziile şi măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament sunt justificate în mod corespunzător şi pot face obiectul unei căi de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti. Dreptul de o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti se aplică în situaţia în care nu se ia nicio decizie în termen de şase luni de la prezentarea unei cereri de autorizare care conţine toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor în vigoare.
TITLUL VI:DELEGAREA DE COMPETENŢE, COMPETENŢE DE EXECUTARE, DISPOZIŢII TRANZITORII, DE MODIFICARE ŞI DISPOZIŢII FINALE
Art. 67: Exercitarea delegării
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 2 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată, de la 17 septembrie 2014.
(21)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 7 alineatele (5) şi (9) se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată, de la 16 ianuarie 2024.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (2) şi la articolul 7 alineatele (5) şi (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (2) şi al articolului 7 alineatele (5) şi (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 68: Procedura comitetelor
(1)Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (1). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(1)Decizia 2001/528/CE a Comisiei din 6 iunie 2001 de instituire a Comitetului European pentru valori mobiliare (JO L 191, 13.7.2001, p. 45).
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
Art. 69: Dispoziţii tranzitorii
(1)Autorităţile competente comunică AEVMP instituţiile care funcţionează ca CSD-uri până la 16 decembrie 2014.
(2)CSD-urile solicită toate autorizaţiile care sunt necesare în scopurile prezentului regulament şi notifică conexiunile relevante dintre CSD-uri în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a tuturor standardelor tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolelor 17, 26, 45, 47 şi 48 şi, atunci când este cazul, al articolelor 55 şi 59.
(3)În termen de şase luni de la ultima dintre datele intrării în vigoare a standardelor tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolelor 12, 17, 25, 26, 45, 47 şi 48 şi, atunci când este cazul, al articolelor 55 şi 59 sau a deciziei de punere în aplicare menţionate la art. 25 alineatul (9), un CSD dintr-o ţară terţă solicită recunoaşterea din partea AEVMP, în cazul în care intenţionează să furnizeze servicii în baza art. 25.
(4)Normele de drept intern privind autorizarea CSD-urilor continuă să se aplice până la data la care se ia o decizie în temeiul prezentului regulament cu privire la autorizarea CSD-urilor şi a activităţilor acestora, inclusiv a conexiunilor între CSD-uri, sau până la 17 ianuarie 2025, oricare dintre aceste date survine mai întâi.
(41)Normele de drept intern cu privire la recunoaşterea CSD-urilor din ţările terţe continuă să se aplice până la data la care se ia o decizie în temeiul prezentului regulament cu privire la recunoaşterea CSD-urilor din ţările terţe şi a activităţilor acestora sau până la 17 ianuarie 2027, oricare dintre aceste date survine mai întâi.
Un CSD dintr-o ţară terţă care furnizează serviciile de bază menţionate în secţiunea A punctele 1 şi 2 din anexă în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislaţiei unui stat membru menţionate la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf în conformitate cu normele de drept intern aplicabile cu privire la recunoaşterea CSD-urilor din ţările terţe notifică ESMA în acest sens în termen de doi ani de la 16 ianuarie 2024.
ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile pe care CSD-ul dintr-o ţară terţă trebuie să le furnizeze ESMA în notificarea menţionată la al doilea paragraf. Informaţiile respective se limitează la ceea ce este strict necesar şi includ, dacă este cazul şi dacă sunt disponibile, următoarele informaţii:
a)numărul de participanţi cărora CSD-ul dintr-o ţară terţă le furnizează sau intenţionează să le furnizeze serviciile menţionate la al doilea paragraf;
b)categoriile de instrumente financiare pentru care CSD-ul dintr-o ţară terţă furnizează astfel de servicii; şi
c)volumul total şi valoarea totală a acestor instrumente financiare.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(42)Un CSD dintr-o ţară terţă care furniza serviciul de bază menţionat în secţiunea A punctul 3 din anexă în legătură cu instrumente financiare constituite în temeiul legislaţiei unui stat membru menţionate la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf înainte de 17 ianuarie 2026 transmite notificarea menţionată la articolul 25 alineatul (2a) până la 17 ianuarie 2026.
(43)Atunci când un CSD a depus o cerere completă de recunoaştere în conformitate cu articolul 25 alineatele (4), (5) şi (6) înainte de 16 ianuarie 2024, dar ESMA nu a emis o decizie în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) până la data respectivă, normele de drept intern cu privire la recunoaşterea CSD-urilor continuă să se aplice până la emiterea deciziei ESMA.
(5)CSD-urile gestionate de entităţile menţionate la art. 1 alineatul (4) respectă cerinţele prezentului regulament în termen de un an de la data intrării în vigoare a standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (2).
(6)Actul delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (14), astfel cum se aplica înainte de 16 ianuarie 2024, continuă să se aplice până la data aplicării actului delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (5).
Actul delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (15) literele (a), (b) şi (g), astfel cum se aplica înainte de 16 ianuarie 2024, continuă să se aplice până la data aplicării actului delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (10).
(7)Autorităţile competente înfiinţează colegii în temeiul articolului 24a în termen de o lună de la data intrării în vigoare a standardelor tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 24a alineatul (13).
(8)Un CSD care furniza în alt stat membru serviciile de bază menţionate în secţiunea A punctele 1 şi 2 din anexă sau care a înfiinţat o sucursală într-un alt stat membru în conformitate cu articolul 23, astfel cum se aplica înainte de 16 ianuarie 2024, face obiectul procedurii prevăzute la articolul 23 alineatele (3)-(6) numai în ceea ce priveşte:
a)înfiinţarea unei noi sucursale;
b)o modificare a gamei serviciilor respective.
Art. 70: Modificarea Directivei 98/26/CE
Directiva 98/26/CE se modifică după cum urmează:
1.A treia liniuţă de la art. 2 litera (a) primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- desemnat ca sistem, fără a aduce atingere altor condiţii mai stricte cu aplicare generală stabilite de legislaţia naţională, şi notificat Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe de către statul membru a cărui lege este aplicabilă, după ce statul membru respectiv se asigură că normele care reglementează sistemul sunt adecvate."
2.La art. 11 se adaugă următorul alineat:
"(3)Până la 18 martie 2015, statele membre adoptă, publică şi comunică Comisiei măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor art. 2 litera (a) primul paragraf a treia liniuţă."
Art. 71: Modificarea Directivei 2014/65/UE
Directiva 2014/65/UE se modifică după cum urmează:
1.La art. 2 alineatul (1), litera (o) se înlocuieşte cu următorul text:
"(o)CDS-uri cu excepţia celor prevăzute la art. 73 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1)."
2.La art. 4 alineatul (1) se introduce următorul punct:
"64.«depozitar central de titluri de valoare» sau «CSD» înseamnă depozitari centrali de titluri de valoare astfel cum sunt definiţi la art. 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014."
3.În anexa I secţiunea B, punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:
"1.Păstrarea şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi serviciile auxiliare, precum gestionarea fondurilor băneşti/garanţiilor şi excluzând furnizarea şi administrarea conturilor de titluri de valoare la nivelul cel mai înalt («serviciu de administrare centralizată») menţionat în secţiunea A punctul 2 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 909/2014."
Art. 72:
[textul din Art. 72 din titlul VI a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 1, punctul 32. din Regulamentul 2845/13-dec-2023]
Art. 73: Aplicarea Directivei 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 600/2014
CSD-urile autorizate în conformitate cu art. 16 din prezentul regulament nu necesită autorizare în temeiul Directivei 2014/65/UE în vederea furnizării serviciilor menţionate explicit în secţiunile A şi B din anexa la prezentul regulament.
În cazul în care un CSD autorizat în conformitate cu art. 16 din prezentul regulament furnizează unul sau mai multe servicii de investiţii sau desfăşoară una sau mai multe activităţi de investiţii pe lângă furnizarea serviciilor menţionate explicit în secţiunile A şi B din anexa la prezentul regulament, se aplică Directiva 2014/65/UE, cu excepţia articolelor 5-8, a art. 9 alineatele (1), (2), (4), (5) şi (6) şi a articolelor 10-13, şi Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
Art. 74: Rapoarte
(1)ESMA, în cooperare cu ABE, autorităţile competente şi autorităţile relevante, transmite Comisiei rapoarte cuprinzând evaluări ale tendinţelor, ale riscurilor potenţiale şi ale vulnerabilităţilor, precum şi, atunci când este cazul, recomandări de măsuri preventive sau de remediere pentru pieţele de servicii care fac obiectul prezentului regulament. Rapoartele în cauză cuprind o evaluare a următoarelor aspecte:
a)eficienţa decontării în cazul operaţiunilor interne şi transfrontaliere pentru fiecare stat membru, luând în considerare cel puţin următoarele:
(i)numărul şi volumul cazurilor de neexecutare a decontării şi evoluţia acestora;
(ii)impactul sancţiunilor în fonduri băneşti asupra cazurilor de neexecutare a decontării pentru toate instrumentele;
(iii)durata şi principalii factori determinanţi ai cazurilor de neexecutare a decontării;
(iv)categoriile de instrumente financiare şi pieţele în care se observă cele mai ridicate rate de neexecutare a decontării;
(v)o comparaţie internaţională a ratelor de neexecutare a decontării;
(vi)cuantumul sancţiunilor în fonduri băneşti menţionate la articolul 7;
(vii)după caz, numărul şi volumul cumpărărilor impuse obligatorii menţionate la articolul 7a;
(viii)orice măsuri luate de autorităţile competente pentru a aborda situaţiile în care eficienţa decontării înregistrată de un CSD pe o perioadă de şase luni este semnificativ mai mică decât nivelurile medii de eficienţă a decontării înregistrate pe piaţa Uniunii;
a1)nivelurile de eficienţă a decontării în comparaţie cu situaţia de pe principalele pieţe de capital din ţări terţe, precum şi în ceea ce priveşte instrumentele tranzacţionate şi tipurile de tranzacţii executate pe aceste pieţe;
b)oportunitatea unor sancţiuni în fonduri băneşti aplicate în cazurile de neexecutare a decontării, în special necesitatea unei flexibilităţi suplimentare cu privire la sancţiunile respective în cazurile de neexecutare a decontării legate de instrumente financiare nelichide;
c)numărul şi volumul tranzacţiilor decontate în afara sistemelor de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri şi evoluţia acestora în timp, inclusiv o comparaţie cu numărul şi volumul tranzacţiilor decontate în sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri, pe baza informaţiilor primite în temeiul articolului 9 şi a oricăror alte informaţii relevante, precum şi impactul acestei evoluţii asupra concurenţei pe piaţa serviciilor de decontare şi orice riscuri potenţiale pentru stabilitatea financiară generate de decontarea internalizată;
d)furnizarea transfrontalieră a serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, pe baza numărului şi a tipurilor de conexiuni dintre CSD-uri, a numărului de participanţi străini la sistemele de decontare a titlurilor de valoare gestionate de CSD-uri, a numărului şi volumului de tranzacţii în care sunt implicaţi astfel de participanţi, a numărului de emitenţi străini care îşi înregistrează titlurile de valoare într-un CSD în conformitate cu art. 49 şi a oricăror alte criterii relevante;
e)gestionarea solicitărilor de acces prevăzute la articolele 49, 52 şi 53, pentru a identifica motivele respingerii solicitărilor de acces de către CSD-uri, CPC-uri şi locurile de tranzacţionare, eventualele tendinţe ale acestor respingeri şi mijloacele prin care riscurile identificate ar putea fi atenuate în viitor, astfel încât să se permită acordarea accesului, precum şi orice alt obstacol semnificativ din calea concurenţei în materie de servicii financiare de post-tranzacţionare.
f)gestionarea cererilor prezentate în conformitate cu procedurile menţionate la art. 23 alineatele (3)-(7) şi la art. 25 alineatele (4)-(10);
g)dacă este cazul, rezultatele procesului de evaluare inter pares a supravegherii transfrontaliere prevăzut la art. 24 alineatul (6) şi în ce măsură frecvenţa acestor evaluări ar putea fi redusă în viitor, precizându-se inclusiv dacă aceste rezultate indică necesitatea unor colegii de supraveghere mai formale;
h)aplicarea normelor privind răspunderea civilă ale statelor membre cu privire la pierderile care pot fi atribuite CSD- urilor;
i)procedurile şi condiţiile în care CSD-urile au fost autorizate să desemneze instituţiile de credit sau să presteze ele însele servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu articolele 54 şi 55, inclusiv o evaluare a efectelor pe care o astfel de dispoziţie le-ar putea avea asupra stabilităţii financiare şi a concurenţei în materie de servicii de decontare şi servicii auxiliare de tip bancar în Uniune;
j)aplicarea normelor menţionate la art. 38 privind protecţia titlurilor de valoare ale participanţilor şi ale clienţilor lor, în special a celor prevăzute la art. 38 alineatul (5);
k)aplicarea sancţiunilor şi, în special, nevoia continuării armonizării sancţiunilor administrative stabilite pentru încălcarea cerinţelor din prezentul regulament.
l)tratarea notificărilor transmise în conformitate cu articolul 25 alineatul (2a).
(2)Rapoartele menţionate la alineatul (1) se transmit Comisiei astfel:
a)rapoartele menţionate la alineatul (1) literele (a), (aa), (b), (c), (i) şi (l) se transmit la fiecare doi ani;
b)rapoartele menţionate la alineatul (1) literele (d) şi (f) se transmit la fiecare trei ani;
c)raportul menţionat la alineatul (1) litera (g) se transmite cel puţin o dată la fiecare trei ani şi, în orice caz, în termen de şase luni de la exerciţiul de revizuire inter pares desfăşurat în conformitate cu articolul 24;
d)rapoartele menţionate la alineatul (1) literele (e), (h), (j) şi (k) se transmit la solicitarea Comisiei.
Rapoartele menţionate la alineatul (1) se transmit Comisiei până la data de 30 aprilie a anului relevant cu regularitatea stabilită la primul paragraf de la prezentul alineat.
(3)Până la 17 ianuarie 2025 şi, ulterior, la fiecare doi ani, ESMA, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind evaluarea referitoare la posibila reducere a perioadei menţionate la articolul 5 alineatul (2) prima teză (denumit în continuare «ciclul de decontare»). Raportul respectiv include cumulativ elementele următoare:
a)o evaluare a oportunităţii reducerii ciclului de decontare şi a impactului potenţial al unei astfel de reduceri asupra CSD-urilor, locurilor de tranzacţionare şi altor participanţi la piaţă;
b)o evaluare a costurilor şi beneficiilor reducerii ciclului de decontare în Uniune, diferenţiind, după caz, între diferitele instrumente financiare şi categorii de tranzacţii;
c)o descriere detaliată a modului în care se poate trece la un ciclu de decontare mai scurt, diferenţiind, după caz, între diferitele instrumente financiare şi categorii de tranzacţii;
d)o prezentare generală a evoluţiilor internaţionale în ceea ce priveşte ciclurile de decontare şi impactul acestora asupra pieţelor de capital din Uniune.
(4)La solicitarea Comisiei, ESMA furnizează o analiză costuri-beneficii a introducerii procedurii de cumpărare impusă obligatorie. Această analiză costuri-beneficii constă în următoarele elemente:
a)durata medie a cazurilor de neexecutare a decontării în ceea ce priveşte instrumentele financiare sau categoriile de tranzacţii cu acele instrumente financiare cărora li s-ar putea aplica procedura de cumpărare impusă obligatorie;
b)impactul introducerii procedurii de cumpărare impusă obligatorie asupra pieţei Uniunii, inclusiv o evaluare a cauzelor subiacente ale cazurilor de neexecutare a decontării cărora li s-ar putea aplica cumpărarea impusă obligatorie şi o analiză a implicaţiilor aplicării procedurii de cumpărare impusă obligatorie la anumite instrumente financiare şi categorii de tranzacţii;
c)aplicarea unei proceduri similare de cumpărare impusă pe pieţe comparabile din ţări terţe şi impactul asupra competitivităţii pieţei Uniunii;
d)orice impact clar asupra stabilităţii financiare din Uniune care rezultă din cazurile de neexecutare a decontării;
e)orice impact clar asupra fragmentării pieţei de capital a Uniunii care rezultă din ratele divergente de eficienţă a decontării, inclusiv motivele acestei divergenţe şi măsurile adecvate de limitare a acesteia.
(5)ABE, în cooperare cu membrii SEBC şi ESMA, publică un raport anual privind CSD-urile care desemnează alte CSD-uri sau instituţii de credit pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar. Raportul respectiv ţine seama de constatările menţionate la articolul 54 alineatul (5) legate de monitorizarea pragului de către autorităţile competente, precum şi de implicaţiile asupra creditului şi lichidităţii pentru CSD-urile care furnizează servicii auxiliare de tip bancar sub acest prag.
(6)ESMA, după consultarea membrilor SEBC, prezintă Comisiei, până la 17 ianuarie 2025, un raport referitor la oportunitatea aplicării unor instrumente de reglementare suplimentare pentru a îmbunătăţi eficienţa decontării în Uniune.
Raportul respectiv acoperă cel puţin definirea dimensiunilor tranzacţiilor, decontarea parţială a tranzacţiilor neexecutate şi utilizarea programelor de împrumut automat sau de creditare automată.
Ulterior, ESMA, după consultarea membrilor SEBC, raportează la fiecare trei ani despre eventualele instrumente suplimentare de îmbunătăţire a eficienţei decontării în Uniune. În cazurile în care nu au fost identificate instrumente noi, ESMA informează Comisia în acest sens şi nu este obligată să prezinte un raport.
(7)Până la 17 ianuarie 2026, ABE, în strânsă cooperare cu membrii SEBC şi cu ESMA, prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind evaluarea pierderii aferente expunerilor reziduale la riscul de credit menţionate la articolul 59 alineatul (3) litera (g) şi modalităţi de abordare a acesteia. Raportul respectiv este pus la dispoziţia publicului.
Art. 75: Revizuire
Până la 17 ianuarie 2029, Comisia revizuieşte şi pregăteşte un raport general cu privire la prezentul regulament. În special, Comisia evaluează:
(a)aspectele menţionate la articolul 74 alineatul (1) literele (a)-(l), stabileşte dacă există obstacole semnificative în calea concurenţei în ceea ce priveşte serviciile care fac obiectul prezentului regulament care sunt insuficient abordate şi prezintă necesitatea potenţială de a aplica măsuri suplimentare pentru:
(i)îmbunătăţirea eficienţei decontării;
(ii)limitarea impactului falimentului CSD-urilor asupra contribuabililor;
(iii)abordarea oricăror probleme identificate în materie de concurenţă sau de stabilitate financiară legate de decontarea internalizată;
(iv)reducerea la minimum a barierelor din calea decontării transfrontaliere;
(v)asigurarea unor competenţe şi informaţii adecvate pentru ca autorităţile să monitorizeze riscurile;
(b)funcţionarea cadrului de reglementare şi de supraveghere pentru CSD-urile din Uniune, în special pentru CSD-urile ale căror activităţi au o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor titlurilor de valoare şi pentru protecţia investitorilor în Uniune în cel puţin două state membre gazdă, punând accentul în special pe furnizarea transfrontalieră de servicii, pe riscurile potenţiale pentru clienţi şi participanţii la CSD-uri, pe protecţia investitorilor şi pe stabilitatea financiară în Uniune;
(c)funcţionarea şi sfera cadrului de reglementare şi de supraveghere al Uniunii pentru CSD-urile din ţări terţe, în special în ce priveşte supravegherea CSD-urilor respective atunci când furnizează servicii în Uniune, inclusiv rolul ESMA.
Comisia transmite raportul Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de orice propuneri adecvate.
Art. 76: Intrare în vigoare şi aplicare
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)Art. 3 alineatul (1) se aplică de la 1 ianuarie 2023 titlurilor de valoare transferabile emise după data menţionată, iar de la 1 ianuarie 2025 tuturor titlurilor de valoare transferabile.
(3)Art. 5 alineatul (2) se aplică de la 1 ianuarie 2015.
Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, în cazul unui loc de tranzacţionare care are acces la un CSD menţionat la art. 30 alineatul (5), art. 5 alineatul (2) se aplică cu cel puţin şase luni înainte ca un astfel de CSD să externalizeze activităţile sale entităţii publice relevante, şi în orice caz de la 1 ianuarie 2016.
(4)Măsurile de disciplină în materie de decontare menţionate la art. 6 alineatele (1)-(4) se aplică de la data de intrare în vigoare a actului delegat adoptat de către Comisie în conformitate cu art. 6 alineatul (5).
(5)Fiecare dintre măsurile de disciplină în materie de decontare menţionate la articolul 7 alineatele (1)-(13) se aplică de la data aplicării specificată pentru fiecare măsură de disciplină în materie de decontare în actul delegat adoptat de Comisie în temeiul articolului 7 alineatul (15).
Un MTF care îndeplineşte criteriile prevăzute la art. 33 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE este reglementat de art. 7 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament:
a)până la stabilirea definitivă a punerii sale în aplicare pentru înregistrarea în temeiul art. 33 din Directiva 2014/65/UE; sau
b)până la 13 iunie 2018, dacă un MTF nu cerut înregistrarea în temeiul art. 33 din Directiva 2014/65/UE
(6)Măsurile de disciplină în materie de decontare menţionate la art. 9 alineatul (1) se aplică de la data de intrare în vigoare a actului de punere în aplicare adoptat de către Comisie în conformitate cu art. 9 alineatul (3).
(7)Trimiterile în prezentul regulament la Directiva 2014/65/UE şi la Regulamentul (UE) nr. 600/2014 se citesc, înainte de 3 ianuarie 2018, ca trimiteri la Directiva 2004/39/CE în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV la Directiva 2014/65/UE, în măsura în care tabelul de corespondenţă menţionat conţine dispoziţii cu trimiteri la Directiva 2004/39/CE.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 23 iulie 2014.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele S. GOZI |
ANEXĂ:LISTA SERVICIILOR
SECŢIUNEA A:Servicii de bază furnizate de depozitarii centrali de titluri de valoare
1.înregistrarea iniţială a titlurilor de valoare într-un sistem de înscriere în cont ("serviciu notarial");
2.deschiderea şi administrarea conturilor de titluri de valoare la nivelul cel mai înalt ("serviciu de administrare centralizată");
3.gestionarea unui sistem de decontare a titlurilor de valoare ("serviciu de decontare").
SECŢIUNEA B:Servicii auxiliare de tip nebancar furnizate de CSD-uri care nu implică risc de credit sau de lichiditate
Servicii furnizate de CSD-uri care contribuie la creşterea siguranţei, a eficienţei şi a transparenţei pieţelor de titluri de valoare şi care pot include, dar nu se limitează la:
1.Servicii legate de serviciul de decontare, cum ar fi:
a)organizarea, în calitate de agent, a unui mecanism de împrumut de titluri de valoare între participanţii la un sistem de decontare a titlurilor de valoare;
b)punerea la dispoziţie, în calitate de agent, a unui sistem de gestionare a garanţiilor pentru participanţii la un sistem de decontare a titlurilor de valoare;
c)punerea în corespondenţă a decontărilor, transmiterea instrucţiunilor, confirmarea tranzacţiilor, verificarea tranzacţiilor.
2.Servicii legate de serviciul notarial şi serviciul de administrare centralizată, cum ar fi:
a)servicii legate de registrele de acţionari;
b)sprijinirea procesării operaţiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului social (corporate actions), inclusiv în ceea ce priveşte impozitele, adunările generale şi serviciile de informare;
c)servicii legate de o emisiune nouă, inclusiv alocarea şi gestionarea codurilor ISIN şi a altor coduri similare;
d)transmiterea şi procesarea instrucţiunilor, perceperea şi procesarea comisioanelor şi raportări conexe.
3.Stabilirea de conexiuni între CSD-uri, deschiderea, administrarea sau gestionarea conturilor de instrumente financiare în cadrul unui serviciu de decontare, a unui serviciu de gestionare a garanţiilor şi a altor servicii auxiliare.
4.Orice alt serviciu, cum ar fi:
a)furnizarea, în calitate de agent, a unor servicii generale de gestionare a garanţiilor;
b)furnizarea de raportări conform reglementărilor;
c)furnizarea de informaţii, date şi statistici către piaţă şi către serviciile de statistică sau altor entităţi guvernamentale ori interguvernamentale;
d)furnizarea de servicii IT.
SECŢIUNEA C:Servicii auxiliare de tip bancar
Servicii de tip bancar legate în mod direct de serviciile de bază sau de alte servicii auxiliare enumerate în secţiunile A şi B, cum ar fi:
a)deschiderea de conturi de fonduri băneşti pentru participanţii la un sistem de decontare a titlurilor de valoare şi pentru deţinătorii de conturi de titluri de valoare şi acceptarea de depozite de la aceştia, în sensul punctului 1 din anexa I la Directiva 2013/36/UE;
b)deschiderea de linii de credit de fonduri băneşti care trebuie rambursate cel târziu în următoarea zi lucrătoare, acordarea de împrumuturi de fonduri băneşti pentru prefinanţarea operaţiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului (corporate actions) şi acordarea de împrumuturi de titluri de valoare deţinătorilor de conturi de titluri de valoare, în sensul punctului 2 din anexa I la Directiva 2013/36/UE;
c)servicii de plată care presupun prelucrarea de operaţiuni în fonduri băneşti şi în monedă străină, în sensul punctului 4 din anexa I la Directiva 2013/36/UE;
d)garanţii şi angajamente legate de acordarea şi luarea de împrumuturi de titluri de valoare, în sensul punctului 6 din anexa I la Directiva 2013/36/UE;
e)activităţi de trezorerie care implică monedă străină şi valori mobiliare legate de gestionarea soldurilor aferente poziţiilor de cumpărare (long balances) ale participanţilor, în sensul punctului 7 literele (b) şi (e) din anexa 1 la Directiva 2013/36/UE.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 257L din data de 28 august 2014