Art. 7a. - Art. 7 a : Procedura de cumpărare impusă obligatorie - Regulamentul 909/23-iul-2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 257L

În vigoare
Versiune de la: 17 Ianuarie 2025 până la: 16 Ianuarie 2026
Art. 7a: Procedura de cumpărare impusă obligatorie
(1)Fără a aduce atingere mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) şi dreptului de a anula bilateral tranzacţia, după consultarea CERS şi pe baza analizei cost-beneficiu furnizate de ESMA în temeiul articolului 74 alineatul (4), Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, la care dintre instrumentele financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) sau categoriile de tranzacţii cu respectivele instrumente financiare urmează să se aplice procedura de cumpărare impusă obligatorie menţionată la alineatele (4)-(10) din prezentul articol, în cazul în care Comisia consideră că respectiva procedură de cumpărare impusă obligatorie constituie un mijloc necesar, adecvat şi proporţional de abordare a nivelului cazurilor de neexecutare a decontării în Uniune.
Comisia poate adopta actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)aplicarea mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) nu a condus la o reducere durabilă pe termen lung a cazurilor de neexecutare a decontării în Uniune sau la menţinerea lor la un nivel redus, chiar şi după revizuirea nivelului de sancţiuni în fonduri băneşti în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) al doilea paragraf;
b)nivelul cazurilor de neexecutare a decontării din Uniune are sau este susceptibil să aibă un efect negativ asupra stabilităţii financiare a Uniunii.
În scopul ajungerii la decizia menţionată la primul paragraf, Comisia ia în considerare cumulativ elementele următoare:
(a)impactul potenţial al procedurii de cumpărare impusă obligatorie asupra pieţelor financiare din Uniune;
(b)numărul, volumul şi durata cazurilor de neexecutare a decontării, inclusiv numărul şi volumul cazurilor de neexecutare a decontării care sunt încă nesoluţionate la sfârşitul perioadei de prelungire menţionate la alineatul (4);
(c)dacă un anumit instrument financiar sau o anumită categorie de tranzacţii cu respectivul instrument financiar face deja obiectul unor dispoziţii contractuale adecvate care prevăd dreptul participanţilor destinatari de a declanşa o cumpărare impusă.
Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 68 alineatul (2). Acesta precizează o dată de aplicare care nu este anterioară unui an de la intrarea sa în vigoare.
(2)ESMA publică şi actualizează pe site-ul său o listă a instrumentelor financiare stabilite prin actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1).
(3)Înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), Comisia:
a)evaluează eficacitatea şi proporţionalitatea mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) şi, după caz, modifică structura sau gravitatea mecanismului de sancţionare pentru a spori eficienţa decontării în Uniune;
b)analizează dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1), în pofida aplicării prealabile a mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2) şi a justificării şi implicaţiilor potenţiale în materie de costuri pe care le implică supunerea anumitor instrumente financiare şi categorii de tranzacţii procedurii de cumpărare impusă obligatorie.
(4)Fără a aduce atingere dreptului de a anula bilateral tranzacţia, în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1) şi în cazul în care un participant care cauzează neexecutarea decontării nu a livrat instrumentele financiare care fac obiectul respectivului act de punere în aplicare către participantul destinatar într-o perioadă ulterioară datei preconizate a decontării (denumită în continuare «perioada de prelungire») egală cu cinci zile lucrătoare, se iniţiază o procedură de cumpărare impusă obligatorie.
Prin derogare de la primul paragraf, în funcţie de tipul de active şi de lichiditatea instrumentelor financiare în cauză, perioada de prelungire poate fi majorată la maximum şapte zile lucrătoare în cazul în care o perioadă de prelungire mai scurtă ar afecta funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare în cauză.
Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf, în cazul în care tranzacţia vizează un instrument financiar tranzacţionat pe o piaţă de creştere pentru IMM-uri, perioada de prelungire este de 15 zile lucrătoare, cu excepţia cazului în care piaţa de creştere pentru IMM-uri decide să aplice o perioadă mai scurtă.
(5)Instrumentele care fac obiectul procedurii de cumpărare impusă obligatorie sunt disponibile pentru decontare şi livrate participantului destinatar într-un interval de timp adecvat.
(6)În cazul în care într-un lanţ de tranzacţii are loc o neexecutare a decontării care are ca rezultat cazuri de neexecutare a decontării în cadrul tranzacţiilor ulterioare din lanţ, fiecare participant are dreptul de a transfera obligaţia de a iniţia procedura de cumpărare impusă obligatorie către următorul participant din lanţ.
Se consideră că participantul destinatar intermediar respectă obligaţia de a executa procedura de cumpărare impusă obligatorie împotriva participantului care cauzează neexecutarea atunci când îşi transferă obligaţia în conformitate cu primul paragraf. Participantul destinatar intermediar poate, de asemenea, să transfere participantului care cauzează neexecutarea decontării obligaţiile sale faţă de participantul destinatar final, în temeiul alineatelor (8), (9) şi (10).
CSD-ul relevant este informat cu privire la modul în care tranzacţia eşuată a fost soluţionată de-a lungul întregului lanţ de tranzacţii.
(7)Procedura de cumpărare impusă obligatorie menţionată la alineatul (4) nu se aplică:
a)cazurilor de neexecutare a decontării, operaţiunilor şi tranzacţiilor enumerate la articolul 7 alineatul (3);
b)tranzacţiilor de finanţare prin titluri de valoare;
c)altor tipuri de tranzacţii care fac inutilă procedura de cumpărare impusă;
d)tranzacţiilor care intră în domeniul de aplicare al articolului 15 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.
(8)Fără a aduce atingere mecanismului de sancţionare menţionat la articolul 7 alineatul (2), în cazul în care preţul instrumentelor financiare asupra căruia s-a convenit în momentul tranzacţionării este diferit de preţul plătit pentru executarea cumpărării impuse, diferenţa este plătită de către participantul care beneficiază de diferenţa de preţ celuilalt participant cel târziu în a doua zi lucrătoare de la data furnizării instrumentelor financiare în urma cumpărării impuse.
(9)În cazul în care cumpărarea impusă eşuează sau nu este posibilă, participantul destinatar poate alege fie să primească o compensaţie în fonduri băneşti, fie să amâne executarea cumpărării impuse pentru o dată ulterioară adecvată (denumită în continuare «perioada de amânare»). În cazul în care instrumentele financiare relevante nu îi sunt livrate participantului destinatar până la încheierea perioadei de amânare, compensaţia în fonduri băneşti se plăteşte participantului destinatar.
Compensaţia în fonduri băneşti se plăteşte cel târziu în a doua zi lucrătoare după încheierea fie a procedurii de cumpărare impusă obligatorie menţionată la alineatul (4), fie, în cazul în care participantul destinatar optează pentru amânarea executării cumpărării impuse, după încheierea perioadei de amânare.
(10)Participantul care cauzează neexecutarea decontării rambursează entităţii care execută cumpărarea impusă toate sumele plătite în legătură cu procedura de cumpărare impusă obligatorie iniţiată în temeiul alineatului (4) primul paragraf, inclusiv orice comisioane de executare care rezultă din cumpărarea impusă. Aceste comisioane le sunt comunicate în mod clar participanţilor.
(11)Alineatele (4)-(10) se aplică tuturor tranzacţiilor cu instrumente financiare menţionate la articolul 5 alineatul (1) care sunt admise la tranzacţionare sau sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare sau sunt compensate de o CPC, după cum urmează:
a)pentru tranzacţiile compensate de o CPC, CPC este entitatea care execută cumpărarea impusă în conformitate cu alineatele (4)-(10);
b)pentru tranzacţiile care nu sunt compensate de o CPC, dar sunt executate într-un loc de tranzacţionare, acesta din urmă include în normele sale interne o obligaţie impusă membrilor şi participanţilor săi de a aplica măsurile menţionate la alineatele (4)-(10);
c)pentru toate tranzacţiile în afara celor menţionate la literele (a) şi (b) de la prezentul paragraf, CSD-urile includ în normele lor interne o obligaţie pentru participanţii lor de a aplica măsurile menţionate la alineatele (4)-(10).
CSD-urile furnizează informaţiile necesare cu privire la decontare CPC-urilor şi locurilor de tranzacţionare pentru a le permite acestora să îşi îndeplinească obligaţiile în temeiul prezentului alineat.
Fără a aduce atingere literelor (a), (b) şi (c) de la primul paragraf, CSD-urile pot monitoriza executarea cumpărărilor impuse menţionate la literele respective în ceea ce priveşte instrucţiunile privind decontările multiple, care vizează aceleaşi instrumente financiare şi care au aceeaşi dată a expirării aferentă perioadei de executare, în scopul reducerii la minimum a numărului de cumpărări impuse care trebuie executate şi, prin urmare, a impactului asupra preţurilor instrumentelor financiare relevante.
(12)Prezentul articol nu se aplică în cazul în care locul principal de tranzacţionare a acţiunilor se află într-o ţară terţă. Locul principal de tranzacţionare a acţiunilor se stabileşte în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.
(13)ESMA poate recomanda Comisiei să suspende în mod proporţional mecanismul de cumpărare impusă menţionat la alineatele (4)-(10) pentru anumite categorii de instrumente financiare, atunci când acest lucru este necesar, pentru evitarea sau abordarea unei ameninţări grave la adresa stabilităţii financiare sau a funcţionării ordonate a pieţelor financiare din Uniune. O astfel de recomandare este însoţită de o evaluare motivată temeinic a necesităţii sale şi nu este făcută publică.
Înainte de a face recomandarea menţionată la primul paragraf, ESMA consultă membrii SEBC şi Comitetul european pentru risc sistemic.
Fără întârzieri nejustificate după primirea recomandării şi pe baza motivelor şi a dovezilor furnizate de ESMA, Comisia fie suspendă mecanismul de cumpărare impusă obligatorie menţionat la alineatele (4)-(10) pentru categoriile specifice de instrumente financiare prin intermediul unui act de punere în aplicare, fie respinge suspendarea recomandată. În cazul în care respinge suspendarea recomandată, Comisia transmite în scris motivele sale către ESMA. Aceste informaţii nu se publică.
Actul de punere în aplicare menţionat la al treilea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 68 alineatul (3).
Suspendarea mecanismului de cumpărare impusă obligatorie se comunică ESMA şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe website-ul Comisiei.
Suspendarea mecanismului de cumpărare impusă obligatorie este valabilă pentru o perioadă iniţială de maximum şase luni de la data aplicării suspendării respective.
În cazul în care motivele suspendării sunt valabile în continuare, Comisia poate să prelungească, prin intermediul unui act de punere în aplicare, perioada de suspendare cu perioade suplimentare de maximum trei luni fiecare, durata totală a suspendării nedepăşind 12 luni. Orice prelungiri ale suspendării se publică în conformitate cu al cincilea paragraf.
Actul de punere în aplicare menţionat la al şaptelea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 68 alineatul (3). Cu suficient timp înainte de încheierea perioadei de suspendare menţionate la al şaselea paragraf sau a perioadei de prelungire menţionate la al şaptelea paragraf, ESMA emite un aviz adresat Comisiei în care analizează dacă motivele suspendării sunt încă valabile.
(14)În cazul în care a adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (1), Comisia revizuieşte decizia respectivă în mod regulat şi cel puţin o dată la fiecare patru ani pentru a evalua dacă sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute la alineatul respectiv.
În cazul în care consideră că procedura de cumpărare impusă obligatorie nu mai este justificată sau nu abordează cazurile de neexecutare a decontării în Uniune şi nu mai este necesară, adecvată sau proporţională, Comisia adoptă, fără întârziere, acte de punere în aplicare prin care modifică sau abrogă actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (1).
Actul de punere în aplicare menţionat la al doilea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 68 alineatul (2).
În cazul în care consideră că procedura de cumpărare impusă obligatorie nu mai este justificată sau nu abordează cazurile de neexecutare a decontării în Uniune şi nu mai este necesară, adecvată sau proporţională, ESMA poate recomanda Comisiei să modifice sau să abroge actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1). Se aplică mutatis mutandis alineatul (13) primul, al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.
(15)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:
a)detaliile funcţionării operaţiunii de cumpărare impusă adecvate menţionate la alineatele (4)-(10), inclusiv intervalele de timp adecvate pentru furnizarea instrumentului financiar în urma procedurii de cumpărare impusă, ajustate în funcţie de tipul de active şi de lichiditatea instrumentelor financiare;
b)circumstanţele în care perioada de prelungire ar putea fi extinsă în funcţie de tipul de active şi de lichiditatea instrumentelor financiare, în conformitate cu condiţiile menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf, ţinând seama de criteriile de evaluare a lichidităţii prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;
c)detaliile mecanismului de transfer prevăzut la alineatul (6);
d)alte tipuri de tranzacţii care fac inutilă procedura de cumpărare impusă, astfel cum se menţionează la alineatul (7) litera (c), cum ar fi contractele de garanţie financiară sau tranzacţiile care includ clauze de compensare cu exigibilitate imediată;
e)o metodologie pentru calcularea compensaţiei în fonduri băneşti menţionate la alineatul (9);
f)informaţiile necesare cu privire la decontare menţionate la alineatul (11) al doilea paragraf; şi
g)detaliile privind modul în care participanţii la CSD-uri, CPC-uri şi membrii locului de tranzacţionare să ţină seama de particularităţile investitorilor de retail atunci când execută cumpărarea impusă obligatorie în conformitate cu alineatul (11).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 17 ianuarie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
*) în ceea ce priveşte articolul 7 alineatul (3) literele (a) şi (b) se aplică de la 17 ianuarie 2026